Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza






Lucrare de licenta - ANALIZA COSTURILOR DE PRODUCTIE LA PRINCIPALELE ACTIVITATI SI PRODUSE SILVICE pe exemplul Ocolului Silvic "GURA - TEGHII"

economie











ALTE DOCUMENTE

FORMULAR COMANDĂ
Economie - forma a actiunii umane
Strategia
Arhitectura Sistemului European al Bancii Centrale (SEBC)
EFECTELE DESCHIDERII PROCEDURII
PROBLEME ACTUALE ALE ECONOMIEI ROMANESTI
Subiecte de sinteza propuse la disciplina "Sisteme de e-organization"
Economia servicilor
ECONOMIA, ORGANIZATIA SI MANAGEMENTUL BAZATE PE CUNOSTINTE
Sistem expert pentru selectarea unei metode de calculatie a costurilor in corelatie directa cu particularitatile unui agent economic


Academia de Studii Economice

Facultatea: Economia si gestiunea PRODUCTIEI AGRICOLE SI ALIMENTARE

LUCRARE DE DIPLOMA

BUCURSTI 2002

Academia de Studii Economice

Facultatea: Economia si gestiunea PRODUCTIEI AGRICOLE SI ALIMENTARE

ANALIZA COSTURILOR DE PRODUCTIE LA PRINCIPALELE ACTIVITATI SI PRODUSE SILVICE pe exemplul Ocolului Silvic "GURA - TEGHII"

BUCURSTI 2002

CUPRINS

CAPITOLUL  I

COSTURILE DE PRODUCTIE IN INTREPRINDERILE FORESTIERE PARTICULARITATI ALE COSTURILOR DE PRODUCTIE IN SILVICULTURA SUB ASPECTUL STRUCTURII, GRUPARII SI MODULUI DE EVIDENTIERE A ACESTORA

1.1.NOTIUNEA DE COST AL PRODUCTIEI

1.2.GRUPAREA COSTURILOR SI PARTICULARITATILE STRUCTURII LOR DE PRODUCTIE IN SILVICULTURA SI EXPLOATAREA LEMNULUI

1.3.PLANIFICAREA COSTURILOR DE PRODUCTIE

1.4.CAI SI MODALITATI DE REDUCERE A COSTULUI PRODUCTIEI

1.5.REDUCEREA COSTURILOR SI PRINCIPALII INDICATORI

CAPITOLUL II

PREZENTAREA GENERALA A DIRECTIEI SILVICE BUZAU SUB ASPECTUL STRUCTURII SALE ORGANIZATORICE SI AL PRINCIPALILOR INDICATORI AI FONDULUI FORESTIER

2.1.ANALIZA PRINCIPALELOR ASPECTE ALE ACTIVITATII SILVICE

2.1.1.DIAGNOSTICUL POTENTIALULUI TEHNICO-PRODUCTIV

2.1.2.MARIMEA FONDULUI FORESTIER

2.1.3.COMPOZITIA FONDULUI FORESTIER PE PRINCIPALELE GRUPE DE SPECII

2.1.4.STRUCTURA FONDULUI FORESTIER PE CLASE DE VARSTA

2.1.5.REREGIMELE SI TRATAMENTELE SILVICE

2.1.6.PRODUCTIA SI PRODUCTIVITATEA ARBORETELOR

2.1.7.REZERVA DE MASA LEMNOASA PE PICIOR

2.2.CARACTERIZAREA DIRECTIEI SILVICE BUZAU SUB ASPECTUL STRUCTURII SALE ORGANIZATORICE

2.2.1.STRUCTURA ORGANIZATORICA A DIRECTIEI SILVICE BUZAU

2.2.2.CARACTERIZAREA GENERALA A OCOLULUI SILVIC GURA - TEGHII

2.2.3.STRUCTURA ORGANIZATORICA A OCOLULUI SILVIC GURA - TEGHII

2.3.CARACTERIZAREA DIRECTIEI SILVICE BUZAU SUB ASPECTUL STRUCTURII DE CONDUCERE

2.3.1.STRUCTURA DE CONDUCERE A DIRECTIEI SILVICE BUZAU

2.3.2.STRUCTURA DE CONDUCERE A OCOLULUI SILVIC GURA - TEGHII

CAPITOLUL III

ANALIZA COSTURILOR DE PRODUCTIE LA OCOLUL SILVIC GURA - TEGHII IN PERIOADA 1999-2001, DIN PERSPECTIVA REALIZARII NIVELURILOR PLANIFICATE SI A PROFITULUI UNITATII

3.1.ANALIZA MODULUI DE REALIZARE A COSTURILOR DE PRODUCTIE PE ACTIVITATI SI ARTICOLE DE CALCULATIE, RESPECTIV DE ELEMENTE PRIMARE DE CHELTUEIELI LA OCOLUL SILVIC GURA - TEGHII IN ANUL 1999.

3.1.1.ANALIZA COSTURILOR PE ELEMENTE PRIMARE DE CHELTUIELI IN ANUL 1999 LA OCOLUL SILVIC GURA - TEGHII

3.1.2.ANALIZA PE ARTICOLE DE CALCULATIE SI ACTIVITATI IN ANUL 1999 LA OCOLUL SILVIC GURA - TEGHII

3.2.ANALIZA MODULUI DE REALIZARE A COSTULUI DE PRODUCTIE PE ACTIVITATI SI ARTICLOLE DE CALCULATIE, RESPECTIV PE ELEMENTE PRIMARE DE CHELTUIELI LA OCOLUL SILVIC GURA - TEGHII IN ANUL 2000

3.2.1.ANALIZA COSTURILOR PE ELEMENTE PRIMARE DE CHELTUIELI IN ANUL 2000 LA OCOLUL SILVIC GURA - TEGHII

3.2.2.ANALIZA PE ARTICLOLE DE CALCULATIE SI ACTIVITATI IN ANUL 2000 LA OCOLUL SILVIC GURA - TEGHII

3.3.ANALIZA MODULUI DE REALIZARE A COSTULUI DE PRODUCTIE PE ACTIVITATI SI ARTICOLE DE CALCULATIE, RESPECTIV PE ELEMENTE PRIMARE DE CHELTUIELI LA OCOLUL SILVIC GURA - TEGHII IN ANUL 2001

3.3.1.ANALIZA COSTURILOR PE ELEMENTE PRIMARE DE CHELTUIELI IN ANUL 2001 LA OCOLUL SILVIC GURA - TEGHII

3.3.2.ANALIZA PE ARTICOLE DE CALCULATIE SI ACTIVITATI IN ANUL 2001 LA OCOLUL SILVIC GURA - TEGHII

3.4.ANALIZA COSTURILOR DE PRODUCTIE LA OCOLUL SILVIC GURA - TEGHII IN DINAMICA IN INTERVALUL 1999-2001

3.4.1.ANALIZA COSTURILOR DE PRODUCTIE PE ELEMENTE DE CHELTUIELI PRIMARE IN DINAMICA IN INTERVALUL 1999-2001 LA OCOLUL SILVIC GURA - TEGHII

3.4.2.ANALIZA COSTURILOR DE PRODUCTIE PE ARTICOLE DE CALCULATIE SI ACTIVITATI IN DINAMICA IN INTERVALUL 1999-2001 LA OCOLUL SILVIC GURA - TEGHII

3.5.ANALIZA COSTURILOR DE PRODUCTIE DIN PERSPECTIVA CHELTUIELILOR SI A PROFITULUI UNITATII

3.5.1.STRUCTURA PE ACTIVITATI ECONOMICE, DINAMICA SI EFICIENTA CHELTUIELILOR DE PRODUCTIE

3.5.2.ANALIZA PROFITULUI BRUT

3.5.3.ANALIZA FACTORIALA A COSTULUI PE UNITATEA DE PRODUS

CAPITOLUL IV

ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR

4.1.SITUATIA GENERALA A TREZORERIEI

4.2.SITUATIA GENERALA A DISPONIBILITATILOR BANESTI

4.3.ANALIZA SOLVABILITATII SI A CAPACITATII DE PLATA

4.4.SITUATIA AUTONOMIEI FINANCIARE

4.5.SITUATIA ASIGURARII CU FOND DE RULMENT

CAPITLOLUL V

CONCLUZII SI PROPUNERI

BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL  I

COSTURILE DE PRODUCTIE IN INTREPRINDERILE FORESTIERE PARTICULARITATI ALE COSTURILOR DE PRODUCTIE IN SILVICULTURA SUB ASPECTUL STRUCTURII, GRUPARII SI MODULUI DE EVIDENTIERE A ACESTORA

1.1.NOTIUNEA DE COST AL PRODUCTIEI

1.2.GRUPAREA COSTURILOR SI PARTICULARITATILE STRUCTURII LOR DE PRODUCTIE IN SILVICULTURA SI EXPLOATAREA LEMNULUI

1.3.PLANIFICAREA COSTURILOR DE PRODUCTIE

1.4.CAI SI MODALITATI DE REDUCERE A COSTULUI PRODUCTIEI

1.5.REDUCEREA COSTURILOR SI PRINCIPALII INDICATORI

1.1.NOTIUNEA DE COST AL PRODUCTIEI

Costul este un raport, o corelatie intre forma baneasca a cheltuielilor pe care le efectueaza o īntreprindere pentru obtinerea si desfacerea productiei sale intr-o perioada de timp determinata si cantitatea de bunuri materiale, lucrari sau servicii care formeaza aceasta productie, exprimata in anumite unitati de masura.

Costul productiei constituie expresia baneasca a tuturor cheltuielilor (consumurilor) de munca materializata si de munca vie efectuate de īntreprindere (costurile iau nastere in intreprindere si din aceasta cauza ele nu trebuie privite niciodata izolat, ci in corelatie cu celelalte procese si fenomene care se desfasoara in cadrul acesteia) pentru producerea si desfacerea de bunuri materiale si prestarea de servicii.

Costul productiei este o categorie economica specifica productiei de marfuri, care exprima in bani consumul de mijloace de productiei si forta de munca utilizate in procesul de productie din unitatile economice. Insumand valoric consumul de munca vie si munca materializata pentru obtinerea productiei, costul de productie este si un indicator sintetic de caracterizare a rezultatelor economice ale intreprinderii. El exprima indirect, dar sugestiv si concret, preocuparile intreprinderii pentru economisirea materiilor prime si materialelor, pentru cresterea productivitatii muncii, introducerea tehnicii noi si, in general, preocuparile conducerii intreprinderii pe linia organizarii stiintifice a productiei si a muncii. In timp ce valoarea unui anumit produs fabricat in diverse intreprinderi este aceeasi in toate cazurile, fiind stabilita pe baza muncii socialmente necesara, costul productiei aceluiasi sortiment realizat in diferite intreprinderi variaza, fiind deci, individual si exprimind preocuparile si rezultatele intreprinderii pe linia organizarii si conducerii productiei. Pentru a evidentia preocuparile intreprinderii in domeniul organizarii productiei, in costul productiei sunt incluse si unele cheltuieli neeconomice cum sunt: rebuturile, locatiile, unele dobanzii, etc, care nu sunt socialmente necesare si care nu adauga valoare productiei.

Pentru mai buna precizare a notiunii de cost este utila si evidentierea diferentei care exista intre cost si cheltuiala, notiuni care nu sunt sinonime. Astfel, prin cost se intelege un consum de valori in scopul productiei, in timp ce cheltuielile reprezinta plati care pot sa devina sau nu consumuri. Astfel, procurarea unei cantitati de puieti forestieri determina o cheltuiala, care devine caost in lucrarile de impaduriri pe masura ce puietii sunt folositi in scopul pentru care au fost procurati.

In literatura de specialitate si in practica planificarii si analizei costului productiei se foloseste si termenul de cheltuieli de productie pentru cheltuielile determinate de procesul de productie si de cheltuieli de desfacere sdau de circulatie pentru cele facute in vederea desfacerii productiei. Si unele si altele sunt necesare, iar pentru debnumirea lor se foloseste si termenul de costuri de productie - respectiv costuri de circulatie.

In costul productiei s introduc la nivel de īntreprindere si unele cheltuieli neeconomice, care nusunt necesare pentru productie sau pentru desfacerea acesteia, dar sunt generate de unele defectiuni organizatorice. Din aceasta categorie a cheltuielilor neeconomicoase, inutile pentru productie, fac parte: locatiile pentru vagoanele nedescarcate la timp, amenzi, dobanzi pentru credite nerestituite la timp etc.

Desi innormativele oficiale si chiar in unele din lucrarile de specialitate se foloseste pentru notiunea de cost, intre cele doua notiuni, cost si pret nu exista sinonimie. Astfel, notiunea de pret trebuie folosita pentru a exprima valoarea cu care o marfa apare pe piata iar costul reprezinta valoric consumul de mijloace de productie si redistribuirea muncii. Pentru stabilirea preturilor se porneste de la costuri carora li se aduga anumite elemente de calcul.

Dupa nivelul la care se stabilesc si valoarea consumurilor de munca materializata si munca vie luate in considerare se disting mai multe categorii de costuri de productie.

Astfel, costul de productie cuprinde valoric toate consumurile de munca vie si munca materializata din cadrul sectiei, ocazionate de fabricarea productiei. Costul de sectie se compune din costuri directe si costuri indirecte.

Costul de uzina cuprinde totalul costurilor determinate de obtinerea produsului din cadrul intreprinderii si este format din costul de sectie la care se aduga cheltuielile generale ale intreprinderii, prin care se inteleg costurile de conducere si deservire a intreprinderii. Costul de uzina (de intreprindere) se calculeaza atat pentru productia marfa cat si pentru productia globala.

Costul complet este format din costul de uzina la care se aduga cheltuielile de desfacere.

Pretul de productie cuprinde costul complet si profitul intreprinderii. Pretul de productie este planificat si el este unic pentru un produs, indiferent de īntreprindere care il fabrica.

1.2.GRUPAREA COSTURILOR SI PARTICULARITATILE STRUCTURII LOR DE PRODUCTIE IN SILVICULTURA SI EXPLOATAREA LEMNULUI

Costurile de productie se grupeaza dupa mai multe criterii. Gruparea lor dupa diverse criterii se face in vederea unei mai usoare planificari, evidente si analize. Ea permite surprinderea particularitatilor structurii costurilor de productie pe īntreprindere si identificarea unor directii de actionare in vederea reducerii costului productiei. Principalele criterii de grupare si clasificare a costurilor de producte sunt:

A.Dupa natura muncii consemnate costurile se impart in doua grupe: costuri legate de munca trecuta si concretizate prin valoarea consumurilor de materii prime, materiale, amortizari etc. si costuri cu munca vie. In intreprinderile industriale prelucratoare si cu un grad inalt de mecanizare si automatizare, costurile din prima grupa, exprimand munca trecuta au, in general, o pondere mai mare decat grupa costurilor cu munca vie.

Separarea cheltuielilor in cheltuieli de munca vie si materializata ajuta la calculul unor indicatori ca de exemplu: valoarea productiei nete care se calculeaza prin deducerea din valoarea productiei globale a cheltuielilor cu munca vie. Totodata aceasta grupare permite si stabilirea ponderii elementelor de cheltuieli in volumul total al cheltuielilor precum si dinamica acestor elemente de cheltuieli in timp.

In silvicultura, unde durata procesului de productie este foarte mare, munca manuala are o pondere ridicata iar mecanizarea procesului de productie este inca modesta, costurile cu munca vie au o pondere mare, in exploatarile forestiere, unde mecanizarea s-a extins intr-o masura mult mai maere decat in silvicultura, se constata o crestere a ponderii costurilor materiale fata de silvicultura. Comparativ insa cu alte subramuri ale industriei, exploatarile forestiere au inca o pondere mare a cheltuielilor cu munca vie, ca urmare atat a valorii mici a principalei materii prime, lemnul, cat si a faptuluii ca de peste aceasta valoare lemnul are un volum mare, care determina un consum ridicat de munca. Gruparea costurilor dupa criteriul naturii muncii consumate prezinta imporanta pentru stabilirea cailor de reducere a costului productiei.

B.Dupa omogenitaea, lor costurile de  productie se impart in costuri simple si costuri complexe. Costurile simple sau primare sunt formate dintr-un fel de cost, ca de exemplu: consumul de materii prime, consumul de materiale, retributia muncii, contributia asupra retributiei muncii. Costurile complexe grupeaza la un loc mai multe feluri de costuri, referitoare de exemplu atat la consumul de mijloace de productie procurate din afara consumate in aceasta forma in īntreprindere, cat si la consumul de munca vie, concretizata prin costuri prin retributie muncii. Exemple de costuri complexe sunt: costurile comune ale sectiilor si cheltuielile generale ale intreprinderilor.

C.Dupa variatia lor, functie de cre3sterea sau descresterea volumului productiei, costurile se impart in doua grupe: costuri variabile si costuri constante sau conventional constante.

Costurile variabile sunt cele care variaza ca marime de la o perioada la alta, proportional cu cresterea sau descresterea volumului productiei.

Pe termen lung, toate costurile sunt variabile, deoarece, la orizontul de timp la care se refra, este posibila o modificare a dotarii intreprinderii, perfectionarea procesului tehnologic, modificarea numarului de muncitori, cantitatea de materii prime supuse prelucrarii s.a.

Pe termen scurt insa numai o parte din costuri pot fi variabile intrucat prcesul de productie se desfasoara in anumite conditii, data de o anumita dotare a intreprinderii si de folosirea anumitor tehnologii. In aceste conditii unele costuri sunt conventional-constante, chiar daca se iau hotarari privind variatia productiei. De exemplu , modificarea volumului productiei de la o luna la alta nu are ca efect modicarea amortizarii (in situatia in care nu au intrat noi masini, utilaje, cladiri).

In categoria costurilor variabile pe termen scurt intra: costurile aferente consumului de materii prime, de materii auxiliare directe, de energie electrica, apa, abur si altele pentru nevoi tehnologice, salariile muncitorilor direct productivi, salarizati in acord, contributiile la asigurarile sociale (CAS) aferente acestor salarii etc.

Consumul de materii prime si materiale directe, consumul de munca vie in sectiile de baza cresc proportional cu volumul productiei., de aceea costurile generate de aceste consumuri sunt costuri variabile.

Costurile constante sau fixe sau conventional constante sunt acele ale caror variatie nu este influentat de cresterea volumului productiei. Ele apar doar intr-un orizon de timp scurt si cuprind costurile referitoare la: amortizarea capitalului fix sau chiriile platite pentru aceasta, salariile personalului din aparatul de conducere CAS -ul aferent acestora, costurile aferente abonamentelor la radio, televiziune, reviste si alte publicatii, impozitul pe teren, cheltuieli de deplasare, cheltuieli cu posta, telefonul , telfaxul etc.

a.1. Costurile variabile

Marimea acestor costuri se modifica in raport cu volumul productiei. Pentru a masura variatia costurilor genrate de modificarea volumului productiei se calculeaza indicele de variabilitate a costurilor, dupa relatia:

Formula*******

In care

-         reprezinta indicele de variabilitate a costurilor;

-         costurile de productie in perioada precedenta;

-         costurile din perioada curenta;

-         volumul fizic al productiei din perioada precedenta

-         volumul fizic al productiei din perioada curenta

Din analiza nivelului indicelui de variabilitate pentru diferite elemnte de cheltuieli se constat ca acesta este diferit de la o cheltuiala la alta, ceea ce denota existenta a mai multor tipuri de cheltuieli variabile si conventional constante.

a.2.Costuri conventional-constante

Costurile conventional constante sunt acele costuri care raman fixe sau relativ fixe in raport cu modificarea volumului productiei. In categoria lor intra: amortizarea cladirilor si a dotarilor tehnice, salariile personalului de conducere si CAS-ului corespunzator acestor salarii, cheltuieli administrativ-gospodaresti s.a

Costurile fixe sunt acele costuri care raman nemodificate in raport cu variatia volumului productiei. In aceasta categorie se includ: amortizarea capitalului fix, diferite impozite (pe teren si cladiri) primele de asigurare,  unele taxe pentru televizor, telefon, apa, salubritate, etc.

Costurile relative fixe sunt acelea care se modifica intr-o oarecare masura in raport cu volumul fizic al productiei dar se modifica intr-o proportie muult mai mica decat schimbarea volumului productiei.

Cheltuielile conventional-constante totale raman relativ fixe in raport cu modificarea volumului productiei; cele unitare insa se modifica mult in raport cu modificarea volumului fizic al productiei.

Un exemplu concludent il reprezinta gradul redus al folosirii capacitatii fizice de productie. In acest caz costurile conventional constante pe untate de produs sunt ridicate; ele se reduc insa pe masura cresterii gradului de folosire a capacitatii de productie.

 In timp, costurile conventional-constante cunosc o evolutie in salturi ascendente si descendente, dupa cum se extinde sau se diminueaza dotarea intreprinderii.

D.In functie de modul de repartizare a costurilor pe unitatea de produs se disting costuri directe si costuri indirecte.

Costurile directe sunt cele ce se pot repartiza pe unitate de produs prin calcule bazate pe norme de consum, norma de munca si preturi, respectiv tarife de retribuire. Costurile directe pot fi individualizate pe produs chiar in momentul efectuarii lor. Costurile directe sunt retributiile muncitorilor din sectiile de productie, taxele forestiere pe care le plateste IFET-ul, costul altor materii prime si materiele, costul puietilor, al semintelor si al butasilor la lucrarile de impadurire.

Costurile indirecte sunt cele ce se repartizeaza pe unitatea de produs cu ajutorul unor procedee indirecte conventionale, bazate pe enumite chei de repartizare. Se incadreaza in aceasta categorie: costurile cmune ale sectiilor de fabricatie, cheltuielile generale ale intreprinderii.

Se realizeaza o urmarire prin contabilitate a cheltuielilor, numai pe structuri organizatorice respectiv pe brogazii sau sectoare auxiliare. Rezulta ca obiectulde calculatie il constituie brigada sau sectorul auxiliar.

Cu privire la delimitarea cheltuielilor in directe si indirecte trebuie evidentiata reflectarea in contabilitate a acestor cheltuieli.

E.O mare importanta pentru calcularea, evidenta si analiza costului productiei prezinta, gruparea costului productiei pe elemente de costuri si articole de calculatie. Gruparea pe elemente de costuri si pe articole de calculatie evidentiaza si particularitatile structurii costurilor de productie pentru fiecare ramura si sector de activitate, particularitate din care se pot desprinde si directiile de actionat in vederea reducerii costurilor de productie.

Gruparea costurilor pe elemente primare este obiligatorie si identica pentru toate intreprinderile. Prin reglementarile oficiale in vigoare sunt stabilite in prezent urmatoarele elemte de costuri primare:

  1. Materii prime, materiale de baza si auxiliare (din afara) din care produse si semifabricate prin cooperare.
  2. Deseuri recuperabile (se scad).
  3. Combustibil (din afara)
  4. Energie si apa (din afara)
  5. Amortizarea fondurilor fixe
  6. Alte cheltuieli materiale
  7. Retributii
  8. Contributii pentru asigurari sociale
  9. Impozit pe retributii
  10. Taxe asupra terenurilor
  11. Contributii la fonduri pentru tehnica noua
  12. Alte cheltuieli cu munca vie

Gruparea elementelor pe elemente primare de cheltuieli ofera posibiliatea de stabilire a cheltuielilor pentru intreaga  productie globala si marfa a intreprinderii, precum si de stabilirea ponderii diverselor elemente de cheltuieli in volumul total al cheltuielilor de productie.

De asemenea, aceasta grupare a cheltuielilor este utilizata si pentru corelarea diverselor planuri de normare a cheltuielilor de productie.

In tabelul 1.1. ????? este redata structura costurilor productiei pe elemente primare pentru intreaga industrie si prin comparatie, pentru sectorul silvicultura. Din datele prezentate rezulta cateva particularitati ale structurii costului de productie si anume: structura (% costului productiei pe elemnte primare de cheltuieli pe total industrie si pe ram,ura silviculturii..

Tabel 1.1.**********

-         ponderea mare a costurilor ocazionate de retributia muncii: 50,7% pentru ramura silvicultura;

-         ponderea mare a elementului "alete cheltuieli banesti" care pentru silvicultura este 18,6 % din total;

-         ponderea mica, in comparatie cu alte ramuri, a elementului "materii prime, materiale", in silvicultura numai 18,4 %

Silvicultura se detaseaza net de ansamblul industriei prin aceste ponderi.

Datorita particularitatilor procesului de productie din silvicultura: durata mare aprocesului; participarea factorilor naturali; caracterul biologic al productiei din silvicultura, costurile au o structura mult deosebita de aceea din alte sectoare de activitate. Un exemplu, ponderea mica a amortismentelor. In activitatile de productie din silvicultura se folosesc fonduri fixe relativ putine si gradul de mecanizare a muncii este scazut. Face exceptie productia de pastravi, unde instalatiile costisitoare necesare pentru aceasta activitate, determina cheltuieli de amortizare mari a caror pondere este de 22,2 %.

Desi prezinta mare importanta prcatica, gruparea costurilor pe elemente nu permite stabilirea costului pe unitate de produs. Pentru realizarea acestui obiectiv, adica pentru stabilirea csotului pe unitate de produs, costurile de productie se grupeaa pe articole de calculatie.

Nomenclatura articolelor de calculatie in cadrul carora se grupeaza costurile din intreprinderile industriale, este, in general, urmatoarea:

  1. Materii prime si materiale directe, din care semifabricate din productie proprie;
  2. Deseuri recuperabile (se scad)
  3. Retributii de baza directe
  4. Cheltuieli cu intretinerea si functionarea utilajelor;
  5. Cheltuieli generale ale sectiilor

TOTAL COST DE SECTIE

  1. Cheltuieli generale ale intreprinderii
  2. Pierderi din rebuturi

TOTAL COST UZINA

  1. Cheltuieli de desfacere

TOTAL COST COMPLET

Dupa omogenitate si mod de repartizare pe unitatea de produs, primele trei articole de calculatie grupeaza costuri simple si directe urmatoarele cinci articole de calculatie reprezinta costuri complexe si indirecte.

In timp ce nomenclatura elementelor de costuri primare este identica pentru toate intreprinderile apartinind diferitelor ramuri industriale, pentru articolele de calculatie nomenclatura tip poate fi completata sau modificata pentru a surprinde mai bine specificul activitatii intreprinderilor dintr-un anumit sector de activitate. Astfel pentru activitatea de exploatare forestiera s-au introdus urmatoarele articole de calculat6ie: "Cheltuieli pentru scos-apropiat-transport", "Cheltuielile pentru instalatii pasageri" si "Pierderi de masaa lemnoasa" care inlocuieste articolul "Pierderi din rebuturi".

In tabelul 1.2. este redata pentru o directie silvica judeteana structura costurilor pe articole de calculatie si pe cele sase activitati de baza specifice ramurei silviculturii din cadrul Ocolului Silvic Gura-Teghii, judetul Buzau.

Ca particularitati ale acestei structuri merita sa fie evidentiata:

-         ponderea mare a retributiilor care ajung pana la 63,3 % in cazul activitatii "pepiniere";

-         ponderea mare a materiilor prime si materialelor in cazul activitatilor "vanatoare", "piscicultura" unde se cheltuiesc fonduri mai mari pentru hrana. Pentru activitatea "fructe de padure" ponderea mare a materiilor prime este determinata de cheltuielile facute pentru achizitionarea fructelor de la culegatori

-         pentru activitatile "vanatoare", "piscicultura", amortizarile au o pondere mare  ca uramare a constructiilor cinegetice si salmovicole, necesare desfasurarii activitatilor respective.

Cunoasterea acestor particularitati face posibila mobilizarea rezervelor privind reducerea costurilor de productie.

Structura costurilor in silviciltura, articole de calculatie si activitati specifice OSGT din cadrul Directiei Silvice Buzau

Tabel 1.2. *********

1.3.PLANIFICAREA COSTURILOR DE PRODUCTIE

A calcula costurile de productie inseamna a determina cu ajutorul unor procedee cheltuielile care se fac la nivelul intreprinderii in scopul fabricarii si desfacerii unei cantitati de produs si respectiv, a intregii productii.

Costul constituie un instrument important care conditioneaza infaptuirea conducerii atat pe ansamblu cat si pe fiecare sectie si atelier in parte, pe baza principiilor autogestiunii.

Costurile de productie determinate prin calcul in etapa efectuarii studiilor tehnico-economice servescpentru orientarea cadrelor conducatoare din economie asupra eficientei si rentabilitatii noilor intreprinderi si respectiv, subramuri de activitate productiva care se creeaza.

Calculatia costurilor este necesara si pentru determinarea eficientei exportului si importului diferitelor marfuri privite prin prisma cheltuielilor pe care le comporta fabricatia lor.

Prin planificarea costurilor de productie se urmareste asigurarea cheltuirii rationale a mijloacelor economice ale intreprinderii, identificarea si nobilizarea rezervelor privind reducerea continua si sistematica a costurilor de productie.

Pentru activitatea din silvicultura gruparea costurilor de productie pe articole de calculatie se face luandu-se in considerare specificul acestei ramuri. In acest caz post calculatia se face pe activitati iar in cadrul activitatilor pe principalele produse.

Determinarea marimii costului productiei se face cu ajutorul calculatiei.

Autocalculatiile preced consumurile efective si ca atare elaborarealor se realizeaza cu anticipatie fata de erularea procesului de obtinere a valorii de intrebuintare.

Aceste autocorelatii pot imbraca forma calculatiilor pe proiect si calculatie de plan pentru produs.

Calculatiile de proiect se refera la lucrarile de constructii montaj in care pe baza devizelor de lucrari si implicit a devizului pe obiectivul de investit se stabileste nivelul cheltuielilor pentru realizarea acestui obiectiv preconizat prin lucrarea de investitii.

In elaborarea devizelor pentru lucrarile de constructie montaj cheltuielile se refera la manopera, materiale, utilaje si cheltuieli indirecte.

Autocalculatia costurilor de productie sau planificarea lor se bazeaza pe consumurile de munca vie si materializata, fundamentate stiintific si exploatate valoric, utilizand in acest scop tarifele de retribuire si respectiv preturile de aprovizionare.

Autocalculatia cuprinde prevederi cu privire la costul produselor care se vor executa in perioada de plan pentru produsele noi si pentru comenzile primite in cursul executarii planului, sau pentru stabilirea eficacitatii economice a cariantelor luate in considerare la alaborarea proiectelor privind introducerea de noi tehnologii, crearea de noi sectii sau de noi inttreprinderi. Cele mai frecvente autocalculatii sunt calculatiile de plan. Se intocmesc pe un an cu desfacere pe trimestre si au la baza normele de consum si sarcinile de productie stabilite pentru perioada planificata la care se refera.

Calculatiile de plan se refera la stabilirea cu anticipatie a costurilor pentru productia care urmeaza a se executa si pot fi de natura calculatiilor normate, standard cost etc.

Calculatiile normative sunt cele pe baza normelor in vogoare la un moment dat, in cursul executarii planului. Calculatiile intocmite ulterior executarii produselor sunt postcalculate. Postcalculatiile au loc dupa incheierea procesului de productie si ca atare aceasta se refera la determinarea costului efectiv al productiei. In terminologia financiar contabila postcalculatiile sunt denumite postcalculatii de dare de seama, notiunea generata de faptul ca se raporteaza prin sistemul de sinteza si problemele implicate de costurile productiei.

Pe perioada de plan se inregistreaza consumurile efective de valori in procesul de productie, ceea ce permite ca dupa inchiderea perioadei de plan sa se faca postcalculatia costurilor de productie care, prin confruntarea cu prevederile autocalculatiei, permite evidentierea depasirii sau economiilor realizate la costurile planificate.

Unitatea de calculatie este o unitate de masura naturala:

-         metru ster la productia de lemn despicat pentru foc sau placi;

-         metru cub la productia de lemn rotund, cherestea, placaje;

-         tona, la productia de mangal, placi fibrolemnoase, placi aglomerate din lemn;

-         grosul (12 duzini) la productia de creioane;

-         cutia la productia de chibrituri;

-         bucata la productia de puieti, scaune, instrumente muzicale, articole sportive etc.

Pentru inspectoratele silvice judetene nu se intocmeste un plan al costurilor de productie. Necesarul de fonduri pentru activitatea de productie a inspectoratelor si ocoalelor silvice se face numai prin bugetul de venituri si cheltuieli.

La inspectoratele silvice se face insa postcalculatia costurilor de productie; aceasta grupandu-se pe elemente de cheltuieli si articole de calculatie specifice silviculturii.

Pentru unitatile economice cu profil industrial, planul costurilor de productie se intocmeste pe trei capitole: planul costurilor de productie pentru intreaga productie industriala, calculatia de plan pe produs si planul de reducere a costurilor productiei.

1.4.CAI SI MODALITATI DE REDUCERE A COSTULUI PRODUCTIEI

functionarea in conditii de eficienta a intreprinderii economice in contextul economiei de piata, reprezinta un obiectiv important care contribuie la definirea si realizarea scopului fundamental al activitatii lor. Aceasta inseamna ca, in functie de profil, unitatea economica de stat trebuie sa-si dimensioneze si sa-si aseze activitatea proprie pe criterii economice care au in vedere gospodarirea cu maxima exigenta a tuturor resurselor de care dispune sau pe care si le procura (financiare, tehnice, materiale si umane) actiune prin care isi asigura eficientizarea rezultatelor productiei specifice, sporirea competitiei pe piata interna si internationala.

Elementul determinant al unei asemena actiuni il reprezinta fenomenul concurential specific economiei de piata, care stimuleaza si impulsioneaza agentii economici sa aplice toate masurile si deciziile care contribuie la realizarea produselor, executarea lucrarilor si prestatiilor la costuri cat mai mici.

Astfel, se asigura valorificarea rezultatelor obtinute din activitatea lor (produse, servicii, etc) la preturi mai reduse care, in raport cu cele ale altor ofertanti, sunt mai avantajoase pentru solicitanti si permit, in acelasi timp, obtinerea unor avantajede profit stimulatoare pentru continuarea functionalitatii agentilor economici respectivi.

Eficienta economica este o componenta a activitatii unei intreprinderi. Ea exprima acel raport intre efect si efortul depus pentru realizarea acestui efect acceptat de piata.

Eficienta economica este forma concreta cu cea mai larga sfera de actiune pe care o imbraca rationalitatea in domeniul activitatii economice. Prin ea se intelege interactiunea dintre cantitatea si calitatea resurselor ca generatoare de efecte si volumul, respectiv structura rezultatelor obtinute.

Eficienta economica nu poate fi areciata prin indicatori globali, in expresie totala (profit anual, cheltuieli anuale de productie), ci doar prin indicatorul de eficienta economica, deoarece pot exista situatii in care efctul total sa fie pozitiv, dar consumul de resurse utilizat pentru obtinerea acestui efect sa fie exagerat de mare, mult peste normal si chiar peste limita normala, ducand la o eficienta economica mai redusa.

Eficienta economica pune in balanta eforturile ce se depun cu efectele obtiunute din realizarea rezultatelor pe piata.

Indicatorul de eficienta economica Ee se poate prezenta sub doua forme:

maxim de efect pe unitatea de efort

Ee = Efect / Efort sau

maxim de efort pe unitatea de efect

Ee = Efort / Efect.

-         ca raport intre efect si efort, situatie in care se urmareste maximizarea acestuia. Ca exemplu de astfel de indicatori putem aminti: venituri la 1000 lei fonduri fixe, profit la 1000 lei cheltuieli s.a.

-         ca raport intre efort si efect, situatie in care se urmareste maximizarea lui. De exemplu, cheltuielile la 1000 lei venituri din exploatare trebuie sa inregistreze o valoare subunitaracat mai redusa.

Relatia de realizare a unui anumit efect cu un efort minim este prioritara cānd volumul resurselor este limitat. Cānd intreprinderea dispune de resurse se urmareste obtinerea unui efect maxim cu un anumit efort. Practica a aratat ca intotdeauna, pentru obtinerea unei eficiente cat mai mari, trebuie sa se asigure un consum cat mai mare de resurse.

In evolutia lor fireasca, exista un anumit interval cānd cresterea efortului contribuie la cresterea efectului, dar nu putem vorbi despre o eficienta economica maxima decat in situatia in care ritmul de crestere a efectului este superior ritmului de crestrere a efortului.

De asemenea, exista o limita inferioara de alocare a factorilor (denumiti generic "efort"), depasirea acestora in sensul crsterii are ca rezultat o crstere unica sau nesemnificativa a efctului, ceea ce se mai numeste asa-zisul "efect marginal".

In aceasta situatie, nu poate fi vorba despre o eficienta economica maxima, iar depasirea unui anumit prag poate sa insemne chiar o activitate neprofitabila.

Eficienta activitatii agentilor economici este atat rezultatul conditiiilor de constituire a ofertei (costuri reduse si productie de calitate), cat si alraportului dintre cerere si oferta (preturile de vanzare, veniturile consumatorilor). Problema eficientei economice se pune la nivelul fiecarui agent economic, ineficienta activitatii punandu-i in situatia de faliment.

Falimentul unei activitati este atunci cānd agentul economic nu mai dispune de nici o posibilitate reala de continuare a activitatii respective. O asemenea situatie se iveste atunci cānd incasarile nu-i mai permit cumpararea de noi factori de productie.

In activitatea economica se pot intalni mai multe variante eficiente, dar una singura este optima, cea pentru care eficienta este maxima. Intre optim si eficient exista o relatie ca de la parte la intreg, intregul constituind-o solutia optima. Optimul are un caracter relativ, deoarece ceea ce la un momentpoate fi numai eficienta sau chiar ineficienta.

Reducerea costurilor de productie reprezinta o rezerva a cresterii eficientei activitatii, cu conditia ca aceasta reducere sa fie rezultatul efortului propriu al intreprinderii si sa asigure respectarea sau chiar imbunatatirea calitatii productiei.

Amplificarea profitului se poate asigura pe mai multe cai, cea mai importanta si cu caracterul cel mai larg de aplicabilitate este cea care are in vedere realizarea activitatii unitatii economice cu cheltuieli cat mai mici, in raport cu agentii economici de profil. Rezultatele financiare ale unitatii economice se vor imbunatati astfel asigurandu-se sursa investitionala certa pentru dezvoltarea si extinderea activitatii proprii, pentru stimularea suplimentara a salariatilor.

Totodata, trebuie sa se formeze sursa de finantare a extinderii activitatii de cercetare stiintifica si dezvoltare tehnologica, pentru accentuarea muncii creativ-inovative, ca si pentru aplicarea efectiva in practica a rezultatelor pozitive ale acestor actiuni de mare eficacitate pentru sporirea rentabilitatii activitatii generale a agentilor economici.

Stabilirea celei mai adecvate metodologii de analiza si de interpretare a diverselor situatii, precum si a prospectarii rezervelor interne de crestere a eficientei economice a "resurselor consumate" necesita luarea in considerare a particularitatilor specifice silviculturii.

Reducerea costului productiei reprezinta o necesitate obiectiva. Prinreducerea costului inseamna pentru fiecare unitate de produs o economisire de munca vie si materializata si se creeaza posibilitati de accelerare a progresului economico-social, obtinandu-se din aceeasi cantitatede resure un volum sporit de produse. De asemenea, reducerea costului productiei creeaza premise pentru reducerea pretului de vanzare, asigura cresterea acumularilor banesti, sporirea retributiei personalului muncitor si a puterii de cumparare a bunurilor de consum si ca o consecinta a acestora, cresterea nivelului de trai.

La nivel de īntreprindere, prin acest plan se precizeaza reducerea costului atat in marime relativa pentru intreaga productie marfa comparabila, cat si in valoare absoluta, care trebuie realizata in anul de plan fata de anul de baza.

Reducerea procentuala a costurilor pentru productia marfa comparabila se stabileste cu ajutorul relatiei:

Rc (%) = ********

In care:

-         reprezinta cantitatea de produse din fiecare sortiment din anul de plan

-         costul unitar pentru fiecare produs, marfa comparabila din anul de plan

-         costul unitar pentru fiecare produs, marfa comparabila din anul de baza.

Pentru calculul reducerii costului total al productiei marfa se intocmeste calculatia generala de plan pe articole de calculatie pentru productia marfa comparabila, evidentiindu-se atat costurile din anul de plan, cat si cele din anul de baza. Tot in cadrul planului de reducere a costurilor se mai stabileste ponderea productiei marfa comparabile in cadrul productiei marfa - totale in anul de plan, costul pe articole de calculatie al productiei marfa comparabile si al intregii productii marfa din anul de plan si se precizeaza pe seama caror articole de calculatie se va realiza reducerea costurilor pentru a realiza integral, valoric si procentual, sarcina de reducere a costului de productie.

Intrucat productia marfa comparabila nu cuprinde toata productia marfa a anului de plan si petru a obliga intreprinderea sa se preocupe de reducerea costurilor si la productia marfa necomparabila, s-a introdus incepand cu anul 1961, pentru toate intreprinderile la planificarea costului productiei si indicatorul cheltuieli la 1000 lei productie marfa" si "reducerea cheltuielilor la 1000 lei productie marfa". Referindu-se la intreaga productie marfa, comparabila si necomparabila, cheltuielile de productie la 1000 lei productie marfa exprima atat nivelul costului productiei cat si rata rentabilitatii.

CAILE DE REDUCERE A COSTULUI PRODUCTIEI. Din cele prezentate anterio s-a putu constata de exemplu ca pentru intreprinderile cu profil forestier, pentru ramura silviculturii este caracteristic in structura costurilor ponderea mare a retributiilor, adica a cheltuielilor cu munca vie.

  1. In silvicultura unde retributia are cea mai mare pondere in structura costului total, principala cale de reducere a costului productiei o reprezinta cresterea productivitatii muncii. Gradul  de reducere  (%) a costului productiei realizat prin cresterea productivitatii muncii se exprima prin relatia:

Rc= *********

In care:

-         reprezinta reducerea procentuala a costului productiei determinata de cresterea productivitatii muncii

-         cresterea retributiei medii in anul de plan fata de anul de baza

-         cresterea productivitatii muncii in anul de plan fata de anul de baza

-         ponderea (%) retributiei muncii in structura costului total al productiei.

Principala cale de reducere a productivitatii muncii in exploatarile forestiere deci si de reducere a productiei, o reprezinta introducerea tehnicii noi cu o componentele ei: mecanizarea, automatizarea, tehnologiile noi de lucru, organizarea stiintifica a productiei si a muncii. Nivelul actual de mecanizare a proceselor de baza din exploatarile forestiere: recoltatul, colectatul si manipulatul in depozit, ofera  inca importante rezerve de crestere a gradului de mecanizare si reducere a costului productiei.

  1. O alta cale de reducere a  costurilor productiei pentru IFET-uri atat in exploatari, cat mai ales in sectiile de industrializare a lemnului o reprezinta reducerea consumului specific de materii prime si materiale. Economiile realizate pe aceasta cale se exprima prin relatia:

Ec= *********

in care:

-         reprezinta economiile totale anuale realizate pe seama reducerii consumului specific

-         consumul specific in anul de baza

-         consumul specific in anul de plan

-         volumul fizic al productiei planificate

  1. Importante influente favorabile asupra reducerii costului de productie exercita calificarea si permanentizarea muncitorilor, organizarea muncitorilor in formatii de lucru cu plata in acord global. In aceasta forma de organizare a muncii si cointeresare materiala se obtine si o mai buna sortare si utilizare a masei lemnoase exploatate.

Organizarea centrelor de sortare si preindustrializare in care se transfera o mare parte a activitatii din padure are efecte favorabile si asupra costului productiei, realizandu-se o valorificare superioara a maseui lemnoase cu costuri mai mici.

  1. Asigurarea unor mai bune conditii de cazare si masa pentru muncitori reprezinta o problema sociala, dar care are si influente directe asupra productivitatii muncii, stiind ca muncitorii care nu se pot odihni bine si hrani corespunzator nu dau nici rezultate bune in activitatea de productie.
  2. Simplificarea aparatului administrativ si reducerea numerica a personalului administrativ si de conducere, imbunatatirea structurii organizatorice, reprezinta alte cai de reducere a costului productiei.
  3. Economiile importante se pot face prin reducerea substantiala sau chiar desfiintarea unor cheltuieli neeconomicoase, cum sunt: cheltuielile cu deplasarile, convorbirile telefonice, penalizarile pentru nerespectarea prevederilor contractuale, dobanzile pentru credite restante, amenzile, locatiile etc.

1.5.REDUCEREA COSTURILOR SI PRINCIPALII INDICATORI

Informatiile privind costul de productie sunt deosebit de importante pentru agentii economici. Ele constituie una din premisele necesare pentru orientarea activitatii in vederea realizarii acelor activitati si produse, care au pretur de vanzare mari si costuri de productie mici.

Determinarea continutului costului de productie influenteaza nivelul pretului de vanzare al produselor sau serviciilor, intre aceste doua categorii economice existand o relatie ca de la parte la intreg.

p = c + pf

unde:

p - reprezinta pretul de vanzare

c - costul de productie

pf - profitul

In vederea evidentierii corecte a modului cum s-au consumat factorii in procesul de productie din īntreprindere si pentru a determina corect costul productiei si, implicit, rezultatele financiare, contabilitatea trebuie sa inregidtreze, la timp si in totalitatea lor, cheltuielile de exploatare (productie). Evidentierea corecta a cheltuielilor de exploatare a costului de productie trebuie sa aiba in vedere diferitele feluri sau categorii de cheltuieli.

Costul de productie este un indicator economic cu o larga sfera de utilizare si cu o mare forta de oglindire a calitatii activitatii. El poate fi considerat un criteriu fundamental in stabilirea deciziilor fiecarui producator.

Si in silvicultura eficienta economica reprezinta principalul fundament al activitatii. Obtinerea unui raport cost - prifit (profit - cost) cat mai avantajos pentru īntreprindere se poate realiza, in principal, prin reducerea costului de productie.

Diminuarea costului de productie se poate obtine prin:

a)      Cresterea productivitatii muncii

b)      Reducerea cheltuielilor de productie (materiale, cu munca vie)  pana la nivelul la care sa nu influenteze volumul si calitatea productiei.

c)      Cresterea mai rapida a productiei in raport cu cheltuielile de productie

d)      Organizarea stiintifica a productiei si a muncii, in vederea cresterii productiei fara alocari suplimentare de resurse.

CAPITOLUL II

PREZENTAREA GENERALA A DIRECTIEI SILVICE BUZAU SUB ASPECTUL STRUCTURII SALE ORGANIZATORICE SI AL PRINCIPALILOR INDICATORI AI FONDULUI FORESTIER

2.1.ANALIZA PRINCIPALELOR ASPECTE ALE ACTIVITATII SILVICE

2.1.1.DIAGNOSTICUL POTENTIALULUI TEHNICO-PRODUCTIV

2.1.2.MARIMEA FONDULUI FORESTIER

2.1.3.COMPOZITIA FONDULUI FORESTIER PE PRINCIPALELE GRUPE DE SPECII

2.1.4.STRUCTURA FONDULUI FORESTIER PE CLASE DE VARSTA

2.1.5.REREGIMELE SI TRATAMENTELE SILVICE

2.1.6.PRODUCTIA SI PRODUCTIVITATEA ARBORETELOR

2.1.7.REZERVA DE MASA LEMNOASA PE PICIOR

2.2.CARACTERIZAREA DIRECTIEI SILVICE BUZAU SUB ASPECTUL STRUCTURII SALE ORGANIZATORICE

2.2.1.STRUCTURA ORGANIZATORICA A DIRECTIEI SILVICE BUZAU

2.2.2.CARACTERIZAREA GENERALA A OCOLULUI SILVIC GURA - TEGHII

2.2.3.STRUCTURA ORGANIZATORICA A OCOLULUI SILVIC GURA - TEGHII

2.3.CARACTERIZAREA DIRECTIEI SILVICE BUZAU SUB ASPECTUL STRUCTURII DE CONDUCERE

2.3.1.STRUCTURA DE CONDUCERE A DIRECTIEI SILVICE BUZAU

2.3.2.STRUCTURA DE CONDUCERE A OCOLULUI SILVIC GURA - TEGHII

2.1.ANALIZA PRINCIPALELOR ASPECTE ALE ACTIVITATII SILVICE

2.1.1.DIAGNOSTICUL POTENTIALULUI TEHNICO-PRODUCTIV

referitor la problema diagnosricari potentialului tehnico-productiv ne vom referi la activitatea unei institutii din domeniul silviculturii, din partea de sud-est a tarii.

Potentialul tehnico-material este reprezentat din fondul forestier (care poate fi detaliat pe clase de productie si clase de varsta), fondul cinegetic al padurilor, de utilaje specifice activitatii de silvicultura, de mijloace de  transport etc.

Fondul forestier national, conform Codului Silvic - 1996, cuprinde: padurile, terenurile destinate impaduririi, cele care srevesc nevoilor de cultura, productie ori administratia silvica; iazurile; albiile paraielor; precum si terenurile neproductive incluse in amenajamentele silvice, in conditiile legii indiferent de natura dreptului de proprietate. Padurile sunt terenurile acoperite cu vegetatie forestiera cu o suprafata mai mare de 0,25 ha.

Terenurile din fondul forestier national destinate impaduririi si cele care servesc nevoilor de cultura, productie sau administratie silvica sunt:

a)       terenurile in cursde regenerare, terenurile degradate si poienile stabilite prin amenajamentele silvice sa fie impadurite;

b)       pepinierele, solariile, plantajele, culturile de rachita si cele cu arbusti ornamentali si fructiferi;

c)       terenurile destinate asigurarii hranei vanatului si animalelor din dotarea unitatilor silvice;

d)       terenurile date in folosinta temporara personalului silvic;

e)       terenurile ocupate de constructii si cele aferente acestora, drumuri si cai ferate forestiere, fazanerii, pastravarii, crecatorii de animale, dotari tehnice specifice sectorului forestier.

Toate aceste suprafete sunt cuprinse in documetele de baza care sintetizeaza activitatea de amenajare dintr-o directie sau ocol. Aceste documente sunt numite amenajamente.

Pricipalii indicatori de caracterizare a fondului forestier sunt:

-         marimea fondului forestier (suprafata fondului forestier, procentul de impadurire, repartizarea geografica a fondului forestier, cota de padure pe locuitor);

-         compozitia de specii a padurilor;

-         structura pe clase de varsta a padurilor;

-         regimele si tratamentele aplicate;

-         productia si productivitatea arboretelor;

-         rezerva de masa lemnoasa pe picior.

2.1.2.MARIMEA FONDULUI FORESTIER

marimea fondului forestier este data de alti indicatori derivati (suprafata, procentul de impadurire, repartitia geografica, cota de padure pe locuitor).

Din punct de vedere al suprafetei fondului forestier, judetul Buzau - respectiv Directia Silvica Buzau ocupa un loc de mijloc intre filialele silvice din tara, cu cele 162.119 ha. Suprafata fondului forestier a Directiei Silvice Buzau este redata in tabelul 1.3.

STRUCTURA FONDULUI FORESTIER AL DIRECTIEI SILVICE BUZAU

Tabel 1.3. *********

Se poate observa ca suprafetele acoperite cu paduri (159 667 ha) detin o pondere de 96,4 % in totalul suprafetei fondului forestier, deci o pondere mare din suprafata fondului forestier este acoperita efectiv de paduri.

La nivelul anului 1991 suprafata fondului forestier al Romaniei se cifra la 6339,1 mii ha in Europa. Dupa suprafata fondului forstier, Romania ocupa locul al IX- lea.

Astazi, suprafata acoperita efectiv cu paduri din totalul fondului forestier reprezinta 6182 mii ha, diferenta constituind-o terenurile cu alte utilizari.

Procentul de impadurire este dat de raportul dintre suprafata fondului forestier si suprafata judetului.

Procentul de impadurire = suprafata fondului forestier/ suprafata judetului

Deci, procentul de impadurire va fi : P i= 162119 / 610300 = 25,56 %.

Procentul de 25,56 % situeaza Directia Silvica Buzau sub media pe tara, care este de 26,70 %, dar situa peste cota minima stabilita pe plan mondial de 25 %; Romania situandu-se pe locul II in Europa. Valoarea procentului de impadurire la nivelul continentului nostru este de 35 %, iar la nivelul mondial de cca 30 %, dupa cum reiese din urmatorul tabel:

Tabelul 1.4 ****

Diferenta minus de 1,14 % a procentului de impadurire si 0,03 in plus a cotei de padure pe locuitor de datoreaza in principal conditiilor naturale si interventiei omului de-a lungul secolelor.

Fondul forestier al Directiei Silvice Buzau este situat cu preponderenta in zona de deal si de munte, dar si in zona de campie, fiind conditionat de relieful judetului Buzau, un relief armonios repartizat. (a se vedea harta unitatii de relief).

Cota de padure pe locitor este un indicator al fondului forestier ce caracterizeaza abundenta padurilor dintr-o tara. Se calculeaza ca fiind raportul dintre suprafata fondului foreestier si populatia tarii, judetului, etc.

La nivelul Romaniei cota de adure pe locuitor este de 0,28 ha/loc. pentru a se asigura un echilibru intre resursele forestiere si nevoile economiei unei tari se estimeaza ca aceasta cota sa fie de minimum 0,3 ha/loc.

La nivelul judetului, respectiv al Directiei Silvice Buzau, cota de padure pe locuitor este:

Cp = suprafata fondului forestier / populatia judetului = 162119 ha / 516300 loc = 0,31 ha/loc

Cu o cota de 0,31 ha/loc , Directia Silvica Buzau se situeaza peste media pe tara, difernta plus 0,03 si peste minimul necesar stabilit. Totusi, se poate aprecia ca echilibrul resurse - necesar este destul de fragil.

2.1.3.COMPOZITIA FONDULUI FORESTIER PE PRINCIPALELE GRUPE DE SPECII

un alt indicator de baza al fondului forestier este compozitia pe specii a padurilor. Aceasta ofera informatii despre structura productiei lemnoase pe sortimente, valoarea economica si chiar volumul productiei pe specii. Din acest punct de vedere economic acest indicator este foarte important mai ales pentru profilarea industriei de prelucrare pe speciile cu ponderea cea mai mare.

In analiza compozitiei pe specii a padurilor, nu se ia fiecare specie in parte, ci se constituie grupa de specii, dupa importanta lor economica si dupa criterii silviculturale.

Principalele grupe de specii sunt rasinoasele si foioasele. Acestea din urma se pot clasifica in : fag, stejar, diverse specii tari (capen, salcam, mesteacan, paltin,etc) si diverse specii moi (plop, salcie, tei).

La nivelul Directiei Silvice Buzau, structura padurilor pe specii se prezinta astfel:

Tabelul 1.5.

GRUPAREA PADURILOR PE SPECII (FOND FORESTIER)

GRUPAREA PADURILOR PE SPECII

Padurile administrate sunt constituite din arbori ude predomina fagul si rasinoasel - circa 65% urmate de speciile de esente tari - 16% si stejar - 14%


Document Info


Accesari: 9341
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

 


Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2014 )