Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































ORGANIZAREA BUGETARA IN ROMANIA

economie












ALTE DOCUMENTE

ANTECONTRACT DE VANZARE/CUMPARARE
INFLATIA
Comerciantul - persoana fizica
De 10 x Vanzari
Datorii sociale
Ghidul Comercial al Bucurestiului
Analiza cheltuielilor cu dobânzile
RECRUTARE,SELECTIE,ANGAJARE
Bugetar
CAPITAL sI REZERVE

ORGANIZAREA BUGETARA IN ROMANIA

1.1 Introducere



 

            Resursele financiare ale statului impreuna cu cele ale unitatilor administrativ- teritoriale si cu resursele institutiilor publice alcatuiesc resursele financiare publice . Legea  finantelor nr. 500 / 2002 si Ordonanta de urgenta nr. 45/2003 privind finantele publice locale aduc precizari cu privire la formarea, administrarea si rambursarea resurselor financiare ale statului, ale unitatilor administrativ- teritoriale si ale institutiilor publice.

            Astfel, constituirea resurselor financiare publice are loc prin incasarea impozitelor , taxelor, contributiilor sI veniturilor nefiscale de la persoane juridice si fizice in baza criteriilor stabilite prin lege.

  

1.2  Sistemul bugetar - Continutul si caracteristicile bugetului de stat  si ale bugetului local

            Bugetul de stat este o categorie fundamentala a finantelor la definirea   careia concura o abordare juridica si alta economica. 

            Sub aspect juridic bugetul de stat:

Ř     reprezinta un act prin care se prevad si se aproba, prin lege, veniturile si cheltuielile anuale ale statului;

Ř     este un act de autorizare prin care puterea executiva este imputernicita  de puterea legislativa sa cheltuiasca si sa perceapa venituri in acorduri cu prevederile legale;

Ř     este un act de previziune a resurselor publice si a modului de utilizare a acestor resurse;

Ř     este un act anual, anul bugetar ca perioada de exercitiu financiar, este cel mai potrivit interval pentru care se poate efectua programarea si se poate urmari executia veniturilor si cheltuielilor.

            Sub aspect economic, bugetul de stat:

Ř     exprima relatiile economice, in forma baneasca, care apar in procesul repartitiei produsului intern brut (P.I.B.), in concordanta cu obiectivele de politica economica, sociala si financiara ale fiecarei perioade; aceste relatii se manifesta in dublu sens:

a.       pe de o parte, ca relatii prin intermediul carora se mobilizeaza resursele banesti la dispozitia statului;

b.      pe de alta parte, ca relatii prin care se repartizeaza aceste resurse.

Ř     este un plan financiar la nivel macroeconomic;

Ř     este conceput ca un ansamblu de conturi ale natiunii, care reflecta pentru anul in curs si pentru anul urmator previziunile asupra tuturor unitatilor economice din tara noastra.

            Din punct de vedere al organizarii bugetare publice, se remarca anumite particularitati si deosebiri, in special in statele federale fata de cele cu  structura unitara, astfel:

1)     {n statele nationale unitare,cum sunt Franta, Italia, Suedia, România   etc. organizarea bugetara de interes public cuprindea, initial, numai bugetul de stat si bugetele locale. Ulterior, acestora li s-au adaugat:

a)     bugetele anexe celui de stat;

b)    bugetele extraordinare sau fondurile banesti speciale;

c)     alte fonduri banesti alaturate bugetului de stat.

2)     In statele federative, cum sunt S.U.A., Brazilia, Germania, Elvetia s.a., organizarea bugetara este influentata de structura federativa (care   cuprinde, dupa caz, statele, landurile, cantoanele etc.); organizarea bugetara federativa este mai complexa si cuprinde:

a)     bugetul federal;

b)    bugetele statelor, landurilor etc. componente;

c)     bugetele locale ale unitatilor administrativ-teritoriale din fiecare dintre statele, landurile, cantoanele etc. componente.

            De asemenea, in statele federative, desi au o organizare federativa asemanatoare, cuprinsul de cheltuieli si venituri, relatiile dintre bugetul   federal si celelalte bugete componente, procedura elaborarii si 16416h78q aprobarii   bugetelor anuale sunt reglementate diferit.

            In România, Legea finantelor publice a instituit o varianta originala de  organizare bugetara, care este aplicata prin  Legea nr. 500/2002- privind finantele publice-  "bugetul public national" statuat   si de Constitutia tarii din 2003.

            Bugetul public national este   alcatuit din:

1)     bugetul de stat;

2)     bugetele locale;

3)     bugetul asigurarilor sociale de stat.

            Originalitatea acestei variante de organizare bugetara rezida din faptul ca bugetul public national cuprinde, pe lânga bugetul de stat si bugetele locale si bugetul asigurarilor sociale de stat, care la fel ca bugetele locale este autonom fata de bugetul statului.

            Totodata, potrivit legii, gestionarea resurselor financiare publice se  realizeaza printr-un sistem unitar de bugete care cuprinde: [1]

1)     bugetul de stat;

2)     bugetul asigurarilor sociale de stat;

3)     bugetele institutiei publice finantate integral din venituri proprii;

4)     bugetele fondurilor speciale;

5)     bugetul trezoreriei statului;

6)     bugetele altor institutii cu caracter autonom.

7)     bugetele fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat si ale caror rambursare, dobanzi si alte costuri se asigura din fonduri publice ;

8)     bugetele fondurilor externe nerambursabile.

            Acest sistem unitar si corelat de fonduri formeaza bugetul general   consolidat care evidentiaza fluxurile financiare publice de formare a   veniturilor fiscale si nefiscale si de repartizare a acestora pe destinatii,   in conformitate cu nevoia sociala si cu obiectivele de politica financiara   specifice anului la care se refera.

            Principii bugetare

            Stabilirea drepturilor in ce priveste instituirea impozitelor si a   taxelor, a destinatiilor veniturilor publice au constituit preocuparile de   prim ordin ale burgheziei in ascensiune in Anglia, Franta si Germania incepând  cu a doua jumatate a secolului al XIX-lea.

            Astfel s-a trecut la organizarea bugetara , gospodariei financiare" a statului dupa  anumite reguli si la supunerea acesteia controlului parlamentar. Având in   vedere si formularile teoretice ale lui Adam Smith, aceste reguli au fost   incluse in legile cu aplicabilitate in domeniul finantelor publice, dobândind   valoare de principii ale dreptului bugetar si au fost puse la baza elaborarii   si executiei bugetului public.

           Aceste principii se refera la:

            -  sfera de cuprindere a veniturilor bugetului public si a destinatiilor   acestora;

             -  intervalul de timp pentru care Guvernul este autorizat de Parlament sa  incaseze veniturile bugetare si sa le aloce pe destinatiile prestabilite;

             -  echilibrarea utilizarilor bugetare prestabilite cu veniturile ce urmeaza   sa se realizeze;

             -  informarea opiniei publice asupra imputernicirii date Guvernului de catre  Parlament de a realiza venituri si a efectua cheltuieli.

           Prin urmare, in teoria si practica finantelor publice  locale sunt recunoscute si   aplicate urmatoarele principii bugetare:

1.     universalitatea bugetului;

2.     unitatea bugetului;

3.     anualitatea bugetului;

4.     echilibrul bugetar;

5.     specializarea bugetara;

6.     realitatea bugetului;

7.     publicitatea bugetului.

             I. Universalitatea bugetului[2] este principiul potrivit caruia veniturile si   cheltuielile publice trebuie sa fie inscrise in bugetul national public in   sume globale sau totale. Astfel, Parlamentul are posibilitatea sa cunoasca   veniturile totale ce se vor incasa in perioada considerata, precum si a   destinatiei acestora.

            {n practica bugetara, cerintele universalitatii bugetului se respecta doar  partial, deoarece in locul bugetelor brute (care include pe total veniturile   si cheltuielile) s-a trecut la elaborarea unor bugete mixte, in care   veniturile si cheltuielile unor institutii publice figureaza cu sumele lor   totale in buget, iar altele numai cu soldurile.

            In bugetul statului se inscriu numai cu soldul:

Ř     veniturile de la intreprinderile publice sau subventiile catre acestea;

Ř     varsamintele catre bugetul de stat sau subventiile primite de la acesta, in relatiile dintre bugetele locale si bugetul statului;

Ř     subventiile primite in completarea resurselor financiare proprii a unor institutii publice (universitati, unitati de cercetare stiintifica, scoli, spitale etc.).

           {n legislatia româneasca in vigoare, principiul universalitatii bugetului   a fost inscris in Legea privind finantele publice, permitând Parlamentului sa   exercite controlul sau asupra cuantumului total al veniturilor bugetului   public si asupra destinatiilor acestora.

            Astfel, Ordonanta de urgenta nr 45/2003 privind finantele publice locale,  prevede ca in stabilirea realizarilor veniturilor bugetare se vor respecta urmatoarele   norme:

1.     impozitele, taxele si orice alte venituri se inscriu in bugetul de stat      numai daca au fost stabilite prin lege;

2.     legea bugetara anuala aproba pentru fiecare an lista impozitelor, taxelor  precum si a celorlalte venituri ale statului care urmeaza sa se perceapa;

3.     este interzisa perceperea, sub orice titlu si sub orice denumire, de       contributii directe sau indirecte, in afara celor stabilite prin lege.

            II. Principiul unitatii bugetare[3] contribuie la intregirea imaginii globale a   bugetului de stat, conturând dimensiunea spatiala a acestuia.

           Unitatea bugetara presupune ca veniturile si cheltuielile publice,   exprimate in sume totale, sa fie inscrise intr-un singur document. Reunirea   intr-un singur document, a tuturor veniturilor si cheltuielilor publice   prezinta urmatoarele avantaje principale:

Ř     permite prezentarea clara a resurselor statului si a destinatiilor       acestora;

Ř     permite cunoasterea exacta a surselor de provenienta a veniturilor si a  directiilor de utilizare a acestora;

Ř     ofera posibilitatea determinarii raportului dintre veniturile si       cheltuielile bugetare respectiv a masurii in care acesta a fost intocmit  echilibrat, excedentar sau deficitar;

Ř     permite membrilor Parlamentului sa emita judecati de valoare privind structura si volumul cheltuielilor propuse de Guvern, pe baza carora pot  adopta decizii de amânare sau respingere a anumitor cheltuieli considerate inoportune;

Ř     asigura cadrul favorabil exercitarii unui control, mai riguros, asupra

executiei veniturilor si cheltuielilor publice.

           {n practica, principiul unitatii bugetare nu este respectat riguros,   deoarece, pe lânga bugetul ordinar al statului, se intocmesc si alte bugete   cum sunt:

      a.bugetele autonome;

      b.bugetele extraordinare;

      c.bugetele anexe;

      d.conturile speciale de trezorerie;

      e.taxele parafiscale.

            a) Bugetele autonome se elaboreaza, in general, de trei categorii de persoane sau organisme politice, si anume de:  colectivitatile locale cu personalitate juridica distincta de aceea a  statului;  institutiile publice din sfera administratiei; unitatile economice publice cu caracter industrial, comercial etc.




            b) Bugetele extraordinare sunt bugete distincte de cele ordinare, in care se inscriu cheltuielile considerate exceptionale, datorate unor situatii  deosebite, cum sunt: calamitatile naturale; crizele economice; masurile de intensificare a inarmarilor;  desfasurarea unor conflicte armate etc.

            Veniturile inscrise in aceste bugete pot sa provina din: impozite;       imprumuturi publice;  emisiune monetara.

           c) Bugetele anexe sunt bugetele proprii intocmite de unele servicii sau  institutii publice si care nu au personalitate juridica. Aceste bugete se  anexeaza la bugetul ordinar al statului si se voteaza separat de Parlament.

           d) Conturile speciale de trezorerie evidentiaza incasarile ce nu  reprezinta un venit propriu-zis pentru bugetul de stat si plati care nu au un   caracter definitiv.[4] De aceea aceste incasari si plati nu pot fi inscrise in   conturile definitive ale bugetului de stat. Se pot deschide conturi speciale de trezorerie pentru: evidentierea sumelor de bani depuse drept garantie de functionarii publici care gestioneaza bani si alte valori publice; reflectarea in contabilitate a avansurilor acordate de stat unor firme  particulare si care se vor deconta pe masura livrarii bunurilor comandate de stat, in special pentru armata; achizitionarea la preturi avantajoase a unor bunuri necesare statului, in cantitati ce depasesc nevoile anuale de consum si care urmeaza a fi  decontate, ulterior, din resursele bugetare ale anilor urmatori etc.

            {n practica, aceste conturi se prezinta sub o diversitate de forme, care   difera de la o tara la alta. {n esenta este vorba de urmatoarele tipuri de   conturi:

a.               conturile cu afectatie speciala (evidentiaza unele cheltuieli ce sunt       acoperite pe seama unor resurse special moblizate);

b.  conturile de comert (evidentiaza veniturile si cheltuielile aferente       unor operatii, cu caracter industrial sau comercial efectuate in mod       ocazional de unele institutii ale statului, cum ar fi de pilda, incasarile  din vânzarea bunurilor produse de detinuti in penitenciar);

      c.  conturile de reglementare cu guvernele altor tari (evidentiaza       contributia guvernelor din alte tari la finantarea unor cheltuieli publice   din tara care le deschide, având la baza o serie de acorduri internationale; se refera indeosebi la o seama de cheltuieli militare sau pentru consolidarea datoriei publice externe);

        d.   conturile de operatiuni monetare (evidentiaza veniturile si cheltuielile  rezultate din emisiunea de moneda metalica, din operatiunile tarii cu Fondul Monetar International, precum si eventualele pierderi inregistrate din schimbul valutar realizat pentru finantarea unor obiective publice);

         e.  conturile de avans evidentiaza avansurile acordate de Ministerul       Finantelor unor colectivitati locale in limita creditelor bugetare       aprobate, pâna la incasarea impozitelor locale prevazute in bugetele       respective);

         f.  conturile de imprumuturi si de consolidare (evidentiaza  imprumuturile  de  trezorerie care au o durata mai mare de 4 ani, cum ar fi, de pilda, imprumuturile acordate altor state in vederea promovarii relatiilor comerciale).

           Elaborarea bugetelor anexe si a conturilor speciale de trezorerie nu   reprezinta o incalcare a principiului unitatii bugetare, daca aceste documente   insotesc bugetul ordinar al statului si sunt supuse procedurii bugetare si   controlului parlamentar.

            3. Principiul neafectarii veniturilor bugetare se refera la faptul ca   veniturile prelevate la buget se depersonalizeaza, servind la acoperirea   cheltuielilor publice privite in ansamblul lor. Prin urmare, veniturile,   privite in totalitatea lor, se utilizeaza pentru acoperirea tuturor cheltuielilor. Nu se admite ca un venit bugetar sa fie folosit pentru acoperirea unei anumite cheltuieli bugetare, deoarece nu se poate realiza o   concordanta deplina intre marimea unui venit si nivelul cheltuielilor ce   urmeaza a fi efectuate pe seama venitului special afectat.

           Totusi, ca si in cazul altor principii bugetare, in practica financiara   actuala sunt admise o serie de abateri, cu referire la: scoaterea in afara bugetului ordinar a unor venituri, provenite din  anumite surse, in vederea finantarii anumitor servicii publice; lasarea la dispozitia ministerelor a unor cote-parti din unele venituri   proprii, sau a sumei totale aferente unor incasari directe, pentru acoperirea cheltuielilor aferente unor actiuni specifice; intocmirea bugetelor extraordinare, autonome, anexe si a conturilor   speciale de trezorerie; garantarea unor imprumuturi publice cu anumite venituri bugetare sigure, precum si folosirea anumitor surse de venit pentru amortizarea unei parti   din datoria publica (cum sunt, de pilda, monopolurile fiscale); stabilirea prin lege a unor impozite, taxe sau altor venituri care capata o destinatie precisa si nu pot fi folosite decât in acest scop; posibilitatea utilizarii sumelor varsate benevol la buget, de catre persoane fizice sau juridice, pentru acoperirea unor cheltuieli de interes public, precizate expres.

            4. Principiul anualitatii bugetului,reprezinta, din punct de vedere   istoric, primul principiu aplicat in practica bugetara.  La baza acestui principiu au stat considerente atât de natura politica,   cât si de natura tehnica.

            Initial, regula anualitatii s-a impus din ratiuni politice, deoarece s-a   considerat ca eficienta controlului parlamentar asupra gestiunii financiare a   Guvernului este reala doar in conditiile autorizarii efectuarii de cheltuieli   publice pentru perioade de timp scurte.

            Principiul anualitatii se practica si din ratiuni de ordin tehnic, in   vederea asigurarii conditiilor necesare pentru evaluarea veniturilor si   alocatiilor bugetare cât mai aproape de realitate, concomitent cu evitarea   fraudelor si delapidarilor.

           Anualitatea bugetului are doua semnificatii distincte:

Ř     prima se refera la perioada de timp pentru care se intocmeste si aproba       bugetul;

Ř     cea de-a doua se refera la perioada de timp in care se executa bugetul       public.

           Bugetul este elaborat si aprobat pentru o perioada de 12 luni. La   expirarea acestei perioade este necesara o noua autorizare a Parlamentului   pentru o alta perioada de timp, pentru un nou an bugetar.

           Anul bugetar poate sau nu sa coincida cu anul calendaristic.

           De exemplu, anul bugetar coincide cu anul calendaristic in tari cum sunt: Austria, Belgia, Brazilia, Franta, Germania, Grecia, Italia, Norvegia, Olanda,   Portugalia, România s.a.

           {n alte tari momentul inceperii anului bugetar nu corespunde cu anul   calendaristic; astfel, exercitiul bugetar este cuprins in intervalul:

            1 aprilie - 31 martie in: India, Indonezia, Israel, Japonia, Marea       Britanie, Noua Zeelanda si alte tari;

           1 iulie - 30 iunie in: Australia, Camerun, Egipt, Pakistan, Suedia, Sudan,  Uganda, s.a.;

           1 octombrie - 30 septembrie in: S.U.A., Thailanda.

            Data inceperii anului bugetar este influentata de o serie de factori cum   sunt: caracterul economiei, nivelul de dezvoltare a acestuia, programul de   lucru al Parlamentului, traditia s.a.

            {n practica bugetara internationala in unele state exista venituri care se  incaseaza sau cheltuieli care se efectueaza dupa expirarea anului bugetar sau   cheltuieli care se efectueaza sub forma avansurilor.

            {n functie de solutia adoptata pentru rezolvarea problemei veniturilor   neincasate si a cheltuielilor neefectuate la sfârsitul anului bugetar, unele   state practica sistemul de gestiune bugetara, iar altele sistemul de exercitiu   bugetar.

           Potrivit sistemul de gestiune bugetara la finele anului bugetar bugetul se   inchide automat, iar in contul de incheiere a exercitiului bugetar respectiv  sunt inscrise numai veniturile incasate si cheltuielile efectuate. Veniturile   neincasate si cheltuielile angajate dar neefectuate se evidentiaza in bugetul   anului in care se vor realiza. Acest sistem nu ofera informatii exacte cu   privire la veniturile si cheltuielile anului bugetar incheiat.

           De asemenea, sistemul de gestiune interzice reportul veniturilor si   cheltuielilor de la un an la altul, veniturile neincasate si cheltuielile   neefectuate se discuta cu prilejul intocmirii bugetului pe anul urmator celui   in curs.

           Sistemul de exercitiu bugetar presupune existenta unei perioade de 3-6   luni din momentul expirarii anului bugetar pâna la incheierea contului de   exercitiu bugetar, perioada in care se continua incasarea veniturilor si   efectuarea cheltuielilor. De asemenea, in cadrul acestui sistem toate   operatiunile privind incasarea veniturilor si efectuarea cheltuielilor sunt   reflectate in contul de incheiere a executiei bugetului anului in care au fost   prevazute si autorizate prin lege.

           Prin urmare, sistemul de exercitiu bugetar presupune ca veniturile si   cheltuielile unui an bugetar sa fie reflectate integral in bugetul respectiv,   chiar daca acestea nu se realizeaza integral in cadrul anului bugetar la care   se refera.

           {n Romania anul bugetar coincide cu anul calendaristic", iar toate operatiunile efectuate in cursul unui an apartin   exercitiului corespunzator de executie a bugetului". Prin urmare, anul   bugetar, in România, coincide cu anul calendaristic, iar executia bugetara se   incheie la 31 decembrie. Orice venit neincasat si orice cheltuiala neefectuata   pâna la 31 decembrie se va incasa sau se va plati in contul bugetului anului   urmator. Creditele bugetare neutilizate pâna la inchiderea anului sunt anulate   de drept, iar cele aprobate din fondurile speciale neutilizate la finele   anului bugetar se raporteaza in anul viitor, cu pastrarea destinatiei   initiale. De asemenea, executia bugetului se realizeaza conform sistemului de   gestiune.

           5. Principiul echilibrului bugetar se refera la faptul ca bugetul public   trebuie sa fie echilibrat (balansat), adica veniturile publice sa acopere   integral cheltuielile publice.

            {n teoria clasica a finantelor, echilibrul anual al bugetului era   considerat drept principiul de aur al gestiunii bugetare" si se referea nu   numai la intocmirea unor bugete balansate, ci si la pastrarea echilibrului in   perioada de executie bugetara.

            Desi, initial, au existat tari (de exemplu Germania) in care legislatia   financiara nu permitea intocmirea unor bugete dezechilibrate, ulterior,   principiul echilibrului bugetar strict a fost, progresiv, abandonat, atât sub   impulsul teoreticienilor finantelor functionale (care promova teoria bugetelor   ciclice si cu caracter regulator), cât, mai ales, sub impactul economiei reale   care nu asigura cu randament fiscal suficient pentru acoperirea cheltuielilor   publice anuale. {n prezent, multe state au renuntat la aplicarea acestui   principiu, elaborând si prezentând Parlamentului spre aprobare bugete   deficitare.

           {n România, principiul echilibrului bugetar este prevazut expres in Legea finantelor publice nr. 500 / 07.11.2002, alaturi de universalitate, unitate, anualitate, realitate.

           Conform legii de mai sus, este interzisa acoperirea cheltuielilor   bugetului public prin recurgerea la emisiune monetara sau prin finantarea   directa de catre banci.

           Când apar goluri de casa, temporare, acestea pot fi acoperite, pâna la   incasarea veniturilor, pe baza resurselor aflate in conturile de trezorerie   ale statului stabilite de Ministerul Finantelor.

            De asemenea, prin Legea bugetului, Ministerul Finantelor poate fi   autorizat ca, pe parcursul executiei bugetare, sa emita bonuri de tezaur,   purtatoare de dobânda, cu scadenta de rambursare pâna la sfârsitul anului   financiar, pentru a face fata cheltuielilor statului pâna la incasarea   veniturilor.

           Specializarea bugetara presupune inscrierea in bugetele anuale de stat a veniturilor bugetare pe categorii stabilite in raport cu specificul surselor   si a cheltuielilor pe categorii care exprima concludent destinatia lor reala.       Prin urmare, conform acestui principiu, veniturile bugetare trebuie   inscrise in buget si aprobate de Parlament pe surse de provenienta, iar creditele bugetare pe categorii de cheltuieli. Gruparea veniturilor si   cheltuielilor, intr-o anumita ordine si pe baza unor criterii precis   determinate, poarta denumirea de clasificatie bugetara. Aceasta trebuie sa   indeplineasca urmatoarele cerinte:

            - sa grupeze veniturile dupa provenienta si cheltuielile pe destinatia lor  efectiva si in functie de continutul economic;

            -  sa fie simpla, concisa si clara, pentru a fi inteleasa cu usurinta de       catre persoanele fara o pregatire specifica.

           {n România, prin legea bugetara anuala, se stabilesc impozitele, taxele si   cotele acestora, precum si celelalte venituri ale statului, care urmeaza sa se   perceapa. Este interzisa perceperea sub orice titlu si sub orice denumire de   contributii directe sau indirecte, in afara celor stabilite prin lege.

           {n ceea ce priveste creditele bugetare pentru cheltuielile fiecarui   exercitiu financiar, acestea se aproba prin legea bugetara anuala, in   structura stabilita prin aceasta lege.

           Clasificatia bugetara tip este elaborata de Ministerul Finantelor si   cuprinde ca subdiviziuni: parti, titluri, capitole, subcapitole, paragrafe si   articole (daca este necesar si alineate).

           7. Realitatea bugetului reprezinta principiul potrivit caruia veniturile  si cheltuielile inscrise in bugetul public trebuie sa fie stabilite pe baze   reale, adica sa corespunda situatiei economico-financiare previzibila pentru   anul bugetar, astfel ca statul sa nu aiba dificultati financiare in cursul   executiei bugetare.

           Pentru stabilirea cuantumului veniturilor si alocatiilor bugetare in   practica bugetara se utilizeaza doua categorii de metode si anume:

a.       metode clasice;

b.       metode moderne.

           Dintre metodele clasice de cuantificare a veniturilor si cheltuielilor   bugetare, mentionam:[5]

1.     metoda automata (sau a penultimei), care consta in intocmirea proiectului  de buget luând ca baza executia bugetara a penultimului an bugetar; aceasta metoda are avantajul simplitatii, dar prezinta dezavantajul ca  datele oferite drept baza sunt perimate, in conditiile unei economii in plin proces de transformare;

2.     metoda majorarii (sau diminuarii), care presupune stabilirea unui ritm       mediu de variatie a indicatorilor bugetari pe o perioada de 5-10 ani;

3.     metoda evaluarii directe se bazeaza pe analiza evolutiei veniturilor si     cheltuielilor din diverse domenii economico-sociale, coroborata cu       posibilul impact al modificarii legislatiei (fie introducerea unui nou       impozit, fie alocarea unor fonduri pentru realizarea unui anumit obiectiv economic sau social).

           Metodele moderne sunt bazate pe analiza cost-avantaje si pe studii de   eficienta si se utilizeaza atunci când exista mai multe variante si când se   vizeaza optimizarea rezultatelor in raport cu anumite criterii (rezultate   maxime, costuri minime etc.). Dintre metodele moderne mentionam:

1.     metoda de planificare, programare si bugetizare, care consta in       identificarea si cuantificarea obiectivelor ce urmeaza a se finanta din       fondurile bugetare pe termen lung, estimarea costurilor si avantajelor  variantelor propuse, precum si determinarea marimii creditelor bugetare  necesare. Aplicata, initial in domeniul militar in S.U.A., metoda a fost extinsa la nivelul bugetului in ansamblul sau si presupune efectuarea unor  judecati de valoare in vederea adoptarii solutiei care sa maximizeze rezultatele sau sa minimizeze costurile;

2.     metoda denumita baza bugetara zero", consta in examinarea critica a fiecarui tip de cheltuiala bugetara si aprecierea utilitatii si       eficientele sale. Pentru aceasta este necesara existenta unei multitudini de programe alternative urmând a se opta pentru unul din ele in functie de   efectele posibil de obtinut la un anumit nivel al cheltuielii;

3.     metoda rationalizarii optiunilor bugetare, este conceputa ca un sistem cibernetic inchis, intre componentele caruia sunt relatii de       interdependenta, astfel ca nerealizarile dintr-o faza se repercuteaza       asupra celorlalte. Prin aceasta metoda se urmaresc obiective pe termen mediu si are avantajul ca ofera posibilitatea reexaminarii periodice a   optiunilor, in functie de eventualele modificari aparute.

           8. Publicitatea bugetului este principiul potrivit caruia dupa ce este   supus dezbaterii si aprobarii Parlamentului, bugetul trebuie adus la   cunostinta opiniei publice prin mass-media. De fapt, bugetul este cunoscut,  prin mass-media, inca din faza de proiect si din timpul dezbaterilor   parlamentare.

           Dupa adoptarea de catre Parlament a legii bugetului si promulgarea ei,   aceasta lege se publica in Monitorul Oficial sau in alte publicatii cu   caracter oficial, specifice fiecarei tari.

           {n intelesul legii privind finantele publice in afara  institutiilor  publice sunt cuprinse Parlamentul, Presedentia Romaniei, Guvernul , ministerele, celelate organe cenrale si locale ale administratiei de stat, precum si institutiile de stat in subordonare directa.Privite din punct de vedere al subordonarii si al importantei sarcinilor ce le revin din actul general al conducerii si administrarii, sunt :

a)     Institutii de stat in subordonare centrala ;

b)    Institutii de stat in subordonare locala.

           In functie de subordonarea lor difera si sursele de finantare in sensul ca in timp ce institutiile de subordonare centrala sunt finantate din bugetul administratiei centrale de stat, institutiile de subordonare locala sunt finantate din bugetele locale.

           Spre deosebire de regiile autonome si societatile comerciale, institutiile publice prezinta o serie de particularitati:[6]

Ř     Nu au scop lucrativ si nu sunt creatoare de profit;

Ř     Veniturile publice sunt formate din impozite si taxe si alte venituri stabilite de lege, comparativ cu cele ale regiilor autonome si societatilor comerciale care provin din lucrari executate, servicii prestate si alte activitati;

Ř     Purtatorii de informatii sunt:

-         comuni : stat de salarii, bon de consum;

-         specifici : cerere pentru deschidere de credite, dispozitie bugetara privind repartizarea creditelor etc.

Ř     {ntocmesc darea de seama contabila la sfarsitul perioadei de gestiune. Aceasta dare de seama are in structura sa bilantul institutiei publice si contul de executie bugetara la care se adauga detalierea cheltuielilor pentru fiecare capitol de cheltuieli prezentat in contul de executie bugetara, precum si alte anexe.

 

           Pentru delimitarea stabilita prin buget, cheltuielile se sproba in urmatoarea structura economica:

1.     cheltuieli curente, din care:

-         cheltuieli de personal;

-         cheltuieli materiale si servicii;

-         subventii;




-         prime;

-         transferuri;

-         dobanzi.

2.     cheltuieli de capital;

3.     operatiuni financiare;

4.     rezerve.

            {n bugetul de stat fiecare capitol si subcapitol de cheltuieli se detaliaza printr-o anexa separata pe articole si aliniate.

1.3 Ordonatorii de credite

              {n functie de drepturile pe care le au in legatura cu aprobarea, repartizarea si utilizarea fondurilor bugetare, institutiile de stat se impart in institutii ierarhic superioare si in institutii subordonate. Din punct de vedere financiar-bugetar acestea se caracterizeaza prin aceea ca institutiile ierarhic superioare primesc de regula, mijloace bugetare direct de la buget, atat pentru nevoi proprii cat si pentru a fi repartizate unitatilor din subordine. Conducatorii lor au calitatea de ordonatori principali de credite. Institutiile subordonate primesc mijloace bugetare prin repartizare de la institutiile ierarhic superioare si le folosesc pentru realizarea sarcinilor proprii, cu respectarea normelor legale privind utilizarea fondurilor proprii. Conducatorii lor au calitatea de ordonatori  tertiari de credite. Sunt si situatii cand in sistemul institutiilor bugetare intervine o veriga intermediara, si anume, institutiile ai caror conducatori au calitatea de ordonatori secundari  de credite. Acestia primesc de la ordonatorii principali de credite, resurse financiare pentru nevoi proprii cat si pentru a fi repartizate si unitatilor din subordine.

             Ordonatorii de credite sunt acele organe care au dreptul de a da dispozitii privitoare la folosirea creditelor aprobate. Ordonatorii sunt conducatorii carora li s-au aprobat credite pentru asigurarea functionarii unitatilor  pe care le conduc sau a celor a caror activitate o coordoneaza . Calsificarea ordonatorilor de credite in functie de drepturile pe care le  au este cea descrisa mai sus , respectiv ordonatori principali de credite (de  gradul I ), ordonatori secundari de credite ( de gradul II) si ordonatori tertiari de credite ( de gradul III).

              Pentru bugetele organelor locale ordonatorii principali de credite sunt presedintii consiliilor judetene si primarii. La acest nivel atributul poate  fi, de asemenea,  delegat vicepresedintilor sau unor sefi de compartimente din cadrul aparatului administrativ. Despre o asemenea delegare se instiinteaza organul financiar local. Ordonatorii principali de credite au dreptul sa utilizeze  credite bugetare pentru acoperirea nevoilor unitatilor subordonate.

               De asemenea , ordonatorii principali de credite folosesc credite pentru actiunile  centralizate  si cele proprii ca si finantarea institutiilor subordonate ai caror conducatori nu au calitatea de ordonatori de credite. 

              Ordonatorii secundari de credite sunt conducatorii institutiilor publice carora ordonatorii principali de credite le repartizeaza credite bugetare pentru acoperirea cheltuielilor proprii, cat si pentru cele ale unitatilor subordonate lor.Ordonatorii de gradul al doilea  primesc credite numai de la ordonatorii principali de credite. Ordonatorii secundari de credite au aceleasi drepturi ca si cei de gradul I , in ceea ce priveste utilizarea resurselor puse la dispozitie.

                 Ordonatorii de credite sunt raspunzatori pentru: 

 

Ř     folosirea mijloacelor banesti in limita creditelor  deschise si potrivit destinatiei pentru care au fost aprobate;

Ř     finantarea la timp si oportuna a unitatilor si actiunilor in raport cu indeplinirea sarcinilor de plan stabilite;

Ř     cheltuirea rationala si economicoasa a mijloacelor financiare si bugetare prin aplicarea unui regim strict de economii;

Ř     asigurarea integritatii mijloacelor banesti si materiale , aflate in folosinta unitatilor prin tinerea la zi a evidentei acestora si exercitarea controlului privind modul in care sunt folosite;

Ř     incheierea si inaintarea darilor de seama contabile asupra executarii bugetare in conditiile si la termenele stabilite prin normele in vigoare;

Ř     efectuarea cheltuielilor numai pe baza actelor justificative, legale;

Ř     respectarea disciplinei financiare si bugetare prin aplicarea normelor legale privind incasarea veniturilor si efectuarea cheltuielilor ca si normele de consum si cheltuieli, etc.;

Ř     sa indrume si sa coordoneze activitatea unitatilor subordonate, urmarind respectarea disciplinei bugetare, organizarea si tinerea evidentei bugetare;

Ř     sa urmareasca executarea bugetelor de venituri si cheltuieli, precum si a sarcinilor de plan care revin unitatilor respective;

Ř     sa verifice si sa analizeze darile de seama trimestriale si anuale si sa ia masuri pentru inlaturarea lipsurilor constatate.

                  Pentru ca institutiile sa poata acoperi propriile lor cheltuieli si cheltuielile unitatilor subordonate este necesara o autorizare intitulata "Deschideri de credite " Deschiderea creditelor se face in raport cu alocatiile trimestriale stabilite pentru unitati prin bugetul lor ca si prin planul de repartitie trimestriala si pe baza cererilor depuse de ordonatorii principali de credite la Ministerul Finantelor, la directiile de resort, prin care se asigura finantarea cheltuielilor economice, social culturale sau administrative.

                  Ordonatorii de credite intocmesc aceste cereri pe baza unor formulare speciale denumite " cereri pentru deschiderea creditelor ".

                 Deschiderea creditelor se face inainte de inceperea trimestrului pentru  o parte din alocatiile trimestriale, iar pentru alta parte, in cursul trimestrului, in masura indeplinirii unor conditii stabilite pentru fiecare categorie de cheltuieli economice si administrative.

                  Cererile pentru deschiderea creditelor depuse la Ministerului Finantelor de ordonatorii principali  se examineaza de directiile de finantare pe domenii care urmaresc daca :

Ř     volumul cererilor propuse este justificat in raport cu alocatiile aprobate prin repartitia trimestriala pe subdiviziunile clasificatiei bugetare;

Ř     ordonatorul de credite a respectat obligatiile privind depunerea darilor de seama contabile;

Ř     volumul creditelor propuse este justificat in raport cu serviciile, tinand seama de repartizarea bugetului de venituri si cheltuieli si de disponibilul de credite din cele deschise in perioada anterioara.

                  Ministerul de Finante poate cere orice relatii si documentatii in legatura cu creditele propuse a fi deschise si poate inapoia ordonatorului principal cererile pentru dechiderea creditelor carora li s-au adus modificari, cel mai tarziu in termen de doua zile de la primirea lor, cu aratarea motivelor care au determinat aceste modificari.

                  Creditele deschise sunt valabile in tot cursul anului, cu respectarea prevederilor Legii finantelor publice si a Legii privind adoptarea bugetului de stat a anului bugetar in curs, cele deschise si ramase neutilizate pana la sfarsitul anului bugetar( 31 decembrie ) isi pierd valabilitatea.

                   Creditele dechise pe seama ordonatorilor principali in scopul de a fi alocate institutiilor subordonate se repartizeaza de ordonatorii principali celor secundari sau tertiari in baza unui document denumit "Dispozitie bugetara" in termen de cel mult 5 zile de la data deschiderii. De asemenea, ordonatorii secundari de credite repartizeaza creditele ordonatorilor tertiari in cel mult 3 zile de la data primirii lor.

                  Dispozitiile bugetare se depun la unitatea bancara la care ordonatorul principal sau secundar are cont deschis.Pe baza acestor dispozitii, unitatile bancare reduc creditele ordonatorului principal sau secundar cu suma prevazuta, suma cere se transmite unitatii bancare unde ordonatorul secundar isi are contul bugetar pentru a i se deschide creditele corespunzatoare.

                    Ordonatorii principali si secundari de credite au dreptul sa retraga aceste credite in cazurile in care constata ca o parte din creditele deschise ordonatorilor subordonati au devenit disponibile datorita suspendarii unor actiuni sau neindeplinirii sarcinilor de plan.

                   Retragerea creditelor se face , de asemenea, pe baza "dispozitiei bugetare". Creditele retrase de la ordonatorii subordonati majoreaza creditele ordonatorului superior din contul " pentru a fi repartizat unitatilor subordonate" si , deci, se realizeaza reconstituirea de credite.

                     De asemenea, Ministerul Finantelor are dreptul ca in cazuri justificate sa dispuna retragerea creditelor deschise ordonatorilor principali. Retragerea creditelor se face tot prin " dispozitie bugetara ".

1.4 Locul Serviciului Public Judetean de Asistenta Sociala Braila in produsul intern brut ( PIB)

          De la finalizarea primei si celei de-a doua analize  din 28 august 2003, s-au  inregistrat progrese semnificative in realizarea principalelor obiective                         macroeconomice ale programului statului, in special  privind inflatia, deficitul contului curent si cresterea economica.

           Evolutiile macroeconomice in anul 2003 au fost foarte                         favorabile. Estimam ca PIB-ul a crescut cu peste   aproximativ 5 procente, pe baza unei cresteri puternice  a exporturilor, care a reflectat efectele cumulate ale  investitiilor private in industriile bunurilor de consum  in ultimii ani. Rata inflatiei pe 12 luni a scazut la 16 procente in februarie si deficitul contului curent corespunzator anului 2003 s-a redus mult mai mult decat  s-a prevazut in cadrul programului. {ncrederea mai puternica in stabilizarea macroeconomica a condus la o   crestere rapida a creditului, sustinand astfel   relansarea investitiilor. Rezervele internationale au  crescut mai rapid decat a fost programat si au atins acum un nivel confortabil de 4 luni de importuri  prognozate de bunuri si servicii.

            Politicile monetare si bugetare s-au incadrat in program. Criteriile de performanta de la sfarsitul lunii decembrie, privind activele interne nete si activele externe nete ale BNR, au fost indeplinite cu marje confortabile O crestere ceva mai mare in  agregatele monetare a reflectat o cerere de bani mai  puternica decat s-a prevazut initial. Scadere rapida a    inflatiei a condus, initial, la rate reale de dobanda  ridicate, ceea ce a determinat BNR sa reduca rata dobanzii de referinta cu peste 1.500 puncte de baza, din aprilie 2003. |inta deficitului bugetului general  consolidat, in 2003, a fost, de asemenea, indeplinita, desi veniturile au fost cu aproximativ 17% procente din  PIB mai reduse decat s-a prevazut in a doua rectificare  bugetara. Aceasta scadere a fost compensata prin cheltuieli mai mici cu dobanzile si plati de ajutoare  sociale.

           {n 2003, politica fiscala a continuat sa sprijine  dezinflatia. Bugetul pentru anul 2003, aprobat de  Parlament in noiembrie 2002, stabileste tinta    deficitului bugetului general consolidat la 2,65 procente din PIB-ul previzionat, cu 17 puncte procentuale  sub tinta pentru 2002.

             {n ceea ce priveste veniturile, bugetul anului 2003  reprezinta un pas major in strategia noastra de reducere  graduala a contributiilor salariale, fiind completat cu    masuri de extindere a bazei de impozitare pentru  asigurarile sociale de stat.

           S-au redus contributiile salariale si contributiile la  asigurari sociale cu 5 puncte procentuale la 1 ianuarie 2003, reducand astfel distorsiunile importante existente  pe piata fortei de munca si stimulentele de crestere a                         economiei informale. Pierderea de venituri, de    aproximativ 13  procente din PIB, va fi partial compensata de impactul pe intregul an a recent implementatelor legi   privind regimul TVA si impozitul pe profit, precum si a  taxelor mai mari pe terenuri si cladiri.

          Noul Cod al Muncii, in vigoare de la 1 martie 2003, nu mai acorda posibilitatea angajarii pe baza "conventiilor civile", din care majoritatea sunt scutite de la plata  contributiilor la asigurarile sociale de stat.

           {n privinta cheltuielilor, bugetul pe anul 2003 a avut  ca prioritati cresterea cheltuielilor de capital si   intarirea sistemului de protectie sociala. Cheltuielile  de investitii sunt prevazute a creste cu 0,6 procente din PIB, in timp ce transferurile sociale totale vor creste cu 5 procente in termeni reali.

            S-a  limitat   cresterea salariilor brute nominale din sectorul bugetar, la 6 procente in ianuarie si 9 procente in  octombrie 2003, conform tintei statului de a mentine cresterea anuala a fondului de salarii net, aferent  sectorului bugetar, la 3 procente in termeni reali. Mai  mult, in timp ce s-a continuat reducerea globala a personalului din sectorul bugetar, s-au alocat  suficiente resurse, inclusiv prin recrutarea de functionari publici inalt-calificati, pentru imbunatatirea administratiei publice, implementarea reformelor juridice si    consolidarea capacitatii institutionale pentru adoptarea si implementarea legislatiei UE si atragerii fondurilor  UE.

           Masurile sociale suplimentare sus-mentionate au fost  finantate prin economii la cheltuielile cu dobanzile 1,3 mii miliarde lei), la bugetul fondului de somaj (0,8 mii miliarde lei) si la cheltuielile care nu sunt    legate de pensii ale bugetului asigurarilor sociale de  stat (4 mii miliarde lei).

            Evolutia pozitiva a ansamblului economiei românesti în anii 2001 -2003, respectiv realizarea, continuarea si mentinerea cresterii economice, sustinuta de exporturi si investitii, continuarea procesului de dezinflatie, politica fiscala prudenta, mentinerea deficitului de cont curent si a datoriei publice în limite controlabile, continuarea consolidarii accesului pe pietele internationale de capital, mentinerea deficitului bugetar sub 3% finantat în conditii neinflationiste au confirmat justetea politicilor macroeconomice, precum si realismul si eficienta masurilor de politica economica.

            Prin bugetul general consolidat pe anul 2003 s-a promovat o politica fiscal-bugetara orientata spre sustinerea reformelor structurale necesare pentru a raspunde cerintelor economice, institutionale si politice legate de procesul de aderare la Uniunea Europeana si îmbunatatirea conditiilor sociale, prin suportul politicilor în domeniul protectiei sociale, sanatatii, educatiei si mediului.

         Obiectivele principale ale politicii bugetare în anul 2003 vizeaza:

Ř     sustinerea politicilor prioritare din domeniile: protectie sociala, învatamânt, sanatate, aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala, transporturi, agricultura, industrie, mediu.

Ř     asigurarea respectarii angajamentelor asumate de România fata de structurile euro-atlantice, precum si alte obligatii asumate fata de organismele financiare internationale.

        Politica de cheltuieli în anul 2003 se axeaza pe urmatoarele principii:

Ř     ajustarea cheltuielilor bugetare la posibilitatile reale de acumulare a veniturilor bugetare si obtinerea unei stabilitati bugetare;

Ř     continuarea finantarii pe baza de programe, punându-se accent pe criteriul performantei economico - sociale;

Ř     restructurarea cheltuielilor bugetare în raport cu prioritatile si reformele pe domenii de activitate, ceea ce va permite continuarea procesului de trecere de la un buget de resurse catre un buget de politici, proces demarat înca din anul 2002.

            Executia pe primele opt luni ale anului 2003 (tabelul nr.2) confirma în mare parte asteptarile asupra evolutiilor bugetare, cheltuielile bugetului general consolidat fiind superioare celor înregistrate în perioada corespunzatoare din anul precedent cu 21,9% în termeni nominali, respectiv cu 5,6% în termeni reali. Cheltuielile primare au cunoscut o dinamica superioara cheltuielilor totale, respectiv cu 24,5% în termeni nominali, ceea ce a facut ca ponderea lor în produsul intern brut sa se majoreze cu 0,6 puncte procentuale în intervalele analizate.

            În structura economica, cheltuielile bugetare realizate pe primele opt luni ale anului 2003, prezinta urmatoarea evolutie:

Ř     platile de dobânzi au fost mai reduse în valori absolute în perioada ianuarie - august 2003 cu 266,8 miliarde lei fata de aceeasi perioada din anul precedent.

Ř     cheltuielile de capital care la nivelul anului 2003 vor depasi cu 0,5 puncte procentuale ca pondere în produsul intern brut, realizarile anului precedent, executia acestora aferenta primelor opt luni ale anului 2003 confirma în mare parte estimarile, ponderea acestora în  total cheltuieli bugetare si în produsul intern brut crescând cu 1,2 respectiv 0,3 puncte procentuale comparativ cu perioada corespunzatoare din anul precedent.

Ř     Subventiile si transferurile realizate pe primele opt luni ale anului 2003 sunt mai mari fata de perioada corespunzatoare a anului precedent cu 26,3% în termeni nominali, si respectiv cu 23,9%.

Ř     Estimarile pentru anul 2003 ale cheltuielilor de personal si ale cheltuielilor materiale sunt relativ apropiate ca pondere în produsul intern brut de realizarile anului 2002, variatiile fiind de 0,2 respectiv 0,1 puncte procentuale. În perioada ianuarie - august 2003, comparativ cu perioada corespunzatoare din anul precedent executia acestor cheltuieli prezinta aceleasi caracteristici, respectiv mentinerea pe aceleasi repere ca pondere în produsul intern brut, de respectiv 3,1% (3,2% pentru 2003) pentru cheltuielile de personal si 4,4% pentru cheltuielile materiale.

Evolutia si structura economica a cheltuielilor bugetului general consolidat în perioada 2002-2003 sunt redate în tabelul nr. 2 si în plansa nr. 2

sursa : www.mfinante.ro - Raportul proiectulul bugetului de stat pe anul 2003

sursa : www.mfinante.ro - Raportul proiectulul bugetului de stat pe anul 2003

Sursa : www.mfinante.ro - Raportul proiectulul bugetului de stat pe anul 2003

           Anul 2004 va fi un an crucial pentru continuarea reformelor pentru îndeplinirea criteriile de aderare la Uniunea Europeana.

           Cele doua componente ale politicii financiare, respectiv politica fiscala si bugetara vor deveni instrumente active în sprijinirea în continuare a dezinflatiei, mentinerea sub control a deficitului de cont curent, contribuind la îmbunatatirea managementului finantelor publice.

             Bugetul pe anul 2004 se va concentra cu prioritate pe programe sociale bine definite si de dezvoltare a infrastructurii, dar va fi în acelasi timp si un instrument care va pastra în continuare echilibrele economice, astfel încât tintele propuse pentru anul 2004 (crestere economica, inflatie, deficitul contului curent) sa fie mentinute în limitele proiectate.

sursa : www.mfinante.ro - Raportul proiectulul bugetului de stat pe anul 2003

           Politica bugetara pentru anul 2004, se va axa, în principal, pe urmatoarele mari obiective :

1.     sustinerea stabilizarii macroeconomice care sa se concretizeze în contributia cheltuielilor publice la cresterea economica  durabila si reducerea inflatiei.



       În acest sens, printre prioritatile anului 2004 se pot enumera:

Ř     dezvoltarea infrastructurii si, îndeosebi, a sistemului de autostrazi, drumuri nationale si judetene;

Ř     îmbunatatirea infrastructurii si dezvoltarii rurale - care alaturi de asistenta externa nerambursabila primita de la Uniunea Europeana - sa contribuie la reducerea decalajului fata de tarile europene;

2.     perfectionarea sistemului de protectie sociala prin orientarea acesteia spre familiile si grupurile sociale cele mai sarace.

3.     îndeplinirea angajamentelor asumate în cadrul negocierilor de aderare.

               În conformitate cu obiectivul privind proiectia deficitului bugetar la 3,0 % din produsul intern brut, cu coordonatele politicilor sectoriale si cu veniturile posibil de realizat pentru anul 2004, cheltuielile bugetului general consolidat au fost proiectate la 708.762,5 miliarde lei (33,1 % din produsul intern brut).

          Aderarea la Uniunea Europeana necesita resurse aditionale catre o serie de domenii: infrastructura, dezvoltare regionala si coeziune sociala, reforma administratiei publice .

          Evolutia si principalele caracteristici structurale ale cheltuielilor bugetului general consolidat sunt prezentate în tabelul nr.15 si în plansele nr.21, 22 si 23.

            Subventiile, primele si transferurile continua sa detina ponderea cea mai mare în produsul intern brut, respectiv de 15,6 % în anul 2004, în crestere cu 0,9 puncte procentuale fata de anul 2003, datorita mai ales transferurilor sociale care continua sa se regaseasca în centrul politicii guvernamentale si în anul 2004. Asa cum rezulta din proiectiile pe termen mediu si lung se mentine în continuare o tendinta descrescatoare a cheltuielilor cu subventiile directe de la buget. Cresterea preturilor catre un nivel de recuperare a costurilor in sectorul energetic si îmbunatatirea încasarii facturilor vor constitui principalele modalitati prin care va fi sustinut procesul de reducere a subventiilor.

sursa: www.mfinante.ro- Raportul bugetului de stat pe anul 2003

            La fundamentarea acestor propuneri, se va tine seama de armonizarea politicii de subventionare cu exigentele si cerintele integrarii în Uniunea Europeana, în vederea atingerii parametrilor minimali de performanta din aceasta zona.

         

              În domeniul social si în concordanta cu obiectivele Programului social al Guvernului, fondurile propuse a fi alocate în anul 2004 vizeaza, în principal, familiile si grupurile sociale cele mai sarace. În acest scop, se au în vedere urmatoarele:

Ř     finantarea programelor de protectie socio-profesionala a persoanelor cu handicap care au în vedere prevenirea institutionalizarii, orientarea, formarea profesionala si angajarea în munca a persoanelor cu handicap;

Ř     finantarea programelor pentru sustinerea sistemului de protectie a copilului, care vizeaza, în principal, integrarea sociala a copiilor strazii, închiderea institutiilor de tip vechi destinate copiilor cu handicap/nevoi speciale care nu pot fi restructurate/reabilitate si integrarea socio-profesionala a copiilor si tinerilor  in institutii de ocrotire, ajunsi la vârsta de 18 ani;

sursa: www.mfinante.ro- Raportul bugetului de stat pe anul 2003


      

sursa: www.mfinante.ro- Raportul bugetului de stat pe anul 2003

           Cheltuielile pentru asistenta sociala, alocatii, pensii, ajutoare si indemnizatii cuprinse în bugetul general consolidat continua sa detina ponderea cea mai mare în produsul intern brut si în anul 2004, respectiv 10,8%.

           În domeniul bugetelor locale ale autoritatilor administratiei publice locale s-a avut în vedere asigurarea conditiilor corespunzatoare functionarii administratiei publice locale pentru exercitarea corespunzatoare a atributiilor cu care sunt investite aceste autoritati în procesul general de reforma economico-sociala care sa raspunda la cerintele etapei actuale.

Amplul proces de descentralizare a serviciilor publice si de consolidare a autonomiei locale, de restructurare a mecanismelor de  protectie sociala a segmentelor defavorizate ale populatiei si al armonizarii politicilor guvernamentale si sectoriale cu cele locale a determinat îmbunatatirea sistemului de asigurare a surselor de finantare ale administratiei publice locale în corelatie cu responsabilitatile transferate.

            Veniturile proprii ale bugetelor locale, (formate din impozite, taxe, alte venituri si cote defalcate din impozitul pe venit) estimate la 67.822,3 miliarde lei, reprezinta 46,1% din totalul veniturilor acestor bugete, în crestere cu circa 17% fata de cele preliminate pe anul 2003.

            Cotele defalcate în proportie de 63% din impozitul pe venit sunt estimate la 40.774,0 miliarde lei. Pentru judete, cota se repartizeaza astfel:

         - 36% la bugetele locale ale comunelor, oraselor si municipiilor;

         - 10% la bugetul propriu al judetului;

         -17% la dispozitia consiliului judetean pentru echilibrarea bugetelor comunelor, oraselor, municipiilor si judetelor;

           În completarea veniturilor proprii ale bugetelor locale, prin proiectul Legii bugetului de stat pe anul 2004 se propune alocarea de la bugetul de stat si bugetul asigurarilor pentru somaj a sumei de 79.428,0 miliarde lei, din care:

Ř     21.635,6 miliarde lei sume defalcate din impozitul pe venit pentru:

1.     echilibrarea bugetelor locale;

2.     protectie sociala, privind asigurarea ajutorului social, potrivit prevederilor Legii privind venitul minim garantat, nr.416/2001, inclusiv pentru ajutoare pentru încalzirea cu lemne si alti combustibili petrolieri, precum si a restantelor din aniiprecedenti;

3.     sustinerea sistemului de protectie a copilului si a persoanelor cu handicap, precum si a finantarii institutiilor de cultura si cult care au trecut în finantarea autoritatilor administratiei publice locale începând cu anul 2002;

Ř     10.966,0 miliarde lei transferuri de la bugetul de stat catre bugetele locale, din care pentru:

1.     finantarea drepturilor acordate persoanelor cu handicap (5.778,1 miliarde lei);

2.     investitii finantate partial din împrumuturi externe (1.800,0 miliarde lei);

sursa: www.mfinante.ro- Raportul bugetului de stat pe anul 2003

           Ca pondere în produsul intern brut, evolutia categoriilor de cheltuieli este diferita, în functie de pozitia actuala a acestora si de coordonatele politicii sectoriale si a respectarii tintei de deficit asumate:

1.     se estimeaza mentinerea constanta a ponderii cheltuielilor de personal, supuse unui proces de monitorizare, fundamentat pe o buna politica de personal, concomitent cu implementarea masurilor de reforma a administratiei publice, de 5,0% anual în perioada de prognoza;

2.      subventiile, primele si transferurile scad fata de nivelul anului 2004, tendinta ce se va mentine pe întreaga perioada de prognoza, în anul 2007 fiind cu 0,2 puncte procentuale mai mici decât în anul 2005; transferurile vor detine, în continuare, ponderea cea mai mare în produsul intern brut, reflectând principalele prioritati ale politicii guvernamentale, respectiv asigurarea cofinantarii asistentei   financiare de la Uniunea Europeana si alte organisme financiare internationale si transferurile sociale destinate finantarii costurilor legate de protectia sociala;

sursa: www.mfinante.ro- Raportul bugetului de stat pe anul 2003

                     Autoritatea Nationala pentru Persoanele cu Handicap ( A.N.P.H ) a fost înfiintata, în baza Ordonantei Guvernului nr.14/2003, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 239/2003, ca organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, în subordinea Guvernului, sub directa coordonare a ministrului pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului, prin reorganizarea Secretariatului de Stat pentru Persoanele cu Handicap.

              Ulterior, prin Ordonanta de urgenta nr. 64/2003, Autoritatea Nationala pentru Persoanele cu Handicap a fost subordonata Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei.

                A.N.P.H .  Bucuresti este cea care asigura plata drepturilor si facilitatilor persoanelor cu handicap prin transfer catre consiliile judetene.Totalitatea sumelor transferate ( procentual) se poate urmarii din urmatorul grafic:


Sursa: prelucrari personale cu date obtinute din situatiile statistice ale ANPH         

1.4 Dezvoltari la nivelul Uniunii Europene a sistemului de protectie speciala a persoanelor cu handicap in  alte tari

          Inca de la constituirea sa , in anul 1949, Consiliul Europei a actionat pentru realizarea unei uniuni cat mai starnse intre democratiile europene pentru ca , imperuna cu acestea, sa garanteze pace, progresul social, libertatea si drepturile omului. Consiliul europei a multiplicat, de-a lungul timpilui, acele legaturi care permit popoarelor sa inteleaga cat mai bine, protejand drepturile omului si aprticipand activ la armonizarea legilor si politicilor nationale.

          Consiliul Europei a desfasurat o intensa activitate de elaborare si punere in  aplicare a unor instrumente internationale in domeniul social.Unele dintre acestea, cu este Carta Sociala europeana , si in general normele privind securitatea social , rezolva, prin ratificarea de catre statele membre, o multitudine de probleme din domeniul legislatiei interne, o stransa cooperare economica, social si politica inter statele europene.

            Carta Sociala  Europeana a fost semnata la Torino, la 18 octombrie 1961, si a intrat in vigoare la 26 februarie 1965.[7]Carta Social se completeaza cu Protocolul Aditional semnat la Strasbourg la 5 mai 1988.

           Conform Cartei, in materie de securitate sociala, partile sunt obligate sa garanteze:

-         dreptul de protectie  a copiilor si adolescentilor ( art. 7);

-         dreptul la asistenta sociala si medicala ( art. 13);

-         dreptul persoanelor handicapate la formare profesionala, la readaptare profesionala si sociala ( art.15);etc

           

             Carta a proclamat ca, in vederea exercitarii efective a drepturilor persoanelor cu deficiente fizic sau mintal, in pregatirea profesionala si sociala este necesar a se lua masurile corespunzatoare pentru a pune la dispozitia celor interesati mijloace de formare profesionala, inclusiv, daca este cazul, institutii specializate cu caracter public sau privat. De asemenea, trebuie luate masurile corespunzatoare pentru plasarea persoanelor cu deficiente fizice, mai ales prin intermediul  serviciilor de plasare specializate, prin existenta unor locuri de munca protejate si prin masuri menite sa-i incurajeje pe patroni sa angajeje persoane cu deficiente fizice ( art. 15)

              Art . 26 stipuleaza dreptul persoanelor cu handicap la formare , integrare si readaptare profesionala.

               Sistemul asistentei sociale in Germania este reglementat , in principal, de legea din 30.06.1961 modificata in 1979. Legea reglementeaza pe langa alte forme de ajutor social si alte forme de ajutor destinate a sustine nevoi specifice sau ocazionale, cum ar fi [8]:

-         ajutorul medical;

-         ajutorul pentru persoanele cu handicap;

-         ajutorul pentru persoanele in varsta etc.

               Bunastarea sociala din Marea Britanie este asigurata de catre mai multe departamente. Astfel, exista un departamnet pentru problemele copilului, unul care se ocupa cu problemele varstnicilor si al persoanelor cu handicap si un al treilea , al autoritatii locale pentru problemele sanatatii publice, care asigura asistenta la domiciliu ( ajutor la domiciliu).

               Asistenta sociala, ca o entitate institutionala care primeste fonduri publice, a continuat sa se dezvolte rapid, cu acordarea unor capitaluri semnificative. Principalele domenii in care asistenta sociala inregistreaza o crestere rapida sunt:

-         organizarea si asigurarea facilitatilor de sprijinire in cadrul comunitatii a pacientilor psihiatrici, in timpul si dupa tratamentului medical;

-         organizarea si asigurarea facilitatilor in institutii si in cadrul comunitatii pentru copii si adultii cu handicap fizic;

-         organizarea si asigurarea facilitatilor in institutii si in cadrul comunitatii pentru copii si adultii cu handicap mintal;

-         intreaga gama a facilitatilor pentru asitenta si protectia copiilor indiferent daca acestia raman in propriile familii sau daca sunt incerdintati spre ingrijire altor familii etc.

                În scopul realizarii reformei sistemului, au fost luate în consideratie urmatoarele documente internationale :[9]


1.  Programul Mondial de Actiune privind persoanele cu dizabilitati, adoptat în 1982 de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite

   (Rezolutia 37/52)
2. 
Regulile Standard privind Egalizarea Sanselor pentru Persoanele cu Handicap, adoptate în 1993 de Adunarea Generala a Natiunilor Unite

  (Rezolutia 48/96)

3.  Declaratia de la Salamanca si directiile de actiune în domeniul educatiei speciale: Acces si calitate, 1994
4.  Conventia cu privire la Drepturile Copilului, adoptata în 1988 de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite
5.  International Classification of Functioning, Disability and Health (ICF), adoptata si aprobata pe 22 mai 2001 de cea de a 25-a Sesiune generala a Organizatiei Mondiale a Sanatatii.

              A fost elaborat Addendum-ul la Raportul anual asupra progreselor înregistrate în pregatirea pentru aderarea la Uniunea Europeana. Acesta cuprinde progresele înregistrate în domeniul protectiei persoanelor cu handicap în perioada iunie - august 2003.
              România si-a adus contributia si în cadrul lucrarilor pregatitoare de la Consiliul Europei, lucrari premergatoare acestei Conferinte, prin desemnarea unui reprezentant ca membru în Comitetul de pregatire.

                Participarea României la Cea de-a doua Conferinta europeana a Ministrilor responsabili de politicile de integrare a persoanelor cu handicap a fost apreciata ca foarte activa de reprezentantii C.E. si de delegati si a constituit nu numai exercitiul unei implicari responsabile în problematica abordata dar a fost si un prilej pentru delegatia noastra de a stabili contacte si relatii de perspectiva privind cooperarea cu tarile europene în cadrul programelor de integrare a persoanelor cu handicap.

              Conceptele cheie ale Conferintei de la Malaga precum: demnitatea umana, egalitatea sanselor, participarea activa a persoanei cu handicap la viata societatii devin repere de baza în aplicarea politicilor destinate persoanelor cu handicap din România.
Prin participarea la Cea de-a doua Conferinta europeana a Ministrilor responsabili de politicile de integrare a persoanelor cu handicap, România este semnatara textului Declaratiei politice Îmbunatatirea vietii persoanelor cu handicap: promovarea unei politici coerente pentru si prin participare deplina, text care va deveni un cadru de norme pentru toate tarile Europei privind elaborarea politicilor persoanelor cu handicap pentru viitorul deceniu.



[1] Legea 500/2002-privind finantele publice, M.O. 597/2002, art.1

[2] Ordonanta de Urgenta nr.45/2002-privind finantele publice locale, M.O.431/2002, art.7

[3] Ordonanta de Urgenta nr.45/2002privind finantele publicelocale, M.O 431/2002, art.9

[4] Leontin Stanciu

[5] Leonin Stanciu

[6] Contabilitate bugetara- Florentina Moisescu , Editura Mongabit,2003

[7] Dreptul Securitatii Sociala- Sanda Ghimpu, Constantin Tufan- Editura ALL BECK, Bucuresti-1998

[8] Dreptul Securitatii Sociale-Alexandru Athanasiu- Editura ACTAMI, Bucuresti-1995

[9] anph












Document Info


Accesari: 4507
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )