SOCIETATEA CU RASPUNDERE LIMITATA
I. Notiune, evolutie, trasaturi
II. Constituirea societatii
III. Functionare si administrare
IV. Dizolvare si lichidare.
I. Notiune, evolutie, trasaturi
Societatea cu raspundere limitata se defineste ca fiind acea societate in care raspunderea asociatilor pentru obligatiile angajate in numele societatii se intinde numai pana la concurenta capitalului social subscris iar asocierea are ca temei principiul intuitu personae.
Acest tip de societate imprumuta caracteristicile de la societatile de capitaluri sub aspectul constituirii capitalului social si al modului de raspundere al asociatilor, dar si caracteristica ce guverneaza societatile de persoane avand in vedere ca asocierea se face in considerarea calitatilor personale ale fiecarui asociat si a incred 535g68f erii reciproce.
Pornind de la aceste aspecte, putem spune ca societatea cu raspundere limitata are o constructie mai flexibila fiind usor de constituit si mai compatibila cu practica comerciala, fapt demonstrat atat de receptarea ei de catre tot mai multe legislatii cat si de frecventa raspandire de care beneficiaza la ora actuala.
Originea acestui tip de societate se regaseste in dreptul german, fiind consacrata printr-o lege din 29 aprilie 1892 sub denumirea Gesellshaft mit beschrankter haftung (G.M.B.H.).
Avand in vedere caracteristicile si avantajele de constituire pe care le prezinta, acest tip de asociere se regaseste astazi in majoritatea legislatiilor europene. Nu este reglementata insa in dreptul finlandez, norvegian, suedez, olandez.
Codul comercial roman aparut in 1887 nu a reglementat nici el aceasta forma asociativa.
Pentru prima data in sistemul nostru de drept, isi gaseste consacrarea legislativa prin Decretul nr.424/1972, ca forma de constituire a societatilor mixte. Aceasta reglementare nu a putut avea insa relevanta si aplicabilitate in viata economica si comerciala interna, dat fiind caracterul centralizat al economiei din acea perioada.
Astfel putem spune ca Legea nr.31/1990 privind societatile comerciale constituie practic reglementarea de debut pentru acest tip de asociere.
Principalele trasaturi ale societatii cu raspundere limitata determinate de statutul juridic special sunt urmatoarele:
II. Constituirea societatii
Sub aspectul constituirii, societatea cu raspundere limitata trebuie sa se supuna atat conditiilor de fond cat si conditiilor de forma si publicitate impuse de legislatia in vigoare: Legea 31/1990 privind societatile comerciale si Legea 26/1990 privind Registrul comertului.
Sunt aceleasi conditii si formalitati generale, obligatorii pentru orice tip de societate dar si proprii, valabile numai pentru acest tip de societate.
Referitor la conditiile de fond specifice, legea nu conditioneaza, pentru societatea cu raspundere limitata, in nici un fel constituirea ei sub aspectul obiectului de activitate sau a numarul minim de asociati, fiind de altfel si singura societate care poate functiona cu un singur asociat.
Numarul maxim de asociati insa este indicat ca fiind pana la maximum 50. Aceasta limitare isi are explicatia in caracterul intuitu personae, intrucat se considera ca la un numar mai mare de membri increderea reciproca care trebuie sa existe poate deveni discutabila.
O alta conditie care se impune are in vedere valoarea minima a capitalului social care nu poate fi mai mic de 2.000.000 lei. Capitalul social se divide in parti sociale egale care nu pot fi mai mici de 100.000 lei.
Spre deosebire de actiuni, care pot fi transmise in conditiile legii si altor persoane, partile sociale au un regim de transmitere diferit, fiind insa in principiu netransmisibile.
Conditiile de forma si publicitate.
Societatea cu raspundere limitata se poate constitui prin incheierea unui contract de societate sau/si prin statut, numit act constitutiv, care este semnat de catre toti asociatii si supus autentificarii de catre notar.
Daca societatea ia fiinta prin actul de vointa a unei singure persoane se va intocmi doar statutul ca act constitutiv, al carui continut este practic identic cu cel al contractului de societate.
Actul constitutiv trebuie sa cuprinda in principal:
numele, prenumele, data, locul nasterii, domiciliul si cetatenia asociatilor persoane fizice.
denumirea, sediul si nationalitatea asociatilor persoane juridice.
firma sub care se inregistreaza societatea si sub care urmeaza sa-si desfasoare activitatea.
capitalul subscris si cel varsat cu mentionarea aportului fiecarui asociat,
domeniul de activitate propus de catre societate cu indicarea activitatii principale.
sediul principal al societatii, sedii secundare, sucursale, filiale,
numirea administratorilor, cu indicarea nominala a acestora.
durata de functionare a societatii
alte clauze stabilite de comun acord de catre asociati.
In termen de 15 zile de la autentificarea actului constitutiv, fondatorii sau administratorii societatii sau un imputernicit al acestora, vor cere inmatricularea societatii la Registrul comertului in a carui raza teritoriala isi va avea sediul societatea. Pentru aceasta va fi inaintata o cerere si depus actul constitutiv autentificat si eventual alte acte si documente cerute de lege functie de obiectul de activitate propus de societate.
Verificarea legalitatii tuturor acestor acte si documente se realizeaza de catre justitie printr-un judecator delegat de tribunalul municipal sau judetean.
Daca nu sunt semnalate nereguli si se constata conformitatea actelor si documentelor depuse, judecatorul delegat pronunta in termen de 5 zile o incheiere prin care autorizeaza inmatricularea societatii la Registrul Comertului.
Inmatricularea societatii trebuie efectuata in termen de 24 de ore de la data la care incheierea judecatorului delegat a ramas definitiva si irevocabila. Prin inmatriculare societatea capata personalitate juridica devenind in conditiile legii subiect colectiv de drept.
Incheierea data de catre judecator se trimite, din oficiu, catre Monitorul Oficial al Romaniei pentru publicare pe cheltuiala societatii si la Administratia Financiara in a carei raza teritoriala se afla sediul principal al societatii pentru luarea in evidenta fiscala, cu mentionarea numarului de inmatriculare din Registrul comertului.
III. Functionarea si administrarea societatii
Societatea cu raspundere limitata nu se poate constitui si nici nu poate functiona cu un capital social mai mic de 2 milioane lei.
Capitalul social se divide intr-un numar de parti egale care se repartizeaza asociatilor in functie de contributia fiecaruia.
Partile sociale sunt fractiuni ale capitalului, ce confera titularului calitatea de asociat, si care prezinta urmatoarele caracteristici.
sunt fractiuni ale capitalului social ce au o anumita valoare nominala (valoare de emitere) stabilita la 100.000 lei/actiune
sunt fractiuni egale ale capitalului social care asociatului drepturi egale,
sunt indivizibile,
sunt in principiu netransmisibile
Transmiterea partilor sociale
Cu toate ca partile sociale nu sunt titluri negociabile asa cum sunt actiunile, totusi ele piot fi transmise prin acte intre vii sau prin acte juridice pentru cauza de moarte, cu titlu oneros sau cu titlu gratuit.
Pentru a nu fi lezat caracterul intuitu personae al societatii, legea stabileste anumite conditii de transmitere a partilor sociale, facand distinctie dupa cum operatiunea are loc intre asociati, intre asociati si persoane din afara societatii sau are loc pe cale succesorala.
a) transmiterea partilor sociale intre asociati
In cazul transmiterii intre membrii asociati nu se pune problema lezarii caracterului intuitu personae si ca urmare, legea dispune ca aceasta operatiune poate fi savarsita fara sa mai fie necesar sa stabileasca anumite conditii.
Din punct de vedere procedural, transmiterea partilor sociale presupune incheierea unui contract de cesiune, intre cedent si cesionar, care se cere a fi intocmit doar in forma autentica. De regula transmiterea in acest mod are caracter oneros in sensul ca partile urmaresc obtinerea unui profit.
b) Transmiterea partilor sociale catre persoane din afara societatii
Cand cesiunea are loc intre asociati si persoane care nu au calitatea de membru al societatii, dat fiind faptul ca este afectat caracterul intuitu personae, legea prevede ca o astfel de cesiune poate avea loc doar cu aprobarea unui numar de asociati care sa reprezinte cel putin ¾ din capitalul social. Aprobarea transmiterii partilor sociale se materializeaza printr-o hotarare data de adunarea asociatilor, iar inscrisul ce o constata trebuie autentificat. In acest caz cesiunea trebuie notificata in Registrul comertului, intrucat numai astfel si din acest moment produce efecte fata de terti.
c) transmiterea partilor sociale pe cale succesorala
Potrivit art.150 din Legea nr. 31/1990, "in cazul dobandirii unei parti sociale prin succesiune, prevederile referitoare la transmiterea partilor sociale catre persoane din afara societati, nu sunt aplicabile daca prin contractul de societate nu se dispune altfel."
Aceasta inseamna ca, daca prin actul constitutiv "nu se dispune altfel" nu se va putea aplica regula si conditiile de transmitere aratate pentru persoanele din afara societatii.
In acest caz, vor opera din oficiu prevederile Codului civil, privind transmiterea mostenirii, potrivit carora drepturile succesorale se transmit prin efectul legii (ope legis) mostenitorilor de la data deschiderii succesiunii sau din momentul mortii celui care lasa mostenirea. Din acest moment mostenitorii asociatului dobandesc partile sociale de plin drept.
Transmiterea partilor sociale pe cale suucesorala constituie un act juridic cu titlu gratuit iar operatiunea de transmitere trebuie si in acest caz notificata in Registrul comertului, pentru a fi recunoscuta si pentru a-si putea produce efectele fata de terti.
Functionarea in conditii optime a societatii presupune desemnarea unor organe de conducere, administrative si de control care sa efectueze toate actele de care depinde indeplinirea obiectivului propus si sa asigure conditiile optime de realizare ale acestuia iar in caz de nevoie sa dispuna luarea de masuri urgente pentru redresare si reabilitare a societatii.
Adunarea asociatilor
Adunarea generala cuprinde pe toti membrii, exprima vointa lor sociala si este organul de deliberare si decizie al societatii.
Adunarea asociatilor se intruneste, cel putin odata pe an sau ori de cate ori este necesar, la sediul societatii, convocarea fiind facuta de catre administratori.
Potrivit legii nr.31/1990 adunarea asociatilor are ca atributii:
sa discute, sa aprobe si sa modifice bilantul
sa fixeze dividendele
sa aleaga administratorii si cenzorii societatii si sa le fixeze in conditiile legii remunerarea
sa se pronunte asupra gestiunii administratorilor
sa stabileasca bugetul de venituri si cheltuieli si programul de activitate pentru anul urmator
sa hotarasca gajarea, inchirierea sau desfiintarea uneia sau mai multora dintre unitatile societatii,
modifica in conditiile legii contractul de societate si statutul societatii
Adunarea asociatilor adopta hotarari cu majoritatea absoluta a asociatilor si partilor sociale. Dupa cum se vede, legea cere o dubla majoritate: o majoritate a numarului asociatilor si o majoritate a numarului de parti sociale.
Daca nu este indeplinita aceasta dubla conditie de majoritate, se recurge la o noua convocare iar in acest caz hotararile se adopta cu votul unanim al celor prezenti, indiferent de numarul de asociati si partea de capital reprezentata.
Hotararile adunarii sunt obligatorii pentru toti asociatii indiferent daca au participat sau nu la adunarea in care au fost votate.
Administrarea societatii
Conform legislatiei in vigoare (Legea nr.31/1990) administrarea societatii cu raspundere limitata poate fi facuta de catre unul sau mai multi administratori, membrii asociati sau specialisti neasociati care sunt numiti fie prin actul constitutiv, fie ulterior de catre adunarea generala a asociatilor.
Indiferent de felul in care au fost numiti, acestora li se stabilesc, de la inceput, limitele mandatului in baza caruia isi vor exercita atributiile, durata si modalitatea de exercitare a mandatului, de remuneratie si eventual conditiile si procedura revocarii lor. Daca sunt mai multi administratori, se va specifica daca vor actiona si vor raspunde impreuna sau separat in numele si pe seama societatii.
Ca atributii, administratorul are in sarcina indeplinirea tuturor activitatilor de care depinde realizarea obiectului de activitate propus de societate, incheind astfel acte juridice in numele si pe seama societatii in baza imputernicirii conferite printr-un mandat special acordat.
Potrivit cu dispozitiile din Legea 31/1990, administratorii raspund solidar cu societatea pentru: realitatea varsamintelor aportului fiecarui asociat, pentru existenta si realitatea dividendelor platite, pentru existenta registrelor cerute de lege si a modului lor de tinere, pentru modul de indeplinire a mandatului acordat, si care trebuie sa fie executat in conformitate cu legea, actul constitutiv sau cu statutul de functionare.
Daca sunt desemnati mai multi administratori, ei pot lucra impreuna sau individual, dupa cum s-a stabilit prin contract sau hotararea asociatilor.
Obligatiile si raspunderea administratorilor sunt reglementate de prevederile referitoare la mandat precum si de dispozitiile speciale prevazute de legea societatilor comerciale.
Incetarea activitatii administratorului poate avea loc in aceleasi conditii si prin modalitatile indicate in prezentarea societatii in nume colectiv.
Astfel functia de administrator poate inceta prin revocarea acestuia, care intervine in mod diferit in functie de modalitatea in care a fost numit administratorul, sau ca efect al mortii, insolvabilitatii, falimentului, excluderii sau retragerii administratorului din societate.
Cenzorii
Legalitatea activitatii financiar-contabile a unei societati cu raspundere limitata este supusa, ca si in cazul societatii pe actiuni, supravegherii cenzorilor a caror desemnare, responsabilitati si atributiuni se desfasoara in aceleasi conditii expres prevazute de lege.
Societatea va desemna in cadrul adunarii constitutive cel putin un cenzor iar daca prin actul constitutiv se prevede un numar mai mare, atunci acesta va trebui sa fie intotdeauna impar.
De asemenea se cere ca cel putin unul dintre cenzori sa fie contabil autorizat sau expert contabil.
La societatile mici, cel mult 15 asociati, alegerea cenzorilor este facultativa. Daca nu sunt desemnati cenzori, controlul gestiunii societatii se asigura de catre asociati, sub conditia ca acestia sa nu fie administratori
Cenzorii trebuie sa depuna si ei o garantie care se estimeaza la a treia parte din cea ceruta pentru administratori si au ca atributii:
sa supravegheze gestiunea societatii
sa verifice bilantul si contul de profit si pierderi
sa faca lunar controale asupra titlurilor si valorilor ce constituie proprietatea societatii
sa convoace adunarea generala ordinara sau extraordinara daca acest lucru nu a fost facut de administratori
sa verifice depunerea garantiei de catre administratori
sa urmareasca indeplinirea si respectarea tuturor dispozitiilor legale sau a hotararilor organelor de conducere ale societatii ori a prevederilor actului constitutiv.
Cenzorii isi prezinta activitatea si rezultatele ei in fata adunarii generale printr-un raport amanuntit. Intinderea si efectele raspunderii cenzorilor sunt determinate de regulile mandatului.
IV. Dizolvarea si lichidarea societatii
Si in cazul societatii cu raspundere limitata pot opera cauzele generale de diolvare, valabile pentru orice tip de societate (trecerea timpului stabilit ca durata de functionare, imposibilitatea realizarii obiectului de activitate, declararea nulitatii societatii, hotararea adunarii actionarilor, hotararea tribunalului, falimentul) precum si cauze specifice determinate de particularitatile statutului sau juridic.
S-ar include in aceasta categorie cazul cand numarul de asociati se reduce la unul singur si nu exista clauza de continuare a activitatii cu mostenitorii sau asociatul ramas nu doreste continuarea activitatii societatii ca asociat unic.
Dizolvarea poate fi hotarata de adunarea generala a actionarilor sau pronuntata in justitie.
Dizolvarea societatii are ca efect deschiderea procesului de lichidare exceptandu-se situatia cand dizolvarea este urmata de fuziunea societatii sau de transformare.
Lichidarea presupune evaluarea capitalului social, clarificarea definitiva a conturilor, plata cheltuielilor catre creditori, transformarea activului social in numerar si distribuirea acestuia catre asociati dupa ce s-au depus cheltuielile de lichidare.
Pe timpul lichidarii, societatea isi pastreaza activitatea de persoana juridica dar toate actele ce emana de la ea trebuie sa indice ca este in lichidare.
Operatiile de lichidare sunt efectuate de catre lichidatori care pot fi persoane fizice autorizate in conditiile legii sau persoane juridice. Numirea lor se face de catre adunarea generala daca prin actul de constituire nu se prevede altfel. In cazul in care nu se realizeaza majoritatea ceruta de lege, numirea lichidatorilor va fi facuta de catre tribunal.
Lichidatorii trebuie sa intocmeasca atat la inceput cat si la sfarsit operatiunii de lichidare cate un bilant din care sa rezulte pentru inceput situatia concreta economico-financiara a societatii la data lichidarii, iar la sfarsit sa propuna modalitatile de valorificare a activului societatii.
Lichidarea societatii se considera incheiata, ca procedura, prin Hotararea definitiva si irevocabila data de tribunal, si prin care societate inceteaza sa mai fiinteze ca persoana juridica ca efect al radierii din Registrul Comertului.
Hotararii pronuntata de tribunal, se trimite spre publicare Monitorului Oficial si unui ziar cu tiraj mare si se comunica Administratiei financiare pentru scoaterea societatii din evidenta fiscala.
|
