Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































FUNCTIILE LOGISTICII

comert












ALTE DOCUMENTE

Oferta anvelope
TARIFE REALE LA STOMATOLOGIE
STRUCTURA OFERTE TIP - SISTEME DE ANALIZA GRANULOMETRICA
PROTECTIA CONSUMATORILOR
Principalele produse Eurodoc sunt:
LUCRARE DE LICENTA POSIBILITATI DE PROMOVARE A TRIPTICULUI BRANCUSIAN DIN TIRGU JIU
DETERMINAREA CALITATII PRODUSELOR
Lucrare de diploma SOLUTII DE FINANTARE A AFACERII
Referat la disciplina Bazele Comertului

FUNCTIILE LOGISTICII

Scopul logisticii este de a crea lanturi de livrare, adica fluxuri cu valoare adaugata de la furnizori catre utilizatorii finali. Astfel, logistica coordoneaza activitatile efectuate de furnizori, agentii de achizitie, specialistii in marketing, membrii canalelor logistice si clienti.Prezentul capitol va analiza patru dintre functiile logisticii:



1. proiectarea sistemului informational logistic

2. coordonarea activitatilor de transport

3. politica de stocuri si depozitarea

4. ambalarea si manipularea

Cu toate ca proiectarea infrastructurii logisticii este de asemanea considerata drept functie a logisticii,ea va fi tratata ulterior dat fiind rolul ei integrator al activitatilor si operatiilor specifice celorlalte domenii functionale logistice.

2.1. SISTEMUL INFORMATIONAL LOGISTIC

Sistemul informational logistic este alcatuit din specialisti, surse de date, metode, tehnici, procedee de identificare a datelor relevante, culegere, prelucrare, analiza, interpretare si distributie a acestora. Rolul lui este de evaluare a nevoilor de informatii logistice a managerilor si clientilor intreprinderii, de culegere si distributie a acestora.

2.1.1. Rolul sistemului Informational logistic

Initial obiectivul logisticii il constituia eficienta fluxurilor de bunuri in canalele logistice. Fluxurile informationale au fost neglijate deoarece nu erau considerate importante pentru consumatori. In plus viteza, cu care circulau informatiile era deficitara, limitata la viteza de circulatie a documentelor. In prezent insa acuratetea si viteza cu care circula informatia este indispensabila eficientei logisticii. Ca o recunoastere a importantei informatiei, conceptul modern de logistica include fluxul de informatii, alaturi de fluxul de materii prime, bunuri si servicii aferente[1].

Fluxurile informationale asigura caracterul integrator al operatiilor si activitatilor logistice. Contributia sistemului informational la desfasurarea activitatilor si opratiilor logistice poate fi surprinsa la patru nivele: tranyactional, control, analiza si strategie.

Informatiile de la nivel tranzactional privesc inregistrarea si procesarea comenzilor, facturarea, transportul marfurilor si serviciile oferite clientilor.Ele constituie fundamentul derularii tuturor activitatilor si operatiilor logistice.Intregul proces incepe prin primirea si inregistrarea unei comenzi. In baza comenzii se intocmeste o dispozitie de livrare care este transmisa magaziei de produse finite. La magazia de produse finite, pe dispozitia de livrare se opereaza cantitatea livrata pe baza careia mai departe se va intocmi factura de livrare, in departamentul desfacere.

Informatiile de la nivelul al doilea privesc controlul productivitatii muncii, eficienta diferitelor activitati desfasurate, serviciile oferite clientilor si calitatea produselor oferite. Sunt deci informatii tactice, menite sa determine performantele inregistrate si eventualele alternative operationale, la acest nivel se identifica potentialele probleme operationale de procesare a comenzilor.

La al treilea nivel al SIL[2] se realizeaza analiza si decizia, urmarindu-se identificarea, evaluarea si compararea alternativelor tactice. Concret este vorba de optiuni privind mijloacele de transport folosite, rutele si orarele curselor de transport, amplasarea si amenajarea spatiilor, dotarea lor cu echipamente si deservirea cu personal, analiza cost-beneficiu a activitatilor si operatiilor logistice desfasurate precum si metodele, instrumentele folosite in analiza si interpretarea datelor.

Ultimul nivel al SIL corespunde planificarii strategice.Informatiile furnizate de acest nivel asigura fundamentarea strategiilor logistice ale intreprinderii.

2.1.2. Principiile Sistemului Informational Logistic

Pentru a-si indeplini functiile, SIL trebuie sa respecte patru principii:

1) principiul disponibilitatii informatiilor logistice - implica rapiditatea cu care informatiile sunt transmise factorilor de decizie precum si posibilitatea de acces la informatiile necesare.In acest sens informatiile trebuie sa poata fi accesate nu numai de factorii de decizie interni , ci si de clienti, indiferent de momentul in care datele sunt solicitate sau de locatia clientilor

2) principiul acuratetii informatiilor - poate fi definita de gradul in care informatiile utilizate sau furnizate de SIL corespund realitatii; de ex. Cerintele unui SIL modern necesita ca datele privind nivelul si miscarile stocurilor sa fie corecte cu o probabilitate mai mare de 99 %. In cazul in care datele furnizate de SIL nu sunt precise, se impune supradimensionarea nivelului stocurilor pentru a face fata eventualelor fluctuatii ale cererii. Prin urmare precizia datelor furnizate de SIL reduce incertitudinea si costurile activitatilor si operatiilor logistice

3) principiul oportuni 646c25g tatii informatiilor logistice - pentru a compensa lipsa unor informatii oportune, solutia este invariabil cresterea nivelului stocurilor, ceea ce are un efect negativ asupra eficientei operatiilor logistice

4) principiul flexibilitatii - un sistem informational logistic flexibil trebuie sa poata satisface nevoile tuturor clientilor, aducandu-si astfel contributia la valoarea oferita acestora.

2.2. STOCURILE

Stocul reprezinta un ansamblu de bunuri sau de articole acumulate in vederea unei utilizari ulterioare, care permite alimentarea utilizatorului pe masura nevoilor sale, fara ca acesta sa fie perturbat de intarzieri in livrari sau de incapacitatea temporara a furnizorului de a fabrica respectivele bunuri.

Pe plan mondial conceptul de stocare s-a conturat in anii '30 prin elaborarea unui sistem distinct de gestiune a stocurilor care s-a constituit treptat intr-un instrument de fundamentare a optiunilor logistice.

2.2.1. Rolul stocurilor

Pe plan mondial se manifesta o tendinta de scadere a ponderii stocurilor atat la nivel micro cat si macroeconomic. Aceasta tendinta corespunde cresterii eficientei operationale logistice. Chiar daca in 20 de ani ponderea stocurilor in PIB a scazut de la 20% in 1974 la 13,27% in 1994, exista inca suficient loc pentru imbunatatirea eficientei gestionarii stocurilor.

Problematica stocurilor este extrem de complexa, incluzand atat deciziile de dimensionare, amplasare in teritoriu, reducerea cheltuielilor de stocare cat si problemele de portfoliu de produse, conservare, redistribuire sau mod de utilizare. Gestiunea stocurilor se interfereaza si cu alte segmente economice cum ar fi aprovizionarea si desfacerea, determinarea si utilizarea capacitatilor de depozitare, formarea loturilor de expediere si de transport sau gestionarea operativa a bunurilor.

Deciziile privind stocurile au un risc ridicat si un mare impact asupra eficientei activitatii logistice. Riscurile pe care le presupune politica de stocuri a intreprinderii sunt determinate de mai multi factori:

        nivelul cheltuielilor cu stocurile;

        imobilizarea unei parti insemnate din capital in stocuri; intreprinderea nu va putea folosi o mare parte din capitalul sau pentru alte investitii;

        posibilitatea degradarii bunurilor depozitate;

        posibilitatea uzurii morale a bunurilor depozitate.

Natura si dimensiunile riscurilor depind de pozitia intreprinderii in cadrul canalului logistic. Stocurile se regasesc la toate nivelele canalelor logistice, asa cum rezulta din figura 3:

Figura 3. Distributia stocurilor in canalele de marketing

Furnizor 1

 

Furnizor 2

 

Furnizor 3

 

Furnizor 4

 

Producator

 


Pentru producator, stocurile se caracterizeaza prin largime redusa ( numarul de linii de produse care compun gama de produse ), profunzime mare ( adancimea reprezinta numarul de produse ce compun fiecare linie in parte ) si angajament de durata. Stocurile producatorilor includ atat stocuri de materiale - in diferite faze de procesare, cat si stocuri de produse finale sau industriale. Inainte de livrarea lor catre diversi beneficiari, de multe ori bunurile vor fi pastrate intr-un depozit propriu.

Pentru angrosist stocurile se caracterizeaza prin largime redusa, profunzime mare si durata mare in comparatie cu detailistii. Angrosistii sunt confruntati cu presiuni din partea detailistilor pentru cresterea numarului de produse stocate. Riscurile cu care se confrunta vor avea deci o mai mare largime, corespunzator cresterii numarului de linii de produse cu care se aprovizioneaza, in paralel cu mentinerea profunzimii si a duratei riscurilor, specifice acestui nivel al canalelor logistice.

Pentru detailisti stocurile se caracterizeaza prin largime mare si profunzime scazuta in comparatie cu riscurile angrosistilor. Administrarea stocurilor in cazul detailistilor este in esenta o problema de vanzare-cumparare. Detailistul se aprovizioneaza cu un numar mare de produse, asumandu-si un risc de marketing substantial. In cazul detailistilor, chiriile ridicate pe care le platesc ii obliga sa puna accentul pe viteza de rotatie a stocurilor, deci riscurile pe care si le asuma nu sunt de lunga durata.

Confruntati cu un numar imens de produse oferite spre desfacere, detailistii urmaresc reducerea costurilor de stocare, facand presiuni asupra furnizorilor pentru cresterea vitezei de livrare a bunurilor, in conditiile livrarii unor cantitati tot mai reduse. Acest fenomen transfera practic riscurile de stocare in amonte, catre angrosisti. Ca urmare angrosistii sunt obligati sa-si creasca preturile pentru a acoperi cheltuielile generate de cresterea numarului de produse comercializate, preturi care se propaga ulterior asupra detailistilor, anuland beneficiile obtinute de catre acestia. Acest cerc vicios impune preocupari conjugate din partea tuturor membrilor canalului logistic pentru scaderea costurilor de stocare pe intreg canalul. Aceasta abordare este singura de natura sa aduca beneficii tutror membrilor canalelor logistice, inclusiv consumatorului.

2.2.2. Functiile stocurilor

1)      Specializarea "geografica" a agentilor economici este o prima functie a stocurilor.Existenta stocurilor permite agentilor economici o specializare teritoriala. Eficienta operationala este de multe ori rezultatul unor costuri reduse.

2)      "Decuplarea" operatiunilor de aprovizionare - productie - desfacere este cea de a doua functie a stocurilor. In esenta "decuplarea" operatiilor logistice permite aprovizionarea cu materii prime, productia si desfacerea produselor finite in cantitati mai mari decat nivelul curent al cererii, realizandu-se astfel reducerea cheltuielilior prin transporturi consolidate si diferite discounturi la cantitatile mari achizitionate.

3)      Amortizarea incertitudinii reprezinta a treia functie a stocurilor. Existenta stocului de siguranta compenseaza discontinuitatile ce pot aparea fie in privinta cererii de produse finite, fie a aprovizionarii cu materiale, rezultate din intarzieri in inregistrarea comenzilor, in procesarea acestora sau in efectuarea transporturilor.

4)      Asigurarea concordantei cererii cu oferta - impune cooperarea producatorilor si a intermediarilor din cadrul unui canal logistic

2.3. TRANSPORTURILE

Transporturile reprezinta una dintre functiile logisticii firmei, asigurand deplasarea bunurilor si depozitarea bunurilor in tranzit. Activitatile de transport trebuie realizate cu respectarea principiilor economiilor de scara si de distanta.

2.3.1. Locul si rolul transporturilor in activitatea firmei

Transporturile indeplinesc doua functii: deplasarea bunurilor in cadrul canlului logistic precum si depozitarea bunurilor in tranzit.

Canalele logistice sunt alcatuite din furnizori, producatori, intermediari si consumatori. Ele reprezinta o extensie a conceptului de canal de distributie sau de marketing, incluzand in plus fata de acesta si furnizorii. Transporturile fac legatura intre diferitele verigi ale unui canal logistic, eliminand distanta intre furnizor-producator-consumator, intre vanzator si cumparator, intre diferitele unitati operative ale unei intreprinderi, dispersate geografic. Felul in care se realizeaza transportul marfurilor, optiunile intreprinderii in privinta modurilor de transport alese, a serviciilor de transport la care apeleaza si alte astfel de optiuni care dau continutul mixului de transport sunt un element esential al eficientei logisticii firmei.

Deplasarea marfurilor in canalele logistice necesita depozitarea marfurilor pe timpul transportului acestora. Desigur ca depozitarea produselor in mijloacele de transport este costisitoare. In unele cazuri insa, costurile implicate de descarcarea mijloacelor de transport, de manipularea marfurilor in depozite si reincarcarea ulterioara in mijloacele de transport sunt mai ridicate, justificand pastrarea marfurilor in mijloacele de transport. De asemenea aceasta solutie se impune cand depozitele aglomerate nu mai fac fata depozitarii unei cantitati suplimentare de marfuri.

2.3.2. Alternative in transportul marfurilor

In constituirea unui mix de transport, firma are pentru inceput posibilitatea optarii intre mai multe moduri de transport:

a)      transporturile feroviare;

b)      transporturile rutiere;

c)      transporturile navale;

d)      transporturile aeriene;

e)      transportul prin conducte;

f)        transportul intermodal.

Fiecare dintre ele are avantajele si dezavantajele sale, prezentate in continuare din perspectiva logisticii.Optiunea pentru unul dintre ele se face prin analiza comparativa a acestora, in functie de mai multe criterii.

a) Transporturile feroviare

Transporturile feroviare reprezinta una dintre cele mai utilizate modalitati de transport, ocupand in traficul international pozitia a doua dupa transporturile navale. In privinta transporturilor de marfa interne ele se situeaza pe locul intai.

Caile ferate sunt eficiente in transportul marfurilor de volum si densitate ridicata si de valoare unitara scazuta. Ele ofera avantajul transportarii unui volum mare de marfuri, la distante mari, cu costuri mici. Din aceasta cauza, caile ferate tind sa deserveasca partea superioara a canalului logistic, anume aprovizionarea producatorilor cu materii prime. Al doilea avantaj al cailor ferate in transportul marfurilor este relativa lor independenta fata de conditiile meteorologice.

Intre dezavantaje amintesc accesibilitatea redusa oferita - traseul lor este rigid, intre puncte precis determinate. Mai mult , marfurile trebuie transportate la terminalele de marfa feroviare utilizand mijloace de transport rutier. Acest dezavantaj este in prezent diminuat prin infiintarea de unitati de transport auto proprii, care fac posibila chiar livrarea "din poarta in poarta".




Un alt dezavantaj este timpul relativ indelungat necesar pentru transportul marfurilor, datorita vitezei mici de deplasare, ca si timpului cu sortarea vagoanelor: vagoanele ajunse la destinatie trebuie separate de celelalte. In plus, atasarea unor noi vagoane este de asemenea o operatie consumatoare de timp.

La noi in tara exista doar o singura societate care asigura transportul marfurilor pe calea ferata, anume CFR Marfa.

In ultimul deceniu, caile ferate au depus un mare efort pentru perfectionarea materialului rulant, pentru reducerea timpului de transport al marfurilor si pentru micsorarea pretului de transport. Caile ferate s-au adaptat treptat la cerintele impuse de piata transporturilor: s-au construit o multitudine de tipuri de vagoane, cu o mare capacitate ca tonaj si volum, au fost dublate si electrificate liniile, a crescut puterea locomotivelor, s-au organizat trasee cu rute rapide, s-a micsorat timpul de vamuire la frontiere si s-a trecut la organizarea transportului containerizat, prin infiintarea de terminale dotate cu mijloace de manipulare si capacitati de pastrare ( depozitare temporara ) a marfurilor.

b) Transporturile rutiere

Transportul rutier are avantajul ca se realizeaza direct "din poarta in poarta" si cu o mare rapiditate. De asemenea investitia in terminale de incarcare-descarcare a marfurilor este redusa comparativ cu cea necesara in cazul celorlalte moduri de transport. Drumurile sunt intretinute de catre autoritatile publice iar costurile fixe pe unitatea de distanta sunt mici. Toate aceste caracteristici fac din transporturile rutiere o modalitate ideala de transport a unor cantitati mici de marfuri, de valoare ridicata, pe distante scurte.

Intre dezavantajele acestui mod de transport amintesc numarul taxelor ce trebuie achitate, al autorizatiilor ce trebuie obtinute si al documentatiei de insotire a marfii[3] precum si costurile variabile raportate la distanta parcursa mari deoarece volumul marfurilor ce pot fi transportate de un vehicul este mic iar costurile cu forta de munca si combustibilul sunt mari.

In aceste conditii eforturile carausilor s-au indreptat catre reducerea cheltuielilor variabile printr-o mai buna procesare a comenzilor precum si prin consolidarea transporturilor[4].

Pe piata transporturilor rutiere se desfasoara o intensa competitie intre mijloacele de transport private, publice si cele contractuale. In 1980 in Statele Unite peste 50% din transporturile rutiere erau efectuate de parcuri auto private pentru ca in 1987 ponderea sa ajunga la 66%. In 1991 procentul a scazut la 56% datorita dificultatilor intretinerii unui parc auto propriu.

c) Transporturile navale

Reprezinta cea mai veche modalitate de transport. Flotele de vase cu panze au fost inlocuite la inceputul secolului 19 de cele cu abur, inlocuite la randul lor de cele diesel dupa 1920.

Transporturile navale nu necesita investitii in infrastructura[5], nici chiar investitii publice precum in cazul transporturilor rutiere.

Transporturile navale sunt eficiente pentru deplasarea unui volum mare de marfuri, pe distante mari. De asemenea marfurile transportate pe ape sunt de valoare unitara redusa si densitate mare, putand fi incarcate-descarcate de pe vas cu usurinta, folosind echipamente specifice. Cel mai frecvent, transportul naval este folosit in cazul petrolului, minereurilor, produselor agricole si cherestelei.

Principalul avantaj al acestui mod de transport este costul scazut. Ele constituie cea mai ieftina modalitate de transport, ideala pentru marfurile al caror cost unitar este redus si/sau pentru care cheltuielile de transport detin o pondere importanta in pretul de vanzare.

Dezavantajul transporturilor navale este viteza redusa de deplasare a marfurilor. Dupa cum transporturile pe apa sunt cele mai ieftine, ele sunt in acelasi timp si cele mai lente. De asemenea transporturile navale sunt dependente de conditiile meteo. In cazul transporturilor fluviale gheturile reprezinta de asemenea o problema costisitoare. Un alt dezavantaj este dat de inflexibilitatea acestei modalitati de transport: de cele mai multe ori marfurile trebuie transportate in porturi folosind alte mijloace de transport.

d) Transporturile aeriene

Cea mai dinamica modalitate de transport este cea aeriana. In transporturile aeriene ponderea cea mai ridicata o au cele de persoane.

Industria transporturilor aeriene este puternic concentrata. Un numar mic de firme detin 90% din piata. Majoritatea veniturilor lor sunt obtinute din transporturile de persoane. Majoritatea firmelor de transport aerian de marfuri si-au inceput activitatea transportand persoane, dupa care si-au extins-o la transportul marfurilor. Majoritatea veniturilor in aceasta industrie se obtin din transportul persoanelor: marfurile au deci incontinuare un rol complementar.

Principalul avantaj oferit de acest mod de transport este timpul redus de transport al marfurilor. Transporturile aeriene ofera posibilitatea deplasarii intr-un timp foarte scurt, la mare distanta. Din aceste considerente, pe calea aerului vor fi transportate marfuri de valoare unitara mare deoarece in cazul lor, costurile cu transportul au un impact mai mic asupra pretului final.

Intre dezavantajele acestui mod de transport amintesc accesibilitatea lilitata oferita precum si influenta puternica a conditiilor meteorologice. Flexibilitatea acestui mijloc de transport este limitata, marfurile trebuind transportate la terminalele de transport aerian cu ajutorul camioanelor.

e) Transporturile prin conducte

Transporturile prin conducte sunt utilizate indeosebi in cazul titeiului si gazelor naturale. Posibilitatile limitate de utilizare a conductelor ca mijloc de transport constituie principalul dezavantaj al acestui mod de transport. Accesibilitatea limitata este un alt dezavantaj al acestui mod de transport. Nu in ultimul rand, investitia initiala este ridicata, dar costurile variabile sunt dintre cele mai mici. Per ansamblu, transporturile prin conducte sunt cel mai ieftin mod de transport.

f) Transportul intermodal

Firmele pot considera posibilitatea folosirii unei combinatii de moduri de transport pentru deplasarea acelorasi marfuri de la o locatie la alta. Transportul intermodal presupune folosirea unuia sau a mai multor carausi. In primul caz aceeasi firma realizeaza transportul marfurilor, folosind moduri de transport diferiteu tarife diferite in functie de modul de transport folosit. In al doilea caz managerul logistic apeleaza pentru deplasarea produsului la mai multe firme de transport modale: de exemplu poate apela la un caraus rutier pentru transportul marfurilor la terminalele de marfa feroviare sau portuare, unde marfa va fi incarcata in vagoane sau cargoboturi.

Necesitatea folosirii transportului intermodal rezulta din caracteristicile diferitelor moduri de transport. Astfel in afara de transportul rutier toate celelalte moduri de transport sunt inflexibile. Managerii logisticieni trebuie trebuie astfel sa deplaseze marfurile la terminalele cailor ferate, aeroporturilor sau porturilor. Deplasarea se poate face cu mijloace de transport rutier, singurele capabile sa ridice marfurile de la "poarta" intreprinderii. Transporturile intermodale ofera deci posibilitatea minimizarii dezavantajelor unui anumit mod de transport si a valorificarii avantajelor altui mod de transport. Dezavantajele nu pot fi insa eliminate: de exemplu costurile unui transport combinat pe apa si pe calea ferata vor fi mai mici decat costurile aceluiasi transport, pe aceeasi distanta, efectuat doar pe calea ferata, dar mai mari decat in cazul in care transportul ar fi fost efectuat integral pe apa:

In practica exista numeroase combinatii ale diferitelor moduri de transport, cu denumiri specifice si foarte sugestive. Cele mai cunoscute sunt:

  • Birdyback: combina transporturile rutiere cu cele aeriene, valorificand accesibilitatea transporturilor rutiere cu viteza celor aeriene;

  • Fishyback: combina costurile scazute ale transporturilor navale cu accesibilitatea transporturilor rutiere;

  • Piggyback: combina accesibilitatea transporturilor auto cu costurile scazute ale celor feroviare.

In esenta este o formula aparte de containerizare, in care camioanele incarcate cu diverse produse sunt plasate de platformele unor vagoane platforma speciale.

Combinarea intermodala poate fi dusa la extrem prin posibilitatea utilizarii beneficiilor tuturor modurilor de transport. Desigur ca acest nivel de diversificare a activitatii firmelor de transport nu este decat o constructie teoretica, ale carei beneficii sunt puse sub semnul intrebarii de riscurile inerente unei astfel de diversificari. In Occident exista totusi firme care combina trei moduri de transport.

Dezvoltarea transporturilor intermodale este insa limitata nu numai de riscurile diversificarii activitatii ( in cazul unei singure firme implicate ), ci si de coordonarea proasta intre diferitele firme de transport, in cazul in care formula intermodala ar presupune mai multe firme. In cel de al doilea caz, firmele de transport refuza deseori sa colaboreze[6], urmarindu-si propriile interese.

Un alt aspect care limiteaza dezvoltarea transporturilor intermodale este dat de dificultatea transferarii marfurilor de la un mod de transport la altul. Este vorba nu numai de dificultatile tehnice ci si de costurile si timpul pe care o astfel de operatiune le implica.

2.3.3. Analiza comparativa a modurilor de transport

La nivelul firmei, optiunea pentru una dintre modalitatile de transport nu este dictata de importanta relativa macroeconomica a modului de transport, ci in functie de analiza comparativa a avantajelor si dezavantajelor fiecarui mod de transport.

Fiecare dintre modurile de transport trebuie evaluat dupa o grila similara cu cea prezentata in tabelul 1. Este important faptul ca importanta criteriilor, chiar si criteriile avute in considerare difera de la o firma la alta.

Tabelul 1. Grila de evaluare a modurilor de transport

Criteriu

Clasament

1. siguranta[7]

1

2. nivelul tarifelor

2

3. timpul de tranzit total

3

4. posibilitatea negocierii tarifelor

4

5. stabilitatea financiara[8]

5

6. disponibilitatea echipamentului

6

7. frecventa curselor

7

8. serviciile de ridicare de la "usa" clientului

8

9. deteriorarea marfurilor pe timpul transportului

9

10. calitatea personalului care manipuleaza marfurile

10

11. posibilitatea monitorizarii marfurilor

11

12. posibilitatea negocierii tarifelor serviciilor adiacente

12

13. flexibilitatea orarelor

13

14. alte servicii oferite

14

15. solutionarea litigiilor

15

16. calitatea personalului

16

Fiecare dintre modurile de transport trebuie evaluat dupa o grila similara cu cea de mai sus. Este important faptul ca importanta criteriilor, chiar si criteriile avute in considerare difera de la o firma la alta. Exista insa un set de criterii de baza care ofera o imagine de ansamblu asupra principalelor avantaje si dezavantaje ale modurilor de transport. Ele sunt prezentate in tabelul 2.

Tabelul 2. Avantajele si dezavantajele modurilor de transport

Criterii

Mod de transport

Feroviar

Rutier

Naval

Conducte

Aerian

Viteza

3




2

4

5

1

Disponibilitate

2

1

4

5

3

Siguranta

3

2

4

1

5

Capacitate

2

3

1

5

4

Frecventa

4

2

5

1

3

Scor Total

14

10

18

17

16

Clasament

II

I

V

IV

III

2.4. DEPOZITAREA

2.4.1. Rolul si locul depozitarii in activitatea firmei

Din punct de vedere tehnic, depozitarea presupune existenta unor spatii special amenajate pentru primirea materialelor si produselor de tot felul. Efectiv integrata in sistemul logistic al unei intreprinderi, depozitarea faciliteaza viteza de desfasurare a activitatilor logistice si usureaza fluxul materiilor prime, materialelor si produselor de la sursa la destinatie.

La inceput depozitarea era privita ca un rau necesar, crescand costurile distributiei produselor, fara a contribui semnificativ la cresterea valorii oferite consumatorilor. Accentul a fost pus succesiv pe productie, vanzari si produs. Importanta depozitarii, ca activitate creatoare de valoare pentru client a fost evidentiata abia odata cu impunerea orientarii catre consumator, specifica marketingului.

Depozitarea a devenit parte integranta a unor sisteme moderne de gestiune precum JIT ( Metoda "Just in Time"). Aceasta tehnica urmareste in principiu reducerea stocurilor de materiale si produse.

Anii '70 au marcat preocupari pentru aplicarea noilor tehnologii in domeniul depozitarii. Echipamentele moderne de manipulare a marfurilor si dezvoltarea unor metode moderne de ambalare au fost repede imbratisate de responsabilii cu managementul spatiilor de depozitare.

In anii '80 accentul s-a mutat asupra proiectarii si amenajarii spatiilor de depozitare, pentru ca in anii '90 preocuparile de eficientizare a activitatilor de depozitare sa se focalizeze asupra aplicatiilor tehnologiei informatiei, precum codul cu bara si schimburile electronice de date.

2.4.2. Functiile depozitarii

Dintre functiile depozitarii cu implicatii directe asupra eficientei de ansamblu a logisticii, ducand la scaderea costurilor logistice totale amintim urmatoarele:

  • Consolidarea transporturilor
  • Formarea sortimentelor de marfuri
  • Facilitarea unor operatii specifice
  • Corelarea temporara a cererii cu oferta

O a doua categorie de functii ale depozitarii au implicatii asupra serviciilor oferite clientilor, dintre care cele mai importante sunt:

  • Formarea stocurilor conjuncturale
  • Formarea sortimentelor de marfuri
  • Suportul productiei
  • Asigurarea prezentei pe piata

2.4.3. Principiile operationale ale depozitarii

Odata stabilita necesitatea folosirii unui depozit, urmatorul pas logic consta in proiectarea acestuia. In proiectarea unui depozit trebuie avute in vedere:

a)      utilizarea la maximum a suprafetei utile;

b)      eficientizarea miscarii materialelor;

c)      planificarea modalitatilor in care marfurile vor fi depozitate.

a) Utilizarea la maxim a suprafetei utile

In proiectarea unui depozit trebuie considerate aspecte precum numarul de etaje ale depozitului, inaltimea depozitului si fluxul bunurilor in spatiile de depozitare. In mod ideal un spatiu de depozitare va avea un singur nivel, pentru a usura operatiile de manipulare a produselor si a economisi resurse importante.

Indiferent de suprafata ocupata, in proiectarea depozitului se va urmari folosirea la maximum a volumului respectiv a inaltimii acestuia. Majoritatea depozitelor au o inaltime cuprinsa intre 6-10 m, dar inaltimea depozitelor moderne, automatizate poate ajunge la 24 de m. Folosirea unor rafturi sau a altor echipamente specifice face posibila depozitarea pe verticala a marfurilor, utilizand la maximum suprafata de depozitare.

In proiectarea depozitelor trebuie de asemenea sa se tina seama de fluidizarea fluxului marfurilor in spatiile de depozitare, indiferent de gradul de incarcare a acestora. In general acesta presupune ca produsele sa fie descarcate din mijloacele de transport la un capat al depozitului, depozitate in zona centrala si livrate la celalalt capat al depozitului, asa cum rezulta din figura nr. 4.

Figura nr. 4. Proiectul unui depozit tipic


b) Eficientizarea manipularii materialelor

Eficienta in manipularea materialelor implica doua aspecte:

-         marfurile sa fie manipulate de un numar cat mai mic de ori, pe distante cat mai mari;

-         realizarea unor economii de scara, ceea ce implica preferinta pentru manipularea concomitenta a unor loturi sau cantitati cat mai mari dintr-un anumit produs.

c) Planificarea modalitatilor in care marfurile vor fi depozitate

In proiectarea unui depozit trebuie sa se tina cont de specificul marfurilor depozitate, indeosebi de volumul si de greutatea acestora. Produsele voluminoase vor fi depozitate la marginea interioara a suprafetelor de depozitare, in vecinatatea culoarului de transfer al marfurilor, astfel incat distanta pe care sunt manipulate sa fie minima. Produsele de volum redus vor fi depozitate la nivelele superioare de depozitare, volumul si greutatea mica facilitand manipularea cu usurinta a acestora.

Produsele grele vor fi depozitate in apropiere de sol, pentru a minimiza costurile cu manipularea lor. Produsele de densitate scazuta ocupa in general un volum mare, putand fi insa depozitate atat la nivelul solului cat si pe rafturile superioare. Produsele marunte pot necesita rafturi sau sertare de depozitare.

2.5. MANIPULAREA MARFURILOR

2.5.1. Rolul si locul manipularii marfurilor in activitatea firmei

Manipularea marfurilor este o functie logistica ce nu se bucura de autonomie, fiind intalnita si la nivelul celorlalte functii logistice. De exemplu, activitatile de transport presupun manipularea marfurilor sau materialelor. In lipsa unor astfel de operatiuni, incarcarea, descarcarea mijloacelor de transport si in cele din urma transportul nu ar fi posibil. Cu toate ca operatiile de manipulare se regasesc la nivelul mai multor functii logistice, depozitul constituie locul unde sunt realizate majoritatea operatiilor de manipulare[9].

Managementul firmei a devenit in ultimul timp sensibil la costurile operatiilor de manipulare a marfurilor la nivelul unui depozit. Acestea sunt intre cele mai ridicate costuri logistice datorita volumului mare de munca implicat.

Desi operatiile de manipulare se bucura de putin timp de beneficiile automatizarii, multe operatii se desfasoara inca manual sau mecanizat, determinand un nivel scazut de productivitate a muncii.

2.5.2. Alternative in manipularea marfurilor

Alternativele strategice de manipulare a marfurilor aflate la dispozitia firmei privesc optiunea pentru sisteme: a) mecanizate;

b)        semiautomatizate;

c)         automatizate;

d)        informatizate.

a) Manipularea mecanizata a marfurilor

Echipamentele de manipulare din aceasta categorie pot fi grupate in carucioare, motostivuitoare si benzi rulante.

Carucioarele manuale au fost primele utilaje de manipulare a marfurilor. Ele sunt folosite si azi pentru deplasarea marfurilor de masa redusa pe distante scurte. Manipularea unui volum mai mare de marfuri impune folosirea unor carucioare motorizate, unele dintre acestea sunt proiectate sa transporte si operatorul, in timp ce in cazul altora operatorul se deplaseaza in fata sau in spatele caruciorului. Carucioarelor motorizate le poate fi atasata o remorca, ceea ce mareste considerabil volumul marfurilor ce pot fi manipulate.

O alta categorie de echipamente care asigura manipularea mecanizata a marfurilor este cea a paletilor rulanti. Denumiti si paleti pe roti, ei sunt de fapt o combinatie intre carucioare si paleti.

Motostivuitoarele sunt echipamente esentiale manipularii paletilor si containerelor. Pe langa transportul marfurilor, motostivuitoarele pot deplasa marfurile si in plan vertical, ridicand paletii la inaltimi mari si asigurand in acest fel o utilizare eficienta a spatiului de depozitare.



Cabinele deplasabile sunt proiectate pentru ridicarea marfurilor la inaltimi mari, cand distanta redusa intre randuri nu permite folosirea motostivuitoarelor. In unele cazuri aceste utilaje sunt dotate cu cabine pentru operator, care se deplaseaza odata cu marfurile. Avantajul acestor echipamente este ca ofera posibilitatea identificarii continutului unor paleti depozitati la mare inaltime.

In sfarsit, macaralele pentru depozitare sunt fixate intre doua sine, una situata la sol si una pe tavanul constructiei. Ele permit ridicarea unor incarcaturi de 2 tone la peste 20 de m inaltime.

b) Manipularea semiautomatizata a marfurilor

Cele mai comune echipamente de manipulare semiautomatizata sunt sistemele de vehicule ghidate automat (VGA) si benzile rulante.

VGA-urile indeplinesc aceleasi operatiuni de manipulare ca si carucioarele pe sina, dar spre deosebire de acestea nu necesita un operator. Costul de operare a acestor sisteme este mai mic decat in cazul unor sisteme care presupun prezenta unui operator uman.

In ce priveste benzile rulante, ele asigura un flux continuu al marfurilor deplasate, spre deosebire de celelalte utilaje care realizeaza o deplasare individuala. Benzile rulante reprezinta de asemenea cea mai ieftina modalitate de asigurare a deplasarii marfurilor. In plus, folosirea benzilor rulante permite operatiuni de grupare[10], sortare sau acumulare a marfurilor, facilitand formarea sortimentelor de marfuri sau derularea altor operatiuni precum etichetarea sau ambalarea produselor.

c) Manipularea automatizata a marfurilor

Tehnologia necesara manipularii automatizate a marfurilor exista de mai bine de 20 de ani. Costurile ridicate au impiedicat insa folosirea conceptului pe scara larga. La noi deocamdata nici macar nu se intrevede aplicarea in practica a acestui concept.

d) Manipularea informatizata a marfurilor

Este un concept nou, care nu a depasit inca faza de testare. Atractivitatea conceptului este data de combinarea avantajelor sistemelor automatizate cu cele oferite de flexibilitatea manipularii mecanice a marfurilor, cu investitii mult mai mici decat in cazul unui depozit automatizat. Proiectul unui astfel de depozit este similar cu cel al unui depozit mecanizat. Manipularea marfurilor se face cu motostivuitoare controlate de echipamente electronice moderne.

In cazul acestor depozite planificarea operatiilor de depozitare se realizeaza automatizat de catre un calculator performant. Fiecare motostivuitor dispune de un microprocesor propriu si de echipamente de comunicatie care ii permit o legatura permanenta cu unitatea centrala care dispune ce operatii trebuie efectuate de fiecare motostivuitor in parte.

2.5.3. Consideratii speciale privind manipularea marfurilor

In mod firesc, manipularea materialelor are ca scop asigurarea deplasarii marfurilor de la punctele de receptie la punctele de expediere a acestora. Cu toate acestea, in stabilirea unei strategii de manipulare a marfurilor trebuie avute in vedere si manipularea marfurilor in conditiile unei distributii inverse a marfurilor. Unele cazuri de distributie inversa au un caracter exceptional. De exemplu, retragerea de pe piata a unui produs care s-a constatat ca dauneaza sanatatii este o ipostaza rar intalnita. In alte cazuri distributia inversa este un proces continuu, desfasurat uzual. Este vorba mai ales de returnarea ambalajelor, o practica devenita curenta azi pentru multe afaceri.

Oricare ar fi insa situatia, conceperea unei strategii de manipulare trebuie sa ia in calcul manipularea marfurilor si ambalajelor returnate. Solutia cea mai eficienta consta in manipularea manuala sau mecanizata a acestora, in functie de necesitati.

2.6. AMBALAREA

2.6.1. Rolul si locul ambalarii in activitatea intreprinderii

Ambalarea este procesul prin care se asigura protectia produsului in traseul sau de la producator catre consumator. Ambalajul este un ansamblu de elemente materiale care acopera un produs, asigurand calitatea si integritatea lui in decursul manipularii, depozitarii, transportului, desfacerii si consumului, precum si inlesnirea acestor operatii.

Alaturi de manipulare ambalarea este o functie logistica ce nu se bucura de autonomie, regasindu-se la nivelul celorlalte functii logistice.

Ambalarea afecteaza costurile fiecarei activitati logistice. Astfel controlul stocurilor depinde de acuratetea cu care sistemul informational logistic inregistreaza informatiile imprimate pe ambalajele produselor. Codurile cu bare, ofera informatii complete despre producator, furnizor, natura si caracteristicile produsului sau chiar cantitatea continuta intr-un anumit ambalaj. Totodata sortarea produselor este la randul ei dependenta de informatiile continute pe ambalaj. Ambalajul master faciliteaza manipularea produselor: este mai usor de manipulat un lot de produse decat o multitudine de produse individuale. Pentru o mai buna manipulare, ambalajele master sunt la randul lor consolidate in unitati de ambalare agregate prin containerizare sau paletizare; ca o consecinta a usurarii manipulari marfurilor, ambalajele master sau unitatile de ambalare superioare scad costurile cu transportul si depozitarea marfurilor.

Ambalarea produselor faciliteaza viteza de desfasurare a activitatilor logistice precum si usureaza fluxul materiilor prime, materialelor si produselor de la sursa la destinatie.

2.6.2. Necesitatea standardizarii dimensiunii ambalajelor

Proiectarea unui ambalaj poate fi facuta fie potrivit opticii marketingului, fie avand in vedere eficienta ambalajului din punctul de vedere al logisticii.

Intr-o viziune de marketing un ambalaj trebuie sa atraga cererea: desigur ca si in acest caz ambalajul protejeaza produsul, dar in acelasi timp trebuie sa ofere cat mai multe informatii, intr-o forma cat mai atractiva.

Din perspectiva logisticii, produsele individuale trebuie grupate in cutii, pungi, casete, lazi sau alte asemenea ambalaje pentru a fi manipulate eficient. Ele sunt cunoscute sub denumirea generica de ambalaje master sau ambalaje principale.

Caracteristicile ambalajului master constituie un factor determinant in eficienta manipularii marfurilor in traseul acestora de la producator catre consumator. Manipularea marfurilor are parametri diferiti in functie de fragilitatea si dimensiunile ambalajului master. Chiar daca in proiectarea ambalajului master pentru produsele destinate consumului final, optica marketingului are un rol important, totusi criteriile avute in vedere trebuie sa raspunda nevoilor logisticii produsului. Prin urmare obiectivul principal avut in vedere la proiectarea unui ambalaj master este cel al standardizarii. Aceasta presupune o varietatea redusa de ambalaje master, proiectate pentru o folosire eficienta a mijloacelor de transport si pentru a usura manipularea marfurilor. Desigur, putine firme se pot limita la folosirea unui singur tip de carton master. De cele mai multe ori se impune proiectarea unor ambalaje master de mai multe dimensiuni. In aceste cazuri se va urmari posibilitatea consolidarii ambalajelor master de dimensiuni diferite in unitati superioare.

Ideal din punctul de vedere al logisticii ar fi un ambalaj master cubic. Desigur, in practica exista putine cazuri de acest fel, deoarece in proiectarea unui ambalaj master sunt luate in calcul si alte puncte de vedere, intre care desigur cel al marketingului.

2.6.3. Functiile ambalajelor

Functiile ambalajelor pot fi grupate in:

a)      protectia produselor

b)      cresterea eficientei operationale logistice

c)      comunicatia in legatura cu produsul

a) Protectia produsului

Un rol important ce revine ambalajului este de protectie a produsului. Gradul de protectie pe care ambalajele il ofera produsului este determinat atat de proiectul ambalajului cat si de materialele folosite. O solutie optima presupune estimarea unui nivel acceptat de deteriorare a produselor, in functie de care se va stabili combinatia design - materiale care ofera protectia dorita. Este important de retinut ca in majoritatea cazurilor costul unei protectii totale este prohibitiv. Odata stabilit designul ambalajului si materialele folosite, solutia trebuie testata in laborator. Testele de laborator se bazeaza pe folosirea unor echipamente performante si a unor tehnici moderne care pot determina cu precizie masura in care ambalajul va raspunde nevoilor de protectie a produsului.

Ca regula generala, exista o relatie direct proportionala intre gradul de protectie necesar si valoarea si/sau fragilitatea produsului. Cu cat valoarea si/sau fragilitatea produsului sunt mai mari, cu atat se impune un ambalaj care sa asigure un nivel de protectie mai ridicat.

Probabilitatea deteriorarii unui produs prin manipularea acestuia pe traseul logisticii produsului depinde de mediul in care are loc deplasarea produsului. Deteriorarea unui produs poate fi rezultatul derularii diferitelor activitati si operatii logistice. Daca aceste activitati si operatii sunt efectuate de proprietarul marfurilor, atunci deplasarea produsului in canalul logistic are loc intr-un mediu "controlat". In cazul folosirii serviciilor unor firme specializate, deplasarea produsului are loc intr-un mediu "necontrolat". Gradul de control pe care firma il are asupra derularii activitatilor si operatiilor logistice este invers proportional cu gradul de protectie oferit de ambalaj. Cu cat controlul firmei este mai redus, cu atat este necesara o protectie mai ridicata a produsului. In plus, deteriorarea produsului poate fi rezultatul unor factori exteriori logisticii ca de exemplu temperatura, sau umiditatea.

b) Cresterea eficientei operationale logistice

Ambalajele trebuie astfel proiectate incat sa asigure eficienta operatiilor logistice desfasurate. Productivitatea operatiilor de manipulare se poate determina cu exactitate, ca raport intre efecte si eforturi. Eficienta operationala poate fi deci obtinuta pe doua cai: cresterea numaratorului si reducerea numitorului.

Ambalarea contribuie la cresterea eficientei operationale logistice oferind solutii pentru cresterea outputului logistic. O prima contributie vizeaza maximizarea utilizarii spatiului util al mijloacelor de transport.

O a doua contributie a ambalarii la eficienta operatiilot logistice priveste imbunatatirile procesului de manipulare a marfurilor prin consolidarea ambalajelor master in unitati superioare de ambalare, de exemplu prin containerizare sau paletizare. Principalele caracteristici ale acestora sunt prezentate in tabelul nr. 3.

Tabelul nr. 3. Solutii pentru constituirea unor unitati superioare de ambalare

Containerele

  • Cresc eficienta manipularii marfurilor;
  • Reduc pagubele in timpul transportului;
  • Reduc incidenta furturilor in timpul transportului;
  • Protejeaza produsele in timpul transportului;
  • Elimina necesitatea folosirii unor ambalaje costisitoare pentru protectia produselor;
  • Pot fi folosite un timp indelungat;

Paletii

  • Cartoanele master pot fi asezate pe suportul oferit de diferitele tipuri de paleti. Specific paletizarii este faptul ca produsele nu mai sunt protejate in interiorul unor containere propriu-zise ci sunt dispuse pe diferite tipuri de paleti;
  • Avantajele oferite se refera in primul rand la eficienta manipularii produselor. Paletii sunt platforme rigide, in general din lemn, pe care se aseaza marfurile si care pot fi apucati usor cu furcile unui motostivuitor;
  • Nu s-a reusit inca standardizarea dimensiunilor paletilor la nivel mondial, ci doar zonal. Pentru Europa de exemplu, dimensiunile standard ale paletilor sunt 1200x11200x1000x800 mm;
  • Pentru asigurarea stabilitatii incarcaturii, marfurile plasate pe paleti trebuie securizate. O metoda tot mai des folosita este folosirea unor benzi de plastic. In alte cazuri se impune montarea unei custi rigide sau demontabile in jurul paletului.

c) Comunicatia privitoare la produs

Aceasta functie logistica a ambalarii priveste ansamblul informatiilor transmise prin intermediul ambalajului.

Comunicatia privitoare la produs faciliteaza identificarea produsului: evident, informatiile de pe ambalaj identifica continutul acestuia, oferind de asemenea informatii despre producator, furnizor etc. Aceste informatii sunt esentiale in receptia, sortarea si expedierea marfurilor. Se impune ca etichetele continand aceste informatii sa fie aplicate astfel incat sa fie vizibile de la distanta. Singura exceptie este in cazul produselor de mare valoare, unde se vor aplica etichete mici pentru a minimiza tentatia furtului acestora. In plus comunicatia permite monitorizarea deplasarii marfurilor in canalele logistice si ofera instructiuni de utilizare a produsului: trebuie precizat orice aspect deosebit privind manipularea produsului, restrictiile de temperatura, conditii deosebite de pastrare, sau eventualele contraindicatii.

2.6.4. Tendinte in ambalarea produselor

Benzile din mase plastice - erau utilizate cu precadere la stabilizarea produselor dispuse pe paleti. Astazi ele sunt tot mai folosite pentru a forma unitati de ambalare, indeosebi in cazul conservelor, sticlelor si echipamentelor casnice. Folosirea benzilor de mase plastice determina o mai buna utilizare a suprafetei utile a mijloacelor de transport - volumul ocupat de produsul ambalat fiind practic egal cu volumul produsului.

Containerele returnabile - majoritatea containerelor returnabile sunt metalice sau din mase plastice, desi de multe ori pot fi folosite si cutiile de carton. Folosirea pe scara tot mai larga a containerelor returnabile ridica problema existentei unor spatii de depozitare specializate. In prezent, astfel de depozite sunt frecvente pentru sticlele, paletii si containerele metalice returnabile. Decizia folosirii unor containere returnabile impune considerarea nivelului cheltuielilor implicate versus beneficii obtinute. Costurile privesc investitia initiala, precum si sortarea, monitorizarea si curatarea ambalajelor returnabile. Beneficiile privesc o mai buna monitorizare a inventarului intreprinderii si o mai buna protectie a bunurilor.

Containerele intermediare - sunt folosite pentru lichidele si produsele granulare. Volumul unor astfel de containere este mai mic decat volumul cisternelor mijloacelor de transport, dar mai mare decat volumul unor containere comune. Cele mai folosite containere intermediare sunt din cutii sau pungi de plastic sau din carton ondulat, avand o capacitate de 1-2 tone.

Paletii - olosirea paletilor este cea mai importanta contributie la eficienta operationala logistica. Cu toate acestea paletii sunt costisitori. Paletii de slaba calitate se dezmembreaza usor, ducand la deteriorarea unor produse. De asemenea, centrele de distributie obisnuiesc sa pastreze pentru uzul propriu paletii de calitate si sa isi plaseze reciproc paleti de proasta calitate, cand deplasarea marfurilor impune transferul paletilor in cadrul canalului logistic. Centrele de distributie reconditioneaza paletii si furnizeaza celor interesati paleti de calitate.

Posibilitatea utilizarii unor paleti din plastic este examinata de mai multi ani, indeosebi pentru unele produsele alimentare. Sunt mai usori, mai rezistenti si pot fi intretinuti mai usor decat paletii traditionali din lemn.

O categorie aparte de paleti o constituie cei frigorifici. Ei incorporeaza o tehnologie care permite pastrarea alimentelor perisabile in anumite conditii de temperatura. Folosirea lor se poate face pe orice mijloc de transport, nemaifiind necesara folosirea unor camioane frigorifice. Se elimina astfel dependenta de camioanele frigorifice, ceea ce face posibila livrarea unor marfuri in timp util ( JIT ).



[1] logistica este procesul planificarii si controlului fluxului de materii prime si bunuri, de servicii si informatii aferente, de la sursa la destinatia acestora, in vederea satisfacerii superioare a nevoilor consumatorilor

[2] Sistem Informational Logistic

[3] In fiecare tara au aparut reglementari care stabilesc conditiile tehnice pe care trebuie sa le indeplineasca autovehiculele pentru a fi admise sa circule pe drumurile nationale (greutati pe osie, gabarit etc.) si conditiile care asigura securitatea si disciplina rutiera (modul de conduita, documentele necesare, timpul maxim de activitate la volan etc.)

[4] Performantele tehnice ale camioanelor permit atasarea mai multor remorci la aceeasi masina, crescand astfel volumul de marfa transportata

[5] Exceptie o fac desigur cazurile in care fluviile trebuie amenajate pentru navigatie. Construirea Canalul Dunare-Marea Neagra este un astfel de exemplu de amenajare a unei curse de apa in vederea navigatiei

[6] o astfel de colaborare ar fi in avantajul clientului

[7] este vorba de respectarea orarului stabilit. In acest sens se stie ca unele moduri de transport sunt meteo - dependente, ceea ce face sa nu existe certitudinea ca marfurile vor ajunge la timp;

[8] in mediul de afaceri competitiv de astazi multe firme dau faliment. Din acest punct de vedere unele sectoare sunt mai expuse riscurilor decat celelalte. Transporturile rutiere sunt de departe cele mai afectate de incidenta falimentelor firmelor din domeniu

[9] Costurile si volumul de munca implicate cu manipularea materialelor sunt de departe cele mai mari la nivelul depozitului.Din aceasta cauza eforturile de crestere a eficientei manipularii materialelor sunt localizate tot la nivelul depozitului

[10] Gruparea este o sortare preliminara












Document Info


Accesari: 14594
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )