Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































MONOPSONUL

economie


MONOPSONUL

Monopsonul reprezinta tipul de piata imperfecta în cadrul careia o multime de ofertanti ai unui bun omogen se afla în relatie cu un unic cumparator. Într-o asemenea situatie, cumpara­torul are putere de actiune asupra pretului la care se efectueaza tranzactia.



Pozitia monopsonica este detinuta de: a) firme productive ce achizitioneaza întreaga cantitate dintr-un factor de productie pentru a produce anumite bunuri (tutun, bumbac, animale pentru carne etc.);  b) firme comerciale care cumpara pe o piata pentru a le revinde la alte preturi pe aceeasi piata sau alta piata.

În primul caz se considera o firma care este singurul cum­parator în zona pentru un anumit factor de productie: forta de munca, materie prima industriala, un produs agricol etc. Monopsonul nu poate cumpara orice cantitate la un pret uniform. Pretul  platit pentru fiecare cantitate cumparata este dat de curba ofertei. Pretul este crescator în raport cu cantitatea cumparata. Daca Q este cantitatea de factor de productie achizitionata, avem:

p = f(Q) sau f '(Q) > 0.

Cheltuiala totala pentru monopson, respectiv costul total, este o functie de pret:

CT = p.Q = Q(p) . p.

Daca se tine seama ca monopsonul poate fixa pretul în asa fel încât sa-i determine pe producatori sa aduca pe piata anumite cantitati, cheltuielile totale se pot aborda si în  functie de cantitatea achizitionata:

CT = Q . p(Q).

Costul marginal (cheltuielile marginale), care exprima sporul de cheltuieli pentru achizitionarea unei unitati de cantitate în plus, se determina prin relatiile:

.

Deoarece f'(Q) > 0, costul marginal este superior pretului de cumparare. În fig. 7.20 curba Cmg , reprezentativa pentru costul marginal, este situata deasupra curbei ofertei S. Curba R reprezinta valoarea neta pentru cumparatorul fiecarei cantitati suplimentare achizitionate si deriva din cererea formulata de clientii cumparato­rului. Ea se mai numeste si curba venitului (beneficiului) marginal.


Curba ofertei S este crescatoare ca orice curba de oferta, iar curba Cmg, a cheltuielilor marginale, exprima rata de crestere a cheltuielilor totale ale cumparatorului, pe masura ce sporesc achizitiile sale.

Daca cumparatorul îsi vinde productia Q la un pret fix p pe o piata concurentiala, atunci venitul total este VT = pQ si profitul total:

π = VT - CT.

Conditia de maximizare se obtine prin derivarea expresiei precedente în raport cu Q:

Vmg = p + f'Q.




Pentru maximizarea profitului, cumparatorul (monopsonul) trebuie sa cumpere o cantitate de produs astfel încât venitul (beneficiul) marginal pe care îl obtine din cantitatea achizitionata sa fie egal  cu  cheltuiala  sa  marginala.  El  va cumpara cantitatea Q0 la pretul p0.

Daca nu ar exista monopsonul, presupunând ca am avea aceleasi curbe de cerere si oferta, în situatie de concurenta perfecta, cantitatea ar fi Q1 si pretul p1. Consecintele monopsonului sunt deci urmatoarele:

- cantitatea cumparata este mai scazuta decât în cazul concurentei perfecte: Q0 < Q1;

-   pretul platit vânzatorilor este mai scazut p0 < p1;

-   monopsonul obtine supraprofit care este masurat pe unitate de produs, prin distanta care separa costul mediu sau pretul de oferta al produsului, de beneficiul mediu obtinut din cumpararile produsului.

În al doilea rând, complicând modelul precedent se obtine cazul unui agent economic cu un comportament deosebit: comerciantul perfect care cumpara pentru a revinde. Este o combinatie deosebita: o firma care dispune de un monopson pentru un produs primar si beneficiaza de un monopol pe piata produsului finit.

Daca se revinde imediat marfa cumparata, logica operatiuni­lor este dependenta de curbele încasarii provenite prin revânzare. Firma este un intermediar, iar cantitatile  cumparate si vândute sunt identice si ea trebuie sa fixeze pretul de cumparare, precum si pretul de vânzare al produselor. Aceasta presupune gasirea a doua cupluri de curbe: curba costului mediu si curba costului marginal al primului vânzator si curba venitului mediu si a venitului marginal al cumparatorului devenit vânzator (fig. 7.21).

Curba S este curba ofertei si pentru monopol reprezinta curba costului mediu de obtinere a produsului, curba H' este cea a costului marginal (Cmg). Cererea care se adreseaza produsului firmei este exprimata de curba D si din aceasta deriva curba veniturilor (bene­ficiilor) marginale R, pe care ea le obtine prin cumpararea produsului pentru care are o situatie de monopson. Deoarece firma este si în situatie de monopol, curba venitului marginal (Vmg) este la stânga curbei venitului mediu (VM) si descreste mai repede decât aceasta din urma.

Cumparatorul face achizitii din bunul respectiv pâna la cantitatea Q0 care corespunde verticalei în punctul N, adica pâna la momentul în care venitul marginal Vmg (încasare adusa de ultima unitate revânduta) este egala cu costul marginal Cmg (costul ultimei unitati cumparate).

În caz de monopol, Q0 reprezinta cantitatea optima a vânzarilor ofertantului, iar pretul de monopol se fixeaza în punctul C = p2 (pretul cel mai înalt). Spre deosebire de acesta, pretul de monopson se fixeaza în punctul B = p0 (pretul cel mai scazut), situat pe curba costului mediu. Daca curba CMT este în acelasi timp si curba ofertei, punctul de cumparare B minimizeaza bine cheltuiala cumparatorului. Deoarece curba venitului mediu VM poate fi asimilata cu  curba cererii, punctul Eq reprezinta punctul de întâlnire al cererii si al ofertei si p1 este pretul de echilibru în caz de concurenta perfecta.

Fig. 7. 21. Echilibrul pietei de monopson ce dispune de un monopol.

Firma realizeaza cele mai ridicate profituri în cazul nivelului de activitate Q0 ce corespunde intersectiei curbelor de cost marginal si venit marginal, adica Cmg = Vmg. Pentru aceasta cantitate, pretul de vânzare este p2 si pretul de cumparare este p0.  Pretul de monopson p1 este inferior pretului de concurenta libera p1 si a celui de monopol p2. În mod corespunzator, cantitatea cumparata de monopson Q0 este inferioara celei cumparate în situatia de concurenta. Q0 reprezinta simultan cantitatea optima cumparata în monopson si vânduta în monopol. O data cu determinarea cantitatii optime se fixeaza si cele doua categorii de preturi: pretul de cumparare si pretul de vânzare.













Document Info


Accesari: 7197
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )