Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































bursa-de-valori-bucuresti-(lucrare-de-disertatie)

economie












ALTE DOCUMENTE

Supermarket Manager Vision
DOI LA SUTĂ SCHIMBĂ LUMEA
Matricea camdru logic CBC
Cererea si oferta in economia de piata
CONTRACT DE VANZARE - CUMPARARE A UNUI AUTOTURISM
ORGANIZAREA PIEŢEI MARITIME MONDIALE
CTN Vodafon Group
PROIECT LA ECONOMIE - Cererea si Oferta
ANALIZĂ DIAGNOSTIC

CUPRINS

INTODUCERE.................................................................................................. 2

CAPITOLUL  I  ISTORICUL APARIŢIEI sI DEZVOLTĂRII PIEŢELOR BURSIERE    4

1.1.    Scurt istoric....................................................................................................................... 4



1.2.    Bursa, piata organizata si specializata...................................................................... 6

1.2.1. Ce este bursa ?................................................................................................................... 6

1.2.2. Clasificarea pietelor financiare............................................................................................. 7

1.2.3. Caracteristicile pietelor bursiere........................................................................................... 8

1.3.    Baza juridica si structura organizatorica a bursei.................................................. 9

1.3.1. Cadru legislativ si structura institutionala a bursei de valori.................................................... 9

1.3.2. Agentii pietei bursieri......................................................................................................... 13

CAPITOLUL  II  BURSA DE VALORI : PREZENTARE GENERALĂ........ 15

2.1. Cotarea societatilor la bursa......................................................................................... 15

2.2. Mecanismul tranzactiilor cu titluri si alte active....................................................... 23

2.3. Operatiuni cu titluri financiare derivate...................................................................... 25

CAPITOLUL  III   BURSA DE VALORI BUCUREsTI................................. 28

3.1. Rolul bursei în economiile emergente....................................................................... 28

3.2.    Bursa de Valori Bucuresti........................................................................................... 30

3.2.1.  Prezentarea generala si managementul  Bursei de Valori Bucuresti..................................... 30

3.2.2.  Functionarea Bursei de Valori Bucuresti........................................................................... 33

3.2.3  Indicii Bursei de Valori Bucuresti....................................................................................... 40

3.2.4. Performantele si realizarile BVB........................................................................................ 43

CONCLUZII sI PROPUNERI......................................................................... 50

BIBLIOGRAFIE.............................................................................................. 52

INTODUCERE

Orice economie nationala, indiferent de nivelul sau de dezvoltare, este caracterizata de existenta si functionarea unor piete specializate, unde se întâlnesc si se regleaza, liber sau dirijat, cererea si oferta de active financiare, necesare crearii de resurse pentru dezvoltarea productiei de bunuri si servicii în cadrul firmelor. În economia financiara circuitul activelor financiare are loc între multimea ofertantilor de fonduri (investitorii) si multimea utilizatorilor acestora, în vederea realizarii unicului scop: satisfacerea nevoii economice, a carei finalizare este profitul. Investitorii sunt cei care efectueaza investitii, prin plasarea fondurilor în scopul valorificarii lor, iar utilizatorii sunt cei care mobilizeaza fondurile pentru a-si finanta propria activitate economica. Se transfera astfel o parte din resursele financiare existente într-o economie, între cei care le detin, prin disponibilizare, catre agentii economici care le folosesc, fie pentru initierea unei activitati, fie pentru întretinerea si dezvoltarea unei afaceri existente. În acelasi timp, se naste o relatie de feedback, de la utilizatorii de fonduri catre investitorii initiali, prin distribuirea profitului obtinut în urma valorificarii resurselor financiare. Într-o economie de piata, distribuirea profitului poate fi, însa, oricând substituita de distribuirea riscului, în cazul unei utilizari neprofitabile a fondurilor care au facut obiectul transferului. Astfel, cei doi parteneri devin, prin propria vointa, noduri ale unui circuit financiar a carui finalizare poate fi profitul sau esecul. Tranzactiile între cele doua categorii de participanti la fluxul financiar se realizeaza prin intermediul pietelor financiare.

Înca de la aparitia lor, bursele de valori s-au bucurat de un interes deosebit din partea marelui public, reprezentând pentru unii o speranta de îmbogatire rapida iar pentru altii solutia în cautarea unei certitudini asupra viitorului apropiat sau îndepartat.

În conditiile tranzitiei României la economia de piata, bursa de valori si-a reluat activitatea dupa o întrerupere de aproape cinci decenii. În ciuda unui început ezitant si a unor oscilatii în activitatea ei, bursa de valori îsi consolideaza pozitia în mecanismul economiei de piata, urmând sa joace un rol tot mai important în viitor.

Pornind de la aceasta realitate, am considerat oportuna analiza temei alese în cadrul prezentei lucrari de disertatie.

Ţinând cont de faptul ca tema pe care mi-am ales reprezinta obiectul "Bursa de Valori Bucuresti. Istoric, management, performante" am sa trec direct la prezentarea structurii al acestei lucrari, care la rândul lui contine trei capitole.

În primul capitol sunt prezentate aspectele semnificative legate de istoricul aparitiei si dezvoltarii pietelor bursiere, definitia, clasificarea, caracteristicile pietelor financiare, respectiv reglementarile legale aplicabile  bursei din România precum si structura organizatorica a bursei.

În capitolul al doilea este  prezentat cadrul teoretic privind bursele de valori si anume cotarea societatilor la bursa, mecanismul tranzactiilor  cu titluri si alte active respectiv operatiunile cu titluri financiare derivate.

În capitolul trei sunt prezentate aspectele practice ale aplicarii la Bursa de Valori Bucuresti a reglementarilor generale si specifice legate de organizarea si functionarea bursei, acest capitol totodata cuprinde indicii Bursei de Valori Bucuresti, realizarile si performantele acestei institutii.

În finalul lucrarii de fata am punctat unele concluzii si propuneri cu referire la implicatiile integrarii economiei românesti în spatiul european asupra Bursei de Valori Bucuresti, la principalele directii în care ar trebui sa actioneze Bursa de Valori Bucuresti în urmatorii ani.


CAPITOLUL  I

ISTORICUL APARIŢIEI sI DEZVOLTĂRII

PIEŢELOR BURSIERE

1.1.        Scurt istoric

Aparitia si formarea burselor de marfuri este rezultatul unui proces evolutiv firesc care a început în urma cu aproximativ 2000 de ani în Grecia si Roma Antica si continua si astazi. Daca ar fi sa alegem oricare din produsele tranzactionate azi la bursa si am încerca sa-i traversam evolutia pe piata de-a lungul istoriei, am gasi ca acesta a trecut prin cinci faze distincte: oferirea ca dar, schimbul de marfa (barter), contractul cu plata si livrare imediata (spot), contractul cu plata si livrare ulterioara stabilirii pretului (forward) si contractul la termen (futures si options).

Darul si schimbul de marfa dateaza de la începutul civilizatiei. A treia faza, contractul spot, poate fi considerata ca adevaratul început al pietelor de marfa organizate.

Pâna în anul 1600 comertul în Europa si Asia nu a fost destul de intens pentru a permite sustinerea activitatii comerciantilor locali sau a pietelor locale. Periodic, târgurile serveau ca piete de desfacere pentru arii geografice întinse. Aceste târguri au fost organizate la început de comerciantii ambulanti care schimbau marfurile lor locale pe marfuri exotice aduse din tinuturi îndepartate. Banii erau putini si majoritatea tranzactiilor se faceau prin simplu schimb. Acest tip de târg era des organizat în Grecia Antica, în timpul Imperiului Roman, dar si în China.

Treptat, a aparut o retea de târguri specializate si bine organizate. Existau reguli  precise care  stabileau unde, când si cum pot vinde comerciantii, în functie de tipul de marfa oferit. S-a introdus interdictia contractarii în afara acestor târguri, pentru a preveni acumularea unei cantitati mari de marfa care ar fi permis ulterior controlul pretului.

Cu timpul, s-au constituit asociatii de comert care reprezentau interesele noii clase de comercianti. Disputele din afaceri erau solutionate în tribunale special înfiintate, prin aplicarea codului comerciantului.

Odata cu cresterea numarului de tranzactii s-a introdus ca mijloc de schimb "scrisoarea de târg". Aceste scrisori permiteau amânarea platii unei marfi, deci o extindere a creditului. Comerciantii aveau posibilitatea sa circule din târg în târg reglând platile prin anularea debitelor sau creditelor cu scrisori de târg, platind la sfârsit eventualele datorii ramase, în bani. Asa a aparut piata spot (cash). Adesea, comerciantii prezentau esantioane din marfa lor, urmând ca plata - în bani sau cu scrisoare - sa se faca numai atunci când titlul trecea la cumparator.

          Se considera ca radacinile comertului la termen se afla în sistemul de târguri medievale japoneze, care a permis Japoniei sa dezvolte si sa organizeze piata la termen începând cu anul 1697, cu aproape un secol si jumatate înaintea Statelor Unite ale Americii.

Denumirea de "bursa" provine de la orasul Bruges, unde aceste adunari se  tineau la Hotel des Bourses, numit asa dupa un senior din vechea si nobila familie van den Boursen care îl construise si pe al carui frontispiciu erau sculptate în piatra trei pungi (fr. bourse). Aici se întâlneau bancherii si negustorii pentru a negocia bani, metale pretioase, hârtii de valoare si marfuri. Cu timpul, locurile de întâlnire ale comerciantilor au primit denumirea de burse.

Pe fundalul unei traditii de peste 70 de ani a burselor de comert - marfuri, care au functionat, începând cu primii ani ai secolului XVIII, dupa modelul burselor din tarile occidentale, apare la 1 iulie 1881, ceea ce s-a numit "Legea asupra Burselor, Mijlocitorilor de schimb si Mijlocitorilor de Marfuri". Realizata dupa model francez, aceasta lege reglementa înfiintarea, prin Decret Regal, a burselor de valori si de marfuri.

Deschiderea Bursei din Bucuresti, ca urmare a adoptarii acestei legi, a avut loc la 1 decembrie 1882, în cladirea Camerei de Comert din strada Doamnei, iar în Monitorul Oficial din 8 decembrie 1882 a aparut prima cota oficiala a bursei, prin care erau anuntate tranzactii cu 21 de valori mobiliare.

Dezvoltarea de substanta a pietei bursiere s-a produs însa abia dupa aparitia, în mai 1904, a unei noi legi a efectelor de comert, care prevedea înfiintarea în tara a mai multor burse. Bursa din Bucuresti si-a crescut numarul valorilor mobiliare negociate la 43, iar interesul publicului pentru plasamente în acest tip de valori a devenit semnificativ. Dupa o încetare a activitatii, în perioada primului razboi mondial, Bursa si-a reluat operatiunile pe fundalul înfiintarii, în anii 1920-1922, a numeroase întreprinderi care, în scurt timp, si-au marit capitalul prin emisiuni de actiuni ce au  gasit investitori optimismul si spiritul speculativ necesar. Aceste actiuni au format o piata ascendenta pe care s-a tranzactionat o gama diversa de actiuni, de la cele ale societatilor de transport sau cele ale societatilor bancare si pâna la cele ale societatilor petroliere, care în 1925 reprezentau 75% din totalul operatiunilor de bursa, marcând totodata o prezenta semnificativa a capitalului strain. Ulterior însa, în perioada care a premers crizei din 1929, s-a produs o emisiune neîncetata de titluri, secondata de distribuirea de dividende fara o baza reala, ceea ce a condus la blocarea activitatii Bursei odata cu declansarea crizei economice generale. Aparitia noii legi a Bursei în 1929 a creat totusi un scurt moment de optimism, bazat pe speranta unor intrari masive de capital strain, infirmata însa de avansarea marii crize, care se va încheia în anul 1993. Redresarea Bursei, odata  cu cea a economiei, se va produce lent, cu atingerea în 1935, a unui nivel de tranzactii comparabil cu cel înregistrat în 1929, pentru ca în 1939 sa ajunga la nivelul maxim din întreaga perioada interbelica. Dupa razboi, speranta redresarii economice stimuleaza febra investitionala, iar în 1945 se atinge cel mai mare volum de tranzactii din întreaga istorie a Bursei, record datorat însa în mare parte efectelor inflatiei monetare. Pâna în 1948 când, prin actul nationalizarii , economia de piata va fi scoasa pentru mult timp din scena istoriei României, Bursa si-a continuat activitatea, în termeni aparent pozitivi, pusi la îndoiala de aceleasi efecte nedorite ale inflatiei.

          Revolutia din 1989, care a însemnat o cotitura importanta în istoria României, accentuata de programul de reforma, ce i-a urmat si de necesitatea recladirii pietei de capital si a institutiilor acesteia, printre care si cea a Bursei de Valori.

        Un grup de specialisti din diferite sectoare economice au avut sansa, uneori unica într-o viata de om, de a reconstrui aceasta piata, care îsi regaseste începutul în anul 1992. Procesul de reconstructie nu a fost usor, sub toate aspectele, începând cu cel legislativ - au fost necesari doi ani pâna la adoptarea Legii 5 /1994 privind valorile mobiliare si bursele de valori - si continuând cu cel de educare a publicului larg. Acest proces continua si astazi, toti cei implicati învata zilnic, ceea ce le Bursa de Valori reprezinta o institutie esentiala a economiei de piata, iar prezenta ei în peisajul economic confera un element suplimentar de coerenta 19419w229t traiectoriei pe care s-a înscris economia româneasca dupa anii '90.

1.2.        Bursa, piata organizata si specializata

1.2.1. Ce este bursa ?

Termenul desemneaza o institutie cu putere de autoreglementare, specifica economiei de piata libera - bursa - ca forma organizata de schimb pentru marfuri si valori.

În esenta, notiunea indica locul de întâlnire a negustorilor si oamenilor de afaceri, în sensul unui spatiu de concentrare a cererii si ofertei. Acest continut rezulta din definitiile date în limbajul de specialitate.

Astfel "Legea româna asupra burselor" din 1929 - "Legea Madgearu" - se arata ca "bursele sunt institutii publice create în scopul de a reuni pe comercianti, industriasi, producatori, armatori si asiguratori în vederea negocierii valorilor publice si private, monedelor, devizelor, marfurilor, productelor, închirierii vaselor si acoperirii riscurilor de tot felul" .

Prin urmare bursa este o piata, care se particularizeaza prin obiectul tranzactiilor si modul de organizare si functionare.

În domeniul dreptului se apreciaza ca bursele sunt institutii unde se negociaza (se vând si se cumpara) valori mobiliare sau marfuri, dupa o procedura anumita si numai de catre anumiti intermediari, sub supravegherea autoritatilor.

Formarea si afirmarea bursei exprima însasi definirea relatiilor de schimb, a pietei ca structura de baza a economiei de piata moderne. Odata cu consacrarea bursei, relatiile de schimb ajung la deplina extindere si maturizare, primind rolul central în reglarea mecanismului de piata.

1.2.2. Clasificarea pietelor financiare

Mirajul pietelor financiare, fie ele nationale sau internationale se explica, într-o anumita masura, si prin misterul care le înconjoara si care, nu este întotdeauna justificat. Desi utilizarea termenilor de specialitate poate sa sune bombastic pentru neinitiati, procesele ce au loc pe pietele financiare nu sunt de loc de nepatruns. În esenta, lucrurile sunt foarte simple si pot fi rezumate în doua fraze binecunoscute: timpul înseamna bani  si cine nu risca nu câstiga. În limbaj de specialitate, ele se traduc prin expresii ca valoarea în timp a banilor si raportul risc/beneficiu. Calculul valorii nete actualizate, abaterile ratei dobânzii la termen, swapul monetar încrucisat pe rata dobânzii, arborele optional binomial - iata notiuni care suna complicat, dar care pot fi reduse la concepte simple.

Piata financiara cuprinde doua componente majore: piata pe termen scurt si piata pe termen lung sau piata de capital. La rândul lor, cele doua componente sunt formate din piete specializate. Piata pe termen scurt cuprinde: piata schimburilor monetare si piata monetara. În cadrul pietei de capital, se includ în principal:  piata obligatiunilor, piata actiunilor si piata creditului ipotecar.

Clasificarea de mai sus este valabila si la nivelul pietelor internationale. În plus, piata internationala a capitalului cuprinde toate categoriile de "europiete", adica pietele pe care sunt tranzactionate active exprimate în monede care sunt straine în raport cu tara unde sunt plasate.

Pietele financiare se clasifica în functie de mai multe criterii. Un prin criteriu este durata sau scadenta activelor care se tranzactioneaza, mai precis durata pâna la expirarea lor. Din acest punct de vedere, exista doua mari categorii de piete financiare: piete monetare, pe care se comercializeaza active cu scadente scurte (pâna la un an) si piete de capital, pe care sunt tranzactionate titluri de datorie pe termen mediu si lung precum si actiuni (care prin natura lor sunt titluri pe termen lung).

În al doilea rând, pietele financiare se clasifica, în functie de tipul titlurilor ce fac obiectul  tranzactiilor (daca sunt nou emise sau sunt la mâna a doua), în piete primare si piete secundare. Pe piata primara, noile emisiuni de titluri ale companiilor sau agentiilor guvernamentale care vor sa obtina fonduri, sunt transmise investitorilor prin intermediul bancilor de investitii. Piata secundara este cea pe care pot fi vândute titluri care au fost anterior emise. Ea poate fi intermitenta, daca formarea pretului se bazeaza mai ales pe fixing[1], sau continua si în acest caz, tranzactionarea titlurilor poate avea loc în orice moment.[2] Dupa gradul lor de organizare, pietele secundare se prezinta fie sub forma burselor, unde vânzatorii si cumparatorii de titluri (sau agentii si brokerii lor) se întâlnesc într-un loc stabilit, în vederea încheierii tranzactiilor, fie sub forma pietelor "la ghiseu" în care dealerii sunt raspânditi în teritoriu (piata fiind delocalizata) dar se afla în contact permanent prin computer unul cu celalalt. Pe pietele la ghiseu, dealerii, care detin stocuri de titluri, sunt dispusi sa cumpere si sa vânda titluri oricui solicita acest lucru si accepta preturile lor.

         

1.2.3. Caracteristicile pietelor bursiere

Natura specifica a bursei este data de o serie de caracteristici ce vor fi prezentate mai pe larg în cele ce urmeaza.

Piata de marfuri: Bursele sunt locuri de concentrare a cererii si ofertei pentru marfuri, precum si pentru diferitele tipuri de hârtii de valoare. Daca la începutul lor, pietele bursiere erau organizate pentru tranzactionarea în egala masura a marfurilor si valorilor, ulterior s-a produs o separare între cele doua categorii de burse.

Bursele sunt centre ale vietii comerciale, piete unde se tranzactioneaza marfuri, titluri pe marfuri, active monetare si financiare, care au anumite caracteristici:

đ       sunt generice; se individualizeaza prin masurare, numarare sau cântarire;

đ       sunt fungibile; pot fi înlocuite unele prin altele;

đ       au caracter standardizabil; marfa poate fi împartita pe loturi omogene;

đ       sunt depozitabile; permit executarea obligatiilor contractuale la o anumita perioada de la încheierea tranzactiei;

đ       au un grad redus de prelucrare; mentinerea caracterului de produs de masa, nediferentiat, omogen.

Piata simbolica: Unul dintre principalele obiective ale organizarii schimburilor în cadrul bursei îl reprezinta asigurarea operativitatii tranzactiilor comerciale si financiare, realizarea acestora pe o baza standardizata. Necesitatea extinderii si intensificarii schimburilor a generat o tendinta de dematerializare a marfurilor, de la bunuri determinate fizic trecându-se la mostre si esantioane reprezentative. Pe masura consacrarii de uzante comerciale s-a trecut de la esantion la tipuri si denumiri uzuale, adica la calitati abstracte de marfa, pe baza carora se încheie tranzactii comerciale. Astfel bursa simplifica la maxim activitatea de tranzactionare si reduce negocierea la elementele sale esentiale: sensul operatiunii (vânzare sau cumparare), marfa, cantitatea, pretul si termenul de livrare.

Bursa nu mai este o piata originara, pe care se vând si se cumpara marfuri fizice, ci o piata derivata pe care se vând si se cumpara titluri pe marfa. Dovada existentei marfurilor se face cu un document acceptat de comercianti: recipisa (actul) de depozit pentru marfurile aflate în antrepozite si conosamentul pentru marfurile încarcate pe vas. Transferul proprietatii asupra marfii, deci executarea obligatiilor contractuale de livrare, se realizeaza prin transmiterea documentului respectiv. Bursa nu îsi asuma rolul de realizare a tranzactiei în forma sa fizica, miscarea marfurilor având loc în afara acestei piete.

Piata organizata si libera: Bursa este o piata organizata în sistem de autoreglementare, în sensul ca tranzactiile se realizeaza conform unor principii, norme si reguli cunoscute si respectate de catre toti participantii. Aceasta nu înseamna administrarea pietei, ci reglementarea ei în scopul obtinerii unui sistem ce garanteaza caracterul liber si deschis al tranzactiilor comerciale si financiare.

Nu pot fi tranzactionate la bursa decât marfuri sau valori pentru care exista concurenta libera, pentru care oferta provine de la un numar suficient de mare de ofertanti, cererea este solvabila si relativ constanta, astfel încât sa nu apara posibilitatea unor concentrari în scopul manipularii pretului.

Piata reprezentativa: Bursa este o piata reprezentativa în care se stabileste pretul marfurilor pentru care ea constituie o piata organizata - cotatia bursei - element ce serveste drept reper pentru toate tranzactiile comerciale sau operatiunile financiare care se desfasoara în tara respectiva, iar în cazul marilor burse, în întreaga lume.

1.3.        Baza juridica si structura organizatorica a bursei

1.3.1.  Cadru legislativ si structura institutionala a bursei de valori      

În anul 1994 Parlamentul României a adoptat Legea nr.52 privind valorile mobiliare si bursele de valori. În baza acestei legi a luat fiinta Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare. Administrarea, reglementarea si supravegherea pietei de capital se realizeaza de catre Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare (CNVM), autoritate administrativa autonoma cu personalitate juridică, subordonată Parlamentului. CNVM este pentru piata de capital echivalentul Băncii Nationale a României pentru piata bancara sau Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor pentru piata asigurarilor.

Printre atributiile Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare se numara:

Ä    emiterea de regulamente si instructiuni care reglementează diferite aspecte ale pietei de capital (tranzactionarea actiunilor, organizarea societatilor de servicii de investitii financiare, etc.);

Ä    aprobarea operatiunilor legate de activitatea firmelor implicate pe piata de capital (majorarile de capital social ale firmelor tranzactionate la bursa, deschiderea de agentii noi ale SSIF, etc.);

Ä    supravegherea aplicarii legilor si regulamentelor pe piata de capital.

Comisia este condusa de sapte comisari numiti de Parlament, dintre care un Presedinte si doi Vicepresedinti, si este organizată pe directii si departamente care se ocupa de toate domeniile pietei de capital (directia generala autorizare-reglementare, directia generala supraveghere, etc.).

Activitatea pe piata de capital este reglementată la acest moment de Legea 297/2004. Pentru completarea si aplicarea acesteia Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare emite Regulamente si instructiuni.

          Principalele momente ce caracterizeaza formarea si evolutia pietei de capital a României  sunt:

Ű     1994: aprobarea Legii nr.52/1994 privind valorile mobiliare si bursele de valori;

Ű     1994: crearea autoritatii pietei de capital din România - Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare;

Ű     1995: reînfiintarea Bursei de Valori Bucuresti (dupa o întrerupere de aproape 50 de ani), ca piata de licitatie;

Ű     1996: crearea pietei RASDAQ, ca piata de negociere, pentru a permite tranzactionarea actiunilor provenite din programul de privatizare în masa;

Ű     1997: lansarea primului indice bursier la BVB;

Ű     2002: adoptarea pachetului legislativ privind piata de capital, pachet care cuprinde:

Ț   Legea nr. 525/2002 pentru aprobarea OUG nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investitii financiare si pietele reglementate;

Ț   Legea nr. 513/2002 pentru aprobarea OUG nr. 26/2002 privind organismele de plasament colectiv pentru valorile mobiliare;

Ț   Legea nr. 512/2002 pentru aprobarea OUG nr. 27/2002 privind pietele reglementate de marfuri si instrumente financiare derivate;

Ț   Legea nr. 514/2002 pentru aprobarea OUG nr. 25/2002 privind aprobarea statutului Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare.

Institutiile pietei de capital sunt:

·        Bursa de Valori Bucuresti;

·        RASDAQ SRL, care asigura sistemul de tranzactionare;

·        Societatea Nationala de Compensare, Decontare si Depozitare (SNCDD);

·        registrele independente.

Finalizarea tranzactiilor, privita prin prisma viramentelor în conturile clientilor, presupune relatia cu bancile de decontare.

Începutul pietei de capital în tara noastră a fost legat de Programul de Privatizare în Masa (PPM), prin care s-a realizat privatizarea a peste 5.000 de companii detinute de stat prin distribuirea în mod gratuit a unei parti a capitalului acestora catre toti cetatenii României în vârsta de peste 18 ani. Procesul de privatizare s-a continuat prin vânzarea actiunilor ramase în proprietatea statului catre investitori strategici si financiari, români si straini.

Piata RASDAQ a fost constituita pentru a asigura cadrul de tranzactionare a actiunilor firmelor privatizate. Astfel, s-a acordat posibilitatea de vânzare detinatorilor individuali, posesori ai certificatelor de actionar emise în urma privatizarii, si posibilitatea de cumparare investitorilor interesati de plasamente pe piata de capital sau de preluare a controlului asupra unora dintre companiile listate.

Bursa de Valori Bucuresti a fost creata ca o piata care sa reuneasca elita firmelor listate si tranzactionate din tara noastra, selectate pe baza unor criterii riguroase de performanta si eficienta. Bursa de Valori Bucuresti a fost înfiintata la 21 aprilie 1995 prin decizia Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare, ca institutie publica investita cu personalitate juridica ce îsi desfasoara activitatea pe principiul autofinantarii.

          Asociatia Bursei de Valori Bucuresti a fost constituita la 27 aprilie 1995 de catre 24 de societati de valori mobiliare fondatoare. Ea reprezinta organul suprem de luare a deciziilor privind activitatea bursei, fiecare societate de valori mobiliare membra având dreptul la un vot în adunarile generale ale Asociatiei Bursei.

          Organele de conducere executiva a bursei sunt: Comitetul bursei, Comisiile speciale si Directorul General al Bursei.

I.                  Conducerea Bursei de Valori Bucuresti revine Comitetului Bursei, format din 9 reprezentanti alesi de catre Asociatia Bursei de Valori Bucuresti. Scopul Comitetului Bursei este conducerea unitara, ordonata si eficienta a Bursei.

Competentele Comitetului Bursei sunt:

F   Numeste si demite Directorul General al Bursei;

F   Adopta si modifica Regulamentul de Organizare si Functionare;

F   Stabileste nivelele si plafoanele comisioanelor;

F   Vegheaza la respectarea dispozitiilor legii, a reglementarilor CNVM si regulamentelor Bursei de catre membrii si agentii lor si de catre întreg personalul bursei, dispunând masurile corespunzatoare.

II.               Activitatea Comitetului Bursei este sprijinita de doua comisii speciale:

F   Comisia de Etica si Conduita, care are ca principale atributii constatarea savârsirii faptelor care contravin regimului juridic bursier, investigarea împrejurarilor în care s-au savârsit acestea, precum si formularea propunerilor de sanctionare a persoanelor vinovate de adoptare a masurilor de reintrare în legalitate.

F   Comisia de Înscriere la Cota Bursei, care hotaraste asupra înscrierii, promovarii, suspendarii sau retrogradarii valorilor mobiliare de la cota Bursei de Valori Bucuresti si poate propune Comitetului Bursei retragerea valorilor mobiliare de cota Bursei de Valori Bucuresti.

Camera Arbitrala solutioneaza diferendele dintre membrii Asociatiei Bursei, dintre acestia si agentii lor pentru valori mobiliare, dintre agenti precum si dintre clienti si membrii Asociatiei Bursei.

III.           Directorul General al Bursei, numit de catre Comitetul Bursei, exercita competentele de administrare a activitatii curente a institutiei si este abilitat pentru a reprezenta institutia în fata autoritatilor publice si în relatiile acesteia cu persoane fizice si juridice.

Comisarul General al Bursei, numit de catre Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare ca reprezentant propriu, are misiunea de a supraveghea si controla activitatea acesteia.

Registrele independente reprezinta acele evidente ale bursei care au ca principal scop tinerea Registrului de Actiuni, a Registrului Actionarilor si a Registrului Obligatiunilor. În registrele burselor de valori sunt înregistrate valorile mobiliare emise în forma dematerializata si cele emise în forma fizica si imobilizate conform "Procedurilor privind imobilizarea valorilor mobiliare emise în forma fizica". Bursa de valori asigura depozitarea valorilor mobiliare, atât a celor emise în forma dematerializata, cât si a celor emise în forma fizica si imobilizate conform procedurii mai sus mentionate.     Registrul contine informatii referitoare la:

đ       Numele si prenumele persoanelor fizice si denumirea persoanelor juridice;

đ       Numarul de identificare al persoanelor fizice si juridice;

đ       Cetatenie respectiv nationalitatea persoanelor înregistrate;

đ       Domiciliul /resedinta persoanelor fizice si sediul social pentru persoanele juridice;

đ       Tipul si clasa valorilor mobiliare detinute;

đ       Numarul valorilor mobiliare detinute.

Registrele sunt organizate în trei sectiuni:

1)     Sectiunea conturilor clientilor care nu au cont deschis la o societate de valori mobiliare - contine informatii referitoare la detinatorii de valori mobiliare care nu au cont deschis la o societate de valori mobiliare.

2)     Sectiunea conturilor clientilor care au cont deschis la o societate de valori mobiliare - contine informatiile referitoare la detinerea de valori mobiliare ale clientilor unei societati de valori mobiliare.

3)     Sectiunea conturilor proprii ale societatilor de valori mobiliare - contine toate informatiile referitoare la detinerea de valori mobiliare ale unei societati de valori mobiliare, în nume propriu.

Conform Legii 31/1990, legea societatilor comerciale, societatile comerciale pe actiuni sunt obligate sa tina, prin grija Consiliului de Administratie, urmatoarele registre: Registrul de actiuni, Registrul actionarilor si Registrul obligatiunilor. Serviciul de Registru al burselor preia însa obligatia tinerii acestor registre de la societatile emitente. Utilizând aceasta facilitate oferita de catre bursa transferul dreptului de proprietate se efectueaza rapid si riguros, cu un cost redus si în deplina siguranta.

1.3.2.  Agentii pietei bursieri

          Actorii pietei de capital sunt definiti, prin acest termen generic, toti participantii implicati, indiferent de mod, în activitatea normala a pietei de capital pentru realizarea scopului acesteia. Actorii, desi au roluri diferite, sunt legati prin mecanismul de functionare a pietei. Acestia sunt:

đ       emitentii sunt cei care pun la dispozitia investitorilor si SSIV-urilor activele de schimb ale tranzactiilor efectuate;

đ       investitorii sunt cei care pun la dispozitia emitentilor capitalul de lucru de care acestia au nevoie pentru realizarea scopurilor lor sau retrag fonduri pentru schimbarea destinatiei acestora, realizând si rolul de mobilizare a resurselor financiare suplimentare existente în cadrul unei economii.

đ       intermediarii asigura clientilor un cadru simplu de transformare a titlurilor de creante detinute în lichiditati sau de obtinere a valorilor mobiliare dorite a fi detinute, oferindu-le servicii specifice, la nivel profesional, de prezentare si executare a ordinelor primite si apar sub una din urmatoarele forme;

Ț   fondurile  de investitii, sunt organisme de plasament colectiv fara personalitate juridica, constituite pe baza de contracte de societate civila; 

Ț   societatile de investitii, sunt organisme de plasament colectiv în valori mobiliare, ale caror actiuni fac obiectul unei emisiuni si rascumparari continue.   

Ț   societatile de servicii de investitii financiare, sunt institutii cu personalitate juridica autorizate de CNVM sa presteze servicii de investitii financiare;

Ț   trader, este o persoana fizica, atestata profesional de catre Consiliul Bursei si care încheie tranzactii în nume si pe cont propriu pe piata instrumentelor financiare derivate.  

Participantii directi pe piata Bursei de Valori Bucuresti sunt societatile de valori mobiliare (societati de brokeraj) membre ale Asociatiei Bursei, definite ca societati pe actiuni având ca obiect de activitate intermedierea de valori mobiliare si autorizate de catre Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare sa negocieze în cadrul Bursei. Acestea pot desfasura o gama mai larga sau mai restrânsa de activitati de intermediere, în functie de marimea capitalului constituit.

Societatile de brokeraj îsi realizeaza activitatea de intermediere pe piata bursiera prin persoane fizice, angajati sau reprezentanti exclusivi, care actioneaza ca agenti de valori mobiliare si ca agenti de bursa atât de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliara cât si de Bursa.

Ca participanti  si sustinatori ai unei piete al carei standard depinde în buna masura si de prestatia operatorilor ei, societatilor de valori mobiliare membre ale Asociatiei Bursei le revine îndatorirea de a actiona în sensul stimularii activitatii bursiere si al cresterii prestigiului Bursei pe plan intern si international.

Membrii Asociatiei Bursei vor furniza clientilor informatii certe, corecte si suficiente asupra pietei bursiere precum si asupra tranzactiilor efectuate în numele acestora în cadrul Bursei si vor efectua controlul intern al activitatilor pe care le desfasoara în conformitate cu prevederile legale în vigoare si procedurile stabilite de Bursa în acest sens.


CAPITOLUL  II

BURSA DE VALORI : PREZENTARE GENERALĂ

2.1. Cotarea societatilor la bursa

          Într-o economie de piata o societate pe actiuni devine importanta numai daca actiunile si obligatiunile ei sunt admise sa fie cotate la bursa.

          Problema care se pune nu este aceea a mobilului economic care determina o societate pe actiuni sa se introduca în bursa, ci a posibilitatii întrunirii unor conditii impuse de legislatia nationala spre a putea ca actiunile si obligatiunile emise pe piata primara sa poata fi vândute si cumparate la bursa.

A.    Metode de cotare:

          Actiunile si obligatiunile emise de societatea pe actiuni (societatea de capitaluri) pot fi cotate la bursa de valori în doua situatii distincte, carora le corespund doua metode diferite:

Ű     Cotarea actiunilor si obligatiunilor existente;

Ű     Cotarea unor noi emisiuni de actiuni si obligatiuni.

B. Motivare

a)     Prin Cotarea la bursa, societatea comerciala poate sa-si mareasca capitalul    aditional pe termen lung. Orice societate care necesita o finantare pe termen lung poate sa o faca în doua moduri:

đ       prin autofinantare (din profitul retinut);

đ       prin finantare exterioara societatii (împrumuturi bancare, subventii de la stat etc.)

          Societatea cotata la bursa beneficiaza de un circuit financiar suplimentar. Sursa potentiala de finantare este enorma, fiind constituita din marele public investitor. Autonomia financiara a societatii este astfel considerabil mai mare decât cea a unei întreprinderi similare, necotate.

b)    Pentru societate este mai putin oneros sa-si sporeasca potentialul financiar pe calea valorificarii la bursa a actiunilor, decât pe calea împrumuturilor.

c)     Prezenta la bursa a societatii îi îmbunatateste imaginea fata de creditorii potentiali.

d)    Prin Cotarea la bursa creste notorietatea publica a societatii producatoare în cauza, fapt ce îi înlesneste desfacerea productiei.

e)     Potentialul societatii se confrunta cu potentialul altor societati cotate la bursa, astfel încât valoarea actiunilor este determinata de cererea si oferta pietei si nu de judecata subiectiva a unor consultanti în materie. Societatea cotata la bursa îsi cunoaste în permanenta valoarea reala atribuita de piata bursiera.

f)      Din necesitati de lichiditate, detinatorii de actiuni sau de obligatiuni simt nevoia unei piete organizate (bursa), unde sa le transforme în bani lichizi.

g)     Detinatorii de actiuni sau obligatiuni doresc accesul la o piata organizata unde sa le poata comercializa cu profit sau unde sa aiba posibilitatea retragerii banilor investiti spre a-i plasa în investitii din sectoare economice mai rentabile.

h)     Prin Cotarea la bursa, schema de atragere a angajatilor societatii, cu deosebire a muncitorilor, pentru cumpararea de actiuni si obligatiuni ale societatii în care lucreaza, devine mai atractiva, titlurile respective sunt producatoare de venituri suplimentare iar pe de alta parte pot fi transformate în bani lichizi, în orice moment dorit.

i)       Cotarea la bursa înlesneste privatizarea societatilor de stat.

j)       Prin Cotarea la bursa statul poate usor sa cumpere actiuni si sa le distribuie muncitorilor în procesul de ocrotire si democratizare a capitalului.

Cotarea la bursa implica si o serie de dezavantaje:

a)     Societatea cotata trebuie sa furnizeze publicului si specialistilor bursieri numeroase informatii economice si financiare. Ea trebuie sa explice public modul în care îsi gestioneaza afacerile. În multe tari, societatile cotare trebuie sa-si prevada anumite provizioane financiare suplimentare.

b)    Exista riscul ca investitori nedoriti sa preia în mod treptat controlul societatii pe calea achizitiei de actiuni emise la bursa sau societatea sa faca obiectul unor tentative ostile de achizitie.

C. LISTAREA LA BURSĂ

          Nu orice societate poate sa adere pentru a-i fi cotate la bursa actiunile si obligatiunile, ci numai aceea care întrunesc anumite conditii, cerute de legislatia nationala în materie. Se impune o listare a societatilor ce pot fi admise pentru cotare. Listarea se face pe baza unui regulament acceptat de consiliul fiecarei burse.

          În regulamentul de admitere a actiunilor si obligatiunilor la cotare sunt stipulate conditiile ce trebuie îndeplinite de societatile solicitante spre a fi admise pentru cotare, continutul cererii pentru listare si modalitatea de vânzare a actiunilor si obligatiunilor.

1)    Conditiile de îndeplinit sunt urmatoarele:

a)     Valoarea probabila de piata a titlurilor pentru care se doreste cotarea trebuie sa fie egala sau superioara valorii impuse de lege. Se subliniaza faptul ca emisiunile ulterioare de actiuni, dintr-o clasa deja cotata, nu se mai supun acestor limite.

b)    Titlurile trebuie sa fie liber transferabile, adica degrevate de orice garantie reala sau poprire legala.

c)     Societatea trebuie sa fi publicat bilanturile si conturile de profit si pierdere pe ultimii cinci ani premergatori cererii pentru cotare.

d)    Cel putin 25% din fiecare clasa de actiuni trebuie sa fie detinuta de public alcatuit din persoane neasociate cu directorii sau cu actionarii majoritari.

e)     Solicitantii trebuie sa publice un document (este un document care sa demonstreze bonitatea societatii) care sa contina informatii despre titlurile pe care le-au emis si cele pe care sunt gata sa le emita. Acesta este folosit ca baza pentru admiterea la cotare. Se cere publicarea lui si pentru emisiuni ulterioare, cu anumite modificari specifice, îndeplinind functia de prospect pentru subscriptia publica.

f)      De regula, actiunile dintr-o noua emisie trebuie sa se ofere de catre societatea emitenta cu precadere actionarilor existenti, participanti la capitalul sau social, daca nu s-a hotarât de actionari ca noua emisie sa se faca în alte scopuri specifice (pentru atragerea unui numar mare de actionari în afara celor existenti)

g)     Societatea trebuie sa-si informeze actionarii în scopul ocrotirii intereselor acestora.

Sunt de remarcat:



đ       lansarea, periodic, de anunturi publicitare;

đ       publicarea anuala a situatiei conturilor contabile;

đ       prezentarea de rapoarte de analiza economica la jumatatea anului;

đ       întocmirea unui raport preliminar cu privire la profitul preconizat pe anul financiar si la investitii, amplasamente, conventii încheiate, diverse reglementari de însemnatate majora;

đ       prezentarea de informatii cu privire la schimbarile în structura comitetului director si în general în structura aparatului de conducere de baza;

đ       comunicari cu detinatorii de titluri.

Fiecare solicitant pentru cotarea la bursa trebuie sa numeasca un membru al bursei ca garant al cererii de cotare, care sa poata furniza toate informatiile cerute de departamentul pentru cotatii al bursei.

2)    Continutul cererii pentru listare în cazul unei noi emisiuni de titluri fînanciare:

đ       persoanele participante:

·        emitentul;

·        persoanele responsabile pentru publicarea prospectului de emisie;

·        auditorii si consultantii;

đ       titlurile noi pentru care se cere cotarea;

đ       informatii generale despre emitent si capitalul sau;

đ       activitatile emitentului;

đ       informatii financiare privind emitentul;

đ       managementul societatii solicitante;

đ       dezvoltarea recenta a societatii si perspectiva dezvoltarii;

đ       informatii aditionale privind instrumentele de datorii ale societatii, precum:

·        obligatiuni de stat,

·        titluri de renta,

·        bonuri sau obligatiuni de tezaur, etc.

Organele guvernamentale de supraveghere si control urmaresc sa nu fie lansate simultan mai multe emisiuni mari spre a nu tulbura piata cu supraoferte si sa nu fie prea multe emisiuni neconsumate.

3)    Modalitatea de vânzare a titlurilor în cazul unei noi emisii ale carei titluri urmeaza sa fie prezentate pentru cotare oficiala:

Oferta publica se face în scopul maririi bazei de proprietate si crearii pietei, pe baza de prospect de emisie. Prospectul se publica în doua ziare de importanta nationala, odata cu cererea de cotare. Prima oferta publica de actiuni ale unei firme se mai numeste si oferta publica initiala. Emisia se face printr-o societate financiara intermediara (sponsor), de regula o banca de investitii. Banca, în scopul exercitarii functiei de emisie în conditii optime:

đ       se familiarizeaza cu operatiunile societatii emitente;

đ       sfatuieste societatea emitenta ce metode optime de emisie sa fie aplicate;

đ       coordoneaza activitatea consilierilor societatii implicati în realizarea emisiei;

đ       sfatuieste asupra momentului si pretului emisiei, cu ajutorul brokerilor de care dispune;

đ       organizeaza si administreaza desfasurarea operatiunilor.

Se disting:

a)    Oferta de vânzare. Banca de investitii subscrie întreaga emisie înainte de a fi oferita publicului, la un pret fix. Exceptie facând cazul când vânzarea se face prin licitatie (pentru obligatiuni). Emitentul este asigurat ca va primi suma subscrisa, indiferent daca emisia va atrage suficiente cereri sau nu. Banca va fi remunerata pe baza unui comision sau, ca alternativa, pe baza diferentei dintre pretul încasat de la public si cel platit emitentului. De regula, banca plateste complet titlurile subscrise la pretul fixat, asumându-si riscul neplasarii totale. În caz ca este retribuita pe baza de comision, nu-si mai asuma decât partial acest risc. De regula, i se acorda publicului un ragaz de 5 zile de la publicarea subscriptiei în vederea examinarii si lansarii cereri. Dupa lichidarea subscriptiei se publica un anunt privind modul de alocare a actiunilor. În cazul în care cererile depasesc baza de alocare, se satisfac cu prioritate cererile mici si numai partial cererile mari sau unele cereri mari chiar se anuleaza. Se are în vedere realizarea unui numar cât mai mare de actionari, contribuindu-se astfel la largirea pietei bursiere. Sunt si situatii, când piata este suficient de dezvoltata, în care se aplica strategia satisfacerii cu precadere a cererilor mari, urmarindu-se reducerea cheltuielilor de emisie si a cheltuielilor de plata a dividendelor, dar aceasta numai în limitele legislatiei nationale în vigoare.

b)    Oferta de vânzare prin licitatie. Ca la orice licitatie, se urmareste obtinerea pretului maxim pentru emitent, stabilindu-se un pret minim de pornire a licitatiei. În final se aloca titlurile la un pret unic de exercitare, eliminându-se cererile care prin preturile oferite se situeaza sub nivelul pretului de exercitare. Procedura de determinare a pretului de exercitare ca si procedura de alocare a actiunilor trebuie sa fie agreata de departamentul bursei specializat în formarea si coordonarea cotatiilor. Se va avea în vedere înfaptuirea unei emisii cât mai largi, respectiv alocarea actiunilor la un numar cât mai mare de actionari, cu scopul de creare a unei piete bursiere active. Prin subscrierea unei emisii de actiuni, casa emitenta (banca de investitii) accepta sa preia orice actiuni care nu au fost subscrise de public. Partea nesubscrisa de public este oferita de banca de investitii spre subscriere unor institutii, de regula unor clienti traditionali. Banca de investitii ramâne principalul si ultimul responsabil al subscrierii insuficiente. Daca un subscriitor nu plateste, riscul incumba banca de investitii. În cazul unei subscrieri insuficiente, banca de investitii abordeaza subgarantii sai, care de regula sunt diverse banci comerciale. Acestea trebuie sa se hotarasca în câteva ceasuri daca accepta cotele ce le-au fost alocate din actiunile ramase nedistribuite si vor accepta cotele respective, când sponsorul are pe piata o buna reputatie si daca pretul este rezonabil.

c)      Oferta pentru subscriere. Procedura.

đ       Se ofera titlurile catre public de catre societatea emitenta, direct sau prin intermediul unei banci de investitii sau o alta autoritate emitenta. Riscul subscrierii este al societatii emitente, daca banca implicata actioneaza numai ca agent, pe baza de comision.

đ       În cazul emisiei de obligatiuni (mai rar pentru actiuni) se poate face lansarea subscriptiei pe baza de licitatie.

đ       Ca raspuns la cererea subscriitorului, emitentul îi da o scrisoare de acceptare plus un cec pentru diferenta nealocata, în cazul în care subscrierea s-a facut pe baza concomitenta de varsaminte. Scrisoarea de acceptare se refera la oferta pentru vânzare. În cazul ofertei pentru subscriere, scrisoarea de acceptare este o scrisoare de alocare. Solicitantii care nu au primit decât titlurile alocate returneaza cecurile si li se restituie, din varsamintele efectuate, sumele corespunzatoare. Daca primesc toate titlurile solicitate, restituie emitentului cecurile pentru diferentele nealocate initial. Se retine idea ca beneficiarii de scrisori de alocare, potrivit unor legislatii au posibilitatea:

·        sa renunte la alocare;

·        sa vânda alocarea altor persoane, total sau partial, îndeplinind o procedura specifica: completarea unor formulare de renuntare si respectiv de înregistrare pentru noi beneficiari.

Unii investitori cumpara actiunile spre a le revinde imediat ce sunt admise pentru a fi negociate la bursa si nu ca investitori pe termen lung. Speculatorii solicita asemenea actiuni daca sunt convinsi ca le pot revinde la preturi superioare celor de emisie. De fapt, de multe ori, emitentul stabileste un pret de emisie cu un discount fata de pretul asteptat de piata tocmai pentru facilitarea cumpararii emisiei. Acest pret se stabileste pe baza evaluarii de piata a unor investitii comparabile.

În general exista doua motive pentru aplicarea discontului:

·        Un volum mare de titluri nu se poate vinde fara a stimula subscriitorii potentiali.

·        Pretul se fixeaza cu câteva zile înainte de termenul-limita pentru subscriere, ca atare, subscriitorii trebuie sa se decida într-un termen relativ scurt.

D. METODE SPECIALE DE OBŢINERE A COTĂRII LA BURSĂ

Orice emisie de actiuni sau obligatiuni ce urmeaza sa fie cotate la bursa trebuie sa obtina în prealabil aprobarea departamentului pentru cotatii al bursei la care urmeaza sa se faca înscrierea pentru cotare.

Exista doua metode speciale de aprobare a cotarii la bursa, avantajul acestor metode consta în costurile reduse, deoarece cheltuielile pentru subscriere nu mai apar.

a) Marketingul selectiv

Firma emitenta, singura sau în asociere cu o banca de investitii, organizeaza plasarea titlurilor la preturi fixe convenabile clientilor sai - tipic, investitori institutionali. Conditii pentru aprobarea cotarii actiunilor:

đ       Departamentul pentru cotatii al bursei nu-si da aprobarea decât pentru actiuni emise în cadrul unei sume prestabilite. Acest prag este valabil numai pentru actiunile care nu sunt deja cotate la bursa.

đ       Daca volumul actiunilor emise depaseste un anumit prag, cel putin 25% din restul emisiei trebuie sa fie oferite marelui public sau sa fie distribuite de o alta firma, independenta de prima.

đ       Prospectul trebuie publicat numai într-un singur ziar de mare tiraj.

În mod traditional, prin aceasta metoda se emit obligatiunile comune.

b) Recomandarea

Titlurile pot fi recomandate la cotare de un membru al bursei si sunt distribuite la un mare numar de cumparatori, întrucât piata acestor titluri este sigura, în momentul în care vor fi cotate. Este metoda cea mai simpla dar nu duce la obtinerea de capital nou.

Regulamentul în materie mentioneaza trei cazuri tipice de cotare la bursa pe baza metodei recomandarii:

đ       Titlurile sunt deja cotate la o alta bursa.

đ       Titlurile sunt detinute de un mare numar de persoane, îndeplinind una din conditiile de baza cerute de departamentul pentru cotatii al bursei. Deci, au un mare grad de vandabilitate.

đ       Când se formeaza o societate holding si titlurile sale sunt emise pentru substituirea titlurilor cotate ale societatilor reunite în holding.

E. PIATA DE TITLURI NEOFICIALA (USM - UNLISTED SECURITIES MARKET)

Cerintele de intrare în aceasta piata sunt mai putin stringente. Se cere numai un mic anunt, într-un ziar de notorietate, în care sa se indice de unde poate fi procurat prospectul societatii emitente, pretul de emisie, natura titlurilor si alte câteva lucruri fundamentale impuse de specificul fiecarei emisii.

Intrarea în aceasta piata se caracterizeaza prin:

đ       Proprietarii pot sa-si retina majoritatea actiunilor;

đ       O societate poate intra în USM cu numai trei ani de experienta;

đ       Costurile de intrare în USM sunt foarte scazute (nu se cheltuie pentru reclama).

Sunt trei metode principale de intrare în USM:

a) Recomandarea. Se utilizeaza când societatea are deja peste 10% din actiuni în mâinile publicului si nu are nevoie de capital aditional.

b) Marketingul selectiv. Se utilizeaza când valoarea actiunilor detinute de public reprezinta sub 10% din valoarea capitalului. Se impune publicarea unui prospect. Se pot introduce pe piata neoficiala atât actiuni noi cât si din cele existente. În cazul unei emisii noi pentru piata neoficiala, sponsorul, de regula un membru al bursei de valori, cumpara actiunile si apoi le ofera clientilor sai la un pret putin mai mare. Prin legislatiile nationale se limiteaza valoarea actiunilor care pot fi plasate de sponsor. Aceasta metoda genereaza costuri mai mari decât prima, din cauza contabilitatii aditionale si taxelor legale.

c) Oferta pentru vânzare. Se adopta când valoarea actiunilor de plasat depaseste limita stipulata de lege în cazul metodei selective. Publicul poate solicita actiuni, completând un formular atasat prospectului. Este metoda cea mai scumpa de intrare în USM. Cheltuielile, de regula, ajung la 1,5% din valoarea actiunilor. Se publica un prospect într-un ziar national. Directorii societatii care intra în USM sunt obligati sa semneze un angajament ca îi vor informa la timp, corect si complet pe actionari.

F. PIAŢA A TREIA

Este o varianta a pietei neoficiale, pentru societatile care nu îndeplinesc conditiile de intrare în USM. Societatea, printr-o cerere simpla, poate sa intre în aceasta piata, în masura în care gaseste o firma sponsor, membra a bursei de valori. Sponsorul va stabili îndeplinirea de catre societatea solicitanta a conditiilor impuse de bursa:

đ       prezentarea modului de functionare în trecut;

đ       natura afacerilor practicate;

đ       structura comitetului de directori;

đ       elementele esentiale ale statutului;

đ       prezentarea bilantului si contului de profit si pierdere, subliniindu-se activitatea comerciala reala, cu venituri importante.

Prin exceptie, se admit de unele legislatii si societati fara activitate în trecut, dar care pot dovedi ca obiectul lor de activitate va fi productiv în scurt timp. Nu se impune de bursa un procentaj minim de actiuni care sa fie detinute de public, dar firma sponsor va trebui sa dovedeasca ca va fi un numar suficient de actiuni detinute de public spre a se crea o piata secundara cu o lichiditate corespunzatoare. O societate care intra pe piata a treia trebuie sa-si ia un angajament fata de firma sponsor privind notificarea informatiilor.

G. PIAŢA LA GHISEU (OTC - OVER THE COUNTER)

Costurile de intrare în OTC sunt similare costurilor de intrare în piata a III-a. Sponsorul poate impune respectarea anumitor reguli cum ar fi nedezvaluirea unor informatii, investitorii nu sunt ocrotiti de regulamentul bursei.

H. EMISIUNEA DE ACŢIUNI PENTRU ACŢIONARII EXISTENŢI

Se poate efectua prin doua metode:

1. Metoda Scrip (pe baza de lista). În mod automat toti actionarii beneficiaza gratuit de noile actiuni emise, proportional cu valoarea actiunilor pe care le detin (lucru stabilit în statutul societatii). Acoperirea emisiei se face din fondurile de rezerva ale societatii, care se transforma în actiuni, majorând capitalul social fara a se majora averea patrimoniala, adica activul ramâne neschimbat.

În scopul cresterii numarului de actiuni fara afectarea fondurilor de rezerva, emisia se poate înfaptui si pe calea divizarii stocului de actiuni. Adica, actiunile existente se anuleaza si se înlocuiesc cu un numar sporit de actiuni cu valoare nominala mai mica, situatie în care valoarea capitalului social ramâne neschimbata.

2. Emisia pe baza de drepturi statutare. Prin statut se prevede dreptul de preemptiune al actionarilor existenti pentru cumpararea de actiuni dintr-o noua emisie. Noua emisie este motivata de necesitatea sporirii capitalului de investit într-un proiect nou sau pentru plata unor împrumuturi pe termen scurt. Pentru atragerea cumparatorilor din rândul actionarilor existenti emisia se va face cu un discount de 15-20% fata de valoarea de piata din momentul în care se anunta emisia. Metoda este folosita de societatile cotate la bursa care doresc sa-si mareasca capitalul social. Sunt de subliniat doua idei relativ la realizarea de asemenea emisii:

đ       în statutul societatii sa fie stipulat dreptul de preemptiune al actionarilor la cumpararea de actiuni din noile emisii;

đ       pentru a obtine cotarea la bursa, societatea sa se angajeze ca va face astfel de emisii.

Procedural, comitetul de directie trimite o circulara catre toti actionarii societatii prin care le anunta noua emisie, cu motivarea necesara si procedura de urmat. De regula, emisia este subscrisa de o banca de investitii sau de o alta autoritate financiara de notorietate. Exista argumente contra subscrierii pe calea sus mentionata, precum:

đ       daca valoarea de piata este mult mai mare decât valoarea pentru noile actiuni, devine inutila subscrierea prin intermediar, deoarece actiunile se pot vinde usor;

đ       toti actionarii existenti pot beneficia de un discount substantial, iar cei neinteresati în subscriere pot sa-si vânda drepturile pe piata.

Exista si argumente pro intermediar: un pret foarte scazut poate sugera unor investitori potentiali, mai putin versati, o lipsa de încredere în bunul mers al societatii.

De regula, pretul actiunilor se poate modifica în urma anuntarii unei emisii noi. Desi la prima vedere se poate concluziona ca societatea nu-si poate asigura finantarea din profitul capitalului existent, în fond se poate argumenta cu angajarea acesteia pentru înfaptuirea de proiecte noi de investitii. Anuntul pentru o noua emisie este însotit de informatii documentare asupra scopului emisiei si asupra perspectivei dividendelor.

I.                   PRELUĂRI DE SOCIETĂŢI

Daca o societate achizitioneaza majoritatea actiunilor cu drept de vot ale altei societati, ultima, în fapt, a fost preluata de prima. Preluarea poate fi efectuata:

đ       prin plata de bani gheata;

đ       prin substituirea actiunilor unei societati cu actiunile altei societati rezultate dintr-o noua emisie;

đ       prin aplicarea ambelor metode, combinat sau ca alternativa.

2.2. Mecanismul tranzactiilor cu titluri si alte active

În general, tranzactiile încheiate în bursele de valori au ca obiect doua mari categorii de titluri: (1) titluri primare (actiuni, obligatiuni etc.), care sunt instrumente traditionale; (2) titluri derivate (futures, options) si sintetice (indici). Cele din a doua categorie  au aparut mai recent pe pietele bursiere si de aceea, au un mecanism de tranzactie propriu, diferit de cel al titlurilor primare.

Tipuri de tranzactii bursiere. Tranzactiile bursiere sunt prin excelenta tranzactii intermediate, adica ele nu se încheie direct între parti ci prin intermediul brokerilor sau dealerilor. Dupa tipul contului deschis de client la agentul de bursa, tranzactiile sunt de doua tipuri: (1) tranzactii cash, care presupun plata imediata a titlurilor cumparate (cumparatorul trebuie sa achite din contul sau deschis la broker, contravaloarea titlurilor achizitionate); (2) tranzactii în marja, care se realizeaza fara ca cumparatorul sa aiba obligatia alimentarii contului lui deschis la broker cu contravaloarea titlurilor cumparate, ci sa plateasca si sa mentina o marja (o cota parte din valoarea titlurilor achizitionate) reglementata de bursa.

Tranzactiile cu titluri financiare  se executa imediat, spre deosebire de cele de pe pietele de schimb la termen unde tranzactiile la vedere sunt relativ rare. Dupa momentul executarii contractului, tranzactiile cu titluri financiare se împart în 3 categorii: (1) tranzactii cu lichidare imediata, în cadrul carora în aceeasi zi bursiera se realizeaza atît livrarea titlurilor din contul vânzatorului în cel al cumparatorului, cât si al banilor din contul cumparatorului în cel al vânzatorului; (2) tranzactii cu lichidare normala care se realizeaza la un numar prestabilit de zile dupa încheierea contractului; (3) tranzactii cu lichidare printr-un aranjament, în cadrul carora lichidarea se face la o scadenta care nu poate fi mai mare de 60 de zile. 

Etapele derularii unei tranzactii în bursa sunt urmatoarele:

a) Initierea operatiunii. Investitorii bursieri sunt fie cumparatori, fie vânzatori. Pentru a demara procedura de tranzactie acestia trebuie sa ia legatura cu o firma membra a bursei, care poate sa tranzactioneze instrumentul solicitat. Aceasta faza este denumita initierea operatiunii. În primul rând, investitorul trebuie sa-si deschida un cont al clientului la broker. Acest cont va fi un cont în moneda de tranzactii pentru cumparator sau un cont de evidenta al titlurilor detinute de vânzator. Contul cumparatorului trebuie sa contina suma echivalenta valorii tranzactiei în cazul tranzactiilor cash, sau numai o cota denumita marja în cadrul tranzactiilor în marja. În cazul vânzarilor în lipsa (short sales), vânzatorul nu trebuie sa detina initial titlurile pe care le vinde, deci contul lui la broker în acest caz va fi descoperit.

O a doua operatiune care este de fapt simultana cu prima consta în ordinul de tranzactionare pe care investitorul îl adreseaza firmei de intermediere bursiera solicitata. Acesta poate fi ordin de vânzare sau ordin de cumparare, dupa pozitia pe care vrea sa o adopte investitorul pe piata (vânzator sau cumparator). Dupa ce primeste ordinul de la client - operatie ce se întâmpla de obicei într-un birou ce nu trebuie sa fie neaparat localizat în perimetrul bursei - agentul de bursa (membru al bursei) transmite ordinul biroului situat în ringul bursei prin fax sau electronic, iar de aici ajunge la brokerul de ring, intermediarul ce are rolul de a participa la licitatia bursiera. Sigur ca în prezent, o data cu dezvoltarea tranzactiilor electronice, este suficienta înregistrarea ordinului în memoria calculatorului brokerului, care îl va transmite în calculatorul central bursier, unde va avea loc a doua etapa. 

b) Licitatia bursiera reprezinta a doua mare etapa în mecanismul tranzactiilor bursiere. Dupa ce primeste ordinul, brokerul de ring, fie ca tranzactioneaza cu ajutorul calculatorului, fie ca negociaza cu un specialist, cu un makler sau cu alt broker, participa la procesul de contractare bursiera, concomitent cu stabilirea pretului, proces desfasurat în conditii de concurenta libera. Rezultatul este contractul bursier care este standardizat si prin care o parte vinde, iar cealalta cumpara titlul bursier, la pretul negociat si stabilit prin licitatie bursiera. Pretul astfel stabilit poarta numele de curs bursier. Acest procedeu este diferit de la o bursa la alta dar peste tot are caracteristica de a fi transparent, liber, "fair", si de a stimula concurenta pura. Cursul astfel stabilit este comunicat oficial pentru a fi afisat sau transmis presei, publicului în general sau sistemului informatic al bursei. De asemenea, brokerul de ring transmite firmei membra a bursei rezultatul tranzactiei.

c) Executarea contractului. Ultima etapa este cea a executarii contractului încheiat în bursa. Ea începe prin comunicarea tranzactiilor contractate Casei de Lichidare. Membrii bursei sunt de obicei si membri ai casei de lichidare iar daca nu, informatiile sunt transmise unui membru al casei de lichidare cu care brokerul are contract. Acesta le transmite Casei, Casa preia toate informatiile legate de contractele bursiere încheiate, fie de la membrii ei, fie direct din ring, le prelucreaza iar apoi le transmite bancii de compensare. Aceasta, care poate face parte din Casa de Lichidare, crediteaza contul brokerului vânzatorului si debiteaza contul brokerului cumparatorului, respectiv transfera titlurile din contul agentului vânzatorului în contul agentului cumparatorului. Astfel se realizeaza compensarea tranzactiei între membrii Casei  de Lichidare. Ultimul pas este realizat prin transferarea informatiei catre investitorii ce au declansat mecanismul bursier si totodata se realizeaza si debitarea contului cumparatorului deschis la broker, respectiv creditarea contului vânzatorului.

2.3. Operatiuni cu titluri financiare derivate

Piata contractelor futures si cu optiuni reprezinta ansamblul relatiilor dintre participantii la piata cu privire la exersarea si redistribuirea drepturilor ce izvorasc din detinerea si garantarea acestor contracte.

Contul de marja este acel cont în care sunt înregistrate tranzactiile cu contracte futures si optiuni ce au loc în contul de numerar. În acest cont se determina excedentul de valoare sau pierderea de valoare zilnica, elemente care stau la baza fie a platilor de excedent, fie a solicitarilor de echilibrare pentru mentinerea sumei din cont peste nivelul specificat.

Contractul de cont client reprezinta contractul dintre client si agentia de brokeraj privind conditiile generale de tranzactionare la termen a activelor financiare, monetare sau a titlurilor de marfuri existente pe pietele bursiere, contract în care sunt înregistrate conditiile în care intermediarul de bursa va executa ordinele transmise în scris de catre titularul de cont sau împuternicitul sau cu tranzactionarea acestor produse, obligatiile agentiei de brokeraj si ale clientului.

Contractul de cont client include ca anexa cererea de deschidere de cont. Contractul de cont trebuie semnat de ambele parti înainte de efectuarea tranzactiei initiale. Clientul dispune liber de sumele existente în cont , iar riscul pierderii si profitul obtinut prin tranzactiile la termen îi revine în totalitate.

Contul de marja are si o functie de evidenta zilnica a tuturor pozitiilor detinute de catre titularul de cont. Structura contului de marja si procedurile de lucru în cont sunt uniformizate, iar clauzele contractelor de cont client sunt diferite, pentru a raspunde eterogenitatii clientilor si a intereselor lor.

Înregistrarea operatiunilor în contul de marja are loc în momentul confirmarii în scris a executarii acesteia.

Operarea datelor în registrul de ordine al agentiei de brokeraj se efectueaza în urmatoarea ordine:

Ű     lansarea ordinului de tranzactie, consta în initiativa clientului care solicita efectuarea unei operatiuni în contul sau. Pe baza ordinului scris transmis agentului de bursa, acesta fixeaza conditiile în care doreste sa aiba loc tranzactia, utilizând o anumita categorie de ordine (la piata, limita sau stop).

Ű     pe baza acestor date, clientul completeaza formularul de "ordin de tranzactionare", document standardizat care cuprinde datele necesare privind titularul de cont, piata (futures sau options), titlul financiar ce urmeaza a fi tranzactionat, tipul operatiunii (vânzare sau cumparare), cantitatea, pretul limita sau stop, scadenta, comisionul, marja initiala totala, rezerva. Agentul completeaza acest formular cu numarul de cont al clientului, data si ora receptionarii ordinului si îl înregistreaza în centralizatorul de ordine.

Ű     confirmarea lansarii tranzactiei este operatia prin care agentul de bursa raspunde clientului ca întelege conditiile de executare a ordinului si verifica daca sunt îndeplinite de catre acesta cerintele de solvabilitate privind raspunderea asumata, informându-l pe acesta ori de câte ori sunt discrepante între raspunderea asumata de client si scopul tranzactiei mentionate anterior, cu ocazia deschiderii contului. Dupa rezolvarea acestor probleme, agentul confirma angajarea sa în executarea ordinului lansat de catre client;

Ű     transmitere ordinului spre executie, este operatiunea prin care agentul, în functie de organizarea interna a societatii si a pietei pe care urmeaza sa aiba loc acea tranzactie, transmite ordinul depersonificat în piata respectiva.

Etapele ulterioare executarii ordinului în ring sunt:

1. Confirmarea executarii ordinului. Are loc imediat dupa executia fiecarui ordin, agentul de bursa contacteaza clientul si raporteaza verbal acestuia despre executarea ordinului, specificând clientului conditiile în care s-a executat tranzactia, respectiv pretul si cantitatea la care a fost executat ordinul. La sfârsitul zilei, agentia de brokeraj procedeaza la transmiterea scrisa a confirmarii tranzactiei si a situatiei contului, pe adresa indicata de client;

2.   Înregistrarea tranzactiei în contul clientului Are loc imediat dupa primirea situatiei cumulate de casa de compensatie. Fiecare tranzactie se înregistreaza cronologic, separat si se adauga în contul clientului la contactele executate anterior, pe tipuri de contracte si scadente. Datele privind orice tranzactie sunt accesibile numai agentului de bursa, superiorului sau/si serviciului de evidenta si contabilitate din societate. Este bine sa existe înregistrari ale tranzactiilor atât electronic, cât si pe suport material;

3. Decontarea si compensarea tranzactiilor efectuate pe contul clientului se realizeaza de catre agentia de brokeraj. Decontarea si compensarea tranzactiilor efectuate de catre agentia de brokeraj pe contul ei si al clientilor se realizeaza de catre membrul compensator, urmând procedurile casei de compensatie. Odata cu deschiderea contului de marja, fiecare client va fi informat despre procedurile de tranzactionare, raspunderea si riscul neîndeplinirii la timp a obligatiilor contractuale privind orice tranzactie si acesta trebuie sa însemne, separat un acord al executiei tranzactiei fortate.

În cazul în care clientul nu îsi poate onora obligatia de plata dupa trecerea perioadei fixate de reglementari, agentia de brokeraj a carui client nu raspunde apelului în marja are dreptul sa efectueze lichidarea fortata a pozitiilor descoperite pentru evitarea situatiei de insolvabilitate.

Lichidarea fortata se realizeaza prin vânzarea sau cumpararea unui numar de contracte futures astfel încât pozitiile ramase deschise sa fie acoperite de suma existenta în contul de marja. Lichidarea fortata se executa la piata.

Ordinele de tranzactionare

Înainte de a se decide folosirea contractelor futures sau a optiunilor este bine sa fie cunoscute modalitatile de deschidere a unui cont si de executie a tranzactiilor. Oricine doreste sa tranzactioneze pe piata futures trebuie sa-si deschida un cont la o agentie de brokeraj, membra a BMFMS. Când se solicita agentiei sa execute un ordin ea trebuie sa ia legatura cu decker-ul care se afla în bursa. De acolo ordinul este trimis în ring pentru a fi executat de broker. Ulterior se va comunica confirmarea tranzactiei.

În functie de tipul ordinului si de conditiile pietei cash, acest întreg circuit al ordinului poate fi realizat doar în câteva secunde.

Este obligatoriu ca, în momentul în care este contactata agentia de brokeraj, clientul sa stabileasca de comun acord cu agentia nivelul comisioanelor pe care le datoreaza pentru serviciile prestate.

Exista trei tipuri fundamentale de ordine: ordine de cumparare, de vânzare si ordine spread. Ele sunt transmise firmei de brokeraj din ringul bursei, prin fax sau electronic. Dupa ce ordinul a fost notat, este dat unui runner, este preluat apoi de catre brokerul din ring al agentiei (din ringul corespunzator), pentru a fi executat. Daca ordinul este executat, atunci runnerul aduce ordinul înapoi la biroul agentiei, de unde se va face confirmarea telefonica a îndeplinirii lui catre client.

Ordinul de tranzactie cuprinde instructiuni date de catre investitor agentului sau agentiei de brokeraj la care a deschis cont, cu privire la conditiile în care doreste sa se execute vânzarea sau cumpararea titlurilor financiare specificate, în contul si pe raspunderea sa.


CAPITOLUL  III

BURSA DE VALORI BUCUREsTI

3.1. Rolul bursei în economiile emergente

O întrebare pe care si-o pun deseori (si uneori obsesiv) întreprinzatorii si firmele mai mari sau mai mici este: cum sa facem rost de capital? Raspunsurile nu sunt multe si de-a lungul timpului ele au fost aceleasi: fie utilizarea propriei averi, fie solicitarea unei subventii de la stat sau de la o alta institutie sau de oriunde altundeva, fie obtinerea unui credit bancar sau, în fine, apelarea la piata bursiera. Prima varianta este posibila doar pentru cei - putini de altfel - favorizati de soarta. A doua posibilitate ne apare înca si mai putin realista si este determinata de situatii exceptionale. In ceea ce priveste creditul bancar, desi este o varianta mai realista decât celelalte doua, nu este poate tocmai cea mai dorita în primul rând pentru ca este scump (dobânzile sunt, în general, destul de ridicate si în al doilea rând, bancile pun o serie de conditii dure si stricte, deseori greu de îndeplinit de catre solicitant.

O posibilitate pentru un întreprinzator sau pentru o firma de a obtine bani (capital) totusi, evitând problemele ridicate de variantele de mai sus, este reprezentata de vânzarea publica de actiuni sau de obligatiuni cu ajutorul bursei. Bursa asigura cel mai scurt si eficient circuit între economiile sau surplusul temporar de capital al celor care doresc sa investeasca pe termen mediu sau lung (fie ca este vorba de firme, fonduri, banci, companii de asigurare sau de simple persoane particulare) si nevoile de finantare ale întreprinzatorilor sau ale societatilor comerciale. Bursa devine astfel un concurent puternic pentru banci, reprezentând o alternativa serioasa la creditul bancar, asa cum aratam, de cele mai multe ori mult mai scump si dificil de obtinut.

Din cele de mai sus se desprinde clar rolul principal al pietelor bursiere si anume acela de finantare a economiei (în speta a agentilor economici) prin mobilizarea capitalurilor pe termen mediu si lung. De asemenea, un alt rol important al bursei este acela ca aceasta înlesneste circulatia capitalurilor, titlurile financiare putând fi usor transformate în lichiditati sau schimbate în alte titluri, prin vânzarea sau revânzarea lor pe aceasta piata si nu în ultimul rând rolul bursei este acela de a asigura:

1.     Corecta "echilibrare" a cererii si ofertei având la baza un numar cât mai mare de participanti, din ambele categorii (vânzatori si cumparatori);

2.     Metodologia de tranzactionare extrem de rapida, asistata de tehnica de calcul si personal specializat, prin tipizarea formularelor de contracte bursiere si standardizarea calitatii produselor negociate, prin admiterea la tranzactionare numai a agentilor specializati etc.;

3.     Constituirea unor depozite bancare de garantii, atât pentru cumparatori cât si pentru vânzatori, prin controlul permanent, prin intermediul unor comisii avizate, a bonitatii si bunei credinte a agentilor bursieri, printr-o metodologie specifica de certificare a calitatii produselor negociate etc.;

4. Limitarea procentuala, maxim admisa, de variatie zilnica a preturilor;

5. Crearea diferitelor tipuri de contracte bursiere (spot, forward, futures, option etc.).

Ani '90 au reprezentat o perioada dinamica pentru pietele financiare globale. Schimbarile în filosofiile politice si economice catre piete libere si capitalism au produs o crestere a cererii de capital. Urmând exemplul Occidentului si al economiilor "tigrilor" asiatici numeroase economii emergente au promovat bursele de valori ca pe un pilon important al progresului economic. Colapsul comunismului si adoptarea politicilor de piata au adus la dezvoltarea burselor de valori în aceste tari. Chiar si în tari comuniste, cum ar fi China si Vietnam exista burse de valori destinate facilitarii mobilizarii capitalului si alocarii lui spre utilizari eficiente.

În tarile emergente sunt peste 26.000 de companii listate la bursa, cu o valoare de peste 1,5 miliarde lire sterline. Valoare totala a tuturor companiilor listate la bursele de valori din întreaga lume se ridica la peste 25.000 de miliarde de lire sterline. În mod cert bursele de valori reprezinta un element important al societatii moderne si sofisticate în care traim. Bursele de valori nu sunt doar un loc vital de întâlnire a investitorilor si o sursa de finantare pentru afaceri, ele permit o alocare eficienta a resurselor într-o societate, ceea ce înseamna un mix optim de bunuri si servicii produse pentru satisfacerea nevoilor oamenilor.

În ultimul deceniu s-a remarcat nu numai o crestere a însemnatatii burselor în tarile dezvoltate, ci si o crestere notabila în dimensiunile si importanta burselor mai vechi. Acest fapt este ilustrat prin aceea ca valoarea de piata a actiunilor emise de companiile listate depasesc PNB al tarii respective. Acest fapt este evident în tari cum ar fi Canada, Franta, Japonia Suedia, Marea Britanie, SUA. În unele tari ca Finlanda, Olanda, Elvetia, Hong Kong, capitalizarea pietei este mai mult decât dublu PNB. 

3.2.   Bursa de Valori Bucuresti

   3.2.1.  Prezentarea generala si managementul  Bursei de Valori Bucuresti

Activitatea bursiera în tara noastra dateaza din anul 1839, prin întemeierea burselor de comert. La 1 decembrie 1882 a avut loc deschiderea oficiala a Bursei de Valori Bucuresti (BVB), iar peste o saptamâna a aparut si cota bursei, publicata în Monitorul Oficial. De-a lungul existentei sale, activitatea bursei a fost afectata de evenimentele social-politice ale vremii (rascoala din 1907, razboiul balcanic 1912-1913), bursa fiind închisa apoi pe perioada primului razboi mondial. Dupa redeschiderea sa, a urmat o perioada de sapte ani de cresteri spectaculoase, urmata de o perioada tot de sapte ani de scadere accelerata. Activitatea Bursei de Efecte, Actiuni si Schimb se întrerupe în anul 1941, moment în care erau cuprinse la cota bursei actiunile a 93 de societati si 77 de titluri cu venit fix (tip obligatiuni).

Bursa de Valori Bucuresti este constituita ca o institutie publica non-profit, desfasurându-si activitatea pe principiul autofinantarii, si care are ca scop oferirea unui cadru organizat si legal pentru întâlnirea cererii cu oferta de capital pe termen mediu si lung.

Dupa o perioada de întrerupere de 50 de ani, Bursa de Valori Bucuresti s-a redeschis la 23 iunie 1995, prin fondarea Asociatiei Bursei de catre 24 de societati de valori mobiliare, si printr-o decizie a guvernului României, ca institutie finantata de la bugetul de stat, urmând ca în termen de 3 ani de la înfiintare, sa ramburseze din comisioanele aplicate tranzactiilor efectuate suma alocata la înfiintarea sa.

Bursa de Valori Bucuresti a fost înfiintatǎ pe baza Deciziei nr. 20/21.04.1995 a Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare. BVB este investitǎ cu personalitate juridicǎ, încheie bilant contabil si are cont bancar. Activitatea sa se desfǎsoarǎ în conformitate cu prevederile Legii nr. 52/1994 în scopul realizǎrii unei piete organizate pentru negocierea valorilor mobiliare admise la cotǎ si al asigurǎrii publicului, prin activitatea intermediarilor autorizati a unor sisteme, mecanisme si proceduri adecvate pentru efectuarea continuǎ, ordonatǎ si echitabilǎ a tranzactiilor cu valori mobiliare.

Dupa aprobarea de catre Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare a Regulamentelor si Procedurilor de functionare si operare, Bursa de Valori Bucuresti si-a început activitatea în mod efectiv, realizând primele tranzactii la data de 20 noiembrie 1995, în incinta pusa la dispoztie de Banca Nationala a României. În cadrul primei sedinte de tranzactionare, societatile de valori mobiliare membre ale Asociatiei Bursei au putut negocia 905 actiuni a 6 societati comerciale cotate.

În prezent societatea comerciala Bursa de Valori Bucuresti S.A. are 84 de actionari, capitalul social înregistreaza valoarea de 34.844.300 lei, corespunzator unui numar de 3.484.430 de actiuni cu valoare nominala de 10lei/actiune.Titlurile de capital emise de BVB SA sunt dematerializate. Actiunile detinute de actionarii care au primit autorizatie valabila emisa de CNVM fac parte din categoria actiunilor ordinare (3.461.114 actiuni). Un alt tip de titluri de capital, cele din categoria actiunilor preferentiale (în total 23.316 actiuni), sunt în proprietatea Asociatiei Brokerilor (4.479 actiuni), a actionarilor provenind din foste societati de servicii de investitii financiare (13.437 actiuni) care nu detin autorizatie valabila emisa de catre CNVM si a actionarilor persoane fizice (5.400 actiuni).

Calitatea este considerata de catre managementul BVB o conditie esentiala a mentinerii pozitiei actuale de lider national pe piata bursiera româneasca. Viziunea, misiunea si valorile organizatiei au fost definite având în vedere acest aspect.

În stabilirea coordonatelor viitoare ale organizatiei, managementul a pornit de la ideea consolidarii unei institutii bursiere pe deplin capabile sa recepteze cerintele în continua schimbare ale clientilor si sa îsi adapteze rapid oferta la acestea. Pe lânga aceasta, viziunea BVB a înglobat interesele si asteptarile angajatilor, evaluând obiectiv nivelul actual de performanta si potentialul acestora.

În vederea îmbunatatirii permanente a activitatilor desfasurate, cresterii eficientei, satisfacerii depline a cerintelor clientilor si depasirii asteptarilor acestora, BVB a implementat Sistemul de Management al Calitatii, aliniat prevederilor standardului ISO 9001:2000, fapt certificat de TÜV Management Service GmbH în iunie 2002. Acelasi organism acreditat international a recertificat în urma auditului efectuat în iunie 2005, Sistemul de Management al Calitatii implementat de BVB.

Aplicarea Modelului de Excelenta EFQM în cadrul BVB se încadreaza în eforturile de îmbunatatire continua care urmaresc satisfacerea tuturor factorilor interesati (clienti, actionari, angajati, parteneri, mediu social). Mentinerea si îmbunatatirea Sistemului de Management al Calitatii este responsabilitatea fundamentala a managementului BVB. Pentru realizarea acestora a fost numit un reprezentant al managementului pentru Sistemul de Management al Calitatii. În acelasi scop, conducerea organizatiei asigura resursele necesare perfectionarii si specializarii profesionale.

Managementul BVB acorda o mare importanta exemplului personal, astfel încât prin participarea la cursuri, seminarii, conferinte, schimburi de experienta, liderii organizatiei îsi sporesc în continuu nivelul de pregatire si performantele.

Principiile care guverneazǎ aceastǎ institutie ca piatǎ organizatǎ de valori mobiliare sunt accesibilitatea, informarea, etica pietei si neutralitatea.

Accesibilitatea se referǎ la angajamentul pe care si-l asumǎ Bursa de a asigura accesul egal al societǎtilor membre si, respectiv, a societǎtilor emitente listate la Bursǎ.

 Bursa este, de asemenea, obligatǎ sǎ asigure permanent agentilor de bursǎ si investitorilor, suficientǎ informatie despre societǎtile tranzactionate si despre preturile valorilor mobiliare emise de acestea.

Asigurarea cǎ piata valorilor mobiliare functioneazǎ într-un mod care sporeste încrederea utilizatorilor, autoritǎtilor si publicului larg în general, intrǎ tot în atributiile Bursei.

Neutralitatea cu care Bursa actioneazǎ si mentinerea integritǎtii în relatia cu toti participantii la piatǎ, precum si cu alte institutii sau organizatii care supravegheazǎ sau opereazǎ în piata de capital este alt angajament pe care si-l asumǎ Bursa de Valori Bucuresti.

Bursa poate stabili relatii de asociere bilateralǎ cu burse din alte tǎri si se poate afilia la forurile internationale ce reunesc institutiile specifice pietelor de capital.

Bursa de Valori îndeplineste rolul preponderent pe care îl are pe piata de capital româneascǎ prin respectarea unor cerinte de transparentǎ a pietei bursiere, protectia investitorilor, de asigurare a unor nivele de eficientǎ si lichiditate corespunzǎtoare pentru titlurile tranzactionate. Astfel, ea oferǎ investitorilor garantie moralǎ si securitate financiarǎ prin mǎsurarea continuǎ a lichiditǎtii valorilor mobiliare înscrise la cotǎ.

Bursa completeazǎ circuitele necesare pentru ca resursele financiare disponibile în piata de capital sǎ poatǎ ajunge în zonele productive, la societǎtile comerciale emitente de titluri, care le pot utiliza în mod eficient.

Asociatia Bursei de Valori Bucuresti reprezintǎ organul suprem de luare a deciziilor privind activitatea bursierǎ, fiecare societate de valori membrǎ având dreptul la un vot în adunǎrile generale ale Asociatiei.

Membrii Asociatiei Bursei sunt societǎtile de valori mobiliare si primesc din partea Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare "Autorizatia de Negociere în Bursǎ".

Calitatea de membru al Asociatiei Bursei este dobânditǎ la data înscrierii societǎtii de valori mobiliare autorizate sǎ negocieze în Bursǎ în Registrul de Asociati. Înscrierea în acest registru se efectueazǎ de cǎtre secretariatul Asociatiei Bursei, la data adoptǎrii hotǎrârii de admitere în Asociatie de cǎtre Comitetul Bursei.

Membrii Asociatiei Bursei se bucurǎ în mod egal de toate drepturile conferite de calitatea de membru, indiferent de data dobândirii acestei calitǎti. Membrii vor respecta Statutul Asociatiei Bursei, regulamentele, procedurile si orice alte reglementǎri emise de cǎtre Bursǎ si Comisia Nationalǎ a Valorilor Mobiliare.

Conducerea BVB este realizatǎ de cǎtre Comitetul Bursei (Board of Governors). Acesta este format din 9 reprezentanti, alesi de cǎtre Asociatia Bursei. Comitetul numeste si Directorul General al Bursei care este responsabil cu conducerea executivǎ a activitǎtii institutiei, precum si cu reprezentarea ei.

Comisarul General al Bursei este un reprezentant al Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare, care are rolul de a supraveghea si controla activitatea bursierǎ.

Comisiile Speciale care îsi desfǎsoarǎ activitatea pe lângǎ Comitetul Bursei sunt organe cu caracter decizional si consultativ. Ele sunt înfiintate prin decizii ale Comitetului Bursei. În cadrul BVB functioneazǎ trei astfel de comisii: Comisia de Eticǎ si Conduitǎ, Comisia de Înscriere la Cotǎ si Comisia de Dezvoltare, Produse Noi.

Activitatea Comisiilor Speciale ale Bursei este guvernatǎ de urmǎtoarele principii :

1.     principiul autonomiei ;

2.     principiul obiectivitǎtii;

3.     principiul protectiei investitorilor;

4.     principiul promovǎrii dezvoltǎrii pietei bursiere;

5.     principiul rolului activ.

Rolul Comisiei de Înscriere la Cotǎ constǎ în asigurarea unei activitǎti unitare, ordonate si eficiente de înscriere, promovare, retrogradare si retragere de la Cota Bursei a valorilor mobiliare.

Comisia de Eticǎ si Conduitǎ urmǎreste respectarea prevederilor Codului de Eticǎ si Conduitǎ si ale reglementǎrilor Bursei, în mǎsura în care este abilitatǎ prin reglementǎrile respective.

Comisia de Dezvoltare, Produse Noi sustine eforturile de diversificare a tipurilor de operatiuni de bursǎ si de valori mobiliare care fac obiectul acestora, precum si de îmbunǎtǎtire a reglementǎrilor Bursei de Valori Bucuresti.

     3.2.2.  Functionarea Bursei de Valori Bucuresti

O data cu înfiintarea bursei, cu sprijin din partea autoritatilor canadiene, s-a hotarât ca specializarea personalului sa se efectueze în institutii similare din Canada, iar sistemul de tranzactionare STEA (Sistemul de Tranzactionare Electronica Automata) sa fie adaptat conditiilor specifice României.

Astfel s-a ajuns nu numai la un sistem compatibil cu marile burse ci si la un sistem extrem de performant si de bine integrat în privinta functionalitatilor oferite.

În cadrul Bursei de Valori Bucuresti sunt reglementate urmatoarele aspecte:

-         membrii bursei;

-         documentatia minima si forma ei;




-         executarea ordinelor si tranzactiilor;

-         conditiile de accedere la tranzactionare;

-         nivelul de capitalizare minim si volumul maxim permis al operatiunilor;

-         evidentierea contabila a operatiunilor bursiere în nume propriu si în numele clientilor;

-         depozitarea, compensarea si decontarea tranzactiilor.

Începând din anul 1999, sistemul STEA a fost treptat înlocuit cu sistemul de tranzactionare HORIZON. Acest sistem înlocuieste treptat ringul de tranzactionare prin strigare, conferind agentilor de bursa posibilitatea sa tranzactioneze direct de la calculatorul propriu (statia de lucru), printr-o legatura a acestuia cu Nucleul de tranzactionare, care editeaza si valideaza ordine, executa tranzactii si actualizeaza statistici si informatii despre tranzactii în urma executarii acestora.

Înscrierea la cota Bursei. Cota BVB este structurata pe urmatoarele sectoare:

1.     sectorul valorilor mobiliare emise de catre persoane juridice române;

2.     sectorul obligatiunilor si a altor valori mobiliare emise de catre stat, judete, orase, comune, de catre autoritati ale administratiei publice centrale si locale si de catre alte autoritati;

3.     sectorul international.

Sectorul valorilor mobiliare emise de catre persoane juridice române este organizat pe doua categorii: categoria a II-a (de baza) si categoria I.

đ       Pentru înscrierea la categoria de baza, exista urmatoarele cerinte pentru emitenti:

(a)  înregistrarea la Oficiul de Evidenta a Valorilor Mobiliare (OEVM);

(b) libera transferabilitate a valorilor mobiliare;

(c)  înregistrarea valorilor mobiliare la Registrul Bursei sau la o societate de registru independenta, conectata la sistemul Bursei; emitentul va încheia Contractul de Registru cu Bursa, care va actiona ca agent de depozitare, de înregistrare si de transfer;

(d) furnizarea de servicii adecvate catre detinatorii de valori mobiliare (în scopul asigurarii protectiei investitorilor);

(e)  furnizarea de informatii;

(f)   plata comisioanelor;

(g)  legatura cu Bursa;

(h)  certificarea datelor furnizate de catre emitent prin institutii specializate;

(i)    angajamentul de înscriere si mentinere la cota Bursei; (emitentul va trebui sa adere la conditiile si termenii Angajamentului de înscriere si mentinere la Cota Bursei).

đ       Pentru înscrierea la categoria I, exista urmatoarele cerinte pentru emitenti:

(a)  îndeplinirea cerintelor pentru categoria de baza;

(b) emitentul sa-si fi desfasurat activitatea în ultimii 3 ani;

(c)  emitentul sa fi obtinut profit net în ultimii 2 ani de activitate;

(d) capitalul social trebuie sa fie de cel putin echivalentul înm lei a 8 milioane eur, la cursul BNR;

(e)  emitentul trebuie sa prezinte cash-flow pentru ultimul an calendaristic de activitate si un plan de afaceri pentru urmatorii 2 ani calendaristici;

Pentru ca actiunile unei firme sa fie înscrise la cota bursei, este necesar ca cel putin 15% din numarul actiunilor emise si aflate în circulatie sa fie detinute de cel putin 1800 de actionari, excluzând persoanele implicate si angajatii emitentului. Fiecare dintre acesti 1800 de actionari trebuie sa detina un numar de actiuni a caror valoare totala minima sa fie de 100.000 lei. Procentul minim de 15% mentionat mai sus trebuie sa reprezinte minimum 75.000 de actionari.

Pentru ca obligatiunile sa fie cotate la bursa, este necesar ca cel putin 30% din titlurile emise si aflate în circulatie sa fie detinute de cel putin 1000 de detinatori, excluzând persoanele implicate si angajatii emitentului. Fiecare din acesti 1000 de detinatori trebuie sa detina un numar de obligatiuni a caror valoare totala minima sa fie de 300.000 lei. Procentul de 30% mentionat mai sus trebuie sa reprezinte minim 50.000 de obligatiuni.

Obligatiunile si alte valori mobiliare emise de catre stat, judete, orase, comune, autoritati ale administratiei publice centrale si locale si de catre alte autoritati sunt de drept emise la Cota la primirea de catre BVB a respectivului document de emisiune si a platii comisionului prevazut în procedurile bursiere.

Valorile mobiliare straine, emise de catre persoane juridice straine, vor fi înscrise la Cota BVB în cadrul sectorului international, fiind afisate distinct de cele autohtone. Pentru a avea înscrise valorile mobiliare în cadrul sectorului international, emitentii acestora trebuie sa întruneasca conditiile pe care trebuie sa le îndeplineasca si emitentii autohtoni, persoane juridice române, cu mentiunea de a avea respectivele valori mobiliare depozitate la o societate comerciala de depozitare colectiva a valorilor mobiliare, desemnata de catre Bursa si de a fi înscrise pe o piata organizata din tara în care au fost emise, recunoscuta de catre BVB.

Mentinerea la Cota Bursei. Pentru mentinerea la Cota Bursei, emitentii valorilor mobiliare trebuie sa achite comisionul de mentinere, respectiv sa realizeze furnizarea informatiilor cerute de Bursa, informând permanent si pe deplin publicul atât despre evenimentele importante cât si despre deciziile ce pot afecta pretul valorilor mobiliare.

Furnizarea informatiilor trebuie sa fie subiectul unui anunt facut catre Bursa, înaintea oricarui comunicat destinat informarii publicului prin mass-media. Informatiile furnizate trebuie sa aiba un continut cert, corect, suficient. La furnizarea informatiilor se tine cont de modul de distribuire a informatiilor, de momentul în care are lor aceasta distribuire, de conditiile generale sui specifice ale pietei, precum si de alte criterii stabilite de bursa.

Bursa poate solicita emitentului orice documentatie necesara analizarii comunicatelor destinate informarii publicului prin intermediul mass-media. Emitentilor li se solicita sa pastreze contactul cu Bursa în vederea reglementarii problemei furnizarii de informatii.

Orice fluctuatii anormale în pretul de piata al valorilor mobiliare vor fi subiectul unor analize specifice efectuate de catre Bursa iar daca respectivele fluctuatii se vor dovedi rezultatul unor scurgeri de informatii, Bursa va interveni luând masurile adecvate situatiilor respective.

Începând din 1999, regimul furnizarii de informatii pentru mentinerea la Cota Bursei a cunoscut unele suplimentari. Astfel se accentueaza necesitatea mentinerii transparentei si, cel mai important în contextul mentinerii pietei de capital românesti, emitentii sunt obligati sa stabileasca si sa aduca imediat la cunostinta Bursei si publicului data-limita pâna la care vor efectua plata dividendelor curente cuvenite, si de asemenea sunt obligati sa faca plata dividendelor fara privilegii si fara discriminari, prin stabilirea unor criterii juste si echitabile.

Fluxul operatiunilor la BVB se desfasoara pe mai multe zile, dupa cum urmeaza:

I. Ziua T - 1 = ziua emiterii ordinului (pre-ziua tranzactiei.   Pentru a cumpara sau vinde actiuni ale societatilor comerciale înscrise la Cota BVB, persoanele fizice sau juridice interesate trebuie sa se adreseze uneia din societatile de servicii de investitii financiare membre ale Asociatiei Bursei de Valori Bucuresti, care au acces direct sau indirect (prin intermediul altui SSIF) la sistemul de tranzactionare al Bursei, urmând sa parcurga urmatoarele doua etape:

Ű     încheierea unui contract de intermediere a valorilor mobiliare cu SSIF, contract ce constituie baza legala pe care agentul de valori mobiliare va executa ordinul clientului la bursa;

Ű     dupa încheierea contractului între cele doua parti, agentul de valori mobiliare va completa pentru client o Cerere de Deschidere de Cont, respectiv deschiderea unui cont

o       în numerar, în cazul în care a fost emis un ordin de cumparare, cont în care se va depune suma de bani necesara cumpararii actiunilor;

o       de valori mobiliare, în cazul în care a fost emis un ordin de vânzare, cont în care clientul îsi va depune valorile mobiliare pe care doreste sa le vânda.

a) În cazul ordinului de cumparare, valoarea sumei depuse se calculeaza pe baza pretului de referinta (pretul mediu) din ultima sedinta de tranzactionare. La încheierea contractului, agentul de valori mobiliare va negocia cu clientul comisionul aplicat serviciului prestat, care nu poate depasi 8% din valoarea tranzactiei încheiate în ring.

Transmiterea ordinului catre SSIF-ul ales poate avea loc în orice zi între cele 2 sau 3 sedinte de tranzactionare în bursa. Pâna în acest moment, desi SSIF-ul a preluat ordinul de vânzare sau de cumparare de la client, sistemul computerizat al bursei nu recunoaste înca acest ordin. 

În faza premergatoare tranzactiei agentul de valori mobiliare de la sediul SSIF-ului va transmite datele de identificare a clientului (nume, adresa, buletin, telefon, în vederea introducerii lor în baza de date aferenta Registrului Bursei.

b) În cazul ordinului de vânzare, clientul înregistrat deja în zona asa-numitilor clienti nearondati va fi transferat în zona clientilor arondati.

II. Ziua T = ziua tranzactiei. O data ce ordinul a fost plasat SSIF-ului, iar banii, respectiv actiunile se afla în cont, agentul de bursa este gata sa execute ordinul clientului sau în ringul computerizat al bursei.

Ű     Etapa de pre-deschidere. În acest interval, agentul de bursa va introduce în sistem toate ordinele primite de la clienti. Ordinele sunt de tip pret-limita, adica se cere un pret-limita la vânzare (mai mare sau egal cu X lei/actiune), respectiv la cumparare (mai mic sau egal cu Y lei/actiune). În aceasta etapa, ordinele nu sunt procesate ci este doar observata piata.

Etapa de pre-deschidere permite stabilirea unui pret de deschidere a pietei pentru valorile mobiliare ce se vor tranzactiona în sedinta respectiva. Aceasta etapa se caracterizeaza prin faptul ca ordinele sunt introduse în sistem iar cantitatile de titluri specificate în ordinele de bursa se însumeaza conform unui algoritm de fixing.

Fiecare agent de bursa instalat la terminalul sau în ring cunoaste doar ordinele introduse de el, în timp ce sistemul afiseaza pe fiecare terminal piata cumulata, adica toate ordinele de vânzare-cumparare introduse de toti agentii de bursa în sistemul de tranzactionare. Etapa de pre-deschidere este astfel importanta deoarece agentul de bursa îsi poate da seama unde se situeaza ordinul sau fata de piata.

În cazul în care, în cadrul acestei etape, pretul cererii nu se suprapune peste cel al ofertei sau daca exista doar cerere, respectiv doar oferta, nu va exista un pret de deschidere, ci o cotatie, adica afisarea unui pret de cumparare sau de vânzare.

Ű     Etapa deschiderii automate. Etapa de pre-deschidere se încheie cu stabilirea automata a pretului de deschidere pentru sedinta de tranzactionare respectiva. Stabilirea pretului de deschidere se bazeaza pe un sistem clasic, numit licitatie la pret unic.

Pretul se determina automat pe baza celor mai bune oferte introduse în sistem. Criteriul de selectie este maximizarea volumului tranzactiei (în conditiile întâlnirii celei mai bune cereri cu cea mai buna oferta, astfel încât volumul tranzactiei sa fie maxim).

Etapa deschiderii automate presupune mai întâi activarea sistemului de tranzactionare de catre agentii de bursa, dupa care urmeaza aplicarea algoritmului de fixing, care identifica ordinele de cumparare-vânzare ce pot initia tranzactii la deschiderea pietei (etapa urmatoare) si care se efectueaza la pretul de deschidere determinat.

Ű     Etapa de deschidere a pietei. În aceasta perioada, dupa afisarea pretului de deschidere pentru fiecare actiune cotata, agentii de bursa rec la executarea efectiva a ordinelor primite pe o baza continua, executarea ordinelor având loc în timp real.

Sistemul de tranzactionare în piata continua permite încheierea tranzactiilor la preturi diferite de pretul de deschidere, pe baza actiunii libere a cererii si ofertei, preturi ce pot varia în limita de ±15% fata de pretul mediu din sedinta precedenta, conform deciziei CNMV din iunie 1999.

Aceasta variatie maxima de pret admisa pentru o sedinta de tranzactionare a fost stabilita atât cu scopul protejarii investitorilor de aparitia unor eventuale modificari excesive pe termen scurt ale pretului unui valori mobiliare, datorate mai ales dezechilibrelor de moment dintre cerere si oferta, cât si pentru mentinerea integritatii pietei.

Limita variatiei de pret permite agentilor de bursa sa-si reevalueze pozitia de piata, acestia modificându-si ordinele introduse în etapa de pre - deschidere în vederea executarii ordinului în conditii optime, reechilibrând astfel piata si sporind lichiditatea acesteia. 

Ű     Etapa de închidere a zilei de tranzactionare. La ora 14:30 calculatorul afiseaza automat pretul de închidere a sedintei, care poate fi pretul la care s-a încheiat ultima tranzactie, pentru fiecare actiune sau ultima cotatie, respectiv un pret de cumparare sau de vânzare în cazul când cererea nu s-a întâlnit cu oferta.

La închiderea zilei de tranzactionare, calculatorul bursei tipareste automat câte doua rapoarte pentru fiecare agent de bursa:

o       Raportul de tranzactionare, care evidentiaza ordinele executate (volumul actiunilor tranzactionate si valoarea tranzactiilor);

o       Raportul de decontare general, care stabileste pozitia fiecarui SSIF în urma tuturor ordinelor executate în ziua respectiva si care va fi remis bancii de decontare.

Bursa de Valori Bucuresti transmite fiecarei societati de servicii de investitii financiare Raportul de Tranzactionare, Raportul de Compensare si Raportul de Decontare. Aplicând sistemul de compensare multilaterala pe baze nete, sistemul de tranzactionare stabileste daca SSIF-ul figureaza ca vânzator net (a vândut mai mult decât a cumparat sau drept cumparator net (a cumparat mai mult decât a vândut). 

·        Etapa finalizarii. La încheierea zilei de tranzactionare, agentul de bursa din ring se poate gasi în una din urmatoarele situatii: ordin partial executat; ordin integral executat; ordin neexecutat.

·        Chiar daca încheierea efectiva a tranzactiei va avea loc la momentul de timp T+3 (zile lucratoare), la sfârsitul sedintei, dupa primirea rapoartelor, agentul de bursa îsi poate anunta deja clientul despre executarea ordinului, iar cel mai târziu a doua zi dupa executarea tranzactiei, SSIF-ul trimite clientului o confirmare scrisa a efectuarii tranzactiei.

·        De asemenea, la sfârsitul fiecarei luni, SSIF-ul emite un extras de cont si o situatie a activitatii contului pentru fiecare client, documente care vor fi puse la dispozitia acestuia.

III. Ziua T+1 = ziua decontarii si compensarii tranzactiei.   Agentul de bursa depune la sediul bursei cele trei rapoarte confirmate (raportul de tranzactionare, de compensare si de decontare) si avizate de catre SSIF-ul pe care îl reprezinta, rapoarte care sunt însotite de ordinul de plata în cazul în care SSIF-ul este cumparator net.

Orice diferend aparut între Bursa si SSIF cu privire la exactitatea datelor din rapoarte se rezolva la momentul T+1, si nu mai târziu. Daca SSIF-ul nu comunica în scris Bursei obiectiile fata de datele din cele trei rapoarte, aceste documente se considera confirmate.

Bursa va centraliza toate ordinele de plata emise de SSIF-uri, în calitate de cumparatori. La rândul sai Bursa emite ordine de plata în numele SSIF-ului care are de încasat bani, ca vânzator net de titluri. Toate ordinele de plata emise fie de SSIF-uri, fie de catre Bursa sunt trimise la banca de decontare.

În baza ordinelor de plata emise de SSIF-urile debitoare (cumparator net) si transmise bancii de decontare prin intermediul bursei, banca efectueaza încasari din contul de decontare al SSIF-urilor debitoare în contul de decontare al bursei.

În baza ordinelor de plata emise si transmise de bursa, banca efectueaza plati din contul de decontare al bursei în contul de decontare al SSIF-urilor creditoare (vânzator net).

III. Ziua T+2 = ziua confirmarii existentei disponibilitatilor în contul de decontare.

Banca de decontare informeaza bursa asupra asupra existentei sau inexistentei disponibilitatilor suficiente în contul SSIF-urilor debitoare, atât înainte de data decontarii cât si la data decontarii.

În cazul confirmarii existentei disponibilitatilor în contul SSIF debitoare, banca de decontare efectueaza decontarile.

III. Ziua T+3 = ziua finalizarii platilor/lichidarii tranzactiilor

Banca de decontare verifica si informeaza Bursa de Valori  asupra asupra existentei sau inexistentei disponibilitatilor suficiente în contul SSIF-urilor.

Daca exista disponibilitati suficiente în conturile de decontare ale SSIF-urilor debitoare, banca de decontare va efectua:

a)     viramentul sumelor din conturile de decontare ale SSIF-urilor debitoare în contul de decontare al bursei;

b)    viramentul sumelor din contul de decontare al bursei  în conturile de decontare ale SSIF-urilor creditoare.

Daca se constata ca nu exista disponibilitati suficiente în conturile de decontare ale SSIF-urilor debitoare, banca de decontare are obligatia (conform contractului încheiat cu bursa) de a credita contul SSIF-ului cu o suma ce nu va depasi valoarea scrisorii de garantie bancara a acesteia, mai putin dobânda si comisionul pe perioada creditarii.

Daca operatiunile prevazute mai sus nu sunt suficiente pentru asigurarea decontarii, banca va prelua, iar societatile de servicii de investitii financiare debitoare vor transmite cu titlu gratuit proprietatea asupra valorilor mobiliare detinute în contul propriu si asupra celor cumparate în nume propriu si aflate în curs de decontare.

Bursa va înstiinta societatea de investitii financiare în scris despre faptul ca proprietatea asupra valorilor mobiliare detinute în contul propriu si asupra celor cumparate de SSIF în nume propriu va fi preluata cu titlu gratuit de catre bursa. Respectivele valori mobiliare vor fi transferate din contul SSIF-ului debitor care nu si-a achitat obligatia de plata în Registrul Bursei.

3.2.3  Indicii Bursei de Valori Bucuresti

(a)  Indicele BET (Bucharest Exchange Trading)

Indicele BET a fost creat, în primul rând, în scopul reflectǎrii tendintei de ansamblu a preturilor corespunzǎtoare celor mai lichide si active 10 societǎti tranzactionate în cadrul BVB. Aceste societǎti sunt selectate exclusiv din cadrul societǎtilor listate la Categoria I a Bursei de Valori Bucuresti, aplicându-se totodatǎ si criteriul diversificǎrii activitǎtii societǎtilor respective.

Un alt scop pentru care a fost creat acest indice a fost furnizarea unei baze adecvate pentru tranzactionarea instrumentelor derivate pe indici (index opus si contracte futures) pentru a asigura mecanisme de acoperire a riscului pentru investitori.

Proiectul BVB de creare a indicelui BET a beneficiat de asistenta acordatǎ de Institutul Austriac de Studii Avansate.

Indicele BET este calculat ca o medie ponderata cu capitalizarea a preturilor celor mai 10 lichide actiuni cotate la Bursa de Valori Bucuresti. Marimea indicelui din fiecare zi este raportata la marimea indicelui corespunzatoare din data de referinta (momentul t0).

unde:

-  N este numarul de actiuni din portofoliul indicelui:  10;

- pi0 este (începând cu 29 Noiembrie 1999) pretul de închidere al simbolului i înregistrat în piata principalǎ (piata Regular) în sedinta de tranzactionare de referintǎ (corespunzǎtoare ultimei actualizǎri a cosului indicelui, consideratǎ a fi t=0);

- pit este (începând cu 29 Noiembrie 1999) pretul de închidere al simbolului i înregistrat în piata principalǎ (piata Regular) în sedinta de tranzactionare t;

- qi0 este factorul de ponderare corespunzǎtor simbolului i în sedinta de tranzactionare de referintǎ (t=0).

În conditiile în care participarea unui simbol în index este limitatǎ la 25% din totalul capitalizǎrii simbolurilor incluse în indicele BET, factorul de ponderare al acestuia poate fi egal cu una dintre cele douǎ valori :

đ       numǎrul de actiuni corespunzǎtoare simbolului respectiv (în cazul în care ponderea capitalizǎrii acestuia în capitalizarea totalǎ a simbolurilor incluse în indicele BET este mai micǎ de 25%) sau

đ       un numǎr ajustat (în cazul în care ponderea capitalizǎrii simbolului depǎseste limita procentualǎ impusǎ de 25%).

Pentru a compensa orice efect artificial asupra pretului de tranzactionare datorat, spre exemplu, unor evenimente ca:

đ       divizǎri (splits) sau consolidari ale actiunilor  incluse în portofoliul indicelui

đ       modificarea componentei indicelui (înlocuirea unui simbol în portofoliul indicelui)

đ       modificǎri survenite în capitalizarea unei societǎti ale cǎrei actiuni sunt incluse în portofoliul indicelui, astfel încât ponderea acestui simbol sǎ depǎseascǎ limita procentualǎ de 25% din capitalizarea totalǎ a simbolurilor incluse în indice

đ       orice modificari în capitalul social al unei firme aflate în portofoliul indicelui

valoarea indicelui este ajustata (indicele este racordat) cu un factor de corectie f , în ziua în care are loc schimbarea care afecteaza pretul. Astfel se realizeaza continuitatea si comparabilitatea valorilor indicelui. Ajustarea indicelui BET se efectueazǎ si prin modificarea factorilor de ponderare.

Criteriile pentru selectia valorilor mobiliare în portofoliul indicelui sunt urmatoarele:

1. actiunile trebuie sa fie cotate la categoria I a Bursei de Valori Bucuresti;

2. actiunile trebuie sa aiba cea mai mare capitalizare bursiera; de asemenea, se urmareste ca suma capitalizarilor firmelor ale caror actiuni sunt în portofoliul indicelui sa depaseasca 60 % din capitalizarea bursiera totala;

3. actiunile trebuiesc astfel alese încât sa se asigure diversificarea portofoliului indicelui;

4. actiunile trebuie sa fie cele mai lichide, acesta caracteristica fiind aproximata prin totalul valorii tranzactiilor pe actiunea respectiva; se urmareste ca suma valorii totale a tranzactiilor actiunilor din portofoliul indicelui sa fie cel putin 70 % din valoarea totala tranzactionata.

Criteriile prezentate anterior sunt revizuite lunar prin analizarea performantelor societǎtilor a cǎror actiuni  compun portofoliul indicelui (cosul indicelui), precum si a societǎtilor recent listate, în vederea unor posibile actualizǎri a componentei indicelui (înlocuiri).

Deciziile de actualizare a cosului indicelui sunt adoptate de cǎtre Comitetul Indicelui.

(b)  Indicele BET-C (Bucharest Exchange Trading - Indice Compozit)

Indicele compozit BET-C, lansat în mai 1998, s-a nascut ca un raspuns dat necesitatii unei reprezentari complete a evolutiei preturilor tranzactionate la Bursa de Valori Bucuresti. Necesitatea creǎrii acestui indice compozit a fost impusǎ si de cresterea numǎrului de societǎti listate la BVB.

BET-C, un indice din generatia a doua, foloseste formula mediei preturilor medii ale actiunilor, ponderata cu capitalizarea bursiera. Portofoliul indicelui contine toate titlurile listate, iar noile cotate sunt automat incluse a doua zi dupa formarea pretului de piata. Continuitatea si comparabilitatea valorilor indicelui sunt asigurate de un factor de corectie, care este însasi valoarea indicelui în ziua anterioara modificarii compozitiei cosului indicelui.

Desi pe baza sa nu se pot face operatiuni futures si cu optiuni, BET-C este util pentru ca face posibila calcularea coeficientului de corelatie, prin care legaturile dintre doua piete (sau segmente) pot fi puse în evidenta si a carui marime indica nivelul de legatura existent între pietele respective.

În cazul în care exista actiuni care nu mai corespund criteriilor de selectie în portofoliul indicelui se procedeaza la o actualizare a portofoliului indicelui.  si în acest caz, factorul de corectie f este recalculat, pentru a compensa aceasta modificare. Astfel se respecta cerinta ca indicele sa  reflecte zilnic schimbarile preturilor actiunilor fata de preturile acelorasi actiuni, la un moment de referinta. 

Toate modificarile în portofoliul indicelui se fac periodic si se decid de catre Comitetul Indicelui, care analizeaza si decide trimestrial actualizarea acestora.

(c)  Indicele BET-FI (Bucharest Exchange Trading-Indice Sectorial pentru Fonduri de Investitii)

Acest indice este primul indice sectorial lansat de BVB la 1 Noiembrie 2000. BET-FI reflectǎ tendinta de ansamblu a preturilor fondurilor de investitii tranzactionate în cadrul Bursei de Valori Bucuresti.

Metoda de calcul este identicǎ cu cea aplicatǎ pentru indicii BET si BET-C. Factorul de ponderare pentru un simbol inclus în indicele BET-FI este numǎrul de actiuni al simbolului respectiv.

Singura regulǎ privind includerea unui fond de investitii în indicele BET-FI este ca acesta sǎ fie listat la BVB.

Metodele de ajustare a acestui indice sunt modificarea factorilor de ponderare si modificarea valorii indicelui prin aplicarea unui factor de corectie (regulǎ similarǎ cu cea utilizatǎ pentru indicii BET si BET-C). Principalele evenimente care determinǎ ajustarea indicelui sunt urmǎtoarele :

đ       divizǎri (splits) sau consolidǎri ale actiunilor incluse în cosul indicelui ;

đ       adǎugarea sau stergerea unui simbol în/din cosul indicelui ca urmare a listǎrii, respectiv delistǎrii;

đ       modificǎri de capital pentru o societate ale cǎrei actiuni sunt incluse în cosul indicelui.

Atributiile Comitetului Indicelui referitoare la indicele BET-FI sunt identice cu cele privind si ceilalti doi indici.

 

3.2.4. Performantele si realizarile BVB

Anii 2006 si 2007 au reprezentat pentru Bursa de Valori Bucuresti (BVB) o perioada cu totul speciala, în care au devenit tot mai evidente semnele maturizarii sale si, în care, caracteristicile definitorii pentru o piata bursiera reglementata care functioneaza într-o economie aflata într-un îndelungat proces de tranzitie s-au estompat si au pierdut mult din relevanta.

Una dintre particularitatile pietei de capital din România a fost, pentru aproape un deceniu, functionarea în paralel a doua piete si sisteme distincte în cadrul carora se puteau realiza tranzactii cu actiunile emise de companiile românesti: BVB si Bursa Electronica RASDAQ (BER). Aceasta situatie atipica a încetat oficial sa mai existe din prima parte a anului 2006, odata cu autorizarea BVB ca operator de piata de catre Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare (CNVM). Emiterea autorizarii CNVM fusese precedata cu doar câteva luni înainte de finalizarea procesului de fuziune dintre BVB si BER, prin care au fost create premisele restructurarii institutionale a cadrului de functionare a pietei bursiere din România. 

Dincolo de schimbarile care s-au produs la nivel institutional, adoptarea de catre BVB a unui nou "Cod bursier" care reuneste toate reglementarile referitoare la derularea tranzactiilor realizate pe piata bursiera poate fi considerat unul dintre cele mai importante  evenimente ale anului 2006. În construirea acestui set de reglementari, care a intrat în vigoare în luna noiembrie a acestui an, s-a pornit de la observatia ca nivelul atins de activitatea de tranzactionare pe piata bursiera reprezinta pe de o parte o confirmare implicita a justetii principiilor care au stat la baza functionarii BVB, dar impune totodata unele ajustari care sa raspunda mai bine nevoilor participantilor din piata. De aceea, prin "Codul bursier" s-a stabilit o noua structura pentru piata reglementata administrata de catre BVB si au fost introduse criterii mult mai precise de evaluare a conditiilor de lichiditate pe care trebuie sa le îndeplineasca titlurile admise la tranzactionare. Totodata, au fost incluse o serie de prevederi care urmaresc sa reduca intervalul de timp pentru care un anumit simbol bursier este oprit de la tranzactionare ca urmare a anunturilor sau evenimentelor corporative, prevederi care-si propun sa raspunda nevoii investitorilor de a dispune oricând asupra activelor financiare pe care le detin. Tot în directia cresterii fluiditatii fluxurilor financiare asociate tranzactiilor bursiere se doreste a actiona si noile masuri care confera BVB o mai mare flexibilitate în adoptarea deciziilor de suspendare a limitei maxime de variatie zilnica a pretului (+/-15%), reducându-se astfel perioada în care, ca urmare a unui eveniment corporativ, pretul unui anumit simbol bursier ajunge la un nou nivel de echilibru, dictat de raportul cerere-oferta. Gradul de sofisticare a participantilor pe piata bursiera a crescut în ultimii ani si noul "Cod bursier" recunoaste o data în plus acest lucru prin reglementarea în premiera pentru piata de capital româneasca a unor tehnici de tranzactionare ceva mai elaborate, cum ar fi cumpararile în marja si vânzarile în lipsa.

Modificarile aduse cadrului institutional si reglementarilor BVB si-au propus sa creasca încrederea investitorilor si companiilor emitente în mecanismele pietei de capital, sa asigure o colaborare mai eficienta între toate institutiile care au responsabilitati în derularea operatiunilor pe piata bursiera, dar si sa contribuie la armonizarea mecanismelor si normelor adoptate de catre BVB cu cele ale principalelor burse europene. Toate aceste demersuri au avut fara îndoiala importanta lor în cadrul procesului de evaluare a BVB pe care Federatia Europeana a Burselor de Valori a realizat-o în acest an si care a avut drept rezultat admiterea Bursei de Valori Bucuresti ca membru cu drepturi depline al Federation of European Securities Exchanges. Decizia de admitere a BVB în cadrul acestei importante organizatii europene reprezinta o recunoastere a progreselor înregistrate în ultimii ani de piata de capital din România si vine sa se alature perceptiilor pozitive ale investitorilor si emitentilor asupra pietei bursiere, care au facut ca si în anul 2006 sa continue tendinta ascendenta a principalilor indicatori ai pietei reglementate administrata de catre BVB. Exprimata în euro, capitalizarea totala a pietei reglementate a urcat în anul 2006 cu aproape 40%.

          La capatul ultimei sedinte de tranzactionare a anului 2006 valoarea totala a capitalizarii bursiere a fost calculata pentru 21,4 miliarde euro, cu +39,8% peste nivelul aceluiasi indicator din urma cu un an, desi numarul companiilor ale caror actiuni sunt admise la tranzactionare pe piata reglementata s-a diminuat la 58, de la 64 la finalul anului 2005.

Figura nr3.1. Evolutia capitalizarii BVB

          Diferenta pozitiva contabilizata în dreptul indicatorului "capitalizare bursiera totala" a fost determinata decisiv si în anul 2006 de cresterile de preturi înregistrate de cotatiile majoritatii titlurilor admise la tranzactionare la BVB, carora li s-au adaugat majorarile de capital operate de unele companii prin capitalizarea rezervelor sau prin emisiuni de actiuni oferite spre subscriere propriilor actionari. Aceasta ultima metoda de finantare a fost însotita în doua situatii si de realizarea de emisiuni de drepturi de preferinta, care au fost la rândul lor tranzactionate în ringul Bursei.

În anul 2006, pe piata reglementata a BVB, s-au derulat un numar de 248 de sedinte bursiere. Un numar de aproximativ 13,7 miliarde de actiuni au facut obiectul a aproape 1,5 milioane de tranzactii. Actiunile au reprezentat atractia principala a investitorilor. Mai mult de 90% din totalul valorii tranzactiilor au fost orientate spre titlurile de capital, iar diferenta spre titlurile de credit (obligatiuni).

La capatul ultimei sedinte de tranzactionare a anului, din 19 decembrie, valoarea totala a capitalizarii bursiere a fost calculata pentru 21,4 miliarde Euro, cu 39,8% peste nivelul aceluiasi indicator din urma cu un an, desi numarul companiilor ale caror actiuni sunt admise la tranzactionare pe piata reglementata s-a diminuat la 58, de la 64 la finalul anului 2005.

Tabelul 3.2.      Mil lei

Valoarea tranzactiilor

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

Ianuarie

15

13

22

57

109

803

1127

Februarie

13

72

21

61

148

964

995

Martie

10

8

26

37

148

603

856

Aprilie

8

4

51

118

277

372

327

Mai

14

66

44

44

170

355

600

Iunie

10

40

42

75

183

182

487

Iulie

7

12

35

47

159



326

581

August

7

21

42

39

122

653

573

Septembrie

9

23

110

72

124

652

682

Octombrie

15

21

97

75

366

949

1202

Noiembrie

7

26

79

76

270

930

1446

Decembrie

9

28

33

72

307

866

704

Valoarea lunara medie a tranzactiilor

10

28

50

64

199

638

11586


Figura nr.3.2. Evolutia lunara a tranzactiilor la BVB

Piata bursiera din România a oferit randamente superioare celor care s-au obtinut pe bursele din zona euro, dar si fata de cele din Europa Centrala. Continua apreciere a monedei nationale în raport cu valutele euro si dolar a majorat randamentele plasamentelor în valori mobiliare. Profitabilitatea investitiilor pe piata bursiera va spori o data cu avansarea înspre a doua jumatate a primului an al integrarii în Uniunea Europeana.

În anul 2006 aproape jumatate din capitalizarea bursiera, 44%, a fost generata de companiile provenind din industria extractiva (conform codurilor CAEN). Aceasta reflecta amplitudinea procesului de privatizare din România. De aceea sectorul energetic termic, cel mai târziu privatizat, nu detine decât o pondere de 3,4% din totalul capitalizarii BVB, fiind devansat de companiile având ca principal obiect de activitate produsele industriei de prelucrare. în schimb, pe piata Rasdaq, sectorul de prelucrare este reprezentativ, acoperind 52,7% din capitalizare.


Tranzactionarea pe piata reglementata a fost însa concentrata pe titlurile de capital emise de societatile din sectorul financiar. Capul de afis l-au tinut SIF-urile alaturi de societatile bancare, cumulând mai mult de 70% din totalul valorii de tranzactionare a actiunilor. Pe Rasdaq au predominat contractele ce au vizat sectorul industriei prelucratoare (45%), urmate de actiunile emitentilor din sectorul constructiilor.

Figura nr.3.3. Capitalizarea bursiera pe sectoare de activitati

Pe parcursul anului 2006, pe piata secundara a instrumentelor financiare cu venit fix organizata de catre BVB au fost realizate peste 300 de tranzactii (de trei ori mai multe decât în 2005), a caror valoare totala s-a apropiat de 180 milioane lei, ceea ce reprezinta o crestere cu 65% fata de rulajul înregistrat pe piata obligatiunilor în anul 2005. Ritmul de crestere este îmbucurator dar ramâne înca departe de potentialul pe care piata secundara îl ofera acestui tip de instrumente financiare.


Majoritatea ofertelor primare au avut pâna acum ca obiect obligatiunile municipale si corporative care reprezinta si cele mai tranzactionate instrumente cu venit fix de la BVB. Rezultatele din anii precedenti si din 2006 au demonstrat ca emitentii si-au îndeplinit la timp si integral obligatiile decurgând din plata cuponului si a dobânzii. Aceasta a creat o perceptie extrem de pozitiva fata de aceste emisiuni de instrumente, cea mai mare parte fiind suprasubscrise. Obligatiunile vândute la BVB reprezinta un produs financiar preferat de investitorii institutionali care doresc sa diversifice portofoliul de plasamente cu risc scazut, evitând în acest fel volatilitatea de pe piata actiunilor.

Pentru a-si îmbunatati capacitatea deosebita de care dispune si pentru a-si creste semnificativ lichiditatea, piata secundara a instrumentelor financiare cu venit fix are nevoie de listarea la BVB a titlurilor de stat. În mod firesc pentru aceasta etapa de dezvoltare economica a României, împrumuturile la care va apela Ministerul Finantelor vor aduce nu numai emisiuni cu valori ridicate, dar si scadente mai îndelungate care sa permita extinderea curbei randamentului catre maturitati de 8-10ani.

Dinamica pietei ofertelor primare a titlurilor de capital plaseaza BVB, prin cele 119 milioane Euro subscrise în 2006, înaintea pietelor din Cehia sau Ungaria. Oferta de pe piata autohtona a ramas însa inferioara cererii. Subscrierea sustinuta de un numar mare de investitori se reflecta în rate de alocare tot mai scazute de la o emisiune la alta. Drept consecinta, cresterile preturilor din piata imediat dupa momentul listarii actiunilor noilor emitenti indica o importanta resursa de lichiditate disponibila din partea investitorilor. 0 data cu deschiderea internationala creata de integrarea europeana si demararea activitatii fondurilor private de pensii, presiunea pe cumparare va creste la BVB. Se infirma astfel teoria ca BVB nu are capacitatea de a atrage fonduri suficiente pentru emitentii care urmaresc capitalizarea companiilor lor altfel decât din resurse proprii sau credite bancare. Daca ofertele de obligatiuni sunt "vânate" în special de investitorii institutionali, actiunile reprezinta un punct de reper de mare interes si pentru investitorii provenind din rândul persoanelor fizice, rezidenti si nerezidenti.

Cresterea economica a României, remarcabila pentru tarile emergente din Europa Centrala si de Est (ECE), a atras si cresterea capitalizarii bursiere. Dupa acest indicator si cel al valorii tranzactiilor (în Euro), tranzactiile de pe piata reglementata a Bursei de Valori Bucuresti se situeaza imediat dupa primele trei burse din regiunea Europei Centrale si de Est. Potentialul pietei bursiere din România este foarte ridicat întrucât noi companii mari sunt asteptate sa fie listate pe Bursa. Cresterea pietei bursiere se va datora finalizarii procesului de privatizare, emitentilor care vor urca la cota BVB de pe piata RASDAQ, dar si cresterii performantelor economico-financiare ale actualilor emitenti.

Bursa de Valori Bucuresti creste vizibilitatea României.

                                                                                               Tabelul nr.3.3.

Ţara

GDP 2006 (mld euro)

Capitalizarea bursiera

(mld euro)

Capitalizare /

GDP

%

Valoare tranzactii

Valoare tranzactii / Capitalizare 2006

%

Cipru

14,5

12,3

84,5

3.343,3

27,3

Cehia

112,6

34,7

30,8

30.015,4

86,5

Estonia

12,8

4,6

35,7

766,5

16,8

Ungaria

89,2

31,7

35,5

24.625,5

77,7

Letonia

15,5

2,0

13,1

87,7

4,3

Lituania

23,3

7,7

33,1

1.606,7

20,8

Malta

4,8

3,4

70,9

205,1

6,0

Polonia

267,4

112,8

42,2

43.235,2

38,3

Slovacia

43,9

4,2

9,6

70,1

1,7

Slovenia

29,4

11,5

39,1

1.451,5

12,6

Bulgaria

24,3

7,8

32,2

1.1176,0

15,0

România

96,9

22,9

23,7

2.801,7

12,2

Numarul conturilor active ale investitorilor (care efectueaza cel putin o tranzactie la trei luni) a depasit anul trecut pragul de 30.000. în 2006, diferenta cumparari-vânzari de actiuni a generat un sold pozitiv de 170 milioane Euro la o valoare totala de 2,8 miliarde Euro. De la jumatatea anului 2001, soldul tranzactiilor nerezidentilor a fost permanent pozitiv, spre deosebire de rezidenti. si la nivelul anului de referinta rezidentii s-au orientat catre speculatii, în timp ce nerezidentii si-au axat investitiile pe portofolii de titluri pe termen lung. Desi constituie 70% dintre cumparatorii de actiuni, rezidentii au dat anul trecut peste 75% din totalul ordinelor de vânzare de actiuni. Diferenta de 30%, respectiv de 25% din tranzactiile cu titluri de capital au revenit investitorilor nerezidenti. Statistica anului 2006 va reprezenta un reper pentru 2007, an în care se anticipeaza ca rezidentii îsi vor consolida pozitiile schimbând strategia de fructificare a randamentelor actiunilor orientându-se deopotriva spre cresterea cotelor pe emitenti si a termenelor de detinere a actiunilor.


CONCLUZII sI PROPUNERI

Bursa de Valori Bucuresti încheie o etapa importanta din viata sa si se afla într-un proces de transformare care pregateste dezvoltarea viitoare a pietei de capital din România si integrarea sa în ansamblul de piete financiare din Uniunea Europeana. Integrarea a fost o provocare careia Bursa de Valori Bucuresti si-a facut fata, cu atât mai mult cu cât în fiecare din cei 10 ani de la redeschidere a fost mereu cu un pas înainte, aducând plusvaloare pe piata de capital prin activitatea desfasurata de principalii sai actori: investitorii, companiile emitente si societatile de intermediere financiara.

Raportat la anii de început ai activitatii de tranzactionare la Bursa de Valori Bucuresti, progresele sunt evidente si consistente. De la organizarea unei singure sedinte de tranzactionare pe saptamâna în anul 1995, cu un rulaj mediu zilnic de doar 200.000 de dolari si o capitalizare bursiera totala de 100 de milioane de dolari, astazi Bursa de Valori Bucuresti a ajuns la o capitalizare de peste 17 miliarde dolari si o valoare medie zilnica a tranzactiilor de peste 10 milioane de dolari.
Principalele modificari sunt însa de natura calitativa si se refera în primul rând la îmbunatatirea continua a transparentei si eficientei pietei bursiere. Bursa de Valori Bucuresti a înteles ca pentru a crea premisele unei cresteri sanatoase a pietei este nevoie ca investitorii sa poata lua deciziile de investire pe baza unor informatii complete si prompte, care sa le permita sa analizeze si sa evalueze riscurile pe care le incumba plasamentele financiare efectuate în titluri listate la Cota Bursei. Companiile ale caror titluri fac obiectul negocierilor în cadrul Bursei au înteles ca adoptarea unei atitudini transparente si respectarea exigentelor de informare impuse de statutul de societate detinuta public sunt în propriul beneficiu si ca astfel gasesc în investitori si în piata bursiera, parteneri care pot contribui la finantarea proiectelor de dezvoltare a afacerii.

De asemenea, în perioada scursa de la înfiintarea sa, Bursa de Valori Bucuresti a urmarit crearea unei infrastructuri moderne si flexibile pe care sa se sprijine activitatea specifica unei piete bursiere. S-a trecut astfel treptat de la un sistem electronic de tranzactionare importat, care presupunea prezenta fizica a brokerilor în incinta Bursei, la tranzactionarea de la distanta si mai apoi la o platforma electronica dezvoltata integral "in-house" de specialistii BVB.

Una din conditiile pentru consolidarea si sustinerea procesului de crestere economica este legata si de accesul companiilor la resurse de finantare non-bancare pentru proiectele proprii de dezvoltare. De aceea, strategia de dezvoltare a pietei bursiere din România îsi propune sa sustina buna functionare a circuitelor necesare pentru ca resursele financiare disponibile în piata de capital sa poata fi orientate în mod eficient catre zonele productive ale economiei.

Principalele directii în care ar trebui sa actioneze Bursa de Valori Bucuresti în urmatorii ani ar fi: sa creeze conditii optime de manifestare a cererii si ofertei de instrumente financiare si sa stimuleze prezenta pe piata bursiera a factorilor care dau substanta oricarei burse: emitentii, investitorii si instrumentele financiare.
Pentru un orizont de timp care se întinde pana in anul 2009, cea mai sintetica modalitate de exprimare a succesului demersurilor pe care ar trebui sa întreprinda Bursa de Valori Bucuresti în viitor pentru dezvoltarea pietei bursiere din România sa obtina prin raportare la cifrele care vor fi consemnate în dreptul a doi indicatori cantitativi: capitalizarea bursiera si valoarea tranzactiilor. Ţinta strategica a Bursei de Valori Bucuresti ar trebui sa fie ca în urmatorii ani, capitalizarea bursiera totala sa depaseasca 20 miliarde euro si sa ajunga sa reprezinte peste 30-40 de procente din Produsul Intern Brut. Mizând pe modificari favorabile în mediul economic autohton, pe cresterea veniturilor populatiei si pe reasezari în structura investitorilor, Bursa de Valori Bucuresti ar trebui sa propuna ca valoarea medie zilnica a tranzactiilor negociate în ringul Bursei sa depaseasca 20 milioane euro.

Desi extrem de sugestive, cifrele singure nu dau imaginea completa a ceea ce ar trebui sa propuna piata bursiera pentru urmatorii ani: sa faca din investitiile pe piata bursiera o varianta de plasament financiar care sa fie cât mai atractiva investitorilor.

Pentru aceasta ar trebui urmarit cresterea transparentei pietei bursiere, sustinerea implementarii principiilor de guvernanta corporativa, diversificarea gamei de instrumente financiare prezente pe piata bursiera si adoptarea unei structuri de costuri adecvate. Pentru aceasta este nevoie sa se continue eforturile de a explica si promova, la nivelul companiilor si emitentilor, mecanismele de functionare a pietei bursiere.

La nivel institutional, unificarea pietei bursiere interne a început deja, iar demersurile în aceasta directie vor contribui la cresterea standardelor calitative si indicatorilor cantitativi la un nivel care sa asigure un loc în rândul pietelor reglementate europene. O piata bursiera mai lichida si mai eficienta va permite Bursei de Valori Bucuresti sa-si creasca prezenta în cadrul organizatiilor internationale de profil si sa mentina contacte cât mai strânse cu celelalte piete bursiere europene.

Integrarea în Uniunea Europeana a avut efecte multiple, care au influentat si evolutiile pietei de capital din România, direct si indirect. Efectele directe s-au  referit în primul rând la cadrul institutional si reglementativ pe care a trebuit sa-l dezvolte piata de capital din România pentru a fi compatibila cu structurile similare din tarile Uniunii Europene. Adoptarea în anul 2006 a unei noi legi privind piata de capital din România, demararea proceselor de modificare a formei de organizare juridica a Bursei de Valori Bucuresti, de constituire a Depozitarului Central, de înfiintare a Fondului de Compensare a Investitorilor sau proiectul fuziunii BVB - BER sunt doar câteva elemente care pot fi considerate efecte directe ale procesului de integrare.

Efectele indirecte asupra pietei de capital se lega de modificarile pe care procesul de integrare le-a generat la nivelul întregii economii românesti. Stabilitatea mediului macro-economic, inflatie redusa, dobânzi mai mici sunt elemente care ar trebui sa devina caracteristice într-o Românie membra a Uniunii Europene.
si acesti factori vor determina pe de o parte companiile autohtone sa caute sa-si dezvolte afacerile si sa caute surse de finantare si dincolo de propriile resurse sau de cele împrumutate de la banci, piata de capital oferind astfel o varianta, iar pe de alta parte fondurile financiare disponibile pe piata financiara din România vor cauta modalitati complementare de plasament.

Exista asadar motive sa privim cu optimism la viitorul pietei bursiere din România.

BIBLIOGRAFIE

1.

Angelache

Gabriela

Piete de capital si burse de valori

Editura Economica - Bucuresti 2003

2.

Burnete

Sorin

Relatiile monetar-financiare internationale

Editura Alma Mater - Bucuresti 2002

3.

Dufloux

Claude

Piete financiare

Editura Economica - Bucuresti 2003

4.

Gaftoniuc

Simona

Finante internationale

Editura Economica - Bucuresti 2000

5.

Gallois

D.

Bursa, Origine si evolutie

Editura Teora - Bucuresti 1997

6.

Gradu

M.

Tranzactii bursiere

Editura Economica - Bucuresti 1995

7.

Nitu

Adrian

Burse de marfuri si valori

Editura Tribuna economica Bucuresti 2002

8.

Pauna

Marin

Bursa de Valori Bucuresti

Editura Omnia Uni S.A.S.T. Brasov 2001

9.

www.bvb.ro



[1] Tranzactionarea valorilor mobiliare este permisa doar în anumite momente specificate: când un titlu este anuntat, acele persoane interesate sa vânda sau sa cumpere se reunesc pentru o licitatie explicita. Se anunta preturi pâna când cantitatea ceruta este cât mai aproape de cea oferita - cazul procedurii folosite la Bursa din Paris pentru actiuni majore. Alta modalitate este reprezentata de încredintarea ordinelor unui functionar: periodic, un specialist al bursei fixeaza un pret care permite tranzactionarea unui numar maxim de actiuni de la ordinele acumulate anterior. (G.Anghelache - Piete de capital si burse de valori, Ed.Economica, 2003)

[2] Tranzactiile nu se încheie la un pret unic pentru întreaga zi de tranzactionare, ci la preturi care se modifica în cursul unei sedinte de bursa. Desi mecanismul teoretic implica doar existenta investitorilor, executia practica ar fi ineficienta fara actiunea intermediarilor. În practica, intermediarii (dealers, market-makers si specialisti), urmarind câstigul personal, reduc fluctuatiile din preturile valorilor mobiliare (cînd acestea nu se datoreaza modificarilor de valoare ale activului suport).  (G.Anghelache - op.cit.)













Document Info


Accesari: 9805
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )