Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza















NOTIUNEA, DEFINITIA, INCHEIEREA SI FORMA CONTRACTULUI DE TRANSPORT FEROVIAR IN TRAFIC INTERNATIONAL

economie



loading...








ALTE DOCUMENTE

EXERCIŢIUL FINANCIAR ÎNCHEIAT LA 31 DECEMBRIE 1999
Salariul si impozitarea
asigurarea
SITUATIA ECONOMICO-FINANCIARA
ACTIVITATEA ECONOMICA
Analiza computerizata a datelor
Teste economie
INFLATIA IN ROMANIA IN PERIOADA 1998-1999
Tratati tema cu titlul "Procese de productie"
DESPATCH


NOTIUNEA, DEFINIŢIA, ÎNCHEIEREA sI FORMA CONTRACTULUI DE

TRANSPORT FEROVIAR ÎN TRAFIC INTERNAŢIONAL

   1.   Notiunea, definitia si obiectul contractului de transport feroviar în traficul 

                                                International

  1.1.  Notiunea si definitia contractului de transport feroviar international.

Deplasarea marfurilor de la producator la cumparatorii si consumatorii din alta tara este asigurata prin contractul de transport international de marfuri pe calea ferata. Acesta popate fi definit ca un contract prin care o parte , în calitate de caraus ,se obliga în schimbul unui tarif legal, sa transporte sub paza sa si înauntrul unui termen stabilit, anume cantitati de marfuri, pe care se obliga sa le elibereze destinatarului indicat de expeditor. Structura raporturilor juridice care se stabilesc la încheierea oricarui contract de transport prezinta anumite caractere comune, anumite principii aplicabile tuturor contractelor de trasport , determinate de caracterul unitar , autonom si specific al acestei institutii juridice.[1] 

Autonomia contractului de transport ca institutie juridica - trebuie înteleasa într-un dublu sens si anume :

a)               raporturile nascute din contractul de transport sunt independente de raporturile existente între destinatar si beneficiar, care au la baza un alt contract: de furnizare, de vânzare- cumparare etc. ,raporturi ce nu-i sunt opozabile carausului. Rezulta deci, ca suntem în prezenta a doua contracte de sine statatoare, fiecare cu efectele ce-i sunt proprii;

b)              contractul de transport reprezinta o institutie cu caractere specifice, care îl deosebesc de toate celellalte contracte economice sau de drept civil sau care au ca obiect prestari de servicii; el reprezinta pe plan juridic concretizarea unor raporturi economice de natura speciala - deplasarea obiectului transportului - ceea ce-i confera o figura juridica proprie, cu carcatere distincte. Fiind încheiate între agenti economici ,cu privire la executarea unor anumite prestatii, în vederea îndeplinirii sarcinilor ce le revin, unii autori considera contractele de transport ca facând parte din categoria contractelor economice, fiind  "contracte economice si având un carcater special".

Contractul de transport este un contract unitar, autonom si de sine statator, în continutul caruia se îmbina elemente care - în individualitatea lor - se aseamana cu elementele specifice altor contracte ( de antrepriza , de locatiune, de servicii, de depozit), dar care in ansamblul lor confera acestui contract o natura juridica proprie.

Contractul de transport , prin felul cum se formeaza si privit în complexitatea elementelor sale constitutive si al finalitatii sale, are o structura juridica proprie si o fizionomie specifica, fiind independent de oricare alt contract civil sau comercial, oricâta asemanare ar avea cu ele.

Practic, transporturile de marfuri în schimburile comerciale dint 22122k105w re tari se efectueaza în conformitate cu o serie de conventii internationale, unele încheiate la nivel guvernamental, altele intre organizatii si întreprinderi de transport din state diferite. Având caracter multilateral, aceste acte internationale reglementeaza domenii distincte de transport, printre care si transportul feroviar.

Domeniul transporturilor feroviare este cârmuit , în principal, de norme uniforme ce se aplica si în activitatea de transport a cailor ferate române, cum sunt:

a)               CONVENŢIA CU PRIVIRE LA TRANSPORTURILE INTERNAŢIONALE FEROVIARE încheiata la Berna la data de 9 mai 1980, care cuprinde reglementarile referitoare la organizatia interguvernamentala pentru transport international feroviar (COTIF) si doua anexe referitoare la "REGULILE UNIFORME PRIVIND CONTRACTUL DE TRANSPORT INTERNAŢIONAL AL MĂRFURILOR" (CIM) si respectiv, la "regulile uniforme privind contractul de transport feroviar al calatorilor si bafajelor" (CIV). Conventia COTIF a fost ratificata prin Decretul nr.100 din 28.03.1983 publicat în Buletinul Oficial nr.23/01.04.1983. aplicarea acestei conventii capata generalitate tot mai ampla pentru tarile din Est dupa transformarile politico-economice petrecute începând cu evenimentele de la sfârsitul deceniului trecut;

b)              Conventia privind traficul feroviar international de marfuri (SMGS) , încheiata la nivel de ministere, conventie mai putin uzitata dupa 1990 , insa în vigoare înca si aplicata în continuare de statele parti participante la trafic în Est.

Aceste conventii au în vedere contracte cu carcater international. Aceasta conditie este indeplinita daca statia feroviara de predare si cea de destinatie a marfurilor sunt situate în doua state diferite, deci transportul strabate teritoriul a cel putin doua state contractante.

În lipsa unor dispozitii cuprinse în conventii , în întelegerile speciale dintre state, în dispozitiile complementare adoptate pentru executare, in tarifele internationale se aplica dispozitiile legilor si reglementarilor nationale referitoare la transportul din fiecare stat. În prezent , în cadrul Comitetului international de transport de la Berna au loc lucrari de revizuire a Conventiei CIM care pornesc de la ideea demonopolizarii transportului feroviar, înscrisa în Directiva consiliului privind dezvoltarea cailor ferate comunitare nr.91/440 din 29 iulie 1991 a Comunitatii Economice Europene. Aceasta directiva a stabilit urmatoarele cerinte:

-                  pentru a face transporturile feroviare eficiente si competitive in raport cu celelalte moduri de transport , statele membre trebuie sa garanteze întreprinderilor feroviare un statut beneficiar independent care sa le permita sa se comporte conform modalitatilor comerciale si sa se adapteze pietei;

-                  dezvoltarea viitoare si o exploatare eficienta a retelei feroviare pot fi facilitate printr-o separare înitre exploatarea serviciilor de transport si gestiunea infrastructurii.[2]

În aplicarea celor de mai sus ,în cadrul lucrarilor de revizuire a CIM s-au prevazut urmatoarele:

-                  în vederea unei mai bune adaptari la necesitatile pietei s-a renuntat la formula "contract real" ,fiind adoptata aceea de "contract consensual". Aceasta deoarece ,clientela pentru  a evita dificultatile rezultate din obligatia de a preda marfa de transport concomitent cu predarea scrisorii de trasura, în practica a optat, în numeroase cazuri ,pentru expedierea marfurilor în trafic rutier, reglementata de Conventia referitoare la contractul de transport international de marfuri pe sosele (CMR) semnata la Geneva la 19 mai 1956 care prevede ca în acest trafic contractul de transport este consensual;

-                  în virtutea principiului independentei întreprinderilor feroviare de transport în raporturile cu statul , se are in vedere ca în Conventia CIM sa fie cuprinse mai putine dispozitii de detaliu în scopul de a se oferi o mai mare flexibilitate pentru întelegerile directe de detaliu în scopul de a se oferi o mai mare flexibilitate pentru întelegerile directe între partile contractului de transport în ce priveste itinerariul, termenele de livrare etc.;

-         în ceea ce priveste responsabilitatea, din cerinta separarii juridice a infrastructurii de exploatare, a rezultat în cadrul lucr arilor de revizuire a Conventiei CIM necesitatea crearii unui sistem în care exploatantul feroviar, raspunzator fata de client, sa aiba drept de regres împotriva gestionarului infrastructurii în cazul în care dauna s-a produs din cauza defectiunilor acesteia din urma.

Fata de faptul ca lucrarile de revizuire a Conventiei CIM si de ratificare a acesteia de catre state vor necesiat o perioada îndelungata de timp, contractul de ttransport international feroviar de marfuri ramâne în continuare reglementat de Conventia CIM actuala. Potrivit acestei conventii, contractul de transport de marfuri pe calea ferata în trafic international prezinta urmatoarele trasaturi esentiale:

-                     este un contract bilateral, deoarece chiar de la încheierea lui în mod valabil da nastere la obligatii reciproce si interdependente în sarcina ambelor parti contractante;

-                     este, prin esenta sa, un contract cu titlu oneros, pentru ca fiecare parte contractanta urmareste sa obtina un folos, o contraprestatie, în schimbul obligatiei asumate;

-                     este un contract comutativ, pentru ca partile cunosc întinderea obligatiilor reciproce pe care si le asuma chiar din momentul încheierii contractului si pot aprecia valoarea acestor prestatii reciproce ca fiind echivalente;

-                     are un caracter real, deoarece pentru încheierea sa valabila, consimtamântul partilor trebuie sa fie materializat în predarea ( remiterea ) efectiva a marfurilor care urmeaza sa fie transportate de catre caraus.

1.1.      Obiectul contractului de transport feroviar în trafic international

Obiectul contractului de transport consta în obligatiile la care se angajeaza partile în cauza.[3] Astfel, carausul se obliga sa transporte sau sa faca sa se transporte marfa dintr-un loc în altul, sa pastreze marfurile ce i-au fost încredintate, iar uneori îsi asuma si obligatia de încarcare-descarcare a marfurilor, iar expeditorul are obligatia de a plati taxa de transport. Elementul esential al contractului de tyransport îl constituie obligatia de a transporta marfurile, celelalte obligatii fiind secundare si subordonate obligatiei principale. Obiectul material al prestatiei carausului trebuie sa îndeplineasca anumite condi anumite conditi de validitate. Astfel, conform prevederilor art. 4 din Conventia CIM, sunt excluse de la transport urmatoarele obiecte:

a)               obiectele al caror transport este interzis, fie chiar numai pe unul din teoriile din parcurs;

b)              obiectele al caror transport este rezervat administratiei postelor, fie chiar numai pe unul din teoriile din parcurs;

c)               obiectele care, datorita dimensiunilor lor, greutatii lor sau modului lor de prezentare, nu ar putea fi transportate, din cauza instalatiilor sau a mijloacelor de exploatare, fie chiar numai pe una din caile ferate din parcurs;

d)              materiile si obiectele excluse la transport în virtutea Regulamentului privind transportul international feroviar periculoase (RID).

De asemenea, doua sau mai multe state, prin intelegeri, sau doua sau mai multe cai ferate, prin dispozitii tarifare, pot conveni conditiile pe care trebuie sa le îndeplineasca anumite materii sau anumite obiecte excluse de la transport prin RID , pentru a fi totusi admise. Aceste intelegeri si dispozitii tarifare trebuie sa fie publicate si comunicate oficiului central, care le notifica statelor. Astfel, art..5.1. din Conventia CIM prevede obiectele admise la transport în anumite conditii, si anume:

a)               materiile si obiectele admise la trasnport în conditiile RID sau ale întelegerilor si dispozitiilor tarifare;

b)              transporturile funerare, vehiculel de cale ferata care circula pe roti proprii, animale vii, expeditiile al caror transport prezinta dificultati speciale din cauza dimensiunilor lor, greutatii lor de prezentare, în conditiile dispozitiilor complementare; acestea pot deroga de la regulile uniforme.

Animalele vii trebuie sa fie insotite de un însotitor pus la dispozitie de predator. Însotitorul nu este totusi cerut când aceasta se prevede în tarifele internationale sau când caile ferate participante la transport au renuntat la acesta la cererea predatorului; în acest caz, în afara unei întelegeri contrare, calea ferata este scutita de raspunderea sa pentru orice pirdere sau avariere care rezulta dintr-un risc pe care însotirea avea scopul de a-l evita.[4]

  1. Partile contractului de transport feroviar de marfuri în trafic international. Pozitia destinatarului în contractul de transport.

2.1.Partile contractului de transport feroviar de marfuri în trafic international.

 
 

Contractul de transport se încheie între caraus si expeditor, ce apar în mod obisnuit ca parti ale contractului. Deci, parti ale contractuli de transport sunt de pe o parte carausul, iar pe de alta parte expeditorul.

Carausul este persoana care îsi ia însarcinarea ca într-un mod oarecare sa transporte un obiect oarecare. Obligatia principala a carausului consta în a deplasa marfa de la punctul de expediere si pâna la locul de destinatie convenit ( prin ipoteza, într-o alta tara). Îi revine de asemenea , obligatia de paza a bunurilor ce i-au fost încredintate pâna în momentul eliberarii lor de catre destinatar.

Deci, parte în contractul de transport în calitate de caraus este totdeauna o regionala de cale ferata care incheie contractul prin statia de cale ferata care-l deserveste pe expeditor adica statia CFR careia expeditorul îi preda marfurile spre transport. Caracterul de exclusivitate detinut de calea ferata asupra transporturilor feroviare confera acesteia calitatea de "caraus unic", calitate care dupa cum arata are consecinte importante pe planul raspunderii.

Cum în fiecare stat sunt organizate retele feroviare proprii, carausul initial, prin încheierea contractului de transport în scopul unei deplasari se obliga ca transportul sa se efectueze si dincolo de hotarele sale, pe teritoriul tarilor de pe parcurs, de catre carausii respectivi.

Expeditorul poate fi orice persoana fizica sa juridica care are interes sa transporte marfa în aceste conditii. El este ofertantul operatiei de transport si, în acelasi timp, predatorul încarcaturii catre caraus. Este irelevant pentru încheierea contractului de transport de marfuri pe caile ferate daca expeditorul este proprietarul marfii sau numai mandatarul acesteia.

Expeditorul marfii, la data încheierii contractului de transport , trebuie sa nominalizeze în documentul ce se întocmeste, respectiv în scrisoarea de trasura, persoana beneficiarului, caruia urmeaza sa-i fie eliberata marfa la capatul calatoriei. Din acest punct de vedere expeditorul are o facultate de optiune. El îsi poate rezervadreptul de a fi destinatarul marfii transportate sau va specifica o terta persoana ca beneficiar. Obligatia ce incuba expeditorului ( respectiv destinataruli ) consta în plata taxei de transport, reprezentând echivalentul serviciilor prestate de caraus. Pentru a incheia un contract de transport valabil, partile trebuie sa aiba capacitatea de executie deplina, adica sa poata sa-si exercite drepturile si sa-si asume obligatii prin acte juridice încheiate în nume propriu. Minorii cu capacitate de exercitiu restrânsa vor putea încheia singuri contracte de transport, dar cu încuviintarea prealabila a ocrotitorului legal ( parinti, tutore) .

1.2           Pozitia destinatarului în contractul de transport feroviar de marfuri în                       trafic international.

Una din trasaturile originale ale contractului de transport rezulta din efectele pe care le produce fata de destinatar, desigur daca acesta este o terta persoana în raport cu contractul intervenit între caraus si expeditor. În masura în care destinatarul adera la o asemenea conventie, el devine titular de drepturi (i se va elibera marfa stramutata) si de obligatii (poate fi tinut la plata taxelor de transport) în raport cu carausul, desi nu a contractat cu acesta nici personal, nici prin mandatar. Derogarea este vadita fata de principiul clasic res inter alios acta, aliis neque prodesse, neque potest.

Fundamentul juridic al pozitiei pe care o detine destinatarul în cadrul contractului de transport a generat discutii si explicatii variate.

O însemnata parte a literaturii de specialitate considera ca drepturile destinatarului deriva dintr-o stipulatie pentru altul. În cadrul acestei operatiuni trilaterale, expeditorul este stipulant, carausul detine pozitia de promitent, iar destinatarul pe cea de tert beneficiar. Se poate însa obiecta ca, în mod normal, stipulatia pentru altul produce numai efectul de a crea drepturi în favoarea tertului beneficiar, nu si obligatii. Or, în cadrul contractului de transport, destinatarul (deci beneficiarul) poate fi tinut sa suporte integral sau partial costul pentru deplasarea marfii. În plus, teoria stipulatiei pentru altul scindeaza, fara justificare teoretica sau practica, operatiunea transportului bazata pe un contract unitar si indivizibil, în faza primara a promisiunii pe care si-o asuma carausul, si în faza secundara a realizarii drepturilor de catre destinatar.

Dificultatile pe care le întâmpina tezele referitoare la pozitia juridica a destinatarului denota convingerea ca aceasta prezinta o certa originalitate, nefiind reductibila la formule precum gestiunea de afaceri, cesiunea de drepturi ori stipulatia pentru altul. Particularismul semnalat îsi gaseste o reflectare mai apropiata de realitate în teoria potrivit careia destinatarul poate fi socotit ca titular de drepturi autonome, nascute nemijlocit din contractul de transport. Potrivit tezei în discutie, destinatarul dobândeste aceste drepturi fata de caraus înca de la data încheierii contractului de transpot, totusi subordonate unui termen suspensiv si unei conditii rezolutorii. Într-adevar, drepturile destinatarului nu pot fi exercitate împotriva carausului înca de la data perfectarii contractului de transport, ele sunt suspendate pâna la sosirea marfii la locul de destinatie. Pe de alta parte, expeditorul poate revoca drepturile destinataruli, înlocuindu-l cu un alt destinatar, în timpul parcursului pe care îl strabate.[5]

3.Încheierea contractului de transport feroviar de marfuri în trafic   international.

Pentru încheierea valabila a a contractului de transport pe calea ferata este necesar, în primul rând , realizarea consimtamântului partilor care îl încheie, respectiv al expeditorului si al carausului, prin procedura ofertei facuta de o parte si acceptarea ei de catre cealalta parte. Momentul încheierii contractului de transport se consider care marfa împreuna cu scrisoarea de trasura au fost primite la transport, acest moment certificându-se prin stampilarea documentului de transport cu stampila conferind scrisorii de trasura forta probanta necesara cu privire la momentul încheierii contractului de transport.

3.1.Încheierea contractului de transport feroviar în trafic international  direct cu carausul.

Transportul de marfuri pe calea ferata se executa pe baza contractului de transport încheiat între calea ferata si expeditorul marfii, care poate fi o persona juridica cu capital de stat, particular sau mixt sau o persoana fizica. Conform art.11 din CIM : " Contractul de transport este încheiat din momentul în care calea ferata de predare a primit la transport marfa însotita de scrisoarea de trasura. Primirea este confirmata prin aplicarea pe scrisoarea de trasura si daca este cazul pe fiecare fila poarta data primirii."[6]

Calea ferata fiind un caraus unic, se încheie un singur contract de transport, ;a executarea acestuia putând participa calea ferata din doua sau mai multe tari. Fiecare cale ferata are o raspundere proprie, în limita careia îsi desfasoara activitatea, dar si o raspundere pentru executarea transoportului de catre celelalte cai ferate care au participat la executarea contractului de transport.

Contractul de transport încheiat de calea ferata de expeditie cu expeditorul marfii da nastere la obligatii pentru toate caile ferate participante, pe teritoriul carora trece transportul, deci contractul se încheie si în numele acestora, cu alte cuvinte calea ferata apare ca un caraus unic. Din aceatsa cauza transportul va parcurge itinerariul stabilit pe baza unui singur document de transport, toate operatiunile pe care le presupune transportul fiind efectuate de caraus, fara a fi necesara prezenta expeditorului.

Transportul de marfuri pe calea ferata se poate efectua ca expeditii de vagoane, atunci când se foloseste întreaga capacitate de transport a mijlocului, (dupa tonaj sau volum) ori ca expeditii de coletarie, când cantitatea de marfuri nu acopera aceasta capacitate.

Viitoarele parti contractante se afla într-un raport legal premergator încheierii contractului si în puterea caruia carausul este obligat sa contracteze.

Obligatia generala legala a caii ferate în raport cu toti expeditorii decurge din  carcaterul de exclusivitate al activitatii de transport care se înfaptuieste pe calea ferata. De asemenea, obligatia de a încheia contractul de transport se desprinde si din principiul egalitatii de tratament pe care calea ferata trebuie sa-l aplice fata de toti expeditorii de marfuri, persoane fizice sau juridice.

Obligatia de a efectua transportul cu mijloace obisnuite, are semnificatia de mijloace pe care carausul le foloseste în mod curent, adica de cele de care dispune în mod efectiv.

Conform CIM, se primesc la transport numai marfuri prevazute de conventie si numai daca nu se opun împrejurari de neînlaturat, iar expeditorul este obligat sa respecte prevederile conventiei.

Ca parte în contract, calea ferata încheie conttractul de cale feraaŢ de expeditie, care primeste marfa în vederea efectuarii transportului. Desi transportul poate parcurge teritoriul mai multor state, carcaterul de exclusivitate pe care îl detine calea ferata asupra acestui fel de transpot, angajeaza raspunderea tuturor cailor ferate participante, în raport cu expeditorul, calea ferata având calitatea de caraus unic, cu toate consecintele ce decurg din aceasta calitate.

De regula, oferta este facuta de expeditor, prin prezentarea marfii însotita de scrisoarea de trasura, iar acceptarea ofertei de catre caraus consta în verificarea încarcaturii si aplicarea stampilei statiei de expeditie pe documentul de transport.

Oferta de a contracta poate apartine si carausului. Mai mult, principiul libertatii de a contracta, care-si gaseste aplicatie deplina în conditiile economiei de piata, cât si existenta unor capacitati disponibile de transport, permit si chiar impun carausului o atitudine activa în aceasta privinta, punându-l în situatia de a face oferte de transport expeditorilor potentiali si a se folosi de reclama comerciala în acest scop.

Pentru încheierea valabila a contractului de transport pe calea ferata, partile trebuie sa-si exprime consimtamântul numai în forma scrisa.

Caracterul real al contractului de transport pe calea ferata impune, pentru încheierea sa, pe lânga realizarea acordului de vointa si remiterea materiala a marfii.

În conformitate cu art. 8 din Conventia CIM, încheierea contractului de transport international de marfuri presupune atât consimtamântul partilor, cât si predarea marfii însotita de scrisoarea de trasura. Dupa aplicarea stampilei statiei de expeditie pe scrisoarea de trasura, aceasta face dovada contractului de transport încheiat. Prin aplicarea acestei stampile, statia de primire certifica atât primirea marfii la transport, cât si momentul încheierii contractului de transport.

Determinarea momentului încheierii contractului de transport are o mare importanta teoretica si practica, deoarce din acest moment trece raspunderea asupra marfii catre caraus si se calculeaza curgerea timpului de executare a transportului contractat.

Daca s-a omis aplicarea stampilarii scrisorii de trasura de catre caraus si se nasc litigii, expeditorul poate face dovada momentului încheierii contractului de transport cu alte mijloace de proba, cum sunt: chitanta de primire a marfii, buletinul de predare a vagonului, registrul de primire a marfii, registrul de cantar etc.

În transportul de marfuri în trafic international pe calea ferata, contractul de transport poate fi încheiat nu numai în numele caii ferate de expeditie, ci si în numele ei si al celorlalte cai ferate participante.

1.2.  Încheierea contractului prin Casa de Expeditii

Contractul de expeditie nu are o natura juridica proprie, el îmbraca fie forma contractului de comision, fie a contractului de mandat. Este contractul în baza caruia o persoana specializata, ocasa de expeditii, se obliga sa preia o anumita cantitate de marfuri de la sediul vânzatorului sau producatorului si sa o predea carausului în vederea transportului acesteia la destinatie.[7]

În baza contractului de comision sau mandat, vânzatorul poate împuternici casa de expeditii ca, pe lânga o prestatie materiala de preluare a marfii din depozitele sale, ceea ce presupune încarcarea si deplasarea acesteia catre statiile de expeditie, sa poata primi împuternicire si pentru încheierea contractului de expeditie.

Acestia au interes sa încheie contractul deoarece scapa de grija încarcarii marfii, de grija de a umbla dupa caraus. De asemenea, Casa de Expeditii alege rutele cele mai avntajoase din punct de vedere economic.

4.Forma contractului de transport feroviar în trafic international

Contractul de transport de marfuri pe calea ferata în trafic international se încheie în forma scrisa.

În acest scop se completeaza tipizat, cu denumirea de scrisoare de trasura, care este, de fapt, un contract model al carui cuprins, fiind stabilit prin acte normative, este obligatoriu pentru parti.

Scrisoarea de trasura este pusa la dispozitie de catre calea ferata si se completeaza de expeditor, iar datele cuprinse în chenare cu linie groasa se completeaza de caraus.

Completarea scrisorii de trasura trebuie facuta în asa fel încât sa nu se stearga literele, sa nu prezinte stersaturi, adâugiri, prescurtari etc., într-un asemenea caz carausul putând sa o respinga.

Pentru fiecare expeditie trebuie sa se întocmeasca o scrisoare de trasura. Aceeasi scrisoare de trasura nu poate sa priveasca decât încacatura unui singur vagon. Dispozitiile complementare pot deroga de la aceste reguli.

Scrisoarea de trasura, potrivit prevederilor art. 12 CIM, trebuie sa fie tiparita în doua sau trei limbi , din care cel putin una sa fie aleasa dintre limbile de lucru ale organizatiei.[8]

Scrisoarea de trasura trebuie sa cuprinda urmatoarele mentiuni obligatorii:

-                  locul si data întocmirii scrisorii de trasura, din aceste mentiuni rezultând competitia teritoriala în caz de litigiu si momentul încheierii contractului de transport, cât si al transferului detentiunii marfii de la expeditor la caraus, cu implicatiile ce decurg de aici;

-                  denumirea statiei de predare si acelei de destinatie;

-                  numele (denumirea), domiciliul (sediul) si numarul contului bancar al destinatarului. Precizam ca în documentul de transport nu poate figura decât un singur destinatar;

-                  denumirea marfii predate la transport, care trebuie sa corespunda indexului alfabetic al marfurilr, greutatea si alte elemente de identificare a încarcaturii;

-                  numarul vagonului si, în plus, pentru vagoanele particulare, tara, pentru marfurile a caror încarcare incuba predatorului;

-                  enumerarea detaliata a documentelor însotitoare: vamale, fiscale, administrative etc;

-                  numele (denumirea), domiciliul (sediul) si expeditorului si semnatura sa ori aplicarea stampilei sale sau ambele. Ca expeditor trebuie sa fie înscrisa o singura persoana fizica sau un alt subiect de drept.

În afara acestor mentiuni obligatorii, scrisoarea de trasura poate contine si urmatoarele mentiuni facultative:

-                  "în gara" , sau , "a se preda la domiciliu" ;

-                  " francare" sau "transmisie" ,în primul caz taxele se platesc de expeditor, iar în al doilea, de catre destinatar;

-                  suma rambursului care greveaza transportul;

-                  itinerariul si indicarea garilor unde se face vamuirea;

-                  indicatii speciale de expediere a marfii sau reexpediere a marfii.

Scrisoarea de trasura trebuie sa contina, daca e cazul, toate celelalte mentiuni prevazute în regulile uniforme. Ea nu poate contine alte mentiuni decât daca sunt impuse sau admise de legile si reglementarile unui stat, de dispozitiile complementare sau tarifare si nu sunt contratre regulilor uniforme.

Cu toate acestea, predatorul poate sa înscrie în spatiul scrisorii de trasura rezervat în acest scop, însa numai cu titlu de informatie pentru destinatar, mentiuni care se refera la expeditie, fara ca din aceasta sa rezulte vreo obligatie sau raspundere pentru calea ferata.

Scrisoarea de trasura nu poate fi decât nominativa.

Scrisoarea de trasura se va compune din cinci parti, fiecare având o anumita destinatie:

-                  scrisoarea de trasura unicat, care însoteste marfa pe tot parcursul, pâna la statia de descarcare;

-                  scrisoarea de trasura duplicat, care ramâne în posesia expeditorului, atestând predarea marfii catre calea ferata si încheierea contractului de transport;

-                  matca scrisorii de trasura, care ramâne în registrul statiei de predare, probând încheierea contractului;

-                  avizul, care se înmâneaza destinatarului, anuntându-i sosirea marfii în statia de descarcare;

-                  adeverinta de primire, care atesta primirea marfii de catre destinatar si semnata de acesta, ramâne la cârâus.

Scrisoarea de trasura poate fi însotita de urmatoarele documente:

-                  foaia de expeditie, care se întocmeste uneori, dar nu obligatoriu, si însoteste marfa pâna la destinatie;

-                  actul de plata centralizata, acre serveste ca instrument de decontare cu calea ferata;certificatul de trecere a frontierei.

Scrisoarea de trasura nu constituie titlu reprezentativ al marfii. În cazul transportului de mesagerii, documentul de transport poarta denumirea de buletin de mesagerii.

Conventia CIM prevede posibilitatea transportului marfii si în trafic combinat, în sensul ca în lista cailor ferate li se aplica conventia, pot fi înscrise si linii regulate ale serviciului de transort rutier sau pe apa, care completeaza parcursurile de cale ferata.



[1]  Tonel Ciobanu, NOTE DE CURS

[2]  Directiva consiliului privind dezvoltarea cailor ferate comunitare nr. 91/440 din 29 iulie 1991 a Comunnitatii Economice Europene

[3]  Octavian Capatîna, CONTRACTUL COMERCIAL DE TRANSPORT, Bucuresti, 1955

[4]  REGULI UNIFORME PRIVIND CONTRACTUL DE TRANSPORT INTERNAŢIONAL FEROVIAR AL MĂRFURILOR (CIM)

[5]  Octavian Capatîna, CONTRACTUL COMERCIAL DE TRANSPORT, Bucuresti, 1995

[6]  REGULI UNIFORME PRIVIND CONTRACTUL DE TRANSPORT INTERNAŢIONAL FEROVIAR AL MĂRFURILOR (CIM)

[7]  Tonel Ciobanu, NOTE DE CURS

[8]  REGULI UNIFORME PRIVIND CONTRACTUL DE TRANSPORT INTERNAŢIONAL FEROVIAR AL MĂRFURILOR (CIM)


Document Info


Accesari: 7424
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

 


Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2014 )