|
|
|
|
7.1. Importanta reglementarii situatiei comerciantilor aflati în dificultate
Evenimentele din 1989 au fost urmate în plan economic si juridic de o schimbare substantiala a statutului agentilor economici. Reglementarea activitatii comerciale care deriva din spiritul legislatiei comerciale permite o libertate mare de miscare pentru actorii acesteia, comerciantii, dar presupune si obligatii stricte, datorita importantei valorilor vehiculate si a necesitatii mentinerii în functiune a sistemului econom 10410x237k ic.
Angrenarea unui comerciant în relatiile complexe si continue cu diversi furnizori si creditori, pe de o parte, si cu clientii, pe de alta parte, implica functionarea continua a mecanismului încasarilor si platilor cu acestia ; daca acest mecanism se blocheaza datorita lipsei lichiditatilor la o veriga din acest circuit, activitatea mai multor comercianti, legati prin succesiunea operatiilor lor, este amenintator .
Într-o economie asezata pe principiile pietei, eliminarea continua a comerciantilor care nu mai pot face fata obligatiilor scadente are loc printr-o procedura denumita generic "faliment".
a) Caracterul juridic. Procedura reorganizarii judiciare si a falimentului este condusa de tribunalul competent, în special de judecatorul sindic[3].
c) Caracterul general. Asa cum prevad dispozitiile Art. 3 din Legea nr.64/1995 procedura reorganizarii judiciare si a falimentului se aplica asupra întregului patrimoniu al debitorului care poate face obiectul executarii silite.
d) Caracterul profesional. Procedura reorganizarii judiciare si a falimentului se aplica numai comerciantilor persoane fizice si juridice, adica celor care executa acte de comert cu titlu profesional. Din acest motiv, procedura a fost calificata ca având caracter profesional .
Potrivit Legii nr.64/1995 - pentru aplicarea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului este necesara existenta unei încheieri sau a unei sentinte a judecatorului sindic desemnat. În afara acestei conditii de forma, exista doua tipuri de conditii de fond, si anume :
7.4 Organele cu atributii în procedura reorganizarii judiciare
si falimentului
7.5. Deschiderea si continuarea
procedurii de reorganizare judiciara si faliment
Planul de reorganizare este obligatoriu pentru debitor, indiferent cine a propus planul confirmat de tribunal. Sub supravegherea judecatorului sindic, debitorul va continua sa-si administreze averea pana când tribunalul va adopta o noua hotarâre de încetare a reorganizarii si de lichidare a averii debitorului.
Daca debitorul nu se conformeaza planului de reorganizare, tribunalul poate sa aprobe începerea procedurii falimentului, la cererea judecatorului sindic, administratorului sau a oricaruia dintre creditori.
În lipsa unui plan de reorganizare, confirmat de tribunal, debitorul, un creditor, comitetul creditorului sau Camera de Comert si Industrie teritoriala poate cere tribunalului sa-i ridice debitorului dreptul de a-si conduce activitatea. Cererea va fi examinata de tribunal într-o sedinta, cu citarea persoanelor interesate. Ea va putea fi admisa, motivat, în special pentru pierderile cu caracter continuu înregistrate sau a lipsei probabilitatii de realizare a unui plan rational de activitate. Din analiza cauzelor prezentate mai sus rezulta ca aplicarea procedurii falimentului impune verificarea de catre tribunal a conditiilor stabilite de lege.
Numai daca sunt îndeplinite conditiile de lege pentru un anumit caz de aplicare a procedurii falimentului se poate trece la aplicarea dispozitiilor legale privind aceasta procedura. Hotarârea tribunalului privind aplicarea procedurii falimentului are drept efect desesizarea debitorului de bunurile sale. Debitorul pierde dreptul de a administra si dreptul de a dispune de bunurile din patrimoniul sau. Un alt efect al hotarârii tribunalului privind aplicarea procedurii falimentului este dizolvarea societatii si lichidarea patrimoniului.
Aplicarea procedurii falimentului asupra debitorului implica luarea de catre tribunal a unor masuri cu caracter pregatitor. Aceste masuri privesc notificarea începerii procedurii falimentului si desemnarea lichidatorului.
Potrivit Legii nr.64/1995, judecatorul sindic trebuie sa notifice începerea procedurii falimentului, cât mai curând posibil, oficiilor postale, statiilor de cale ferata, antrepozitelor, depozitelor portuare si altor locuri de înmagazinare din circumscriptia în care debitorul are sediul sau comercial principal ori sucursalele sale. Prin notificare se solicita sa fie predata corespondenta comerciala a debitorului si orice alte comunicari trimise debitorului. Judecatorul sindic va putea cere societatilor bancare la care debitorul are depozite, sa nu dispuna de acestea fara ordinul sau.
In cazul când debitorul are bunuri supuse transcriptiei, inscriptiei sau înregistrarii în registrele de publicitate imobiliara, judecatorul sindic va trimite instantelor sau autoritatilor care tin aceste registre o copie de pe cererea introductiva, cu precizarea bunurilor din patrimoniul debitorului, în vederea efectuarii unei mentiuni privind începerea procedurii falimentului.
Realizarea procedurii falimentului reclama numirea unui lichidator de catre tribunal la propunerea judecatorului sindic.
Lichidatorul va efectua actele, operatiunile si procedurile stabilite de judecatorul sindic si în cadrul realizarii procedurii falimentului judecatorul sindic va solicita tribunalului anularea actelor juridice frauduloase, încheiate de debitor în paguba creditorilor în cei trei ani anteriori înregistrarii cererii introductive.
Actiunea în anulare se va introduce în termen de un an de la data începerii procedurii. Anularea actelor juridice este urmata de restituirea prestatiilor în favoarea patrimoniului debitorului. Tertul care a dobândit un bun în baza unui act juridic încheiat cu debitorul, care a fost anulat, va trebui sa restitui bunul dobândit, sau daca bunul nu mai exista, valoarea acestuia de la data transferului dreptului de proprietate asupra bunului.
În cazul în care tertul dobânditor a restituit valoarea bunului, el va avea împotriva patrimoniului debitorului o creanta de aceeasi valoare cu conditia ca dobândirea bunului sa fi fost cu buna credinta si fara intentia de a împiedica, întârzia ori însela pe creditorii debitorului.
În cazul aplicarii procedurii falimentului, judecatorul sindic trebuie sa asigure cresterea la maximum a valorii patrimoniului debitorului. De aceea, în privinta contractelor încheiate de debitor cu tertii si aflate în curs de executare, el trebuie sa faca o apreciere asupra contractelor si a consecintelor pe care acestea le-ar putea avea asupra patrimoniului debitorului.
Art. 46 din Legea nr.64/1995 prevede ca, în cazul în care contractele încheiate de debitor cu tertii nu au fost executate în totalitate ori substantial de catre toate partile, judecatorul sindic poate sa mentina sau sa rezilieze aceste contracte. Dreptul de optiune al judecatorului sindic priveste toate contractele încheiate de debitor, inclusiv contractele de prelungire a creditelor, închirierile neexpirate sau alte contracte pe termen lung.
7.7. Stabilirea masei active si a masei pasive
7.8. Efectuarea lichidarii si distribuirea
sumelor în urma lichidarii
În procedura falimentului, prin lichidare se întelege, în sens larg, transformarea în bani a tuturor elementelor cuprinse în activul patrimoniului debitorului. Valorificarea bunurilor este reglementata de Art. 84, 101, 102 si 128 din Legea 64/1995. Vânzarea bunurilor din averea debitorului se face prin licitatie sau direct, cât mai avantajos si cât mai repede, la timpul cel mai potrivit si la pretul maxim.
Bunurile vor fi evaluate prin expertiza, se va realiza publicitatea vânzarilor, si respectarea dispozitiilor legale privind licitatia si adjudecarea. Lichidatorul va incasa veniturile realizate din administrarea bunurilor averii debitorului si le va depune în contul deschis pentru lichidare si va efectua plata creditorilor care au garantii reale.
Distribuirea sumelor rezultate în urma lichidarii este reglementata în dispozitiile art.106, 107, 108 din Legea nr.64/1995.
Legea nr.64/1995 impune lichidatorului elaborarea unui raport final, ce se supune aprobarii judecatorului sindic, dupa lichidarea tuturor bunurilor din averea debitorului si solutionarea tuturor contestatiilor privitoare la creante.
Raportul final, însotit de un bilant general se comunica debitorului si creditorilor si se afiseaza la usa instantei. Orice creditor poate face obiectii în termen de 10 zile de la data afisarii.
Judecatorul sindic examineaza obiectiunile si decide prin sentinta sau încheiere. Aprobarea raportului final da dreptul lichidatorului sa distribuie tot ce a ramas nedistribuit. Fondurile nereclamate se depun dupa 90 de zile în contul averi debitorului la banca.
Lichidatorul adreseaza judecatorului sindic o cerere de închidere a procedurii de lichidare. Judecatorul sindic se va pronunta printr-o încheiere sau sentinta, dupa caz.
Potrivit art. 22 din Legea 64/1995, hotarârea judecatorului sindic de închidere a procedurii duce la descarcarea judecatorului, a administratorului sau lichidatorului de îndatoririle si responsabilitatile avute.
În aceeasi masura vor fi descarcate persoanele care au ajutat pe judecatorul sindic în timpul procedurii.
|
