Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































SUPERDEZVOLTARE, SUPRAPRODUCTIE SI RISIPA IN AGRICULTURA STATELOR UNITE ALE AMERICII

agricultura












ALTE DOCUMENTE

Albinele
ORGANIZAREA ECONOMICO-SOCIALA A AGRICULTURII ROMANESTI IN PERIOADA TRANZITIEI CATRE ECONOMIA DE PIATA
ERBICIDE UTILIZATE PENTRU COMBATEREA BURUIENILOR DIN CULTURI PROTEJATE DE PLANTE LEGUMICOLE
Cererea de produse agroalimentare
Apicultor
Tehnologia de cultura a ardeiului
FASOLEA (semivolubila)
Agricultura este stiinta, arta sau practica care se ocupa cu procesul producerii de hrana vegetala si animala, fibre, respectiv diverse materiale util
AGROCHIMIE - MRANITA, URINA SI MUSTUL DE GUNOI , GUNOIUL DE PASARI, IN CULTURA PLANTELOR HORTICOLE, PROPRIETATI SI UTILIZARE
SUPERDEZVOLTARE, SUPRAPRODUCTIE SI RISIPA IN AGRICULTURA STATELOR UNITE ALE AMERICII

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

FACULTATEA DE FINANŢE, ASIGURĂRI, BĂNCI sI BURSE DE VALORI

CATEDRA DE GEOGRAFIE



REFERAT

PENTRU ACTIVITATEA DE CERCETARE sTIINŢIFICĂ STUDENŢEASCĂ

SUPERDEZVOLTARE, SUPRAPRODUCŢIE sI RISIPĂ ÎN AGRICULTURA

STATELOR UNITE ALE AMERICII

COORDONATOR: Prof. dr.univ. FLORINA BRAN

STUDENT: DANIEL MĂGIRESCU

GRUPA: 1506

BUCUREsTI

ANUL UNIVERSITAR

1998 - 1999

CUPRINS

1.      Agricultura Statelor Unite si problema supraproductiei

1.1.           Productia agricola a Statelor Unite. Extindere si intensificare

1.2.           Cauzele imediate ale supraproductiei

2.      P.I.K. - Politica platii în natura

2.1.           Introducerea P.I.K.

2.2.           Probleme în aplicarea P.I.K.

3.      Cauze pe termen lung ale supraproductiei

3.1.           Luarea deciziilor agricole în Statele Unite

3.2.           Mediul natural si mediul cultural

3.3.           Mediul tehnologic si revolutia tehnologica

3.4.           Mediul economic si mediul politic

4.      Probleme legate de supraproductie

4.1.           Probleme interne

4.1.1.     Depopularea rurala

4.1.2.     Degradarea mediului ambiant

4.1.3.     Diminuarea resurselor

4.1.4.     Puterea politica a fermierilor

4.1.5.     Foametea în Statele Unite

4.2.           Probleme externe

4.2.1.     Foametea în tarile Lumii a Treia

4.2.2.     Vânzarile spre Blocul Sovietic

5. Concluzii

1.      Agricultura Statelor Unite si problema supraproductiei

          Multi ani s-a considerat ca problema fundamentala cu care se confrunta umanitatea este cea esential malthusiana si anume sporirea populatiei peste posibilitatile productiei, dar exista câteve societati care pot organiza productia la un asemenea nivel succesul lor fenomenal sa-si creeze propriile lui probleme economice, sociale, politice, etice si de management al resurselor naturale.

          Desi cei mai multi dintre noi sunt de acord ca raportul F.A.O. (Organizatia Alimentelor si Agriculturii) conform caruia exista 500 de milioane de oameni subalimentati în lume este o oroare mult mai mare decât m 21321b119v untii de cereale si alimente datorati supraproductiei din Statele Unite, trebuie considerat faptul ca ambele sunt aspecte ale realitatii lumii în care traim si ca ele reflecta diferentele fundamentale care exista între oameni, societati si tari, în ceea ce priveste relatia lor cu mediul natural.



          În Statele Unite societatea deosebit de inventiva si productiva trebuie sa se împace cu consecintele succesului sau în ceea ce priveste cresterea productiei agricole. Chiar daca masurile administrative pe termen scurt par sa amâne sau sa rezolve temporar unele situatii mai urgrnte, adevaratele probleme ale supraproductiei sunt pe termen lung si adânc înradacinate atât în economia si societatea americana, cât si în sistemul socio-economic international actual.

1.1.      Productia agricola în Statele Unite. Extindere si intensificare

          Se observa foarte usor din Figura 1 ca productia agricola totala a crescut încontinuu, mai ales dupa sfârsitul celui de-al doilea razboi mondial, chiar daca au existat mici fluctuatii în productia de septel.

            Drept urmare a cresterilor din productia agricola Statele Unite au exportat în anul 1981 produse agricole în valoare de 42 miliarde de dolari, cu toate ca populatia înregistrase între anii 1950 si 1980 o crestere cu peste 75 milioane de oameni.

            Cresterea productiei agricole poate fi realizata fie prin extindere, fie prin intensificare, fie prin ambele simultan. În timp istoric suprafata cultivata a Statelor Unite s-a extins prin procesul de "cucerire" a Vestului, iar mai apoi noi suprafete au fost aduse în folosinta prin extinderea irigatiilor, în special în statele din vestul continentului unde suprafata agricola irigata a crescut între anii 1950 si 1980 de la 25 la 45 milioane de acri (de la 10 la 18 milioane hectare).

            De asemenea, agricultura americana s-a caracterizat de-a lungul timpului printr-un proces de intensificare a folosirii pamânturilor cultivate si a cresterii animalelor prin aplicarea stiintei si a tehnologiilor revolutionare. Spre exemplu, daca în anul 1940 era nevoie de 12 pâna la 14 saptamâni pentru a produce un pui de 2 kg, iar pasarea consuma 8 kg de hrana pentru fiecare kilogram de carne pe care îl dadea, în anul 1980 un astfel de pui putea fi produs în doar 8 saptamâni la un cost de mai putin de 4 kg hrana pentru 1 kg carne dat. În ceea ce priveste cultura plantelor productivitatile erau cu 20% mai scazute decât cele obtinute în Europa datorita naturii extensive a culturii pamântului în Statele Unite.

            Mai trebuie amintit faptul ca cele doua procese, de extindere si de intensificare, nu opereaza independent, iar relatia complexa de interdependenta dintre ele poate fi ilustrata de faptul ca mecanizarea, factorul central al procesului de intensificare, a permis extinderea suprafetei cultivate prin eliberarea a milioane de acri de pamânt ce erau initial folositi pentru cultura plantelor folosite pentru hrana animalelor de tractiune cum ar fi caii si catârii.

            Una dintre cele mai putin de dorit consecinte ale acestei puteri de productie fenomenale a fost sensibilitatea permanenta a agriculturii americane la schimbarile pietei: când cererea scadea periodic iar oferta se mentinea, surplusul inevitabil trebuia sa fie depozitat, aruncat sau chiar distrus.

            Astfel, marile surplusuri de grâu si alte cereale, de produse lactate, tutun, zahar s.a. formate spre sfârsitul anilor '70 s-au transformat în "munti si lacuri" în anul 1982, când oferta a depasit cu mult cererea.

Figura 1. Cresterea productiei agricole în Statele Unite ale Americii                                 între anii 1945 si 1982.

 


1.2.           Cauzele imediate ale supraproductiei

Anul 1983 s-a deschis cu masive surplusuri, printre acestea 35 milioane mł de grâu, 88 milioane mł de alte cereale (porumb, ovaz, orz, sorg) si peste 1 miliard kg de produse lactate.

Cauzele nu sunt greu de gasit. Oferta de alimente si cereale, spre exemplu, s-a extins foarte mult datorita recoltelor record din anii 1981 si 1982 cauzate de combinatia între vremea buna, eficienta ridicara si în continua crestere a fermierilor americani si politicile guvernamentale menite sa protejeze veniturile fermierilor.

O astfel de politica era cea a paritatii pretului, introdusa de Congresul american pentru a mentine relatia dintre preturile produselor vândute de fermieri si cele ale produselor cumparate de catre acestia. Vechiul sistem al paritatii pretului era bazat în general pe preturile din perioada 1909-1914, ani în care situatia materiala a fermierilor, puterea lor de cumparare era la nivelul situatiei altor grupuri sociale. Astfel, daca pretul unui produs era la paritate, atunci o unitate din acel produs va "cumpara" pentru fermier la o anumita data tot atât cât cumpara, în medie, în anii 1909-1914. Paritatea moderna se baza pe o formula ce folosea preturile din ultimii 10 ani si tinea seama si de pretul fortei de munca angajate în domeniul respectiv.

Acest sistem a devenit ineficient în a doua jumatate a secolului deoarece reducea eficienta sistemului economic în a se adapta la transformarile din cererea consumatorilor si mai ales datorita faptului ca în agricultura productivitatea a crescut mai rapid decât în alte domenii, fermierii fiind capabili sa obtina o unitate dintr-un produs, la o anumita data, mult mai usor, cu mult mai mici eforturi decât în anii 1909-1914 si chiar decât în deceniul precedent.

În timp ce oferta de alimente si cereale era în continua extindere, din nefericire, cererea a scazut datorita unei varietati complexe de motive, ceea ce demonstreaza faptul ca agricultura, în orice tip de economie, nu poate fi considerata separat de mediul ei ambiant. Depresia din economia nterna si evolutia preferintelor din consum au determinat o scadere a cererii de carne cu 20% din anul 1976. În afara granitelor, unde se astepta sa fie vândute surplusurile, cererea era de asemenea la un nivel scazut datorita recesiunii mondiale a economiei si a recoltelor bogate obtinute în multe tari ce au beneficiat de vremea buna. Mai mult, dolarul era în acel moment foarte puternic iar importatorii traditionali cum erau Mexicul si Polonia nu-si mai permiteau, din diferite si variate motive, sa importe cantitati mari de cereale. Embargoul impus de presedintele Carter Uniunii Sovietice în anul 1980, dupa invadarea Afganistanului, a afectat de asemenea reputatia Americii ca furnizor de încredere. Aceasta situatie a creat probleme serioase, deoarece Uniunea Sovietica era cel mai important client pentru produsele agricole de export ale Statelor Unite în 1979, importând produse în valoare de 2,9 miliarde de dolari, fiind însa foarte atenta la a nu deveni dependenta de produsele americane.

2. P.I.K. - Politica platii în natura

2.1. Introducerea P.I.K.

Confruntându-se cu surplusuri de asemenea dimensiuni si costurile imense ale depozitarii si ale politicilor sale agricole, Guvernul Federal a decis ca trebuie sa actioneze. Pe de o parte se dorea înlaturarea cheltuielilor guvernului; iar pe de alta parte se faceau presiuni din partea fermierilor care, confruntati cu preturi în scadere, cereau si mai multe cheltuieli guvernamentale sub forma sustinerii unor preturi ridicate si sub forma protectionismului.

Temându-se sa nu piarda votul fermierilor, presedintele Reagan a anuntat în ianuarie 1983 o schema de urgenta, aceea a platii în natura pentru grâu, porumb, sorg, orez si bumbac. Aceasta politica mai fusese încercata într-o forma asemanatoare în anii '30 si în anii '60 însa fara mare succes.

Aceasta schema presupunea în mare ca fermierii participanti sa fie de acord sa scoata din productie o parte din sau chiar toate pamânturile cultivate si sa primeasca din stocurile existente pâna la 80-90% din ceea ce ar fi produs ca sa vânda sau sa-si hraneasca animalele. Politica avea astfel triplul rol de a ridica preturile la produsele agricole prin reducerea drastica a productiei, de a reduce stocurile si de a preveni formarea altora noi. Mai mult, aceasta politica nu ar fi costat aproape nimic.

2.2. Probleme în aplicarea P.I.K.

Din nefericire, realitatea s-a dovedit a fi mult mai complexa decât se credea si o serie de probleme s-au ivit facând ca politica P.I.K. sa fie mai putin eficienta decât se spera sa fie. Iata câteva dintre aceste probleme:

1. Numarul fermierilor ce au participat la aceasta schema a fost mult mai mare decât cel previzionat pe baza ratelor de participare la politicile anterioare de reducere a productiei. Astfel au participat 43% din fermierii cultivatori de porumb si 35% din cei cultivatori de grâu, iar în loc de 23 milioane de acri (9,2 milioane ha) cât au fost estimate, au iesit din productie 46,3 milioane acri (18,5 milioane ha).




2. Prin urmare, stocurile de produse agricole detinute de guvern nu au fost destul de mari pentru a acoperi rambursarile catre fermieri si de aceea guvernul a fost nevoit sa cumpere cantitati suplimentare din acele  produse într-o piata în care preturile cresteau datorita penuriei determinate de politica guvernamentala completata de efectele secetei.Astfel schema care initial parea sa nu coste nimic a presupus cheltuieli estimate la 10-16 miliarde de dolari.

3. Seceta ce a urmat a afectat grav productia de porumb, determinând pierderi de 35 milioane mł care s-au adaugat la cele 77 milioane mł care nu au fost produse conform schemei P.I.K.. Daca fermierii ce au cultivat porumb au primit o mare lovitura, cei care au luat parte la programul de reducere a productiei erau protejati de seceta si si-au primit fericiti alocatiile într-o piata cu preturi în urcare.

4. În ciuda secetei si a reducerilor de productie, stocurile de grâu nu au fost afectate considerabil si prin urmare preturile au ramas la un nivel scazut. Pe de alta parte mult sperata crestere a preturilor porimbului a redus potentialul de export al fermierilor, el fiind mai scump de cumparat din Statele Unite decât din alte tari.

5. Au existat de asemenea repercusiuni în activitatile asociate. Temerile ca industriile masinilor agricole, a fertilizantilor si a semintelor vor fi afectate de o eventuala contractie a agriculturii nu s-au dovedit fondate datorita productiei în crestere pe pamânturile înca cultivate. De fapt, stipulatiile politicii P.I.K. conform carora pamântul trebuie protejat împotriva eroziunii au condus la triplarea preturilor la semintele de iarba si trifoi. Ca urmare, fermierii au marit numarul vitelor de pe pajistile lor, acest lucru având consecinte clare asupra stocurilor viitoare de carne.

Aceasta sumara examinare a politicii P.I.K. ilustreaza clar natura complexa a relatiilor om-mediu, si dificultatea luarii deciziilor într-o situatie caracterizata de consecintele trecutului, de complexitatea prezentului si de nesiguranta viitorului.

3. Cauze pe termen lung ale supraproductiei

3.1. Luarea deciziilor agricole în contextul Statele Unite

În contextul american supraproductia înseamna un surplus ce nu poate fi vândut; aceasta definitie devine însa discutabila într-o tara subdezvoltata. Bineînteles, având în vedere marimea si varietatea agriculturii americane si multitudinea de factori care influenteaza oferta si cererea, notiunea de echilibru între cerere si ofera trebuie privita ca un fapt ideal, departe de orice realitate realizabila. Totusi, în Statele Unite se formeaza surplusuri mari si persistente care reprezinta un dezechilibru grav al relatiilor om-mediu.

Problema supraproductiei ar putea parea un lucru surprinzator, având în vedere cantitatea si calitatea informatiilor puse la îndemâna firmelor de catre guvern si de catre surse private. O serie bogata de cercetari stiintifice este executata cu rolul de a asigura fermierilor un control mai larg asupra naturii, de a le spori productia si de a diminua riscul acesteia. Drept urmare, cantitati mari de informatii tehnice si de tehnologii sunt raspândite de Departamenul Serviciilor de Extindere Agricola si de agentii particulare, cum ar fi companiile producatoare de produse chimice, vânzatorii de seminte si producatorii de masini si echipamente agricole. Agentiile guvernamentale pun de asemenea la dispozitie informatii precum starea vremii si sfaturi cu privire la managementul pamântului si al apei, asistând fermierul în a mentine si a îmbunatati productia.

De asemenea mai este pus la dispozitia fermierului ajutor pentru a scoate pe piata productia prin Serviciul de Marketing Agricol din cadrul Departamentului Agricol care are menirea de a promova o piata interna disciplinata si eficienta si de asemenea prin Serviciul Agricol cu Strainatatea din cadrul aceluiasi departament care urmareste mentinerea si extinderea pietelor din strainatate. Cum Statele Unite reprezinta exportatorul cel mai important de produse agricole, Serviciul Agricol cu Strainatatea joaca un rol central în mentinerea prosperitatii agriculturii americane.

Informatia acumulata si folosita de fermieri exista într-un mediu decizional creat de interactia dintre mediul cultural si cel natural. Aceasta interactie produce un cadru complex si dinamic al oportunitatilor si constrângerilor culturale si naturale în care fermierii trebuie sa opereze.

Desigur, deciziile nu sunt luate doar de fermieri individuali ci si de alti participanti la viata agricola care, asa cum s-a vazut în cazul politicii P.I.K., pot sa afecteze pe ceilalti prin deciziile lor. Situatia este mai mult complicata de faptul ca toate consecintele deciziilor luate se întorc într-o oarecare masura în mediul decizional si fac si mai dificila previzionarea viitorului de catre fermierul individual.

3.2. Mediul natural si mediul cultural

Cel mai important factor care influenteaza agricultura este natura mediului ambiant, iar continentul american este plin de oportunitati de ordin natural pentru fermieri. Acest lucru determina niveluri ridicate ale productiei si formeaza baza bogatiei agriculturii americane. Pentru ca procesul agricol sa aiba loc trebuie sa existe o sursa suficient de bogata si constanta de apa iar temperaturile trebuie sa fie peste minimul specific pentru a permite plantelor si animalelor sa se dezvolte. De asemenea, mai este necesar un sol de buna calitate deoarece acesta furnizeaza suportul pe care se dezvolta plantele si mineralele esentiale care constituie hrana acestora. Calitatea oportunitatii prezentate de sol depinde de compozitie, textura si adâncime, iar acestea sunt caracteristici determinate la rândul lor de materialul din care este format solul, de tipul de relief si de vegetatie si de folosirea sa de catre om.

Bineînteles ca exista si constrângeri în ceea ce priveste mediul natural: suprafete întinse ale tarii sunt medii ostile unde deficientele de temperatura si de precipitatii cauzate de altitudine sau de localizare constirtuie o amenintare constanta asupra oamenilor. Alte constrângeri le reprezinta existenta anotimpurilor, a ciclurilor de viata  ale plantelor si animalelor, inundatiile, secetele, insectele daunatoare, ciupercile parazite, buruienile.

Însa, conform spiritului american, o cantitate considerabila de energie este folosita pentru a depasi aceste constrângeri si pentru a extinde si intensifica spatiul agricol. De exemplu, depasirea constrângerii legate de distanta a fost realizata prin specializarea regionala si mai ales prin dezvoltatea transporturilor. Acest lucru ilustreaza foarte bine rolul culturii ca factor al balantei de oportunitati si constrângeri si confirma ipoteza ca relatia oameni-mediu poate fi înteleasa numai prin aprecierea puternicei interactii între circumstantele naturale si cele culturale.

3.3. Mediul tehnologic si revolutia tehnologica

Tehnologia reprezinta abilitatea omului de a reduce constrângerile naturii si de a crea noi oportunitati pentru utilizarea pamântului. De aceea, conceptul de ecumen sau de pamânt nelocuit este unul dinamic, el schimbându-se mereu, o data cu avansarea tehnologiei.

Agricultura în Statele Unite este o industrie dotata cu tehnologie avansata menita sa produca la cel mai înalt grad de eficienta si se desfasoara într-un mediu în care transformarile rapide în tehnologie si acceptarea ideilor inovatoare nu numai ca sunt posibile dar sunt si normale. Acest lucru contrasteaza cu ceea ce se întâmpla în multe tari în curs de dezvoltare care sunt comstrânse de tabu-uri si de traditii si în care modificarile în metodele de productie implica deseori riscuri ridicate.

Unul dintre cele mai mari avantaje ale tehnologiei a fost eliminarea din viata fermierului a trudei, a muncii extenuante, a robiei fata de pamânt.

3.4. Mediul economic si mediul politic

Cea de-a doua componenta ca importanta a mediului cultural o constituie cadrele si institutile economice si politice care se afla în relatii complexe de interdependenta si care joaca un rol central în stabilirea naturii si volumului productiei agricole.

Fermele reprezinta cea mai ampla afacere a Americii, folosind în mod direct o forta de munca egala cu cea folsita în transporturi, industria otelului si cea de automobile la un loc. De asemenea agricultura creeaza un numar mare de locuri de munca auxiliare în cadrul industriei fabricatoare de masini agricole, de fertilizanti si de prelucrare a alimentelor si ofera aproximativ 20% din din locurile de munca din sectorul privat al ecomomiei.

Agricultura Statele Unite se desfasoara într-un cadru economic în care atitudinile si structurile sunt subordonate productiei. Ca urmare, se pune accentul pe eficienta si competitie, fermele desfasurându-si activitatea ca "afaceri agricole" caracterizate de mari introduceri de capital, specializare si organizare sofisticata. Schimbarea balantei de factori de productie demonstreaza industrializarea continua a agriculturii din Statele Unite, rezultatele cercetarii stiintifice fiind aplicate cu scopul maririi si îmbunatatirii productiei.

Aceste schimbari au creat câteva probleme datorita costului ridicat al utilajelor agricole, punându-i pe fermieri într-o situatie delicata. În aceste circumstante, cum mizele si riscurile financiare au crescut considerabil, managementul de calitate devine esential si 5 din 6 fermieri devin membri ai unor cooperative. Aceste organizatii înlesneau accesul fermierilor la factori de productie ieftini, taxe mai mici, credit ieftin si la sfaturile Serviciului Cooperativelor din cadrul Departamentului Agricol al Statelor Unite.

Desi s-a reusit cu succes organizarea productiei la niveluri ridicate, nu se poate spune acelasi lucru despre organizarea pietelor, ale caror fluctuatii au creat multe probleme. În aceasta privinta s-au gasit câteva solutii pur economice, cum ar fi cea a contractelor agricole prin care fermierii trebuia sa produca cantitati specifice de produse agricole de o anumita calitate pentru anumiti clienti sau cea de integrare pe verticala în care, de exemplu, firmele producatoare de conserve detineau ferme care produceau cantitatile necesare de fructe si legume.

Dar cum o treime din productia agricola a Statele Unite era exportata în piete imprevizibile unde era folosita de cumparatorii straini pentru a-si acoperii eventuale deficite ale productiei proprii, fluctuatiile cererii au putut si au creat surplusuri consistente.

Supraproductia nu poate fi înteleasa fara a se face referire la mediul politic în care îsi desfasura activitatea fermierul. Acesta prezinta o serie de conflicte de valori deoarece, desi fermierii resping interventia guvernului când preturile sunt ridicate, tot ei cer ajutor din partea guvernului când preturile încep sa scada. Activitatea agricola ilustreaza foarte bine conflictul dintre idealurile politice si realitatile politice în Statele Unite deoarece anii '30 au ucis capitalismul de tipul "laissez faire", iar individualismul fermierului american exista doar ca o stare de spirit si nu ca o realitate concreta. Statul a trecut astfel de la rolul de sfatuitor la un rol central de protector al veniturilor fermierilor si timp de 50 de ani (1933-1983) platile catre acestia au însumat 22 miliarde dolari.

Fermierii au beneficiat de asemenea de investitiile guvernamentale cum ar fi irigatiile ieftine si electrificarea rurala, programele de conservare a solului si au fost ajutati, sfatuiti si protejati de masuri ca: un climat generos de taxe, creditul ieftin, protectia împotriva dezastrelor naturale si o gama variata de servicii financiare si tehnice. Toate acestea au contribuit în mod indirect la realizarea fenomenului de supraproductie.

Scopul legislatiei, sprijinita foarte puternic de sindicatele fermierilor, era de a proteja veniturile firmelor de rigorile pietei când preturile scad. Acest lucru a fost facut printr-o varietate de programe între care politica P.I.K. este doar unul. Principalele metode folosite erau programele de suportare a pretului, în care guvernului realiza plati directe sau acorda împrumuturi fermierilor participanti în cazul scaderii preturilor sub nivelul specificat, bazat pe costurile de productie.

4. Probleme legate de supraproductie

Aplicarea stiintei si tehnologiei într-o societate deschis, flexibila si competitiva a dus la industrializarea agriculturii determinând schimbari majore în organizarea productiei si în tipurile de plante agricole cultivate. Aceasta industrializare a avut consecinte care depasesc cu mult prin gravitatea lor problemele immediate ale vânzarii sau stocarii surplusului de productie.



4.1. Probleme interne

4.1.1. Depopularea rurala

În conditiile unor standarde din ce în ce mai ridicate ale eficientei, micul fermier si muncitorul agricol nu au mai facut fata concurentei si de aceea între anii 1950 si 1982 numarul fermelor a scazut de la 5,6 la 2,4 milioane iar numarul fermierilor si muncitorilor din cadrul fermelor a scazut de la 23 la 5,6 milioane sub impactul revolutiei tehnice si chimice si a specializarilor în munca.

Complexitatea depopularii rurale este bine ilustrata de cazul fermelor cultivatoare de tutun, în care o agentie guvernamentala a introdus o avertizare a consumatorilor pe toate pachetele de tigari cum ca tutunul dauneaza grav sanatatii în timp ce o alta agentie guvernamentasa a investit bani în dezvoltarea acestei ramuri a agriculturii. Acest lucru era necesar deoarece fermele cultivatoare de tutun erau prea mici pentru a fi în stare din punct de vedere economic sa cultive si alte plante.

4.1.2. Degradarea mediului ambiant

Industrializarea agriculturii a dus de asemenea la niveluri ridicate de degradare a mediului, în special eroziunea solului si poluarea.

Grija pentru sol a jucat un rol important în modul de gândire din agricultura americana odata cu instituirea în anul 1936 a Serviciului de Conservare a Solului. Totusi se estimeaza ca 4,5 miliarde tone de sol de cea mai buna calitate sunt pierdute în fiecare an din cauze vaiate legate în general de mentalitatea fermierilor.

Noile metode de productie determina probleme serioase de poluare, în special cele cauzate de folosirea intensiva a produselor chimice agricole. De exemplu doar 10% din azotul cu care este tratat pamântul ajunge în plantele cultivate iar restul este introdus în sistemele mediului natural unde efectele lui pot fi devastatoare. Mai mult, supraproductia creaza propriile sale modalitati de poluare deoarece sunt folosite pesticide pentru depozitarea recoltelor.

4.1.3. Diminuarea resurselor

Noile metode de productie saracesc de asemenea apa, solul si resursele energetice la un grad alarmant si se pune astfel problema eficientei reale a agriculturii Statelor Unite ale Americii. Productivitatea muncii, pe om si pe ora, a crescut considerabil determinând cresteri ale productiei. Dar acest lucru s-a facut cu costul unor cresteri ale intrarilor de alti factori de productie. Desi mecanizarea a eliberat milioane de acrii de pamânt initial folosit pentru hranirea cailor si a catârilor, resursele consumate atunci erau regenerabile, pe când acum agricultura foloseste mai multe produse petroliere neregenerabile decât orice alta ramura a industriei americane.

În ceea ce priveste raportul energie-iesiri / energie-intrari din agricultura Statelor Unite, el este unul destul de scazut în raport cu cele obtinute în agriculturile altor tari, în care se folosesc metode traditionale de productie.

4.1.4. Puterea politica a fermierilor

Într-o tara care promoveaza conceptul de piata libera drept ideal, lumea economica artificiala a fermierilor este un anacronosm curios care piate fi explicat numai în termeni politici. Desi fermierii reprezinta doar 4% din populatie, ei sunt prezenti în fiecare stat si de aceea fiecare senator este implicat mai mult sau mai putin în problemele politicii fermelor asigurând o putere politica la un nivel ridicat sindicatelor fermierilor.

Cu provire la realegerea sa din noiembrie 1984, presedintele Reagan a anuntat intentia sa de a diminua cheltuielile guvernamentale, mai ales în domeniul agricol. Dupa cum era de asteptat noua politica cu privire la ferme din februarie 1985, care avea scopul de a reduce cheltuielile guvernamentale agricole si de a orienta agricultura spre realitatea pietii, s-a confruntat cu o puternica opozotie din partea sindicatelor fermierilor în Congres, mai ales când combinatia dintre inundatii, preturi scazute si datorii în rândul fermierilor ameninta ca va scoate din afaceri o serie de firme familiale mici si mijlocii. Totusi, chiar si dupa diminuarea propusa a cheltuielilor agricole, s-a hotarât ca acestea sa se ridice totusi la o suma de 12 miliarde dolari în anul 1986.

4.1.5. Foametea în Statele Unite

În ciuda bogatiei generale, a puterii de productie a Statelor Unite ale Americii si a faptului ca miliarde de dolari din banii publici erau dati fermierilor pentru a produce alimente, existau declaratii conform carora foametea se extindea în rândul populatiei sarace din Statele Unite. În aceste conditii presedintele Reagan a delegat o comisie sa investigheze aceste declaratii în anul 1983, desi programul introdus de presedintele Johnson în anul 1961 ca o masura împotriva saraciei costa în medie 10 miliarde dolari pe an pâna în 1982. Desi s-a raportat în urma acestor investigatii ca declaratiile conform carora fenomenul foamete ar exista în Statele Unite nu poate fi nici negat categoric, nici dovedit, problema a ramas deschisa.

4.2. Probleme externe

4.2.1. Foametea în tarile Lumii a Treia

Exista mai putine îndoieli în privinta extinderii foametei si malnutritiei în tarile din afara granitelor Statelor Unite ale Americii si s-ar putea crede ca solutia evidenta a supraproductiei Statele Unite ar fi folosirea surplusurilor pentru a hrani pe cei saraci si nevoiasi din Lumea a Treia, unde diferitele circumstante culturale si de mediu au produs dezechilibre si mai grave în relatia om-mediu.

Totusi agricultura americana nu este organizata în principal pentru caritate, iar fermierul si cel care plateste taxele ar putea sa vada un profit prea mic în a ceda alimente scumpe guvernelor din strainatate, unele dintre ele putând fi corupte si ineficiente.

Guvernul Statelor Unite joaca de fapt un rol umanitar foarte important în diminuarea foametei mondiale dar astfel de programe creaza deseori tot atâtea probleme cât rezolva. Aceasta deoarece surplusurile de alimente introduse în economiile tarilor subdezvoltate mentine preturile interne la alimente scazute si descurajeaza investitiile fermierilor locali în procese mai productive.

4.2.2.Vânzarile spre Blocul Sovietic

Un al doilea de grup de probleme externe sunt ridicate de produse agricole spre tarile din Blocul Sovietic care sunt ostile Statelor Unite. Multi americani nu vad rostul cheltuirii unor sume mari de bani pentru aparare, când ar fi mult mai simplu sa se astepte ca sistemul economic comunist sa se autoînfometeze pâna la extinctie.

În anul 1972 U.R.S.S. a cumparat cantitati uriase de cereale subventionate  si a consituit o piata de deschidere importanta pentru producatorii americani pâna când presedintele Carter a impus interdictia sa partiala în anul 1980, dupa invazia Afganistanului. Alte negocieri au fost suspendate în anul 1981 când a fost declarata legea martiala în Polonia dar, în ciuda acestor dificultati, presedintele Reagan a încheiat în anul 1983 o noua întelegere pe 5 ani sub presiunile sindicatului fermierilor care era îngrijorat de problema stocurilor uriase. Probabil ca Lenin avea dreptate când a observat ca, dupa spusele lui, "capitalistii ne vor vinde funia cu care îi vom spânzura".

5. Concluzii

Supraproductia a aparut si s-a manifestat ca un fenomen complex cu multiple si variate implicatii care a demonstrat întregii lumi ca orice economie, de orice tip ar fi ea si orice grad de dezvoltare ar caracteriza-o, se confrunta cu propriile sale probleme.

Daca în tarile Lumii a Treia principala problema economica este alimentarea adecvata a populatei, în Statele Unite dezechilibrul din relatia mediu-om s-a manifestat în sens invers, economia acestei superputeri fiind pusa în situatia de a nu avea un consum destul de mare raportat la cantitatea de alimente produse.

Desi multi dintre noi ar fi de acord ca subalimentarea este o problema mult mai importanta decât stocurile din agricultura americana, iata ca acest fenomen a avut consecinte mult mai complexe si mai variate decât s-a crezut, atât în sistemul economic cât si în alte sisteme esentiale ale realitatii umane. Tocmai datorita complexitatii lui încercarile de eradicare a acestui fenomen au esuat de nenumarate ori.

Concluzia pe care trebuie sa o tragem din studiul fenomenului supraproductiei este ca orice activitate umana se desfasoara nu izolat, ci în raporturi strânse de interdependenta cu factorii mediului sau ambiant si cu celelalte activitati umane.

Mai mult, acest studiu ne demonstreaza ca în orice economie nu a produce mult si la o calitate ridicataeste factorul esential al existentei echilibrului, ci cunoasterea în cele mai mici detalii a raporturilor între resurse si bunurile economice si între bunurile economice si cererea de consum.

BIBLIOGRAFIE:

1.  WAREING, JOHN, U.S.Agriculture: the problem of overproduction, articol publicat în cartea People and Enviroments - Issues and Enquiries, Editor Frances Slater, Ed. Collins Educational, Londra, 1986.

2.  TOSTLEBE, A., Capital in Agriculture; its formation and financing since 1870, Ed. Priceton University Press, Princeton, 1987.

3.  HARRISS, C.L., The American Economy: principles, practices and policies, Ed. The Free Press, New York, 1986.

4.  WEILER, E.T., The American Economic System: an Analytical Approach to Public Policy, Ed. Macmillan, New York, 1984.












Document Info


Accesari: 2759
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )