Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































CONTRIBUTIA STANDARDIZARII LA ASIGURAREA SI IMBUNATATIREA CALITATII PRODUSELOR DIN CARNE

comert












ALTE DOCUMENTE

Accesorii + Vestimentatii Emisia 1
ACER ASPIRE 9410-4933
Oferta anvelope
Actiunea aniversara de vara
Produse Soft lansate sau in curs de lansare in 2003 :
SC.FARES.SRL
Serviciile oferite de Carrefoure Orhideea
CONTRIBUTIA STANDARDIZARII LA ASIGURAREA SI IMBUNATATIREA CALITATII PRODUSELOR DIN CARNE

sCOALA  SUPERIOARĂ  COMERCIALĂ

"NICOLAE  KRETZULESCU"

Bucuresti, sector 3



PROIECT  CU  TEMA:

CONTRIBUŢIA STANDARDIZĂRII LA ASIGURAREA sI ÎMBUNĂTĂŢIREA CALITĂŢII PRODUSELOR DIN CARNE

FABRICATE sI COMERCIALIZATE DE

SC "RAFAELLO" SRL

                                           ANUL sCOLAR:

                                                       CUPRINS:

§        Introducere................................................................................3

       CAPITOLUL  I :

STANDARDIZAREA sI CONTRBUŢIA EI

LA ASIGURAREA sI ÎMBUNĂTĂŢIREA

CALITĂŢII PRODUSELOR........................5

I.1.  Obiectivele generale ale standardizarii....................5

 I.1.1. Standardizarea produselor.............................................5

 I.1.2. Cadrul conceptual al standardizarii..................................6

I.2. Continutul, domeniile si nivelul

de aplicare al standardelor................................9

                      I.2.1. Tipuri de standarde.........................................9

                      I.2.2. Standardizarea la nivelul întreprinderii.............10

                     I.2.3. Standardizarea nationala în România..............11  I.3. Standardizarea în relatie cu protectia consumatorilor..............13

                      I.3.1. Protectia vietii, sanatatii si securitatii

                              Consumatorilor......................13

   CAPITOLUL  II :

      PREZENTARE GENERALĂ A SC RAFAELLO SRL..............15

II.1. Obiectul de activitate al SC Rafaello SRL...................16

II.2. Structura organizatorica a SC Rafaello SRL................18

            

             CAPITOLUL  III:

      CONTRIBUŢIA STANDARDIZĂRII LA

ÎMBUNĂTĂŢIREA sI ASIGURAREA CALITĂŢII

PRODUSELOR DIN CARNE FABRICATE sI

COMERCIALIZATE DE SC RAFAELLO SRL...............22

III.1. Structura sortimentala a produselor

din carne la SC Rafaello SRL........................22

III.2. Specificatia tehnica pentru produsul

din carne "parizer taranesc"........................23

III.3. Instructiuni tehnologice de fabricare a sortimentului

"parizer taranesc" în relatie cu protectia consumatorului............26

§        Concluzii............................30

§        Bibliografie...........................32

§       Anexe...........................33

INTRODUCERE

În conditiile diversificarii si înnoirii rapide a ofertei de marfuri, mondializ 23423e42x 59;rii pietelor, cresterii continue a exigentelor clientilor, calitatea produselor si serviciilor a devenit factor determinant al competitivitatii întreprinderilor.

         Pe de alta parte, la nivel macroeconomic, calitatea produselor este evaluata tot mai mult în strânsa legatura cu calitatea vietii. Se acorda o importanta  deosebita caracteristicilor sanogenetice ale produselor, diminuarii impactului ambiental negativ al unor produse si procese, fiind introduse, în acest sens, tot mai multe restrictii: reglementari, standarde obligatorii referitoare la protectia vietii, sanatatii persoanelor si la protectia mediului înconjurator.

Începând cu anii '70, recunoscându-se necesitatea unor mutatii profunde în modul de abordare a aspectelor referitoare la asigurarea calitatii, într-o serie de tari au fost elaborate standarde referitoare la asigurarea calitatii, pentru a putea fi utilizate în industrie si comert, respectiv în relatiile contractuale dintre furnizori si beneficiari. Aceste standarde difereau semnificativ prin structura lor si terminologia adoptata, neputând face obiectul unei utilizari sistematice în comertul international.

         Dezideratul asigurarii unui sistem unitar de referinta în acest domeniu a fost atins prin elaborarea standardelor internationale ISO 9000.

         Standardele internationale ISO 9000 au devenit principalul referential utilizat pentru certificarea conformitatii sistemelor calitatii organizatiilor.

         Certificarea sistemului calitatii pe baza standardelor ISO 9000 de catre organisme terte, independente, cu un prestigiu recunoscut, poate sa reprezinte o dovada de necontestat a superioritatii întreprinderii fata de concurenti, prin existenta unui sistem al calitatii eficient, capabil sa asigure în mod constant obtinerea unor produse corespunzatoare pentru satisfacerea cerintelor clientilor.

         Existenta unui sistem al calitatii conform cu standardele ISO 9000 contribuie la promovarea produselor organizatiei, facilitând orientarea clientilor în luarea deciziei de cumparare. Conducerea poate determina personalul sa se preocupe mai mult de îmbunatatirea calitatii propriei activitati, în favoarea rezultatelor de ansamblu ale întreprinderii.

         Lucrarea de fata sustine importanta standardizarii si contributia ei la asigurarea si îmbunatatirea calitatii produselor.

CAPITOLUL I

STANDARDIZAREA sI CONTRIBUŢIA EI LA ASIGURAREA

sI ÎMBUNĂTĂŢIREA CALITĂŢII PRODUSELOR

I.1. Obiectivele generale ale standardizarii

I.1.1. Standardizarea produselor

        Recunoscându-se necesitatea unor mutatii profunde în modul de abordare a aspectelor referitoare la calitate, în România asistam, în ultimii ani, la intensificarea preocuparilor în domeniul calitatii, atât la nivelul agentilor economici, cât si la nivelul unor organisme guvernamentale si neguvernamentale, asociatii, firme de consultanta.

         Multe întreprinderi manifesta un interes deosebit pentru modelele de asigurare a calitatii propuse de standardele ISO 9000, aflându-se în diferite faze de implementare a unui asemenea model. Circa 600 de întreprinderi au un sistem al calitatii certificat pe baza acestor standarde. Ele considera ca certificarea sistemului calitatii are un impact favorabil asupra performantelor în afaceri, recunoscând, în acelasi timp, necesitatea îmbunatatirii continue a acestui sistem, pentru asigurarea succesului în competitie.

         Acest proces va fi facilitat de preocuparile actuale din România privind perfectionarea cadrului legal si institutional al evaluarii conformitatii si a celui referitor la standardizare.

         De asemenea, se recunoaste necesitatea elaborarii unei politici nationale coerente referitoare la calitate, în programul guvernului fiind prevazut ca "guvernul va elabora o Strategie Nationala a Calitatii, prin care sunt stimulate transferul tehnologic si inovarea, ca baza a cresterii capacitatii concurentiale pe piete globale - în conditiile corelarii politicilor guvernamentale în domeniul protectiei consumatorului, cu cele din domeniul infrastructurilor calitatii si armonizarii acestora cu politicile practicate de Piata Unica Europeana".

         Un pas important în directia acestei armonizari s-a realizat prin definirea, în anul 1998, a cadrului legal al acreditarii si infrastructurii pentru evaluarea conformitatii în România. (2)

I.1.2. Cadrul conceptual al standardizarii  

Standardizarea reprezinta activitatea de elaborare si implementare a unor documente de referinta (standarde), continând solutii ale problemelor tehnice si comerciale, referitoare la procese si la rezultatele acestora, care au un caracter repetitiv în relatiile dintre parteneri economici, stiintifici, tehnici si sociali. Scopul principal al standardizarii îl reprezinta facilitarea desfasurarii normale a activitatilor în toate domeniile economiei, atât pe plan national, cât si la nivel regional si international.

Standardizarea reprezinta activitatea specifica prin care sunt stabilite, pentru probleme reale sau potentiale, prevederi destinate unei utilizari comune si repetate, vizând obtinerea unui grad optim de ordine într-un context dat .

Standardul este un document stabilit prin consens si aprobat de un organism recunoscut, care furnizeaza, pentru utilizari comune si repetate, reguli, linii directoare sau caracteristici pentru activitati sau rezultatele lor, garantând un nivel optim de ordine într-un context dat.

Standardele au caracter facultativ, ele redând un acord liber consimtit între parteneri. Aplicarea lor devine obligatorie prin efectul unei legi cu caracter general sau printr-o referinta exclusiva dintr-o reglementare.

Prin reglementare se întelege un document care contine reguli cu caracter obligatoriu si care este adoptat de catre o autoritate, adica de un organism care exercita prerogativele legale.

Organismul recunoscut, care elaboreaza standardele, poate fi national, regional sau international. Aceasta recunoastere poate fi facuta de autoritatile publice sau de partenerii economici.

Activitatea de standardizare se desfasoara cu participarea tuturor partilor interesate, deoarece comitetele de standardizare, în cadrul carora se elaboreaza proiectele de standarde, sunt, prin structura, deschise tuturor partenerilor (producatori, distribuitori, consumatori si administratie publica).

Standardul fiind destinat unei aplicari repetate sau continue, se diferentiaza de documentele particulare, care stabilesc specificatii acceptate pentru o singura utilizare.

Prin activitatea de standardizare se urmareste garantarea unui nivel optim pentru comunitate, standardele facilitând desfasurarea tranzactiilor comerciale, prin asigurarea unei mai bune identificari a produselor, a compatibilitatii acestora. (2)

        

Principalele obiective ale standardizarii pot fi considerate urmatoarele:

1)     rationalizarea economica;

2)     asigurarea si îmbunatatirea calitatii produselor si serviciilor în corelatie cu protectia consumatorului si a mediului înconjurator;

3)     facilitarea schimbului de marfuri si de informatii tehnico-stiintifice.

1)  În majoritatea sectoarelor industriale, standardele reprezinta un element esential de rationalizare economica. Realizarea acestui obiectiv depinde de capacitatea standardelor de a promova constituirea unui mediu tehnic comun tuturor întreprinderilor.

Standardizarea a aparut, de fapt, din necesitatea de a asigura compatibilitatea si interschimbabilitatea componentelor si produselor, indispensabile programului industriei, mentinând la un nivel minim posibil diversitatea mijloacelor necesare pentru atingerea scopului propus.

Acest obiectiv este realizat, în principal, prin tipizare.

Tipizarea produselor urmareste stabilirea unei game rationale de tipuri si marimi ale produselor, adecvate necesitatilor într-o anumita perioada de timp. Problema tipizarii se pune în orice proiect de standard, indiferent de nivelul de aplicare, tinând seama de diversificarea crescânda a produselor.

     2)  Standardizarea contribuie la asigurarea si îmbunatatirea calitatii produselor. În standarde se precizeaza nivelul minim al principalelor caracteristici de calitate ale produselor, metodele de analiza si încercari, modalitatile de efectuare a receptiei calitative a loturilor de marfuri, conditiile de ambalare, transport, depozitare etc., prin a caror respectare se asigura premisele realizarii acestui obiectiv.

Relatia dintre calitatea produselor si calitatea vietii este reflectata de acele prevederi ale standardelor care asigura protectia consumatorului si a mediului înconjurator, prin limitarea stricta a nocivitatii unor produse sau procese (de exemplu, continutul în pesticide al produselor alimentare, noxe emanate în atmosfera etc.).       

Asigurarea si îmbunatatirea calitatii produselor, prin intermediul standardelor, este posibila numai în masura în care continutul acestora este corelat permanent cu modificarile care intervin ca urmare a progresului tehnic, în productia si comercializarea produselor.

Standardele trebuie, prin urmare, revizuite, respectiv înlocuite, la perioade stabilite în corelatie cu modificarile care intervin în tehnologia marfurilor. În perioadele de progres rapid, stabilitatea standardelor este mai scazuta, impunându-se revizuirea sau înlocuirea lor la intervale mai mici.

     3)  Facilitarea schimbului de marfuri si informatii tehnico-stiintifice. Prin terminologia tehnica adoptata, prin simbolizari, codificari etc., standardizarea contribuie la stabilirea unui limbaj comun între partile contractante, facilitând schimburile comerciale pe pietele nationale, regionale si internationale. Din aceste considerente, în contractele economice se fac, relativ frecvent, trimiteri la standarde recunoscute de parti. (3)

         I.2. Continutul, domeniile si nivelul de aplicare a standardelor

Standardizarea priveste, practic, toate domeniile activitatii umane: industria, constructiile, agricultura, comertul, transporturile etc. Fiecare dintre aceste domenii ofera un numar mare de "subiecte", carora li se poate aplica un standard (vezi axa Ox, Anexa 1).

Standardele difera prin continutul lor, putându-se referi la: definitia unor termeni sau o clasificare, un sistem de codificare/simbolizare, o specificatie privind calitatea unui material, aparat, instrument etc.; metode de analiza pentru determinarea caracteristicilor unui produs etc.

Toate aceste aspecte pot fi luate în considerare pentru fiecare dintre domeniile mentionate, rezultând tot atâtea variante posibile de standarde (vezi axa Oz, Anexa 1).

A treia dimensiune defineste nivelul operational al unui standard, respectiv nivelul de standardizare (vezi axa Oy, Anexa 1). (2)

I.2.1. Tipuri de standarde

1)     Dupa nivelul de standardizare, deosebim urmatoarele categorii de standarde:

§        Standarde de firma, adoptate de societati comerciale, regii autonome sau alte persoane juridice;

§        Standarde profesionale, adoptate în anumite domenii de activitate, de organizatii profesionale, legal constituite;

§        Standarde teritoriale, adoptate la nivelul unei diviziuni teritoriale a unei tari si care sunt puse la dispozitia publicului;

§        Standarde nationale, adoptate de catre un organism national de standardizare si care sunt puse la dispozitia publicului;

§        Standarde regionale, adoptate de o organizatie regionala de standardizare si care sunt puse la dispozitia publicului;

§        Standarde internationale, adoptate de o organizatie internationala cu activitate de standardizare si care sunt puse la dispozitia publicului.

2)     Dupa continutul lor, standardele se clasifica în urmatoarele categorii:

§        Standarde de baza;

§        Standarde de terminologie;

§        Standarde de încercari;

§        Standarde de procese;

§        Standarde pentru servicii;

§        Standarde de produse.

Un standarde de produs poate fi complet sau partial, dupa cum cuprinde toate cerintele referitoare la acel produs sau numai o parte a acestora (în mod corespunzator putem avea standarde de dimensiuni, standarde de parametrii principali etc.) (vezi Anexa 2)

I.2.2. Standardizarea la nivelul întreprinderii

Standardizarea la nivelul întreprinderii presupune elaborarea si aplicarea unor standarde privind materiile prime, produsele finite, procedeele de fabricatie, în scopul facilitarii desfasurarii activitatii compartimentelor acesteia, în raporturile dintre ele, respectiv cu alte întreprinderi.



Standardizarea reprezinta unul dintre mijloacele importante de crestere a productivitatii muncii în întreprindere, datorita urmatoarelor considerente:

§        Permite rationalizarea numarului de tipodimensiuni si, implicit, o mai buna fundamentare a proceselor tehnologice;

§        Simplifica organizarea activitatii, controlul productiei si operatiunilor de gestiune;

§        Permite onorarea mai rapida si în conditii mai bune a comenzilor, reînnoirea acestora, efectuarea serviciilor postvânzare.

În elaborarea standardelor, întreprinderea apeleaza la surse externe si interne(vezi Anexa 3).

Ca surse externe pot servi standardele nationale din propria tara sau din alte tari si standardele internationale, regionale sau teritoriale. Dintre acestea, prioritate se acorda standardelor elaborate de organismul de standardizare din tara respectiva.

Sursele interne îl reprezinta programul propriu de standardizare, practica întreprinderii privind organizarea muncii, procedee de fabricatie, tolerante etc. (2)

          I.2.3. Standardizarea nationala în România

          În România activitatea de standardizare nationala se desfasoara în conditiile prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 39/1998 si urmareste, potrivit acestei reglementari, în principal:

§        Îmbunatatirea calitatii vietii;

§        Obtinerea unei economii globale de materiale, energie si efort uman;

§        Protectia vietii, sanatatii si securitatii persoanelor fizice, mediului înconjurator si apararea intereselor consumatorilor;

§        Protectia consumatorilor, printr-un nivel de calitate a produselor si serviciilor adaptat necesitatilor si verificat corespunzator;

§        Recunoasterea internationala a produselor si serviciilor românesti;

§        Stabilirea unui sistem unitar de cerinte pentru certificarea conformitatii;

§        Reprezentarea intereselor economiei nationale în activitatile de standardizare internationale si europene.

Organismul national de standardizare este Asociatia de Standardizare din România (ASRO), cu urmatoarele atributii: stabileste principiile si metodologia potrivit carora se desfasoara, în tara noastra, activitatea de standardizare, elaboreaza si asigura implementarea programului de standardizare nationala, aproba standardele nationale, reprezinta interesele tarii în cadrul organismelor internationale si regionale de standardizare si în cadrul relatiilor de colaborare cu institutii similare din alte tari. Asigura, de asemenea, certificarea conformitatii produselor cu standardele nationale, acordând dreptul de utilizare a marcilor SR de conformitate cu aceste standarde.

În România se elaboreaza urmatoarele categorii de standarde:

§        Standarde nationale - se identifica prin aplicarea siglei SR, care semnifica "standard român";

§        Standarde profesionale - se aplica în anumite domenii de activitate, în cadrul organizatiilor profesionale, legal constituite, care le-a elaborat;

§        Standarde de firma - se aplica de regii autonome, societati comerciale si alte persoane juridice, care le-au elaborat. (vezi Anexa 4)

         a) Aplicarea standardelor nationale (SR) are un caracter voluntar. Standardele internationale si europene pot fi publicate în România ca standarde numai dupa adoptarea lor ca standarde nationale.

         Potrivit O.G. nr. 39/1998, aplicarea unui standard national poate deveni obligatorie, partial sau în totalitate, pe întregul teritoriu al tarii, într-o anumita zona sau pe plan local, numai printr-o reglementare tehnica, adoptata de o autoritate, în cazul în care considerente de ordin public, de protectie a vietii, sanatatii si securitatii persoanelor fizice, a mediului înconjurator si de aparare  a intereselor consumatorilor fac necesara o asemenea masura.

         b) Standardele profesionale sunt stabilite prin consens de organizatii de acelasi profil, implicate în subiectul la care se refera standardele în cauza.

         Aceste standarde pot fi elaborate numai de catre organizatii profesionale, legal constituite. Standardele profesionale trebuie sa respecte prevederile standardelor nationale SR, a caror aplicare a devenit obligatorie printr-o reglementare tehnica adoptata de o autoritate.

         c) Standardele de firma sunt stabilite prin consens de compartimentele organizatiei implicate în subiectul la care se refera standardele în cauza. Aceste standarde se refera la domenii cum ar fi: proiectarea produselor, gestionarea materialelor, instalatii si echipamente de lucru, ambalarea produselor etc.

         Standardele de firma  se aproba de conducerea întreprinderii, care stabileste si caracterul de obligativitate al acestora. Ele trebuie sa respecte prevederile standardelor nationale SR, a caror aplicare a devenit obligatorie.(2)

         I.3. Standardizarea în relatie cu protectia consumatorilor

          I.3.1 Protectia vietii, sanatatii si securitatii consumatorilor

          În vederea asigurarii protectiei vietii, sanatatii si securitatii consumatorilor, guvernul, prin organismele sale specializate, are obligatia sa stabileasca norme si reglementari specifice si sa le îmbunatateasca - dupa caz - pe cele existente, referitoare la:

a)     fabricarea, importul, conservarea, ambalarea, etichetarea, manipularea, transportul, depozitarea, pregatirea pentru vânzare si vânzarea produselor;

b)    furnizarea si utilizarea produselor în conditii optime, în mod deosebit a celor care pot afecta viata, sanatatea sau securitatea consumatorilor.

      Normele si reglementarile au în vedere grupe de produse care anual sunt nominalizate si actualizate de catre guvern, daca acest lucru se impune.

      În acest context, Ordonanta Guvernului nr. 42/1995 privind producerea de produse alimentare destinate comercializarii, chiar prin primul sau articol, obliga toti agentii economici, care desfasoara activitati în domeniul productiei de produse alimentare destinate comercializarii, indiferent de forma lor de organizare si tipul de proprietate, sa ia masurile necesare pentru eliminarea riscului degradarii sau contaminarii produselor alimentare destinate comercializarii si transformarea acestora în produse improprii consumului uman, astfel încât, sa se asigure "protectia vietii, sanatatii populatiei si mediului înconjurator, satisfacerea necesitatilor de consum ale tuturor categoriilor de consumatori si respectarea conditiilor de igiena si de mediu la fabricarea, manipularea, depozitarea si transportul produselor". Mai mult, în Ordonanta se stipuleaza, în mod expres, faptul ca agentii economici care desfasoara activitati în domeniul productiei de produse alimentare destinate comercializarii pot desfasura asemenea activitati numai în baza unor licente de fabricatie acordate de catre Ministerul Agriculturii si Alimentatiei, potrivit unui regulament propriu.

      Licentele se acorda pentru fiecare produs alimentar în parte, la solicitarea agentului economic interesat, cu mentiunea ca ele nu sunt transmisibile.

      Produsele alimentare pot fi fabricate numai dupa ce s-a obtinut avizul Ministerului Sanatatii ca sunt apte pentru consumul uman si cu respectarea conditiilor de calitate si tehnice prevazute în standarde, caiete de sarcini, specificatii tehnice, norme sanitar-veterinare. Raspunderea pentru produsele alimentare fabricate în România revine agentului economic sub a carui marca sunt comercializate.

      De asemenea, Ordonanta nr. 42 prevede ca stabilirea termenului de valabilitate pentru produsele alimentare se face de catre producator, pe raspunderea acestuia sau prin colaborare cu unitati de cercetare si laboratoare specializate, dupa experimentari repetabile, interzicându-se prelungirea termenului de valabilitate expirat, prin reechitare sau reambalare, de catre producator.(4)

CAPITOLUL II

PREZENTARE GENERALĂ A SC RAFAELLO SRL

         De-a lungul celor 10 ani de la înfiintare societatea Rafaello si-a facut tot mai mult simtita prezenta pe piata produselor din carne din România. Având un numar de 800 de angajati ce conlucreaza într-o strânsa echipa si un efort sustinut si datorita unor strategii si politici de management si marketing, nu-i de mirare ca s-a înregistrat o permanenta dezvoltare a societatii, în prezent producând la capacitate maxima si anume 60 tone/zi, ocupând o substantiala si bine meritata pozitie pe piata produselor din carne.

Datorita succeselor înregistrate si amploarei pe care a luat-o cererea privind produsele oferite de societate, este necesar a se mari capacitatea de productie, dându-se astfel în folosinta, o noua linie moderna de fabricatie, cu utilaje de înalta performanta si o capacitate de productie ce ajunge la 150 tone/zi; în aceste conditii societatea va deveni cea mai mare fabrica de profil din Europa de Est.

De asemenea, alte elemente ale istoriei încununate de succes a companiei sunt si reteaua proprie de distributie pe întreg teritoriul tarii noastre si transportul asigurat pâna la beneficiar.

Toate acestea au fost posibile datorita grijii permanente a companiei Rafaello de a avea în vedere nevoile consumatorilor si dorintei de a satisface cât mai bine aceste nevoi, concentrându-se permanent în a mentine un standard înalt al calitatii produselor cât si preturi accesibile la variata gama pe care societatea o ofera.

Societatea urmareste respectarea conditiilor de igiena în care se desfasoara întreg procesul de fabricatie, acestea fiind controlate si mentinute la un nivel înalt de corectitudine. Pentru a se reusi acest lucru, firma conteaza pe îndrumarea specialistilor Directiei Sanitare si Directiei Sanitar-Veterinare a Municipiului Bucuresti.

Toate cele de mai sus ilustreaza interesul si atentia acordate consumatorilor ale caror gusturi se reflecta în tot ceea ce firma Rafaello ofera. Societatea a avut si are în continuare în vedere o permanenta diversificare a ofertei de produse.

Secretul succesului societatii Rafaello este, asa cum reiese din cele de mai sus, o împletire a mai multor elemente:

§        grija fata de satisfacerea nevoilor consumatorilor respectându-se normele sanitar si sanitar-veterinare si, de asemenea si cele privind calitatea;

§        un personal bine pregatit profesional ce lucreaza intr-o echipa unita;

§        manageri de exceptie ce stiu sa planifice si sa organizeze eficient activitatea întreprinderii.

Este evident ca a fost acordata o atentie maxima fata de consumatori si de cerintele lor, fata de gustul si traditia mâncarurilor românesti.

         II.1. Obiectul de activitate a SC Rafaello SRL

         Societatea Comerciala Rafaello SRL a fost înfiintata si înregistrata la Oficiul Registrului Comertului al Municipiului Bucuresti la data de 26 martie 1993 cu numarul J40/8813/1993.

         Forma juridica a societatii este societate cu raspundere limitata, cu capital integral strain, constituita potrivit Legii nr. 31/1990, privind societatile comerciale. Societatea are sediul în Bucuresti, str. Fântânica, nr. 36, sectorul 2.

            Domeniul principal de activitate al societatii:

§        productia, prelucrarea si conservarea carnii.

Activitatea principala a societatii consta în:

§        produse pe baza de carne ( inclusiv din carne de pasare).

Productie:

-         cresterea animalelor;

-         pescuitul si piscicultura;

-         productia, prelucrarea si conservarea carnii:

§        productia, prelucrarea si conservarea carnii (exclusiv carnea de pasare);

§        productia, prelucrarea si conservarea carnii de pasare si de alte animale n.c.a;

§        produse pe baza de carne (inclusiv din carne de pasare).

-         prelucrarea si conservarea pestelui si a produselor din peste

-         prelucrarea si conservarea fructelor si legumelor:

§        prelucrarea cartofului si conservarea produselor din cartofi;

§        prelucrarea sucurilor din fructe si legume;

-         productia uleiurilor si grasimilor vegetale si animale

§        fabricarea uleiurilor si grasimilor rafinate;

§        fabricarea margarinei si produselor comestibile similare.

-         fabricarea produselor lactate:

§        fabricarea produselor lactate si a brânzeturilor;

§        fabricarea înghetatei.

-         fabricarea produselor de morarit, a amidonului si produselor din amidon;

-         fabricarea produselor pentru hrana animalelor.

Comert:

-         comert cu ridicata al produselor alimentare, al bauturilor si al tutunului:

§        comert cu ridicata al fructelor si legumelor proaspete;

§        comert cu ridicata al carnii si mezelurilor;

§        comert cu ridicata al produselor lactate, a uleiurilor si grasimilor comestibile;

§        comert cu ridicata al bauturilor;

§        comert cu ridicata al tutunului;




§        comert cu ridicata al zaharului, ciocolatei si produselor zaharoase;

§        comert cu ridicata cu cafea, ceai, cacao si condimente;

§        comert cu ridicata, specializat, al altor produse alimentare;

§        comert cu ridicata, nespecializat, de produse alimentare, bauturi si tutun.

-         comert cu amanuntul în magazine nespecializate:

§        comert cu amanuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominanta de produse alimentare, bauturi si tututn;

§        comert cu amanuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominanta de produse nealimentare.

-         comert cu amanuntul al produselor alimentare, bauturilor si produselor din tutun, în magazine specializate:

§        comert cu amanuntul al fructelor si legumelor proaspete;

§        comert cu amanuntul al carnii si al produselor din carne;

§        comert cu amanuntul al pestelui;

§        comert cu amanuntul al bauturilor;

§        comert cu amanuntul al produselor din tutun.

Structura organizatorica a SC Rafaello SRL

Societatea va fi condusa de Adunarea Generala a Asociatilor.(vezi anexa 5)

Adunarea Generala a Asociatilor ia decizii atât în privinta activitatii societatii cât si referitor la politicile sale economice si comerciale. Adunarea generala este organizata prin convocarea asociatilor.

Adunarea generala a asociatilor are urmatoarele atributii principale:

§        aproba structura organizatorica a societatii, posturile, sarcinile, inclusiv nivelul salariilor;

§        desemneaza administratorii, cenzorul, lichidatorii, stabileste indemnizatiile acestora, realegerea sau revocarea acestora;

§        aproba Regulamentul de ordine interioara a societatii;

§        stabileste atributiile, competentele si responsabilitatile administratorilor;

§        analizeaza, modifica si aproba programul de activitate al societatii, bugetul de venituri si cheltuieli;

§        modifica si aproba bilantul contabil, contul de profit si pierderi dupa ascultarea raportului administratorilor si al cenzorului;

§        hotaraste cu privire la contractarea de împrumuturi bancare si acordarea de garantii;

§        decide majorarea sau reducerea capitalului social;

§        modifica si completeaza actul constitutiv al societatii.

          Adunarea Generala a Asociatilor este de doua feluri: ordinara si extraordinara, fiind convocate în general de administratorul societatii, prin scrisori recomandate, telex-uri, telefax-uri adresate asociatilor sau reprezentantilor acestora la adresele aratate în actul constitutiv al societatii sau la cele notificate în scris societatii cu cel putin 21 de zile înainte de întrunirea Adunarii Generale a Asociatilor, aratându-se de asemenea, data, locul si ordinea de zi ale întrunirii.

            AGA se poate întruni extraordinar ori de câte ori este nevoie pentru a decide modificari în privinta cresterii capitalului, modificarii profitului societatii, fuziunii cu alte firme, dizolvarii societatii, etc. Hotarârile A.G.A. se iau prin votul deschis al actionarilor prezenti cu drept de vot.

            Adunarea Generala a Asociatilor este considerata valabila si are dreptul de a lua decizii daca:

§        la prima convocare a partilor si reprezentantilor acestora, este reprezentat întregul capital social al societatii;

§        la a doua convocare, partile si reprezentatii acestora reprezinta doua treimi din capitalul social al societatii;

§        la a treia convocare, partile si reprezentatii acestora sunt prezenti la întrunire, indiferent de numarul partilor sociale prezente sau prezentate.

         Consiliul de administratie are, în principal, urmatoarele atributii:

·        aproba încheierea de contracte de închiriere (luarea sau darea cu chirie);

·        stabileste politica de marketing;

·        supune anual Adunarii Generale a Actionarilor, în termen de 60 de zile de la încheierea exercitiului financiar, raportul cu privire la activitatea societatii comerciale, bilantul contabil si contul de profit si pierderi pe anul precedent, precum si proiectul de program de activitate si proiectul de buget al societatii comerciale pe anul în curs;

·        negociaza contractul colectiv de munca împreuna cu reprezentantii salariatilor;

·        deleaga o serie din competentele ce-i revin conform legii, unui comitet director.

         Atributiile Adunarii Generale a Actionarilor si ale Consiliului de Administratie pot fi completate si cu alte prevederi ce se regasesc în documente si acte normative referitoare la organizarea si functionarea societatilor comerciale.

         Pentru desfasurarea în bune conditii a activitatii celor doua organisme acestea dispun de consilieri si de un secretariat ale caror atributii sunt prevazute în regulamentul de ordine interioara.

Administrarea societatii si reprezentarea ei în relatiile cu tertele persoane se va face de catre asociatul Manochehr Saadati Sohi, care va avea puteri depline, îndeplinind si functia de director general.

Toate actele care angajeaza patrimoniul societatii vor fi semnate de administratorul societatii.

Mandatul administratorului este pe o durata de patru ani de la data investirii acestuia, mandat care poate fi prelungit de Adunarea Generala a Asociatilor.

Administratorii pot fi revocati de Adunarea Generala a Asociatilor ori de câte ori acestia nu-si îndeplinesc atributiile, ori le îndeplinesc necorespunzator.

Administratorii exercita urmatoarele atributii:

§        coordonarea curenta a activitatii societatii;

§        reprezinta societatea în relatiile cu tertii;

§        angajeaza si concediaza personalul si stabileste drepturile si îndatoririle;

§        face propuneri catre Adunarea Generala a Asociatilor privind personalul necesar, nivelurile salariale, primele, participarea la beneficiile societatii;

§        aproba în limitele stabilite de Adunarea Generala a Asociatilor toate operatiunile comerciale.

Gestiunea societatii este controlata de asociati si eventual de cenzori, în cazul în care numarul asociatilor va fi mai mare de 15.

Cenzorii se numesc pe o perioada de trei ani. Cenzorii verifica registrele de evidenta contabila si casa si prezinta rapoarte de activitate, controleaza documentele si informatiile date de administratori asupra conturilor societatii, bilantului si a contului de profit si pierdere, prezentând Adunarii Generale a Asociatilor un raport scris prin care se propune aprobarea sau modificarea bilantului sau a contului de profit si pierdere.

Cenzorii sunt responsabili fata de societate pentru prejudiciile cauzate acesteia prin neîndeplinirea sau îndeplinirea cu rea-credinta a atributiilor ce le revin conform actului constitutiv si a dispozitiilor legale în vigoare.

Cenzorii pot convoca Adunarea Generala a Asociatilor în cazul în care capitalul social s-a diminuat cu mai mult de 10%, cu  exceptia primilor doi ani de la constituirea societatii, sau ori de câte ori considera necesar pentru alte situatii.

CAPITOLUL III

CONTRIBUŢIA STANDARDIZĂRII LA ÎMBUNĂTĂŢIREA

 sI ASIGURAREA CALITĂŢII PRODUSELOR

DIN CARNE FABRICATE sI

COMERCIALIZATE LA SC RAFAELLO SRL

III.1. Structura sortimentala a produselor din carne la SC Rafaello SRL

Prin denumirea de "produse din carne" întelegem acele produse în a caror componenta carnea se regaseste în proportia cea mai mare. Produsele din carne s-au diversificat de la un an la altul ca urmare a gasirii de noi retete de fabricatie si a aplicarii de noi tehnologii, adecvate cerintelor consumatorilor.

Preparatele din carne: sunt produse cu valoare nutritiva ridicata obtinuta din carne tocata sau din bucati se carne fasonate, care se consuma în cea mai mare parte fara a mai necesita o pregatire culinara.

Preparatele tip "prospaturi"

Aceste produse au un ciclu de fabricatie mai scurt; componentele au un grad de maruntire foarte ridicat, iar tratamentul termic la care sunt supuse este de scurta durata, acestea contin în final un procent ridicat de apa, iar în sectiune compozitia prezinta aspect uniform de culoare caramizie. Dintre acestea amintim:

§        prospaturi crude (cârnati proaspeti de porc, cârnati proaspeti de casa, cârnati "Polar");

§        prospaturi fierte (caltabosul "Moldovenesc", "Banat", "Horezu", "Bucovinesc", toba "Drobeta", "Ardeleneasca", "Mozaic", cas din carne cu ficat, sângerate "Bega", "Calatis", "Suceava");

§        prospaturi fierte si afumate (crenvursti, cârnati "Muntenia", "Harghita", "Rustic", cârnati "Trandafir", "Bicaz", "Dobrogeni", "Cabanos").

Preparatele tip salamuri au în compozitie brat maturat, srot din carne de vita (3-8 mm), carne de porc (5-20 mm), slanina tare (5-16 mm) si condimente diferite. Din aceasta grupa fac parte: salamul "Bucuresti", salamul de vara, salamul "Victoria", "Miorita", "Prahova", "Dumbrava", "Bihor", specialitatea "Popesti-Leordeni" (din carne de vita sau porc), salamurile dietetice "Baneasa", "Felix" si "Parizer".

§        Salamurile crude afumate sunt preparate superioare de durata cu o valoare nutritiva ridicata, cu o aroma placuta, fabricate din carne de porc, carne de vita si slanina tare. Din aceasta grupa fac parte salamul de Sibiu (din carne de porc) si salamul elvetian (cu adaos de carne de vita).

§        Salamuri crude uscate sunt produse de durata în a caror compozitie intra: carne de oaie si carne de vita. Din aceasta grupa fac parte: "Ghiudem", "Babic", salam "Carpati", "Banatean", "Bacau", "Dacia", "Danez". (1) (vezi Anexa 6)

III.2. Specificatia tehnica pentru produsul din carne "parizer taranesc"

         Obiect si domeniu de aplicare

         Prezenta specificatie se refera la urmatorul sortiment: "parizer taranesc" preparat dintr-un amestec de carne de porc si slanina în proportii conform retelei de lucru, fiind un produs fiert si afumat.

         Se folosesc ca adausuri la materia prima urmatoarele materii auxiliare:

§        proteine vegetale de soia;

§        amidon de cartofi;

§        proteine colagenice (sub forma de emulsie de sorici);

§        sare;

§        condimente;

§        dextroza;

§        potentiator de aroma (glutamat monosodic);

§        stabilizator (polifosfat);

§        antioxidanti (acid ascorbic, ascorbat de sodium);

§        colorant natural (acid carminic);

§        conservant: nutrit de sodiu.

Conditii tehnice de calitate

Sortimentul "parizer taranesc" se prelucreaza în conformitate cu instructiunile tehnologice, cu respectarea dispozitiilor legale sanitare si sanitar-veterinare în vigoare.

Materiile prime folosite la fabricarea acestui sortiment sunt carnea porc lucru si slanina. Materiile prime se folosesc în stare refrigerata sau decongelata. Drept semifabricat se foloseste sorici sub forma de emulsie de sorici.

Nu se admite la prepararea acestui produs folosirea materiilor prime cu miros si gust strain.

Materiile prime, auxiliare si ambalajele trebuie sa corespunda dispozitiilor sanitar si sanitar-veterinare în vigoare.

Caracteristici organoleptice (conform STAS 11061):

§        forma: batoane de forma neregulata obtinute prin umplerea si legarea membranelor naturale de tipul funduri de vita, de calibru 100-110 mm;

§        aspect exterior: suprafata curata, nelipicioasa, învelis continuu, nedeteriorat, aderent la compozitie, de culoare specifica produsului afumat;

§        aspect pe sectiune: pasta fina, omogena, compacta, de culoare roz-rosie, fara goluri mari de aer, fara flaxuri, grasime topita sau pungi de gelatina sub membrana ori la capete;

§        gust si miros: placut, specific produsului proaspat si condimentelor folosite, fara gust si miros strain (de mucegai, acru, rânced etc.);

§        consistenta: elastica, la taierea unei felii subtiri de 2 mm sa se pastreze integritatea feliei.

Caracteristici fizico-chimice:

Sortimentul "parizer taranesc" trebuie sa prezinte în stare proaspata, urmatoarele caracteristici fizico-chimice:



§        apa: max 70%, conform STAS 9065/373;

§        clorura de sodiu: max 2,8%, conform STAS 9065/573;

§        substante grase: max 26%, conform STAS 9065/273;

§        substante proteice totale: min 11%, conform STAS 9065/481;

§        collagen/proteine totale: max 20%;

§        azotiti (mg NO2/100g): max 7, conform STAS 9065/974;

§        azot usor hidrolizabil (mg NH3/100g): max 30, conform STAS 9065/774;

§        polifosfati (mg/kg): 5000;

§        acid ascorbic + saruri (mg/kg): max 500;

§        potentiator aroma E625 (g/kg): max 10.

Produsul "parizer taranesc" trebuie sa îndeplineasca urmatoarele proprietati microbiologice:

§        bacterii coliforme/g: max 10, conform STAS ISO 4831-92;

§        escherichia coli/g: max 1, conform STAS 2356-82;

§        stafilococ coagulazo-pozitiv/g: max 10, conform STAS ISO 6888-92;

§        bacterii sulfito-reducatoare/g: max 10, conform STAS 2356-82;

§        bacillus cereus/g: max 10, conform STAS 2356-82.

Ambalare si etichetare

Sortimentul "parizer taranesc" se eticheteaza si se ambaleaza în vrac în navete de material plastic avizate pentru uz alimentar.

Etichetele trebuie sa contina urmatoarele informatii:

§        denumirea produsului;

§        firma producatoare si adresa;

§        ingredientele utilizate;

§        tipul de produs (fiert, afumat - în membrana naturala);

§        numarul documentului tehnic normativ de produs (optional);

§        numarul de lot;

§        durata minima de consum si conditiile de pastrare (temperatura, umiditate relativa a aerului).

Depozitare, transport si livrare

Sortimentul "parizer taranesc" se depoziteaza în camere frigorifice curate, uscate, bine ventilate.

Produsul se livreaza catre beneficiar în stare proaspata, în ambalaje colective de tipul navetelor din material plastic, iar la beneficiar se pastreaza în camere frigorifice, respectând regimul de pastrare mentionat pe eticheta.

Transportul se face cu masini înzestrate cu agregat frigorific sau cu izoterme, foarte bine igienizate, si care respecta conditiile sanitare si sanitar-veterinare prevazute de legislatia în vigoare.(vezi Anexa 7)

III.3. Instructiuni tehnologice de fabricare a sortimentului "parizer                                       taranesc" în relatie cu protectia consumatorilor

Materiile prime utilizate sunt urmatoarele: carne porc lucru si slanina, iar drept semifabricat emulsia de sorici. Este indicat a se folosi materii prime în stare refrigerata sau decongelata, iar slanina sa fie obligatoriu proaspata, alba, fara urme de oxidare. Emulsia de sorici se foloseste în stare rece si nu calda. Pentru fabricare se urmeaza urmatorii pasi:

§        se introduc initial în cuter emulsia de sorici împreuna cu proteina vegetala si o parte din cantitatea de apa prevazuta de reteta ( care corespunde aproximativ unui hidratari de 1:3). Se cuterizeaza pâna se obtine un gel lucios de culoare deschisa;

§        se adauga în cuter carnea porc lucru tocata la volf prin sita de 8 mm, împreuna cu sare, conservant, polifosfati, condimente, dexteroza, antioxidanti, potentiator de aroma si colorant. Se cuterizeaza la viteza mica pentru omogenizare;

§        se mareste treptat viteza cutitelor, se adauga treptat restul de apa/fulgi de gheata din reteta (pentru a prelungi timpul de maruntire si implicit finetea pastei, fara a exista riscul cresterii temperaturii în pasta), se adauga slanina tocata prin sita de 8 mm. Se obtine un bradt consistent, adeziv, lucios, fin maruntit, cu o buna elasticitate;

§        când în pasta se atinge o temperatura de 6 - 8  oC se adauga amidonul prevazut de reteta si se continua cuterizarea pâna temperatura pastei atinge 10 - 12  oC. Înainte de evacuarea compozitiei din cuter se face obligatoriu dezaerarea pastei;

§        umplerea compozitiei se realizeaza pe utilaj automat, folosind membrane naturale: funduri de vita (sarate sau uscate) care în prealabil se spala bine în apa calda si se întorc pe dos (cu nervurile grasoase în exterior). Se umplu bucati mari, întregi, care se leaga cu sfoara atât la capatul deschis cât si transversal. Se are în vedere ca la umplere sa nu fie goluri de aer în pasta iar membrana sa nu fie patata cu resturi de compozitie pentru a nu influenta negativ aspectul produsului finit. Resturile aderente de compozitie se elimina de pe membrana prin dusare imediat dupa umplere. Se va avea în vedere obligatoriu separarea membranelor umplute dupa diametru: bucatile cu diametru mai mic pe o rama iar cele cu diametru mare pe alta rama deoarece timpii de tratament termic difera;

§        tratamentul termic consta din: zvântare 120 min/65 oC; fierbere 74-75 oC aproximativ 130 min (în functie de calibru) pâna când produsul atinge în centrul termic 70 oC cu mentinere 10 min la aceasta temperatura interna;

§        dupa evacuarea produsului din celula, parizerul taranesc se duseaza aproximativ 20 min înainte de a fi introdus în depozitul de racire. Produsul finit racit la 10-20 oC se afuma la rece (max 30 oC) timp de patru ore;

§        depozitarea si etichetarea (inclusiv lotizarea) se fac în spatii frigorifice bine igienizate, ventilate si uscate;

§        livrarea produsului se face în navete din material plastic avizate sanitar-veterinar pentru uz alimentar.(vezi Anexa 8)

         În cadrul politicilor de protectie sociala promovate de orice stat, politica privind consumatorul trebuie sa fie considerata o componenta de sine statatoare, cu obiective, prioritati si instrumente proprii.

Consumatorul, în calitatea sa de purtator al cererii de marfuri, joaca un rol important în mecanismul de piata, constituind, în acelasi timp, elementul de referinta al tuturor actiunilor întreprinse atât de producator, cât si de comerciant. Mai mult, pe masura ce o tara sau alta se dezvolta, cunoscând o anumita stare de prosperitate, rolul consumatorului devine mai complex si un numar din ce în ce mai mare de organizatii, publice sau particulare, sunt afectate de comportamentul acestuia. În acelasi context trebuie recunoscut însa faptul ca, luând în considerare interesele si nevoile respectivilor consumatori, acestia sunt confruntati cu o serie de dezechilibre în raporturile de piata, dezechilibre ce-i afecteaza sub multiple aspecte - economic, educational, siguranta sanatatii etc. O asemenea stare de fapt, impune anumite interventii sociale, menite sa ofere cadrul starii de echilibru, bazat pe respectarea unor clauze convenite si asigurarea accesului tuturor la produse care sa nu prezinte nici un risc si pe promovarea corecta, echitabila si sustinuta a dezvoltarii economiei sociale. Întreg complexul de interventii sociale - guvernamentale sau nonguvernamentale - cu privire la problematica respectiva, îsi gaseste expresia în conceptul de protectie a consumatorilor.(4)

CONCLUZII

        Notiunea de consumator are în vedere în principal individul privit în calitatea sa de cumparator de bunuri de consum, fie ele alimentare sau nealimentare, fie bunuri de folosinta zilnica, fie de folosinta îndelungata sau de lux. De altfel, cele mai multe nemultumiri ale consumatorilor au în vedere tocmai calitatea si fiabilitatea unor astfel de bunuri, serviciile prestate de vânzatori, indiferent de categoria acestora, respectiv în timpul actului de vânzare-cumparare sau servicii post-vânzare.

De asemenea, preocuparile organelor specializate ale statului în domeniul protectiei consumatorilor vizeaza mai ales apararea drepturilor acestora în calitatea lor de cumparatori de bunuri de larg consum, fie alimentare, fie nealimentare.

 O statistica a reclamatiilor si sesizarilor adresate Oficiului pentru Protectia Consumatorilor si instrumentate de acesta cu asociatii ale consumatorilor, arata ca aproape 80% dintre nemultumirile consumatorilor au în vedere calitatea produselor oferite la vânzare si a actului de vânzare-cumparare. Cele mai frecvente încalcari ale drepturilor consumatorilor sunt datorate unor cauze de genul:

-         comercializarea de produse care prezinta abateri de la caracteristicile calitative sau care pot pune în pericol viata, sanatatea sau securitatea consumatorilor;

-         comercializarea de produse falsificate sau contrafacute;

-         pastrarea si depozitarea produselor destinate comercializarii în conditii ce nu asigura mentinerea caracteristicilor de calitate ale acestora;

-         comercializarea produselor cu elemente de identificare incomplete;

-         prezentarea în publicitate, în prospecte, cataloage, mass media, a altor valori ale caracteristicilor produselor sau serviciilor decât cele reale.

     Se recunoaste astfel necesitatea implementarii unui sistem al calitatii pe baza standardizarii. În standarde se precizeaza nivelul minim al principalelor caracteristici de calitate ale produselor, metodele de analiza si încercari, modalitatile de efectuare a receptiei calitative a loturilor de marfuri, conditiile de ambalare, transport, depozitare etc., prin a caror respectare se asigura premisele realizarii obiectivelor.

 

                                 

                          

                                 BIBLIOGRAFIE

1.     Istratoaia Dimitrana,                         Manual Merceologie, clasa a IX-a,

Patrutescu Emil                                   Editura Didactica si Pedagogica,

                                                                          Bucuresti, 1997, pg 148-156

2.     Olaru Marieta                                    Manual Studiul calitatii produselor

Isaic-Maniu Alexandru                        si serviciilor, clasa a X-a, Editura

Purcarea Anca                                   Economica, Bucuresti, 2000, pg. 63-74

3.     Olaru Marieta                                Manual Studiul calitatii produselor

Mocanu Jaber Manuela,                    si serviciilor, clasa a XI-a, Editura

     Paunescu Carmen                          Economica, Bucuresti, 2001, pg. 103-105

4.     Patriche Dumitru,                         Protectia consumatorilor, Editura A.S.E.,

Pistol Gheorghe                             Bucuresti, 1998, pg 192-207

                     

                          ANEXE













Document Info


Accesari: 9699
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )