Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































Microeconomia

economie


Microeconomia

  1. Definitie, obiect de studiu
  2. Consumatorul, utilitatea si teoria optiunilor
  3. Producatorul, teoria productiei si teoria costurilor
  4. Legea cererii si a ofertei
  5. Piata, concurenta si structuri de piata
  6. Echilibru microeconomic



            În stiinta economica exista mai multe modalitati de analiza a structurii economice a functionarii economice si a recoltelor care se obtin în economie.

            Sunt mai multe nivele:

·      Microeconomie

·      Mezoeconomie

·      Macroeconomie

1. Microeconomiea reprezinta studiul structurii primare ale economiei si ale functionarii acesteia la acest nivel.

      Respectiv studiul activitatii unitatilor economice care constituie centre autonome de decizie, gestiune - actiune si respectiv a rezultatelor la acest nivel. Analiza legaturilor dintre diversi agenti economici (studiul pietelor).

      Microeconomia include studiul comportamentel 17517k101r or celor doi agenti economici principali:

·      Consumatorul

·      Producatorul

      În plan teoretic studiul comportamentului consumatorului se reflecta în:

·      Teoria optiunilor

·      Teoria consumului

      Studiul comportamentului producatorului se reflecta în:

·      Teoria productiei

·      Teoria costurilor

      Microeconomia se reflecta în:

·      Teoria pietelor

·      Teoria concurentei

·      Teoria echilibrului microeconomic

      Analiza microeconomica porneste de la doua axiome:

·      Raritatea resurselor: fiecare agent va actiona în asa masura pentru a realiza la cheltuieli (costuri) minime rezultate maxime.

·      Utilitatea: atât consumatorul cât si producatorul vor cumpara sau ca rezultatul activitatilor sa fie utile

2.  Consumatorul este utilizatorul final al bunurilor si serviciilor oferite de producator.

       Functia principala = consumul de bunuri si servicii

       Unitatea de evaluare a consumatorului o constituie gospodaria sau familia

       Consumatorul sta la originea cererii (creeaza si genereaza cererea)

       Comportamentul consumatorului se reflecta în cerere

       Cererea este cantitatea de bunuri si servicii pe care un consumator este dispus sa achizitioneze la un anumit pret.

       Cerea solvabila = cât ai cumparat la un anumit pret

       Factori care influenteaza cererea:


·      Nevoi (trebuinte)

·      Preferinte (înclinatii individuale)

·      Venitul

·      Preturile


       În analiza comportamentului consumatorului se are in vedere studiul optiunii acestuia; întrucât acesta exprima ceea ce doreste printr-o optiune.

       Orice optiune de consum are la baza aprecierea utilitatii si depinde de aprecierea acesteia.

       Utilitatea

            Capacitatea unui bun sau a unui serviciu de a satisface o nevoie umana.

            Preluata în economie din filozofia hedonista, mai exact din teoria filozofului englez           J.Benthan.

            Satisfactia pe care o procura posesiunea si utilizarea unui bun poate si directa (bun de    consum) sau indirecta (bun de productie).

            În analiza calitatii avem în vedere anumite calitati unui bun sau serviciu (calitatea unei       marfi)

            Valoarea unei marfi se exprima prin doua aspecte:

·     valoarea de întrebuintare (are capacitatea de a satisface o nevoie)

·     valoarea de schimb (are capacitatea de a se schimba cu altul)

            În cadrul analizei optiunii consumatorului avem în vedere unele trasaturi, caracteristici      ale utilitatii:

·     subiectivitate

·     se bazeaza pe ierarhizarea bunurilor si serviciilor dupa gradul de necesitate si utilitate

            În analiza utilitatii avem în vedere dincolo de dimensiuni si evolutia utilitatii.

            Din acest punct de vedere → odata cu cresterea cantitatii utilizate utilitatea descreste     ceea ce este normal.

            Legea utilitatii descrescânde → relatia dintre utilitate si cantitatile consumate; se          exprima prin functia de utilitate. De aceea în analiza comportamentului         consumatorului avem în vedere 2 tipuri de utilitati:

·     utilitatea totala (suma cantitatilor consumate)

·     utilitatea marginata ( suplimentarea aferenta fiecarei unitati aditionale consumata dintr-un bun)

            Având în vedere cele doua axiome în analiza consumatorului se introduce problema        combinarii anumitor categorii de bunuri.

