BAZELE CONTABILITĂŢII
DEFINITIA CONTABILITATII
Contabilitatea = un ansamblu de principii si tehnici privind inregistrarea in partida dubla a averii
Contabilitatea a aparut din nevoia de a raspunde in plan informational si decizional la problematica gestiunii miscarilor de valori economice autonomizate pe persoane fizice sau juridice dupa caz.
Contabilitatea
financiara europeana, implicit cea din
In aceste conditii elementele calitative descrise in situatiile financiare se bazeaza pe categoria juridica de patrimoniu.
Patrimoniul expirma atat bunurile economice acumulate de o persoana fizica sau juridica cat si drepturile si obligatiile subiectului de drept.
Totodata se are in vedere ca nu orice patrimoniu se delimiteaza si formeaza obiect de studiu al contabilitatii.
El devine obiect al reprezentarii contabile numai in masura in care valorile economice separate patrimonial sunt investite, adica folosite in activitatea economice pt obtinere de bunuri si servicii supuse tranzactiilor de vanzare - cumparare.
Ecuatia patrimoniului devine astfel BUNURI ECONOMICE = DREPTURI + OBLIGATII
Bunurile economice = substanta materiala a patrimoniului.
= cuprinde mijloacele de actiune ale unei entitati cum ar fi: terenuri, cladiri, constructii, masini utilaje, instalatii de lucru, etc. precum si forma necorporala a bunurilor care o reprezinta creantele sau bunuri in curs de incasare, brevete concesiuni, marci
Drepturi si obligatii cu valoare economica = raporturile de proprietate in cadrul carora se procura si gestioneaza bunurile.
Drepturile apar in situatia in care titularul de patrimoniu este proprietar si obligatii pt bunurile componente ale patrimoniului titularul trebuie sa indeplineasca o anumita prestatie.
Potrivit conceptiei economice patrimoniul se intemeiaza pe structura calitativa de resurse din acest punct de vedere patrimoniul delimiteaza valorile economice ale unei entitati privite din prisma resurselor si utilizarilor.
Resursele = izvoarele de finantare a valorilor susceptibile de a fi valorificate intr-o imprejurare data.
Utilizarile = modul de intrebuintare a valorilor in cadrul activitatilor desfasurate de catre entitatea patrimoniala.
Sunt grupate in utilizari permanente adica bunuri de folosinta indelungata si utilizari temporare sau curente si utilizari rezultate sub forma de pierdere generala sau activitate nerentabila.
Structurile calitative proprii patrimoniului reprezentate in situatiile financiare sunt cele de activ si pasiv. La acestea se adauga structurile de cheltuieli si venituri asociate proceselor interne care modifica cantitativ si calitativ masa patrimoniului.
Activul in sens juridic reprezinta bunurile economice ca valori pozitive ale patrimoniului, iar pasivul, reprezinta drepturile si obligatiile ca valori negative ale patrimoniului.
Daca se recurge la patrimoniul in sens economic, activul reprezinta utilizarile de resurse controlate la timpul prezent de catre o entitate, care provin din evenimente petrecute la timpul trecut si de la care se asteapta sa genereze beneficii economice, la timpul viitor pentru intreprindere.
In cadrul aceleiasi interpretari, datoriile ca evenimente componente ale pasivului reprezinta datorii la timpul prezent, care provin din evenimente petrecute la timpul trecut si care prin decontarea carora se asteapta sa rezulte o iesire de resurse ce incorporeaza beneficii economice.
Specific pt contabilitate este faptul ca ea se delimiteaza ca disciplina economica functionala specializata in evidenta, calculul, analiza si controlul raporturilor de schimb privind situatia si miscarea patrimoniului.
Contabilitatea presupune un ansamblu de tehnici, procedee, principii, cu ajutorul carora se realizeaza urmarirea, evidenta si controlul patrimoniului.
Metoda contabila este reprezentata de partida dubla, unde patrimoniul este reprezentat atât din punct de vedere al surselor de provenienta cât si din punct de vedere al destinatiei. Potrivit acestei metode întâlnim urmatoarele principii de realizare:
Principiul gestionar sau al entitatii gestionare - potrivit caruia patrimoniul este studiat ca un tot unitar, ca o entitate.
Principiul dublei reprezentari - care este fundamental pt metoda contabilitatii potrivit caruia relatiile dintre structurile patrimoniale la un moment dat sunt evidentiate ca un raport de echivalenta intre 2 termeni si anume destinatia si alocarea valorilor pe de o parte si provenienta si finantarea valorilor pe de alta parte. Intâlnim aici relatiile de echilibru
ACTIV = PASIV, DEBIT = CREDIT, BUNURI = DREPTURI + OBLIGAŢII
Principiul periodicitatii si continuitatii - fiecare exercitiu financiar reprezinta o perioada de gestiune de la care se pleaca la un nou exercitiu financiar. Bilantul de închidere = bilantul de deschidere. Pentru o perioada urmatoare se pleaca de la sfârsitul perioadei precedente.
Principiul documentarii - orice înregistrare în contabilitate are la baza un document justificativ.
Alte principii si conventii contabile sunt formalizate prin norme sau standarde fiind subordonate obiectivului fundamental al contabilitatii si anume imaginea fidela si corecta asupra patrimoniului si rezultatelor.
Imaginea fidela reprezinta o problema fundamentala a documentelor de sinteza anuale privind situatia patrimoniului, evolutia situatiei financiare si a rezultatului obtinut.
Potrivit Regulamentului de aplicare a Legii contabilitatii, documentul oficial de gestiune al unitatii patrimoniale îl reprezinta bilantul contabil care trebuie sa dea o imagine fidela, completa a patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatului obtinut.
Pentru aceasta trebuie respectate urmatoarele principii contabile:
Principiul prudentei - se impune a nu se supraevalua elementele de pasiv si veniturile si a nu se subevalua elementele de activ, deci cheltuielile.
Principiul permanentei metodelor - continuarea aplicarii normelor si regulilor privind evaluarea, înregistrarea, amortizarii, înregistrate în contabilitate si prezentarea elementelor patrimoniale si a rezultatelor asigurând astfel compararea în timp a informatiilor contabile.
Principiul independentei exercitiului - delimitarea în timp a veniturilor si cheltuielilor care apartin fiecarui exercitiu financiar pe masura angajarii acestora si trecerea la rezultatele economice la care se refera.
Principiul necompensarii - elementele de activ si pasiv trebuie sa fie evaluate si înregistrate în posturile de activ si pasiv separat nefiind admisa compensarea între ele, decât în cazul în care se întocmeste proces-verbal de compensare în doua exemplare, pe tipizate emise de Ministerul Finantelor.
Pentru a oferi o imagine fidela asupra patrimoniului si rezultatelor obtinute, informatiile gestionate trebuie sa fie înregistrate cronologic, sa dea utilizatorului o descriere adecvata clara si concisa asupra patrimoniului.
Faptele sa fie contabilizate si prezentate în acord cu baza lor juridica si economica, informatiile de sinteza sa fie utile în momentul în care se iau decizii economice.
Aplicarea cât mai corecta a regulilor si procedeelor contabile.
Contabilitatea se tine in limba romana si in moneda nationala.
Contabilitatea operatiunilor efectuate in valuat se tine atat in moneda nationala cat si in valuta.
Pentru ncesitati proprii de informare persoanele juridice pot opta pt intocmirea situatiilor financiare anuale simplificate si intr-o moneda stabila EU, USD.
Conform prevederilor legii contabilitatii 82/91 raspunderea pt organizarea si conducerea contabilitatii revine administratorului sau altei persoane care are obligatia gestionarii unutatii respective.
Pentru persoanele juridice care la care contabiliattea nu este organizata in compartimente distincte Ministerul Finantelor stabileste in functie de evolutia inflatiei si de dezvoltarea profesiei limite valorice privind nivelul cifrei de afaceri de la care exista obligatia de a incheia contracte pentru intocmirea situatiilor financiare anuale numai de catre persoane fizice sau juridice calificate .
In acest scop persoanele care raspund de organizarea si conducerea contabilitatii au urmatoarele obligatii:
sa asigure conditiile necesare pt intocmirea documentelor justificative privind operatiunile economice
sa organizeze si sa conduca corect si la zi a contabilitatii
sa efectueze inventarierea elementelor de activ si pasiv
sa respecte regulile de intocmire a situatiilor financiare anuale si sa le depuna la termen la organele de drept
sa pastreze documentele justificative, registrele si situatiile financiare anuale
În raport cu modul de întocmire si rolul lor în cadrul sistemului informational, decizional, documentele contabile pot fi de trei feluri
1. Documente justificative
Potrivit legii contabilitatii orice operatiune economica efectuata se consemneaza intr-un document care sta la baza inregistrarilor in contabilitate dobandind astfel calitatea de document justificativ.
Documentele justificative sunt documentele primare care probeaza legal o operatiune.
Aceste documente cuprind cel putin urmatoarele elemente principale:
Documentele justificative îndeplinesc doua functii
Sunt documente de evidenta cronologica ce contin date din documentele justificative înregistrate în ordine cronologica si grupate în registrul contabil.
Registrele pentru evidenta cronologica servesc pentru jurnalizarea sau înregistrarea operatiilor economice în ordinea efectuarii lor în timp.
Registrele de contabilitate obligatorii sunt:
Registrele de contabilitate precum si documentele justificative care stau la baza inregistrarilor in contabilitate se pastreaza timp de 10 ani in arhiva cu incepere de la data incheierii exercitiului in cursul caruia au fost intocmite.
Exceptie fac statele de salarii care se pastreaza timp de 50 ani.
In caz de pierdere sustragere sau distrugere a documentelor contabile se vor lua masuri de reconstituire a acestora in termen de maxim 30 zile de la constatare iar aceste documente vor purta mentiunea de "reconstituit"
3. Registre de sinteza - situatii financiare anuale
Reprezinta documente de sinteza cum ar fi Bilantul contabil cu contul de rezultate (profit si pierderi), anexele la bilant. La depunerea bilantului se face un raport de gestiune. Bilantul se depune semestrial.
Aceste situatii se semneaza de persoana responsabila cu intocmirea acestora si se insusesc de consiliul de administratie, semnate in numele consiliului de presedintele acestuia si aprobate de adunarea generala a actionarilor sau asociatilor.
Situatiile financiare anuale simplificate insotite de raportul administratorilor pentru exercitiul financiar respectiv sunt supuse spre aprobare adunarii generale a actionarilor sau asociatilor.
Un exemplar al situatiilor financiare simplificate insotite de raportul cenzorilor si de procesul verbal al adunarii generale a actionarilor sau asociatilor sunt trimise, in termenul prevazut de lege unitatilor teritorilale ale Ministerului de Finante unde persoana juridica este inregistrata.
De asemeneni un exemplar al acelorasi situatii insotite de raportul auditorilor si de procesul verbal al adunarii generale a actionarilor sau asociatilor sunt trimise in termenul prevazut de lege la Oficiul Registrului Comertului.
Situatiile anuale simplificate cuprind
6.1 Evaluarea patrimoniului
In evaluarea elementelor din cadrul patrimoniului se disting 4 momente principale:
Evaluarea la data intrarii in patrimoniu
In momentul intrarii in patrimoniu orice element se evalueaza si se inregistreaza in contabilitate la valoarea de intrare numita si valoare contabila sau cost istoric
Aceasta valoare de intrare se stabileste in mod diferentiat, in functie de provenienta elementului si anume:
a. valoare de utilitate reprezinta valoarea de intrare pt bunurile aduse drept contributie la capitalul social sau primite cu titlu gratuit
b. cost de achizitie pentru bunurile procurate cu titlu oneros
c. cost de productie pt bunurile obtinute din productie proprie
d. valoarea nominala in cazul creantelor si datoriilor
Costul de achizitie este format din urmatoarele elemente:
pretul de cumparare convenit cu vanzatorul
taxe nedeductibile
cheltuieli de transport aprovizionare, manipulare, depozitare
alte cheltuieli necesare pt punerea in functiune
Costul de productie este format din suma cheltuielilor directe-mat prime materiale, salarii la care se adauga cheltuieli indirecte repartizate asupra produselor in mod proportional.
Evaluarea la data inventarierii elementelor patrimoniale
Inventarierea elementelor patrimoniale se face din cel putin 2 motive:
a. verificarea exactitatii stocurilor scriptice reflectate de contabilitate prin compararea cu stocurile faptice constate cu ocazia inventarierii. Eventualele plusuri sau minusuri constatate se inregistreaza in contabilitate pt a pune de acord situatia scriptica cu cea faptica.
b. Determinarea valorii de inventar a diferitelor componente patrimoniale, adica valoarea actuala sau de utiliate a fiecarui bun.
Evaluarea la inchiderea exercitiului.
Aceasta evaluare are loc la sfarsitul anului si reprezinta o aplicare practica a principiului prudentei , adica a contabilizariii sau inregistrarii pierderilor posibile si a neinregistrarii profiturilor previzibile, chiar daca acestea sunt foarte probabile.
In acest caz valoarea de intrare se compara cu valoarea de utilitate stabilita pe baza inventarierii elementelor patrimoniale.
Diferentele dintre cele 2 valori se regularizeaza astfel:
in cazul elementelor de activ:
cand valoarea de inventar este mai mica decat valoarea de intrare diferenta in plus nu se inregistreaza in contabilitate, elementele mentinandu- se la valoarea lor de intrare
cand valoarea de inventar este mai mica decat valoarea de intrare, diferentele in minus, se inregistreaza in contabilitate sub forma de amortizare in cazul deprecierii ireversibile si provizioane in cazul deprecierilor reversibile.
in cazul elementelor de pasiv:
diferentele in plus intre valoarea de inventar si valoarea de intrare se inreg. In contabilitate prin constituirea de provizioane, fara sa se modifice valoarea de intrare
diferentele in minus nu se inreg. In contabilitate
Evaluarea la data iesirii din patrimoniu
Iesirea din patrimoniu a bunurilor se poate face prin vanzare, consum, deteriorare si alte modalitati.
Elementele patrimoniale se evalueaza si se scad din gestiune la valoarea de intrare.
6.2 Reevaluarea patrimoniului
Pentru a asigura o informatie reala si corecta privind situatia patrimoniului se procedeaza la reevaluarea activelor si pasivelor.
Reevaluarea consta in modificarea valorilor contabile de intrare a elementelor patrimoniale cu noua lor valoare actuala.
Noua valoare stabilita in urma reevaluarii poate fi egala cu valoarea contabila veche bazata pe costul istoric, inmultita cu indicele variatiei preturilor.
De regula constituie obiect al reevaluarii elementele patrimoniale sub forma imobilizarilor corporale si cele financiare.
Plusvaloarea rezultata din reevaluare este reflectata in mod direct in cadrul capitalurilor proprii marind nivelul acestora, iar minusvaloarea este tratata ca o cheltuiala exceptionala micsorand corespunzator rezultatul.
Reevaluarile se realizeaza numai prin Hotarâri ale Guvernului si de obicei se dau când inflatia depaseste trei ani consecutivi 100%.
|
