Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza

Piata Comuna










ALTE DOCUMENTE

Salarii, impozite si prestatii
Venitul, Consumul si Investitiile
MENTINEREA IN AFACERI
Salariul si impozitarea
1. Pretul si modalitatile de plata in cotractul de vanzare internationala
Piata Muncii
RISCUL INVESTITIEI
Datorii sociale
CONTRACTUL DE VĀNZARE - CUMPĂRARE INTERNAŢIONALĂ DE MĂRFURI
Īntrebari de rationament analitic


3. Piata Comuna

Preocuparea pentru realizarea pietei comune europene a existat chiar de la semnarea Tratatului de la Roma. Articolul 3 al Tratatului facea referire la eliminarea obstacolelor din calea liberei circulatii a persoanelor, serviciilor si capitalurilor, iar articolul 8 stabilea realizarea treptata a pietei commune, pe parcursul unei perioade de 12 ani. Acest obiectiv nu a fost īnsa atins la termenul stabilit, asa cum se īntāmplase cu uniunea vama 515v2123f la. Progresele īn aceasta directie au fost reduse, īn special din cauza dificultatii eliminarii unui numar mare de bariere netarifare din calea liberului schimb.

Uniunea Vamala = suprimarea tuturor obstacolelor din calea liberului schimb dintre tarile membre si politica comerciala externa comuna

Piata Comuna = Uniunea Vamala + libera circulatie a capitalurilor si persoanelor, promovarea unor politici de interes comun, transferarea  unor  decizii de la nivel national la cel comunitar etc.

1968 - se eliminasera barierele tarifare si restrictiile cantitative din calea comertului cu bunuri, dar ramasesera numeroase obstacole netarifare (tehnice, fiscale, legislative etc.)

          - a urmat o perioada mai dificila īn evolutia constructiei europene (si pe fondul recesiunii economice), care a determinat cresterea masurilor protectioniste

1985  - a fost adoptat Actul Unic European (intrat īn vigoare īn 1987), primul document juridic care a modificat si completat Tratatul de la Roma.

1985- Comisia Europeana elaboreaza Cartea Alba, un document cu privire la īncheierea procesului de realizare a Pietei Comune, care continea 282 de masuri legislative necesare pentru crearea unei piete unice īn interiorul careia sa nu existe control la frontiere, īncepānd cu 1 ianuarie 1993.  

Libera circulatie a marfurilor

-         suprimarea controalelor la frontiera s-a realizat īn doua etape:

I.                    - Introducerea Documentului Administrativ Unic (DAU), document necesar īn UE pentru īndeplinirea formalitatilor vamale, care a īnlocuit documentele diferite utilizate anterior de fiecare tara

-         adoptarea unui sistem unic de clasificare a marfurilor

II. - eliminarea formalitatilor si controlului vamal la frontiere.

Libera circulatie a lucratorilor

Art. 48 al Tratatului de la Roma prevedea crearea conditiilor pentru realizarea liberei circulatii a persoanelor pe teritoriul Comunitatii (eliminarea discriminarilor bazate pe nationalitate īntre lucratorii tarilor member cu privire la ocuparea unui loc de munca, remunerare, conditiile de munca)

-1964- primele masuri īn directia asigurarii libertatii de miscare a lucratorilor - dreptul posesorilor de profesii liberale (medici, farmacisti etc.) de a practica meseria īn oricare dintre tarile membre.

-         Pāna īn 1968 toate tarile introdusesera reglementari cu privire la libera circulatie a lucratorilor: egalitatea de tratament a cetatenilor din statele UE īn ceea ce priveste angajarea īn munca, salarizarea si conditiile de munca.

-         Mobilitatea geografica: dreptul cetatenilor UE de a se stabili īn oricare dintre statele membre si de a lucra acolo.

-         Mobilitatea profesionala: exercitarea libera de catre cetatenii UE a profesiunii lor, acolo unde doresc sa faca acest lucru. Īn general, tratamentul de care beneficiaza lucratorii unui alt stat comunitar este acelasi cu cel aplicat lucratorilor nationali: au drept la acelasi salariu, precum si drept egal la reorientare profesionala, acces la centrele de formare profesionala, la indemnizatia de somaj etc.

-         Dreptul de a se integra: lucratorul beneficiaza de toate avantajele sociale oferite de tara de primire: locuinta, sindicate, ajutoare sociale pt el si familia sa. Membrii familiei lucratorului au dreptul sa desfasoare activitate remunerata īn statul respectiv, iar copii au acces la educatie si pregatire profesionala īn aceleasi conditii cu cei din tara de primire.

Dispozitiile comunitare īn ceea ce priveste securitatea sociala, garanteaza tuturor lucratorilor si membrilor familiei lor o protectie sociala suficienta īn caz de boala, invaliditate, batrānete, accident de munca sau boala profesionala, somaj, decesul unui membru al familiei etc.

Pentru īncurajarea exercitarii dreptului de libera circulatie a lucratorilor din UE, aceasta promoveaza variate programe de actiune, cum sunt:

-         ERASMUS - schimburi de experienta si burse acordate studentilor si profesorilor;

-         SCIENCE - stimularea cooperarii si a schimburilor stiintifice si tehnice;

-         ESPRIT - strategia europeana īn domeniul tehnologiilor informarii.

Īn ciuda acestor reglementari si programe, fluxurile migratorii intracomunitare au scazut dupa 1968.

Īn 1959 - 75% din lucratorii imigranti din CEE proveneau din tarile membre, iar īn 1973 procentul scazuse la 28%. Īn prezent, el se situeaza la aproximativ 40%.

Cauze: - Factori generali: - diferente culturale

                                          - diferente lingvistice

                                          - obstacole socio-psihologice

                                           - diferente mici īntre salariile reale din tarile membre.

            - Factori specifici: - promovarea redusa, prin Tratatele CEE/UE a liberei circulatii a muncii

                                           - excluderea unor categorii profesionale de la aplicarea principiului liberei circulatii (ocupatiile din sectorul public, cele legate de ordinea, securitatea, sanatatea publica)

                                           - lipsa de armonizare/coordonare a reglementarilor nationale

                                           - lipsa unui sistem de securitate sociala minima

                                            - recunoasterea dificila a diplomelor si calificarilor

                                             - diferentele īntre structurile productive nationale

                                            - cresterea economica īnregistrata īn tarile mai slab dezvoltate din Comunitate, ceea ce a dus la cresterea nivelului de trai si la scaderea migratiei

                                            - politica europeana de coeziune economica si sociala, care a determinat reducerea disparitatilor, cresterea atractivitatii zonelor slab dezvoltate prin programe structurale;

                                             - criza integrarii (deceniul al VIII-lea), cumulata cu criza mondiala, care au determinat dificultati de acces pe pietele externe ale muncii.

             Piata europeana se caracterizeaza īn prezent prin slaba mobilitate a fortei de munca (mai redusa decāt īn SUA)

Libera circulatie a serviciilor

-         vizeaza īn principal cetatenii care practica profesii liberale si lucratorii independenti

-         asigura un tratament egal imigrantilor si cetatenilor tarii respective

-         reglementari īn ceea ce priveste recunoasterea reciproca a titlurilor si diplomelor.

Desi sectorul serviciilor ocupa cea mai mare parte a fortei de munca din UE (60%), preogresele īnregistrate īn acest sector sunt mai mici decāt īn ceea ce priveste libera circulatie a bunurilor.

Tratatul asupra UE reglementeaza libera circulatie a serviciilor prin articolul 59, 60 pentru cetatenii statelor membre, domiciliati pe teritoriul unui alt stat membru.

Pentru liberalizarea completa a sectorului serviciilor, UE mai are īnca de facut progrese importante.

Libera circulatie a capitalurilor si libertatea operatiunilor de plata

-         īn 1988 s-a adoptat directiva referitoare la liberalizarea completa si neconditionata a miscarilor de capital īn interiorul UE, īncepānd cu 1990

-         liberalizarea a fost completa īn iulie 1990

-         pentru unele tari s-a acordat o perioada de tranzitie: Irlanda, Spania, Portugalia - 1992, Grecia - 1994.

Diferentele care subzista īn domeniul fiscalitatii continua sa denaturize miscarile de capital dintre tarile membre. Armonizarea fiscala este axata īndeosebi pe eliminarea dublei impuneri si a altor dezavantaje fiscale, dar se realizaeaza cu dificultate. Propunerile īn aceasta directie, existente īnca de la mijlocul anilor 1970 nu au fost īn totalitate aplicate, apreciindu-se ca acesta este un obiectiv pe termen lung.

Avantaje si riscuri ale Pietei Comune

Evaluarea consecintelor crearii pietei comune a facut obiectul mai multor studii. Printre cele mai importante se numara cel realizat de Comisia Europeana īn 1988, intitulat "Costul non-Europei" si cunoscut sub numele de Raportul Cecchini.

Avantajele principale ale pietei comune sunt:

-         mai buna alocare a resurselor printr-un proces de specializare bazat pe avantajele comparative;

-         reducerea costurilor ca urmare a īnlaturarii obstacolelor tehnice si a formalitatilor vamale

-         scaderea costurilor prin economiile de scara

-         intensificarea concurentei

-         cāstiguri de bunastare datorate procesului de inovare, largirii gamei produselor, schimbarilor organizatorice.

Raportul Cecchini a īncercat determinarea efectelor constiturii pietei comune la nivelul CEE, ajungānd la urmatoarele concluzii:

- cresteri economice īntre 3 si 7% din PIB

      - inflatie mai redusa cu 1-1,5%

        - crestere a venitului comunitar cu 1-1,5% (60-80 miliarde EURO)    

         - cresterea investitiilor cu 1-3%

         - reducerea decalajelor economice dintre statele membre ale UE

         - reducerea cheltuielilor comerciantilor si transportatorilor europeni

          - cresterea schimburilor intracomunitare cu 20-30% īn volum pentru produsele manufacturate         

Riscurile principale ale contituirii pietei comune se concretizeaza īn

-         riscurile de regres social - concurenta īntre īntreprinderi din diferite tari comunitare ar putea determina o tendinta de reducere a masurilor de protectie sociala, din dorinta cresterii competitivitatii. Īn plus, Tratatul de la Maastricht prevede ca deficitul bugetar sa nu depasesasca 3% din PIB, iar datoria publica sa se situeze sub 60% din PIB, ceea ce poate determina limitarea cheltuielilor sociale ale statului.

-         riscurile de dumping social- tarile īn care nivelurile de salarii si de protectie sociala sunt cele mai scazute ar putea folosi acest avantaj economic pentru a exercita o forma de concurenta neloiala fata de tarile mai avansate īn plan social.

-         riscurile de delocalizare - riscul delocalizarii activitatii īntreprinderilor din tarile īn care costurile cu forta de munca sunt ridicate, catre tarile unde acestea sunt mai scazute, mai ales īn sectoarele intensive īn forta de munca.

Bilantul functionarii Pietei Unice este considerat īn general pozitiv, desi mediul intern si extern au produs o serie de efecte negative asupra sa. Este vorba de recesiunea traversata de tarile CEE īn 1992-1993, dificultatile procesului de reunificare a Germaniei, aderarea Austriei, Suediei si Finlandei, globalizarea economiei mondiale etc. Aspectele pozitive ale functionarii pietei unice sunt legate de:[1]    

-                                    intensificarea concurentei īntre īntreprinderi, atāt īn sectorul productiv cāt si īn cel al serviciilor;

-                                    accelerarea ritmului restructurarii īn industrie si cresterea competitivitatii;

-                                    oferta mai larga de bunuri si servicii si preturi mai scazute;

-                                    rapiditate mai mare si costuri mai mici ale livrarilor transfrontaliere, ca urmare a eliminarii controalelor marfurilor la frontierele interne;

-                                    mobilitatea crescuta a persoanelor;

-                                    crearea de noi locuri de munca īn tarile comunitare;

-                                    cresterea suplimentara a veniturilor UE, cu 1,1-1,9% īn perioada 1987-1998;

-                                    rate ale inflatiei mai mici cu 1-1,5%;

-                                    intensificarea convergentei si coeziunii īntre diferitele regiuni ale UE;

-                                    asigurarea unui climat concurential propice cresterii economice, descurajānd crearea marilor monopoluri nationale.

Functionarea Pietei Unice a determinat o crestere importanta a comertului intra-comunitar si a majorat ponderea tarilor UE īn totalul investitiilor straine directe. Eliminarea barierelor netarifare a produs o crestere a comertului cu produse prelucrate īntre tarile UE cu 20-30% ca volum si o majorare a ponderii schimburilor intra-comunitare de la 62,5% īn 1992, la 65-66% īn 1995-1996.[2] Aceasta majorare a schimburilor intra-comunitare īn detrimentul celor extra-comunitare a stārnit vii reactii din partea principalilor parteneri externi ai UE, īn special din partea SUA, care caracterizau piata interna europeana drept o fortareata greu de cucerit din afara.

La aceste efecte se adauga cele legate de cresterea atractivitatii UE pentru investitiile straine directe, explozia fuziunilor si achizitiilor, cresterea concurentei pe pietele nationale, cresterea convergentei preturilor. Analizele efectuate asupra firmelor din UE confirma perceptia pozitiva a acestora cu privire la realizarea pietei unice si a masurilor concrete pe care aceasta le-a presupus: eliminarea formalitatilor vamale, a īntārzierilor la granite, dereglementarea transportului cu marfuri, modificari īn procedurile TVA pentru vānzarile īntre statele UE, recunoasterea reciproca si armonizarea reglementarilor tehnice si a standardelor, liberalizarea circulatiei capitalului, accesul la licitatiile publice etc. Comisia Europeana aprecia ca numai modificarile aduse procedurilor vamale si fiscale au redus cu 2/3 costul livrarilor transfrontaliere, suprimānd circa 60 de milioane de formalitati vamale.

Smith si Venables[3] au īncercat o estimare a efectelor crearii pietei unice europene, folosind un model al concurentei imperfecte. Analizele lor au dus la concluzia ca īnlaturarea barierelor netarifare poate fi privita ca o reducere a tarifelor īntre 2,5-13,5%, ceea ce īnseamna o reducere a costurilor de export īntre tarile membre CEE. Cele mai mari cāstiguri erau asteptate dinspre industria chimica (7,7 miliarde ECU), pentru produsele electrice (5,4 miliarde ECU), ingineria mecanica (4,6 miliarde ECU).

Īn ceea ce priveste egalizarea pretului factorilor de productie, preconizata de teoria Heckscher-Ohlin, aceasta nu s-a realizat la nivelul CEE, existānd mari diferente īn costul fortei de munca īntre tarile membre.

Putem spune ca proiectul ambitios al pietei unice nu este incheiat. Provocarile cu care UE se confrunta īn continuare sunt:

-         extinderea pietei unice prin aderarea tarilor central si est europene;

-         finalizarea cadrului legislative si eficientizarea lui;

-         urmarirea modului īn care legislatia comunitara īn domeniu este aplicata īn tarile membre;

-         adaptarea pietei unice la schimbarile tehnologice (societatea informationala)



[1] Commission Europeenne, Impact et eficacite du marche unique - Panorama de l'industrie communautaire '97, Bruxelles, 1997

[2] http://europa.eu.int/comm/eurosat

[3] Smith, A., Venables, A., Completing the Internal Market in the European Community, European Economic Review, vol. 32, 1998, p. 1501-25.


Document Info


Accesari: 6745
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

 


Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2014 )