               Clasificarea bunurilor:

            În functie de gradul de utilitate optiunea consumatorului exprima: ce, cât si în ce combinatii cantitative sa se achizitioneze diferite bunuri pentru a se obtine prin consum o satisfactie cât mai mare.



               Teoria consumului

            Consumul reprezinta utilizarea bunurilor si serviciilor în vederea satisfacerii unei nevoi (acoperirii unei trebuinte).

                                               

               Factori care determina consumul


·      trebuintele (nevoile)

·      utilitatea

·      venitul

·      preturile


            Partea din venit alocata pentru consum sunt cunoscute în analiza economica sub denumirea de buget

            Cheltuieli pentru consum = cantitatea de bunuri si servicii

            În analiza practica a consumului se considera ca oricare ar fi cheltuielile reprezinta un consum; analiza este realizata la nivel national dar si familial

               Indicatori microeconomici

            Consumul la nivel economic national - o parte care a fost utilizata efectiv

            Consumul = o parte din produsul intern brut destinata folosirii

       La nivelul economiei nationale se calculeaza:

·      consumul privat (final) → al familiilor

·      consumul public → cheltuielile administratiilor publice

               Indicatori de cheltuieli

            La nivelul unei gospodarii se calculeaza:

·      bugetul

·      structura consumului

Ř   cheltuieli pentru alimente

Ř   cheltuieli pentru îmbracaminte

Ř   cheltuieli pentru locuinta

Ř   cheltuieli pentru utilitatii

Ř   cheltuieli pentru transport si comunicatii

Ř   cheltuieli pentru servicii medicale

Ř   cheltuieli pentru amenajarea locuintei

Ř   cheltuieli pentru agrement, turism

       Gradul de echipare a gospodariilor cu bunuri de folosinta îndelungata (bunuri durabile)

            - numarul gospodariilor ce poseda bunuri durabile / nr. total de gospodarii

       Înclinatii spre consum: fractiunea din venit consacrata consumului (cheltuieli de consum)

               Elasticitatea cererii respectiv a consumului în raport cu venitul si cu pretul 

            Calculul coeficientului de elasticitate a consumului în raport cu venitul permite o anumita clasificare a bunurilor:

·      bunuri inferioare: bunuri al caror consum se dimensioneaza când venitul creste

                        Ex.: cartofii, pâinea, margarina

·      bunuri superioare: bunuri al caror consum creste o data cu cresterea venitului

                        Ex.: cheltuieli pentru sanatate, turism

·      bunuri normale: bunuri si servicii al caror consum creste în proportie mai mica decât cresterea venitului

               Legea Engel

            Cu cât o familie este mai saraca cu atât proportia din cheltuielile totale alocata hranei este mai mare.

            În functie de nivelul consumului se evalueaza si se stabileste nivelul de trai (= totalitatea bunurilor si serviciilor de care dispune o persoana pentru a-si acoperii nevoile). Nivelul de trai depinde de venit.

            Venitul de care dispune o persoana este un indicator al nivelului de trai.

            Puterea de cumparare = cantitatea de bunuri si servicii ce le poate cumpara o familie având un anumit venit.

            Costul vietii = cât te costa sa traiesti (este într-o continua crestere)

            Indicele preturilor de consum determina costul vietii

            Venitul este în functie descrescatoare fata de pret

            Elasticitatea = variatia cererii / variatia ofertei

            Inflatia = cresterea preturilor

            Deflatia = scaderea preturilor

3. Studiul comportamentului producatorului si a rezultatelor activitatii ec. a acestui agent

       Producator = acel agent economic care are drept functie principala productia de bunuri si servicii comerciale si ale carei venituri provin din încasarile de bunuri si servicii pe piata.

       Unitatea tip de analiza a componentei producatorului este firma

       Firma = unitatea tehnico - economica care produce bunuri si servicii destinate pietei

       În teoria productivitatii sunt utilizate câteva concepte:

·      conceptul de output → productie

·      conceptul de imput → resursele, factorii de productie

       W. Leontieff este creatorul analizei imput autput




       Componentele productiei se teoretizeaza în Teoria productivitatii si a costurilor

       Productivitatea urmareste maximizarea rezultatelor → obtinerea unui profit cât mai mare

                        Profit = încasari totale - cheltuieli de realizare a produselor

       Comparatia dintre rezultat si cheltuieli se realizeaza prin folosirea indicatorului de productivitate

       Raportul dintre productivitate si valoarea factorilor folositi

       Factori de productivitate:

·      munca

·      capitalul

       Pentru o analiza mai amanuntita se mai folosesc si alte metode de calculare a productivitatii: Productivitatea marginala = sporul de productie / sporul de consum al factorilor de productie.

       Teoria productivitatii exprima în fond optiunea producatorului:

·      optiunea a ce si cât sa fie produs

·      optiunea ca factorii de productie si cantitatile necesare pentru productie

       Substituirea factorilor → modificarea cantitatilor

       Productivitatea trebuie sa rezolve 2 probleme de baza:

·      în situatia în care costul factorilor de productie este dat (se cunoaste) si cunoscându-se si productivitatea diferitilor factori întrebarea este: Care sunt combinatiile posibile pentru a duce la maximizarea productiei si a rezultatului.

·      Când se cunoaste volumul productiei atunci problema pe care si-o pune productivitatea este gasirea acelor combinatii posibile de factorii care sa duca la minimizarea costurilor.

       Concluzia: productivitatea maxima se obtine atunci când combinatia de norme elementare de munca cu norme elementare de capital degaja un profit maxim.

       Orice productivitate poate actiona asupra nivelului productivitatii si nivelul costurilor.

                        Costuri = cheltuieli necesare pentru producerea unui bun sau serviciu

       În orice firma se realizeaza: cheltuieli totale cu productia pe produs

       Cresterea productivitatii  micsorarea costurilor.

       Un producator calculeaza:

·      Costurile fixe

·      Costurile variabile

       Costul unui produs depinzând de organizarea si gestiunea întreprinderii constituite o preocupare permanenta a producatorului care în final va trebui sa compare pretul de vânzare a produsului cu pretul de cost.

                        Profit = încasari - cheltuieli (costuri)

4. Legea cereri si a ofertei

       Analiza functionarii economice la nivel microeconomic

       Orice economie la nivel microeconomic functioneaza prin legaturile relatiilor care se stabilesc între agentii economici.

       Legaturile dintre agentii economici rep. si legatura dintre cele 4 sfere ale economiei:


·      Productia

·      Repartitia

·      Schimbul

·      Consumul


       Efectele functioneaza prin sistemul pietelor

       Piata = ansamblul operatilor comerciale respectiv ansamblul operatiilor de vânzare si cumparare; ansamblul relatiilor de schimb cu bunuri si servicii într-o economie

       Piata este constituita din doua componente:


·      Cerere

·      Oferta


       Cererea = reprezinta cantitatea de bunuri si servicii pe care cumparatorii vor sa le achizitioneze pentru un anumit pret

       Cererea solvabila = cererea convenita de puterea de cumparare

       Oferta = cantitatea de bunuri si servicii pe care producatorii vor sa le vânda la un anumit pret

       Piata functioneaza prin confruntarea cererii cu oferta respectiv prin varietatile cantitatile cerute si oferite, variatiile constitutive ale cererii sau ale ofertei.

       Variatiile sunt generate de oscilatiile de miscare ale preturilor; respectiv din cauza cresterii sau scaderii preturilor în functie de raportul cerere - oferta.

       Cererea si oferta sunt strâns legate între ele astfel încât exista în teoria economica o regula

       Când pretul scade are loc:

·      o crestere a cererii

·      o scadere a ofertei

       Când pretul creste (se mareste):

·      micsorarea cererii

·      cresterea ofertei

       În teoria economica raportul dintre variatiile cererii, ofertei si a oscilatilor pretului se exprima prin legea cererii si a ofertei (legea exprima evolutia si variatia cererii si ofertei în functie de pret).

       Matematic se considera ca cererea este o functie inversa de pret.

       Oferta este o functie crescatoare de pret (cu cât creste pretul cu atât creste oferta)

       Bunuri Giffen = bunuri indispensabile existente strict necesare omului

       Concluzie: Legea cereri si a ofertei corespunde reactiilor opuse ale ofertantilor si ale cumparatorilor când preturile variaza pe piata astfel:

·      o scadere a preturilor → producatorii maresc cererea

                                                         → vânzatorii micsoreaza oferta   

·      cresterea preturilor → cumparatorii îsi modeleaza micsorarea cereri



                                                     → vânzatorii maresc oferta

                       

5. Piata, concurenta forme si structuri de piata

       Variatiile cantitative ale ofertei si ale cererii în functie de miscarea preturilor sunt rezultatul concurentei

       Concurenta = notiunea de concurenta are un sens curent si un sens economic

       Curent = concurenta corespunde unei confruntari între numerosi vânzatori si numerosi cumparatori ai aceluiasi produs

       Economia = concurenta desemneaza o anumita structura de piata în care vânzatorii si cumparatorii sunt suficient de numerosi pentru ca nici unul dintre ei sa poata sa impuna un pret sau sa exercite o influenta asupra pretului

       Pretul stabilit de concurenta este un pret de echilibru (pret acceptat de toti partenerii pietei vânzatori si cumparatori)

       Pentru o piata concurentiala trebuie sa existe anumite conditii:

·      oferta si cererea sa fie elastice la pret

·      sa un existe o interventie pe piata în sensul ca se impune un anumit pret

       Existenta unei piete perfect concurentiala este o sinteza teoretica

       Concurenta se prezinta (se realizeaza în practica sub diverse forme exista anumite situatii de piata, diferite caracteristici:

·      piata curenta: livrarile de marfuri si platile se fac simultan

·      piata la termen: livrarile si platile sunt diferite în timp si evoluarile marfurilor se fac dupa o moneda forte

       Pentru caracterizarea structurilor pietei si a tipurilor de concurentei exista câteva criterii:

·      atomicitatea: numarul foarte mare de vânzatori ca si un numar mare de cumparatori (nimeni nu poate influenta pretul)

·      libertatea de miscare pe piata sau accesul liber pe piata

·      omogenitatea produselor (produse identice din punct de vedere al unitatilor)

·      mobilitatea factorilor de productie: forta de munca, capitalul

·      sa existe o transparenta a operatiilor pe piata

            Piete cu concurenta perfecta sunt acoperite cele 5 tipuri

            Piete cu concurenta pura sunt acoperite primele 3 conditii

            Piete cu concurenta imperfecta lipseste una din cele 5 tipuri

       Clasificarea pietelor în functie de gradul concurentei → Tabelul Stackelberg

Oferta (vânzatorul sau producatorul)     

UN (Mono)

CÂŢIVA (Oligo)

NUMEROsI (Infinit)

Cerea (cumparatorul)

UN

(Mono)

Monopol Bilateral

Monopson Contrariat (disputabil)

Monopson

CÂŢIVA (Oligo)

Monopol Contrariat (disputabil)

Oligopol Bilateral

Oligopson

NUMEROsI (Infinit)

Monopol

Oligopol

Concurenta

           

            Monopol - Oligopol: doua tipuri de piete care se caracterizeaza prin concurenta             imperfecta. Concurenta nu se duce prin pret ci prin diferentierea calitatilor sau a           performantelor.

       Începând cu secolul XX economia sa caracterizat prin concurenta Monopolista (ascensiunea monopolurilor)

       Concluzii

     Indiferent de aceste tipuri de piata în functie de concurenta piata joaca un rol important, central, în functionarea economiei moderne

       Dar aceste conditii ale functionarii economice de piata nu exclud unele actiuni de corectare si completare a pietei care justifica interventia statului

6. Echilibrul microeconomic

       Oscilatiile preturilor de pe piata au menirea sa duca la stabilirea echilibrului dintre cerere si oferta                 Echilibru  cerere = oferta

       Pentru ca o economie sa functioneze normal adica sa favorizeze reluarea ciclului activitatilor economice trebuie ca oferta sa se egalizeze cu cererea adica productia sa fie vânduta si cumparatorii sa cumpere ceea e au nevoie.

       Aceste lucruri sunt posibile prin oscilarea preturilor

       Echilibrul microeconomic = egalizarea cantitatii oferite cu cantitatea vânduta













Document Info


Accesari: 12603
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )