Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































TAXELE VAMALE SI COMERTUL INTERNATIONAL

economie












ALTE DOCUMENTE

IDEE DE AFACERE
Continutul cheltuielilor publice
INCEPEREA AFACERILOR
MECANISMUL CERERE-OFERTĂ ÎN CADRUL PIEŢEI MARITIME
RISCUL INVESTITIEI
PREZENTAREA SOCIETĂŢII
Dreptul societătilor
VARIANTA II RASPUNSURI
Asigurarea de protectie si indemnizare
Analiza cheltuielilor cu dobânzile

8      TAXELE VAMALE sI COMERŢUL INTERNAŢIONAL



Unul dintre cele mai importante instrumente ale politicii comerciale este taxa vamala. Prin introducerea taxelor vamale o tara îsi poate influenta volumul si structura comertului exterior. Prin încarcarea diferentiata a marfurilor cu taxe vamale pot fi modificate preturile lor relative, respectiv structura fluxurilor comerciale.

O tara îsi poate influenta chiar si volumul absolut al schimburilor sale comerciale externe. Prin perceperea (cresterea) taxelor vamale, de regula schimbul international de marfuri scade. Într-un caz extrem s-ar putea gasi chiar un nivel prohibitiv al taxelor vamale, astfel încât comertul sa dispara. Invers, daca taxele vamale se reduc, comertul exterior sporeste. Taxele vamale negative, subventiile, pot ridica volumul comertului exterior peste cel corespunzator liberului schimb.

8.1             Argumente ale protectiei vamale.

Exista o serie de motive non - economice pentru ca o tara sa-si limiteze schimburile, dorind mai multa autarhie. De exemplu, dorinta pentru un propriu stil de viata, ne afectat de influente straine, poate fi atât de mare, încât o tara este dispusa sa plateasca un anumit pret economic. Adesea se urmareste un scop militar-strategic, o auto satisfacere cât mai ridicata, în industria grea sau în productia agricola.

Indiferent de motive, hotarâtoare este relatia dintre utilitatea unei protectii sporite si costurile suplimentare.

Se cuvin a fi luate în seama si masurile alternative pentru protectia productiei interne de concurenta straina, cum ar fi avantaje la impozite sau subventii directe pentru productia nationala, sau stocarea de produse din import pentru situatii de criza.

Din punct de vedere economic politica protectionista se fundamenteaza prin divergenta dintre costurile si avantajele sociale, respectiv private. Avantajele sociale le depasesc pe cele private când consecintele favorabile ale unui proces de productie revin în totalitate societatii, fara a putea fi valorificate pe piata, întrucât fie nu exista piata relevanta, fie aceasta ar putea fi creata numai cu costuri exagerat de ridicate. Acest argument n-ar fi totusi foarte convingator, daca decidentii privati ar avea un imbold sa internalizeze avantajele sociale.

O importanta mai mare revine argumentului privind divergenta costurilor private si a celor sociale, caci în acest caz nu exista interes pentru internalizare, ci dimpotriva. Încarcarea importului de petrol cu taxe vamale speciale se fundamenteaza si prin faptul ca arderea produselor petroliere polueaza atmosfera; prin aplicarea taxei vamale ar disparea discrepanta dintre costurile sociale si cele private ale acestui purtator de energie. Pentru ca producatorii externi sa nu poata transfera costurile sociale pentru daune împotriva sanatatii platitorilor de impozit  din tara importatoare, articolul XX din GATT permite tarii importatoare sa limiteze sau sa interzica importurile "pentru protejarea vietii oamenilor, animalelor si plantelor". În acest caz exista o alternativa, anume raspunderea pentru produse: începând din anul 1992, orice întreprindere din Uniunea Europeana îsi poate aduce în circulatie produsele în cadrul Uniunii o data ce are autorizatia pentru aceasta în tara de provenienta ("Principiul Casis-de-Dijon"[1]). În schimb, raspunde pentru daunele ce ar rezulta din utilizarea acestuia, cumparatorul fiind scutit într-o mare masura de sarcina dovedirii cauzalitatii.

Adesea este ceruta o protectie vamala speciala pentru asa numitele "ramuri tinere" (infant industries). Sunt avute în vedere acele ramuri industriale (mai precis: întreprinderi), recent înfiintate si al caror volum de productie este înca prea redus, pentru a putea beneficia de avantajele productiei de scara mare. O taxa vamala protectionista le-ar putea facilita startul, astfel încât sa ajunga la un nivel de productie la care sa fie competitive pe piata mondiala. O data atins acest nivel, respectiva taxa vamala ar trebui înlaturata. Întreprinderile ar fi atunci obligate sa se supuna concurentei internationale si sa-si dovedeasca propria performanta. Acest argument provine de la economistul german Friedrich List (1841), care dorea sa justifice aplicarea la vremea sa de taxe vamale protectioniste ("educative") contra importurilor de marfuri industriale englezesti.

Principala slabiciune a acestui argument ( care se aduce azi de exemplu, pentru protejarea industriei europene a microprocesoarelor fata de concurenta din Japonia sau Coreea de Sud ) consta în faptul ca el presupune  existenta unor informatii pentru decidenti, pe care de fapt acestia nu le poseda. Se presupune ca autoritatile statale pot prevedea care întreprinderi tiner 11111w2220l e din propria tara vor avea un avantaj stabil decurgând din amplasarea geografica, devenind astfel competitive. Dar, daca pentru o asemenea întreprindere ar exista perspective atât de favorabile (conditia fiind doar depasirea unui anumit volum al productiei), la actualul stadiu de dezvoltare a pietelor de capital ar fi foarte probabil sa se gaseasca investitori privati, care sa aduca necesarele mijloace de finantare.

Experienta arata de asemenea ca, o protectie o data acordata, doar cu greu ar mai putea fi retrasa. Întreprinderile favorizate sunt puternic interesate sa formeze un cartel pentru a se putea opune mai eficient autoritatilor. Pe lânga aceasta, între timp ele creeaza locuri de munca (de altfel ne competitive ), pentru a caror pastrare militeaza intens salariatii si sindicatele. Un guvern care ar dori sa-si asigure realegerea, n-ar desconsidera aceste voci, anulând protectia tarifara.

În sfârsit, exista si în acest caz alternative la protectia vamala. Garantiile guvernamentale, avantajele la impozitare, sau subventiile directe pot stimula ramurile vizate a fi favorizate ca si o taxa vamala protectionista, care implica costuri mai ridicate pentru societate. De altfel, volumul subventiilor directe sau indirecte evidentiaza societatii, mai clar decât o taxa vamala, care este pretul ce trebuie platit pentru stimularea anumitor industrii si impune mai grabnic o decizie, în legatura cu oportunitatea protectiei acestor ramuri.

8.2             Efectele taxelor vamale.

Printr-o taxa vamala se influenteaza diversele marimi ale economiei unei tari, si anume, nu doar în tara importatoare, ci si în cea exportatoare.

8.2.1             Cazul unei tari mici

Sa începem consideratiile cu o tara mica, aflata în fata unor preturi mondiale date. Ne limitam la produsul stofa si presupunem ca productia de stofa este integrata pe verticala la intern si în strainatate. Ca atare, se neglijeaza efectele unei cresteri a taxelor vamale asupra ramurilor furnizoare. Nu exista diferente de preferinte pentru stofa produsa la intern sau importata, adica solicitantii trateaza stofa comercializata independent de tara de provenienta, ca bun omogen.

 


Figura 8.1: Efectul unei taxe vamale în cazul unei tari mici

Figura 8.1 prezinta curba interna a ofertei si cererii pentru stofa a unei tari, sa zicem Italia si curba ofertei mondiale. Ofertantii de pe piata mondiala sunt considerati ca perfect elastici fata de pret. Functia ofertei lor este orizontala, adica Italia poate cumpara o cantitate oricât de mare de pe piata mondiala la pretul mondial dat (small country assumption). În conditii de liber schimb, pretul intern pentru stofa este egal cu pretul mondial Pm. Industria nationala (din Italia) contribuie cu PmC (= OG ) unitati stofa, iar CF (= GK ) unitati se importa de pe piata mondiala. Consumul total în Italia se ridica deci la PmF (= OK ) unitati.

Sa consideram ca Italia introduce o taxa vamala de import de RPm. O taxa vamala nominala sau ad-valorem exprima încarcarea vamala în raport cu pretul, în exemplul de fata RPm / PmO. În continuare ne vom referi exclusiv la taxe vamale nominale.

În mod normal se deosebesc urmatoarele 5 efecte ale impunerii vamale:

·        efecte asupra consumului

·        efecte asupra productiei

·        efecte asupra venitului, mai exact asupra încasarilor statului

·        efecte de redistribuire

·        efecte asupra bunastarii.

 

Efectele asupra consumului se manifesta în exemplul nostru într-o reducere a consumului de stofa de la OK la OJ, ca urmare a cresterii pretului datorita aplicarii taxei vamale. Faptul ca protectia vamala permite industriei textile sa-si extinda productia de la OG la OH, este denumit efectul asupra productiei. Prin efect asupra venitului se întelege modificarea încasarilor statului din taxele vamale. În starea de autarhie ne existând taxe vamale, nu se înregistrau nici încasari ale statului în acest domeniu. Prin taxa vamala RPm, multiplicata cu cantitatea importata AB, statul încaseaza o suma egala cu aria ABED. În continuare are loc o redistribuire în favoarea producatorilor. Ca urmare a cresterii pretului intern, renta consumatorilor scade cu suma corespunzatoare ariei RBFPm, iar renta producatorilor creste cu suma corespunzatoare ariei RACPm, care înainte era o parte a rentei consumatorilor. Pe lânga aceste modificari se mai constata ca o parte a rentei consumatorilor, corespunzatoare ariei BEF se pierde în mod absolut (dead weight loss). În fine, apar costuri de productie marginale corespunzatoare ariei ADC, ca urmare a scaderii eficientei productiei. Aceste ultime doua efecte reprezinta pierderile de bunastare, aparute ca urmare a introducerii taxei vamale.

Amplitudinea fiecarui efect al taxelor vamale depinde de nivelul taxei vamale si de elasticitatea fata de pret a curbelor ofertei si cererii. Faptul se poate evidentia daca dam curbelor din figura 6.1 alte înclinatii si urmarim modificarile corespunzatoare ale ariilor la care am facut anterior referire.

8.2.2             Cazul a doua tari mari

În figura 8.2 sunt prezentate curbele cererii si ofertei Italiei si Frantei, ai caror producatori si consumatori, luati în totalitate, pot exercita un efect asupra pretului mondial. Atât timp cât ambele tari sunt în stare de autarhie, preturile de echilibru pentru stofa se determina pentru fiecare tara prin punctul de intersectie al curbei cererii cu cea a ofertei.

În exemplul nostru pretul din Italia pentru stofa este superior celui corespunzator din Franta. În conditii de liber schimb, daca facem abstractie de costurile de transport, în cele doua tari se va practica acelasi pret. Întrucât acesta reprezinta un pret de echilibru, cantitatile comercializate de cele doua tari trebuie sa coincida. Aceasta conditie este îndeplinita în figura 8.2.

La pretul mondial în vigoare de POI ( = P'OF ), Italia importa CF unitati si Franta exporta GK unitati de stofa.

Pentru protectia productiei interne de stofa, Italia aplica importului de stofa provenita din Franta o taxa vamala* echivalenta cu RS, de unde rezulta ca pretul italian al stofei creste la ROI si cel francez scade la S'OF.


Daca aceste preturi descriu un echilibru, cantitatile exportate trebuie sa corespunda celor importate; asadar segmentul AB trebuie sa fie egal cu segmentul LM. Prin introducerea unei taxe vamale se modifica pretul stofei în ambele tari. Taxa vamala nominala este aici RS/SOI.

Efectele asupra consumului, productiei si de repartitie sunt definite ca mai înainte.

Text Box: Tx.v.

 


Figura 8.2: Efectele unei taxe vamale de import (doua tari mari)

În privinta efectului asupra venitului, rezultatul aplicarii taxei vamale provine din doua surse, simbolizate prin ariile ABDE si HJML. Ele rezulta, pe de - o parte din produsul cantitatii importate AB cu cresterea pretului RP pentru consumatorii italieni, pe de alta parte din produsul cantitatii exportate LM cu scaderea pretului P'S' pentru producatorii francezi. Cu alte cuvinte: o tara poate, prin aplicarea unei taxe vamale, sa perceapa impozit de la partenerul comercial.

8.2.2             Efectul taxei vamale asupra raportului de schimb

În literatura de specialitate se dedica în mod traditional spatii largi influentei taxelor vamale asupra raportului de schimb (terms of trade). În continuare va fi abordata aceasta problematica. Se va trece de la modelul cu o marfa, la cel cu doua marfuri. figura 8.2 evidentiaza faptul ca o taxa vamala nu ridica pretul intern cu o suma egala cu taxa vamala, ci are un efect si asupra pretului extern, diminuându-l. Daca prin aceasta tara importatoare are o situatie mai buna, ramâne o întrebare deschisa, atâta timp cât efectul aplicarii taxei vamale asupra pretului marfii de export nu este luat în calcul. Analiza are relevanta în domeniul politicii economice numai daca se poate arata ca prin politica vamala se reuseste sa se influenteze în mod stabil raportul de schimb.

Pentru precizarea efectului asupra raportului de schimb avem la dispozitie ca instrument de analiza curba ofertei de export (curba schimbului introdusa de Meade). În figura 8.3 sunt desenate curbele schimbului pentru Franta ( CSF ) si pentru Italia (CSI).

Punctul lor de intersectie precizeaza raportul de schimb RS. Daca în aceste conditii Italia aplica o taxa vamala de import ce trebuie platita în grâu, curba schimbului pentru Italia se deplaseaza orizontal la dreapta cu un interval egal cu taxa vamala aferenta. Noua curba, ce include taxa vamala, este CSIv. Segmentul Q*Q** indica cantitatea de grâu care trebuie platita pentru importul de OR unitati de stofa. Asa numita taxa vamala nominala* este data de raportul Q*Q**/Q**R.

Text Box: Stofa
(importul Italiei)

 


Figura 8.3: Efectul asupra raportului de schimb (taxa vamala în unitati valorice grâu)

Intersectia curbei schimbului pentru Italia modificata cu taxa vamala (CSIv) cu cea a Frantei, ne modificata, determina un nou raport de schimb international (RSv).

Întrucât acum Italia poate obtine aceeasi cantitate de stofa în schimbul unei cantitati mai mici de grâu, raportul de schimb international s-a îmbunatatit pentru economia nationala a Italiei in ansamblu.

Din perspectiva consumatorilor italieni, dimpotriva, situatia s-a deteriorat, caci ei trebuie sa plateasca pe lânga pretul mondial si taxa vamala. Corespunzator raportului de schimb intern RSIv este pretinsa o cantitate de grâu mai mare decât înainte, pentru a cumpara aceeasi cantitate de stofa. În comparatie cu situatia liberului schimb, raportul de schimb pe piata mondiala pentru Italia s-a îmbunatatit, raportul de schimb intern s-a deteriorat totusi.

Taxa vamala poate fi perceputa nemijlocit sub forma marfii de import stofa. În acest caz curba schimbului pentru subiectii economici italieni CSI se va modifica prin interventia statului, astfel încât partenerii comerciali francezi vor trebui sa ofere mai multa stofa pe aceeasi cantitate de grâu din Italia. Numai astfel ramân suficient de interesati solicitantii italieni de livrarile din Franta, caci platind o taxa pe stofa importata, s-ar putea re orienta spre marfa autohtona.

În figura 8.4 curba schimbului pentru Italia se deplaseaza nu orizontal, ci vertical, stofa fiind masurata de-a lungul axei verticale.

Curba schimbului modificata cu taxa vamala este deplasata în sus, cu respectiva încarcare vamala (de exemplu, 100%). Aceasta curba a schimbului este trasata ca CSIv si provoaca o modificare a raportului de schimb RS la RSv. Încasarile statului ( în stofa ) rezultate din vama se exprima prin segmentul Q**Q*.

Text Box: Stofa
(importul Italiei)
Text Box: Tx. v.

 


Figura 8.4: Efectul asupra raportului de schimb (taxa vamala în unitati valorice stofa)

Cu ajutorul acestei politici vamale Italia reuseste sa modifice raportul de schimb în favoarea sa. Compararea lui RS cu RSv în figurile 8.3 si 8.4 evidentiaza faptul ca o cantitate data de grâu exportat aduce o cantitate mai mare de stofa importata decât pe baza lui RS. Politica vamala se poate dovedi contra productiva, daca raportul de schimb se modifica împotriva Italiei. Echilibrul schimburilor ar fi, într-o asemenea situatie, instabil.

Hotarâtoare pentru analiza este utilizarea veniturilor vamale de catre stat. Daca acesta consuma încasarile din taxe vamale în forma în care ele au fost prestate, nu apar probleme. Figurile 8.3 si 8.4 sunt desenate pornind de la aceasta premisa. Daca statul doreste totusi sa consume cealalta marfa, ar trebui sa o schimbe pe piata mondiala.

Apare cererea statului pe lânga cea privata pentru aceasta marfa, astfel ca apar noi curbe ale schimbului. Noile curbe ale schimbului conduc din nou, la alt raport de schimb, atât pe piata mondiala, cât si pe piata nationala, ceea ce atrage dupa sine o adaptare a cererii private la raporturile de pret modificate.

Analiza se complica si daca statul foloseste încasarile din taxele vamale pentru redistribuirea venitului, si primitorii transferurilor au o preferinta speciala pentru o marfa sau alta. si în acest caz se modifica structura cererii private si în mod corespunzator curbele schimbului, toate echilibrele amintite trebuind sa fie din nou adaptate.

Din cele mentionate mai sus a rezultat ca taxele vamale pot influenta hotarâtor bunastarea unei tari, ca si a subiectilor economici din interiorul tarii.

8.3             Politica vamala

8.3.1             Impunerea vamala optima

O tara mare, aflata în fata unei curbe nu perfect elastice a ofertei strainatatii, poate influenta raportul de schimb în propriul interes, prin introducerea unei taxe vamale. O asemenea taxa este denumita taxa vamala optima. Drept taxa vamala optima este definita acea taxa vamala, care permite tarii ce o introduce, sa atinga cel mai înalt nivel de bunastare.

Desemnarea drept "optima" aminteste de faptul ca, pe masura cresterii taxei vamale, actioneaza doua forte opuse:



·        reducerea pretului bunului importat ca urmare a introducerii taxei, pentru compensarea declinului cererii;

·        diminuarea cantitatilor importate ca urmare a încarcarii vamale mai ridicate.

Taxa vamala este optima atunci când diferenta dintre câstigul de bunastare ca urmare a reducerii pretului si pierderea de bunastare ca urmare a diminuarii cantitatilor importate este maxima.


În figura 6.5 Italia, care, prin aplicarea taxei vamale urmareste sa atinga cea mai înalta dintre curbele sale de indiferenta sociala, porneste de la urmatorul rationament*). La orice valoare a raportului de schimb Franta este dispusa sa schimbe exact acele cantitati, care sunt determinate prin punctele corespunzatoare ale curbei schimbului, specifica acestei tari. Va trebui asadar gasita acea combinatie de bunuri pe curba schimbului aferenta Frantei, care aduce Italiei utilitatea maxim posibila. Aceasta conditie este îndeplinita când curba de indiferenta a schimbului aferenta Italiei, CICI, este tangenta la curba schimbului aferenta Frantei. Acest punct de tangenta, redat prin punctul Q din figura 8.5, exprima structura optima a schimburilor si garanteaza ca Italia, fiind data curba schimbului aferenta Frantei, va ajunge la cea mai înalta curba de indiferenta a schimbului CICI si astfel si la cea mai înalta curba de indiferenta sociala CISI  asociata acesteia.

Stofa

(export)

 

 


Figura 8.5: Impunerea vamala optima

Dupa ce s-au fixat cantitatile comercializate dorite, se poate determina taxa vamala optima, în cazul de fata reprezentate pentru cazul unei taxe vamale aplicate importului de stofa.

Se schimba OC unitati de grâu la export, pentru QC unitati stofa la import, statul preluând, fireste, QD unitati ca încasari din taxa vamala, consumatorilor italieni ramânându-le doar CD unitati. De aceea relatia DC/OC reda raportul de schimb al celor doua bunuri în interiorul Italiei, RSIv. Acolo nu este valabil asadar raportul de schimb international RSv, întrucât importurile de stofa se scumpesc prin adaugarea taxei vamale. Relatia de pret RSIv are drept consecinta împrejurarea ca producatorii italieni tind spre punctul P', astfel fiind îndeplinita conditia de optim RSIv = RMT**). Punctului de echilibru Q îi corespunde punctul de consum Q' din cadranul I, unde statul si consumatorii îsi împart consumul de stofa; statul pretinde Q'D', iar consumatorii dispun de D'B', din care D'C' ca importuri.

Pentru argumentatia ce urmeaza prezinta importanta faptul ca în punctul Q din cadranul doi curba de indiferenta a schimbului CICI  este tangenta la curba schimbului aferenta Frantei, CSF. Întrucât CIS si CIC prezinta în puncte corespondente aceeasi panta, trebuie sa corespunda si panta curbelor CISI si CSF. În punctul de consum Q', panta lui CISI  corespunde însa tocmai raportului de schimb intern RSIv, astfel ca, în final panta curbei schimbului aferenta Frantei, CSF trebuie sa coincida în punctul Q exact cu raportul de schimb intern RSIv.

În cadranul II raportul QD/DC reflecta taxa vamala optima v* raportata la importurile care le ramân consumatorilor. Deoarece ambele drepte ale raportului de schimb ce trec prin punctele Q si D sunt paralele, este valabila relatia:

v* = QD/DC = KO/HK                                                                                  8.1

Aceasta proportie a segmentelor de pe axa se afla într-o relatie strânsa cu elasticitatea curbei schimbului aferenta Frantei, eF           . Formula elasticitatii corespunzatoare figurii 8.5, este:

eF = HK/HO, astfel ca  1 / eF = HO/HK                                                         8.2

Egalitatea ( 8.1 ) poate fi scris sub alta forma, astfel:

v* = KO/HK = (HO - HK)/HK = HO/HK - 1                                               8.3

Substituind pe ( 8.2 ), obtinem:

v* = 1/ eF - 1                                                                                                  8.4

Daca, de exemplu, elasticitatea curbei schimbului partenerului strain este eF = 2/3, taxa vamala optima rezulta a fi v* = 0,5.  Aceasta înseamna ca cea mai înalta curba de indiferenta a schimbului posibil de atins se atinge la o taxa vamala de import de 50%.

Elasticitatea curbei schimbului reflecta atât elasticitatea fata de pret a cererii franceze de import stofa ηF, cât si a ofertei frantuzesti de export de grâu, εF. Pentru prima dintre elasticitati, este valabila relatia:

ηF = 1/( eF - 1 ), respectiv  eF = 1/ ηF + 1                                                       8.5

Daca substituim aceasta relatie în ecuatia ( 8.4 ), obtinem

v* = 1 / (1/ ηF + 1) - 1 = 1 / (-ηF -1)                                                               8.6

Rezulta ca taxa vamala (stabilita optim de Italia) este zero, daca elasticitatea fata de pret a cererii franceze de import tinde catre minus infinit. Daca, de exemplu ηF = -3, v* se ridica la 50 %, iar daca ηF = -2, se ridica la 100 %.

Taxa vamala optima aplicata de Italia depinde si de elasticitatea fata de pret εF a ofertei de export a Frantei. Întrucât εF + ηF  = - 1, în locul relatiei (8.6) se obtine

                                                            8.7

Daca elasticitatea fata de pret a ofertei straine de export εF este infinita, taxa vamala optima este egala cu zero. Pentru o tara mica, fata de care ofertantii de pe piata mondiala se comporta perfect elastic în raport cu pretul si pot comercializa orice cantitate de marfuri la un raport de schimb dat, liberul schimb este prin urmare solutia optima. Pe de alta parte, o tara ar putea percepe o taxa vamala infinit de mare,  daca partenerii externi ar avea o elasticitate nula fata de pret, deci daca nu ar reactiona la preturile de desfacere obtinute. Ţara importatoare poate valorifica în folosul sau aceasta lipsa de reactie a strainatatii, daca aplica asupra importurilor sale o taxa vamala extrem de mare.

Daca, dimpotriva, elasticitatea ofertei de export a strainatatii fata de pret este negativa, ecuatia ( 8.7 ) arata o valoare negativa pentru taxa vamala optima. În acest caz cel mai bine pentru tara este sa revina la un punct de pe curba schimbului aferenta strainatatii, la care εF > 0, deoarece atunci ar putea ajunge pe o curba de indiferenta a schimbului mai înalta. Baza pentru aceasta rezulta din panta negativa a curbei de indiferenta a schimbului aferenta Italiei.

Prin urmare, curba schimbului poate fi atinsa doar acolo, unde de asemenea este înclinata negativ. În partea inelastica a curbei schimbului ( dincolo de punctul de inflexiune ) înclinatia este, dimpotriva, pozitiva, si prin urmare curba schimbului nu poate fi tangenta la o curba de indiferenta a schimbului cu panta negativa.

Consecinta: Pentru o tara  ce poate aplica o taxa vamala, este avantajos sa practice o politica vamala care conduce la partea elastica a curbei schimbului aferenta strainatatii, unde elasticitatea fata de pret a ofertei de export este pozitiva.

Relatia ( 8.6 ) poate fi transformata într-o conditie referitoare chiar la tara care aplica taxa vamala. Ajunge sa se aplice conditia Marshall - Lerner referitoare la stabilitatea echilibrului international al schimbului. Stabilitatea este asigurata, daca

ηI + ηF  = - Σ, cu Σ > 1                                                                                   8.8

adica suma elasticitatilor fata de pret a cererii de import la ambele tari trebuie sa fie în valoare absoluta mai mare ca 1. Atunci, din relatia ( 8.6 ) rezulta:

                                                8.9

Deoarece  oricum  ηI  <  0, taxa vamala optima v* poate fi mai mare decât zero numai atunci când Σ > 1, adica atunci când avem de-a face cu un echilibru stabil. În conditiile unui echilibru instabil (Σ < 1) importurile ar trebui chiar subventionate.

Daca un guvern are intentia sa introduca o taxa vamala pozitiva in interesul economic national, trebuie sa cunoasca în care parte anume a curbei schimbului se afla si tara respectiva, si partenerul comercial afectat de respectiva taxa vamala.

Numai daca este cunoscut ca atât propria elasticitate a importului fata de pret, cât si cea straina este suficient de mare, adica daca Σ este mult mai mare decât unu, este indicata o taxa vamala pozitiva.

În cazul unei elasticitati scazute fata de pret a propriei cereri de import, ar trebui sa existe garantia ca partenerul comercial reactioneaza si mai elastic cu cererea sa de import. Daca, dimpotriva, cele doua cereri de import sunt in-elastice (Σ < 1), atunci ar fi mai bine sa subventioneze importurile.

8.3.2             Taxe vamale de retorsiune

Sa consideram ca Italia percepe o impunere vamala optima asupra importului sau de stofa sub forma unei taxe asupra exportului de grâu. Dupa cum se prezinta în figura 8.6, curba ofertei de export caracteristica liberului schimb, CSI, se deplaseaza spre dreapta si devine curba modificata a schimbului CSIv.

Noul echilibru al schimbului se afla în punctul R, unde o curba de indiferenta a schimbului aferenta Italiei este tangenta la curba schimbului pentru Franta.

În aceasta situatie doreste si Franta, la rândul ei, sa introduca o taxa vamala optima. Volumul optim al comertului pentru Franta se afla în punctul în care o curba de indiferenta la schimburi aferenta Frantei este tangenta la noua curba a schimbului aferenta Italiei, adica în punctul S.

Astfel se determina si marimea impunerii vamale optime. Noua curba a schimbului pentru Franta, CSFv, trece astfel prin punctul S.

Acest punct aduce francezilor un nivel mai înalt al bunastarii comparativ cu punctul R, dat fiind ca S se afla pe o curba de indiferenta a schimbului situata mai sus.

Ţinând seama de situatia modificata, Italia va lua din nou contra masuri, pentru a-si îmbunatati situatia aprovizionarii sale.

La curba schimbului Frantei, modificata ca urmare a taxei vamale CSFv data, se recomanda sa se schimbe taxa vamala de import a Italiei astfel încât curba schimbului Italiei accepta forma CS'Iv si, repetându-se contra masurile mentionate, noul echilibru apare în punctul V.

Text Box: Stofa
(export Franta)

-Grâu

(import Franta)

 

 


Figura 8.6: Efectul taxelor vamale de retorsiune

În cursul acestui razboi vamal dintre cele doua tari, taxa vamala creste în permanenta, cu rezultatul ca volumele schimburilor se diminueaza progresiv. În conditiile liberului schimb se negociau cantitati de bunuri corespunzator punctului Q. Prin introducerea taxei vamale optime de catre Italia, volumul schimburilor se diminuase pentru prima data, potrivit punctului R. Taxa vamala de retorsiune a Frantei a mai restrâns volumul schimburilor la punctul S, pâna ce în sfârsit, ca urmare a contra masurilor Italiei, s-a ajuns la un volum al schimburilor corespunzator doar punctului T.

Se pune întrebarea, daca razboiul comercial pe calea taxelor vamale de retorsiune se poate continua pâna ce schimbul de bunuri dispare complet. Sa mentionam cum se determina taxa vamala optima. Decisive pentru nivelul impunerii vamale optime sunt forma si pozitia curbei de indiferenta în schimburi a tarii fata de curba schimbului aferenta strainatatii. Daca curba de indiferenta în schimburi a tarii este tangenta la curba schimbului strainatatii într-un punct care se afla deja pe curba schimbului tarii, nu se poate atinge prin alte cresteri ale taxei vamale o curba de indiferenta a schimbului situata mai sus, deci nu se poate realiza o ridicare a nivelul de bunastare în tara.

Un asemenea caz descrie punctul T din figura 8.6. Dupa cum s-a aratat, taxa vamala de retorsiune a Italiei a condus la curba schimbului CS'Iv si la echilibrul schimburilor în punctul V. În acest punct curba Frantei de indiferenta a schimbului CISF este tangenta la curba de schimb a Italiei CS'Iv, astfel ca  o eventuala taxa vamala mai ridicata a Frantei n-ar mai putea îmbunatati situatia aprovizionarii acestei tari. Întrucât Franta nu are nici un motiv sa-si modifice curba schimbului CSFv, nu apare nici pentru Italia vreun motiv de a corecta taxa vamala. În punctul T este astfel realizat un echilibru definitiv, iar razboiul vamal încheiat.

Este de subliniat ca limitarea volumului schimburilor în cursul unui astfel de razboi vamal ( trecerea de la Q la T din figura 8.6) poate fi foarte îngrijoratoare. Acest lucru este evidentiat de experienta tarilor occidentale care în perioada marii crize din anii '30 urmareau sa obtina fiecare cât mai mult din comertul international, cu ajutorul taxelor vamale. Obiectivul principal urmarit era asigurarea ocuparii interne prin limitarea importurilor si îmbunatatirea initiala a raportului de schimb reprezenta un efect secundar favorabil. Dar experienta practica si analiza teoretica dovedesc faptul ca, atunci când partenerul comercial trece la taxe vamale de retorsiune, avantajul mentionat trebuie platit cu o reducere a exporturilor. Deci politica impunerii vamale optime prezinta pericolul de a-si gresi tinta. De aceea unul dintre obiectivele cele mai importante ale OCDE (Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica ), este tocmai evitarea razboaielor comerciale.

8.4             Taxa vamala efectiva

În analiza din paragrafele anterioare am presupus implicit ca procesul de productie este integrat vertical, deci ca se obtin doar produse finite, nu si produse intermediare. Structura pe ramuri a unei economii moderne arata însa ca aceasta presupunere este ne realista. De exemplu, industria automobilelor îsi procura de exemplu anvelope, vopsele, otel si sticla de la alte ramuri, folosindu-le ca inputuri în productia sa. În exemplul luat, al industriei textile, firele reprezinta intrari intermediare. Sa consideram ca firele textile se comercializeaza pe plan international, în timp ce alte intrari, cum ar fi munca si capitalul ramân în continuare factori primari. Acesti doi factori de productie sunt sursa crearii valorii în industria textila nationala.

Trebuie cercetat cât este de mare protectia reala (efectiva ), de care se bucura, de exemplu, fabricile textile elvetiene, pe baza taxelor vamale percepute asupra stofei si firelor textile. Cu alte cuvinte, cercetam care este efectul protectionist al întregului tarif vamal pentru industria textila. Gradul în care o ramura este protejata de concurenta straina, se masoara cu ajutorul tarifului efectiv sau a ratei protectiei efective. Impunerea vamala efectiva arata de câte ori poate depasi valoarea adaugata dintr-o industrie în conditiile aplicarii taxei vamale, pe cea corespunzatoare liberului schimb ( adica fara taxe vamale ).

Protectia vamala a industriei textile depinde asadar, nu numai de taxa vamala asupra produsului finit stofa, ci si de încarcarea vamala a produsului intermediar fire textile. Daca, de exemplu asupra firelor textile se percepe o taxa vamala scazuta si asupra stofei o taxa ridicata, tesatoriile se bucura de o protectie efectiva ridicata. Pe de alta parte, o taxa vamala ridicata perceputa firelor textile si o taxa scazuta sau nula perceputa stofei, arata ca tesatoriile autohtone trebuie sa plateasca un pret mai ridicat decât cel mondial pentru intrarile lor intermediare si în aceste conditii sa concureze cu ofertantii straini. În acest caz, impunerea vamala efectiva este foarte scazuta, sau chiar negativa.

8.4.1             Calculul taxei vamale efective

Pentru calculul taxei vamale efective veP, sunt necesare doua corecturi *):

. Suma taxelor vamale percepute bunurilor importate trebuie diminuata cu impunerea vamala a intrarilor intermediare cerute de productia interna pentru fiecare bun.

. Aceasta valoare corectata a impunerii vamale trebuie raportata la valoarea creata în tara, având în vedere ca doar aceasta trebuie protejata, si nu intrarile intermediare (importate)

Impunerea vamala efectiva este, prin urmare, data de

                                                8.10

unde:

νeP       Taxa vamala efectiva, respectiv protectia efectiva ( engl. effective rate of protection )

VP       Taxa vamala specifica nominala ( suma perceputa pe unitatea fizica) aplicata asupra produsului de import concurent, pe unitate ( stofa importata)

VF       Taxa vamala specifica nominala aplicata produselor intermediare, pe unitate ( fire textile importate )

F        Cantitatea de produse intermediare pe unitatea de output ( fire textile )

AP      Valoarea creata ( adaugata ) în producerea produsului finit ( engl.added value)

Prin împartirea taxelor vamale specifice prin preturile PP si PF, obtinem:

        8.11

Apoi, putem defini:

vP   =  VP/ PP  taxa vamala nominala ad-valorem perceputa asupra stofei

vF    =   VF / PF  taxa vamala nominala ad-valorem perceputa asupra firelor textile

aFP  = F* PF/ PP  coeficient input - output, adica valoarea inputului pe unitatea valorica de output

νP   = AP/ PP   ponderea valorii create (adaugate) în pretul stofei

Daca substituim aceste marimi în (8.11), obtinem:




                                     8.12

Generalizând asupra unui bun j cu i = 1,..,n inputuri, se obtine ecuatia ( 6.13 ), astfel:

                         8.13

Impunerea vamala efectiva asupra produsului finit este data deci de taxa vamala nominala minus taxele vamale nominale asupra intrarilor intermediare, ponderate cu coeficientii corespunzatori de intrari - iesiri, totul împartit la ponderea valorii create (adaugate) pe plan intern în pretul produsului finit.

 


Figura 8.7: Impunerea vamala efectiva si efectul protectionist

În figura 8.7 sunt trasate aceleasi curbe interne ale ofertei si cererii pentru stofa si curba ofertei internationale pentru stofa, ca si în figura 8.1.

Se mai reprezinta si curba ofertei elvetiene pentru fire textile OCHF si curba ofertei mondiale pentru fire textile OWF. Consideram Elvetia drept tara mica, astfel încât elasticitatea curbei ofertei externe este infinita, atât pentru stofa, cât si pentru fire textile. Este exclusa specializarea completa.

Sa consideram un coeficient constant G pentru firele textile, astfel fiind excluse posibile efecte de substituire între intrari (inputuri) în productia de stofa. Unitatile înscrise în figura 8.7 sunt astfel alese, încât pentru productia unei unitati de stofa este necesara exact o unitate de fire textile. În acest fel, ambele cantitati pot fi trasate pe o axa a absciselor comuna.

Daca Elvetia s-ar limita în aprovizionarea cu textile numai la productia proprie, pretul de echilibru ar avea un nivel foarte ridicat. Deoarece la pretul PO (=40 unitati monetare pe unitatea fizica) furnizorii de pe piata mondiala sunt dispusi sa livreze oricât de multa stofa, functia agregata a ofertei OWP + OCHP este orizontala. În urma importurilor consumatorii elvetieni platesc doar pretul mondial PO, iar aprovizionarea lor se ridica la OK unitati stofa. Dintre acestea OG unitati sunt furnizate de industria textila elvetiana, iar GK unitati provin din import.

Pentru aprovizionarea cu OK unitati stofa sunt necesare, potrivit premisei, OK unitati fire textile. Din acest total, doar OZ provin de la producatorii elvetieni de fire, restul în volum de ZG se importa la pretul mondial NO (=10 unitati monetare pe unitatea fizica). Întrucât dincolo de punctul S orice cantitate de fire textile se obtine la acest pret fix, costul marginal în productia de stofa în Elvetia va creste mai putin rapid peste volumul OZ unitati, fapt reflectat de înclinatia mai mica a functiei ofertei OCHP dincolo de punctul Q'. În conditii de echilibru al pietei (punctul F din figura 6.7), pretul stofei este de 40 unitati monetare, iar pretul firelor textile este de 10 u.m., astfel încât valoare creata în industria textila elvetiana este de 30 u.m. (=PN) pe unitatea fizica.

Sa consideram ca se percepe asupra importului de stofa o taxa vamala ad - valorem de 50% (=RP/PO, adica 20 u.m. / 40 u.m.). Concurentii de pe piata mondiala pot oferi asadar în Elvetia doar la un pret de RO (=60 u.m.). Functia agregata a ofertei OWPv + OCHP trece acum prin punctele CAB, astfel ca aprovizionarea cu stofa se reduce la OJ unitati. Dintre acestea se acopera acum cu importuri doar AB (=IJ pe axa absciselor ), în timp ce productia interna, la adapostul taxei vamale, se extinde la OI. Concomitent, creste valoarea creata de ea de la PN (= 30) la RN (=50) unitati monetare pe unitatea fizica. Pentru calculul protectiei vamale efective este importanta crearea de valoare din situatia initiala. În exemplul din figura 8.7 taxa vamala efectiva este veP = RP/PN = 20/30, deci 67 %.

Daca ar fi perceputa o taxa vamala pe firele textile importate, sa zicem în valoare nominala de MN/NO, rezultatul pentru industria textila ar fi o impunere vamala efectiva negativa. Fara protectia vamala asupra produsului finit stofa, echilibrul pietei este redat în figura 8.7 prin punctul F. Acestea fiind datele problemei, consumul de fire textile se ridica la OK unitati, cu o participare a productiei nationale de ML (=OW) unitati. Extinderea productiei nationale de fire textile indusa prin protectia vamala are ca efect cresterea costurilor marginale în productia de stofa pe un interval mai mare, potrivit parametrilor functiei ofertei OCHP; industria textila în loc sa profite de pretul mondial constant pentru fibre începând cu punctul Q', profita de aceasta împrejurare favorabila abia începând cu punctul Q''. Volumul productiei sale la pretul de desfacere de PO (=40 u.m.) se restrânge din aceasta cauza la PQ''', în timp ce importul de stofa creste la Q'''F (=YK). Protectia efectiva a productiei de stofa este data în acest caz de:

veP  =  - MN/PN  = -10 / 30 = -0,33                                                   8.14

În consecinta, fata de competitorii straini, pozitia concurentiala a  tesatoriilor elvetiene s-a deteriorat.

În final sa analizam cazul în care se aplica o taxa vamala atât importurilor de stofa, cât si celor de fire textile. Dupa cum s-a evidentiat anterior, taxa vamala perceputa asupra stofei are un efect protectionist pozitiv, iar cea aferenta firelor textile - unul negativ. Utilizând segmentele din figura 8.7, rezulta urmatoarea expresie pentru impunerea vamala efectiva din industria textila:

veP  =  (RP - MN)/PN                                                                        8.15

Daca introducem în relatia (8.15) datele corespunzatoare din figura 6.7, obtinem:

veP  =  (RP - MN)/PN = (20-10)/30 = 0,33                                        8.16

În mod alternativ, putem calcula întâi taxele vamale nominale, pe care apoi sa le introducem în ecuatia (8.12):

 8.17

Impunerea vamala efectiva joaca un rol important în evidentierea faptului, în ce masura sunt protejate de concurenta straina diversele ramuri ale economiei nationale. Chiar daca taxa vamala nominala perceputa asupra produsului finit se mentine constanta, protectia vamala efectiva a unei ramuri se poate modifica, daca se schimba doar una dintre taxele vamale percepute intrarilor intermediare. Trebuie subliniat deci ca, hotarâtoare pentru protectia efectiva a unei industrii este configuratia de ansamblu a taxelor vamale, si nu numai încarcarea vamala asupra produsului finit. Fireste, prin structura de ansamblu a taxelor vamale, ne referim doar la cele aplicate intrarilor intermediare directe. Taxele vamale aferente inputurilor pentru intrarile intermediare nu sunt relevante. De exemplu, taxa vamala pentru lâna, care la rândul ei este o intrare intermediara pentru productia de fire textile, nu este luata în considerare la calculul impunerii vamale efective pentru tesatorii. Hotarâtoare în acest caz sunt doar taxele vamale pentru intrarile directe, cum ar fi firele textile, si pentru produsul finit stofa.

8.4.2             Evidentierea efectului taxelor vamale asupra produsului finit si celui intermediar

Ca si în partea anterioara a analizei, deosebim între diversele consecinte ale taxei vamale efective asupra productiei, consumului, rentei producatorilor si veniturilor statului. Efectele situatiei prezentate în figura 8.7 sunt sintetizate în tabelele 8.1 si 8.2.

Tabel 8.1: Efectul taxelor vamale asupra produsului finit (stofa)

Taxa vamala

aplicata

Productia

interna

Consumul

Renta producatori-lor

Încasarile statului

Numai stofei

GI

- JK

RACP

ABEX

Numai firelor

- YG

-

-Q'''Q''Q'C

-

Stofei si fibrelor

GH

- JK

RA'Q'''P

A'BED

Tabel 8.2: Efectul taxelor vamale asupra produsului intermediar (fire textile)

Taxa vamala

aplicata

Productia

interna

Consumul

Renta producatorilor

Încasarile statului

Numai stofei

-

- JK

-

-

Numai firelor

ZW

-

MLSN

LT'U'V

Stofei si fibrelor

ZW

- JK

MLSN

LH''H'V

Rezultatul este concludent. Trebuie doar sa tinem seama de deplasarea curbei elvetiene a ofertei de stofa de la OCHP la O'CHP, ca urmare a aplicarii taxei vamale de import asupra firelor textile. Astfel, prin aceasta din urma împrejurare se ridica pretul intern pentru fire textile si, în consecinta, costurile pentru productia de stofa, ceea ce conduce la o curba a ofertei pentru stofa situata mai sus.

8.5             Rezultate empirice

8.5.1             Cercetari în legatura cu taxele vamale

Masurarea empirica a efectelor taxelor vamale este dificila. Notabila este încercarea[2] de a estima câstigul total, obtinut de economia S.U.A., în legatura cu structura tarifului vamal.

Pornind de la ratele efective ale impunerii vamale, Basevi si-a concentrat atentia asupra efectelor în domeniul raportului de schimb, rezultate din sistemul vamal american.

Folosind diverse valori pentru elasticitatile fata de pret ale curbelor cererii de import, respectiv ofertei de export, a ajuns la concluzia ca, posibilele câstiguri medii anuale din intervalul 1958 - 1962 s-au situat între 258 si 558 milioane dolari. Aceste câstiguri sunt surprinzator de modeste, daca le raportam la produsul intern brut american: nu depasesc o zecime de procent.

8.5.2             Cercetari referitoare la rata protectiei efective

Eforturi mai mari s-au depus pentru a calcula taxele vamale efective pentru grupe de produse ori ramuri, rezultate din structura existenta a taxelor vamale nominale[3].

Primele studii in aceasta directie au ajuns la concluzia ca taxa vamala nominala nu este un indicator realist pentru exprimarea protectiei tarifare a unei ramuri, întrucât nu ia în considerare taxele vamale aferente materiilor prime si produselor intermediare.

Astfel, în multe ramuri rata protectiei nominale difera considerabil de a celei efective. si rata medie a protectiei vamale la nivel de tara difera, dupa cum este aplicat conceptul de rata nominala, sau efectiva în calculul acesteia.

Din cercetarile mentionate rezulta ca, la majoritatea tarilor industrializate, rata protectiei efective este aproape dubla fata de cea medie nominala.

O alta constatare desprinsa din aceste cercetari este cea ca rata protectiei nominale nu ofera nici o indicatie referitoare la protectia efectiva a unei ramuri. De exemplu, în S.U.A. exista ramuri ale economiei ( semi - fabricate ) la care rata protectiei efective este de peste zece ori mai mare decât a celei nominale. În alte ramuri cele doua rate sunt aproape identice ( avioane ), iar în altele protectia efectiva este chiar negativa ( produse laminate de otel ). si în celelalte tari dezvoltate situatia protectiei vamale pe ramuri ale economiei este comparabila cu cea din S.U.A. De remarcat ca, efectul protectionist la nivelul unei ramuri este negativ, atunci când taxa vamala medie ponderata la produsele intermediare este superioara taxei vamale aplicata produsului finit.



Consecinta: Fata de rata nominala a protectiei tarifare, prezentata oficial, se mai poate calcula si rata protectiei efective, care evidentiaza cât de intens este aparata valoare creata (adaugata) a unei ramuri la intern, fata de concurenta straina.

În final trebuie subliniat ca, determinarea ratei protectiei efective este dificila, daca intrarile intermediare sunt reciproc substituibile. De exemplu, o taxa vamala ridicata aplicata firelor textile obtinute din fibre naturale, poate conduce la înlocuirea acestora cu fire textile sintetice. Dar în aceasta problema, cercetarile sunt abia la început.

8.5.3             Cercetarea empirica privind efectele unei impuneri        vamale optime implicite.

Obstacolele în calea schimburilor comerciale internationale apar în ultimii ani tot mai rar sub forma taxelor vamale, si tot mai frecvent sub forma asa numitelor bariere ne tarifare cum ar fi contingentele la import, limitarile "voluntare" la export si restrictii de ordin calitativ. Referitor la rata protectiei vamale implicite, ne observabile v* se pot face doua afirmatii, si anume:

Cu cât este mai scazuta elasticitatea fata de pret a ofertei de export a tarii partenere ε, cu atâta este mai mare v*, conform ecuatiei (8.7).

Cu cât sunt mai apropiate valorile absolute ale coeficientilor η si Σ, adica cu cât este mai ridicata ponderea elasticitatii fata de pret a cererii de import în tara care aplica taxa vamala în suma elasticitatilor fata de pret (Σ), cu atât mai ridicat va fi v*, conform ecuatiei (8.9).

Aceste predictii au o mare relevanta pentru relatiile Uniunii Europene cu parteneri, care nu apartin acestei grupari. Cu cât este mai mica tara partenera, cu atât este mai redusa în general flexibilitatea sa în productie. Datorita capacitatii sale limitate, un astfel de ofertant are o capacitate redusa de reactie la o reducere sau crestere a preturilor sale de desfacere. Elasticitatea fata de pret a ofertei sale ε este astfel redusa. Totodata este de presupus ca în cursul cresterii, tarilor relativ mari ale Uniunii Europene, considerate ca bloc comercial le vine usor sa substituie livrarile din restul lumii. Elasticitatea fata de pret a cererii de import a tarilor Uniunii Europene în ansamblu ar trebui sa sporeasca, pe masura ce creste Produsul Intern Brut. Aceste împrejurari fac sa ne asteptam, ca o tara precum Elvetia întâmpina în comertul cu UE considerabile bariere tarifare în crestere, care îmbraca forma unor obstacole comerciale ascunse.

Aceste presupuneri s-au verificat empiric[4] în asa-numitul model gravitational al relatiilor economice internationale. Acest model foloseste analogia cu atractia reciproca a doua corpuri din fizica, pentru a explica volumul comertului exterior dintre doua tari. Forta de atractie este cu atât mai mare, cu cât sunt mai mari masele celor doua corpuri si cu cât distanta dintre ele este mai mica. Masa corpurilor este echivalata cu PIB-ul tarilor, iar distanta dintre ele, cu costurile de transport. Acest model gravitational pare a avea prea putin de-a face cu teoria economica. Totusi, dupa cum s-a demonstrat[5], un model de schimburi cu doua tari, cuprinzând un bun intern (local) si unul comercializabil pe plan international, caracterizat de partea cererii prin functii de utilitate cu elasticitate constanta de substitutie ( CES ), si din partea ofertei de curbe de transformare cu elasticitate constanta de transformare ( CET ), conduce la predictii ce coincid cu cele specifice modelului gravitational.

În principiu, exporturile Elvetiei ( tara i ) în tara membra a Uniunii Europene ( tara j ) ar trebui sa sporeasca o data cu cresterea PIB al tarii membre UE. Cu toate acestea, cu cât creste PIB din tara membra UE, cu atât mai mult se încearca sa se aplice o protectie vamala implicita, prin diverse obstacole comerciale. Din acest motiv, relatia dintre exporturile elvetiene în tara j din UE si produsul intern brut al acesteia este ne liniara. S-a testat[6] o asemenea ne liniaritate, introducând în ecuatia de regresie, ca variabila explicativa, pe lânga PIB  ( Yj )  al tarii cumparatoare, si patratul acestei variabile ( Yj2 ), astfel:

ln ( pij * Xij ) = k - σ * ln Dij + σ * ln Eij + c * Yij + d * Yj2 +

+ ( 1 - σ ) * ln ( pi /‾pj ) + g * ln Zij                                                     8.18

Explicatia simbolurilor:

i         Elvetia

j         indice pentru cele 12 tari EG

pij      pretul produsului elvetian pe piata tarii j (în Sfr)

Xij      volumul exportului Elvetiei spre piata tarii j

σ        elasticitatea de substitutie a cererii de marfuri a tarii importatoare j în legatura cu diversele bunuri de import; pentru simplificare, se considera σj = σ

Dij      distanta în linie aeriana între centrele economice ale tarilor i si j

Eij      numarul de unitati monetare ale tarii j pentru un franc elvetian, media anuala

Yj      produsul intern brut al tarii j (transformat în franci elvetieni)

pi       indicele pretului la export pentru Elvetia (1980 = 100)

pj      indicele pretului mediu la import pentru tara j (1980 = 100), prin luarea în considerare a preturilor, taxelor vamale nominale, costurilor de transport si a cursurilor de schimb

Zij      factorul taxei vamale nominale ( Zij ł 1 ) a tarii j, pentru importuri din Elvetia.

Aceasta ecuatie s-a estimat o data pentru perioada 1960 - 1987 si o data pentru perioada 1967 - 1987. Coeficientii acestei ecuatii, estimati pentru cele doua perioade, sunt prezentati în tabelul 8.3.

Tabel 8.3: Exporturile de marfuri ale Elvetiei în Uniunea Europeana

Variabile explicative

1960 - 1987

1967 - 1987

Termen liber (k)

22,67

22,77

Distanta (Dij)

-1,42

-1,37

Cursul valutar (ln Eij)

-0,13

-0,14

PIB al tarii j, real ( Yj )

-2,4E-04

-2,0E-04

Patratul PIB al tarii j, real (Yj2 )

3,7E-09

3,1E-09

Raportul de pret (ln pi/pj)

0,02

-0,05

Variabila dummy pentru intrarea Danemarcei în UE (valori: 1 pentru anul 1973 si dupa, restul 0)

-0,43

-0,54

Var. dummy pentru intrarea Marii Britanii în UE (valori: 1 pentru anul 1973 si dupa, restul 0)

0,72

0,58

Var. dummy pentru intrarea Irlandei  în UE (valori: 1 pentru anul 1973 si dupa, restul 0)

1,32

0,66

Var. dummy pentru intrarea Greciei în UE (valori: 1 pentru anul 1981 si dupa, restul 0)

-0,25

-0,33

Var. dummy pentru intrarea Portugaliei în UE (valori: 1 pentru anul 1986 si dupa, restul 0)

-0,02

-0,07

Var. dummy pentru intrarea Spaniei în UE (valori: 1 pentru anul 1986 si dupa, restul 0)

0,56

0,50

Încarcarea vamala medie de catre tara membra UE (ln ZjA; produse industriale)

-7,0E-02

-4,1E-02

Reglementari speciale pentru hârtie (ln ZjP; produse de hârtie)

-1,5E-02

-1,6E-02

Reglementari speciale pentru metale (ln ZjM; produse de metal)

-2,4E-02

-2,4E-02

R2 = 0,823  (1960 - 1987), R2 = 0,864  (1967 - 1987); 308, respectiv 241 observatii

Sursa: Ghermi (1989), pag. 297

Pe baza datelor prezentate în tabelul 6.3, se pot desprinde urmatoarele observatii:

1. Distanta joaca si azi un rol însemnat; la o crestere a distantei cu 10%, exporturile elvetiene scad caeteris paribus cu 14 %.

2. Pe termen scurt si mediu preturile relative sunt dominate de modificarile cursurilor de schimb. O scumpire a valutei elvetiene cu 10 % conduce la o diminuare în acelasi an a exporturilor elvetiene cu circa 1,3 %.

3. Taxele vamale asupra produselor industriale au fost eliminate pe baza acordului de liber-schimb între CEE si AELS în cursul a  cinci reduceri succesive, în perioada 1973 - 1.7.1977. Coeficientul negativ al variabilei vamale arata ca exportatorii elvetieni au profitat de aceasta înlaturare a taxelor vamale ( chiar daca în proportie mica ).

4. Comparativ cu un anterior studiu de referinta[7], apar aici semne privind efectul de deturnare a schimburilor. În special intrarea Danemarcei în C.E.E. în anul 1973 a facut evident mai dificil exportul Elvetiei spre acea tara. Reducerea estimata este de circa 35 %. Aceasta rezulta din coeficientul variabilei fictive (dummy) pentru intrarea Danemarcei. de - 0,43, care este logaritmul natural al lui 0,65, coeficient înregistrat începând cu anul 1973. Înainte de acest an, coeficientul respectiv avea valoarea 1.

5. Pe baza ecuatiei ( 8.18 ) se poate calcula elasticitatea exporturilor elvetiene fata de produsul intern brut al tarii importatoare, astfel:

                         8.19

Daca înlocuim pe Yj cu venitul mediu anual al unei tari membre a C.E.E. si dam coeficientilor c si d valorile estimate în tabelul 6.3, obtinem pentru expresia (8.19) valoarea de -0,096, corespunzatoare perioadei 1960 - 1987 si valoarea -0,127, corespunzatoare perioadei 1967-1987. Deducem de aici ca, pe masura cresterii produsului intern brut din tarile membre ale C.E.E., exporturile Elvetiei în aceste tari caeteris paribus nu ar fi crescut, ci, dimpotriva ar fi scazut din punct de vedere valoric, conform unei elasticitati în valoare absoluta dubla fata de cea corespunzatoare dezarmarii vamale de dupa anul 1973. Un asemenea rezultat, oarecum neasteptat, se interpreteaza prin intensificarea obstacolelor ne tarifare ale tarilor din C.E.E. puse Elvetiei, ca stat ne participant la grupare.

Consecinta: Conceptul de protectie vamala optima se poate aplica si obstacolelor ne tarifare; în cazul exporturilor Elvetiei în Uniunea Europeana, acesta pare a avea relevanta empirica.




[1] P.Zweifel, R.L.Heller, (1997), pag. 296.

* Aceleasi urmari apar si daca Franta aplica o taxa vamala de export, cu diferenta ca sumele obtinute ar reveni statului francez.

* Facem distinctie între rata protectiei nominale si a celei efective (din perspectiva producatorilor interni).

*) Bineînteles ca guvernul, introducând taxe vamale protectioniste, poate urmari si alte obiective, cum ar fi cresterea sanselor de realegere.

**) Rata marginala de transformare în productie.

*) cf. Corden (1966)

[2] Basevi (1968)

[3] Balassa (1965), Basevi (1966)

[4] Ghermi (1989)

[5] Bergstrand (1985)

[6] Ghermi (1989)

[7] Balassa (1974)












Document Info


Accesari: 6716
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )