Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































ECHILIBRUL FINANCIAR - CONSIDERATII TEORETICE

economie












ALTE DOCUMENTE

Oferta
Intreprinderea
Tranzactii comerciale
- Interviu Economic si Financiar -
sTIINŢA ECONOMICĂ - CONŢINUT, EVOLUŢIE, PROBLEME ESENŢIALE
Tipologia costului de productie
Întreprinderile de comert si fondul de comert
Oferta de pret
Domeniul public
Stimata comisie

ECHILIBRUL FINANCIAR - CONSIDERATII TEORETICE

1.1 BILANTUL - INSTRUMENT DE ANALIZA A ECHILIBRULUI FINANCIAR AL FIRMEI

          Cuvântul echilibrul evoca ideea de armonie intre elementele unui sistem, iar in domeniul financiar aceasta înseamna armonizarea resurselor cu nevoile. Însa, resursele si utilizarile evidentiate în bilant conduc la multiple conceptii referitoare la echilibrul financiar. Doua dintre acestea, care vor fi prezentate in acest capitol, sunt abordarea patrimoniala si abordarea functionala. Ambele studiaza modalitatile de realizare ale echilibrului financiar la un moment dat, determinând astfel o analiza financiara statica.



          Bilantul este principalul instrument de reflectare a echilibrului financiar, de evidentiere materiala a modului de echilibrare al capitalurilor propii si împrumutate. Elaborarea lui are drept criteriu :

Ř      pentru activ : gradul de lichiditate a elementelor de activ, al capacittilor de a se transforma in numerar ;

Ř      pentru pasiv : gradul de exigibilitate, timpul cât sursa ramâne la dispozitia intreprinderii.

Din punct de vedere financiar, fiecare element de activ reprezinta o alocare de fonduri banesti, în vederea constituirii unei structuri de productie. În bilant, se înscriu mai întâi activele mai putin lichide ( cu perioada cea mai mare de recuperare ) : imobilizarile necorporale ( brevete, licente, marci de fabrica si comerciale, studii, etc.) corporale ( terenuri, cladirii, masini, utilaje, instalatii etc. ) si financiare ( participatii, titluri cumparate etc. ). Acestea se numesc alocari ( nevoi sau îmbunatatiri ) permanente, stabile datorta rotatiei lente a capitalurilor. Urmeaza activele circulante ( stocuri, creante, lichiditati ), mult mai lichide decât imobilizarile, numite alocari ( nevoi, înrebuintari ) citrice, temporare.

Pasivul bilantului reflecta, din punct de vedere financiar, sursele de provenienta a capitalurilor proprii si împrumutate. În functie de criteriul mai sus mentionat, se înscriu mai întâi capitaluriule propii provenite de la asociati, apoi cele din reinvestiri ale acumularilor anterioare ( rezerve, profit nerepartizat ) si din surse publice (subventii, provizioane reglementate si alte fonduri. Aceste elemente nu sunt exigibile decât în situatie de faliment, de aceea se numesc resurse permanente ( stabile ).

Tot aici se înscriu împrumuturi contractate pe termen lung. Datoriile pe termen scurt ( credite, furnizori, decontari ), sunt cele mai exigibile si de aceea se numesc resurse ciclice ( temporare ).

          Pregatirea datelor din bilantul contabil în vederea realizarii analizei onduce la urmatoarea configuratie a bilantului financiar:

Bilantul financiar

                                                                                                              Tabel 1.1.1

ACTIV = UTILIZARI                                                                     PASIV = RESURSE

* Activ imobilizat net ( mai mare de un an )

* Capital social

* Rezerve

* Profit net nerepartizat

* Provizioane pentru riscuri si cheltuieli mai mari de un an

* Datorii cu scadente mai mari de un an

* Activ circulant net ( mai mic de un an )

-         stocuri

-         creante - clienti

-         titluri de plasament

-         disponibilitati

* Datorii cu scadente mai mici de un an

-         furnizori

-         salariati

-         stat

-         bancii, etc.

          Pe orizontala, schema bilantului, redata mai sus are doua parti: partea de sus ( utilizari, respectiv capitaluri permanente ) care reflegta structura financiara prin stabilitate elementelor care îl compun si partea de jos ( utilizari, resurse temporare ) care evidentiueaza conjuctura ciclului de activitate.
          Pornind de la un anumit echilibru care trebuie sa existe între durata mijloacelor de finantare corespunzatoare, bilantul financiar pune în evidenta doua reguli principale ale finantarii, respectiv nevoile permanente, de alocare ale fondurilor banesti vor fi acoperite capitaluri permanente, în deosebi din capitaluri propri, în timp ce nevoile temporare, în mod normal, finantate din resurse temporare. Nerespectarea regulilor de finantare va determina o situatie de dezechilibru financiar.
          Cele doua parti ale bilantului financiar, prezentând elemente de activ în corespondenta cu cele de pasiv, reflecta echilibru financiar pe termen lung, partea de sus, iar partea de jos surprinde echilibru financiar pe termen scurt.

          Realizarea sau nerealizarea echilibrului financiar la nivelul unei firme este evidentiata cu ajutorul unor indicatori, ca de exemplu:

          Q fondul de rulment

          Q nevoia de fond de rulment

          Q trezoreria neta

          Q capacitatea de autofinantare

1.    Fondul de rulment

Cu cât resursele permanente sunt mai mari decât necesitatile permanente de alocare a fondurilor banesti cu atât întreprinderea dispune de o marja de securitate financiara, care-i permite sa faca fata, fara dificultate, diverselor riscuri pe termen scurt; garanteaza solvabilitatea întreprinderii si asigura conservarea unei anumite autonomii, chiar în cazul de probleme comerciale sau la nivelul ciclului financiar al exploatarii ( reducerea temporara a vânzarilor, întârzierea platilor de catre clienti, accelerarea platilor catre furnizori, etc. ).

Acest surplus de resurse permanente, degajat de ciclul de finantare al investitiilor, poate fi rulat pentru reînoirea stocurilor si creantelor. Aceasta utilizare potentiala a marcar si denumirea lui, si anume aceea de fond de rulment. El este expresia realizarii echilibrului financiar pe termen lung si a contributiei acestuia la înfaptuirea echilibrului finantarii pe termen scurt.

Notiunea de fond de rulment poate avea mai multe formule, însa doua dintre ele prezinta interes deosebit :

-         fond de rulment net sau permanent

-         fond de rulment propiu

a) Fondul de rulment permanent, constitue un fond de rulment lichidate sau fond de rulment financiar ( FRF ), si poate fi stabilit prin doua modalitatii:

I.                                           1.   FRF = CAPITALURI PERMANENTE ( excluzând amortizarile si provizioanele) - UTILIZĂRI PERMANENTE ( în valoare neta )

2.   FRF = CAPITALURI PERMANENTE ( plus amortizarile si provizioanele) - UTILIZĂRI PERMANENTE ( în valoare bruta )

          În aceasta ipostaza , fondul de rulment financiar este o parte a capitalurilor permanente degajata de etajul superior al bilantului pentru a acoperii nevoi de finantare din partea de jos a bilantului.

          În functia de marimea celor doua mase bilantiere din partea de sus a bilantului financiar, pot fi puse în evidenta urmatoarele trei situatii :

-         FRF > 0 ( capitaluri permanente > activ imobilizat net )

În acest caz, când fondul de rulment financiar este pozitiv, capitalurile permanente finanteaza o parte din activele circulante, dupa finantarea integrala a imobilizarilor nete. Aceasta situatie pune în evidenta fondul de rulment financiar ca expresie a realizarii echilibrului financiar pe termen lung si a contributiei acestuia la înfaptuirea echilibrului financiar pe termen scurt.

-         FRF < 0 ( capitaluri permanente < activ imobilizat net )

Valoarea negativa a fondului de rulment financiar evidentiaza faptul ca o parte din resursele temporare au fost folosite pentru finantarea unor nevoi permanente, contrar principiului de finantare. Aceasta situatie genereaza un dezechilibru financiar, care este mai mult sau mai putin periculos în functie de activitatea desfasurata de întreprinderea respectiva.

-         FRF = 0 ( capitaluri permanente = activ imobilizat net )

Aceasta situatie mai putin probabila implica o armonizare totala a structurii a structurii resurselor cu necesitatile de alocare a acestora ( se asigura echilibrul maselor bilantiere de aceeasi durata ). Stabilirea fondului de rulment financiar pe baza maselor bilantiere din etajul superior al bilantului financiar pune in evidenta influenta structurii de finantare asupra constituirii fondului de rulment financiar.

II.                                       FRF = ACTIV CIRCULANT NET ( cu lichiditate mai mica de un an ) - DATORII MAI MICI DE UN AN sI PASIVE DE TREZORERIE

În aceasta accepetiune, fondul de rulment financiar evidentieaza surplusul activelor circulante nete în raport cu datoriile temporare, sau parte activelor circulante nefinantata de datoriile pe termen scurt.

Se evidentiaza urmatoarele trei situatii:

-         FRF > 0 ( activ circulant net > datorii pe termen scurt, deci capitaluri pemenente > activ imobilizat net )

Activele circulante transfomabile în lichiditatii într-un termen scurt vor permite, pe lânga rambursarea integrala a datoriilor pe termen scurt, degajarea lichiditatilor excedendare.

Aceasta situatie reflecta o perspectiva favorabila sub aspectul solvabilitatii sale.

-         FRF < 0 ( activ circulant net < datorii pe termen scurt, deci capitaluri pemenente < activ imobilizat net )

Situatia în care activele circulante transformabile în lichiditati sunt insuficiente pentru rambursarea datoriilor pe termen scurt reflecta la prima vedere o stare de dezechilibru, o situatie defavorabila sub aspectul solvabilitatii întreprinderii. Însa daca scadenta medie a activelor circulante este mai apropiata decat datorilor pe termen scurt, echilibrul financiar poate fi asigurat si în conditiile unui fond de rulment negativ. Este cazul întrprinderilor cui activitate comerciala.

-         FRF = 0 ( activ circulant net = datorii pe termen scurt, deci capitaluri pemenente = activ imobilizat net )

În aceasta ipostaza, cel mai putin probabila, activele circulante acopera strict datoriile pe termen scurt, fara posibilitatea degajarii unui excedent de lichiditate.

Aceasta a doua abordare a fondului de rulment evidentiaza problema solvabilitatii întreprinderii; indicatorul fond de rulment capata semnificatia unui excedent de lichiditatii potentiale, sau marja de securitate fata de riscurile activitatii economice.

b) Fondul de rulment propiu

           

            FR propriu = CAPITALURI PROPII - IMOBILIZĂRI NETE

          Rezultatul negativ al acestei relatii de calcul, denumit fond de rulment împrumutat, refegla masura îndatorarii pe termen lung, pentru finantarea nevoilor pe termen scurt.

          FR împrumutat = FRF - FR propriu

          O valoare pozitiva a fondului de rulment propriu asigura un anumit grad de autonomie, de libertate în luarea deciziilor privind dezvoltarea întreprinderii.

          Datorita valorii informative deosebite a acestui indicator care face legatura între cele doua parti ale bilantului, cei mai multi analisti considerâ fondul de rulment important indicator lichiditate - exigibilitate.

2.    Necesarul de fond de rulment

          Necesitatiile de finantare ale productiei, respectiv ale ciclului de exploatare sunt acoperite, în cea mai mare parte din surse temporare corespunzatoare ( datorii de exploatare : furnizori, salariati, etc. ). Diferenta dintre necesitatiile de finantare ale ciclului de exploatare si datoriile de exploatare este numita necesarul de fond de rulment. Ea este expresia realizarii echilibrului financiar pe termen scurt a echilibrulibtului dintre necesarul si resursele din capitaluri circulante ( al exploatarii ).

NECESARUL DE FOND DE RULMENT = UTILIZĂRI TEMPORARE ( exclusiv disponibilitatile ) - RESURSE TEMPORARE ( exclusiv credite bancare pe termen scurt )

          Daca acest necesar de fond de rulment este pozitiv, el reprezinta un surplus de utilizari temporare în raport cu resursele temporare posibile de mobilizat. Aceasta situatie poate fi considerata normala daca  este rezultatul unei politici de investitii privind cresterea stocurilor si creantelor. În caz contrar necesarul de fond de rulment poate reflecta un decalaj nefavorabil între lichiditatea stocurilor si a creantelor si exigibilitatea datoriilor de exploatare.

          Daca necesarul de fond de rulment este negativ, atunci el semnifica un surplus de resurse temporare în raport cu utilizarile corespunzatoare de capitaluri circulante. El poate fi apreciat pozitiv, daca este rezultatul accelerarii rotatiei activelor circulante si al angajarii de datorii cu scadente mai relaxate. Astfel, aceasta nu poate fi decât consecinta unor întrruperi temporare în aprovizionarea si reînoirea stocurilor.

          Legatura dintre cifra de afaceri si necesarul de fond de rulment

          Marimea necesarului de fond de rulment depinde de urmatorii factori :

-         natura sectorului de activitate si durata ciclului de exploatare;

-         nivelul de activitate;

-         structura exploatarii ( de ponderea consumurilor provenind de la terti în CA );

-         durata de rotatie a activelor si pasivelor;

-         sezonalitatea activitatii;

-         reglementarile legale privind termenele de plata;

-         modul de organizare si asigurare a gestiunii întrprinderii.

          Necesarul de fond de rulment cunoaste fluctuatii importante în timpul desfasurarii ciclului de exploatare, însa el are o componenta stabila. Aceasta trebuie finantata din resurse stabile, adica capital propiu sau împrumuturi pe termen lung si mediu. Într-o maniera generala, cu cât ciclul de exploatare este mai lung, cu atât decalajul dintre fluxuri este în detrimentul întreprinderii, cu atât creste necesarul de fond de rulment. În conditiile unei structuri date a ciclului de exploatare necesarul de fond de rulment depinde de nivelul de activitate; deci, daca cifra de afaceri creste, necesarul de fond de rulment înregistreaza aceasi tendinta.

          În practica, la o structura data a ciclului de exploatare, se constata ca raportul dintre NFR si CA e relativ constan, având o rata de variatie rar superioara a 10-15 %. Legatura strânsa intre NFR si CA este datorata faptului ca nivelul vânzarilor impune detinerea de stocuri, acordarea unor credite-clienti, respectiv obtinerea unor credite funizor.

3.    Trezoreria neta

TREZORERIA NETĂ = FOND DE RULMENT - NECESARUL DE FOND DE RULMENT

a)     Trezoreria neta pozitiva este rezultatul întregului echilibru financiar al întreprinderii, a desfasurarii unei activitati eficiente, si se va regasi sub forma disponibilitatilor banesti în conturi bancare si în case. Aceasta situatie favorabila se concretizeaza într-o îmbogatire a trezoreriei, o abundenta de lichiditati care-i permit rambursarea datoriilor financiare pe termen scurt, precum si efectuarea unor plasamente eficiente si sigur, cu alte cuvinte, întrprinderea se bucura de autonomie financiara pe termen scurt. Existenta unei trezoreri nete pozitive în cadrul mai multor exercitii succesive evidentiaza o rentabilitate economica ridicata.

b)    Trezoreria neta negativa reflecta un dezechilibru financiar la încheierea exercitiului contabil, dependenta întreprinderii de resursele financiare externe. În acest caz se urmareste obtinerea celui mai mic cost de procurare al noilor credite. Aceasta situatie limiteaza autonomia financiara pe termen scurt, insa ea nu reprezinta neaparat o stare de insolvabilitate.



c)     Trezoreria neta nula corespunde unei situatii de echilibru perfect asigurat al trezoreriei. Fondul de rulment financiar poate asigura finantarea integrala nevoii

de fond de rulment, deci întreprinderea poate evita dependenta sa fata de resursele de trezorerie.

          Se remarca dependenta trezoreriei de variatia nevoii de fond de rulment respectiv a decalajelor între încasarile creantelor si platile datoriilor scadente. Astfel o întreprindere rentabila nu are în mod automat si o trezorerie neta pozitiva, aceasta din urma depinzând de variatiile necesitatilor de finantare, si mai departe, de variatiile de scadeta a încasarilor si a platilor.

          Din analiza evolutiei trezoreriei de la un exercitiu la altul, se desprinde un indicator cu o deosebita putere de sinteza, denumit cash-flow, care reprezinta cresterea trezoreriei nete pe perioada exercitiului analizat.

          CASH-FLOW = TN1 - TN0

          Cash-flow-ul revine actionarilor sub forma de dividente de încasat si/sau profit de reinvestit în întreprinderea lor. În conditiile constantei necesarului de fond de rulment, cash-flow-ul ar fi egal cu profiturile nete si amortizarile acumulate si ar exprima disponibilitatea monetara efectiva pentru dezvoltarea si prosperitatea întreprinderii. Un cash-flow pozitiv reprezinta o crestere a capacitatii reale de autofinantare a investitiilor, care determina o îmbogatire a activului real, o majorare a averii propietarilor. Un cash-flow negativ reflecta o situatie inversa.

4. Capacitatea de autofinantare

Capacitatea de autofinantare reflecta potentialul financiar degajat de activitatea întreprinderii, la sfârsitul exercitiului  financiar, destinat sa remunereze capitalurile proprii (prin dividentele datorate) si sa finateze investitiile de expansiune (partea din profit repartizata pentru constituirea rezervelor si a fondului de dezvoltare) si de mentinere sau reînnoire (prin amortizari) din exercitiile viitoare.

Capacitatea de autofinantare se calculeaza pornind de la veniturie si cheltuielile gestiunii curente suscesibile de a sa transforma, imediat sau la termen, în fluxuri de trezorerie.Capacitatea de autofinantare poate fi determinata prin doua metode: deductiva si aditionala.

a)               Metoda deductiva

Capacitatea de autofinantare este calculata ca diferenta între veniturile încasabile (corespunzatoare unor încasari efective sau viitoare) si cheltuieli platibile (corespunzatoare unor plati efective sau viitoare). Punctul de plecare este exedentul brut al exploatarii la care se adauga toate veniturile susceptibile de a fi încasate (de exploatare, financiare, exceptionale)si se scad toate cheltuielile susceptibile de a fi platite.

CAF = (Venituri încasabile-Venituri din cesiuni) - Cheltiueli platibile

CAF = (EBE+ Alte venituri încasabile fara venituri din cesiuni) - Alte cheltuieli platibile

Excedentul brut al exploatarii

+  Alte venituri din exploatare

-     Alte cheltuieli pentru exploatare

       +   Venituri financiare (fara reluari asupra provizioanelor)

-     Cheltuieli financiare (fara amortizari si provizioane financiare calculate)

+  Venituri exceptionale (fara venituri din cesuinea elementelor de activ, cote parti din subventii virate asupra rezultatului exercitiului si reluari asupra provizioanelor exceptionale)

-  Cheltuieli exceptionale (fara valoarea net contabila a elementelor de activ cedate si amortizari si provizioane exceptionale calculate)


= CAPACITATEA DE AUTOFINANŢARE a exercitiului

b)   Metoda aditionala

Aceasta metoda pune în evidenta elemente contabile , neregenerabile de fluxuri monetare, antrenate de calculul capacitatii de autofinantare.În procedeul aditional se porneste de la rezultatul net al exercitiului, la care se adauga cheltuieli calculate (amortizari si provizioane) neplatibile  la o anumita scadenta si se scad veniturile calculate (reluari asupra provizioanelor).În masura în care capacitatea de autofinantare nu tine cont de operatiile de gestiune curenta, operatiile exceptionale de capital (veniturile din cedarea activelor)vor fi excluse din calcul.

Rezultatul net al exercitiului

+  Amortizari si provizioane (de exploatare, financiare, exceptionale) calculate

-     Cote parti din subventii pentru investitii virate asupra rezultatului exercitiului

       -    Reluari asupra amortismentelor si provizioanelor

-     Venituri din cesiunea elementelor de activ cedateoane financiare calculate)

+  Valoarea net contabila a elementelor de activ cedate


= CAPACITATEA DE AUTOFINANŢARE a exercitiului

Surplusul financiar degajat în cursul exerciiului de ansamblu operatiilor de gestiune (CAF) nu va avea decât un caracter potential daca nu este sustinut de mijloace financiare effective. Acest aspect este confirmat sau infirmat de variatia de trezoreriei nete pe baza bilantului sau pe baza fluxurilor financiare.

Capacitatea de autofinantare dupa distribuirea dividentelor reprezinta autofinantarea globala (totala). Aceasta pune în evidenta aptitudinea reala a întreprinderii de a se autofinanta. Autofinantarea reflecta bogatia retinuta de întreprinderea însasi si constituie o resursa interna destinata acoperirii nevoilor de finantare ale exercitiului viitor. Autofinantarea este determinate de cresterea resurselor obtinute din propria activitate si care vor ramâne în mod permanent la dispozitia întreprinderii pentru finantarea activitatii viitoare.

Autofinantarea ofera numeroase avantaje întreprinderii, printer care mentionam:

-         constituie o sursa sigura, independenta si stabila de finantare;

-         apara libertatea de actiune a întreprinderii;

-         confera întreprinderii un mare grad de libertate privind alegerea investitiilor;

-         permite masurarea randamentului capitalurilor proprii, respective a rentabilitatii financiare;

-         reprezinta factorul hotarâtor în deschiderea accesului la piata de capital si atragerea capitalului extern.

Legatura dintre rezultatul exercitiului si fondul de rulment
Rezultatul exercutiului, concretizat în profit sau pierdere, caracterizeaza toate laturile activitatii economice financiare si exceptionale ale unei întreprinderi.  Maximizarea profitului constituie premisa realizarii obiectivului strategic de perspectiva al orcarei firme - sporirea valorii patrimoniale. Rezultatul exercitiului, alaturi de capitalul social intra în structura capitalului propriu, deci a resurselor permanente. Rezulta deci ca în cele din urma rezultatul exercitiului este o componenta a

fondului de rulment financiar, iar cresterea sau scaderea rezultatului exercitiului va determina variatia în acelasi sens a fondului de rulment financiar.
Apreciat ca indicator de risc limitat( la solvabilitate), existenta unui fond de rulment financiar pozitiv, ramâne conditia imperativa financiare considerate aprioric sanatoasa de împrumutatorii institutionali. 

1.2   REGULI PRIVIND MENŢINEREA ECHILIBRULUI STRUCTURILOR FINANCIARE ALE ÎNTREPRINDERII

Echilibrul financiar patrimonial se fundamenteaza pe trei reguli principale:

-                     regula echilibrului financiar minim;

-                     regula îndatorarii maxime;

-                     regula finantarii maxime.

a)     Regula echilibrului financiar minim presupune ca resursele utilizate pentru finantarea activelor sa ramâla dispozitia întreprinderii pe durata unei perioade ce trebuie sa corespunda, la minim, aceleia de imobilizare. Având în vedere decalajele care se pot produce în categoria elementelor mai mici de un an, din bilant, întreprinderea trebuie sa prevada o marja de securitate, sub forma fondului de rulment - lichiditate pozitiv.

b)    Regula îndatorarii maxime priveste îndatorarea pe termen lung si mediu. Pentru analiza patrimoniala, datoriile pe termen scurt joaca doar rolul de acoperire a unui decalaj momentan, datorat unui fenomen sezonier sau conjectural. În fapt, îndatorarea la termen variaza între doua limite :

Prima limita : Suma datoriilor la termen nu trebuie sa depaseasca suma capitalurilor proprii.

Aceasta limita poate fi exprimata si cu ajutorul raportului 50/50 , adica datoriile pe termen lung si mediu nu trebuie sa depaseasca 50% din capitalurile permanente.

A doua limita :  Suma datoriilor pe termen lung si mediu nu trebuie sa depaseasca autofinantarea medie aferenta unei perioade de trei ani.

c)     Regula finantarii maxime este, de fapt, o aplicatie practica  a primelor doua reguli. Pentru fiecare operatie de investitie, angajata de întreprindere, recurgerea la îndatorare pe termen nu trebuie sa depaseasca un anumit procent din valoare investitiei prevazute. Acest procent poate fi cuprins între 50 si 75% din valoarea investitiei fara TVA.

Analiza patrimoniala prezinta anumite limite privind sfera de cuprindere a problemelor evidentiate, cât si beneficiarii rezultatelor analizei. Astfel, analiza lichiditate-exigibilitate evidentiaza, în principal, riscul de insolvabilitate, cu interes deosebit pentru creditori si banci, în detrimentulriscului de exploatare, una dintre preocuparile majore ale conducerii întreprinderii. Analiza patrimoniala acorda putina importanta aspectelor privind rentabilitatea mijloacelor economice si perspectivele de cresrtere ale întreprinderii.

1.3   ECHILIBRUL FINANCIAR FUNCŢIONAL

Indicatorul central al analizei patrimoniale, fondul de rulment, ar trebui apreciat în functie de specificul întreprinderii, de natura activitatii, si de nevoile financiare ale ciclului de exploatare. Întucât modelul de analiza evidentierea influentelor diferitilor factori asupra fondului de rulment, echilibrul financiar lichiditate-exigibilitate nu poate fi decât aparent. Aceasta a condus la un nou model de analiza (analiza functionala), centrat pe o notiune dinamica ce poate fi dimensionata în raport de activitate al întreprinderii(nevoia de fond de rulment pentru exploatare.

A.        Bilantul functional

 Construireabilantului functional presupune clasarea diferitelor posturi în functie de apartenenta la diferitele cicluri: de investitii, de exploatare, de finantare, de trezorerie.

Ciclul de investitii cuprinde ansamblul deciziilor luate pe linia achizitionarii unor active ce ramân la dispozitia întreprinderii o perioada de timp.

Ciclul de exploatare (aprovizionare-productie-stocare-vânzare), cuprinde atât un flux fizic (de produse, respectiv de marfuri), cât si un flux financiar (intrare si iesirede moneda).

Ciclul de finantare cuprinde ansamblul operatiunilor dintre întreprinderi si proprietarii de capital(actionarii si creditorii). El permite ca întreprinderea sa faca fata decalajului dintre fluxul de lichiditate de intrare si iesire, provocat de ciclul de exploatare.

Structura bilantului functional

Tabel 1.3.1

ACTIV                                                                PASIV

Active aciclice sau active stabile (AS)

Resurse aciclice sau resurse stabile (RS)

Active ciclice din exploatare (ACE)

Resurse ciclice din exploatare (RCE)

Active ciclice din afara exploatarii (ACAE)

Resurse ciclice din afara exploatarii (RCAE)

Trezoreria de activ (TA)

Trezoreria de pasiv (TP)

Ciclul de investitii - finantare

                                                                           Tabel 1.3.2

ACTIV                                                                  PASIV

Active imobilizate (la valoarea bruta)

+  Imobilizarile în leasing (la valoarea de origine )

+   Cheltuieli de repartizat

Capitalurile proprii (minus dividentele de plata)

Provizioanele de orice natura

Amortizarile (inclusiv amortizarea imobilizarilor în leasing)

+/- diferentele de conversie aferente

- primele de rambursare a obligatiunilor

Total active aciclice (stabile) AS

Total resurse aciclice (stabile) RS)




Ciclul de exploatare ia în considerare elementele legate direct si exclusiv de realizarea ciclului operational de aprovizionare, stocare, productie, vânzare ce se desfasoara în maniera permanenta si continua.

Ciclul de exploatare

                                                                                      Tabel 1.3.3

ACTIV                                                                  PASIV

Active imobilizate (la valoarea bruta)

+  Imobilizarile în leasing (la valoarea de origine )

+   Cheltuieli de repartizat

Capitalurile proprii (minus dividentele de plata)

Provizioanele de orice natura

Amortizarile (inclusiv amortizarea imobilizarilor în leasing)

+/- diferentele de conversie aferente

- primele de rambursare a obligatiunilor

Total active aciclice (stabile) AS

Total resurse aciclice (stabile) RS)

Alte elemente de activ si de pasiv chiar daca nu sunt legate de procesul de exploatare, ele sunt supuse unei reînnoiri frecvente în cadrul activitatii. Este cazul unor creante si datorii diverse.

Elemente în afara exploatarii

                                                                                      Tabel 1.3.4

ACTIV                                                                  PASIV

Creante în afara exploatarii

-         creante din vânzarea de active

-         alti debitori

Titluri de plasament

Cheltuieli înregistrate în avans din afara exploatarii

Datorii din afara exploatarii

Venituri înregistrate în avans din afara exploatarii

Total active ciclice din afara exploatarii (ACAE)

Total resurse ciclice din afara exploatarii (RCAE)

Elemente de trezorerie

                                                                                      Tabel 1.3.5

ACTIV                                                                  PASIV

Disponibilitatii (în banca si în casa)

Credite curente

Soldul creditor la banca

Efecte scontate neajunse la scadenta (integrate în creantele de exploatare)

  Trezoreria de activ

Trezoreria de pasiv

Rolul bilantului functional în analiza financiara este nu numai de a permite aprecierea vulnerabilitatii structurii financiare a întreprindereii reflectata de evolutia trezoreriei nete, dar si de a exprima independenta dintre structura financiara a întreprinderii si natura activitatii sale.

B.    Analiza functionala pe baza fondului de rulment si a necesarului de fond de rulment

Resursele utilizate pentru finantarea activelor trebuie sa ramâna în întreprindere pentru o perioada de timp cel putin egala cu durata lor de viata. Dupa aceasta regula, resursele stabile servesc la finantarea activelor aciclice stabila, în timp ce datoriile finanteaza activele circulante, ciclice.

În realitate, în practica economica nu exista o simetrie între datoriile exigibile si activele lichide.De aceea, din motive de securitate financiara, resursele stabile brute ale unei întreprinderi servesc pe de o parte pentru finantarea activelor stabile, durabile, brute, iar pe de alta parte pentru finantarea unor nevoi ciclice legate de exploatare.

1.     Indicatorul calculat pe baza bilantului functional este fondul de rulment net global, definit ca acea parte a resurselor aciclice ( stabile ), alocata pentru finantarea activelor ciclice.

FRNG poate fi calculat :

a)    pornind de la pasiv :

FRNG = Resurse stabile (RS ) - Active stagile (AS )

b)    pornind de la activ :

FRNG = Active ciclice ( AC+ACAE+TA ) - Datorii de functionare.

( RCE+RCAE+TP)

          Având în vedere faptul ca resursele stabile sunt formate din resurse stabile propii ( de origine interna si externa ) si resurse stabile împrumutate în structura FRNG se disting doua componente : partea formata numai din capitaluri propii si asimilate si parte formata din resurse împrumutate. În aceste conditii :

          FRNG = Fondul de rulment propiu + Fondul de rulment strain

          Cauzele variatiei fondului de rulment

          Fondul de rulment se modifica datorita variatiei posturilor de activ, respectiv de pasiv implicate în determinarea lui.

         

          Crestera FRNG se poate realiza fie prin sporirea resurselor stabile, fie prin reducerea activelor durabile.

a)     sporirea resurselor stabile poate fi rezultatul unor decizii pe linia :

- cresterii aportului asociatiei ( numerar sau natura );

-   cresterii rezultatului exercitiului;

-   obtinerii de subventii;

-   cresterii în situatii justificate a provizioanelor;

-   cresterii datoriilor financiare.

b)    reducerea justificata a activelor imobilizate.

Reducerea FRNG poate fi determinata de :

a)     scaderea resurselor stabile prin:

- distribuirea de dividente;

- înregistrarea unor pierderi;

-   reintegrarea subventiilor pentru investitii;

-   anularea provizioanelor reglementate;

-   scaderea amortizarilor;

-   rambursarea datoriilor;

-   reducerea sau anularea diferentelor de conversie pasiv, etc.

b)    cresterea activelor imobilizate brute.

Nivelul fondului de rulment trebuie apreciat în functie de doua imperative contradictorii: solvabilitatea si eficacitatea.

Imperativul solvabilitatii obliga întreprinderea sa-si asigure mijloacele financiare necesare achitarii datoriilor scadente. În aceste conditii, întreprindrea este tentata sa-si asigure un fond de rulment suficient de ridicat, pentru a putea face fata în orice moment platilor scadente.

Dar, în conditiile caracterului limitat, restrictiv al resurselor, fiecare întreprindere cauta sa le utilizeze cât mai eficient cu putinta. Capitalurile permanente sunt purtatoare ale unui cost si ca atare se impune utilizarea lor rationala, adica folosirea unei parti cât mai mari din resursele stabile pentru a marii capacitatile de productie. Satisfacerea imperativului eficacitatii conduce la minimizarea fondului de rulment. În practica economica, întreprinderile realizeaza de regula un compromis între cele doua imperative.

2.     Necesarul de fond de rulment  reprezinta suma necesara finantarii decalajelor în timp între fluxurile reale si fluxurile de trezorerie legate de activitatea de exploatare :

NFR = Nevoile de finantare generate de operatiunile ciclice - Resursele generate de operatiunile ciclice

Necesarul de fond de rulment are doua componente: necesarul de fond de rulment pentru exploatare ( NFRE ), si necesarul de fond de rulment din afara exploatarii ( NFRAE ).

          NFR = NFRE + NFRAE

         

Necesarul de fond de rulment pentru exploatare reprezinta acea parte a activelor ciclice de exploatare care nu este acoperita prin resurse de aceasi natura ( ciclice ) si care trebuie finantata din resursele durabile ale întreprinderii:

          NFRE = Active ciclice din exploatare - Resurse ciclice din exploatare

          Necesarul de fond de rulment din afara exploatarii corespunde acelor active utilizate în ciclul din afara exploatarii, care nu sunt finantate cu resurse ciclice si care trebuie acoperite cu capitaluri permanante.

          NFRAE = Active diverse - Resurse diverse

1.4     TABLOUL DE FINANŢARE - SITUAŢIE A ECHILIBRULUI FINANCIAR AL FIRMEI

Bilantul confera o viziune statica asupra structurii financiare, iar contul de profit si pierdere o viziune dinamica asupra activitatii. Însa nici bilantul, nici contul de rezultate nu permit obtinerea unei viziuni dinamice asupra structurii financiare, adica asupra evolutiei acestei structuri. Instrumentul care raspunde acestor cerinte si multor altora este tabloul de finantare.

        Tabloul de finantare evidentieaza variatia trezoreriei nete rezultata din confruntarea variatiei fondului de rulment net global cu variatia nevoii de fond de rulment pentru exploatare si în afara exploatarii. Tabloul de finantare furnizeaza informatii privind evolutia globala a trezoreriei, ca rezultanta a echilibrului financiar, fara a evidentia aportul fluxurilor financiare legate de exploatare, de finantare, sau de elemente exceptionale. Aceste informatii sunt oferite de tablourile fluxurilor financiare, respectiv de tabloul plurianual al fuxurilor financiare care evidentieaza trezoreria la nivelul economic, financiar si exceptional, cât si de tablou explicativ al variatiei trezoreriei care analizeaza fluxurile de trezorerie rezultate din activitatea curente, de investitii si de finantare.

         

A.                           Tabloul de finantare " nevoi - resurse " reflecta fluxurile de resurse financiare stabile ( permanente ) si cele pe termen scurt ( ciclice, temporare ), fiind astfel un instrument principal al gestiunii financiare pentru analiza si previziunea variatiei fondului de rulment si a varitiei trezoreriei nete.

Prima parte a tabloului de finantare analizeaza modul cum s-a realizat, în dinamica, echilibrul structural între elementele stabile ale bilantului ( utilizari si resurse stabile ), iar a doua parte analizeaza modul cum s-a utilizat fondul de rulment în asigurarea echilibrului functional între elementele ciclice ale bilantului ( utilizari si resurse ciclice ) si al echilibrului monetar dintre încasari si plati. Ecuatia fundamentala, pe care o explica tabloul de finantare este urmatoarea:

Variatia fondului de rulment = Variatia nevoii de fond de rulment + Variatia trezoreriei nete

Pentru elaborarea tabloului de finantare se parcurg doua faze :

1.                            determinarea variatiei fundului de rulment, ca urmare a modificarii structurii capitalurilor ( în partea superioara a bilantului )



2.                            determinarea variatiei trezoreriei nete, ca urmare a modificarii nevoii de fond de rulment ( partea de jos a bilantului ), articulata cu variatia fondului de rulment.

Prin intermediul tabloului de finantare se evidentieaza fluxurile de resurse financiare mobilizate de întreprindere :

-                     din autofinantare si din vânzari de active ( interne );

-                     din aport de capital si din împrumuturi ( externe );

si utilizarea acestor resurse financiare pentru :

-                     investitii;

-                     plata dividentelor;

-                     rambursarea împrumuturilor si, eventual restituirea capitalurilor proprii.

Tabloul de finantare

Tabel 1.4.1

UTILIZĂRI

RESURSE

Dividente dattorate în exercitiul precedent (platite)

Achizitionarea elementelor de activ

Reducerea capitalurilor proprii

Rambursarea datoriilor financiare

Capacitatea de autofinantare

Cesiunea sau reducerea elementelor de activ

Cresterea capitalurilor proprii

Cresterea datoriilor financiare

Cresterea fondului de rulment

I. VARIAŢIA FONDULUI DE RULMENT NET GLOBAL

Cresterea stocurilor si creantelor de exploatare

Cresteri alti debitori

Reducerea datoriilor de exploatare

Reducerea datoriilor catre alti creditori

Reduceri de stocuri si creante de exploatatare

Reduceri alti debitori

Cresterea datoriilor de exploatare

Cresterea datoriilor în afara exploatarii

Cresterea necesarului de fond de rulment

II. VARIAŢIA NECESARULUI DE FOND DE RULMENT

III. VARIAŢIA TREZORERIEI NETE

B.               Tablourile fluxurilor financiare au rolul de a explica fluxurile financiare care antreneaza variatia trezoreriei, fiind centrate pe conceptul de excedent de trezorerie si nu pe notiunea de echilibru financiar. Fluxurile privind investitiile, operatiile financiare sau alte elemente sunt regrupate dupa prioritati, si reflecta, de la caz la caz fie resurse suplimentare, fie nevoie de trezorerie. În consecinta, metodologia elaborarii tablourilor este diferita, dar variatia trezoreriei este rezultanta acelorasi fluxuri.

 Exista diferite tablouri prezentând fluxuri financiare pe mai multe exercitii succesive regrupate în mai diverse maniere în functie de importanta conceptuala a lor, cât si de cerintele utilizatorilor.

-         tabloul fluxurilor de trezorerie;

-         tabloul plurianual al fluxurilor financiare;

-         tabloul explicativ al variatiei trezoreriei.

Tabloul fluxurilor de trezorerie apreciaza într-o logica financiara si globala coerenta deciziilor strategice luate de întreprindere. Structurar tabloului se fundamenteaza pe urmatoarea logica financiara:

-         Tabloul urmareste în primul rând, sa evidentieza capacitatea întreprinderii de a genera trezoreria din întreaga sa activitate.

-         Trebuie apoi sa se constate în ce masura conducerea întreprinderii are posibilitatea de a conserva în totalitate sau partial, aceasta trezorerie. Intereseaza deci marimea prelevarilor obliatorii care afecteaza aceasta trezorerie ca si partea care ramane la

dsispozitia conducatorilor întreprinderii, reprezentand fluxul de trezorerie disponibil.

-         Se cerceteaza modul de utilizare a trezoreriei ramasa la dispozitia întreprinderii în special pentru finantarea investitiilor, evidentiindu-se astfel logica deciziilor de investitii luate de conducatorii întrprinderii.

-         În cazul în care trezoreria disponibila este suficienta pentru acoperirea investitiilor nete care au fost arbitrajele efectuate de conducatorii întreprinderii pentru procurarea noilor resurse stabile ?

Tabloul fluxurilor de trezorerie

Tabel 1.4.2

EXPLICAŢII

N-2

N-1

N

Excedent brut global

- Variatia nevoii de fond de rulment

A = EXCEDENT DE TREZORERIE GLOBAL

-         Cheltuieli financiare

-         Impozit pe profit

-         Dividente platite în cursul exercitiului

-         Rambursari de împrumuturi financiare

B = FLUX DE TREZORERIE DISPONIBILĂ

( dupa prelevariile obligatorii )

Investitii interne si externe ( corporale, necorporale, financiare )

-         Subventii pentru investitii primite

+  Variatia altor imobilizarii în afara exploatarii

-         Cesiunea imobilizarilor

C = INVESTIŢII NETE

Cresterea sau reducerea capitalului

+ Împrumuturi financiare noi

D = APORTURI LA RESURSELE STABILE ( aporturi externe )

E = VARIAŢIA TREZORERIEI : ( B + D ) - C

= Variatia disponibilitatilor

- Variatia creditelor bancare curente













Document Info


Accesari: 11317
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )