Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































Impactul legislatiei U

economie


Impactul legislatiei U.E. asupra producatorului

român



2.1  Intensificarea concurentei pe piata româneasca

       În conditiile trecerii tarii noastre la Piata unica europeana, competitia capata alte valente  si dimensiuni. Piata unica ofera întreprinzatorilor stimulente puternice pentru a cauta noi cai de a spori exporturile sau de a concura cu importurile pe piata interna  si de a alege locurile cele mai favorabile pentru a efectua noi investitii. În raport cu pietele fragmentate si protejate, piata unica, pe de o parte, ofera noi oportunitati de afaceri, iar pe de alta parte, forteaza de a învata si inova activitatile pentru a spori profitul si a rezista la concurenta, prin cresterea productivitatii, reducerea costurilor si în consecinta a preturilor.

         Piata unica înseamna, miscarea libera, fara restrictii a fluxurilor de marfuri, servicii, capital si forta de munca pentru a satisface o cerere în expansiune si tot mai sofisticata  si la care toti producatorii, inclusiv cei din România au posibilitatea sa participe. Însa, nu toti au sansa, de a ramâne în cursa competitionala, mai ales, în conditiile când concurenta, nu se atenueaza, ci, dimpotriva, devine mai aspra, iar câstigatori ramân producatorii puternici, cu vocatie internationala  si cu preturi relativ competitionale. [1]

          Abordarea specifica pretului relativ competitional descrie dinamica competitivitatii prin analiza modificarilor relative de pret  si a evolutiei cotelor de piata. Astfel, într-o matrice dinamica de competitivitate un produs este considerat a fi competitiv daca poate sa:

          -  conduca la o crestere a cotei sale de piata;

          - asigure o crestere a pretului relativ la export pe parcursul unei anumite perioade de timp.

         Ideea de baza în spatele matricii de competitivitate este de a clasifica produsele exportate la diferite categorii de competitivitate bazata pe pret. În functie de acest criteriu pot fi evidentiate cotele de piata, valoarea unitara a exporturilor fata de importuri, volumul exporturilor nete. Daca, luam în analiza nivelul posibil de competitivitate al unitatior din agricultura vom constata ca ele nu raspund, în marea lor majoritate, la criteriile de competitivitate.

Marimea fermelor agricole si modul de organizare sunt doi factori importanti cu impact asupra productivitatii utilizarii inputurilor si nivelului costului de productie. Valorificarea avantajelor oferite de resursele naturale este actualmente restrictionata de: structura deformata a exploatatiilor (întrepr 20520n1313u inderilor) agricole sub raportul dimensiunii; insuficienta capitalului de exploatare si, în egala masura, a posibilitatilor de capitalizare într-un segment al unitatilor agricole; criza de identitate a subiectilor economici din unitatile de stat / capital majoritar de stat si numeroase asociatii agricole de productie (consecinta directa a structurii difuze a drepturilor de proprietate) în raport cu cerintele unei economii de piată deschise; inexistenta unui sistem functional de servicii pentru producatorii agricoli (inclusiv în plan financiar - bancar si al sistemului de extensie a rezultatelor cercetarii  stiintifice); slaba dezvoltare a pietelor (factorilor de productie  si a bunurilor agroalimentare)  si a institutiilor pietei. Sub raportul localizarii, factorii relevati se situeaza în trei mari zone: structuri; asigurarea cu resurse; comportamentul întreprinderii ca subiect economic (în speta capacitatea de mobilizare si alocare a resurselor).[2] Totusi, în ultimul timp, se observa faptul ca, avantajul competitiv poate fi detinut  si de ferme mai mici, care opereaza într-un mediu concurential si în cadrul unor filiere de produs sau grupe de produse prin integrarea pe orizontala, verticala si combinata.

Este interesant studilu realizat de M. Gordon si D. Deaconescu (Conferinta finala a proiectului UE-PHARE-RO- 9595-2000) care folosind metodologia internationala a incercat sa evalueze capacitatea producatorilor români de a opera rentabil la preturi economice dati fiind coeficientii tehnici actuali.

Nivelurile preturilor relative externe ale produselor agricole din tarile dezvoltate sunt în mod sistematic mai mari decât cele din tarile slab dezvoltate. Ipoteza conform careia  tarile cu o productivitate mai mare a produselor comercializabile au niveluri de preturi relative externe mai ridicate, masurate în aceeasi moneda, este cunoscuta ca "Efectul Balassa-Samuelson" dupa numele profesorilor americani Bela Balassa si Paul Samuelson. [3]

Efectul Balassa - Samuelson se aplica economiilor în care cresterile de productivitate difera semnificativ între sectoarele produselor agricole comercializabile (engl. tradeables - deschise competitiei externe) si cele necomercializabile (engl. non-tradeables, la care preturile se stabilesc local) - ultimele cunoscând cresteri de productivitate mai lente. Pentru o economie deschisa mica, pentru care preturile se stabilesc pe piata internationala, acest efect implica o rata mai mare de crestere a preturilor, deoarece cresterile de productivitate nu se reflecta în scaderea preturilor interne. 

Instabilitatea cursurilor de schimb determinata de cauze economice si extraeconomice influenteaza nivelurile preturilor relative si, mai departe deciziile politice privind domeniul preturilor agricole. Pentru convertirea preturilor mondiale în preturi interne echivalente este necesar sa se utilizeze un nivel relativ stabil al cursului de schimb.

În perioada cu inflatie mare, tarile tind sa aiba cursuri de schimb supraevaluate. În plus, majoritatea tarilor care exporta produse ale sectoarelor primare si importa bunuri de capital au politici de crestere economica care se bazeaza, printre altele, pe supraevaluarea cursului de schimb. Sustinerea unui curs de schimb supraevaluat presupune o rationalizare a cantitatii de valuta ceruta prin restrictionarea importurilor. În absenta masurilor de interventie directa pe piata, ele conduc la deficite comerciale apreciabile.

Efectul devierii cursului de schimb de la valoarea sa de echilibru este extrem de puternic. Un curs de schimb supraevaluat face importurile mai ieftine  si exporturile relativ mai scumpe.

În cazul unui produs exportabil, efectul supraevaluarii cursului de schimb este un transfer de bunastare de la producatori la consumatori. În plus, aria II reprezinta o pierdere neta de bunastare sociala. Consumatorii pot achizitiona cu acelasi venit un volum mai mare de alte produse din tara. Productia scade, consumul creste, iar scaderea de productie  si cresterea cererii este acoperita prin reducerea exporturilor. [4]

În ambele cazuri, supraevaluarea cursului de schimb este în beneficiul consumatorilor de bunuri comercializabile si reprezinta un impozit implicit pentru producatorii autohtoni ai acestor bunuri. Ea conduce la deteriorarea balantei comerciale prin reducerea exporturilor si cresterea importurilor. Pe termen lung o astfel de politica poate fi sustinuta numai în masura în care deficitul comercial poate fi finantat prin împrumuturi externe, vânzarea catre nerezidenti a stocului de active nationale, sau prin masuri de restrictionare a accesului la valuta.

Efectul subevaluarii cursului de schimb este opus, stimulând exporturile  si inhibând importurile. Ca si masurile precedente însa, el este generator de pierdere de bunastare nationala.

Distorsionarea cursului de schimb induce incertitudine în ceea ce priveste preturile viitoare ale produselor agricole. Fermierii îsi fundamenteaza deciziile privind productia, investitiile si consumul folosind informatiile care le sunt asigurate de nivelul preturilor. Daca aceste preturi devin mai incerte, calitatea deciziilor scade. În acest sens, sistemul preturilor, care transmite producatorilor agricoli semnale pe baza carora ei decid ce sa produca si (sau) unde si cât sa investeasca, nu mai contribuie în mod adecvat la alocarea eficienta a resurselor. Reducerea incertitudinii cursului nominal de schimb poate fi realizata prin utilizarea cursului real de schimb, curs calculat pe baza puterii de cumparare echivalente.

Astfel, sistemul preturilor devine un ghid mai bun pentru agentii economici. Desi câstigurile de eficienta nu pot fi cuantificate usor, nu înseamna ca ele ar fi mai putin relevante. Importanta acestor câstiguri poate fi intuita din experienta  tarilor care s-au confruntat cu hiperinflatie. În aceste tari predomina deciziile gresite în ceea ce priveste productia  si investitiile. În cazul  tarilor cu hiperinflatie frecventa foarte mare a perioadelor de expansiune si recesiune este explicata de alocarea ineficienta a resurselor.

Dupa ce au loc investitii majore în anumite domenii, acestea se dovedesc nerentabile  si sunt abandonate. Incertitudinea cursului de schimb reduce calitatea informatiilor furnizate de preturile relative.

Distorsiunile existente în cursul de schimb influenteaza într-un mod mai subtil stimulentele la nivelul producatorilor si consumatorilor. Un curs de schimb supraevaluat face ca suma primita în moneda nationala pe o unitate monetara straina sa fie mai mica decât cea care ar reveni în cazul unui curs de schimb nedistorsionat. În acest caz echivalentul în lei primit de un exportator în schimbul produselor vândute pe piata mondiala va fi mai mic decât cel primit în cazul unui curs de schimb corect evaluat. [5]

Producatorii vor fi, în consecinta, descurajati sa produca pentru export. În contextul pregatirii de aderare la UE, legislatia în domeniul mecanismelor comerciale a fost aliniata în totalitate. A fost introdusa o versiune simplificata a certificatelor de import si export, precum si a sistemelor de garantii pentru produsele agricole comercializabile. În martie 2006, Agentia de plati a preluat responsabilitatea emiterii licentelor de import  si export. De asemenea, a fost semnat un protocol de cooperare cu Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara pentru Siguranta Alimentelor (ANSVSA).

Noua politica de dezvoltare rurala, cu finantare pe perioada 2007-2013, are ca prioritate:

- îmbunatatirea competitivitatii agriculturii;

- managementul terenurilor agricole;

- diversificarea economiei rurale si calitatea vietii în zonele rurale.

Politica de dezvoltare rurala a UE are ca reguli esentiale finantarea dintr-un singur fond, un sistem unic de programare, un singur set de reguli financiare si un sistem integrat de control. Politica Agricola Comuna are ca obiectiv principal mai buna orientare a fermierilor spre piata pentru ca acestia sa devina competitivi, sa produca alimente de calitate ridicata, să-si dezvolte activitati diversificate în diferite regiuni ale Uniunii Europene. [6]

Principalul obiectiv al societatii este maximizarea bunastarii sale si aceasta depinde de doi factori:

 - a) modul în care societatea utilizeaza resursele sale limitate;

 - b) distribuirea venitului national între membrii societatii.

Primul factor se refera la eficienta economica, care este atinsa când societatea realizeaza cea mai buna alocare si utilizare a resurselor limitate, în sensul ca se obtine o bunastare sociala maxim posibila. Acest aspect apartine domeniului economiei pozitive, care considera ca puterea de predictie a unui model economic nu are de-a face cu validitatea presupunerilor facute în construirea modelului respectiv.

Pornind de la diversitatea punctelor de vedere, economistii au elaborat o metodologie de cercetare a formarii preturilor, ca punte de legatura între teoria economica, care opereaza cu modele si practica economica, constând din actiunile agregate ale actorilor economici si din politicile economice promovate de factorii având competente în domeniu la diferite nivele ale realitatii economice.

Economiile de piata moderne nu întrunesc decât partial trasaturile caracteristice ale concurentei pure. În viata economica reala multe din pietele bunurilor economice si factorilor de productie functioneazta diferit de modelul concurentei perfecte. Pe unele piete concurenta nu este perfecta pentru ca:

- numarul ofertantilor  si (sau) al consumatorilor este redus, nefiind întrunita ipoteza de atomicitate;

- bunurile tranzactionate pe aceste piete nu sunt perfect substituibile si nu se respecta ipoteza de omogenitate;

- accesul la informatie privind caracteristicile bunului cu un anumit pret  este îngradit sau este conditionat de o plata (cost);

- consumul unor bunuri nu poate fi restrictionat numai la cei ce achita pretul (imposibilitatea excluziunii). 

            În economiile care functioneaza pe baza mecanismului pietei, preturile au o puternica încarcatura informationala. Ele informează consumatorii cu privire la raritatea bunurilor pe care acestia le cer, raritate ce depinde de volumul ofertei. În acelasi timp, preturile informeaza producatorii cu privire la marja de profit economic pe care acestia o pot obtine prin producerea bunurilor pe care le ofera, marja ce depinde de nivelul cererii de bunuri oferite. Date fiind preturile, consumatorii îsi vor ajusta cererea la acea cantitate pentru care utilitatea marginala este egala cu pretul, iar producatorii îsi vor ajusta oferta la care costul marginal este egal cu pretul bunului.

Pietele concurentiale pe care sunt tranzactionate bunuri private conduc la acest rezultat. Un sistem economic alcatuit din piete cu concurenta perfecta conduce, în anumite conditii, la alocarea optima a resurselor. [7]

Cu toate ca o parte importanta din bunurile economice si serviciile destinate consumului intermediar sau final, precum si factorii de productie, sunt tranzactionate pe piete cu concurenta imperfecta, exista piete apropiate modelului concurentei perfecte. Un exemplu este piata produselor agricole.

Pe piata bunurilor de consum final, majoritatea produselor agricole sunt tranzactionate pe piete apropiate de trasaturile modelului concurentei pure si perfecte. De exemplu, piata taraneasca din tarile în care micii producatori agricoli detin o pondere însemnata atât în cadrul populaîiei cât si în totalul productiei agricole. De asemenea, pozitia  tarilor cu dimensiuni mici în comertul international poate fi aproximata prin acelasi model.

În concluzie, modelul concurentei perfecte este important atât pentru teoria cât si pentru practica economică. [8]

Modelul genereaza o situatie de echilibru, diferita în functie de perioada economica analizata, respectiv pe termen  scurt sau pe termen lung. Pe termen scurt, intrarea noilor firme pe piata este blocata de existenta unor factori ficsi; în aceste conditii firmele de pe piata pot câstiga profituri mai mari decât cele economice. Pe termen lung, totusi, orice supra-profit dispare ca urmare a concurentei noilor firme care patrund în ramura, atrase de acesta. Fiecare firma va produce acea cantitate pentru care costul marginal devine egal cu pretul pietei, determinat de cererea si oferta de pe respectiva piata. La acest nivel al productiei firma va obtine profitul maxim. Curba ofertei pe termen scurt a firmei aflata în concurenta perfecta este identica cu portiunea crescatoare a curbei costului marginal, situata deasupra curbei costului unitar variabil.

Pe termen lung, productia de echilibru a firmei va fi cea pentru care pretul pietei va fi egal cu nivelul minim al costului mediu (pe termen lung).

Curba ofertei pe termen lung a respectivei ramuri va depinde de evolutia costului unitar pe masura cresterii productiei. Când curbele costurilor medii pe termen lung ale firmelor au o panta crescatoare, curba ofertei ramurii respective va avea o panta crescatoare. Atunci când curbele costurilor unitare ale firmelor vor fi descrescatoare, curba ofertei pe termen lung a ramurii respective va avea o panta negativa. Persistenta concurentei pure si perfecte este incompatibila cu prezenta economiilor de scara. Daca acestea pot fi obtinute, atunci ramura respectiva ar înceta sa mai fie perfect concurentiala pe masura ce firmele mai mari, cu costuri mai reduse, ar elimina de pe piata concurentii de dimensiuni mai mici.

În noua economie a bunastarii, productia optima este considerata a fi acea combinatie de bunuri aleasa de consumatorii individuali, în conditiile concurentei perfecte, ca replica la pretul care reflecta costurile reale de productie. Combinatia eficienta a inputurilor este aceea care genereaza productia cu cel mai mic cost al oportunitatii. Utilizarea în acest fel a factorilor de productie mai este întâlnita în literatura economica sub forma modelelor de eficienta tehnica sau de eficienta alocarii.

Comportamentul rational presupune sporirea volumului acelor activitati al caror beneficiu marginal (BM) este mai mare decât costul marginal (CM) si reducerea volumului acelor activitati al caror CM < BM. Nivelul optim al consumului sau productiei pentru consumatorul individual si, respectiv, pentru un anumit producator va fi cel dat de egalitatea CM = BM.

Pe pietele bunurilor cu concurenta pura  si perfecta, consumatorul va atinge eficienta privata pentru niveluri ale consumului la care utilitatea marginală (UM) este egala cu pretul (P), iar producatorul, pentru niveluri ale productiei pentru care P = CM. Asadar, utilitatea marginala este egala cu costul marginal (UM = CM). În absenta externalitatilor, beneficiile private si costurile private vor fi identice cu beneficiile si costurile sociale (obtinute ca suma a celor private). Atunci când beneficiul marginal social este egal cu costul marginal social (BMS = CMS) sistemul economic cunoaste o situatie de eficienta sociala în sens Pareto.

În cazul pietelor factorilor de productie cu concurenta pura si perfecta, întreprinzatorul utilizeaza eficient un factor de productie, atunci când venitul marginal produs de factorul respectiv (VMf) este egal cu pretul factorului (Pf). În absenta externalitatilor: VMf = Pf reflecta o stare de eficienta sociala pe piata factorilor.

Preturile constituie baza sistemului de informatii dintre producator  si consumator. Ele semnalizeaza consumatorilor schimburile intervenite în cheltuielile de productie, precum si pozitia producatorilor pe piata. Totodata, ele directioneaza alocarea factorilor de productie în conformitate cu dezideratele, mereu evolutive, ale consumatorilor. La baza mecanismelor de autoreglare specifice unei economii functionale de piata este sistemul preturilor.

Preturile primite de fermieri si achitate de cumparatorii produselor agricole îndeplinesc trei functii principale: a) alocarea resurselor; b) distribuirea veniturilor; c) impulsionarea investitiilor  si acumularea de capital.

Functia de alocare a resurselor decurge din optimizarea comportamentului producatorilor agricoli în cadrul sistemului economiei de piata. O crestere în nivelul general al preturilor agricole, ceteris paribus, determina o crestere a veniturilor fermierilor, încurajeaza utilizarea inputurilor variabile, asigura venituri corespunzatoare inputurilor fixe - pamânt  si capital. O schimbare intervenita în pretul relativ al unui produs agricol determina, prin efectul de substitutie, o ajustare a profitabilitatii relative a diferitelor produse. Aceasta ajustare poate influenta securitatea alimentara, în special în tarile sarace unde autoconsumul are o pondere ridicata. [9]

Functia de impulsionare (întârziere) a investitiilor deriva din efectele cumulative pe termen îndelungat ale preturilor agricole. Astfel, nivelul înalt al preturilor la produsele agricole contribuie la cresterea veniturilor si a economiilor care pot fi transformate în bunuri de capital. Totodata, veniturile înalte încurajeaza fluxul creditului catre activitatile agricole. Afirmatia frecvent utilizata ca pretul este determinat de cerere si oferta este, în cazul cel mai bun, un raspuns de circumstanta care spune foarte putin. Se poate spune ca pretul unui produs agricol este influentat de raportul cerere-oferta. Însa, cererea la rândul ei depinde de nivelul pretului produsului agricol respectiv, de nivelurile preturilor celorlalte bunuri necesare producatorului agricol, precum si de alte conditii. De asemenea, oferta de pe piata unui produs agricol depinde de nivelul pretului, de preturile inputurilor si a celorlalte produse agricole, precum si de alte conditii.

Asadar, preturile produselor reprezinta o componenta a sistemului agregat de preturi. Teoria economica a pretului sintetizeaza aspectele micro si macroeconomice legate de determinarea pretului în cadrul diferitelor structuri de piata. Cercetarea formarii pretului unui produs agricol presupune, mai întâi, analiza proportiilor între preturile existente ale produselor  si inputurilor care sunt într-un grad înalt de interdependenta complementara si substituibila. Principiile formarii preturilor produselor si inputurilor agricole se reduc, în ultima instanta, la costul oportunitatii, valoarea celei mai bune dintre sansele sacrificate atunci când se face o alegere.

După cum se stie, bunastarea economica este influentata de eficienta schimbului, eficienta tehnica  si eficienta economica. Totodata, ea este influentata de distributia venitului care, în conditiile pietelor libere si concurentiale (piete care nu sunt afectate de interventiile unor factori exogeni) se realizeaza prin sistemul preturilor corelative. [10]

Pretul relativ al unui produs agricol poate fi masurat cu ajutorul raportului dintre pretul de piata al produsului respectiv si pretul de piata al unui bun industrial. În conditiile concurentei perfecte exista un singur pret relativ la care un produs agricol poate fi schimbat contra unui bun industrial. Nivelul acestui pret  relativ este dat de panta liniei bugetului pe care un consumator intentioneaza sa-l cheltuiasca pentru achizitionarea celor doua bunuri.

Consumatorul îsi poate maximiza bunastarea economica când linia bugetului este tangenta la cea mai înalta curba a izoutilitatii. La punctul respectiv rata marginala de substitutie a produsului agricol pentru bunul industrial este egal cu raportul de schimb dintre cele doua preturi. Daca avem în vedere ca rata marginala a schimbului este egala cu raportul dintre utilitatile marginale ale bunurilor, atunci pentru atingerea eficientei schimbului, acesta trebuie sa fie identica cu raportul dintre preturile produselor agricole si a celor industriale.

            Un argument similar poate fi aplicat la combinarea factorilor de productie - eficienta tehnica. Producatorii agricoli individuali combina factorul natural (pamântul) cu factorul capital, urmarind obtinerea unei productii maxime cu un buget limitat. Cererea si oferta de pe piata factorilor de productie determina raportul de schimb dintre preturile celor doi factori. Cererea pentru fiecare factor depinde însa de pretul produselor agricole, deoarece este o cerere derivata (indusa). De aceea, producatorii agricoli angajeaza acele cantitati de factori (capital si pamânt) unde rata marginala a substitutiei tehnice devine egala cu raportul de schimb (prețul relativ) al factorilor. Dar exista un singur pret la care are loc substitutia tehnica pământ - capital.[11]

Deoarece industriasii au acelasi obiectiv ca si agricultorii - maximizarea profitului - rezulta ca rata marginala a substitutiei tehnice din industrie are acelasi nivel cu cea din agricultura. În acest caz, conditia combinarii eficiente a factorilor de catre utilizatori si producatori este data de egalitatea dintre productivitatile marginale ale factorilor si preturile relative ale celor două bunuri. 

În conditiile concurentei perfecte fiecare fermier va urmari sa produca o cantitate corespunzătoare egalitatii dintre pretul de piata al unui produs agricol  si costul marginal al acestuia. Similar, industriasii cauta sa-si maximizeze profitul alegând acel nivel de productie la care pretul fiecarui produs manufacturat este egal cu costul marginal.  Din analiza comparativa a tipurilor de eficienta rezulta conditia optimului paretian la nivel microeconomic.

    2.1. Intensificarea concurentei pe piata  româneasca

În conditiile trecerii tarii noastre la Piata unica europeana, competitia capata alte valente  si dimensiuni. Piata unica ofera întreprinzatorilor stimulente puternice pentru a cauta noi cai de a spori exporturile sau de a concura cu importurile pe piata interna  si de a alege locurile cele mai favorabile pentru a efectua noi investitii. În raport cu pietele fragmentate si protejate, piata unica, pe de o parte, ofera noi oportunitati de afaceri, iar pe de alta parte, forteaza de a învata si inova activitatile pentru a spori profitul si a rezista la concurenta, prin cresterea productivitatii, reducerea costurilor si în consecinta a preturilor.

         Piata unica înseamna, miscarea libera, fara restrictii a fluxurilor de marfuri, servicii, capital si forta de munca pentru a satisface o cerere în expansiune si tot mai sofisticata  si la care toti producatorii, inclusiv cei din România au posibilitatea sa participe. Însa, nu toti au sansa, de a ramâne în cursa competitionala, mai ales, în conditiile când concurenta, nu se atenueaza, ci, dimpotriva, devine mai aspra, iar câstigatori ramân producatorii puternici, cu vocatie internationala  si cu preturi relativ competitionale. [12]

          Abordarea specifica pretului relativ competitional descrie dinamica competitivitatii prin analiza modificarilor relative de pret  si a evolutiei cotelor de piata. Astfel, într-o matrice dinamica de competitivitate un produs este considerat a fi competitiv daca poate sa:

          -  conduca la o crestere a cotei sale de piata;

          - asigure o crestere a pretului relativ la export pe parcursul unei anumite perioade de timp.

         Ideea de baza în spatele matricii de competitivitate este de a clasifica produsele exportate la diferite categorii de competitivitate bazata pe pret. În functie de acest criteriu pot fi evidentiate cotele de piata, valoarea unitara a exporturilor fata de importuri, volumul exporturilor nete. Daca, luam în analiza nivelul posibil de competitivitate al unitatior din agricultura vom constata ca ele nu raspund, în marea lor majoritate, la criteriile de competitivitate.

Marimea fermelor agricole si modul de organizare sunt doi factori importanti cu impact asupra productivitatii utilizarii inputurilor si nivelului costului de productie. Valorificarea avantajelor oferite de resursele naturale este actualmente restrictionata de: structura deformata a exploatatiilor (întrepr 20520n1313u inderilor) agricole sub raportul dimensiunii; insuficienta capitalului de exploatare si, în egala masura, a posibilitatilor de capitalizare într-un segment al unitatilor agricole; criza de identitate a subiectilor economici din unitatile de stat / capital majoritar de stat si numeroase asociatii agricole de productie (consecinta directa a structurii difuze a drepturilor de proprietate) în raport cu cerintele unei economii de piată deschise; inexistenta unui sistem functional de servicii pentru producatorii agricoli (inclusiv în plan financiar - bancar si al sistemului de extensie a rezultatelor cercetarii  stiintifice); slaba dezvoltare a pietelor (factorilor de productie  si a bunurilor agroalimentare)  si a institutiilor pietei. Sub raportul localizarii, factorii relevati se situeaza în trei mari zone: structuri; asigurarea cu resurse; comportamentul întreprinderii ca subiect economic (în speta capacitatea de mobilizare si alocare a resurselor).[13] Totusi, în ultimul timp, se observa faptul ca, avantajul competitiv poate fi detinut  si de ferme mai mici, care opereaza într-un mediu concurential si în cadrul unor filiere de produs sau grupe de produse prin integrarea pe orizontala, verticala si combinata.

Este interesant studilu realizat de M. Gordon si D. Deaconescu (Conferinta finala a proiectului UE-PHARE-RO- 9595-2000) care folosind metodologia internationala a incercat sa evalueze capacitatea producatorilor români de a opera rentabil la preturi economice dati fiind coeficientii tehnici actuali.

Nivelurile preturilor relative externe ale produselor agricole din tarile dezvoltate sunt în mod sistematic mai mari decât cele din tarile slab dezvoltate. Ipoteza conform careia  tarile cu o productivitate mai mare a produselor comercializabile au niveluri de preturi relative externe mai ridicate, masurate în aceeasi moneda, este cunoscuta ca "Efectul Balassa-Samuelson" dupa numele profesorilor americani Bela Balassa si Paul Samuelson. [14]

Efectul Balassa - Samuelson se aplica economiilor în care cresterile de productivitate difera semnificativ între sectoarele produselor agricole comercializabile (engl. tradeables - deschise competitiei externe) si cele necomercializabile (engl. non-tradeables, la care preturile se stabilesc local) - ultimele cunoscând cresteri de productivitate mai lente. Pentru o economie deschisa mica, pentru care preturile se stabilesc pe piata internationala, acest efect implica o rata mai mare de crestere a preturilor, deoarece cresterile de productivitate nu se reflecta în scaderea preturilor interne. 

Instabilitatea cursurilor de schimb determinata de cauze economice si extraeconomice influenteaza nivelurile preturilor relative si, mai departe deciziile politice privind domeniul preturilor agricole. Pentru convertirea preturilor mondiale în preturi interne echivalente este necesar sa se utilizeze un nivel relativ stabil al cursului de schimb.

În perioada cu inflatie mare, tarile tind sa aiba cursuri de schimb supraevaluate. În plus, majoritatea tarilor care exporta produse ale sectoarelor primare si importa bunuri de capital au politici de crestere economica care se bazeaza, printre altele, pe supraevaluarea cursului de schimb. Sustinerea unui curs de schimb supraevaluat presupune o rationalizare a cantitatii de valuta ceruta prin restrictionarea importurilor. În absenta masurilor de interventie directa pe piata, ele conduc la deficite comerciale apreciabile.

Efectul devierii cursului de schimb de la valoarea sa de echilibru este extrem de puternic. Un curs de schimb supraevaluat face importurile mai ieftine  si exporturile relativ mai scumpe.

În cazul unui produs exportabil, efectul supraevaluarii cursului de schimb este un transfer de bunastare de la producatori la consumatori. În plus, aria II reprezinta o pierdere neta de bunastare sociala. Consumatorii pot achizitiona cu acelasi venit un volum mai mare de alte produse din tara. Productia scade, consumul creste, iar scaderea de productie  si cresterea cererii este acoperita prin reducerea exporturilor. [15]

În ambele cazuri, supraevaluarea cursului de schimb este în beneficiul consumatorilor de bunuri comercializabile si reprezinta un impozit implicit pentru producatorii autohtoni ai acestor bunuri. Ea conduce la deteriorarea balantei comerciale prin reducerea exporturilor si cresterea importurilor. Pe termen lung o astfel de politica poate fi sustinuta numai în masura în care deficitul comercial poate fi finantat prin împrumuturi externe, vânzarea catre nerezidenti a stocului de active nationale, sau prin masuri de restrictionare a accesului la valuta.

Efectul subevaluarii cursului de schimb este opus, stimulând exporturile  si inhibând importurile. Ca si masurile precedente însa, el este generator de pierdere de bunastare nationala.

Distorsionarea cursului de schimb induce incertitudine în ceea ce priveste preturile viitoare ale produselor agricole. Fermierii îsi fundamenteaza deciziile privind productia, investitiile si consumul folosind informatiile care le sunt asigurate de nivelul preturilor. Daca aceste preturi devin mai incerte, calitatea deciziilor scade. În acest sens, sistemul preturilor, care transmite producatorilor agricoli semnale pe baza carora ei decid ce sa produca si (sau) unde si cât sa investeasca, nu mai contribuie în mod adecvat la alocarea eficienta a resurselor. Reducerea incertitudinii cursului nominal de schimb poate fi realizata prin utilizarea cursului real de schimb, curs calculat pe baza puterii de cumparare echivalente.

Astfel, sistemul preturilor devine un ghid mai bun pentru agentii economici. Desi câstigurile de eficienta nu pot fi cuantificate usor, nu înseamna ca ele ar fi mai putin relevante. Importanta acestor câstiguri poate fi intuita din experienta  tarilor care s-au confruntat cu hiperinflatie. În aceste tari predomina deciziile gresite în ceea ce priveste productia  si investitiile. În cazul  tarilor cu hiperinflatie frecventa foarte mare a perioadelor de expansiune si recesiune este explicata de alocarea ineficienta a resurselor.

Dupa ce au loc investitii majore în anumite domenii, acestea se dovedesc nerentabile  si sunt abandonate. Incertitudinea cursului de schimb reduce calitatea informatiilor furnizate de preturile relative.

Distorsiunile existente în cursul de schimb influenteaza într-un mod mai subtil stimulentele la nivelul producatorilor si consumatorilor. Un curs de schimb supraevaluat face ca suma primita în moneda nationala pe o unitate monetara straina sa fie mai mica decât cea care ar reveni în cazul unui curs de schimb nedistorsionat. În acest caz echivalentul în lei primit de un exportator în schimbul produselor vândute pe piata mondiala va fi mai mic decât cel primit în cazul unui curs de schimb corect evaluat. [16]

Producatorii vor fi, în consecinta, descurajati sa produca pentru export. În contextul pregatirii de aderare la UE, legislatia în domeniul mecanismelor comerciale a fost aliniata în totalitate. A fost introdusa o versiune simplificata a certificatelor de import si export, precum si a sistemelor de garantii pentru produsele agricole comercializabile. În martie 2006, Agentia de plati a preluat responsabilitatea emiterii licentelor de import  si export. De asemenea, a fost semnat un protocol de cooperare cu Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara pentru Siguranta Alimentelor (ANSVSA).

Noua politica de dezvoltare rurala, cu finantare pe perioada 2007-2013, are ca prioritate:

- îmbunatatirea competitivitatii agriculturii;

- managementul terenurilor agricole;

- diversificarea economiei rurale si calitatea vietii în zonele rurale.



Politica de dezvoltare rurala a UE are ca reguli esentiale finantarea dintr-un singur fond, un sistem unic de programare, un singur set de reguli financiare si un sistem integrat de control. Politica Agricola Comuna are ca obiectiv principal mai buna orientare a fermierilor spre piata pentru ca acestia sa devina competitivi, sa produca alimente de calitate ridicata, să-si dezvolte activitati diversificate în diferite regiuni ale Uniunii Europene. [17]

Principalul obiectiv al societatii este maximizarea bunastarii sale si aceasta depinde de doi factori:

 - a) modul în care societatea utilizeaza resursele sale limitate;

 - b) distribuirea venitului national între membrii societatii.

Primul factor se refera la eficienta economica, care este atinsa când societatea realizeaza cea mai buna alocare si utilizare a resurselor limitate, în sensul ca se obtine o bunastare sociala maxim posibila. Acest aspect apartine domeniului economiei pozitive, care considera ca puterea de predictie a unui model economic nu are de-a face cu validitatea presupunerilor facute în construirea modelului respectiv.

Pornind de la diversitatea punctelor de vedere, economistii au elaborat o metodologie de cercetare a formarii preturilor, ca punte de legatura între teoria economica, care opereaza cu modele si practica economica, constând din actiunile agregate ale actorilor economici si din politicile economice promovate de factorii având competente în domeniu la diferite nivele ale realitatii economice.

Economiile de piata moderne nu întrunesc decât partial trasaturile caracteristice ale concurentei pure. În viata economica reala multe din pietele bunurilor economice si factorilor de productie functioneazta diferit de modelul concurentei perfecte. Pe unele piete concurenta nu este perfecta pentru ca:

- numarul ofertantilor  si (sau) al consumatorilor este redus, nefiind întrunita ipoteza de atomicitate;

- bunurile tranzactionate pe aceste piete nu sunt perfect substituibile si nu se respecta ipoteza de omogenitate;

- accesul la informatie privind caracteristicile bunului cu un anumit pret  este îngradit sau este conditionat de o plata (cost);

- consumul unor bunuri nu poate fi restrictionat numai la cei ce achita pretul (imposibilitatea excluziunii). 

            În economiile care functioneaza pe baza mecanismului pietei, preturile au o puternica încarcatura informationala. Ele informează consumatorii cu privire la raritatea bunurilor pe care acestia le cer, raritate ce depinde de volumul ofertei. În acelasi timp, preturile informeaza producatorii cu privire la marja de profit economic pe care acestia o pot obtine prin producerea bunurilor pe care le ofera, marja ce depinde de nivelul cererii de bunuri oferite. Date fiind preturile, consumatorii îsi vor ajusta cererea la acea cantitate pentru care utilitatea marginala este egala cu pretul, iar producatorii îsi vor ajusta oferta la care costul marginal este egal cu pretul bunului.

Pietele concurentiale pe care sunt tranzactionate bunuri private conduc la acest rezultat. Un sistem economic alcatuit din piete cu concurenta perfecta conduce, în anumite conditii, la alocarea optima a resurselor. [18]

Cu toate ca o parte importanta din bunurile economice si serviciile destinate consumului intermediar sau final, precum si factorii de productie, sunt tranzactionate pe piete cu concurenta imperfecta, exista piete apropiate modelului concurentei perfecte. Un exemplu este piata produselor agricole.

Pe piata bunurilor de consum final, majoritatea produselor agricole sunt tranzactionate pe piete apropiate de trasaturile modelului concurentei pure si perfecte. De exemplu, piata taraneasca din tarile în care micii producatori agricoli detin o pondere însemnata atât în cadrul populaîiei cât si în totalul productiei agricole. De asemenea, pozitia  tarilor cu dimensiuni mici în comertul international poate fi aproximata prin acelasi model.

În concluzie, modelul concurentei perfecte este important atât pentru teoria cât si pentru practica economică. [19]

Modelul genereaza o situatie de echilibru, diferita în functie de perioada economica analizata, respectiv pe termen  scurt sau pe termen lung. Pe termen scurt, intrarea noilor firme pe piata este blocata de existenta unor factori ficsi; în aceste conditii firmele de pe piata pot câstiga profituri mai mari decât cele economice. Pe termen lung, totusi, orice supra-profit dispare ca urmare a concurentei noilor firme care patrund în ramura, atrase de acesta. Fiecare firma va produce acea cantitate pentru care costul marginal devine egal cu pretul pietei, determinat de cererea si oferta de pe respectiva piata. La acest nivel al productiei firma va obtine profitul maxim. Curba ofertei pe termen scurt a firmei aflata în concurenta perfecta este identica cu portiunea crescatoare a curbei costului marginal, situata deasupra curbei costului unitar variabil.

Pe termen lung, productia de echilibru a firmei va fi cea pentru care pretul pietei va fi egal cu nivelul minim al costului mediu (pe termen lung).

Curba ofertei pe termen lung a respectivei ramuri va depinde de evolutia costului unitar pe masura cresterii productiei. Când curbele costurilor medii pe termen lung ale firmelor au o panta crescatoare, curba ofertei ramurii respective va avea o panta crescatoare. Atunci când curbele costurilor unitare ale firmelor vor fi descrescatoare, curba ofertei pe termen lung a ramurii respective va avea o panta negativa. Persistenta concurentei pure si perfecte este incompatibila cu prezenta economiilor de scara. Daca acestea pot fi obtinute, atunci ramura respectiva ar înceta sa mai fie perfect concurentiala pe masura ce firmele mai mari, cu costuri mai reduse, ar elimina de pe piata concurentii de dimensiuni mai mici.

În noua economie a bunastarii, productia optima este considerata a fi acea combinatie de bunuri aleasa de consumatorii individuali, în conditiile concurentei perfecte, ca replica la pretul care reflecta costurile reale de productie. Combinatia eficienta a inputurilor este aceea care genereaza productia cu cel mai mic cost al oportunitatii. Utilizarea în acest fel a factorilor de productie mai este întâlnita în literatura economica sub forma modelelor de eficienta tehnica sau de eficienta alocarii.

Comportamentul rational presupune sporirea volumului acelor activitati al caror beneficiu marginal (BM) este mai mare decât costul marginal (CM) si reducerea volumului acelor activitati al caror CM < BM. Nivelul optim al consumului sau productiei pentru consumatorul individual si, respectiv, pentru un anumit producator va fi cel dat de egalitatea CM = BM.

Pe pietele bunurilor cu concurenta pura  si perfecta, consumatorul va atinge eficienta privata pentru niveluri ale consumului la care utilitatea marginală (UM) este egala cu pretul (P), iar producatorul, pentru niveluri ale productiei pentru care P = CM. Asadar, utilitatea marginala este egala cu costul marginal (UM = CM). În absenta externalitatilor, beneficiile private si costurile private vor fi identice cu beneficiile si costurile sociale (obtinute ca suma a celor private). Atunci când beneficiul marginal social este egal cu costul marginal social (BMS = CMS) sistemul economic cunoaste o situatie de eficienta sociala în sens Pareto.

În cazul pietelor factorilor de productie cu concurenta pura si perfecta, întreprinzatorul utilizeaza eficient un factor de productie, atunci când venitul marginal produs de factorul respectiv (VMf) este egal cu pretul factorului (Pf). În absenta externalitatilor: VMf = Pf reflecta o stare de eficienta sociala pe piata factorilor.

Preturile constituie baza sistemului de informatii dintre producator  si consumator. Ele semnalizeaza consumatorilor schimburile intervenite în cheltuielile de productie, precum si pozitia producatorilor pe piata. Totodata, ele directioneaza alocarea factorilor de productie în conformitate cu dezideratele, mereu evolutive, ale consumatorilor. La baza mecanismelor de autoreglare specifice unei economii functionale de piata este sistemul preturilor.

Preturile primite de fermieri si achitate de cumparatorii produselor agricole îndeplinesc trei functii principale: a) alocarea resurselor; b) distribuirea veniturilor; c) impulsionarea investitiilor  si acumularea de capital.

Functia de alocare a resurselor decurge din optimizarea comportamentului producatorilor agricoli în cadrul sistemului economiei de piata. O crestere în nivelul general al preturilor agricole, ceteris paribus, determina o crestere a veniturilor fermierilor, încurajeaza utilizarea inputurilor variabile, asigura venituri corespunzatoare inputurilor fixe - pamânt  si capital. O schimbare intervenita în pretul relativ al unui produs agricol determina, prin efectul de substitutie, o ajustare a profitabilitatii relative a diferitelor produse. Aceasta ajustare poate influenta securitatea alimentara, în special în tarile sarace unde autoconsumul are o pondere ridicata. [20]

Functia de impulsionare (întârziere) a investitiilor deriva din efectele cumulative pe termen îndelungat ale preturilor agricole. Astfel, nivelul înalt al preturilor la produsele agricole contribuie la cresterea veniturilor si a economiilor care pot fi transformate în bunuri de capital. Totodata, veniturile înalte încurajeaza fluxul creditului catre activitatile agricole. Afirmatia frecvent utilizata ca pretul este determinat de cerere si oferta este, în cazul cel mai bun, un raspuns de circumstanta care spune foarte putin. Se poate spune ca pretul unui produs agricol este influentat de raportul cerere-oferta. Însa, cererea la rândul ei depinde de nivelul pretului produsului agricol respectiv, de nivelurile preturilor celorlalte bunuri necesare producatorului agricol, precum si de alte conditii. De asemenea, oferta de pe piata unui produs agricol depinde de nivelul pretului, de preturile inputurilor si a celorlalte produse agricole, precum si de alte conditii.

Asadar, preturile produselor reprezinta o componenta a sistemului agregat de preturi. Teoria economica a pretului sintetizeaza aspectele micro si macroeconomice legate de determinarea pretului în cadrul diferitelor structuri de piata. Cercetarea formarii pretului unui produs agricol presupune, mai întâi, analiza proportiilor între preturile existente ale produselor  si inputurilor care sunt într-un grad înalt de interdependenta complementara si substituibila. Principiile formarii preturilor produselor si inputurilor agricole se reduc, în ultima instanta, la costul oportunitatii, valoarea celei mai bune dintre sansele sacrificate atunci când se face o alegere.

După cum se stie, bunastarea economica este influentata de eficienta schimbului, eficienta tehnica  si eficienta economica. Totodata, ea este influentata de distributia venitului care, în conditiile pietelor libere si concurentiale (piete care nu sunt afectate de interventiile unor factori exogeni) se realizeaza prin sistemul preturilor corelative. [21]

Pretul relativ al unui produs agricol poate fi masurat cu ajutorul raportului dintre pretul de piata al produsului respectiv si pretul de piata al unui bun industrial. În conditiile concurentei perfecte exista un singur pret relativ la care un produs agricol poate fi schimbat contra unui bun industrial. Nivelul acestui pret  relativ este dat de panta liniei bugetului pe care un consumator intentioneaza sa-l cheltuiasca pentru achizitionarea celor doua bunuri.

Consumatorul îsi poate maximiza bunastarea economica când linia bugetului este tangenta la cea mai înalta curba a izoutilitatii. La punctul respectiv rata marginala de substitutie a produsului agricol pentru bunul industrial este egal cu raportul de schimb dintre cele doua preturi. Daca avem în vedere ca rata marginala a schimbului este egala cu raportul dintre utilitatile marginale ale bunurilor, atunci pentru atingerea eficientei schimbului, acesta trebuie sa fie identica cu raportul dintre preturile produselor agricole si a celor industriale.

            Un argument similar poate fi aplicat la combinarea factorilor de productie - eficienta tehnica. Producatorii agricoli individuali combina factorul natural (pamântul) cu factorul capital, urmarind obtinerea unei productii maxime cu un buget limitat. Cererea si oferta de pe piata factorilor de productie determina raportul de schimb dintre preturile celor doi factori. Cererea pentru fiecare factor depinde însa de pretul produselor agricole, deoarece este o cerere derivata (indusa). De aceea, producatorii agricoli angajeaza acele cantitati de factori (capital si pamânt) unde rata marginala a substitutiei tehnice devine egala cu raportul de schimb (prețul relativ) al factorilor. Dar exista un singur pret la care are loc substitutia tehnica pământ - capital.[22]

Deoarece industriasii au acelasi obiectiv ca si agricultorii - maximizarea profitului - rezulta ca rata marginala a substitutiei tehnice din industrie are acelasi nivel cu cea din agricultura. În acest caz, conditia combinarii eficiente a factorilor de catre utilizatori si producatori este data de egalitatea dintre productivitatile marginale ale factorilor si preturile relative ale celor două bunuri. 

În conditiile concurentei perfecte fiecare fermier va urmari sa produca o cantitate corespunzătoare egalitatii dintre pretul de piata al unui produs agricol  si costul marginal al acestuia. Similar, industriasii cauta sa-si maximizeze profitul alegând acel nivel de productie la care pretul fiecarui produs manufacturat este egal cu costul marginal.  Din analiza comparativa a tipurilor de eficienta rezulta conditia optimului paretian la nivel microeconomic.

2.2. Programe de sprijinire a tarilor in perioada de preaderare

Uniunea Europeana aplica in mod consecvent principiul de a acorda asistenta sarilor candidate la aderare pentru ca integrarea sa aiba loc cu efecte cât mai mici asupra mediului economico-social. Scopul minimizarea socului nu numai pentru sarile din centrul si estul Europei, ci si pentru tarile membre actuale. Sprijinul este menit sa faciliteze pe de o parte, preluarea si aplicarea în practica a cuceririlor comunitare (acquis-ul), iar, pe de alta parte, sa întareasca verigile cele mai slabe ale vietii economice si sociale. Acestui scop îi este destinat, în prezent, fondul ede preaderare, pe care UE l-a înfiintat pentru cele zece tari candidate din centrul si estul Europei pe perioada 2000-2006. Sursa anuala a fondului este de 3 milioane de euro la presurile din 1999, iar aceasta suma este oferita, sub forma de asistenta nerambursabila, tarilor din centrul si estul Europei care vor sa adere, în cadrul a trei programe:

Ű      ISPA (Instrument for Structural Policies for Preaccession-Instrument pentru Politica structurala de Preaderare )-1000 de milioane de euro.

Ű      PHARE 2000 (Poland and Hungary Assistance for restructuring the Economy-Asistensa Poloniei si Ungariei pentru Restructurarea Economiei) -1500 de milioane de euro.

Ű      SAPARD Special Accession Programme for Agricultural and Rural Development-Program Special de Dezvoltare Agricola si Rurala pentru Aderare - este cel de-al treilea instrument financiar nerambursabil conceput pentru a sprijini tarile candidate în abordarea reformei structurale în sectorul agricol si în alte domenii legate de dezvolatrea rurala, precum si în implementarea acquis-ului comunitar referitor la CAP, Common Agricultural Policy- Politica Agricola Comuna, si la legislasia aferenta. În perioada 2000-2006, România a primit aproximativ 150 de milioane euro pe an, fiind cel de-al doilea mare beneficiar dupa Polonia. În plus, guvernul României va contribui cu suma de 50 de milioane Euro pe an. Acordul Multianual de finantare 2000-2006, semnat pe 2 februarie 2001 între Guvernul României si Comisia Europeana si ratificat prin Legea 316 / 2001 este documentul oficial prin care se decide acordarea unei contributii financiare nerambursabile României de 1072 milioane euro, angajata pe perioada 2000-2006, in vederea implementarii programului SAPARD.

SAPARD sprijina dezvoltarea agriculturii si dezvoltarea rurala, în vederea acomodarii la preluarea si administrarea politicii agricole commune si de dezvoltare rurala UE.

ISPA finanteaza dezvoltarea infrastructurii si ocrotirea mediului.

PHARE 2000 asigura baza materiala a programelor care faciliteaza adaptarea cuceririlor comunitare, a acquis-ului. Toate acestea au urmarit sa pregateasca integrarea tarilor candidate în Uniunea Europeana si, totodata, fac cunoscut sistemul de asistenta si în tarile aflate în faza de pre-aderare.

PHARE este primul instrument financiar nerambursabil conceput de Uniunea Europeana pentru a sprijini Europa Centrala si de Est în evolutia catre o societate democrata si o economie de piata.

Înfiintat la începutul anului 1989 pentru Polonia si Ungaria(primele doua tari în care s-a realizat trecerea de la regimul comunist la democratie, de unde acronimul), programul s-a extins treptat, incluzând în 1996 13 tari partenere din regiune. Prin hotarârea Consiliului European de la Essen din decembrie 1994, Phare a devenit instrumentul financiar al strategiei de pre-aderare, principalul obiectiv fiind aderarea la Uniunea Europeana a celor 10 tari asociate din Europa Centrala si de Est: Bulgaria, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia, Slovenia si Ungaria. Phare ofera asistenta si altor tari din regiune (Albania, Bosnia-Hertegovina, Macedonia) în tranzitia catre democratie si catre economia de piata.

Programul se concentreaza asupra a doua aspecte:

-                                dezvoltarea institutionala, sprijinirea guvernelor tarilor candidate în implementarea acquis-ului comunitar

-                                investitiile, sprijinire tarilor candidate în efortul de a-si alinia activitatile industriale

Pe data de 16 aprilie 2003, la Atena, au semnat Tratatul de aderare la Uniunea Europeana înca 10 tari : Cipru, Estonia, Slovacia, Slovenia si Ungaria, care au devenit state membre U.E. de la data de 1 mai 2004. Bulgaria si România sunt parte a aceluiasi proces ireversibil de extindere. Concuziile Consiliului European din data de 17 decembrie 2004 au reafirmat continuarea procesului de extindere, în cadrul careia Bulgaria si România erau asteptate sa semneze Tratatele de aderare la U.E. în luna aprilie 2005, urmând ca ele sa devina state membre ale U.E. începâand cu ianuarie 2007.

Între 1990-2000, România a beneficiat de peste 1,5 miliarde Euro prin programul PHARE. Pentru perioada 2000-2006, România a primit prin PHARE aproximativ 250 de milioane Euro anual, fiind a doua tara candidata, dupa Polonia, din punct de vedere al marimii fondurilor alocate. În prezent, PHARE se concentreaza în România asupra a trei mari sectoare: dezvoltare reginala, dezvoltare institutionala si sprijinirea investitiilor în vederea implementarii acquis-ului.

Comisia Europeana, dupa negocieri cu sarile candidate, elaboreza un program national PHARE pentru fiecare tara, precum si programe multi-anuale si orizontale care includ proiectele ce vor fi realizate, supuse în prealabil aprobarii comitetului de gestiune a programului, compus din reprezentanti ai Statelor Membre.

Regulamentul nr. 1268/ 1999 al Consiliului U.E. prevede ca sprijinul SAPARD se refera cu prioritate la:

·        dezvoltarea durabila a agriculturii si a spatiilor rurale ale tarilor candidate

·        preluarea cuceririlor comunitare, a acquis-ului, an special privind Politica Agricola Comuna si politica regionala

·        dezvoltarea resurselor umane (îmbunatatirea activitatii de instruire profesionale, asistenta tehnica, inclisiv studii menite sa sprijine pregatirea si monitorizarea programului, campanii de informare si pubicitate)

În planurile de dezvoltare care au în vedere prioritatile SAPARD figureaza ca o cerinta generala, pe lânga scopurile mai sus amintite, ca realizarea programului în tara candidata sa asigure totodata:

·        îmbunatatirea eficientei functionarii pietei

·        pastrarea vechilor locuri de munca si crearea altora noi

·        respectarea normelor de calitate si de igiena a alimentelor

·        respectarea normelor de protectia mediului.

Analiza  utilizarii fondurilor a scos în evidenta ca, ele nu au fost, întotdeauna, utilizate în scopul prevazut si nici eficienta nu a fost cea asteptata. O pare a fondurilor a fost utilizata în alte scopuri, ceea ce a trebuit sa fie recuperate si retrase.

Planul National pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala (PNADR) - care în cele ce urmeaza  va  fi  denumit  programul  SAPARD  -  a avut  ca  obiectiv  general  crearea  conditiilor pentru  aderarea României  la  Uniunea  Europeana.  Asistenta  financiara  acordata  de Comunitate este menita sa faciliteze implementarea aquis-ului comunitar referitor la Politica Agricola  Comuna (PAC)  si  politicile  asociate,  precum  si  rezolvarea  problemelor specifice pentru adaptarea durabila a sectorului agricol si a spatiilor rurale din România.

Având în vedere analiza situatiei agriculturii si a spatiului rural românesc, strategia generala a planului SAPARD se bazeaza pe urmatoarele prioritati:

- Îmbunatatirea accesului la piete si a competitivitatii produselor agricole prelucrate.

- Îmbunatatirea infrastructurilor pentru dezvoltarea rurala si a agriculturii.

- Dezvoltarea economiei rurale.

- Dezvoltarea resurselor umane.

Aceste prioritati sunt în concordanta cu principiile de dezvoltare rurala a Uniunii Europene.

Strategia  pentru  asistenta  SAPARD  are  ca  scop  atingerea  obiectivelor  Planului  National pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala,  tinând cont în acelasi timp de urmatoarele restrictii:

- Prioritatile  sustinute  în  Art.4.3  al  Reglementarii  Consiliului  1268/1999,  în special  "  În  planurile  lor  tarile  candidate  vor  acorda  prioritate  masurilor  de îmbunatatire  a  eficientei  pietelor,  a  standardelor  de  calitate  si  sanatate  si  a metodelor  de  creare  de  noi locuri  de  munca  în    spatiul  rural  tinând  cont  de prevederile privind protectia mediului înconjurator".

Pentru  realizarea  prioritatilor,  Programul  SAPARD  a  indicat  si  masurile  adecvate, regrupate în patru axe prioritare.

 1)  Axa  prioritara 1   - Îmbunatatirea competitivitatii  în  prelucrarea  produselor agricole si piscicole:

Obiective:   

- Orientarea  productiei  în  concordanta  cu  tendintele  pietei,  încurajarea dezvoltarii de noi piete;

- Îmbunatatirea  calitatii  procesarii,  controlului  si  calitatii  produselor alimentare  cu  respectarea  cerintelor  minime  de  securitate  alimentara impuse de U.E.

- Îmbunatatirea si  controlul conditiilor sanitare;

- Înfiintarea si întarirea procesatorilor privati de produse agro-alimentare si piscicole.

Masuri : 

-  prelucrarea si marketingul produselor agricole si piscicole;

- Îmbunatatirea structurilor în  vederea realizarii  controlului de calitate, veterinar si fitosanitar si pentru protectia consumatorilor;

Pentru realizarea acestor masuri sunt necesare investitii importante pentru implementarea acquis-ului  comunitar  (cereale,  oleaginoase,  lapte,  carne,  fructe  si  legume,    vin  si  peste), contribuind astfel la cresterea competitivitatii si a valorii adaugate pentru aceste produse pe de o parte, iar pe de alta parte, investitii destinate să îmbunatateasca accesul locuitorilor spatiului rural la  serviciile  publice.  În  cadrul  acestui  program  vor  putea  fi  finantate  proiecte  a  caror  valoare totala eligibila este cuprinsa între 30.000 de mii de Euro si 4.000.000 milioane de  Euro, echivalent în RON la data întocmirii Studiului de Fezabilitate, conform cursului comunicat de Banca Centrala Europeana. Beneficiarul poate sa primeasca de doua ori un sprijin, pe perioada de implementare a masurii, cu conditia ca valoarea totala eligibila a celor doua poiecte depuse de un beneficiar în cadrul acestei masuri sanu  fie mai  mare de  4.000.000 milioane de Euro(contributie privata+publica), pentru întreaga perioada de implementare a Programului. Beneficiarul poate solicita o alta asistenta financiara pentru un nou proiect  în  cadrul  Masurii  1.1  numai  dupa  încheierea  proiectului  precedent  (data  ultimei  plati efectuata  de  catre  Agentia  SAPARD).

2)  Axa  prioritara  2, SAPARD -  Îmbuntatirea  infrastructurii  pentru  agricultura si  dezvoltare rurala:

Obiectivele acestei axe se refera la:

            - Îmbunatatirea  accesului  locuitorilor  din  spatiul  rural  la  exploatatii, îmbunatatirea  comunicatiilor  între zonele rurale  si  accesul  la  reteaua nationala;

- Îmbunatatirea  conditiilor  de  igiena si  sanitare  ale  locuintelor  si  ale activitatilor productive executate conform standardelor în vigoare;

- Asigurarea  consumului  necesar  de  apa  pentru  culturile  agricole  si pentru animale în zonele cu deficit de umiditate, în termenii  eficientei economice,  prin  cresterea  capacitatilor  de  folosire  a  sistemelor  de irigatii  existente  si  prin  reducerea  pierderilor  de  apa  din  reteaua  de irigatii. Realizarea acestor obiective sunt însotite de masuri cum sunt:

            - Dezvoltarea si îmbunatatirea infrastructurii rurale;

- Managementul resurselor de apa pentru agricultura;

În conformitate cu Reglementarile Consiliului (CE) nr.1268/1999 directiile generale au ca scop îmbunatatirea infrastructurii  rurale, cresterea  standardelor  de  viata si  munca, fiind  necesar ca proiectele  propuse sa  prezinte  o  evaluare  a  impactului  asupra  mediului  în conformitate cu Legea  nr. 137/1995 privind protectia mediului. Proiectele publice sunt proiecte de infrastructura, care nu genereaza venituri substantiale, în consecinta, aportul dat fiind de 100% din costul eligibil total. Proiectele de infrastructura  care  nu sunt de  natura sa genereze venituri substantiale, sunt acele  proiecte  la care  valoarea neta  curenta  a fluxului  venituri viitoare,  mai putin  costurile  de exploatare, au ca rezultat o valoare mai mica decât 25% din costul total al investitiei respective. 

Costurile  de  exploatare  sunt  costuri  survenite  pentru  functionarea  investitiei,  inclusiv costurile de întretinere, dar excluzând amortizarea sau costurile de capital. Pentru aceste proiecte contributia publica este de 100% din costul total eligibil.

3) Axa prioritara 3 - Dezvoltarea economiei  rurale are urmatoarele obiective:

            - Scaderea costurilor de productie;

- Îmbunatatirea si diversificarea productiei;

- Îmbunatatirea calitatii

- Promovarea si diversificarea activitatilor agricole;

- Stabilirea regulilor unitare referitoare la informatii despre productie în special în recoltare si distributia pietei, recunoscute în special în  tarile candidate;

- Conservarea mediului natural agricol care este amenintat;




- Protectia si îmbunatatirea resurselor forestiere.

În vederea realizarii obiectivelor se prevad urmatoarele masuri:

- Investitii în exploatatiile agricole;

- Constituirea grupurilor de producatori;

- Masuri de agro-mediu;

- Dezvoltarea si diversificarea activitatilor economice pentru generarea de activitati multiple si venituri alternative;

- Investitii în silvicultura;

Este important de subliniat ca, finantarea se acorda numai acelor proiecte care îndeplinesc conditiile minime de viabilitate  pentru fiecare sector de  productie, în ceea  ce  priveste suprafata minima agricola sau numarul minim de animale crescute, precum si conditiile tehnice minime de crestere si furajare  si  de  folosire  a  dejectiilor. Totodata, se  urmareste  cresterea  veniturilor producatorilor  care  sunt membrii ai grupurilor de producatori si care mentin si creeaza locuri de munca în mediul rural. În concordanta  cu  prevederile  art.22  al  Reglementarii  Consiliului  (CE)  nr.  1257/1999  sprijinul pentru  masurile  de  productie  agricola  destinate  amenajarii  mediului  si  mentinerii  specificului rural (agro  - mediu) au contribuit la multiplicarea actiunilor  pentru  îndeplinirea obiectivelor  în concordanta cu politicile comunitare referitoare la agricultura si mediu. De regula, sunt admise si sprijinite numai acele proiecte  care  faciliteaza  conversia la o  agricultura   organica,  de  protejare  a  zonelor cu  o biodiversitate  speciala  /  importanta  naturala si  îmbunatatirea  peisajului  rural.  De  asemenea,  se urmareste  modernizarea  unitatilor  existente  în  turismul  rural  dar  si  crearea  de  noi  unitati,  în conditiile  justificarii  investitiei  printr-un  studiu  privind  piata  potentiala  a  amplasamentului. În cadrul  masurii vor  putea  fi  finantate  proiecte  a  caror  valoare  totala  eligibila  este  cuprinsa între  5.000  -  500.000  EURO,  echivalent în  RON  la data  întocmirii Studiului  de  Fezabilitate - Memoriu justificativ, conform cursului comunicat de Banca Centrala Europeana.  Valoarea totala eligibila  poate  sa  ajunga  la  2.000.000  Euro  numai  pentru  proiectele  al  caror  obiectiv  este implementarea  acquis-lui  comunitar  în  fermele  de  crestere  a  animalelor  si  pasarilor,  dupa realizarea  investitiei.  Beneficiarul  poate  sa  primeasca  de  doua  ori  un  sprijin,  pe  perioada  de implementare a masurii cu conditia ca valoarea totala eligibila a celor doua poiecte depuse de un beneficiar în cadrul acestei masuri  sa  nu fie  mai mare de 2.000.000 Euro (contributie privata + publica),  pentru întreaga perioada  de implementare a Programului. Beneficiarul poate solicita o alta  asistenta  financiara  pentru  un  nou  proiect  în  cadrul  masurii  3.1  numai  dupa  încheierea proiectului  precedent  (data  ultimei  plati  efectuata  de  catre  APDRP).  În  cadrul  masurii 3.4  vor putea  fi  finantate  proiecte  a  caror  valoare  totala  eligibila  este  cuprinsa  între  5.000    -  200.000 Euro  si  pâna  la  500.000  Euro  pentru  submasura  Acvacultura,  echivalent  în  RON  la  data întocmirii Studiului de Fezabilitate - Memoriu justificativ, conform cursului comunicat de Banca Centrala  Europeana.  Beneficiarul  poate  sa  primeasca  de  doua  ori  un  sprijin,  pe  perioada  de implementare a masurii cu conditia ca valoarea totala eligibila a celor doua poiecte depuse de un beneficiar  în  cadrul  acestei  masuri  sa  nu  fie mai  mare  de  200.000  Euro  (contributie privata +  publica),  pentru întreaga perioada  de implementare a Programului. Beneficiarul poate solicita o alta  asistenta  financiara  pentru  un  nou  proiect  în  cadrul  Masurii  3.4  numai  dupa  încheierea proiectului precedent (data ultimei plati efectuata de catre APDRP).

4) Axa prioritara 4 - Dezvoltarea resurselor umane

Aceasta anexa este centrata pe asigurarea capitalului uman, care prin o pregatire corespunzatoare sa raspunda provocarilor modernizarii si eficientizarii agriculturii. În acest scop se prevad:

-          Pregatirea fermierilor pentru reorientarea calitativa a productiei

-          aplicarea  acestor  metode  de tehnologii de productie  care  sunt  consecvente  cu protejarea  si  îmbunatatirea  peisajului  si  a  protectiei  mediului,  a normelor  care  sunt  aplicate  în  domeniul  cresterii  si  sanatatii animalelor

-           atingerea  unui  nivel  de  pregatire profesionala  care  este  necesar  pentru  managementul  unor  exploatari viabile

-                Sa  asigure  ca  programul  va  fi  cunoscut  atât  de  beneficiari  cât  si     de responsabili cu implementarea lui (prin promovare, selectie, verificare si monitorizare)

-               Sa  asigure  pregatirea  si  formarea  diferitelor  autoritati  si  organizatii responsabile pentru îndeplinirea programului;

-               elaborarea studiilor necesare pentru implementarea proiectelor

Atingerea acestor obiective nu se poate face doar prin o enumerare teoretica ci, prin promovarea de masuri concrete ce tin de institutiile din fiecare stat membru coroborate cu cele ale diferitelor institutii comunitare.

Masuri :

-         Îmbunatatirea pregatirii profesionale;

-         Asistenta tehnica pentru derularea programului SAPARD

Astfel este necesara oferirea  de  asistenta  pentru pregatirea  profesionala,  pentru  a  contribui  la  îmbunatatirea  cunostintelor  si  a  competentei profesionale ale fermierilor si a altor persoane implicate în activitatile agricole si silvice; în unele situatii chiar reconversia  acestora  spre  activitati  neagricole  care  dau  posibilitatea  cresterii  substantiale  a veniturilor.

- Elaborarea  prioritatilor  în  cadrul  strategiei  de  dezvoltare  rurala  se  bazeaza  pe urmatoarele doua principii importante:

- o corelare puternica între  prioritati, ceea ce presupune o coordonare a masurilor corespunzatoare fiecarei prioritati, mai ales în vederea obtinerii unor rezultate cumulate care  sa  asigure dezvoltarea  lantului  de  productie; 

- stabilizarea  pietei agroalimentare si implicit o dezvoltare integrata a spatiului rural;

- promovarea  prealabila  a  unor  prioritati,  care  sa  asigure  dezvoltarea unor  resurse  în  zonele  cu  potential; 

-   o  buna  orientare  si administrare a fondurilor programului.

În cadrul primului principiu , prioritatea nr.1 nu poate  fi pe  deplin dezvoltata  fara o  furnizare  de  materii  prime  agricole, stabile  din punct de vedere cantitativ si superioare calitativ având preturi competitive - obiective stabilite în cadrul celei de-a treia prioritati.

Implementarea  unui  flux  regulat  de  aprovizionare  a  unitatilor  de  prelucrare si comercializare  este  conditionata  de  existenta  unei  retele  de  infrastructura  suficiente  si, mai ales, de existenta unei retele de axe rurale dense, ceea ce va permite deservirea unitatilor de furnizare. În final functionarea eficienta a  unitatilor  de productie sau prelucrare  sunt conditionate  de  instruirea  agentilor  economici,  necesari functionarii lor.

Masurile  formulate  în  programul  SAPARD  au  urmatoarele  obiective  specifice: cresterea  eficientei  pe  piata,  prin  orientarea  productiei  conform  tendintelor  previzibile  ale pietei sau stimularea dezvoltarii de noi piete; crearea conditiilor pentru respectarea cerintelor de securitate alimentara, sanitara si de protectie a mediului; crearea unor noi locuri de munca si  pastrarea  celor  existente  în  spatiul  rural;  aparitia  si  consolidarea  unor  agenti  economici privati  competitivi;  îmbunatatirea  infrastructurii  de  transport  si  edilitare;  îmbunatatirea  si diversificarea  productiei  si  scaderea  costurilor de  productie;  pastrarea  mediului  cu  valoare agricola  ridicata;  protejarea  si  îmbunatatirea  resurselor  forestiere;  cresterea  nivelului  de calificare profesionala;  facilitarea implementarii  Planului  SAPARD  etc.  La nivelul  fiecarei masuri au fost formulate si obiectivele operative. De exemplu, obiectivele operative ale masurii (3.1.) " Investitii în exploatatii agricole", asa cum figureaza acestea în programul SAPARD national sunt:

- dezvoltarea, diversificarea si modernizarea proceselor de productie, atât în sectorul vegetal cât si în cel de crestere a animalelor, în acord cu prevederile fitosanitare si sanitary-veterinare, asigurând astfel conditiile pentru dezvoltarea durabila a agriculturii;

            - Îmbunatatirea calitatii produselor agricole de baza, creând conditiile introducerii standardelor minime ale UE, precum si a mai bunei valorificari a produselor;

-                     Cresterea veniturilor beneficiarilor asistentei, ceea ce va avea effect benefic asupra volumului de economii, asupra capacitasii de reluare a ciclului de productie, asupra consolidarii comunitasilor rurale;

-                      Cresterea puterii economice a explotatiei agricole si consolidarea proprietatii private;

-                      Crearea unor ferme moderne, eficinete, în productie vegetala si animala, cu un potential genetic ridicat;

-                      Activizarea potentialului agricol si turistic prin mai buna folosire a resurselor locale din zona;

-                      Stimularea si favorizarea stbilirii tinerilor în spatiul rural si/sau atragerea acestora în desfasurarea unor activitati agricole

Cele  sase  masuri  avute  în  vedere  pentru  anul  2007  în  cadrul  Programul  SAPARD pentru România au fost:

- Îmbunatatirea procesului de  prelucrare  si  comercializare  a  produselor  agricolesi  piscicole  -  masura  care  urmareste  în  principal  rentabilizarea  prelucrarii  si comercializarii  produselor  agricole  si  piscicole,  cu  scopul  de  a  contribui  la implementarea acquis-ului comunitar, cresterea productivitatii si valorii adaugate a produselor si crearea a noi locuri de munca. Bugetul total destinat acestei masuri a fost de 255,86 milioane de euro (191,9 milioane euro contributie UE). Pot solicita finantare  asociatiile  si  grupurile  de  producatori  (cu  personalitate  juridica), societatile comerciale cu capital integral privat, asociatii, grupuri de producatori si societati  comerciale  private  din sectorul  viticol, care  prelucreaza  exclusiv  soiuri superioare  de  struguri. Proiectele propuse  vor fi obligatoriu localizate  în  mediul rural,  cu  exceptia  celor  destinate  modernizarii  capacitatilor  de  productie  deja existente, care pot fi amplasate în mediul urban. Finantarea se va da în sume între 30.000  si  2  milioane  de  euro,  iar  pentru  lapte  si  produse  lactate,  carne,  fructe, legume, vinificatie, peste, cartofi contributia trebuie sa fie 50% de la UE, iar 50% de la beneficiar. Pentru cereale, seminte, oleaginoase, zahar co-finantarea este de 30% SAPARD si 70% beneficiarul. [23]Aceste cofinantari, pentru multi fermieri, sunt greu de asigurat si, în consecinta, fondurile nu pot fi utilizate.

Dezvoltarea  si  îmbunatatirea  infrastructurii  rurale  -  prin  aceasta  masura  se urmareste  îmbunatatirea  accesului  locuitorilor  din  asezarile  rurale  la  reteaua rutiera si  feroviara,  sporirea  activitatilor  economice,  comerciale,  turistice,  etc.

Bugetul destinat acestei masuri este de 438,77 milioane de euro (329,08 milioane euro  -  contributie  UE).  Pot  solicita  finantare  consiliile  locale  comunale  si asociatiile  consiliilor  comunale  cu  personalitate  juridica.  Activitatile  care  pot primi  finantare  sunt: construirea de drumuri noi  si modernizarea  celor existente, construirea  de  noi  retele de alimentare cu apa si extinderea  si/sau  modernizarea celor  existente,  construirea  de  retele  de  canalizare  noi  si  extinderea  si/sau modernizarea  celor  existente, etc. Proiectul se va desfasura  obligatoriu în mediul rural, iar limitele de  buget  sunt între 100.000 si 1 milion  euro. Pentru proiectele care nu  genereaza  beneficii nete substantiale, contributia din fondurile SAPARD poate  fi  pâna  la  100%  din  costul  total  eligibil.  Un  beneficiar  are  dreptul  la finantarea  a  maximum  2 proiecte  pe  toata  durata  programului  SAPARD  (2000-2006), a caror valoare totala nu va depasi 1 milion de euro.

Investitiile în  exploatari  agricole au doua obiective:  sa contribuie  la cresterea veniturilor producatorilor agricoli si la îmbunatatirea conditiilor de viata si munca ale acestora; sa asigure cresterea si îngrijirea animalelor în conditii igienice. Pot solicita  finantare: producatorii  agricoli  individuali,  asociatiile  agricole familiale, asociatii  agricole  fara  personalitate  juridica,  grupuri  de  producatori  sau  alte asociatii  agricole  din  sectorul  agricol  privat,  societati  comerciale  agricole  cu capital  integral  privat.  Se  acorda  finantare  pentru:  achizitionarea  de  utilaje moderne  -  tractoare,  combine,  masini,  instalatii  si  echipamente  agricole); reabilitarea  livezilor  sau  viilor,  investitia  în  fermele  de  cultivare  a  plantelor agricole prin modernizarea si extinderea cladirilor si utilitatilor, precum si pentru procurarea de rase de animale cu potential genetic mare, etc. Proiectul se va derula în mod obligatoriu în mediul rural, fondurile SAPARD acoperind maximum 50% din  costul  eligibil  al  proiectului,  restul  de  50%  asigurându-se  de  beneficiar.

Limitele de buget sunt între 10.000 s respectiv 500.000 de euro.

Diversificarea  activitatilor  economice  -  masura necesara cresterii si/sau pastrarii locurilor  de  munca si  generarea  de  venituri  alternative.  Aceasta  finantare  este deschisa  fermierilor,  proprietarilor  de  terenuri  forestiere  si/sau  piscicultorilor, persoanelor  fizice,  asociatiilor  familiale, asociatiilor  si  grupurilor  de  producatori cu  personalitate juridica, etc. Bugetul total este  de 150.32 milioane  euro (112,74 milioane de euro - contributie UE).

Masuri  forestiere  -  proprietarii de terenuri inapte pentru  agricultura  din sectorul privat si  din sectorul de  stat,  agenti economici privati, asociatii ale proprietarilor privati,  precum  si comunele  si asociatiile  comunale  au  la dispozitie  cca. 157,24 milioane  de  euro  (117,93  milioane  euro  din  contributia  UE)  pentru  a  dezvolta proiecte  în  domeniul  forestier.  Proiectele  trebuie  sa  deruleze  actiuni  precum înfiintarea  si întretinerea plantatiilor si  a  varietatilor de copaci  cu crestere foarte rapida;  înfiintare  de  plantatii,  crearea  de  noi  pepiniere  si  modernizarea  celor existente. Astfel, proiectul trebuie sa se deruleze în mod obligatoriu în  mediul rural. Pentru beneficiarii  privati  contributia  proprie  este  de 50% și contribu ia SAPARD 50%, iar pentru beneficiarii publici se poate ajunge si până  la  100%  contributie  SAPARD.  Limitele  de  buget  sunt  între  10.000  si 500.000 de euro pe proiect. Proiectele având doar o finantare partiala din partea SAPARD, este de înteles de ce multe din ele nu s-au realizat. Capacitatea slaba financiara a agentilor privati constituie un factor restrictiv în punerea în practica a proiectelor care ar contribui la modernizarea sectorului agricol si îmbunatatirea conditiilor de viata a populatiei de la sate.

Îmbunatatirea  pregatirii  profesionale este la rândul ei, sustinuta financiar dar, ca si celelalte domenii, în anumite limite. Diversele  organisme  de  pregatire profesionala  pot depune  proiecte  de  finantare  pentru  realizarea unor  pachete  de instruire  în sectoare precum:  agricultura, piscicultura,  cultivarea pamântului  prin metode  ecologice,  monitorizarea si  evaluarea  problemelor  importante  de  mediu, gestionarea fondului silvic, etc. Bugetul total  aferent este de 81,049 milioane  de euro (60,78 milioane de euro contributie UE). Limitele de buget sunt între 10.000 de euro, iar Programul SAPARD poate finanta pâna la 100% costuri eligibile ale proiectului.

Obiectivele,  prioritatile  si  pachetele  de  masuri  schitate  în  cadrul  programului strategic  trebuie sa fie apte pentru  rezolvarea punctelor  slabe, respectiv  pentru valorificarea punctelor forte, semnalate în analiza SWOT.  [24]

Sustinerea prin argumente a masurilor propuse este parte componenta a programului SAPARD.  Trebuie  demonstrat,  totodata,  ca  masurile  prevazute  sunt  adecvate  pentru realizarea  obiectivelor,  pentru  atingerea  prioritatilor  si  ca  ele  sunt  în  concordanta  cu principiile  UE,  cu  reglementarile  Politicii  Agricole  Comune  (PAC),  precum  si  cu  politica structurala si de dezvoltare rurala. Mentionez ca  aceste prevederi ale Comisiei Europene nu se  refera  numai  la  Programul  SAPARD  national,  ci  ele  trebuie  sa  fie  respectate  în  cazul tuturor programelor care beneficiaza de asistenta comunitara. Se  asteapta  ca  prin  atingerea prioritatilor  formulate  în  Programul  SAPARD  sa  se  realizeze  cresterea  rentabilitatii productiei,  sa  creasca  ponderea  produselor  de  calitate  superioara,  mai  competitive,  sa creasca  venitul  si  calitatea  vietii  populatiei  rurale,  astfel  încât  sa  scada  migrarea  tinerilor din spatiul  rural,  iar ridicarea nivelului  de pregatire profesionala sa contribuie la realizarea eficienta a masurilor prevazute.



2.3. Indicatorii  de  apreciere  a  eficientei  programelor  finantate  din  fonduri structurale

Stabilirea programelor de actiune în realizarea unei strategii reprezinta o etapa importanta, scopul acestor  programe dupa cum am evidentiat în capitolul anterior, este de a preciza foarte clar care sunt actiunile concrete de întreprins, când se efectueaza fiecare si cine raspunde de aplicarea lor. 

Interventiile  structurale  în  domeniul  agriculturii  si  al  dezvoltarii  rurale  sunt  foarte eterogene. Totusi desprindem patru tipuri de interventii care sunt specifice acestui domeniu:

a) infrastructura rurala (de ex: reabilitarea satului, etc.)

b) diversificarea exploatarilor agricole (de ex: agroturismul; produse de ferma noi; etichete; formare profesionala si consultanta)

c)  rationalizarea  productiei  (de  ex:  investitii  în  exploatari;  ajutor  acordat  tinerilor agricultori; pensii; transformarea si comercializarea produselor agricole)

d)  ajutor  acordat  productiei  agricole  putin  intensive  (de  ex:  reîmpadurire;  folosirea terenurilor în mod favorabil mediului înconjurator).

Interventiile în acest domeniu sunt finantate de Fondul European de Orientare si Garantie Agricola (FEOGA) si de FEDER.

Destinatarii  interventiilor  sunt  agricultorii,  fostii agricultori  si  alte  unitati  economice  din zonele rurale.  Ajutoarele  oferite  sectorului  agricol si  zonelor  rurale  se  justifica  din  mai  multe motive. Cererea  de hrana  este  constanta,  în  timp  ce, tehnologia  aflata  în  continua  dezvoltare  a provocat o scadere a populatiei si a densitatii rurale. Trebuie create si puse la punct alternative în materie  de  venituri  si  locuri  de  munca  pentru  agricultori,  precum  si  pentru  întreprinderile  si angajatii lor din sectoarele artizanale si comerciale asociate.

Realizarile  interventiior  în  domeniul  infrastructurilor  pot  fi  masurate  în  unitati  fizice: numarul  de  uzine  de  transformare  si  de  ambalare  construite,  suprafata  satelor  reabilitate, lungimea  drumurilor  construite,  etc.  Având  în  vedere  eterogenitatea  proiectelor,  este  greu  de consolidat  indicatorii  la  un  nivel  mai  înalt  decât  cel  al  masurilor,  decât  daca  se  foloseste  un procent de realizare agregat.

În  cazul general  al  subventiilor si primelor, principalii  indicatori sunt "numarul  de unitati economice  ajutate"  si  "numarul  de  gospodarii  ajutate".  Acesti  indicatori  pot  fi  combinati  cu resursele financiare si repartizati în categorii de exploatari agricole sau de gospodarii si, îndeosebi, grupuri de venituri.

Indicatori de rezultat- se refera la efectul direct si imediat generat de program.

Destinatarii pot, în general, sa fie identificati fara prea mare dificultate. Acesti indicatori ppot fi de natura fizoca sau financiara.

Proportia exploatarilor agricole si gospodariilor ajutate din zona sau grupul definit indica gradul de patrundere a programului în numarul total al exploatarilor sau gospodaririlor din zona sau grupul definit. Având în vedere atingerea plafonului maxim al ajutorului, investitiile reale ale agricultorilor pot fi mai mari decât cele indicate pe formulare.

Indicatori  de  impact  -  se  refera  la  consecintele  programului  dincolo  de  efectele  sale imediate asupra beneficiarilor directi. Exista doua tipuri de impact:

 -impactul specific care se refera la efectele care se produc dupa un anumit timp, dar care sunt legate direct de masura întreprinsa;

-  impactul  general  se  refera  la  efectele  pe  termen  mai  lung  resimtite  de  populatie.Masurarea acestui  tip de  impact  este  o actiune mai  complexa  care creeaza probleme în  stabilirea legaturii cauza - efect.

Spre deosebire de marile proiecte din alte domenii, impactul asupra dezvoltarii rurale este concentrat  pe  teritorii  de  talie  mica.  Diversificarea  activitatilor  are  un  impact  direct  asupra agricultorilor,  ajutând  la  furnizarea  de  locuri  noi  de  munca si  de  sanse  de  a  obtine  venituri apropiate de  cele din sectorul agricol.  Ajutorul  acordat investitiilor destinate sa îmbunatateasca transformarea si comercializarea produselor agricole are un impact indirect asupra exploatarilor.

Totusi,  având  în  vedere  gradul  ridicat  de  concurenta  în  sectorul  alimentar,  el  nu  provoaca neaparat  o  crestere  a  preturilor  de  productie  sau  a  cotelor  pietei.  Asociate  acestui  ajutor, contractele  de  furnizare  pot  contribui  la  reducerea  riscurilor  în  ceea  ce  priveste  veniturile agricultorilor.

Masurile  în  favoarea  infrastructurilor  rurale  au  impact  asupra  farmecului  rezidential  al zonei eligibile. Ajutorul poate de asemenea sa aiba un impact suplimentar asupra turismului rural. [25]

Durata impactului variaza de la un an (pentru impactul asupra agroturismului) la zece ani sau mai mult ( pentru impactul asupra densitatii populatiei). În afara impactului pe care îl au programele fondurilor structurale, zonele rurale depind în mare  masura  de  impactul  politic  (  în  special  de  cel  al  politicii  agricole  comune).  Veniturile agricultorilor depind, de asemenea, în mare parte, de conditiile naturale si climaterice. Agricultorii, si mai ales gospodariile rurale, fac deseori parte din alte grupuri,  intra în alte domenii. Ajutorul dat întreprinderilor are impact asupra sanselor celor din gospodarii rurale de a obtine  un  loc  de  munca si furnizeaza  posibilitati  de  câstig  alternativ  sau complementar pentru agricultori, contribuind astfel la evolutia structurala a sectorului agricol.

La  fel,  interventiile  în  domeniul  transportului  au  impact  asupra  pretului  transportarii produselor agricole cumparate si vândute si îmbunatateste accesul celor din gospodarii rurale la locurile de munca din afara sectorului lor.

Interventiile structurale în domeniul turismului sunt în anumite cazuri asociate cu atractiile turistice din  zonele rurale. Vizitatorii pot fi interesati sa viziteze  alte atractii  turistice mai  putin importante sau sa stea în aceste zone mai mult timp pentru a profita de activitati relaxante. Oferta de  specialitati  agricole  regionale  facuta  de  agricultori  îmbogateste  si  mai  mult  potentialul turismului rural.

Formarea profesionala, mai ales în domeniul tehnologiilor necesare în întreprinderi situate în  zone  rurale,  creste  capacitatea  persoanelor  care  traiesc  în  mediul  rural  de  a  gasi  un  loc  de munca.

Majoritatea informatiilor legate de realizari si de rezultate ar trebui sa fie disponibile pentru operatorii de proiecte finantate din fondurile structurale, care ar trebui sa culeaga, în mod regulat, informatii simple, de exemplu numarul, talia si tipul de exploatari agricole ajutate. Informatiile  asociate  cu  impactul  trebuie  sa  fie  culese  direct  de  la  destinatari  prin intermediul unor  cercetari  specifice.  Dupa  exemplul  altor  tipuri de interventii,  implicarea unor echipe  din  exterior  pentru  a  culege  aceste  informatii  poate  folosi  pentru  a  garanta  fiabilitatea raspunsurilor. Este importanta obtinerea de informatii pe esantioane si extrapolarea lor dar, în masura în care  numarul  global  de  proiecte  este  ridicat  si  costul  unor  culegeri  de  informatii  de  la  toti destinatarii este prohibitiv.

Impactul  asupra  gospodariilor  rurale  si  asupra  farmecului  regiunii  poate  fi  examinat  cu ajutorul  unor  cercetari  amanuntite.  În  anumite  cazuri,  este  posibila  folosirea  unor  analize  de masuri facute anterior. Ajustând coeficientii cu indicatorii de rezultat sau de realizare si calculând impactul  posibil  al  ajutorului  acordat,  se  pot  obtine  estimari  suficient  de  fiabile  cu  un  cost rezonabil. Aceasta metoda este des folosita pentru a identifica efectele temporare ale reabilitarii satelor sau pentru a calcula efectele agro-turismului (ETP). [26]

Niveluri  ridicate  ale  importurilor  pentru  satisfacerea  pietelor  cu  amanuntul  din mediul urban  si  niveluri  reduse  ale exporturilor  (care  sunt  în  principal  exporturi  de produse cu valoare adaugata scazuta). Informatiile care clarifica indicatorii de context pot fi obtinute din arhive, statistici si cercetari europene, nationale si uneori regionale. Eurosta a creat o baza de date speciala de statistici regionale actualizate anual, furnizând informatii comparabile pentru toata Europa. Agricultura si dezvoltarea rurala ridica unele probleme de acoperire statistica.

Informatiile agricole despre structura exploatarilor agricole din regiune, precum vârsta exploratorilor, talia si tipul exploatarii, nu sunt disponibile decât dupa mult timp, lucru care limiteaza posibilitatea programului de a urmari contextul. Indicatorii cheie prezentati mai jos se preteaza simultan la comparatii cu alte programe. Prin urmare, pot face usor obiectul agregarii la scara europeana. Atât tarile dezvoltate cât si cele în curs de dezvoltare trebuie sa aiba în vedere un nou tip de dezvoltare care sa permita rezolvarea problemelor de protectia mediului concomitent cu intensificarea activitatilor care sa permita dezvoltarea economica si sociala asa cum s-a stabilit la conferinta pentru dezvoltare durabila de la Johannesburg, 26 august-4 septembrie 2002.

Desi, au loc unele restructurari semnificative ale sectorului agricol si România are un numar relativ redus de unitati mari si integrate în sectorul porcin si avicol, în general productia de ferma înregistreaza înca un grad înalt de fragmentare.

Acest lucru are nu numar de efecte negative:

Ű                 Valoare adaugata scazuta în lantul alimentar, ca rezultat al productivitatii financiare, utilizarii insuficiente a împrumuturilor, lipsei aptitudinilor si experientei corespunzatoare tehnice, manageriale si de marketing, precum si infrastructura de ferma inadecvata si calitatii productiei ce se datoreaza lipsei resurselor; nivelurilor superioare ale consumului productiei în ferma, precum si comercializarea unei ponderi mici din productia totala a fermei pe piete comeriale formale.

Ű                 Niveluri ridicate ale importurilor pentru satisfacerea pietelor cu amanuntul din mediul urban si niveluri reduse ale exporturilor

Ű                 Venituri scazute în agricultura, industrie alimentara si în zonele rurale, ceea ce limiteaza cresterea economica

Ű               Dificultati în respectare cerinteor de calitate, siguranta alimentara, sanatate si bunastare animala precum si de mediu necesar la aderarea UE

Pentru a depasi aceste neajunsuri enumerate mai sus, se impun un pachet complex de masuri si programe care sa împleteasca politicile agricole nationale cu politica agricola europeana si care pot fi realizate numai prin definirea si urmarirea realizarii unui panel de obiective strategice pentru perioada imediat urmatoare.



[1] Samuelson, P., A.- "Economia politica", Editura Teora, 2000

[2] Chirtes Vladimir-" Pregatirea mediului de afaceri pentru integrarea în Uniunea Europeana"

[3] Samuelson, P., A.- "Economia politica", Editura Teora, 2000

[4] Samuelson, P., A.- "Economia politica", Editura Teora, 2000

[5] Chirtes Vladimir-" Pregatirea mediului de afaceri pentru integrarea în Uniunea Europeana"

[6] Samuelson, P., A.- "Economia politica", Editura Teora, 2000

[7] Samuelson, P., A.- "Economia politica", Editura Teora, 2000

[8] Bondrea Aurelian- "România la începutul secolului XXI. Starea natiunii 2004", Editura Fundatiei "România de mâine", Bucuresti, 2004

[9] Greabu Alexandru-" Standardizarea nationala - suport pentru integrarea României în Uniunea Europeana", revista Standardizarea nr. 5/2005

[10] Samuelson, P., A.- "Economia politica", Editura Teora, 2000

[11] Chirtes Vladimir-" Pregatirea mediului de afaceri pentru integrarea în Uniunea Europeana"

[12] Samuelson, P., A.- "Economia politica", Editura Teora, 2000

[13] Chirtes Vladimir-" Pregatirea mediului de afaceri pentru integrarea în Uniunea Europeana"

[14] Samuelson, P., A.- "Economia politica", Editura Teora, 2000

[15] Samuelson, P., A.- "Economia politica", Editura Teora, 2000

[16] Chirtes Vladimir-" Pregatirea mediului de afaceri pentru integrarea în Uniunea Europeana"

[17] Samuelson, P., A.- "Economia politica", Editura Teora, 2000

[18] Samuelson, P., A.- "Economia politica", Editura Teora, 2000

[19] Bondrea Aurelian- "România la începutul secolului XXI. Starea natiunii 2004", Editura Fundatiei "România de mâine", Bucuresti, 2004

[20] Greabu Alexandru-" Standardizarea nationala - suport pentru integrarea României în Uniunea Europeana", revista Standardizarea nr. 5/2005

[21] Samuelson, P., A.- "Economia politica", Editura Teora, 2000

[22] Chirtes Vladimir-" Pregatirea mediului de afaceri pentru integrarea în Uniunea Europeana"

[23] Bondrea Aurelian- "România la începutul secolului XXI. Starea natiunii 2004", Editura Fundatiei "România de mâine", Bucuresti, 2004

[24] Bondrea Aurelian- "România la începutul secolului XXI. Starea natiunii 2004", Editura Fundatiei "România de mâine", Bucuresti, 2004

[25] Bondrea Aurelian- "România la începutul secolului XXI. Starea natiunii 2004", Editura Fundatiei "România de mâine", Bucuresti, 2004

[26] Greabu Alexandru-" Standardizarea nationala - suport pentru integrarea României în Uniunea Europeana", revista Standardizarea nr. 5/2005













Document Info


Accesari: 2331
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )