Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































Economia monetara - subsistem al economiei de piata

economie












ALTE DOCUMENTE

Economie - forma a actiunii umane
Salariul si impozitarea
PIATA DE TITLURI NEOFICIALA (USM - UNLISTED SECURITIES MARKET)
Lasati in pace... capra vecinului!
9 motive pentru care scaderea preturilor la case este un lucru bun
Calculul costului produsului sau serviciului
VIZITA LA CLIENT- role play/ criterii de notare
valoarea reziduala actualizata
Necesarul de materii prime de aprovizionat in anul curent
Ce este farmacoeconomia?

Cap I. Economia monetara - subsistem al economiei de piata

I.1. Economia de piata privita ca sistem cibernetic

Ca o definitie am putea spune ca economia de piata reprezinta modul de organizare si desfasurare a activitatii economice în care raportul dintre cerere si oferta determina principiile de prioritate în producerea bunurilor, modul de organizare si combinare a factorilor de productie persoanele si categoriile de persoane ce au acces la aceste bunuri prin mijlocirea preturilor.



Desigur, se pot formula si alte definitii privind economia de piata, dar acest lucru intereseaza mai putin.

Vom analiza economia de piata din punct de vedere cibernetic, deci ca un sistem - în acest sens enuntând anumite proprietati sistemice ale economiei de piata - supunând analizei si structura acesteia, precum si relatiile ce se stabilesc între componentele sale (subsistem).

I.1.1. Proprietati sistemice ale economiei de piata

Sistemul economiei de piata, privit ca un sistem real, prezinta o serie de proprietati cum ar fi cele de sistem mare, sistem deschis, sistem dinamic si sistem complex.

Economia de piata este un sistem mare

Dimensiunile economiei de piata sunt impresionante, în cadrul acesteia regasind ca element (subsisteme) principalii agenti economici: firmele si gospodariile, sectorul public (guvernamental), sistemul bancar si altele, precum si o multitudine de piete: piata bunurilor si serviciilor, pietele financiare (piata monetara, piata de capital, s.a.), fiecare subsistem îndeplinind anumite functii complexe, între aceste subsisteme existând relatii de interdependenta prin intermediul carora ele se influenteaza si îsi coordoneaza functiile pe care le îndeplinesc.

Aceste interdependente sunt considerate interne, relatiile fiind stabilite între elementele sistemului, dar, exista si legaturi cu celelalte economii si piete externe ce pot influenta comportamentul sistemului în cauza.

O caracteristica importanta a sistemului economiei de piata este reprezentata de existenta unor interdependente materiale (reale), valorice si informationale, de multe ori subsistemele din cadrul acesteia fiind interconectate prin fluxuri având natura dubla sau chiar tripla. Acest fapt este edificator în ce priveste marimea si complexitatea economiei de piata.

Economia de piata este un sistem deschis

Dupa cum am subliniat si mai sus, sistemul economiei de piata stabileste cu alte sisteme - de exemplu: alte economii de piata, mediul înconjurator, sistemul populatiei, sistemul politic-social, s.a. - o serie de legaturi: fluxuri de capital, fluxuri de forta de munca, fluxuri de materii prime extrase si prelucrate, fluxuri de bunuri si servicii importate si exportate, etc., toate aceste lucruri facând ca sistemul economiei de piata sa aiba un caracter de sistem deschis.

Celelalte economii nationale cu care o economie de piata are conexiuni, alcatuieste sectorul extern, considerat ca fiind al patrulea subsitem (sector) important al sistemului economiei de piata alaturi de celelalte trei: firmele, gospodariile si sectorul guvernamental. El induce în cadrul economiei anumite procese specifice, legate de influenta exercitata de celelalte economii asupra economiei nationale.

În acest caz, limitele economiei de piata pot fi mult extinse în raport cu varietatea si intensitatea legaturilor economice si financiare externe.

Economia de piata este un sistem complex

Reprezentarea complexitatii sistemului economiei de piata leaga aceasta proprietate de dimensiuni, de numarul de conexiuni dintre subsisteme, de intensitatea si diversitatea interdependentelor si proceselor ce au loc în cadrul acestuia.

Modelul fluxului circular vizualizeaza, într-o modalitate simplificata, interdependentele valorice dintre principalele subsisteme (firme, gospodarii, guvern si sectorul extern).

Pe lânga acestea, în cadrul economiei, exista o multitudine de legaturi energetice, informational-decizionale, materiale, de forte de munca, s.a. toate acestea suprapunându-se si conditionându-se reciproc în cursul desfasurarii unor procese de mare complexitate cum ar fi cele de asigurare a echilibrului de piata, formarea cererii si ofertei, alocarea resurselor deficitare existente, de determinare a venitului primit de indivizi s.a. .

O alta caracteristica ce determina diversitatea economiei de piata este reprezentata de multitudinea de comportament 11511h74l e specifice ce se regasesc în cadrul ei, comportamente asociate diferitelor subsisteme. Astfel comportamentul firmelor difera de cel al gospodariilor sau al sectorului public.

Desi la nivel macroeconomic al întregii economii putem privi aceste comportamente ca fiind omogene, de fapt, in cadrul unui subsitem, cum ar fi cel al firmelor, exista diferite tipuri de comportamente, legate, mai ale, de structura de piata pe care firma e activa, de exemplu: comportamentul unei firme ce actioneaza pe o piata cu structura de monopol difera de comportamentul unei firme ce actioneaza pe o piata cu o structura de concurenta perfecta.

Economia de piata este un sistem dinamic

Aceasta înseamna ca, într-un interval de timp, sistemul de piata îsi modifica starea si structura si au comportamentul, fie ce urmare a actiunii unor factori externi, fie ca efect al unor cauze interne. Deci dinamica economiei de piata este privita ca o evolutie a sa prin prisma scurgerii timpului, luând în considerare si comportamentul de ansamblu al acestui sistem de timp.

Dupa cum se observa timpul reprezinta o variabila importanta în oricare din procesele si subsistemele ce alcatuiesc economia de piata.

Procesele de ajustare la echilibru ale pietelor, de crestere sau dezvoltare ale firmelor, consumul sectorului privat sunt conditionate de timp. Deciziile de politica economica sunt realizate tot în timp. Se poate afirma deci ca timpul influenteaza toate componentele principale ale sistemului economiei de piata, prin urmare, avem de-a face, în mod evident cu un sistem dinamic.

I.1.2. Structura economiei de piata

În cele ce urmeaza va fi prezentat un sistem general al economiei de piata cât mai apropiat de sistemul real, fluxurile circulare reale si valorice prezente în acest sistem (fluxul circular al produsului national si al venitului), relatia de echilibru fundamental, precum si ecuatiile care descriu sistemul în stare sa de echilibru stationar.

Pentru a nu "încarca" foarte mult modelul cu fluxuri si relatii ce nu intereseaza foarte mult în prezenta lucrare, voi prezenta un model al economiei de piata cu piata financiara si trei sectoare. Cele trei sectoare sunt: sectorul firmelor, sectorul gospodariilor si sectorul guvernamental (public), acestea fiind conectati prin intermediul a trei piete: piata bunurilor si serviciilor, piata factorilor de productie (munca, capital, pamânt, etc.) si piata financiara.

În figura 1.1.1. sunt reprezentate fluxurile circulare într-o economie cu trei sectoare si piata financiara. Fluxul real (al bunurilor si serviciilor, precum si al factorilor de productie) se deplaseaza în sensul acelor de ceasornic, în timp ce fluxul valoric (de venituri si cheltuieli) în sens invers acelor de ceasornic.

Fluxul real este explicat în felul urmator: gospodariile, respectiv  membrii lor, ofera serviciile factorilor pe piata factorilor de productie, iar firmele cumpara aceste servicii ale factorilor, formându-se astfel cererea si oferta de factori de productie.

Firmele, la rândul lor, produc bunuri si servicii pe care le ofera spre vânzare pe piata bunurilor si serviciilor, formându-e astfel oferta de bunuri si servicii; gospodariile achizitioneaza aceste bunuri si servicii formând cererea de bunuri si servicii.

Fluxul de bunuri si servicii este echilibrat de fluxul de venituri si cheltuieli.

Gospodariile fac cheltuieli cu bunurile si serviciile (cheltuieli pentru consum) pe care le cumpara de pe piata bunurilor si serviciilor, iar firmele fac cheltuieli cu factorii de productie (salarii, rente, s.a.).


                        Fig. 1.1.

Firmele, la rândul lor, au nevoie de fonduri pentru a procura bunuri de investitii, astfel ca ele vor lua cu împrumut fondurile oferite pe piata financiara de catre gospodarii (economiile).

Facând abstractie de sectorul public (guvernamental) observam ca economiile si investitiile induc în modelul fluxului circular al economiei anumite efecte.

Astfel gospodariile primesc de la firme venitul national si îl înapoiaza apoi firmelor prin cheltuieli pentru bunurile de consum pe care le fac. Dar economiile reprezinta acel venit primit de gospodarii pe care acestea nu îl mai înapoiaza firmelor prin cheltuieli de consum. Ele reprezinta, deci, o "scurgere" din fluxul circular al venitului dintre gospodarii.

La fel, cheltuielile pentru investitii creeaza un venit pentru firmele care produc bunuri destinate investitiilor si pentru proprietarii factorilor de productie  utilizati de ca aceste firme.

Aceasta constituie, deci, un venit cere nu decurge din cheltuielile efectuate de catre gospodarii. Cheltuielile de investitii reprezinta, prin urmare, o "injectie" în fluxul circular al venitului dintre gospodarii si firme, în consecinta ea având ca efect o expansiune a acestui flux.

Cu alte cuvinte, daca firmele maresc volumul cheltuielilor de investitii suficient de mult atunci firmele care produc bunuri de investitie îsi vor mari output-ul (productia) utilizând factori de productie (materii prime, munca, pamânt si altele) într-o cantitate mai mare, ducând practic la formarea de venituri suplimentare pentru firmele si gospodariile ce reusesc sa-si vada serviciile si factorii.

Vom prezenta în figura 1.2. fluxul circular al economiilor si investitiilor:

Text Box: Plati catre firmeText Box: Veniturile factorilor


                                                        Fig. 1.2.

Prin conventie s-a stabilit ca atunci când firmele utilizeaza munca, capital sau resurse naturale pe care le poseda ele însele, se considera ca ele "cumpara" acesti factori de la gospodarii, membrii acestora fiind ultimii lor proprietari.

Costurile de productie sunt privite ca plati ale factorilor, iar profitul - ceea ce ramâne dupa ce se scad cheltuielile de productie - sunt considerate fluxuri directe catre gospodarii care detin în proprietate firme, chiar daca firmele retin o anumita parte pentru a creste volumul propriilor actiuni îl loc sa o plateasca sub forma de dividende. Cu alte cuvinte profitul si costurile de productie sunt incluse în fluxul circular.

Sectorul guvernamental (Guvernul) este legat de restul economiei prin trei fluxuri principale: impozite si taxe, cheltuieli guvernamentale si, respectiv, împrumuturi guvernamentale.

Impozitele si taxele se constituie într-un flux de bani care se scurge de la gospodarii catre Guvern. Aceasta reprezinta o pierdere de venit pentru gospodarii, pierdere care, în parte, este compensata de un flux de bani orientat de la Guvern catre gospodarii sub forma de plati transferabile (ajutoare de somaj, asistenta sociala, etc.).

Scazând din impozitele si taxele percepute de catre Guvern platile transferabile se obtin impozitele si taxele nete reprezentate în figura ca un flux unidirectional de la gospodarii catre Guvern.

Prin conventie, vom considera ca firmele (privite ca persoane juridice) apartin unor persoane fizice, membri ai gospodariilor si, prin urmare, pentru a simplifica lucrurile taxele si impozitele ce trebuiesc platite de catre firme sunt incluse în impozitele si taxele platite de persoana fizica (gospodaria) ce detine firma.

Guvernul utilizeaza venitul net obtinut de la gospodarii în vederea achizitionarii de pe piata bunurilor si serviciilor a diferitelor produse, acestea constituindu-se în cheltuieli guvernamentale.

Nu de putine ori exista situatia când aceste cheltuieli sunt mai mari decât veniturile guvernamentale (practic veniturile reale la buget - impozitele si taxele percepute). Astfel apare un deficit bugetar ce trebuie acoperit prin împrumuturi de pe piata financiara.

De obicei aceste împrumuturi se fac prin vânzarea unor bunuri de tezaur si / sau obligatiuni guvernamentale precum si a altor valori catre populatie prin intermediul bancilor sau a altor institutii specializate (intermediari financiari).

Împrumutul guvernamental repetat, corespunzator fiecarui am, se adauga la datoria publica. Datoria publica se acumuleaza ca un stoc ce corespunde deficitului bugetar care constituie un flux. În anii în care Guvernul are un excedent bugetar el returneaza împrumuturile facute anterior, constituindu-se într-un flux prezentat ca în figura - punctat - catre piata financiara.

Conform cu specificatiile de la începutul acestei notiuni, am considerat acest model ca fiind constituit din trei piete (financiara, a bunurilor si serviciilor si piata factorilor de productie) si din trei sectoare: Guvern, gospodarii si firme. Prin urmare acesta este un model al unei economii închise prezentând un minus fata de modelul unei economii deschise sectorului extern - legatura cu celelalte economii - si, bineînteles, relatiile dintre subsistemele modelului nostru cu sectorul extern.

În aceasta situatie, relatia fundamentala de echilibru pentru economia noastra se prezinta în felul urmator:

Cheltuieli pentru   =   Cheltuieli pentru + Cheltuieli pentru + Cheltuieli guvernamentale

produsul national                 consum                     investitii

                                          =  Consum + Economii +Taxe nete

                                          =  Venit National

Modelul static corespunzator acestei economii este:

D = C + I +G                                                                                                   (1.1)

C = C0 +c * Yd                                                0 < c < 1                                  (1.2)

I = I0 + iy * Y +ir * r                              ir < 0 < iy                                              (1.3)

G = G*                                                                                                             (1.4)

Yd = Y -T                                                                                                        (1.5)

T = T0 + ty * Y                                     0 ≤ ty ≤ 1                                 (1.6)

psbr = G - T                                                                                                    (1.7)

MD = my * Y + mr * r + m0                   mr < 0 < my, m0 > 0                              (1.8)

MS = M*                                                                                                          (1.9)

Y = D                                                                                                               (1.10)

MD = MS                                                                                                          (1.11)

Unde s-a notat: cu D - cererea agregata, C - cheltuielile de consum, I - cheltuielile de investitii, C0 (pozitiva) - consum autonom, I0 (pozitiva) - investitii autonome, r - rata dobânzii, G - cheltuieli guvernamentale, Y si Yd - output-ul (venitul) respectiv venitul disponibil, T - impozite si taxe, psbr - necesarul de împrumut al sectorului public, MD - cererea de bani (nominala), MS - oferta de bani.

Dupa cum se observa mai apar marimile G* si M* acestea sugerând faptul ca cheltuielile guvernamentale si oferta de bani sunt considerate cunoscute (date exogen).

Introducând timpul (t) în modelul (1.1) - (1.11) vom obtine modelul dinamic al economiei cu piata financiara:

Dt = Ct + It +Gt                                                                                                (1.12)

Ct = C0 +c * Yt-1d + cr  * rt                   0 < c < 1, cr < 0                                   (1.13)

It = I0 + k(Dt-1 - Dt-2) + ir * rt-1              k > 0,   ir < 0                                        (1.14)

Gt = G*                                                                                                             (1.15)

Ytd = Yt - Tt                                                                                                     (1.16)

Tt = T0 + ty * Yt-1                                              0 ≤ ty ≤ 1                                 (1.17)

(psbr) t = Gt - Tt                                                                                               (1.18)

MtD = my * Yt-1 + mr * rt-1 + m0 mr < 0 < my, m0 > 0                              (1.19)

MtS = M*                                                                                                          (1.20)

Yt = Dt  sau Yt = Yt-1 + α(Dt-1 - Yt-1)                0 < α < 1                                  (1.21)

MtD = MtS sau rt = rt-1 + β(MtD -  MtS) 0 < β < 1                                  (1.22)

Relatia (1.12) arata structura cererii agregate Dt ; relatiile (1.13), (1.14) si (1.17) descriu comportamentele variabilelor Ct, It si Tt, unde:

- c reprezinta propensitatea pentru consum si sugereaza direct proportionalitatea consumului cu venitul disponibil;

- cr arata dependenta inversa dintre consum si rata dobânzii.

Se observa, practic, comportamentul investitiilor (dependenta lor) în functie de variatia cererii agregate si a dobânzii decalate cu un an.

Deficitul (sau excedentul) bugetar este aratat de relatia (1.18).

În ce priveste cererea de bani (relatia (1.19)), ea este introdusa conform ipotezei keynesiste cu privire la structura acestuia: cerere tranzactionala my * Yt-1 , cerere speculativa ms * rt-1 si pentru stoparea cererii m0 ; oferta de bani este considerata ca fiind cunoscuta.

Ultimele doua relatii definesc echilibrul pe piata bunurilor si serviciilor (sau comportamentul output-ului) si echilibrul pe piata financiara (sau relatia comportamentala a dobânzii) - α, β fiind viteze de ajustare la echilibru.

Modelul dinamic prezentat anterior descrie un sistem cibernetic, schema acestuia fiind prezentata în figura 1.3 - considerând ca sistemul economiei nu se afla într-o stare de echilibru:


M0   

 

MS 

 
                                                                                                           

Fig. 1.3.

Sunt evidente buclele feed-back ce pun în evidenta complexitatea functionarii si comportamentul economiei cu piata financiara.

În cadrul modelului cibernetic de mai sus se pun în evidenta efectele de transmisie monetara care se stabilesc între cele doua piete: piata bunurilor si serviciilor si piata financiar.

Un asemenea efect de transmisie este cel corespunzator buclei notate cu VI:

D↑ Ț Y↑ Ț MDȚ r↑ Ț I↓ Ț D↓.

Observam implicatiile unui asemenea efect este evident rolul important atribuit politicilor monetare cu privire la raportul dintre cererea de bani si oferta de bani nu numai cu privire la piata financiara (în ceea ce priveste rata dobânzii), dar si pentru piata bunurilor si serviciilor determinând variatii ale cererii si ofertei agregate.

Economia de piata este un sistem mult mai complicat decât sugereaza reprezentarile utilizate mai sus. Pentru a ne edifica asupra mecanismelor ce se produc în economie mai ales în segmentul care ne intereseaza în mod special - subsistemul economiei de piata monetara - vom privi  economia de piata ca un ansamblu de sapte sectoare, cinci apartinând economiei de piata reale si doua economiei de piata monetara:

Economia de piata reala: reprezinta acea parte a economiei de piata ce produce efectiv bunuri I utilizeaza pentru acestea diverse forme materiale, reale ale factorilor de productie.

Ea poate fi structurata în urmatoarele subsisteme:

- Subsistemul de productie. Orice economie are un aparat de productie, detinând tehnologii cu ajutorul carora realizeaza produse si / sau servicii necesare indivizilor si celorlalti agenti economici (firme, guvern, banci si altele).

Totalitatea proceselor, tehnologiilor, liniilor de fabricatie asociate produselor realizate într-o economie reprezinta subsitemul de productie (aparatul de productie).

Aceste produse si servicii realizate merg pe piata bunurilor si serviciilor formând oferta de bunuri, oferta ce se va confrunta cu cererea de bunuri.

- Subsistemul raportului cerere - oferta. Produsele unt realizate pentru a satisface o anumita cerere. Practic acest sistem a fost creat din necesitatea reglarii raportului cerere - oferta, a dezechilibrelor ce pot aparea între cele doua.

- Subsitemul fortei de munca. Pentru a produce bunuri si servicii ce vor vi oferite pe piata este nevoie de factori de productie, în special de forta de munca ce intra ca un factor de productie în cadrul sistemului de productie.

            Forta de munca angajata efectiv este atrasa de pe o piata specifica numita piata fortei de munca, fiind tratata separat de ceilalti factori de productie dat fiind importanta pe care o prezinta din foarte multe puncte de vedere, nu numai economic ci si social, politic, administrativ, etc.

- Subsistemul preturi - costuri - profitabilitate. Bunurile si serviciile aduc un venit determinând, bineînteles si anumite costuri. Raportul venit - costuri ca si preturile determina profitabilitatea.

Acest sistem are un rol foarte important deoarece sistemul de productie nu va mentine decât acele procese de productie care sunt profitabile, profitabilitatea fiind, practic, o legitate a economiei de piata. El determina (realizeaza) o selectie naturala a activitatilor productive, eliminându-le pe cele neprofitabile si ajutând la dezvoltarea celor profitabile.

- Subsitemul formarii si distribuirii venitului national. Acest subsistem include procesele ce se desfasoara în cadrul economiei reale în sensul ca el concentreaza fluxurile de venit rezultate în urma procesului de productie, dupa care le distribuie în raport cu diferitele destinatii. Redistribuirea venitului este importanta, ea reprezentând suportul necesitatii reluarii procesului de productie în perioada urmatoare la o scala mai mare sau mai mica.

Din venitul realizat, o parte se utilizeaza în vederea refacerii fortei de munca implicata în procesul de productie, refacere datorata consumului, iar o alta parte este utilizata pentru a face cheltuieli publice.

Economia de piata monetara. (Sistemul financiar - monetar) este legata de cea reala deoarece multe din fluxurile din aceasta sunt însotite de fluxuri valorice pe care le evalueaza (în sens invers - a se revedea figura 1.1.). Cu alte cuvinte, economia monetara include toate fluxurile monetare, valorice din economii.

Acest sistem corespunde ca functionalitate unei piete specifice ce asigura reglarea fluxurilor financiar monetare si anume, pietei financiare. Acesta este un concept generic pe care se tranzactioneaza active capitale. Acestea sunt de doua tipuri:

- active financiare - acestea nu prezinta forma materiala, fiind "bucati" de hârtie carora li se aloca valoare nominala de catre un emitent; pot fi împartite în bani si hârtii de valoare.

- active reale - au valoare ce poate fi evaluata în active financiare.

Banii  pot fi sub forma de moneda, bancnote, depozite la vedere si la termen. De-a lungul timpului - au conturat doua componente ale masei monetare (moneda privita ca stoc) ce prezinta o deosebire calitativa între ele:

- disponibilitati banesti propriu-zise (bani cash, lichizi) instrumente ce re caracterizeaza printr-o lichiditate perfecta;

- disponibilitati semimonetare ("aproape bani"), reprezentând instrumente monetare care pot fi transformate în bani lichizi, sau pot îndeplini si functiile acestora, operatiunea de transformare necesitând timp.

În prezent, masa monetara si componentele ei sunt analizate cu ajutorul agregatelor monetare. Numarul acestor agregate monetare ca si denumirile lor nu sunt aceleasi în toate tarile. De exemplu în Franta se opereaza cu patru agregate monetare iar în SUA numai cu trei. Dar sa enumeram aceste agregate:

M1: reprezinta masa monetara în sens restrâns fiind format din: numerarul în circulatie (bani de hârtie si moneda divizionara), conturile bancare operabile prin cecuri apartinând rezidentilor non-financiari, cecuri la purtatori sau de calatorie.

Componentele acestui agregat pot stinge imediat o datorie sau sa mijloceasca direct o tranzactie fara consum de timp.

M2: desemneaza masa monetara în sens larg, cuprinzând în plus, fata de M1, urmatoarele: depozite la vedere aflate în conturile bancare neoperabile prin cecuri, depunerile la casele de economii, depozitele pe termen la banci, actiuni ale fondului de ajutor reciproc care pot face obiectul unor tranzactii monetare. Practic, M2 - M1 reprezinta disponibilitatilor nonbancari gestionate de investitii financiare.

M3: contine în plus fata de M2 alte plasamente pe termen scurt care nu pot fi încadrate în masa semimonetara (M2 - M1). Deci, cuprinde în plus depunerile pe termen nelimitat si bonurile de economii, depunerile si titlurile de comert în monede straine (convertibile), bonuri de tezaur I certificate de subscriere la împrumuturile de stat, bonuri negociabile. M3 - M1 formeaza lichiditatile si depuse la institutii financiar - bancare pe termen scurt.



L: contin, pe lânga componentele lui M3, economii contractuale depuse pe termen si diferite alte plasamente negociabile, titluri de valoare emise de agentii nonbancari.

Hârtiile de valoare prezinta o mare diversitate

- hârtii de valoare emise de diverse institutii financiare (ex.: certificatele de investitori);

- actiuni si obligatiuni preferentiale sau obisnuite emise de firme;

- bonuri de tezaur si obligatiuni guvernamentale emise de guvern;

- datorii (credite) pe termen scurt sau lung ale sectorului privat;

- ipoteci si polite de asigurare - acestea având caracteristica de a corespunde unor active reale.

O caracteristica importanta a economiei de piata este aparitia a tot mai multor hârtii de valoare purtatoare de dobânzi si venituri diferite cu scopul de a asigura o miscare cât mai fluida de la cei ce obtin bani în exces la cei ce au nevoie de acesti bani pentru diverse scopuri.

Detinatorii de bani formeaza cererea de active. Ei iau decizia de a cumpara un anumit activ în functie de venitul asteptat adus de acea hârtie. Oferta este generata de cei ce au nevoi de investitii (bani) cu promisiunea de a asigura o anumita dobânda.

Piata ce asigura tranzactiile cu active reprezentate de hârtii de valoare se numeste piata de capital, constituind una din componentele pietei financiare.       

O alta componenta a economiei monetare este piata monetara, locul unde cererea de bani se confunda cu oferta de bani, dar si locul unde autoritatea bancara si guvernul iau decizii în ceea ce priveste structura datoriei nationale.

Celor doua piete, monetara si de capital, le corespunde câte un sistem, subsistem al sistemului financiar-monetar.

I.2. Subsistemul pietei monetare:

Acest subsistem are rolul de a regla cererea si oferta de bani, oricare ar fi natura acestor bani. Pretul pe aceasta piata este dat de diferitele forme de rate ale dobânzii asociate diferitelor forme de bani. Se presupun urmatoarele cinci mari tipuri de active si datorii:

1.)Banii: au caracteristica ca nu sunt purtatori de dobânda fiind emisi de Banca Centrala sub forma de lichiditati (cash-flow) sau de catre Guvern pentru compensarea datoriei guvernamentale (bonuri de tezaur pe termen scurt sau obligatiuni pe termen lung când Guvernul le rascumpara).

Forma pe care o iau banii - monede, bancnote, depozite bancare la termen sau vedere - este putin importanta, toate acestea putând fi privite sub forma bancnotelor de o unitate monetara, ca un activ complet lichid ce permite exprimarea tuturor datoriilor precum si plata taxelor si impozitelor, neaducând practic nici un venit.

            Se va nota cu M(t) cantitatea de bani existenta la începutul anului t.

2.)Datoria guvernamentala pe termen scurt care ia forma bonurilor de tezaur emise de guvern, bonuri ce reprezinta hârtii de valoare rascumparate, în general, dupa un an la valoarea de emisie plus o anumita dobânda. Vom nota cantitatea de bonuri de tezaur emisa de guvern la începutul anului t cu Fsg(t), iar rata dobânzii platita de guvern (t).

3.)Datoria guvernamentala pe termen lung - ia forma unor obligatiuni guvernamentale nerascumparabile pentru care se plateste o dobânda perpetua. Vom nota cu Flg(t) valoarea obligatiunilor guvernamentale detinute de sectorul privat si cu  rata dobânzii platita de guvern.

4.)Datoria privata pe termen scurt ia forma unor bonuri emise de sectorul privat, cantitatea de astfel de bonuri, emise la începutul anului t va fi notata cu Fp(t), iar dobânda platita la începutul anului t+1 este (t) .

            Vom presupune ca aceste bonuri reprezinta volumul împrumuturilor bancare catre sectorul privat cu o rata a dobânzii pe termen scurt .

5.)Activele reale (durabile) sunt detinute în întregime de sectorul privat (deci nici de banci si nici de guvern) si vom nota valoarea totala a acestora cu Ar(t) care aduc proprietarilor un venit anual notat cu (t) reprezentând pretul arendei, chiria la locuinte, s.a. .

            Principala functie a bonurilor de tezaur si obligatiunilor guvernamentale este de a finanta deficitul bugetar care acumuleaza active reale. Sistemul bancar preia o parte din datoria guvernamentala si împrumuta bani pentru a finanta acumularea de active reale. Se considera ca întregul sistem bancar este concentrat într-o singura banca, Banca Centrala, ea având controlul complet asupra operatiunilor tuturor bancilor .

            Pe piata financiara exista doua centre de decizie, guvernul si Banca Centrala, deciziile lor fiind concentrate asupra structurii datoriei nationale si lichiditatii pietei monetare:

·      [none1]        Guvernul decide asupra variabilelor fiscale sau de control G*, , , ,  rezultând deficit (sau excedent) bugetar. El poate decide daca va emite sau nu bonuri sau obligatiuni precum si cantitatea acestora prin care sa finanteaza datoria nationala.

·            Banca Centrala poate decide cât de multe astfel de bonuri si obligatiuni va cumpara cu noii bani pusi în circulatie sau la ce termen va emite bani noi sub forma de împrumuturi pe termen scurt catre sectorul privat.

În economie exista o coordonare intre deciziile ambelor autoritati pe care le numim, simplu, autoritati monetare, aceste decizii neputând fi complet separate si având ca efect cantitatea de bonuri si obligatiuni guvernamentale ce vor fi emise si la ce rata a dobânzii bancile ofera împrumuturi sectorului privat.

            Vom introduce o balanta consolidata a guvernului si sistemului bancar (Tabelul 1.1.) în scopul analizei modului în care autoritatea monetara determina structura datoriei nationale, cantitatea de bani emisa pentru acoperirea datoriei guvernamentale si împrumuturile pentru sectorul privat.

          Partea I din tabel: bancile au ca active o parte din emisiunile guvernamentale de bonuri de tezaur () (3), o parte din obligatiunile guvernamentale ()(4) si întreaga datorie pe termen scurt a firmelor private(Fp)(5).

            Drept lichiditati, bancile au o cantitate de bani emisa catre sectorul privat (M)(1). Chiar daca activele lor sunt acoperite prin emisiunea de moneda, exista doua cauze care, la un moment dat, fac ca valoarea activelor bancilor sa difere de cantitatea de bani emisa:

i.) bancile pot avea o pierdere sau un spor de capital la oricare din activele pe termen lung detinute de ele: daca rata dobânzii  creste, pretul obligatiunilor guvernamentale scade rezultând o pierdere de capital la oricare dintre obligatiunile pe care le vor vinde în viitor.

ii.) bancile primesc dobânda pentru activele pe care le detin, neplatind dobânda la banii emisi. Neglijând cheltuielile de functionare a sistemului bancar, bancile pot obtine un profit pe care-l pot investi în noi active fara a emite noi bani. De aceea în balanta bancilor s-a introdus avutia neta(2).

Tabel 1.1.                     Balanta consolidata a guvernului si bancilor

I. Balanta bancilor                                                                   Active

      Lichiditati                                                                         (3)

   (1)M                                                                                    (4)

   (2)Avutia neta a bancilor                                                     (5)  Fp

II. Balanta guvernului                                                               Active

      Lichiditati                                                                          (8)Datoria Nationala

   (6)                                                                                             Bruta

   (7)

III. Balanta consolidata a autoritatilor financiare:

      Lichiditati                                                                    Active

   (9)M                                                                           (12) Fp 

   (10) -                                                             (13) R = Datoria nationala

   (11) -                                                                     bruta - Avutia Neta a

 Bancilor = Dat. Nat. Neta

           

În balanta guvernului (II) sunt incluse valorile curente ale bonurilor de tezaur si obligatiunilor emise de guvern ( si ) (6 si 7) acestea reprezentând valoarea datoriei nationale brute (8).

In partea III sunt incluse doar lichiditatile nete ale autoritatii financiare:

(M) cantitatea de bani emisa catre sectorul privat (9) valoarea  neta a bonurilor de tezaur si a obligatiunilor guvernamentale aflate în posesia sectorului privat: -=Fsg (10) si respectiv -=Flg (11), iar ca active: împrumuturile acordate sectorului privat (Fp) (12) si datoria nationala neta R (13).

Mecanismul de finantare a deficitului bugetar

            La începutul anului t+1 autoritatile financiare pot întreprinde urmatoarele actiuni:

(1) pot creste oferta de bani de la M(t) la M(t+1);

(2) pot creste valoarea bonurilor de tezaur de la Fsg(t) la Fsg(t+1);

(3) pot creste valoarea obligatiunilor guvernamentale aflate în posesia sectorului privat de la Flg(t) la Flg(t+1);

(4) pot reduce cantitatea de bani împrumutata sectorului privat de la Fp(t) la Fp(t+1) .

            Suma acestor patru elemente trebuie sa fie egala cu deficitul bugetar guvernamental de la începutul anului t+1:

            B = DM+DFsg+DFlg-DFp ,

unde s-a notat DM=M(t+1)-M(t) si, similar pentru celelalte elemente.

Putem scrie DFlg ca fiind:

DFlg=Flg(t+1)- Flg(t)=[ Flg(t+1)*ilg(t+1)- Flg(t)*ilg(t)]*1/ ilg(t+1)+ Flg(t)* ilg(t)[1/ ilg(t+1)+1/ ilg(t)]

            Primul element din dreapta egalului reprezinta cresterea numarului de obligatiuni în cursul anului t înmultita cu pretul unei obligatiuni pe piata la începutul anului t+1(definind o obligatiune ca fiind o promisiune de a plati 1$ pe an). Practic arata cantitatea de bani folosita  pentru a finanta cheltuieli guvernamentale.   

         Cel de-al doilea element reprezinta cresterea intre începutul anului t si începutul anului t+1 a valorii obligatiunilor deja existente la începutul anului t, deci masoara sporul de capital datorat detinerii în proprietate a obligatiunilor guvernamentale. Deficitul bugetar brut va include si aceasta apreciere a capitalului incorporat în obligatiunile existente pe piata. Dobânda la datoria guvernamentala plus sporul de capital ce trebuiesc platite la începutul anului t+1 pentru obligatiunile existente la începutul anului t este:

Flg(t)*ilg(t)+ Flg(t)*ilg(t)[1/ ilg(t+1)-1/ ilg(t)]= Flg(t)[ilg(t)+( ilg(t)- ilg(t+1)/ ilg(t+1)]=

Flg(t)*(t) venitul obligatiunilor guvernamentale incluzându-se dobânda si sporul de capital.

            Cauzele cresterii valorii datoriei nete sau deficitului bugetar sunt:

a.) cresterea cheltuielilor guvernamentale cu bunuri si servicii ;

b.) plata efectuata de guvern cu dobânzile catre sectorul privat si aprecierea valorii datoriei existente;

c.) cresterea cheltuielilor transferabile catre salariati si detinatorii de proprietate;

d.)scaderea taxelor si impozitelor percepute de catre guvern salariatilor si detinatorilor de proprietate.

În figura este reprezentat subsistemul pietei monetare (acoperirii deficitului bugetar).Liniile 1, 2 si 3 arata contributia cheltuielilor guvernamentale cu bunurile si serviciile la formarea deficitului bugetar.

            Dobânda platita de guvern catre sectorul privat incluzând dobânda la bonurile de tezaur ( Fsg) plus dobânda si sporul de capital la obligatiunile guvernamentale  ( Flg) minus plata dobânzii catre banci de catre sectorul privat (- Fp) sunt reprezentate de liniile 4,5,6,7,8 si 9. Efectul total al acestor plati de dobânda asupra deficitului bugetar este aratat de linia 10.

           

2

 

1

 


16

 

15

 

 
                                                                                      PG

3

 
                                              R

14

 


          M                                             V                          B

4

 


          Fsg                         I*sg





13

 

7

 
          Flg                         I*lg                                            H*q              t*q               

8

 
                                                                                      H*w              t*w

17

 


          Fp                         I*p                                                                          C1, C2                Q

                                                                                                (S5)


G*1, G*2       J1, J2                      q'a, q'b              P1, P2

          (S2)                                          (S4)                                

Fig. 1.3.

            Liniile 11, 12 arata efectul platilor transferabile asupra deficitului bugetar, iar 13,14 arata cum venitul provenind din impozite si taxe reduce deficitul.

Linia 15 arata faptul ca un deficit bugetar neacoperit se acumuleaza în datoria publica(R).

            Din balanta consolidata a autoritatilor financiare stim ca:

                        M = Fp + R - Fsg - Flg,

aceasta relatie de identitate fiind aratata de liniile 16,17,18 si 19, iar linia 20 arata ca între cantitatea de bani emisa catre sectorul privat si deficitul bugetar exista un efect proportional negativ.

            Se observa ca se formeaza o bucla feed-back negativa ce prezinta urmatorul efect de transmisie:

                                    ­M=>ŻB=>ŻR=>ŻM

I.3. Subsistemul pietei de capital:

            Este al doilea subsistem important al pietei financiare. Pe piata de capital se determina pretul (rata dobânzii) si venitul aferente fiecarui activ.

            În functie de momentul în care se face tranzactia, ea se împarte în doua segmente dependente temporal: piata primara si cea secundara.

            Piata primara are rolul de plasare a emisiunilor de titluri mobiliare în scopul atragerii capitalurilor financiare disponibile  pe termen mediu si lung, atât de pe pietele de capital intern, cât si pe cele internationale, oferind posibilitatea eminentului de titluri de valoare sa intre în contact direct cu investitorii, obtinând astfel resursele financiare necesare.

            La noi dezvoltarea pietei primare de capital este direct legata de procesul de privatizare a întreprinderilor cu capital de stat.

            Piata secundara. Dupa ce au fost puse în circulatie titlurile mobiliare prin emisiune, acestea fac obiectul tranzactiilor pe piata secundara de capital, aceasta concentrând în acelasi loc investitori particulari si institutionali ce pot vinde sau cumpara valorile mobiliare, având garantia ca acestea au valoare si pot fi reintroduse oricând în circuit, titlurile putând fi valorificate înainte sa aduca venit (dobânda si dividende).

            Piata secundara functioneaza prin intermediul pietelor de negocieri  - piete interdealeri - si, în principal, a burselor de valori, acestea fiind institutii specifice economiei de piata, concentrând în acelasi spatiu economic si geografic cererea si oferta de titluri mobiliare, negociate deschis, liber si permanent, pe baza unor regulamente cunoscute .El reprezinta un barometru destul de exact al starii de fapt din domeniul economic. Regulile de functionare ale bursei de valori fac referire la urmatoarele aspecte:

- conditiile de înfiintare ale acesteia;

- functionarea conducerii institutiei bursiere;

- conditiile ce trebuie îndeplinite pentru ca un titlu mobiliar sa fie cotat si tranzactionat;

- modul de formare a cursului, s.a. .

Bursa de Valori este organizata ca o societate comerciala (pe actiuni) privata, publica sau mixta, organizarea ei interna fiind foarte riguroasa. Obligatiile institutiei fata de agentii economici sunt bine definite.

Conducerea operativa a bursei  este asigurata de un Consiliu al Bursei (alcatuit din reprezentanti alesi ai actionarilor, salariatilor precum si ai emitentilor), acesta fiind mandata cu organizarea si reglementarea întregii functionari a acestuia.

Pentru ca  o valoare mobiliara sa fie admisa pentru a fi tranzactionata la bursa, aceasta trebuie sa îndeplineasca unele conditii: emitentul trebuie sa se înscrie în anumiti parametri (sa aiba o anumita dimensiune - marimea capitalului propriu sa atinga un anumit nivel de rentabilitate, sa aiba obiective strategice, sa ofere publicului interesat informatiile necesare). Chiar si în tarile cu o economie de piata dezvoltata nu toti agentii economici îndeplinesc conditiile de intrare pe piata bursiera; practic, cu cât economia este mai dezvoltata cu atât cerintele sunt mai mari.

Legat de evolutia pretului unei valori mobiliare este important de precizat ca:

- dinamica pretului si cursul hârtiilor de valoare evolueaza în acelasi sens. Spre exemplu, daca ne confruntam cu o perioada caracterizata de o inflatie puternica, deci, cu cresteri mari de preturi, exista o probabilitate foarte mare ca si cursurile titlurilor sa prezinte un trend ascendent.

- o crestere a ratei dobânzii implica o scadere a cererii de titluri si deci o scadere a preturilor acestuia.

În legatura cu operatiunile desfasurate la bursa, ele sunt:

- operatiuni la vedere: presupun livrarea imediata, în limitele regulamentului, a titlurilor de valoare la cursul (pretul) zilei acceptat de agentii participanti;

- operatiuni la termen: acele operatiuni în care contractarea, întelegerea privind numarul de titluri tranzactionate la cursul de schimb si la data scadentei se va realiza la un moment dat (t0), tranzactia urmând a se derula ulterior, la data fixata (t1) numita si zi de scadenta.

            La 1 iunie 1881 s-au pus bazele organizarii tehnice a bursei de valori din regat, odata cu Legea asupra burselor, mijloacelor de schimb si de marfuri. Azi constituirea Bursei de valori din Bucuresti reprezinta o componenta esentiala a procesului de restructurare a sistemului economic românesc si de creare a mecanismelor si institutiilor specifice economiei de piata.

            Piata Our-the-counter (OTC), o alta componenta a pietei secundare, face parte din categoria burselor secundare, aici se tranzactioneaza valori mobiliare emise de societati ce nu îndeplinesc anumite conditii pentru a fi cotate la bursa de  valori (fie au o importanta locala, fie sunt noi, fie au un nivel de dezvoltare ce nu permite accesul la cotatia oficiala). Acesta nu are un sediu localizat geografic, ea fiind o "piata electronica".

                Piata OTC din România a fost creata pentru tranzactionarea, în principal a valorilor mobiliare provenite în urma privatizarii în masa, fiind creata dupa modelul complet informatizat al bursei NASDAQ, sistemul de tranzactionare pentru piata OTC româneasca se numeste RASDAQ, creat pe baza sistemului PORTAL al pietei NASDAQ.

În sistemul economiei de piata (capitaliste) prezenta pietelor interdealeri si, în special, a bursei de valori este mai mult decât necesara, aceasta având un rol foarte important într-o economie moderna. În sprijinul acestei afirmatii putem aduce urmatoarele argumente:

- acestea stimuleaza investitiile, concomitent cu dezvoltarea sentimentului de proprietar - proprietate privata (facând referire la cumparatorii si detinatorii de active financiare);

- transforma rapid, operativ, capitalul banesc (banii) în capital real si invers;

- actioneaza pozitiv asupra pietei muncii, a bunurilor si serviciilor precum si a pietei de capital, acest lucru decurgând din preferinta gospodariilor pentru patrimoniul financiar;

- favorizeaza intrarea libera pe piata a capitalului disponibil si o mobilitate mare a sa;

- stimuleaza procesul de gestionare a puterii economice, de preluare a controlului unor societati pe actiuni prin detinere pachetului de actiuni de control;

- este un barometru extrem de sensibil al starii economiei; scaderea brusca a anumitor prevesteste declansarea unei recesiuni sau crize; ridicarea cursurilor este un semn al expansiunii.

            Privind în ansamblul ei, piata de capital, pe aceasta, spre deosebire de piata monetara, sunt tranzactionate si active reale a caror valoare reala o notam cu Ar; valoarea totala a activelor reale este data de cantitatea disponibila din fiecare activ înmultita cu pretul de piata al acestuia (liniile 21 si 22 din figura 1.4.)

                        Ar = K1*P1 + K2*P2  + ...

            Venitul asteptat al acestor active este notat cu . El depinde de profiturile asteptate, inclusiv de sporul de capital ce se va obtine în procesele de productie ce utilizeaza aceste active durabile si de pretul de cost curent al acestor active. Cu cât profitabilitatea asteptata a proceselor de productie este mai mare si pretul curent al activului durabil este mai mic, cu atât mai mare va fi venitul asteptat  al acestui activ. Acest lucru este reprezentat prin efectul proportional si diferential pozitiv combinate de linia 23 deoarece profitabilitatea asteptata viitoare a proceselor de productie relevante va fi , cu o oarecare probabilitate , mai mare cu cât cresterea actuala a profitabilitatii acestor procese este mai rapida.

            Putem spune ca un portofoliu de active al unui individ contine un sir de valori ale diferitelor active si un sir de rate ale dobânzilor sau venituri asteptate la aceste active : M, Fsg, Flg, Flp, Ar si  respectiv: , , , . Se pune problema daca indivizii doresc sa detina acest portofoliu în conditiile în care sunt date ratele dobânzii si veniturile asteptate aferente acestor active si daca ei vor prefera alt portofoliu sau vor înlocui un tip de activ cu altul în cazul în care piata nu este în echilibru.

            Se va nota cu sg, lg, sp si r valorile activelor din fiecare tip pe care indivizii doresc sa le detina în conditiile de piata date, cu ratele dobânzii si veniturile asteptate ale acestora cunoscute.


38

 

37

 

36

 
                                                     M

40

 

39

 
                   E*i

29

 

28

 
sg                        sg-Fsg                            Fsg                         i*sg

42

 

27

 

26

 
                                      Flg*ilg                     i*lg                        

41

 


31

 

30



 
lg                         lg-Flg                             Flg                         i*sp

44

 


33

 

32

 

25

 
sp                       sp-Fsp                           Fsp                       

34

 

35

 

24

 


r                        r-Ar            Ar              E*q                                  Y

22

 


K1, K2                                      P1, P2                              A

23

 


  (S2)                       (S4)         qa, qb                              (S5)            

 Fig. 1.4.

Vom putea introduce o serie de termeni care sa indice gradul de dezechilibru pe fiecare piata a activului (piata bonurilor de tezaur, piata obligatiunilor guvernamentale, piata creditelor pe termen scurt si piata activelor reale - acestea fiind componente ale pietei de capital), practic acesti termeni vor arata excesul din activul dorit fata de activul detinut de indivizii privati. Acest fapt este indicat prin liniile: 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35.

Modalitatea în care este determinata structura de portofoliu dorita este aratata prin liniile 36, 37, 38 si 39. Linia 37 arata proportionalitatea pozitiva ce exista între valoarea totala a proprietatii ce urmeaza a fi investita (A) si cantitatea din fiecare activ care se doreste sa fie detinuta în portofolii, deci, cu cât A este mai mare cu atât mai mare va fi cantitatea din fiecare activ dorit în portofoliu.                    

Daca avem data profitabilitatea asteptata viitoare, venitul asteptat al activului va fi cu atât mai mare cu cât pretul lui de cost curent este mai mic, acest lucru fiind aratat de linia 24 ce completeaza determinarea lui .

            Pot exista anumite evenimente exogene ce pot afecta optimismul investitorilor în ce priveste profitabilitatea asteptata viitoare, acestea fiind notate cu , influenta lor fiind reprezentata de linia 25.

            Venitul asteptat al obligatiunilor guvernamentale () depinde de rata dobânzii la aceste obligatiuni printr-un efect proportional pozitiv (linia 26) si de sporul de capital adus de obligatiuni care este proportional cu reducerea ratei dobânzii  acest lucru fiind reprezentat printr-un efect derivativ negativ (linia 27).

            Linia 36 exprima nevoia de a detine bani lichizi ca un mijloc de plata. Daca venitul national net (Y) este considerat un bun indicator al volumului tranzactiilor din economie, atunci aceasta linie arata ca, cu cât volumul acestor tranzactii este mai mare, cu atât mai mare va fi cantitatea de bani pe care indivizii vor dori sa o detina, si mai mica, ca o consecinta, va fi partea din avutie pe care ei vor dori sa o detina sub forma de active nonmonetare (=sg + lg + sp + r). Aceasta relatie nu este rigida daca avem în vedere faptul ca, cu cat sunt mai mari veniturile provenind de la active nonmonetare, cu atât indivizii vor intentiona sa aleaga active nonmonetare în locul banilor , acest lucru este sugerat de linia continua 38.

            Deci cererea de bani va fi mai mare cu cât: a.) este mai mare volumul tranzactiilor ce trebuiesc finantate si b.) sunt mai mici veniturile provenite de la activele nonmonetare.

            O relatie foarte importanta este cea dintre cererea pentru diferite forme de active nonmonetare si venitul anticipat al acestora, aceasta fiind exprimata de linia punctata 38 si 39 principiul fiind urmatorul: cu cât e mai mare venitul anticipat al unui activ în raport cu altul, cu atât mai atractiv va fi primul activ pentru un investitor. De exemplu daca creste , bonurile de tezaur devin mai atractive si aceasta poate duce la o crestere a sg  si sp si, prin urmare, la o scadere a lui lg si  r . Nu trebuie, însa, neglijata relatia între venitul diferitelor forme de active cum ar fi relatia între ratele dobânzii pe termen scurt() si pe termen lung().

            Investitorii vor dori sa obtina o cantitate mai mare de sg decât lg daca: a.) rata dobânzii pe termen scurt este mai mare decât cea pe termen lung si b.)asteptarile ca rata dobânzii pe termen scurt sa creasca în viitor sunt mai mari. Trebuie tinut cont de faptul ca asteptarile privind nivelurile viitoare ale ratei dobânzii depind de o serie de factori exogeni, notati cu  , acest lucru este exprimat de linia 39.

            În final vom arata reactia investitorilor la dezechilibre în ce priveste detinerea de active.

            Daca avem în vedere bonurile de tezaur si obligatiunile guvernamentale pentru rate ale dobânzii date, investitorii vor creste depozitele de astfel de active daca exista un deficit în ceea ce priveste cantitatea dorita si cantitatea detinuta din activele respective, lucru evidentiat de liniile 40 si 41.

            Pe baza numarului de actiuni existente (Flg*ilg) si a ratei dobânzii la obligatiunile guvernamentale () se determina valoarea acestor obligatiuni (Flg ) cu ajutorul liniilor 42 si 43.

            Un mecanism similar actioneaza în cadrul creditelor acordate de banci investitorilor privati. Cantitatea de credite acordate de banci va creste cu o rata depinzând de deficitul dintre creditul dorit si cel acordat deja (linia44).

            Daca avem în vedere activele reale, Ar, cu cat mai mare va fi cererea în exces de astfel de active K1, K2, ...  cu atât mai rapid vor creste preturile lor de vânzare  P1,P2, ... lucru aratat de linia 45. Acest lucru este foarte important pentru întregul mecanism al pietei de capital si vom arata aceasta prin urmatorul exemplu: vom presupune ca guvernul decide finantarea unei datorii pe termen lung si, pentru a tenta sectorul privat în vederea achizitionarii de bonuri de tezaur în loc de obligatiuni guvernamentale, reduce  si creste  de aici rezulta o crestere a venitului anticipat  (linia 26) ceea ce face ca activele reale Ar sa fie mai putin atractive decât Flg si va reduce deci Ar .

            Deci oferta în exces de Ar va creste, deficitul dintre activele dorite si cele detinute (r - Ar ) va scadea ducând la scaderea preturilor activelor durabile (linia 45) , productia de astfel de active fiind mai putin profitabila.

            În fig.1.5. sunt reprezentate buclele feed-back cu ajutorul carora se regleaza câtre echilibru diferitele piete de active: piata bonurilor de tezaur, piata obligatiunilor guvernamentale, piata creditelor si piata activelor reale.

            Exista câte o bucla feed-back pentru fiecare activ Fsg, Flg , Fsp, Ar, ele fiind conditionate în functionarea lor pe de o parte de structura portofoliului dorit de active (sg , lg , sp , r), iar pe de alta parte de nivelul ratelor dobânzii si venitul anticipat corespunzatoare (,,,  ).


E*1

 
                  



                                                          Fig. 1.5.

          În afara de aceste bucle feed-back, în cadrul sistemului pietei financiare se mai formeaza o bucla feed-back împreuna cu celelalte subsisteme, ea aratând importanta activelor durabile în reglarea proceselor ce au loc în economia de piata. Ea este reprezentata în figura 1.6. si arata modalitatea de acumulare a activelor reale în economie, fiind, deci, o bucla feed-back a cresterii economice.

Efectul de transmisie corespunzator acestei bucle este urmatorul :

            unde,

A = valoarea avutiei detinute: suma tuturor economiilor trecute - daca se include si sporul de capital inclus în venit - si a economiilor curente (notate cu Z );

P.C.= cheltuielile pentru consum (cu P= pret);

Y = venitul national total;

Yq = venitul net disponibil din proprietate;

Q= venitul din proprietate.


                   Ar               (r-Ar)                P          Y        Q            Yq


                                                                  PC


                                                A                 Z

                                                         

Fig. 1.6.

Daca tinem cont de faptul ca variabilele de pe conturul buclei feed-back din fig.1.6. apartin mai multor subsisteme, si anume P si P.C. lui S4 (subsistemul preturi - costuri - profitabilitate), iar Y, Q, Yq, Z si A lui S5 (subsistemul formarii si distribuirii venitului national) se pot reprezenta conexiunile care se formeaza între subsisteme:


                                                                                                         

Fig. 1.7.













Document Info


Accesari: 3126
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )