Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































Fuzionarea documentelor

economie












ALTE DOCUMENTE

Venitul, Consumul si Investitiile
FACTORII DE PRODUCTIE
Tehnici de promovare a afacerilor internationale
PREZENTAREA SOCIETĂŢII
ECONOMIE INTERNATIONALA
STATUL SI ECONOMIA
LIMBA ENGLEZA - THE LANGUAGE OF ECONOMICS
CADRUL CONCEPTUAL AL STANDARDIZARII
PRODUSUL INTERN BRUT
Conceptul de ticketing

Fuzionarea documentelor

Autorul si-a conceput lucrarea pornind de la definirea unui set de concepte de baza care sa ajute la īntelegerea mai profunda a gamei largi de probleme sociale pe care teoria economica le explica si pāna la dezvoltarea unor probleme complexe de natura micro si macroeconomica.

Lucrarea este structurata pe 23 de capitole, fiecare dintre ele cu titluri semnificative, precedate de catre un "motto" sugestiv si īncheiate printr-un ansamblu de probleme si studii de caz lansate spre dezbaterea cititorilor.



Īn primul capitol - "Modul economic de gīndire"  - se urmareste explicarea acestui concept prin prisma unor renumiti economisti. Asa cum sugereaza īnsusi titlul capitolului, modul de gīndire reprezinta, mai degraba, o metoda de abordare si nu un set de concluzii.

Ierarhizarea si organizarea unui document

Semnificativ īn acest sens este citatul lui John Maynard Keynes: "Teoria stiintelor Economice nu ofera un ansamblu de concluzii imuabile aplicabile imediat īn politica . Ea este o metoda, nu o doctrina, un instrument al mintii, o tehnica de gīndire care īl ajuta pe posesorul ei sa traga concluzii corecte."

Ierarhizarea unui document

Cu surprinzator de putine exceptii, teoriile economice sunt doar extinderi ale presupunerii ca persoanele individuale īntreprind acele actiuni despre care cred ca le vor aduce cu mai mare avantaj. Teoria economica afirma ca actiunile pe care le īntreprind oamenii īn propriilor lor interese, prin alternative la dispozitia altora si  coordonarea sociala este un proces de continu 242r175c 59; adaptare reciproca la modificarea avantajelor nete pe care interactiunea lor o produce.

Vizualizarea ierarhizata

 O alta expresie la care apeleaza autorul frecvent īn aceasta carte este "regulile jocului", īntrucīt cea mai mare parte a interdependentei sociale este orientata si coordonata de catre regulile pe care participantii le cunosc si le respecta. Spre exemplu, drepturile de proprietate formeaza o mare parte din regulile care guverneaza majoritatea interactiunilor sociale īn care oamenii sunt angajati cu regularitate: Hotarīnd "ce este", "al cui este", ele stabilesc īntocmai ca si la jocurile obisnuite cine si ce miscari sa faca īn diferite conditii. Teoriile economice se concentreza pe alegerile pe care oamenii le fac. Strīns  legat de aceasta  concentrare asupra alegerii facute este accentul  pe care teoria economica īl pune pe individ. Modul  economic de gīndire presupune īntradevar ca actiunile oamenilor sunt rezultatul calcularii sau compararii costurilor si beneficiilor.

Formatarea ierarhiei

Capitolul al II-lea este consacrat unui concept fundamental caruia unii economisti ar fi dorit sa-i confere statut de lege: conceptul de cerere. Aceasta lege stabileste ca exista o relatie invers proportionala īntre cantitatea  oricarei achizitii pe care o vor face oamenii si  pretul pe care trebuie sa-l  plateasca  pentru a o obtine. Concluzia legata de acest aspect este extrem de importanta: cresterile īn pretul marfurilor vor fi  īnsotite, īn mod tipic, de scaderi de cantitati totale achizitonate si invers. De cele mai multe ori, autorul īnsoteste afirmatiile facute si problemele lansate spre dezbatere prin reprezentari grafice si diagrame deosebit de sugestive.

Īntrucāt este destul de greu sa explicam relatiile legate de cantitatea prin care oamenii īsi sporesc sau īsi diminueaza achizitiile atunci cānd pretul se modifica,  economistii au inventat o expresie speciala:"elasticitatea de pret a cererii".

Elasticitate īnseamna reactivitate. Daca volumul cantitativ al fiecarui bun pe care  oamenii īl achizitioneaza se modifica substantial ca reactie la o mica modificare de pret, se spune ca cererea  este elastica. Daca chiar si o foarte mare modificare de pret are ca  rezultat  numai o mica  modificare īn cantitatea achizitionata , se spune ca cererea  este inelastica. Elasticitatea de pret a cererii este definita cu precizie drept "modificarea procentuala a  cantitatii cerute, īmpartita la modificarea procentuala  a pretului."

Atunci cīnd modificarea procentuala  a cantitatii  achizitionate este "mai mare" decāt modificarea  procentuala  a  pretului - se spune ca  cererea  este elastica. Ori  de cīte ori modificarea procentuala a cantitatii achizitionate este mai mica decīt  modificarea  procentuala  a  pretului,  se spune  ca  cererea este  inelastica.

Numerotarea ierarhiei

Elasticitatea cererii  este  cea  care  stabileste  daca  un  om  de  afaceri  poate  sau  nu  sa-si  sporeasca  īncasarile  banesti  prin  majorarea  preturilor  sale. Daca modificarea  de  pret  face  ca  īncasarile  totale  sa  evolueze  īn  directia  opusa   modificarii  de  pret, cererea   trebuie   sa  fie  elastica . Īn  schimb, daca  o  modificare  de pret  face  ca  īncasariile  totale  sa  evolueze  īn  aceeasi  directie  cu  modificarea  pretului, cererea  trebuie  sa  fie  rigida.

Cererea  pentru  un  bun  se  refera  la  specificatia  relatiilor  dintre  pretul  si  cantitatea  ceruta  si   trebuie  diferentiata  de  cantitatea  sau  volumul  cerut.Desi  cantitatea  unui  bun  cerut  se  schimba  odata  cu  pretul  acestuia  o   schimbare  reala  a  cererii  va  modifica  atīt  pretul , cīt  si  cantitatea  ceruta.



Capitolul  al  III-lea :  "Costul   sansei  si  oferta  de  bunuri" prezinta un  concept   aflat  īn  strīnsa   corelatie  cu  elementele  dezvoltate  īn  partile  anterioare  ale   cartii. Acest  concept  denumit sugestiv  "costul  sansei"  leaga  la  un  loc  legea  cererii  si  principiile  de  baza  care  genereaza  oferta.

Modul  economic  de  gīndire  nu  recunoaste  costuri  obiective, fapt  care  conduce  la  concluzii  conform  carora  bunurile  trebuie  sa  aiba   costuri  "reale"  care  depind  de   legi  ale  fizicii  si  nu  de  inconstanta  psihicului  uman.

O   caracteristica  distincta  a  diferitelor  sisteme  economice   este  modul  īn care  ele stabilesc costurile pentru actiunile alternative. Acolo unde resursele sunt īn  proprietate privata, licitatiile la concurenta si ofertele genereaza preturi care  aproximeaza  costurile  sanselor  pentru  proprietarii  de  resurse. Īn  schimb,  daca  resursele  nu  sunt īn  mod clar īn  proprietatea  cuiva, acest  proces  nu  poate  functiona. Cīnd  vīnzatorii  anunta  publicului  o  crestere de  pret, le  face  placere sa sublinieze ca majorarea a  fost  fortata de cresterea costurilor (cu atīt  mai mult  cu  cīt  se va  argumenta mai tārziu ca  īntotdeauna  costurile  depind  de  cerere).

Organizarea unui document

Curbele  ofertelor , precumm si  curbele   cererilor  reflecta  estimarile  oamenilor  asupra valorii sanselor alternative. Atīt  cantitatile care  sunt  oferite, cīt  si  cantitatile  cerute depind  de alegerile facute  de  oameni,  dupa  evaluarea  sanselor  de  care  dispun.              Concluzionīnd  putem  spune  ca,  īntotdeauna, costurile  reprezinta  valoarea  sanselor pe care le sacrifica oamenii respectivi. Afirmatiile contradictorii asupra  costurilor  deciziilor  alternative  pot  fi  adesea  reconciliate  prin  acordul  asupra  celor  ale  caror  costuri  trebuie  luate  īn  considerare.

Cererea  ajuta  la  stabilirea  costurilor, acestea din urma contribuind la  stabilirea  preturilor. Preturile  bunurilor influenteaza cererea pentru alte  bunuri  pe  care  le completeaza sau pe care le pot īnlocui. Astfel, din perspectiva  costului  sansei,  fiecare  lucru  depinde  de  celelalte.




Cuprinsul sau tabla de materii

Una din  caile  de  a   stabili  sarcini  si  de  a  distribui  beneficii  este  data  de  principiul:"de  la  fiecare  dupa  capacitate,  fiecaruia  dupa  nevoi"  care  desi  pare  īntelept,  pentru  a  deveni  realitate  trebuie  sa   decurga  dintr-un  sistem  de  evaluare  acceptabil,  atīt la  nivelul  posibilitatilor,  cīt  si  al  nevoilor. Principiul  mentionat mai  sus  sta  la  baza capitolului  "Cerere  si  oferta: un  proces  de  coordonare".

Īn  general , oamenii  nu  trebuie  sa  fie  judecatorii  propriilor  lor  fapte  īntrucāt  societatea  ajunge  la  un  compromis  prin  faptul  ca transforma  "repartizarea  sarcinilor  si  a  beneficiilor "  īntr-o  problema  de  negociere  īntre  partile  interesate. Aceste  negocieri  continue  sunt  ceea  ce  economistii  denumesc  īn  mod  simbolic  "cerere  si  oferta", preturile  īn  bani  īndeplinind  un  rol  esential  īn  acest  proces.

O  alta   comparatie  interesanta  este  cea  legata  de  insuficienta   si   concurenta.  Insuficienta  este  o  relatie  īntre  dorinta  si  disponibilitate  sau  īntre  cerere si  oferta. De  exemplu, īntr-o  societate  īn  care  toata  lumea  este  īngrozita  de  serpi, acestia  pot  fi  rari, dar  niciodata  insuficienti. De  asemenea ,  īn  alta  societate  īn  care serpii  sunt  pretuiti drept hrana, ei  pot  fi destul de comuni si, cu toate acestea insuficienti.

Astfel, daca un bun este insuficient, el va trebui rationalizat; cu alte cuvinte se va stabili un anumit criteriu de discriminare printre solicitanti, cu scopul de stabili "cine" si "cāt" va primi.

Cuprinsul figurilor

Surprinzator, cealalta fata a discriminarii este concurenta. Īn mod evident, concurenta nu reprezinta ceva specific societatilor capitaliste sau celor care utilizeaza banii. Problema prezinta o importanta fundamentala: concurenta rezulta din insuficienta si poate fi eliminata numai odata cu eliminarea insuficientei. Un surplus se creeaza īn situatia īn care cantirtatea dintr-un bun oferit depaseste cantitatea ceruta la pretul banesc reprezentativ. Cānd concurenta este īmpiedicata sa sporeasca preturile, ea va ridica alte componente ale costului de achizitie; apar,  adesea, asa-numitele "costuri dee balast": costuri pentru clienti care, spre deosebire de platile īn bani, nu constituie beneficii pentru furnizori.

Capitolul V - "Costuri marginale, costuri platite si decizii economice"- abordeaza puncte de vedere diferite, conform carora toate costurile capabile sa influenteze oferta vor avea, īn esenta, trei caracteristici intercorelate: ele vor apartine actiunilor, nu lucrurilor; vor reprezenta sanse pierdute de anumiti factori - decizie si vor fi consecinte anticipate, neīntāmplate īnca, ale deciziilor de margine.

Cheltuielile trecute nu pot fi afectate de deciziile prezente: ele sunt costuri platite si, deci, fara semnificatii īn luarea deciziilor.  Deoarece deciziile economice se bazaeza pe consecinte de viitor sau de asteptat, ele genereaza īntotdeauna un anumit grad de incertitudine. Speranta ca venitul viitor va acoperi costuri viitoare este adesea zadarnicita de practica.

Īntr-un sistem concretizat prin proprietatea privata si un control privat al resurselor, fortele de oferta si de cerere vor stabili preturile relative care functioneaza ca indicator de insuficienta. De regula, va fi interesul factorilor privati de decizie sa se orienteze dupa acesti indicatori īn hotarārile lor de a cere sau de a oferi.

Urmatorul capitol este dedicat eficientei, schimbului si avantajului comparativ - termeni care se refera la eficacitatea cu care sunt folosite mijloacele pentru a obtine diferite rezultate. Eficienta depinde de evaluarile valorice. Desi faptele fizice sau tehnologice sunt, cu siguranta, relevante pentru stabilirea eficientei, ele singure nu pot niciodata stabili eficienta relativa a proceselor alternative. Eficienta depinde de raportul dintre valoarea productiei si valoarea resurselor.



Lista de indecsi

Avantajul comparativ este stabilit de costurile sanselor; nci o persoana, grup sau natiune nu pot fi mai eficiente decāt altii īn orice activitate, deoarece  chiar si cei mai productivi agenti trebuie sa aiba unele activitati īn care ei sunt mai putin productivi.

Dezacordurile, daca unele procese sau aranjamente sunt sau nu eficiente, sunt, īn esenta dezacorduri asupra ponderii relative care trebuie acordata diferitelor evaluari valorice facute de oameni. Ele sunt, deci, dezacorduri asupra regulilor de joc sau cu privire la cine are dreptul asupra caror resurse.

Capitolul VII - "Informatii, intermediari si speculanti" - subliniaza importanta deosebita a informatiei, o resursa valoroasa care permite oamenilor care dispun de ea sa-si sporeasca averea. Informatia este un bun rar a carei producsie implica, de regula, costuri. Un factor de decizie eficient acumuleaza informatii suplimentare numai atāta timp cāt beneficiul marginal este mai mare decāt costul marginal.

O mare parte din activitatea economica este cel mai bine īnteleasa daca este privita ca o reactie la faptul ca informatia este o marfa insuficienta. Oricine ia o decizie īn afara informarii complete asupra consecitelor viitoare ale tuturor sanselor disponibile este un speculant; deci fiecare este un speculant. Costul producerii de informatii nu este acelasi pentru toti; oamenii se vor specializa īn productia acelui fel de informatii īn care au un avantaj comparativ.

Daca īn capitolele precedente au fost omisi īn mod intentionat termeni tendentiosi precum preturi administrate sau monopol, īn cadrul capitolului VIII autorul reuseste sa analizeze īn profunzime aceste aspecte si sa faca "lumina" īn aceste domenii.

Cuvāntul monopol, literal, īnseamna un singur vānzator; dar, daca un vānzator este unic sau nu, depinde de cāt de restrāns sau cāt de larg este sensul īn care definim produsul respectiv. Prin definirea īntr-un sens suficient de larg, exista un numar interminabil de vānzatori pentru orice produs; produsul oricarui vānzator depinde de al altora si toti vānzatorii sunt minipolisti. Cuvāntul monopol este, īn mod indirect ambiguu.

Subīntelesul antisocial al cuvāntului monopol vine din credinta ca, clientii unui vānzator unic nu au nici o alternativa si, prin urmare, sunt la māna vānzatorului.

Deoarece īn realitate exista alternative pentru orice fel de actiune si īnlocuitor pentru orice bun, nici un vānzator nu are vreodata putere nelimitata asupra cumparatorilor. Puterea de piata este de fiecare data o chestiune de ordin de marime.

O distinctie utila de facut īn īncercarea de a īntelege cum sunt stabilte preturile este distinctia dintre primitorii de preturi si cautatorii de preturi. Primitorii de preturi trebuie sa accepte preturile decretate de catre piata; cumparatorii au īnlocuitori atāt de buni pentru orice produs, īncāt orice īncercare de majorare a preturilor sau alta modalitate de modificare a conditiilor de vānzare va lasa vānzatorul fara nici un client. Pe de alta parte, cautatorul de pret poate vinde diferite cantitati la preturi diferite si, deci,  trebuie sa caute pretul cel mai avantajos.

Conceptul de preturi administrate este gretit, īn masura īn care aproape toate preturile sunt "administrate" de vānzatori īntre limitele impuse de situatia acestora. Problema importanta este daca concurenta impune limite adecvate anumitor circumstante.

Cuvāntul oligopol este cel putin tot atāt de ambiguu ca so monopol; daca exista doar cātiva sau foarte multi vānzatori depinde de cum vrem sa definim produsul. Deci, se va renunta la cuvāntul oligopol īn favoarea unor termeni carea au o mai mare precizie de descriere.

Īn cadrul capitolului IX se explica modalitatea īn care cautatorii de preturi estimeaza costuri marginale si venituri marginale si īncearca sa stabileasca preturi care sa le permita acele produse din productia lor - si numai acelea - pentru care venitul marginal se asteapta sa fie mai nare decāt costul marginal.

Popularitatea teoriei marjei adaugate la cost pentru satbilirea preturilor consta īn utilitatea ei ca tehnica de cdercetare si, īn faptul ca, deseori, oamenii nu pot explica corect procesele īn care se angajeaza īn mod regulat si cu succes.

Un factor esential pentru cautatorul de pret este posibilitatea sau imposibilitatea: de acere preturi ridicate pentru produse cu cerere mare si preturi scazute pentru produse care altfel nu ar fia chizitionate, fara a permite vānzari la preturi mai scazute care sa strice piata pentru vāntarile la preturi ridicate. O regula pentru cautarea cu succes a preturilor, citata adesea de economisti este cea care stabileste: venitul marginal egal cu costul marginal. Aceasta īnseamna: continua vānzarea atāta timp cāt venitul suplimentar rezultat din vānzare dapaseste costul suplimentar. Cautatorii de pret īnalt calificati, sunt oameni care stiu aceata regula si care, de asemena, au iscusinta de distinge posibilitatile marginale remarcante. Posibilitatile sunt nelimitate, ceea ce face din teoria preturilor o cercetare fascinanta pentru oamenii cu īnclinatii īn rezolvaea problemelor de enigmistica.

Unul dintre termenii cei mai controversati din teoria si practica economica este cel de profit, autorul īncercānd sa dea o definitie cāt mai apropiata de realitate, folosindu-se īn acest sens si de punctele de vedere ale unor economisti consacrati. Spre exemplu, Frank  Kniglet (un distins cercetator al temei) considera ca: "probabil nici o alta notiune sau concept nu este folosit īn discutiile economice cu o varietate uluitoare de īntelesuri de sine-statatoare mai mare decāt profitul". Dar īntelesurile trebuie sortate daca dorim sa īntelegem modul īn care functioneaza sistemele economice.

Īn mod practic, profitul poate fi definit ca venit total minus cost total, daca includem toate costurile sanselor īn calculul costului total. Dobānda, care, adesea, este confundata cu profitul, este un cost pentru toti cei care o platesc; este costul intrarii īn stapānirea curenta a bunurilor viitoare. Nivelul dobānzii dintr-o societate este, de regula, pozitiv, deoarece īn general, oamenii considera bunurile prezente mai valoroase decāt bunurile viitoare. Profitul apare ca urmare a incertitudinii; īn absenta incertitudinii, orice diferenta dintre venitul total si costul total ar disparea complet si profitul ar deveni zero.

Temele abordate īn cadrul celorlalte capitole sunt cel putin la fel de interesante ca si cele prezentate pāna acum, acoperind domenii dintre cele mai vaste: inflatie, recesiune, somaj, masa monetara, politica fiscala si monetara, poluare si drepturi conflictuale, īncheind cu limitele stiintelor economice.

Lucrarea īsi propune, īn mod intentionat ca, printr-un set de concepte ce alcatuiesc setul de instrumente intelectuale de baza ale economistului, sa elimine suspiciunile legate de teoria economica, considerata de unii mistificatoare si tendentioasa.

Instrumentele sunt toate legate de supozitiile fundamentale prezentate si sunt surprinzator de putine ca numar, dar extraordinar de multifunctionale. Ele descurca mistere, precum: cursurile valutare, firme care obtin profituri īn conditiile īn care accepta pierderi, natura banilor si preturi diferite percepute pentru marfuri identice - probleme care fac, de regula, obiectul de  activitate al economistilor. 

Scopul principal al acestei carti este de a-i determina pe studenti sa īnceapa sa gīndeasca conform modului de gāndire al economistilor, īn speranta ca, odata īnceput, procesul va continua la nesfīrsit.

Machetarea documentelor













Document Info


Accesari: 1212
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )