Documente online.
Zona de administrare documente. Fisierele tale
Am uitat parola x Creaza cont nou
 HomeExploreaza
upload
Upload


Faptele de comert unilaterale sau mixte


FAPTELE DE COMERT UNILATERALE SAU MIXTE


SECTIUNEA I. Notiunea si regimul juridic al faptelor de comert unilaterale


A. Preliminarii

196. Preliminarii. Privite din punctul de vedere al comercialitatii faptele de comert pot sa fie de doua tipuri:

a)           fapte de comert bilaterale, adica de natura comerciala pentru ambele parti, fie obiective[1] pentru amandoua, fie subiective[2] pentru amandoua, fie obiectiva pentru o parte si subiectiva pentru cealalta parte[3]



b)          fapte de comert unilaterale sau mixte, care au caracter comercial numai pentru una din  parti, pentru cealalta fiind de natura civila.

B. Reglementarea juridica

197. Reglementare. In cadrul regelementarilor juridice comerciale nu sunt precizate si delimitate strict faptele de comert unilaterale ca operatiuni comerciale, existenta lor ca reglementare derivand din anumite prevederi legale.

Astfel:

a)           in art. 6 din Codul comercial roman se dispune ca 'Asigurarile de lucruri sau stabilimente care nu sunt obiectul comertului si asigurarile asupra vietii sunt fapte de comert numai in ce priveste pe asigurator.

b)          Contul curent si cecul nu sunt fapte de comert in ce priveste pe necomercianti, afara numai daca ele n-au o cauza comerciala'.

c)           in art. 56 din Codul comercial roman se dispune ca: 'Daca un act este comercial numai pentru una din parti, toti contractantii sunt supusi cat priveste acest caz legii comerciale, afara de dispozitiile privitoare la persoana chiar a comerciantilor si de cazurile in care legea ar dispune altfel'.

d)          in art. 893 din Codul comercial roman se dispune: 'chiar cand actul este comercial numai pentru una din parti actiunile ce deriva dintr-insul sunt de competenta jurisdictiunii comerciale'.

Din reglementarile juridice mentionate se poate observa ca se utilizeaza notiunea de act comercial pentru una din parti fara a se da o definitie acestuia.


C. Definitia

198. Definitie. Faptele de comert unilaterale sau mixte sunt acele fapte la care participa un comerciant pe de o parte, si un necomerciant pe de alta parte, care sunt considerate comerciale pentru una din parti, adica pentru comerciant, fie prin calificarea data de lege, fie pentru ca la ele participa un comerciant si civile pentru cealalta parte adica pentru necomerciant.

Pentru a fi in prezenta unei fapte unilaterale de comert trebuie indeplinite anumite conditii:

a)           operatiunea sa se realizeze intre un comerciant pe de o parte si un necomerciant de cealalta parte;

b)          operatiunea sa fie calificata de lege sau in considerarea calitatii de comerciant a participantului ca fiind comerciala pentru comerciant si civila pentru necomerciant.

Pot fi considerate fapte de comert unilaterale sau mixte: o vanzare-cumparare intre un agricultor si un comerciant care cumpara pentru revanzare, un contract de asigurare pentru cauza de viata intre o societate de asigurari si o persoana fizica, un contract de cont curent.

D. Regimul juridic aplicabil faptelor de comert unilaterale sau mixte

199. Regimul juridic. Avand in vedere natura mixta a actelor de comert unilaterale se pune problema tratamentului juridic aplicabil, adica in ce mod este reglementat juridic un asemenea raport de reglementarile juridice comerciale sau de reglementarile juridice civile sau de amandoua.

Daca in sistemul[4] de drept francez este posibil un regim juridic dualist in sistemul nostru de drept este consacrat un regim unic de guvernare juridic a raportului, constand in aplicarea legii comerciale acestuia.

Aceasta idee se desprinde din continutul prevederilor legale privind actele unilaterale de comert care precizeaza expres aceasta astfel:

a)           daca un act este comercial numai pentru una din parti toti contractantii sunt supusi cu privire la acel act, legii comerciale exceptand persoana comerciantilor si situatiile in care legea dispune altfel (C. com., art. 56);

b)          cand actul este commercial pentru una din parti, actiunile ce deriva din el sunt de competenta jurisdictiei comerciale (C. com., art. 893);

c)           actiunile care deriva din acte care sunt comerciale numai pentru una din parti se prescriu pentru toate partile conform legii comerciale (C. com. art. 945).

Un asemenea sistem unitar de tratament juridic aplicabil raporturilor juridice nascute din fapte de comert unilaterale este justificat din cel putin doua motive:

a)           un asemenea raport juridic nu poate fi disociat in doua parti din punctul de vedere al reglementarilor juridice aplicabile, deoarece raportul este unitar chiar daca pentru o parte este considerat comercial iar pentru cealalta civil, el nefiind o reuniune a doua raporturi juridice avand acelasi izvor pentru ambele parti, adica o fapta de comert si nu doua fapte, adica una civila si alta comerciala;

b)          raportul juridic in ansamblul sau are o functie comerciala chiar daca este comercial numai pentru una din parti, impunandu-se ca regimul sau juridic sa fie guvernat de legea comerciala;

c)           prin dispozitiile sale, legea comerciala dispune expres ca raporturilor juridice nascute din fapte de comert li se aplica legea comerciala, aceasta fiind valabila si in cazul raporturilor juridice nascute din fapte de comert unilaterale.


SECTIUNEA A II-A. Exceptii de la aplicarea legii comerciale


A. Preliminarii

200. Preliminarii. Existenta unor exceptii de la aplicarea legii comerciale este consacrata juridic de prevederile art. 56 din Codul comercial roman in care se dispune ca nu sunt aplicabile prevederile legii comerciale pentru faptele care sunt comerciale numai pentru una din parti in ceea ce priveste persoana comerciantilor si in cazurile in care legea dispune altfel.

Analiza celor doua exceptii prezinta importanta pentru determinarea efectelor pe care le-ar putea produce participarea partilor la raportul juridic generat de o fapta de comert unilaterala si in ce masura un asemenea raport juridic ar avea consecinte asupra statutului personal al partilor.

B. Exceptiile de la aplicarea legii comerciale

I. Exceptia privind neaplicarea pentru necomercianti a dispozitiilor legii comerciale privind persoana comerciantilor

201. Exceptia privind neaplicarea pentru necomercianti a dispozitiilor legii comerciale privind persoana comerciantilor. Legea comerciala impune pentru comercianti anumite obligatii profesionale care decurg atat din calitatea lor profesionala dar si din savarsirea de fapte de comert.

Astfel comerciantii sunt supusi obligatiilor de publicitate prin registrul comertului[5], de organizare si tinere a contabilitatii[6], de exercitare a comertului in limitele concurentei[7] loiale.

Potrivit art. 7 din Codul comercial roman sunt comercianti persoane fizice aceia care fac fapte de comert avand comertul ca o profesiune obisnuita, dobandind acest statut in considerarea exercitarii unor asemenea fapte in asemenea conditii.

Cu privire la necomercianti, pentru situatiile in care acestia participa la un raport juridic nascut dintr-o fapta de comert unilaterala nu li se aplica prevederile legii comerciale referitoare la persoana comerciantilor, adica acestia nu devin comercianti, nu sunt supusi obligatiilor profesionale ale comerciantilor, lor aplicandu-li-se legea comerciala doar cu privire la actul juridic la care participa nu si asupra statutului personal, ei nedevenind comercianti prin participarea la un asemenea raport juridic.

Aceasta dispozitie legala este o masura de protectie a persoanei necomerciantilor in privinta statutului personal, in considerarea faptului ca ei nu participa la asemenea raporturi juridice in sistemul unei profesii pentru a fi supusi rigorilor acesteia cum este cazul comerciantilor.

II. Exceptia privind neaplicarea pentru necomercianti a legii comerciale in cazurile in care legea dispune altfel

202. Exceptia privind neaplicarea pentru necomercianti a legii comerciale in cazurile in care legea dispune altfel. Pentru anumite situatii insasi legea comerciala exclude de la aplicarea acesteia pe necomerciantii participanti la raporturi juridice nascute din fapte de comert unilaterale.

In privinta obligatiilor comerciale, art. 42 din Codul comercial[8] instituie prezumtia de solidaritate a codebitorilor, care opereaza chiar si asupra fidejusorilor necomercianti daca garanteaza o obligatie comerciala, dar instituie si o exceptie de la aceasta prezumtie in forma unei stipulatii contrare, in sensul ca aceasta prezumtie nu este aplicabila pentru necomercianti pentru operatiuni care pentru ei nu sunt fapte de comert.

Din continutul prevederilor legale mentionate se poate deduce ca potrivit art. 42 alin. 3 din Codul comercial roman prezumtia de solidaritate a codebitorilor nu opereaza pentru necomercianti in situatia in care ei participa la un raport juridic nascut dintr-o fapta de comert unilaterala, deoarece pentru ei fapta este de natura civila si in consecinta, aplicandu-li-se legea civila a divizibilitatii obligatiilor, deoarece insasi legea comerciala exclude aplicarea sa.

Exceptarea necomerciantilor de la raspunderea solidara prezumata de art. 42 alin. 1, 2 din Codul comercial ca efect al stipulatiei prevazute de art. 42 alin. 3 se poate exemplifica prin urmatoarele:

a)           in situatia unui contract de asigurare a unei case de locuit intre o societate comerciala de asigurari si cei doi coproprietari care detin casa in cote de 1/2 fiecare, raspunderea asiguratilor pentru obligatiile asumate prin contract este divizibila deoarece operatiunea de asigurare pentru ei este civila;

b)          in cazul unui contract de vanzare-cumparare de produse agricole incheiat intre doi producatori agricoli si un comerciant care cumpara pentru a revinde, agricultorii raspund pentru obligatiile din contract corespunzator cotei lor de participare la contract adica divizibil, deoarece operatiunea este in ceea ce ii priveste pe acestia, civila;

c)           in cazul unui contract de furnizare de utilitati (gaze, energie electrica, energie termica, apa etc.) incheiat intre un furnizor (societate comerciala, regie autonoma, companie nationala etc.) si mai multe persoane fizice titulare ale unor spatii de locuit intr-un imobil comun in care contorizarea utilitatilor se face la comun, raspunderea persoanelor fizice beneficiare si parti ale contractului de furnizare poate fi angajata pentru obligatiile asumate numai dupa regula divizibilitatii deoarece pentru ele operatiunea este civila, neputand opera prezumtia de solidaritate a codebitorilor.




[1]In acest sens pentru exemplificare: o cumparare in scop de revanzare realizata intre doi comercianti.

[2]De exemplu: un contract de imprumut cu scop comercial dintre doi comercianti.

[3]Pentru exemplificare: cumpararea unei marfi in scop de revanzare de catre un comerciant de la un agricultor.

[4]A se vedea: S.D. Carpenaru, op. cit., 2000, p. 57.

[5]A se vedea art. 1 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului.

[6] In acest sens: art. 1 din Legea contabilitatii nr. 82/1991 republicata.

[7] Pentru exemplificare: art. 1 din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale.

[8] In art. 42 din Codul comercial roman se dispune: 'in obligatiunile comerciale codebitorii sunt tinuti solidariceste afara de stipulatiune contrarie. Aceeasi prezumtie exista si contra fidejusorului chiar necomerciant, care garanteaza o obligatiune comerciala. Ea nu se aplica la necomercianti pentru operatiuni care, incat ii priveste, nu sunt fapte de comert'.


Document Info


Accesari: 39
Apreciat: hand icon

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )