Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































O INTRODUCERE IN DREPT SI ECONOMIE

economie


O Introducere īn Drept si Economie  

"Pentru studiul rational al dreptului omul literei scrise poate fi omul prezentului, dar omul viitorului este omul statisticii si maestrul economiei ... Vedem ca pentru orice trebuie sa dam ceva īn schimb si īnvatam sa comparam avantajele pe care le cāstigam cu alte avantaje pe care le pierdem si sa stim ce facem atunci cānd alegem. "



Oliver Wendell Holmes, The Path of The Law,

"Pentru mine cel mai interesant aspect al miscarii drept si economie a fost aspiratia de a plasa studiul dreptului pe o baza stiintifica, cu o teorie coerenta, cu ipoteze precise, deduse din teorie si teste empirice ale ipotezelor. Dreptul este o institutie sociala de o enorma antichiitate si importanta si nu vad nici un motiv pentru care el nu s-ar preta la studiul stiintific, Economia este cea mai avansata dintre stiintele sociale si sistemele legislative, continānd multe paralele si suprapuneri cu sitemele pe care economistii le-au studiat cu succes."

Judge Richard A. Posner

Pāna nu demult, Dreptul a limitat folosirea economiei la ariile legislatiei antitrust, industriilor reglementate si determinarea pagubelor monetare. Dr 525p1512f eptul avea nevoie de exonomisti īn aceste arii pentru a raspunde la cāteva īntrebari. Aceste interactiuni limitate s-au schimbat dramatic la īnceputul anilor 1960 cānd analiza economica a dreptului s-a extins īn ariile cele mai traditionale ale dreptului, ca dreptul proprietatii, contracte, delicte, drept si procedura penala si drept constitutional.

Economistii au schimat natura cursurilor de drept, īntelegerea comuna a regulilor si institutiilor legislative si chiar practica dreptului. Ca dovada sa consideram acesti indicatori ai impactului economiei asupra dreptului. Din 1990 cel putin un economist a fost la una din facultatile de drept de top din America de Nord si Europa de vest. Programe commune (doctorat īn economie si īn drept) exista īn multe universitati proeminente. Revistele de drept publica multe articole folosind abordari economice si sunt multe reviste dedicate exclusive acestui domeniu[1]. Recent, un studio exhaustive a gasit ca abordarile economice sunt citate īn revistele americane de drept mai mult decāt articolele folosind alte abordari[2]. Majoritatea cursurilor facultatilor de drept din America include acum cel putin un scurt sumar al analizei economice a dreptului. La īnceputul anilor 1990, erau organizatii profesionale īn drept si economie īn Europa , Canada , SUA, America Latina si Australia. Domeniul a primit cel mai mare nivel de recunoastere īn 1991 si 1992 cānd doua Premii Nobel consecutive īn stiiintele Economice au fost acordate unor economisti care au ajutat la fundamentarea analizei economice a dreptului - Ronald Coase si Gary Becker. Īnsumānd toate acestea, Profesorul Bruce Ackerman de la Yale Law School a descris abordarea economica a dreptului ca "cea mai importanta dezvoltare din secolul XX a scolii de drept."  

Impactul noului domeniu s-a extins dincolo de universitati, īn practica dreptului si implementarea politicii publice. Economistii au furnizat fundamentarea intelectuala pentru miscarea de reglementare din anii 1980, care s-a soldat cu schimbari dramatice īn America, cum a fost dizolvarea organismelor de reglementare care stabileau preturile si rutele pentru liniile aeriene, de camioane si caile ferate. Īn alta zona a ariei politicii, o comisie creata de Congres īn 1984 pentru a reforma condamnarea criminala din instantele federale, pentru a ajunge la unele din rezultatele sale a folosit īn mod explicit rezultatele din drept si economie. Mai mult, mai multi proeminenti absolventi de drept si economie au devenit judecatori federali si folosiesc analiza economica īn opiniile lor.


[1]  De exemplu, Journal of Law and Economics a īnceput īn 1958; Journal of Legal Studies īn 1972 si Research in Law and Economics, the International Review of law and Economics si the Journal of law, Economics, and Organization īn anii 1980.

[2]  William M. Landes si Richard A. Posner, The Influence of Economics on Law: A Quantitative Study, 36 J.Law&Economics 385 (1993)

1.1. Ce este Analiza Economica a Dreptului

De ce a reusit analiza economica a dreptului? Ca si iepurele īn Australia, economia a gasit o nisa libera īn "ecologia intelectuala" a dreptului si a umplut-o rapid. Pentru a explica nisa, sa consideram aceasta clasica definitie a legii: "O lege este o obligatie sprijinita de o sanctiune a statului."  

Legiuitorii si judecatorii[1] īntreaba adesea "Cum va influenta o sanctiune comportamentul?" De exemplu, daca sunt impuse pagube[2] punitive asupra producatorului unui produs defect, ce se va īntāmpla īn viitor cu siguranta si pretul produsului? Sau, va scadea numarul de acte criminale daca cei care sunt la a treia fapta sunt automat īnchisi? Avocatii au raspuns la asemenea īntrebari īn 1960 īn mare parte īn acelasi mod cum au facut-o īn anul 60 ī.d.C. - prin consultarea intuitiei si a oricaror fapte disponibile.  

Economia a furnizat o teorie stiintifica pentru a prezice efectele sanctiunilor legale asupra comportamentului. Pentru economisti, sanctiunile arata ca si preturile si este de banuit ca oamenii raspund la aceste sanctiuni īn mare masura la fel cum raspund la preturi. Oamenii raspund la preturi mai mari prin a consuma mai putin sau bunuri mai ieftine, astfel ca este de presupus ca oamenii raspund la sanctiuni legale mai grele prin a face mai putine fapte care sunt sanctionate. Economia are teorii matematice precise (teoria pretului si teoria jocurilor) si metode empirice solide[3] (statistica si econometrie) de analizare a efectelor preturilor asupra comportamentului.  



Sa consideram un exemplu. Sa presupunem ca producatorul stie ca produsul sau va vatama[4] uneori consumatorii. Cāt de sigur va face el produsul? Raspunsul depinde de doua costuri: primul, costul efectiv al sigurantei, care depine īn schimb de fapte legate de proiectare si producere; si "pretul implicit" al vatamarilor consumatorilor impus prin raspunderea[5] legala a producatorului. Raspunderea este o sanctiune pentru vatamarea altora. Producatorul va avea nevoie de ajutorul avocatilor pentru a estima acest pret implicit. Dupa obtinerea informatiei necesare, producatorul va compara costul sigurantei si pretul implicit al accidentelor. Pentru a maximize profiturile, producatorul va ajusta siguranta prāna cānd costul efectiv al sigurantei suplimentare va fie gal cu pretul implicit al accidentelor suplimentare.  

Generalizānd, putem spune ca economia furnizeaza o teorie a comportamentului pentru a prezice cum vor raspunde oamenii la schimbari īn legislatie. Aceasta teorie īntrece intuitia, asa cum stiinta īntrece bunul simt.  

Suplimentar teoriei stiintifice a comportamentului, economia furnizeaza un standard normative util pentru evaluarea dreptului si politicii. Legile nu sunt numai argumente tehnice misterioase[6]; ele sunt instrumente pentru a se atinge obiective sociale importante. Pentru a cunoaste efectele legilor asupra acestor obiective, judecatorii si alti legiuitori trebuie sa aibe o metoda de evaluare a efectelor legilor asupra valorilor sociale importante. Economia prezice efectele politicilor asupra eficientei. Eficienta este īntotdeauna relevanta pentru elaborarea politicii, deoarece este īntotdeauna mai bine ca orice politica sa se realizeze la costul cel mai scazut, decāt la un cost mai mare. Oficialii publici nu sustin niciodata risipirea banilor.  

Īn afara de eficienta, economia prezice efectele politicilor asupra unei alte valori importante: distributia. Printre aplicatiile timpurii ale economiei īn politica publica, a fost folosirea sa pentru a prezice cine poarta de fapt sarcina taxelor alternative. Mai mult decāt alti experti īn stiintele sociale, economistii īnteleg modul īn care legile afecteaza distributia veniturilor si a bogatiei īntre clase si grupuri. Īn timp ce economistii adesea recomanda schimbari care cresc eficienta, ei īncearca sa evite sa ia parte īn disputele cu privire la distributie, lasānd de regula politicienilor sau votantilor recomandarile cu privire la distribuire.


[1]  adjudicator

[2]  damage

[3]  sound

[4]  injure

[5]  liability

[6]  arcane

1.2. Cāteva Exemple

Pentru a avea o idee mai buna cu privire la ce este dreptul si economia, ne vom īntoarce la unele exemple bazate pe clasicii īn analiza economica a dreptului. Īn primul rānd, vom īncrca sa identificam pretul implicit creat de reglementarea legala din fiecare exemplu. Īn al doilea rānd, vom prezice consecintele variatiilor īn acest pret implicit. Īn final, vom evalua efectele īn termeni ai eficientei si, unde este posibil, distributia.  

Exemplul 1: O comisie a fost numita sa considere anumite reforme īn dreptul penal. Comisia a identificat anumite crime tip gulere-albe (cum ar fi deturnarea de bani de la patron), care sunt comise dupa un calcul rational al cāstigului potential si al riscului de a fi prins si pedepsit. Īn mod current, cei gasiti vinovati pentru comiterea unor astfel de fapte sunt condamnati la īnchisoare pentru o anumita durata. Dupa ce a adunat marturii extinse, multe dintre ele de la economisti, comisia decide ca o amenda monetara[1], īn loc de īncarcerare, este pedeapsa potrivita pentru aceste offense. Comisia a clasificat fiecare dintre aceste offense dupa seriozitate si a determinat ca amenda va trebui sa cresca īn functie de seriozitatea ofensei, dar cu cāt?  

Economistii care au depus marturie īn fata comisiei au sugerat membrilor ca anumite crime tip guler-alb apar numai daca cāstigul asteptat de criminal depaseste costul. Costul asteptat depinde de doi factori: probabilitatea de a fi prins si condamnat si marimea pedepsei. Putem defini costul asteptat al crimei pentru criminal ca si produsul dintre probabilitate si marimea pedepsei.  




Sa presupunem ca probabilitatea de prindere scade cu 5% si marimea pedepsei creste cu 5%. Īn acest caz, costul asteptat al crimei pentru criminal ramāne acelasi. Datorita acestui fapt, este de presupus ca criminalul va raspunde prin comiterea aceleiasi cantitati de crime. (Mai tārziu vom explica conditiile exacte pentru ca aceasta concluzie sa fie adevarata).  

Pāna acum am descris pretul implicit al unei sactiuni criminale si am prezis efectele sale asupra comportamentului. Sa evaluam acum efectul īn raport cu eficienta economica. Cānd o descrestere īn probabilitatea de pedepsire compenseaza[2]  o crestere īn marimea pedepsei, atunci costul asteptat al crimei ramāne acelasi pentru criminali. Dar costurile crimei pentru sistemul de justitie criminala se pot schimba.  

Probabilitatea de a fi prins si condamnat depinde īn mare parte de resursele dedicate prinderii si anchetarii criminalilor tip guler-alb - de exemplu, cu privire la numarul si calitatea auditorilor, examinatorilor de taxe si bancari, politie, procurori si altii. Aceste resurse sunt costisitoare. Prin contrast, administrarea amenzilor este relativ ieftina. Aceste fapte implica o recomandare pentru a tine jos crimele tip guler-alb la oricare nivel specificat la cel mai mic cost pentru stat: investiti putin īn prinderea si anchetarea raufacatorilor si amendati sever pe aceia care sunt prinsi. Īntradevar, poate fi aratat ca cele mai serioase ofense trebuie sa fie pedepsite cu amenda monetara maxima pe care raufacatorul o poate suporta. (Profesorul Gary Becker a obtinut acest rezultat īntr-un articol faimos citat de catre Comitetul Premiului Nobel la premierea sa). Mai mult, se poate arata ca īncarcerarea unui criminal - nu numai criminalii tip guler-alb - este ineficienta, decāt daca abilitatea de a plati amenzi a fost complet epuizata. Astfel, comisia poate recomanda amenzi monetare foarte mari īn programul sau de pedepse pentru ofense tip guler-alb. Vom discuta aceste rezultate mai īn detaliu īn capitolele 11 si 12.  

Exemplul 2: O companie petroliera semneaza un contract pentru a livra petrol la o anumita data din Orientul Mijlociu unui producator european. Īnainte ca petrolul sa fie livrat, a īnceput razboiul īn tara exportatoare, astfel īncāt compania petroliera nu poate executa contractul asa cum a promis. Lipsa de petrol cauzeaza producatorului european reducerea productie si pierderea de profituri. Producatorul intenteaza o actiune (de exemplu depune o plāngere legala) īmpotriva companiei petroliere pentru īncalcarea contractului si cere instantei sa i se acorde o suma de bani, numita "pagube", care este egala cu suma profiturilor pe care producatorul le-ar fi realizat daca petrolul ar fi fost livrat asa cum s-a promis. Din pacate, contractul nu spune nimic despre riscul de nerealizare īn eventualitatea unui razboi, astfel ca instanta nu poate pur si simplu sa citeasca contractul si sa rezolve disputa īn termenii proprii ai contractului. Īn rezolvarea plāngerii, curtea trebuie sa decida daca sa scuze compania petroliera de īndeplinire pe baza faptului ca razboiul a facut īndeplinirea "imposibila" sau sa gaseasca compania petroliera ca īncalcānd contractul si sa-i ceara companiei petroliere sa-l compenseze pe producator pentru profiturile pierdute[3].  

Pentru un economist care analizeaza acest caz, punctul crucial este acela ca partile nu si-au alocat īntre ele riscul unei contingentari - īn acest caz, razboiul - care a aparut pentru frustrarea īndeplinirii contractului. Razboiul este un risc īn realizarea de afaceri īn Orientul Mijlociu, un risc care trebuie sa fie prevazut de una dintre partile la contract. Deoarece contractul nu face referire cu privire la alocarea riscului, curtea trebuie sa-l aloce si, depinzānd de modul īn care curtea decide īn acest caz, o parte sau alta va trebui sa suporte costurile acestui risc.  

Care sunt consecintele diferitelor reglementari ale curtii cu privire la modul īn care sa aloce pierderea? Daca curtea scuza compania petroliera de responsabilitatea de a realiza contractul, atunci producatorul va suporta pierderile care apar din nelivrarea petrolului. Pe de alta parte, daca curtea considera compania petroliera ca find responsabila pentru compensarea producatorului european pentru profiturile pierdute datorita nelivrarii petrolului, atunci compania petroliera suporta pierderile care apar datorita nelivrarii petrolului. De aceea, modul īn care decide curtea īn acest caz realizeaza o īmpartire a pierderilor īntre parti.  

Poate economia furniza o metoda pentru ca curtea sa decida care īmpartire este mai buna? Din punctul de vedere al eficientei economice, curtea ar trebuie sa atribuie pierderea datorata nelivrarii astfel īncāt sa faca comportamemntul contractual viitor mai eficient. O regula pentru aceasta atribuie pierderile partii care ar fi putut naste riscul la un cost mai mic[4]. O cale de a face riscul mai suportabil este sa existe precautie fata de acesta. Compania care face afaceri īn Orientul Mijlociu este probabil īntr-o pozitie mai buna decāt producatorul european īn a evalua riscul de razboi din acea regiune si sa fie precaut fata de aceasta. De exemplu, compania petroliera putea sa aranjeze rute de transport maritim alternative care se poate sa nu fi fost blocate de un razboi īn orientul Mijociu. De asemenea, compania petroliera putea sa aranjeze sa cumpere petrolul din alta parte īn eventualitatea unui razboi īn Orientul Mijlociu.  

Deoarece compania petroliera este mai capabila sa suporte riscul razboiului, eficienta economica cere curtii sa considere compania petroliera ca responsabila pentru īncalcarea contractului si de aceea a o faca responsabila pentru plata catre producatorul european a profiturilor pierdute ca urmare a neīndeplinirii. Aceasta concluzie este īn acord cu rezultatul unor cazuri efective care au aparut ca si consecinta a razboiului din 1967 din Orientul Mijlociu. De notat ca aceste efecte benefice ale regulii generale a curtii s-au extins dincolo de piata petroului, pentru a include toate contractele unde īndeplinirea poate fi imposibila. Vom lua īn considerare principiile reprezentate de acest exemplu, īn detaliu, īn Capitolele 6 si 7.  



Exemplul 3: Compania Electrica a lui Eddie emite fum care murdareste rufele de la Spalatoria lui Lucille, din vecinatate. Eddie poate atenua poluarea prin instalarea de dispozitive de purificare la cosurile sale si Lucille poate reduce prejudiciul prin instalarea de filtre la sistemul sau de ventilatie. Instalarea de purificatoare de catre Eddie sau de filtre de catre Lucille elimina complet poluarea sau prejudiciul datorat acesteia. Instalarea de filtre este mai ieftina decāt instalarea de purificatoare. Nimeni altcineva nu este afectat de poluare deoarece Eddie si Lucille sunt aproape unul de altul si departe de oricine altcineva. Lucille initiaza o actiune īn instanta pentru a-l declara pe Eddie ca fiind o "pacoste". Daca actiunea reuseste, curtea īl va oblige pe Eddie sa atenueze poluarea. Daca nu, curtea nu va intervene īn disputa.  

Īn primul rānd, sa presupunem ca Eddie si Lucille nu pot negocia sau coopera unul cu celalalt. Daca Lucille cāstiga actiunea si curtea īl obliga pe Eddie sa reduca poluarea, Eddie va trebui sa instaleze purificatoare, reducāndu-si astfel profiturile. Daca īnsa Lucille pierde actiunea, atunci Lucille va trebui sa instaleze filtre, reducāndu-si astfel profiturile. Presupunem ca instalarea filtrelor este cea mai ieftina dintre cele doua cai de eliminare a pagubelor datorate poluarii. Ca urmare, este eficient ca Lucille sa piarda actiunea.  

Sa consideram acum modul īn care se schimba analiza daca Eddie si Lucille pot negocia si coopera īmpreuna. Profiturile lor comune (suma profiturilor lui Eddie si Lucille) vor fi mai mari daca ei vor alege mijlocul cel mai ieftin de a elimina paguba datorata poluarii. Cānd profiturile lor comune sunt mai mari, ei pot īmparti cāstigul īntre ei pentru a le fi mai bine amāndurora. Mijlocul cel mai ieftin este de asemenea si mijlocul cel mai eficient. Ca si rezultat, eficienta este atinsa īn acest exemplu cānd Lucille si Eddie negociaza si coopereaza īmpreuna indiferent de reglementarea legii. (Ronald Coase a obtinut acest rezultat īntr-un articol faimos citat de Comitetul Premiului Nobel cānd i s-a acordat premiul).    


[1]  monetary fine

[2]  offsets

[3]  Pentru o discutie completa a cazurilor pe care se bazeaza acest exemplu, vezi Richard Posner si Andrew Rosenfield, Imposibilitz and Related Doctrines in Contract Law, 6 Journal of Legal Studies 88 (1977)

[4]  Presupunem ca īntreaga pierdere din neīndeplinire trebuie sa fie alocata de curte uneia dintre pati. Alternativ, curtea poate diviza pierderea īntre parti

1.3. De ce trebuie sa studieze avocatii economia? De ce trebuie economistii sa studieze dreptul?   

Analiza economica a dreptului este un subiect interdisciplinar care aduce īmpreuna doua mari domenii de studiu si faciliteaza o mai mare īntelegere a ambelor. Economia ne ajuta sa percepem dreptul īntr-un mod nou, care este extrem de util avocatilor si oricui este interesat īn chestiuni de politica publica. Sunteti probabil deja obisnuiti cu gāndirea reglementarilor legii ca instrumente pentru justitie. Īntradevar, multi oameni vad legea numai īn rolul sau de furnizor pentru justitie. Aceasta carte va va īnvata sa vedeti legile ca stimulente pentru schimbarea comportamentului (preturi implicite) si ca instrumente pentru obiective politice (eficienta si distributia).  

Īn timp ce focalizarea noastra principala va fi pe ce poate aduce dreptului economia, vom gasi de asemenea ca dreptul aduce ceva economiei. Adesea analiza economica ia ca si garantate institutii de drept ca proprietatea si contractul, care afecteaza īn mod dramatic economia. De exemplu, lipsa sigurantei proprietatii si a contractelor fiabile paralizeaza economiile unor state din Europa de Est si Lumea a treia. Ca si o alta ilustrare, diferentele de legislatie fac ca pietele de capital sa fie foarte diferit organizate īn Japonia, Germania si SUA si aceste diferente pot contribui la diferente īntre performantele economice din acste tari.  

Dincolo de substanta, economistii pot īnvata tehnici de la avocati. Avocatii petrec mult din timpul lor īncercānd sa rezolve probleme practice si tehnicile analizei legale au fost modelate de aceasta devotiune pentru practica. Rezultatul unui caz face sa se revina adesea la etichetele folosite pentru a descrie faptele, astfel ca studentii de la drept īnvata senzitivitatea la distinctiile verbale. Aceste distinctii verbale, care uneori sunt etichetate de non-avocati ca sofisticare, sunt bazate pe fapte subtile dar importante pe care economistii le-au ignorat. Pentru a ilustra, frecvent economistii ridica īn slavi virtutile schimbului voluntar, dar economistii nu au un calcul detaliat asupra ceea ce īnseamna pentru schimb sa fie voluntar. Asa cum vom vedea, dreptul contractului are o teorie complexa, bine articulata a vointei. Daca economistii vor asculta la ceea ce are sa īi īnvete dreptul, ei vor gasi modelele lor ca fiind realizate mai aproape de realitate.  













Document Info


Accesari: 2781
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )