Documente online.
Zona de administrare documente. Fisierele tale
Am uitat parola x Creaza cont nou
 HomeExploreaza
upload
Upload






























STRATEGIA SI POLITICA INTREPRINDERII

economie


STRATEGIA sI POLITICA ĪNTREPRINDERII


CONŢINUT:



Rezumat:

Conducerea unei īntreprinderi are rolul de a fixa obiectivele viitoare si de a alege mijloacele prin intermediul carora ele pot fi atinse. A tine cont numai de prezent nu este īnsa suficient īn conditiile īn care perioada actuala este caracterizata de cresterea concurentei īn toate domeniile vietii sociale. Concurenta intensa de pe toate pietele ori presiuni exercitate de guverne, sindicate etc., dau mediului īn care aceasta evolueaza, un caracter turbulent, care justifica o vigilenta permanenta.   Īn aceasta situatie, firmele cauta sa cunoasca evolutiile viitoare pentru a stii ce decizii sa ia īn prezent. Instrumentele prin care pot fi cunoscute evolutiile viitoare sunt strategiile si politicile, firmele cautānd sa se pozitioneze cāt mai favorabil īn raport cu piata, astfel īncāt sa poata obtine pe termen lung rezultate satisfacatoare pentru īntreprinzator.


Obiective:

evidentiati rolul si tipurile de strategii aplicate īn economie;

definiti factorii endogeni si exogeni ce actioneaza asupra strategiilor;

cunoasteti rolul deciziilor īn cadrul politicilor;

enumerati etapele de adoptare a deciziei;

cunoasteti componentele sistemului decizional


4.1. Definirea conceptelor de strategie si politica. Tipologia strategiilor


F

Strategia - definitie ti tipuri

  Eficacitatea activitatii si masura īn care īntreprinderile īsi mantin si amplifica locul pe piata depind de strategia si politica adoptata, ca si de concretizarea prevederilor acestora.

Strategia reprezinta conceptia de ansamblu potrivit careia conducerea unui sistem aconomic sau de alta natura stabileste, pe baza unor studii, obiectivele principale pe termen lung, actiunile ce urmeaza a se desfasura, precum si repartizarea resurselor necesare pentru realizarea obiectivelor propuse. Strategia are drept obiect elaborarea unor programe cuprinzatoare, de esenta, privind viitorul, continuāndu-se cu o planificare si programare mai detaliata   si specifica. Strategia reprezinta optiunile mai importante ale īntreprinzatorului, tinānd cont de resursele de care dispune, este stiinta si arta de a mobiliza toate resursele firmei, pentru atingerea cu succes a obiectivelor si scopurilor finale.

E

Tipologia strategiilor

  Īn functie de aria de cuprindere a obiectivelor, strategia poate fi: economica, de conducere, de piata, a produsului, strategie adoptiva.

E

Caracteristici specifice strategiei de conducere

  Strategia īntreprinderii este ansamblul obiectivelor majore pe termen lung si cuprinde principalele modalitati de realizare si reursele alocate. Pentru īntreprindere prezinta interes toate formele de strategie enuntate, īncepānd cu startegia de conducere si continuānd cu strategia de piata si de produs. Toate acestea trebuie sa aiba īnsa un caracter adaptiv.

Strategia de conducere priveste dezvoltarea obiectivelor firmei pe termen lung. Principalele sale componente sunt:

a)      Obiectivele ce au īn vedere orizonturi īndelungate, de regula 3-5 ani, si care se refera la ansamblul activitatilor firmei sau la componente majore ale acesteia

b)      Modalitatile majore de realizare a obiectivelor, pe baza carora se evalueaza posibilitatile si rationalitatea realizarii obiectivelor strategice

c)      Resursele prevazute īn strategii, de regula global sau sub forma fondurilor de investitii, indicānd pe cāt posibil provenienta sursei (proprii, credite, subventionare de la stat etc)

d)     

E

Clasificarea strategiilor de conducere dupa diverse criterii

  Termenele īncorporate īn strategiile de conducere, care se refera, de obicei la data declansarii aplicarii strategiei, termene intermediare ce marcheaza evolutii semnificative īn realizarea obiectivelor strategice, termenul final cānd se prevede īncheierea implementarii strategiei respective.

Exista īn cadrul strategiei de conducere, strategii globale si strategii partiale. Strategia globala a īntreprinderii este deosebit de complexa. Pe baza ei se elaboreaza īnsa strategii partiale referitoare doar la unele din activitatile īncorporate īn sistemul firmei. Cele mai frecvente strategii partiale sunt urmatoarele: investitionale, comerciale, de marketing, organizatorice, financiare,de formare a personalului.

Īn economiile liberalizate, unde predomina proprietatea privata, strategiile de conducere a firmei au caracter independent; ele sunt stabilite īn mod autonom de conduceile sistemelor respective, pornind de la interesele particulare ale proprietarilor factorilor de productie.

Īn raport cu tipul si dinamica principalelor obiective si cu natura abordarilor, strategiile de conducere pot fi clasificate astfel:

a)      Strategii de redresare, care cuprind obiective la nivelul celor realizate īn urma cu cātiva ani, dar au fost imposibil de realizat īn ultima perioada

b)      Strategii de consolidare, care prevad obiective cantitative apropiate de perioada precedenta si obiective calitative usor īmbunatatite, referitoare īn special la eficienta firmei

c)      Strategii de dezvoltare, cele mai frecvente, care stabilesc obiective sensibil   superioare cantitativ si calitativ celor din perioada precedenta

d)     

E

Etape necesare īn elaborarea strategiilor de conducere

  Strategii inovationale, caracterizate īn esenta prin promovarea progresului tehnic, sub forma de produse noi sau modernizate

Elaborarea unei strategii de conducere implica parcurgerea mai multor etape.

Īn prima etapa se stabileste cāt mai precis locul firmei īn contextul īn care īti desfasoara activitatea si īn functie de aceasta, principalele oprtunitati care īi sunt accesibile. Diagnosticarea complexa a firmei trebuie sa stabileasca   punctele tari si punctele slabe ale afacerii, īn vederea identificaarii realiste a oprtunitatilor economico-sociale si tehnice ce vor fi luate īn considerare. Stabilirea oportunitatilor de dezvoltarea asigura fundamentul necesar trecerii la etapa urmatoare.

Īn a doua etapa se stabilesc obiectivele strategice. Acestea constau īn precizarea principalelor schimbari economice, tehnice, organizatorice preconizate, si a principalelor restrictii, economice sau de alta natura, care trebuie avute īn vedere.

Īn etapa a treia se stabilesc si abordarile majore prin care se asigura realizarea obiectivelor strategice.

F

Strategia de piata - definitie si factori de influenta

  Īn final, elementele componente ale strategiei de conducere sunt cuprinse īntr-un proiect de plan pe termen lung sau mediu, care, dupa amendamentele de rigoare, devine plan.

Strategia de piata a īntreprinderii concretizeaza, īn anumite obiective generale si modalitati de atingere a acestora, nucleul politicii de marketing, axul tuturor actiunilor tactice desfasurate de firma respectiva pentru participarea eficienta pe piata. Elaborarea strategiei de piata se face īn concordanta atāt cu factori endogeni, cāt si cu cei exogeni.

Factorii endogeni se refera la fortele interne ale īntreprinderii (resursele, de toate categoriile, disponibile), la gradul lor de disponibilitate, precum si la capacitatea de mobilizare a lor, de coordonare īn cadrul procesului de productie specifice firmei. Ansamblul factorilor interni formeaza sinergia firmei carre depinde mult de vechimea si experienta acumulata pe piata, dar si de capacitatea ei de adaptabilitate.

Factorii exogeni caracterizeaza actiunea mediului asupra firmei, respectiv conditiile economico-sociale si de alta natura la care firma īsi raporteaza activitatea: consumatori, cererea de bunuri si servicii, oferta si reteaua de distributie, concurenta, legislatia īn vigoare etc.

F

Criterii de diferentiere a strategiilor de piata

  Din combinarea efectelor celor doua categorii de factori se obtine capacitatea de raspuns a īntreprinderii la fizionomia si cerintele pietei, care impune o anumita varianta a strategiei de piata. Īn mod subiectiv, intervine decidentul, conditionat de capacitatea de evaluare si īntelegere a oprtunitatilor si a rolului firmei pe piata respectiva.

Strategia de piata se diferentiaza dupa o serie de criterii dintre care cele mai cunoscute sunt urmatoarele:

a)      Dupa pozitia firmei fata de structurile pietei

Strategii nediferentiate - firma se adreseaza pietei īn mod global, fara a tine saema de eventualel stratificari īn cadrul acesteia

Strategii diferentiate - īntreprinderea se adreseaza fiecarui segment de piata, īn mod distinct

Strategii concentrate - atentia si eforturile īntreprinderii se concentreaza asupra unui singur segment sau asupra unui numar limitat de segmente de piata

b)      Dupa pozitia sau comportamentul īntreprinderii fata de ritmul schimbarilor cerintelor pietei:

Strategii defensive - definesc un omportament pasiv, de asteptare fata de schimbarile pietei

Strategii adaptive - de anticipare a schimbarilor pietei si de adaptare operativa la aceste schimbari

Strategii ofensive - presupun adoptarea unor masuri care duc la influentarea sau chiar modelarea pietei īn functie de interesele īntreprinderii

c)      Dupa pozitia firmei fata de dinamica pietei:

Strategii de mentinere a cotei de participare pe piata

E

Strategia pe produs - definitie, tipuri si factori de influenta

  Strategii de dezvoltare a activitatii cu aceeasi gama de produse sau cu o gama largita, utilizānd forme noi de comercializare

Strategii de restrāngere a activitatii

Strategia produsului este strategia firmei privind asimilarea īn fabricatie a unui nou produs. Se pot evidentia doua tipuri de baza ale strategiei produsului; strategia de specializare si strategia de diversificare. Adoptarea uneia din cele doua tipuri constituie o problema interna a firmei, dar īn acelasi timp una fundamentala, cu efecte la nivellul īntregii economii nationale.

Pentru alegerea strategiei de produs se analizeaza numerosi factori, dintre care amintim:

dimensiunile si structura pietei pe care se manifesta firma, ca si locul si rolul firmei pe piata respectiva, si a ramurii;

posibilitatile de aprovizionare cu materii prime si materiale;

posibilitatile de desfacere a produselor;

destinatia produselor īn consum;

organizuarea interna a firmei.

E

Caracteristici ale strategiei de specializare si ale strategiei de diversificare

  Īn functie de acesti factori se pot stabili avantajele si dezavantajele fiecarei strategii si posibilitatile reale de adaptare a lor.

Strategia specializarii conduce spre tipul de productie de masa si serie mare, si presupune reducerea gamei de produse fabricate, īn scopul cresterii calitatii productiei finite si a simplificarii organizarii ansamblului firmei.

Strategia diversificarii presupune o actiune inversa, respectiv largirea nomenclatorului de produse, astfel īncāt sa corespunda necesitatile unui cerc larg de consumatori. Aceasta strategie conduce spre tipurile de productie de serie mujlocie, mica si individuala.

E



Tipuri de diversificari

  Exista trei tipuri de strategii ale diversificarii: orizontale, verticale si laterale.

Strategia de diversificare orizontala consta īn introducerea īn fabricatie a unor produse noi, din gama de produse existente īn unitate. Riscul insuccesului este minim

Strategia de diversificare vertical consta īn asimilarea īn productie a uor produse noi, diferite de gama existenta īn unitate, dar īnrudite cu acestea, care vor īnlocui unele produse din fabricatia curenta. Aceasta implica competente si capacitati tehnice noi fata de cele existente.

E

Mijloace de realizare a strategiei

  Strategia de diversificare laterala consta īn asimilarea īn fabricatie a unor produse complet noi, net diferite fata de gama traditionala de produse a unitatii. Aceasta strategie implica de riscul cel mai mare, pentru ca necesita competente si capacitati tehnice cu totul noi pentru firma. Se foloseste, de rgula, īn unitatile din ramurile de vārf ale tehnicii industriale, caracterizate printr-un ritm rapid al prograsului tehnico-stiintific.

Dintre mijloacele de realizare a strategiei mentionam: retehnologizarea, reproiectarea sistemului de management, diversificarea productiei, profilarea sau reprofilarea productiei, combinarea productiei, modernizarea organizarii, informatizarea activitatii.

Strategiile servesc drept fundament la elaborarea politicilor de dezvoltare de catre firma. Īn esenta politica firmei cuprinde un set de obiective pe termen mediu, referitoare la ansamblul activitatii sau la componente majore ale acesteia, īmpreuna cu volumul si structura resurselor disponibile, actiunile prioncipale de īntreprins, principalii executori, sursele de finantare, termenele finale si intermediare si indicatorii de eficienta globali sau partiali. Politicile nu reprezinta simple concretizari ale strategiilor. Īn continutul lor se introduc elemente suplimentare, necuprinse īn strategii, elemente datorate modificarilor intervenite īn situatia pietei fata de momentul elaborarii strategiei. Politicile se modifica pentru a ramāne realiste.

Īn corelatie cu resursele si pietele accesibile, fabricarea produselor la un nivel calitativ corespunzator, cu costuri competitive pune īn fata firmelor necesitatea alegerii īntre doua optiuni: specializare sau diversificare.

Optiunea pentru specializare nu exclude, ci simplifica cooperarea, īn special pentru firmele mari ce realizeaza produse complexe, care implica multi furnizori.

Cooperarea īn productie reprezinta optiunea strategica majora de stabilire a legaturilor de productie de lunga durata īntre firma partial specializata, ce realizeaza un produs finit complex, si celelalte firma specializate, ce realizeaza subansambluri si piese. Este īn principiu o varianta eficienta de organizare a īntreprinderii, dar implica dependenta de un singur beneficiar si poate induce blocaje ce pot atrage falimentul.

Prin opozitie, diversificarea consta īn largirea gamei de produse ca modalitate de valorificare superioara a potentialului tehnic si uman. Este eficienta īn special īn cadrul firmelor mari.

F

Indicatori avuti īn vedere la analiza firmei

  Īn elaborarea strategiei īntreprinderii, elementele esentiale sunt:pozitia firmei la momentul initial - pozitia strategica a firmei - si punctul de sosire - obiectivul sau obiectivele propuse.

La analiza firmei ca agent economic se au īn vedere indicatori ca:

forta financiara a firmei, capacitatea de a obtine credite, lichiditati

productie si tehnologie

resurse umane - calitatea personalului, calitatea managerilor

structura organizatorica si sistemul informational

costurile si posibilitatea lor de reducere

politica de marketing, calitatea canalelor de distributie

imaginea pe piata a produselor

F

Etape necesare

īn stabilirea strategiei firmei

  Pozitia strategica se defineste īn scopul pozitionarii relative a propriilor activitati īn comparatie cu ale concurentei, si are la baza identificarea "punctelor tari" si a "punctelor slabe".

Īn definirea strategiei firmei, o importanta deosebita o are stabilirea obiectivului pe care firma si-l propune. Aceasta presupune :

precizarea continutului obiectivului

cuantificarea nivelului acestuia

fixarea orizontului la care se presupune realizarea obiectivului respectiv

Exista mai multe modalitati de formulare a unui obiectiv, de exemplu:

majorarea cifrei de afaceri

majorarea profitului

realizarea unui anumit volum al vānzarilor

īmbunatatirea calitatii produselor

cāstigarea unui anumit segment de piata

crearea unui anumit numar de locuri de munca

Īn raport de pozitia strategica a firmei si de obiectivul propus, firma īsi formuleaza strategia si elaboreaza planurile prin care se vor concretiza obiectivele cuprinse īn aceasta.

La nivel microeconomic, politica si strategia se concretizeaza īn planul de afaceri.

Timp estimat de lucru :

10 minute

 


Test de autoevaluare nr.1.


2.Care sunt principalele tipuri de strategii cunoscute la nivel de īntreprindere (1 punct):



3. Specificati definitia strategiei de conducere, principalele componente ale acesteia si tipuri de strategii de conducere (2 puncte):



4. Īn ce consta strategia de piata, care sunt factorii ce o influenteaza si ce tipuri de strategii de piata cunoasteti (2 puncte):



5. Ce este strategia produsului, care sunt factorii care influenteaza aceasta strategie si specificati tipurile de strategii de produs cunoscute (2 puncte):



6. Care sunt diferentele īntre strategiile de   conducere, strategiile de piata si strategiile de produs?(1 puncte):



7. Enumerati indicatorii folositi īn elaborarea strategiei unei īntreprinderi (1 puncte):



8. Ce etape presupune stabilirea obiectivelor īntreprinderii? (1 puncte):



Total puncte: 11 puncte Puncte obtinute..

4.2. Deciziile īn īntreprindere

F

Definitia deciziei

  Problematica deciziei


Decizia manageriala reprezinta linia de actiune aleasa īn mod constient īn procesul de conducere a firmei, dintr-un numar oarecare de posibilitati, īn scopul atingerii unor obiective īn conditii de eficienta maxima.

F

Definitia procesului decizional

  Instrument de lucru al oricarui conducator decizia presupune deci, alegerea unei actiuni din mai multe posibile si aplicarea ei pentru atingerea obiectivelor. Fundamentarea deciziei necesita o activitate de pregatire si elaborare la care participa un numar mare de compartimente si persoane dar, īn final, decizia este luata de o singura persoana.

Procesul decizional, proces complex depinde de marimea si complexitatea īntreprinderii si de gradul de cunoastere a conditiilor īn care aceasta se manifesta. Īn acelasi timp decidentul trebuie sa posede cunostinte suficiente īn legatura cu problemele care fac obiectul deciziei, sa aiba capacitatea de a desprinde principalele tendinte si modificari ale mediului, sa aiba capacitatea de a raspunde prompt la aceste tendinte si sa prevada reactiile persoanelor implicate īn adoptarea si aplicarea deciziei.

Nivelul la care se ia decizia implica gradul de centralizare sau de descentralizare al firmei (cu cāt decizia este luata mai aproape de baza ierarhiei cu atāt īntreprinderea este mai descentralizata, si invers cu cāt decizia este luata spre vārful ierarhiei cu atāt īntreprinderea este mai centralizata).

F

Elemente specifice procesului decizional si clasificarea deciziilor

  De calitatea deciziei depind rezultatele finale ale organizatiei. Aprecierea calitatii deciziei presupune existenta criteriilor de apreciere numite si criterii de optimizare.

Procesul decizional implica existenta urmatoarelor elemente:

obiectivul economic, respectiv scopul urmarit, sub forma cuantificabila;

informatii referitoare la fenomenul si procesele economice care au influenta asupra deciziei;

metodologia de prelucrare a datelor care sa permita un proces rational de alegere.

Īn functie de natura lor, deciziile pot fi clasificate īn:

decizii operative - decizii curente, de zi cu zi, luate pentru a asigura functionarea normala. Sunt adoptate la nivelul cel mai de jos al ierarhiei si sunt cunoscute sub denumirea de decizii de exploatare.

decizii administrative - au rolul de a armoniza actiunile operative. Ele permit verificarea, controlul, orientarea alegerilor pe care le face personalul operativ. Sunt adoptate la nivelul esalonului intermediar al ierarhiei si sunt īn principal decizii de ordin si control.

deciziile de ordin sunt deciziile prin care, responsabilul comanda subordonatilor sai sa faca ceva īn domeniul atributiilor lor

deciziile de control sunt acelea prin care superiorul constata daca ordinul a fost bine īndeplinit

E

Etape necesare īn elaborarea deciziilor

  deciziile strategice - adoptate de conducerea īntreprinderii cu scopul de a stabilii obiectivele īntreprinderii, de a fixa programe pentru a īmbunatatii activitatea de ansamblu a firmei. Acest tip de decizii angajeaza īntreprinderea pe o perioada lunga de timp, importanta lor manifestāndu-se pe de o parte prin investitiile pe care le genereaza si pe de alta parte prin faptul ca sunt aproape ireversibile. Costul unei decizii strategice este foarte ridicat si poate afecta supravietuirea īntreprinderii.

Adoptarea deciziei cuprinde urmatoarele etape:

q       o faza de "inputs" īn care trebuie sa se culeaga informatia

q       o faza de transformare a informatiei īn care trebuie sa se trateze, sa se filtreze aceasta informatie pentru a efectua o alegere. Īn acesta etapa se elaboreaza mai multe variante care conduc la realizarea obiectivelor propuse plecānd de la stadiul actual al īntreprinderii

q       o faza de productie a deciziei īn care trebuie sa se contureze criteriile de alegere īn mai multe solutii posibile

q       o faza a aplicarii deciziei

q       evaluarea rezultatelor deciziei

Procesul decizional genereaza un cost care depinde de natura deciziei, natura organizatiei, gradul de cunoastere a conditiilor īn care se implementeaza decizia, volumul informatiei necesare.


4.2.2. Sistemul decizional al firmei


Sistemul decizional - definitie si parti componente

 


Sistemul decizional reprezinta ansamblul elementelor interdependente care determina elaborarea si fundamentarea deciziilor. Elementele componente ale sistemului decizional din cadrul firmelor sunt aproximativ aceleasi, dar, cu caracteristici specifice domeniului si complexitatii firmei. Orice sistem decizional cuprinde urmatoarele componente:



Decidentul, respectiv persoana sau multimea persoanelor care urmeaza sa aleaga varianta cea mai avantajoasa din mai multe posibile, calitatea deciziei depinzānd de calitatile, cunostintele si aptitudinile decidentului;

Multimea variantelor decizionale, care poate fi finita sau infinita, astfel ca alegerea variantei optime se face cu ajutorul metodelor corespunzatoare;

Multimea criteriilor decizionale, care reprezinta punctele de vedere īn raport cu care decidentul alege varianta. Pot fi utilizate drept criterii: profitul, gradul de utilizare a capacitatii de productie, pretul, calitatea, termenul de recuperare a investitiilor, durata ciclului de productie;

Mediul ambiant, care este reprezentat de ansamblul conditiilor interne si externe firmei si care sunt influentate si influenteaza decizia. Acest element al sistemului decizional se caracterizeaza printr-o mobilitate deosebita;

Multimea consecintelor care, ca element al sistemului decizional, cuprinde ansamblul rezultatelor potentiale ce s-ar putea obtine potrivit fiecarui criteriu decizional si fiecarei stari a conditiilor obiective prin aplicarea variantelor decizionale. Stabilirea consecintelor este o activitate de previziune, care nu īntotdeauna se poate realiza cu exactitate, deoarece nu este certa evolutia elementelor care concura la aplicarea deciziei;

Obiectivele decizionale, adica nivelurile criteriilor propuse de catre decident, urmānd a se atinge īn urma aplicarii variantei decizionale alese.


Conducerea oricarui sistem de productie, indiferent de segmentul economic īn care are loc, are nevoie īn permanenta, la momentul oportun si īn mod sistematic, de anumite informatii. Acestea sunt obtinute prin instrumente specifice care permit īn orice moment accesul la un fond de informatii īn raport de care se adopta o serie de decizii referitoare la activitatea firmei si atingerea obiectivelor propuse. Informatiile necesare se refera la starea mediului economic, modul cum sunt atinse īn timp anumite obiective programate, situatia resurselor disponibile, comportamentul celorlalti agenti economici. Ansamblul acestor informatii formeaza asa-numitul tablou de bord si poate fi definit drept ansamblul coerent de informatii oferite sintetic si operativ, care asigura conditiile de exercitare a atributelor conducerii la fiecare nivel ierarhic.

Timp estimat de lucru :

20 minute

 


Test de autoevaluare nr.2.


1. Deciziile luate īn probleme ce se repeta sau de rutina sunt (2 puncte):

a)      decizii neprogramate;

b)      decizii semiprogramate;

c)      decizii programate.


a)



b)



c)



2. Pasul final īn procesul luarii deciziei este (2 puncte):

a)      selectia alternativelor;

b)      implementarea deciziei;

c)      evaluarea si controlul deciziei.


a)



b)



c)



3. Patronul unei firme trebuie sa decida ce nivel al productiei sa realizeze. Managerul comercial īi spune ca nivelul cererii posibile este de 1000, 1500 sau 2000 de unitati de produs. Aceste niveluri ale cererii sunt (2 puncte):

a)      stari ale naturii;

b)      variante decizionale;

c)      consecinte.


a)



b)



c)



4. Patronul unei firme trebuie sa decida daca se continue sa produca īn actuala sectie sau sa se mute īntr-o alta cladire la 5 km distanta fata de aceasta. Acesta este un exemplu de (2 puncte):

a)      decizie programata;

b)      decizie neprogramata;

c)      decizie semiprogramata.


a)



b)



c)



5.Selectati din afirmatiile de mai jos pe cele pe care le considerati adevarate (2 puncte):

a)      deciziile se refera atāt la perioade viitoare de timp cāt si la cele trecute;

b)      asumarea riscului este necesara īn toate situatiile decizionale;

c)      deciziile cu caracter exceptional pot fi considerate decizii strategice si īn acelasi timp decizii neprogramate.


A) a+b+c B) a+b C) b+c


A)



B)



C)



a)      deciziile īn conditii de risc sunt acelea īn care fiecare actiune conduce la mai multe rezultate posibile cu probabilitati necunoscute;

b)      īn cazul deciziilor īn conditii de certitudine, probabilitatea de realizare a singurei stari a naturii este 1.

c)      Varianta decizionala optima, īn cazul īn care se utilizeaza pentru evaluare criterii ce se opztimizeaza prin minim, este varianta a carei utilitate de sinteza este minima.


a)



b)



c)



Majoritatea deciziilor ce vizeaza activitatile functiunii de cercetare-dezvoltare reprezinta (2 puncte):

a)      decizii tactice;

b)      decizii curente;

c)      decizii strategice.


a)



b)



c)



Ansamblul etapelor prin intermediul carora se pregateste, adopta, aplica si evalueaza decizia manageriala reprezinta (2 puncte):

a)      actul decizional;

b)      procesul decizional;

c)      procesul de management.


a)



b)



c)



Deciziile īn conditii de incertitudine se deosebesc de celelalte tipuri de decizii prin urmatoarele (2 puncte):

a)      nu se cunosc probabilitatile de realizare a starilor naturii;

b)      exista o singura stare a naturii a carei probabilitate de realizare este 1;

c)      numarul decidentilor este mai mare.


a)



b)



c)



10. Care este elementul din modelul general decizional care permite ierarhizarea indicatorilor de decizie (2 puncte):

a)      multimea starilor naturii;

b)      multimea probabilitatilor de realizare a starilor naturii;



c)      multimea coeficientilor de importanta a criterii lor de decizie.


a)



b)



c)



Deciziile luate īn probleme noi, cu care firma nu a mai fost confruntata si privesc activitati si domenii importante sunt (2 puncte):

a)      decizii programate;

b)      decizii neporgramate;

c)      decizii neorganizate.


a)



b)



c)



Ansamblul rezultatelor ce s-ar obtine prin alegerea unei anumite variante decizionale reprezinta (2 puncte):

a)      multimea criteriilor decizionale;

b)      multimea consecintelor;

c)      obiectivele decizonale.


a)



b)



c)



Procesul de pregatire a materiilor prime este un proces de productie care se desfasoara īn (2 puncte):

a)



b)



c)



a)



b)



c)



a)



b)



c)



Activitatea de productie propriu-zisa contine procese de fabricatie a produselor; alaturi de aceste procese de fabricatie mai exista si activitati de cercetare, laborator si asimilare de noi produse. Exista urmatoarele posibilitati de raspuns la afirmatiile de mai sus (2 puncte):

a)



b)



c)



a)



b)



c)



a)



b)



c)



Modul de organizare corespunzator tipului de productie de masa este (2 puncte):

a)      īn flux;

b)      pe anumite grupe omogene de masini;

c)      functionala.


a)



b)



c)



Care este capacitatea de productie anuala a unei īntreprinderi de productie industriala stiind: numarul de utilaje de care dispune este de 4, fondul de timp disponibil este de 2000 de ore si norma tehnico-economica este de 2 bucati/ora (2 puncte):

a)      4000 buc;

b)      16000 buc;

c) 8000 buc.


a)



b)



c)



Total puncte: 40 puncte Puncte obtinute:..


 



Tema de control:


Dupa prezentarea organizarii procesuale si structurale a SC...... prezentati detaliat ce categorie de strategie trebuie adoptata, precizānd si politicile si tipurile de decizii ce pot fi luate īn cadrul respectivei societati pentru a fi viabila pe piata.






C. Barbulescu - Economia si gestiunea īntreprinderii, Ed. Economica, 1999





Document Info


Accesari: 9574
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )