Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload

loading...



















































STATUL VAMAL AL MARFII

comert












ALTE DOCUMENTE

Prezentare generala - Ghidul Comercial al Bucurestiului
CLASIFICAREA ASIGURARILOR
ARM V7 - Cel mai important designer/producator de procesoare de telefoane mobile
Principalele produse Eurodoc sunt:
Diagnosticarea modului de materializare a functiilor comertului la S.C. \"S\" S.A.
STRATEGIA DEZVOLTARII INTREPRINDERII de Igor Ansoff
Ce inseamna comert electronic
FUNCTIONAREA SOCIETATILOR COMERCIALE
Obligatiile profesionale ale comerciantilor
Proiect societatea comerciala

STATUL VAMAL AL MARFII




1.1.Elementele statului vamal al marfii

Statutul vamal al marfii este dat de trei elemente: valoarea in vama, pozitia tarifara si originea marfurilor.

Valoarea in vama

Valoarea in vama serveste, in principiu, pentru trei scopuri: aplicarea taxelor vamale, definite ad valorem, precum si a altor taxe legate de vamuire (TVA); stabilirea marimii garantiei financiare solicitate de organele vamale; aplicarea, daca este cazul, a altor masuri de politica comerciala.

a)   Determinarea valorii in vama a marfurilor la export

Principiul ce sta la baza determinarii valorii in vama la export este simplu: se declara valoarea marfurilor ce jarasesc teritoriul vamal (majorata cu cheltuielile de transport intern); acest nformatii sunt folosite pentru intocmirea statisticilor privind evolutia comertului exterior.


La export, valoarea in vama se calculeaza in functie de modalitatea de transport: pentru transport maritim este FOB port de expeditie; pentru transport aerian, franco aeroport de plecare; pentru transport terestru, franco frontiera tarii exportatoare.

Valoarea in vama a marfurilor de export ale caror preturi definitive se stabilesc pe baza de cotatii bursiere sau pe baza rezultatelor determinarilor cantitative si calitative, efectuate conform conditiilor mentionate in contractele comerciale, se regaseste in factura proforma emisa de exportator.

Modalitatea de transport

Valoarea de declarat

Transport  maritim Transport terestru sau fluvial Transport aerian

Pretul FOB, port de imbarcare convenit Pretul DAF, franco frontiera tarii exportatoare Pretul FCA, aeroport de plecare

Calculul valorii in vama la export

Un producator german de bere exporta produsele sale in spatiul est-european. Costurile de productie aferente unui lot de marfa livrat sunt de 5000 de euro, iar marja comerciala - consacrata prin negociere si contractare - este 1000 de euro. Cheltuielile de transport pana la frontiera spatiului european sunt de 365 de euro. Sa se calculeze valoarea in vama la export. WE= VI + CT;

■ in cazul nostru, valoarea la intern (VI) este compusa din costurile de productie si marja comerciala, adica: VI = CP + MC = 5.000 +1.000 = 6.000 euro Prin urmare, VVE va fi de: VVE = 6.000+ 365 - 6.365 euro

Export din Franta (Strasbourg) catre SUA (Cleveland). imbarcarea marfurilor se face in portul Le Havre, iar debarcarea acestora, la New York.

a.1.)Valoarea in vama la export

Factura EXW Strasbourg

Factura FOB Le Havre

Factura CIF

New York

Valoarea in vama =

valoarea din

factura + cheltuieli de

transport

intern + cheltuieli cu

incarcarea

marfurilor pe nava

Valoarea in vama =

valoarea din

factura

Valoarea in vama

= valoarea din factura -

navlu - prima de

asigurare

a.2.)Folosire DAU

Faza I

Birou vamal de sosire Transportator Birou vamal de plecare Exportator

DAU pagina 3 1: ramane la birou DAU paginile1,2,3

2: statistica comertului exterior

Faza a-II-a

Biroul vamal de sosire  Transportator Exportator


Viza pagina 3 DAU primeste pagina 3 DAU vizata pagina 3 vizata de biroul

vamal de sosire atesta

realizarea exportului, justi fica neplata TVA

b)   Determinarea valorii in vama a marfurilor la import

Determinarea valorii in vama a marfurilor la import este reglementata - pe: plan international - de Articolul VII al Acordului General pentru Tarife si Comert, Acordul privind aplicarea Articolul VII GATT, precum si de hotararile (deciziile) Comitetului tehnic de evaluare in vama. In ceea ce priveste Uniunea Europeana in particular, problematica evaluarii vamale este legiferata prin Reglementarea Consiliului (European de Ministri) nr. 2913 (articolele 26-36) din 12 octombrie 1992 care instituie in fapt Codul Vamal Comunitar - si prin Reglementarea comunitara 1224/80.

Valoarea in vama la import este determinata la locul introducerii marfurilor, pe teritoriul Uniunii Europene. (Ex. tabelul 2.6). De regula, valoarea in vama la s import este data de valoarea de tranzactie, la care se adauga sau se scad anumite elemente de calcul.

Tabelul nr. 1 Determinarea locului de intrare pe teritoriul UE

Modalitatea  de transport

Locul de intrare

Exemple

Transport maritim

Portul de debarcare /portul de transbordare

0 cantitate de marfuri este transportata de la New York la Le Havre. Locul de intrare pe teritoriul UE este Le Havre.

0 cantitate de marfuri este transbordata in portul Pireu pentru a fi transportata cu tirul pana in Franta. Locul de intrare pe teritoriul UE este Pireu.

Modalitatea  de transport

Locul de intrare

Exemple

 

'Transport maritim, apoi fluvial

(tara transbordare)

Primul port, situat in amonte de fluviu, unde marfurile pot fi descarcate.

Marfuri transportate pe ruta Le Havre-Rouen,unde vor fi descarcate.

 

Transport  feroviar, rutier sau fluvial

Primul birou vamal

Marfuri transportate cu tirul: din Polonia, cu tranzit in Republica Ceha si Republica Slovaca, catre Germania. Punctul de intrare pe teritoriul UE va fi frontiera germano-ceha.

 

Transport aerian

Locul de trecere a frontierei UE

Import din Santiago; destinatia finala Paris; pretul transportului corespunzand traseului non-comunitar va fi inclus in valoarea de tranzactie (in acest caz, 95%).

Sursa: Regulamentul 3579/85 stabileste procentul din pretul transportului aerian ce va fi inclus in valoarea in vama, in functie de aeroporturile de plecare si de sosire.

Legrand, G.; Martini, H, Management des operations de commerce international, Dunod, 1999, p. 55.

Metodele de determinare a valorii in vama stabilite prin Acordul privind aplicarea Articolului VII GATT sunt, in ordine: valoarea de tranzactie a marfurilor; valoarea de tranzactie a marfurilor identice vandute pentru export cu destinatia aceleiasi tari de import si exportate in acelasi moment sau aproape in acelasi moment cu marfurile de evaluat; valoarea de tranzactie a marfurilor similare vandute pentru export cu destinatia aceleasi tari de import si exportate in acelasi moment sau aproape in acelasi moment cu marfurile de evaluat; metoda deductiva; valoarea calculata

Metodele de determinare a valorii in vama

Metoda valoni de tranzactie a marfurilor;

Metoda valori de tranzactie a marfurilor identice (exportate in aceleasi
tari, in aceiasi moment sau aproape in aceiasi moment cu marfurile de
evaluat);

Metoda valorii de tranzactie a marfurilor similare (exportate in
aceleasi tari in acelasi moment sau aproape in aceiasi moment cu marfurile
de evaluat);

Metoda deductiva;

Metoda valorii calculate.

Valoarea in vama a marfurilor la import va fi valoarea de tranzactie, adica pietul platit sau de platit (plata efectuata sau de efectuat de catre cumparator vanzatorului sau in beneficiul acestuia pentru marfurile importate).

Practic, valoarea de tranzactie se calculeaza plecand de la pretul efectiv platit sau de platit (respectiv pretul din factura externa). La acest pret se adauga urmatoarele elemente (consacrate in articolul 32, paragraful 1 al aceleiasi R.C. 291V92):

cheltuielile suportate de cumparator, care nu au fost incluse in pretul
efectiv platit sau de platit pentru marfurile importate (comisioanele si
cheltuielile de intermediere, costul ambalajelor);



valoarea produselor si serviciilor furnizate direct sau indirect de
cumparator, gratuit sau la costuri reduse, si utilizate cu ocazia vanzarii.,
pentru export a marfurilor importate;

redeventele si drepturile de licenta referitoare la marfurile de evaluat
(brevete, marci de fabrica sau de comert, drepturi de autor) pe ore
cumparatorul trebuie sa le plateasca direct sau indirect;

valoarea oricarei parti a profitului oricarei revanzari, cesiuni sau utilizari
ulterioare a marfurilor importate care ar reveni direct sau indirect vanza
torului;

costul containerelor sau al ambalajelor care. din punct de vedere vamal, sunt considerate a fi una cu marfa.

In schimb, nu fac parte din valoarea in vama urmatoarele cheltuieli.

cheltuielile de transport dupa import, pe teritoriul vamal al tarii importatoare;

costul lucrarilor de prelucrare, ambalare. intretinere sau asistenta tehnica inter
venite dupa import;

taxele si impozitele dm tara importatoare.

comisioanele platite la import,

dobanzile pentru intarzierea platii; reducerile de pret.

platile efectuate in contul dreptului de a reproduce bunurile importate pe
teritoriul Comunitatii.

Cand metoda de calcul al redeventelor sau al drepturilor de licenta se bazeaza pe pretul facturat al bunurilor de importat, se poate presupune, in absenta probelor, ca aceasta se refera la, sau are legatura cu bunurile in cauza, fiind luate in considerare in calculul valorii in vama. Nu se poate judeca insa per a contrar io. Daca valoarea redeventelor sau drepturilor de licenta se calculeaza independent de pretul de import, acestea pot foarte bine sa aiba legatura cu bunurile de importat si deci sa fie considerate in evaluarea vamala.

*La art. 154 din Codul Vamal Comunitar se precizeaza ca acele containere care vor servi unor importuri repeiate pot fi, la cererea declarantului, incluse in transe in valoarea vamala a importu rilor in cauza

O problema ce poate aparea, si pe care Codul Vamal Comunitar o abordeaza, este relevanta valoni tranzactionale in conditiile in care intre importator si exportator exista legaturi de natura comerciala sau de rudenie* (art. 29.1. (d)). Astfel, simpla existenta a acestor legaturi nu este o baza acceptabila pentru descalificarea valorii tranzactionale (pretului facturat) daca aceasta din urma nu a fost afectata, distorsionata.

Daca valoarea in vama nu poate fi determinata pe baza valorii de tranzactie a marfurilor importate, aceasta va fi valoarea de tranzactie a marfurilor identice* vandute la acelasi nivel comercial si intr-o cantitate apropiata de vanzarea marfurilor de evaluat. in lipsa unei astfel de vanzari, va fi posibil sa se refere la o vanzare de marfuri identice, realizata in una din situatiile urmatoare: vanzare la acelasi nivel comercial, dar privind cantitati diferite; vanzare la un nivel comercial diferit, dar privind cantitati foarte apropiate; vanzare la un nivel comercial diferit si privind cantitati diferite. in cele trei cazuri, pot fi efectuate ajustari pentru a se tine seama: numai de factorul de cantitate; numai de factorul nivel comercial sau de ambii factori Daca prin aplicarea acestei metode sunt obtinute mai multe valori de trazactie pentru marfuri identice, cea mai scazuta dintre acestea va fi luata in considerare pentru calculul valorii in vama a produselof de importat, (art. 15, par, 3, R.C. nr. 2913/92).

Daca valoarea in vama nu poate fi determinata prin metodele mai sus mentionate, valoarea in vama va fi valoarea de tranzactie a marfurilor similare vandute pentru export, cu aceeasi destinatie si exportate in acelasi moment sau aproape in acelasi moment cu marfurile de evaluat. in lipsa unei astfel de vanzari, va fi posibil sa se refere la o vanzare de marfuri similare realizata in una din situatiile urmatoare: vanzare la acelasi nivel comercial, dar privind cantitati diferite; vanzare la un nivel comercial diferit, dar privind cantitati foarte apropiate; vanzare la un nivel comercial diferit si privind cantitati diferite. in aceste ultime situatii, ajustarile valorice trebuie sa fie probate, clare, riguroase si rezonabile. Si in cazul marfurilor similare, valoarea de tranzactie pentru bunurile, provenind de la un alt producator (altul decat cel al bunurilor importate de evaluat) poate fi luata in considerare doar in cazul in care nu exista sau nu poate fi determinata o valoare de tranzactie pentru marfuri similare ale aceluiasi producator (cel al bunurilor de evaluat).

*Detalierea legaturilor de natura comerciala sau de rudenie se face la articolul 143 paragraful 1 : " persoanele vor ti considerate a avea legaturi comerciale sau de rudenie cand: (a) sunt lucratori sau directori unul la firma celuilalt; (b) sunt legal recunoscuti ca parteneri de afaceri; (c) sunt in relatia angajator - angajat, (d) o persoana detine sau controleaza, direct sau indirect, 5% sau mai mult din pachetul majoritar de actiuini al ambelor firme - exportatoare si importatoare; (e) una dintre ele o controleaza, direct sau indirect pe cealalta; (f) ambele, impreuna, controleaza un tert: (g) sunt membre ale aceleiasi familii - sot si sotie, parinte si copil, frate si sora (chiar si vitregi, bunic si nepot, unchi sau matusa si nepot sau nepoata, socri si gineri sau nurori, cumnati.' (R.C. nr, 2913/92)

♦Marfuri "identice' inseanma marfuri produse in aceeasi tara - ca cele importate - si care sunt la fel in toate privintele, inclusiv caracteristicile fizice, calitatea si reputatia. Deosebiri minore de aspect (appearance) nu vor invalida marfurile in a fi considerate "identice'. De asemenea, marfuri icentice ale altor producatori vor fi acceptate doar cand nu exista cele ale aceluiasi producator.

Daca valoarea in vama a marfurilor importate nu poate fi determinata prin aplicarea metodelor de mai sus, valoarea in vama va fi determinata prin mijloace rezonabile, compatibile cu principiile si prevederile generale ale Acordului, ale Articolului VII GATT 1994 si pe baza datelor disponibile in tara de import.

Valoarea in vama determinata in aceste conditii nu se va baza pe (art. 31, paragraf 2, Codul Vamal Comunitar):

pretul de vanzare, in tara de import, al marfurilor produse in acea tara;

un sistem ce prevede acceptarea, in scopuri vamale, a celei mai ridicate din doua valori posibile;

pretul marfurilor pe piata interna a tarii de export;

costul de productie, altul decat valorile calculate care au fost determinate pentru marfurile identice si similare;

pretul marfurilor vandute pentru export cu destinatia unei alte tari decat tara de import;

valori in vama minimale;

valori in vama arbitrare sau fictive.

Importatorul are dreptul de contestatie (drept de apel fara penalitate, adica fara a fi pasibil de a plati o amenda) impotriva unei determinari a valorii in vama efectuate de administratia vamala privind marfurile de evaluat.

In situatia in care, in cursul determinarii valorii in vama a marfurilor importate, este necesara intarzierea determinarii definitive a valorii in vama, importatorul poate ridica marfurile din vama, cu conditia de a constitui o garantie, care sa acopere valoarea taxelor vamale ce urmeaza a fi platite.

Importatorul poate solicita administratiei vamale a tarii de import o explicatie scrisa despre modul in care a fost determinata valoarea in vama a marfurilor importate.

Valoarea in vama a marfurilor introduse pe teritoriul comunitar si apoi transportate intr-un alt punct apartinand acestuia, prin teritoriile unor tari ca Elvetia, Ungaria, Cehia, Slovacia etc, se va determina considerand ca loc de intrare pe tritonul comunitar primul punct de traversare a frontierei comunitare, cu rezerva ca bunurile transportate prin teritoriile tarilor mai sus amintite trebuie sa urmeze rute uzuale de tranzitare a acestora. Aceeasi judecata se aplica marfurilor introduse in comunitate la un anumit punct si transportate ulterior pe mare intr-un alt loc de pe teritoriul comunitar.

1.2. Pozitia tarifara

Pozitia tarifara reprezinta locul atribuit fiecarei marfi in tariful vamal; aceasta conditioneaza procentul taxei vamale, aplicarea masurilor de politica comerciala, a normelor, regulilor sanitare si fitosanitare.

In Uniunea Europeana, procedura vamala se bazeaza, pe un nomenclator de 12 cifre si o litera.

Sistem arminizat SH

Nomemclator combinat NC

Tarif comunitar integrat TDC

Nomemclator general de produse NGP

Nomemclator de vamuire al produselorNDP

Figura nr.2

Sistemul armonizat (SH)

Codificare internationala

Nomenclatorul combinat

Este folosit in comertul intracomunitar, in scopuri

statistice

Tariful integrat comunitar (TARIC)

Serveste la integrarea reglementarilor comunitare specifice la import (contingente, preferinte etc.)

Codurile aditionale comunitare

Sunt folosite pentru anumite produse in scopul integrarii regie- . mentalilor ce nu sunt incluse in

TARIC

Nomenclatorul general de produse

Este utilizat pentru statisticile nationale

Nomenclatorul de vamuire a produselor

Este folosit pentru a indica reglementarile si taxele nationale (12 cifre plus o litera)



Sistemul armonizat de identificare si codificare (SH) este o codificare vamala adoptata in anii '80 de majoritatea participantilor la comertul mondial (cuprinde 90% din marfurile din comertul international).

In SH produsele sunt identificate prin 6 cifre si clasificate pe 1.241 de pozitii, acestea fiind atribuite in 5019 subpozitii. Toate marfurile fiind regrupate in 97 de capitole.

Tariful vamal comun (TC) este tariful practicat de cele 15 tari membre ale UE; el are doua cifre in plus fata de SH pentru ratiuni statistice comunitare; o a noua cifra este consacrata in fiecare tara statisticilor nationale (in Franta, codul cu 9 cifre se numeste Nomenclatorul general de produse (NGP)). Nomenclatorul de vamuire a produselor (NP) este tariful utilizat in mod obisnuit. El prezinta pentru fiecare produs

nivelul taxei vamale dupa originea marfurilor, marimea TVA, alte taxe, documentele necesare pentru vamuire.

Taxe vamale

Taxe fiscale si parafiscale

Controlul comertului exterior

Aplicarea principiilor PAC

Pozitia tarifara

Aplicarea unor dispozitii legale/reglementari specifice

Acordarea unor avantaje de exrjort

Stabilirea statisticilor comunitare si nationale

Toate produsele trebuie sa fie incadrate intr-o pozitie tarifara din totalul celor 15.500 de pozitii, cuprinse in Nomenclatorul de vamuire a produselor (NDP). in cazul in care nu se poate determina pozitia tarifara a produselor ce urmeaza a fi vamuite, declarantul vamal are doua variante: fie apeleaza la formula telefonului, cerand in acest fel ajutorul autoritatii vamale, fie va adresa o cerere scrisa biroului vamal din raza teritoriala de care apartine firma, prin care solicita ajutorul acestuia.

Prima varianta este frecvent utilizata, avand avantajul ca permite obtinerea unui raspuns intr-un interval de timp foarte scurt. in schimb, aceasta prezinta un inconve­nient: avizul obtinut din partea autoritatii vamale nu angajeaza raspunderea acesteia. in cazul unor eventuale litigii, acest avi: nu poate demonstra buna credinta a declarantului vamal.

A doua varianta, numita procedura de informare tarifara (Renseignement Tarifaire Contraignant, RTC), presupune completarea unei cereri prin care se solicita informatii referitoare la pozitia tarifara a produselor ce urmeaza a fi vamuite; cererea va fi scrisa pe un formular special, fiind insotita de esantioane ale produselor, note si documente tehnice; documentele redactate intr-o limba straina vor fi traduse in limba oficiala a autoritatii vamale.

Cerere de informare tarifara

Cerinte:

pentru fiecare tip de marfa se completeaza o astfel de cerere:

cererea va fi completata in trei exemplare, pe formulare tipizate;

vor fi anexate toate documentele utile (cataloage, desene, prospecte);

in anumite cazuri, vor fi prezentate esantioane in cantitati suficiente pentru
analiza si examinare (de exemplu, pentru uleiuri vegetale vor fi prezentate
minimum 500 grame, pentru tesaturi, minimum 20 cmp).

Unde se depune RTC ?

De regula, se expediaza biroului vamal pe raza caruia se afla sediul social

al firmei (va fi acel birou care va controla, ulterior, operatiunile de vamuire ale

firmei).

Biroul vamal va trimite, intr-un termen de maximum 3 luni, un raspuns scris.

Eventualele esantioane trimise autoritatii vamale nu vor fi returnate, cu

exceptia cererii exprese a declarantului vamal - cerere formulata in RTC (rubrica 19)

Informatiile cu privire la pozitia tarifara sunt gratuite; cheltuielile de analiza,

expertiza si transportul esantioanelor sunt suportate de catre declarantul vamal

RTC are o valabilitate de sase ani si angajeaza autoritatea vamala. De exemplu, o firma care a obtinut RTC pentru un import de produse in Franta poate utiliza, fara probleme, aceeasi pozitie tarifara in Italia sau Germania.

In SUA exista o procedura asemanatoare RTC, folosita de autoritatile vamale pentru stabilirea pozitiei tarifare; este vorba de Classification ruling request.

1.3. Originea marfurilor

Element important al politicii vamale, originea marfurilor permite tratarea diferentiata a marfurilor care patrund pe teritoriul vamal al unui stat (sau grupari regionale ajunse cel putin in stadiul uniunii vamale). Plecand de la originea marfurilor, se determina nivelul taxelor vamale aplicabile la import, evolutia comertului exterior pe zone geografice si se pun in aplicare reglementari specifice si masuri de politica comerciala (preferinte vamale).

Originea unui produs, se precizeaza in literatura de specialitate, nu este altceva decat "nationalitatea lui economica (economic nationality)'. in cadrul Uniunii Europene, conceptul de origine este utilizat ori de cate ori "tratamentul vamal' aplicat bunurilor care patrund in teritoriul vamal european variaza in functie de tara de origine, si este aplicat - in functie de situatia particulara - pe doua planuri: reguli de origine preferentiale si non-preferentiale.

Utilitatea originii marfurilor:

stabilirea nivelului taxelor vamale aplicabile la import;

elaborarea de statistici privind evolutia comertului exterior pe zone
geografice;

aplicarea reglementarilor specifice si punerea in practica a masurilor de
politica comerciala.

Regulile de origine non-preferentiala se utilizeaza cu preponderenta atunci cand nu exista preferinte tarifare (taxe vamale preferentiale mentionate in tariful vamal), avand prin urmare scop statistic. Ele pot fi utilizate insa si cand bunurile importate dintr-o anumita tara sunt supuse unui tratament de tip special: antidumping sau embargo.

Regulile de origine preferentiale au in vedere conditii specifice, ceea ce conteaza fiind tara de origine a marfurilor. Si aceasta deoarece o anumita origine inseamna automat si conditii mai avantajoase de evaluare vamala, deci si de taxare - fiind in discutie o reducere sau o scutire. (Regimul preferential ar putea fi considerat a fi alcatuit in termeni de alb sau negru, in timp ce regimul non-preferential, in nuante de gri). in ceea ce priveste aranjamentele preferentiale, acestea sunt fie unilaterale, fie negociate bilateral (de exemplu, cu Mexicul).

Determinarea originii marfurilor poate prezenta diferite grade de complexitate, mai ales cand autoritatile vamale au de a face cu produse fabricate intr-o tara prin utilizarea de materii prime, materiale, componente etc. provenind din terte tari. In acest sens, statele membre ale Uniunii Europene au adoptat un set de criterii comune pentru definirea marfurilor, stabilirea originii si aplicarea corespunzatoare a tarifului vamal comun.

Astfel, in cazul cel mai simplu, se considera ca marfurile obtinute integral intr-o tara sunt considerate a fi originare din acea tara. Aici ar fi cuprinse produsele primare sau cu un grad scazut de prelucrare (minerale, vegetale, animale) care provin dintr-un anumit teritoriu national.

In cazul in care este necesara stabilirea originii marfurilor la care concura producatori din mai multe tari, se adopta principiul transformarii (prelucrarii) substantiale. Criteriile utilizate pentru calificarea marfii sunt, cumulativ, urmatoarele:

locul unde a avut loc ultima transformare sau prelucrare substantiala a marfii;

aceasta transformare trebuie sa fie justificata din punct de vedere economic;



ea trebuie sa fi fost facuta de o intrer rindere dotata din punct de vedere tehnic in acest scop;

transformarea trebuie sa duca la fabricarea unui produs nou sau sa reprezinte o faza importanta de fabricatie.

Ultimul dintre criteriile mai sus amintite este, in practica, interpretat in sensul ca transformarea trebuie sa se concretizeze intr-o schimbare de pozitie tarifara. Cumulativ, sau alternativ, se poate cere ca transformarea sa reprezinte un anumit procent din valoarea produsului (40-60%).

Exemplu:

Un numar de x canapele sunt produse in Franta, folosindu-se materiale textile importate din India, articole de tapiterie importate din Romania si armaturi provenind din Spania; toate aceste produse, provenind din alte tari, reprezinta 30 % din valoarea produsului finit.

Transformarea poate fi considerata ca fiind esentiala, deoarece ea duce la obtinerea unui produs nou, cu o valoare de intrebuintare diferita de cea a materiilor prime folosite pentru productie. Valoarea adaugata a produsului este reala.

Fiecare materie prima are opozitie tarifara diferita depozitia tarifara a produsului finit. in consecinta, canapelele vor fi de origine franceza.

Aplicarea cumulului de origine acordurilor comerciale preferentiale

Cumulul de origine se aplica schimburilor comerciale dintre tarile Uniunii, Europene si tarile care beneficiaza de tratament preferential, in baza anumitoii acorduri comerciale incheiate cu UE.In acest caz, cumulul de origine presupune luarea in considerare a tuturor prelucrarilor, care au avut loc in tarile asociate, in, diferite etape ale procesului de fabricatie.

In functie de natura conventiilor, se disting patru mari reguli de aplicare cumulu­lui de origine. Primele trei reguli se regasesc grupate in categoria cumulului multi­lateral, deoarece ele se refera la schimburile comerciale dintre UE si tarile care apartin unui sistem preferential; cumulul bilateral se refera la schimburile comerciale ale UE cu tari care nu fac parte din diferite organisme economice. :

In cadrul cumulului multilateral, exista urmatoarele variante:

>  cumulul multilateral total se aplica schimburilor comerciale cu tarile ACP,
Maghreb, tarile si teritoriile de peste mari si tarile AELS (cu exceptia Elvetiei).
Principiul aplicat este simplu: transformarea se considera a fi globala, la nivelul
tuturor tarilor din zona geografica considerata; conteaza suma transformarilor, nu
ultima transformare substantiala.

Pe aceasta baza se defineste si originea comunitara a marfurilor, supuse unei succesiuni de prelucrari in diferite tari ale Uniunii Europene.

>      cumulul multilateral partial, numit si cumul diagonal, este aplicat unui
numar mare de tari europene (de exemplu, Polonia, Ungaria, Cehia,
Slovacia). Acest principiu permite acordarea unor facilitati tarilor care
nu constituie inca o zona economica, asemanatoare celor acordate in
cazul cumulului multilateral total.

cumulul regional se aplica in cadrul Sistemului Generalizat de Preferinte
(SGP), pentru trei grupe de tari: tarile ASEAN, Piata comuna din
America Centrala si tarile apartinand Grupului Andin. in acest caz.
originea marfurilor se considera a fi a tarii unde a avut loc prima

transformare, chiar daca marfa produsa va fi supusa, in continuare, unor transformari insuficiente intr-o tara apartinand aceluiasi grup regional.

> cumulul bilateral se aplica in cazul relatiilor comerciale cu unele tari "izolate' si consta in faptul ca produsul apartinand uneia dintre parti (UE sau o tara terta), care face obiectul unei transformari in cealalta parte, se considera a avea originea acesteia.

Stabilirea originii marfurilor este importanta, atat pentru perceperea taxelor vamale, cat si pentru controlul activitatii de comert exterior.

Perceperea taxelor vamale

La import

La export

Taxele vamale aplicabile

Vizarea documentelor prin care marfurile comunitare beneficiaza de un regim vamal favorabil in unele tari semnatare ale acordurilor comerciale incheiate cu UE

Aplicarea eventualelor restrictii cantitative sau a unor acorduri de autolimitare

Apartenenta unei tari de origine la o anumita zona geografica determina aplicarea unor masuri de control al activitatii de comert exterior. Uniunea Europeana a adoptat un set de reglementari, care contin dispozitiile apliicabile in schimburise comerciale intracomunitare si celor cu terte tari.

Relatii comerciale cu terte tari

Relatii comerciale intracomunitare

la importul in UE : percepera de taxe
vamale;

la exportul catre terte tari : exonerarea
de la plata taxelor vamale ;

nu exista reguli de origine definite de
catre OMC

eliminarea taxelor vamele;

aplicarea TVA la sosire ;

uneori, se plaica taxe de export
(PAC);

In baza acordurilor comerciale incheiate de Uniunea Europeana cu unele tari sau grupuri de tari, functioneaza principiul cumulului de origine: in loc sa se ia in considerare tara unde are loc ultima transformare substantiala, se tine seama de transformarile realizate in tarile partenere la acord, in diferite etape de fabricare.

Dovada originii marfurilor se face prin documente diferite, in functie de acordurile comerciale incheiate de Uniunea Europeana cu diverse tari sau grupuri de tari.

Relatiile comerciale Uniunea Europeana-tarile asociate la Uniunea Europeana

In acest caz. calitatea de "produse originare', necesara pentru aplicarea unui regim vamal preferential, va trebui justificata printru-un certificat vizat de catre autoritatile vamale din tara exportatorului sau, pentru colete postale care nu depasesc o anumita valoare, originea trebuie justificata printr-un formular simpli­ficat intocmit de catre exportator.

Documentele ce atesta originea marfurilor sunt urmatoarele:

Certificatul de origine, model A - in cadrul Sistemului Generalizat de Preferinte

Certificatul EUR 1 - in cazul acordurilor comerciale incheiate cu AELS

Certificatul EUR 1 sau EUR 2 - pentru toate regimurile preferentiale

Certificattul ATR 1 - pentru produsele provenite din Turcia.

In cazul acordurilor comerciale Uniunea Europeana - AELS, au fot puse in practica proceduri menite sa faciliteze justificarea originii produselor in doua situatii: pentru firmele ce beneficiaza de o procedura simplificata de vamuire si pentru colete postale de valoare redusa.

In cazul firmelor ce beneficiaza de o procedura simplificata de vamuire, se pot utiliza doua documente care sa ateste ariginea marfurilor: certificatul de circulatie EUR1 preautentificat si certificatele de origine pe termen lung.

Certificatele de circulatie EUR 1 : prealabil expedierii marfurilor, serviciul vamal preautentifica aceste certificate pe care exporttatorul le poate folosii pentru a dovedi originea marfurilor.

Certificatul de origine pe termen lung este valabil pe o perioada de un an, pentru marfurile a caror origine este recunoscuta, in prealabil, de serviciul vamal. Acest document este prezentat biroului vamal de import in momentul primei operatiuni; pe parcursul perioadei de valabilitate, sunt prezentate facturi pentru fiecare operatiune.

Coletele postale de valoare redusa: pentru marfurile ce au facut obiectul unei recunoasteri prealabile a originii de catre serviciul vamal, certificatul euro 2 nu este neaparat necesar. Originea marfurilor poate fi atestata pe baza unei simple declaratii a exportatorului.

Certificatul de origine comunitara, existent in cadrul Uniunii Europene, este cerut de catre importator in vederea vamuirii marfurilor; pe baza acestui document, importatorul poate beneficia de facilitati vamale, in cazul existentei unor acorduri comerciale ce prevad taxe preferentiale.

Certificatul de origine este emis de un organism din tara exportatorului (de regula, camera de comert), la cererea acestuia din urma. Documentul confirma natura, cantitatea, valoarea marfurilor livrate, locul de fabricare si include o declaratie precizand tara de origine a marfurilor.

Certificatul de origine contine urmatoarele rubrici:

Rubrica 1: expeditorul (firma exportatoare);

Rubrica 2: destinatarul (firma importatoare), tara de destinatie

Rubrica 3: tara de origine: mentiunea "Comunitatea europeana', urmata de

numele tarii de origine;

Rubrica 4: informatii referitoare la transport (mentiune facultativa);

Rubrica 5: observatii, de exemplu, numarul contractului de vanzare internationala;

Rubrica 6: numarul coletelor, marcarea acestora, descrierea marfurilor;

Rubrica 7: cantitatea marfurilor livrate;

Rubrica 8: institutia care certifica originea marfurilor; data si locul emiterii

documentului; stampila institutiei (este obligatorie).

Certificatul de circulatie EUR1, redactat in doua exemplare de catre exportator (sau un reprezentant al acestuia), permite obtinerea unor taxe vamale reduse sau chiar o scutire de la plata acestora.

Certificatul EUR1 contine urmatoarele rubrici:

Rubrica 1: firma exportatoare (denumire, adresa, tara)

Rubrica 2: tarile c re au incheiat un acord comercial preferential;

Rubrica 3: finrr aportatoare (mentiune facultativa);

Rubrica 6: informatii referitoare la transport (mentiune facultativa);

Rubrica 7: observatii;

Rubrica 8: descrierea marfurilor (marcarea, numarul si tipul coletelor);

Rubrica 9: greutatea bruta a marfurilor livrate;

Rubrica 10: referintele facturilor comerciale (mentiune facultativa);

Rubrica 11: biroul vamal de plecare vizeaza documentul; in cazul unei proceduri

vamale simplificate, certificatul EUR1 poate fi preautentificat.

Certificatul de circulatie EUR2 se refera doar la marfurile expediate prin posta, fiind emis de exportator (sau un reprezentant al acestuia). Acest document insoteste marfurile livrate, alaturi de alte documente (de exempku, factura co- merciala, care contine sigla EUR2 si numarul documentului).

Certificatul EUR2 contine urmatoarele rubrici:

Rubrica 1: tarile care au incheiat acorduri comerciale preferentiale:

Rubrica 2: firma exportatoare (denumire, adresa, tara);

Rubrica 3: declaratia exportatorului;

Rubrica 4: (denumire, adresa, tara);

Rubrica 5: data si locul emiterii documentului;

Rubrica 6: semnatura exportatorului;

Rubrica 7: observatii;

Rubrica 8: tarile sau grupul de tari de origine;

Rubrica 9: tara de destinatie;

Rubrica 10: greutatea bruta a marfurilor livrate;

Rubrica 11: descrierea marfurilor.

Justificarea originii marfurilor in relatiile comerciale intracomunitare

Originea comunitara este atribuita atat marfurilor obtinute in intregime in Uniunea Europeana, cat si celor 'puse in libera practica'.

Incepand cu data de 1 ianuarie 1993, originea marfurilor nu a mai trebuit justificata, marfurile circuland liber in interiorul UE, tranzitul comunitar T2 fiind suprimat.

Documentul de tip T2 sau T2L (transport aerian: justifica originea comunitara) este folosit in cazul schimburilor comerciale ale UE cu si in cazul schimburilor intracomunitare, cu tranzit pe teritoriul unei tariAELS.

Pentru schimburile comerciale care mentin documentul T2L, exista posibilitatea utilizarii anumitor documente (de exemplu, factura externa sau documentul de transport) in locul T2L.

Relatiile comerciale Uniunea Europeana - tari terte. in acest caz, documentul care atesta originea marfurilor este certificatul de origine.

In cazul importului, tarile membre UE sunt libe e sa determine situatiile in care originea marfurilor trebuie dovedita. Totusi reglementarile prevad o atestare obligatorie a originii marfurilor (de exemplu, pentru textile si pentru unele produse agricole).

Certificatul de origine, in cazul operatiunilor de import, trebuie sa indepli­neasca urmatoarele conditii: sa fie emis de catre un organism abilitat din tara exportatorului; sa contina toate elementele necesare identificarii marfurilor; sa stabileasca faptul ca marfa este originara din tara emitenta.

In cazul exportului, certificatul de origine este vizat de camera de comert din tara producatorului si de un reprezentant al biroului vamal de domiciliu (atunci cand firma beneficiaza de o procedura simplificata de vamuire la export).




loading...











Document Info


Accesari: 6879
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2020 )