Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































REGULI GENERALE DE ORGANIZARE CONTABILA

Contabilitate












ALTE DOCUMENTE

NORME DE ÎNTOCMIRE, CERTIFICARE, VERIFICARE SI ANALIZĂ A BILANŢULUI CONTABIL
CONTABILITATEA TREZORERIEI
BAZELE CONTABILITATII teste grila
Casa tine evidenta incasarilor
Contabilitatea decontarilor cu bugetul statului
PROCEDURA PENTRU ADAUGARE SALARIAT NOU
EXPERTIZA - EXPERTIZA CONTABILA
Eveniment declansator: Stornare in masa facturi Furnizori
Contabilitate clienti
Bazele contabilitatii

REGULI  GENERALE  DE  ORGANIZARE  CONTABILĂ

            Definitie : Contabilitatea este în esenta un produs al cunoasterii practice si teoretice, dezvoltându-se de-a lungul timpului la nivelul fiecarei entitati patrimoniale.



            Notiunea de evidenta, în sensul de socoteala, a aparut înca din antichitate, dar contabilitatea bazata pe principiile cunoscute si astazi, dateaza din anul 1494, când calugarul franciscan LUCA PACIOLO, în lucrarea " Suma de aritmetica, geometrica, proportioni et proportionalita ", capitolul IX, intitulat " Tratat de contabilitate în partida dubla ", analizeaza contabilitatea ca un sistem de reguli si principii referitoare la averea ce apartine unui negustor, precum si la toate afacerile acestuia, în ordinea în care au avut loc.

            De-a lungul timpului, contabilitatea a cunoscut un permanent proces de dezvoltare si perfectionare, fiind astazi partea cea mai importanta a sistemului informational al întreprinderii.

            Astazi, ca ramura a stiintei contabilitatii s-a dezvoltat contabilitatea nationala, având ca obiect de studii sistemul conturilor nationale si indicatorii macroenomici (ex : PIB - productia interna bruta).

            CONTABILITATEA - reprezinta fundamentul evidentei economice constituind alaturi de evidenta tehnico-operativa si statistica economica cea de-a doua forma a acesteia.

            Evidenta economica ca obiect reprezinta urmarirea, observarea si controlul fenomenelor si proceselor economico-financiare.

            Contabilitatea pentru a cuantifica bunurile economice, precum si procesele si fenomenele economice, utilizeaza urmatoarele etaloane de evidenta :

1)      etalonul natural - unitati de masura fizice (m, kg, l);

2)      etalonul natural conventional;

3)      etalonul valoric - ce corespunde de regula însemnului monetar al statului respectiv.

Etalonul valoric reprezinta cel mai generalizator etalon,  cu  ajutorul  lui  aducându-se  la  acelasi

numitor : bunuri, procese, fenomene, diferite mijloace, cheltuieli, venituri.

            Contabilitatea ca sfera de actiune este grefata pe entitati patrimoniale.

            Entitatile patrimoniale obligate de lege sa tina contabilitatea sunt :

-         societatile comerciale;

-         societatile agricole;

-         societatile bancare (bancile comerciale);

-         societatile de asigurari;

-         institutiile publice;

-         organizatiile cooperativei de consum, mestesugaresti si de credit;

-         asociatiile si fundatiile (unitati) patrimoniale fara scop lucrativ;

-         casele de ajutor reciproc ale salariatilor;

-         unitatile de cult.

De  asemenea,   sunt  obligate  sa  tina  contabilitatea  persoanele  fizice  autorizate  si  asociatiile

familiale, înmatriculate ca atare în registrul comertului.

            Categorii specifice contabilitatii

 

            Contabilitatea ca stiinta are un obiect de studiu si o metoda proprie de cercetare.

            Pentru definirea obiectului de studiu, contabilitatea utilizeaza o serie de categorii economice, cum sunt : capitalul, fondurile, averea, resursele economice, patrimoniul. Din totdeauna la baza obiectului de studiu al contabilitatii a stat patrimoniul.

            Definitie : Patrimoniul reprezinta totalitatea drepturilor si obligatiilor cu valoare economica, precum si a bunurilor la care acestea se refera (averea).

            Pentru ca un patrimoniu sa existe sunt necesrae doua conditii :

1)      existenta persoanei fizice sau juridice ca subiect de drepturi si obligatii;

2)      existenta bunurilor, a averii ca obiect de bunuri si obligatii.

- 2 -

            Bunurile determinate economic se concretizeaza în valoarea lor de întrebuintare (de utilitate) si valoarea lor.

            Relatiile de drepturi au în vedere situatia în care teritoriul de patrimoniu îsi preocupa o parte din bunurile din surse proprii, iar respectiva parte de patrimoniu, poarta denumirea de patrimoniu propriu.

            Relatiile de obligatii au în vedere situatia în care titularul de patrimoniu, purtând denumirea de patrimoniu valoric, partea respectiva de patrimoniu purtând denumirea de patrimoniu strain sau patrimoniu atras.

            Având în vedere echilibrul care rezulta din definitia patrimoniului se poate scrie ecuatia de echilibru a patrimoniului : bunuri economice = drepturi + obligatii.

            Pe lânga patrimoniu, obiectul de studiu al contabilitatii vizeaza si miscarile, transformarile. Aceste transformari constau în operatiuni simple de intrari, respectiv iesiri din patrimoniu, dar si în operatiuni complexe, concretizate în structurile de cheltuieli, venituri si rezultate.

            Efortul este masurat în contabilitate prin cheltuiala, iar efectul este oglindit prin venituri.

            Pentru realizarea obiectului de studiu, contabilitatea utilizeaza categorii specifice, cum sunt : activul si pasivul, cheltuielile, veniturile si rezultatele.

            Ţinând cont de aceste structuri, ecuatiile de echilibru ale contabilitatii sunt :

- activi - pasivi;

- cheltuieli + rezultate = venituri.

            Ecuatia fundamentala de echilibru a contabilitatii pornind de la ecuatia patrimoniului si de la ecuatia rezultatului este : activ + cheltuieli = pasiv + venituri.

 

 

 

 

 

 

 

                           13.10.2003

 Conta

                                                                                                                                                  Curs  2

ACTIVUL  PATRIMONIAL

            Activul patrimonial cuprinde mijloacele economice si creantele întreprinderii.

            Mijloacele economice sunt privite sub aspectul utilitatii (valorii) de întrebuintare si sub aspectul destinatiei lor economice.

            Potrivit modelului românesc de contabilitate în activ, mijloacele economice si creantele sunt grupate în ordinea inversa gradului de lichiditate.

            Prin LICHIDITATE se întelege capacitatea unui bun de a se transforma în bani lichizi pe parcursul ciclului normal de exploatare.

            Prin GRAD DE LICHIDITATE se întelege termenul în care bunurile se transforma în lichiditatea perfecta (banii).

            Un activ detinut de o întreprindere mai poate fi definit ca fiind acea resursa rezultanta a unor evenimente anterioare si care va produce beneficii economice viitoare.

            În functie de lichiditate, activele sunt grupate în :

-         active imobilizate sau active fixe sau imobilizari;

-         active circulante sau mobilizari.

Activele imobilizate sunt acele bunuri de valoare economica, care sunt utilizate de-a lungul  mai

multor perioade de exploatare, care nu se consuma dintr-o data si îsi transmit în mod treptat valoarea în noile produse.

            Activele imobilizate se grupeaza în :

1)      imobilizari necorporale;

2)       imobilizari corporale;

3)       imobilizari financiare.

Imobilizarile necorporale (intangibile, nemateriale)  nu au o forma concreta fizica materiala,

regasindu-se sub forma valorilor economice (inclusiv cele de investitii), care atesta, de regula, drepturi de proprietate intelectuala sau industriala si au ca suport un document juridic sau comercial.

                Un activ necorporal este un activ identificabil, nemonetar, fara forma materiala, detinut pentru a fi utilizat în  procesul de productie sau de prestari servicii pentru a fi închiriat tertilor sau în scopuri administrative.

            Imobilizarile necorporale cuprind :

a)      cheltuieli de constituire reprezinta acele taxe, cheltuieli cu înfiintarea, înmatricularea societatii comerciale, cheltuielile de prospectare a pietei, cheltuielile de reclama, publicitate;

b)      cheltuieli de cercetare-dezvoltare reprezinta sumele investite de societate în unele obiective, menite sa contribuie la introducerea de noi tehnologii, dezvoltarea capacitatilor de productie existente. Aceste cheltuieli pot fi efectuate de catre unitate sau de catre terte persoane si platite de unitate;

c)      concesiunile, brevetele, licentele, marcile de fabrica, know how-ul, alte drepturi similare reprezinta drepturi de proprietate intelectuala sau industriala, regasite într-un document juridic sau comercial.

Concesiunea   este  contractul,  conventia  prin  care  o  persoana   fizica   sau   juridica,   numita

concesionar, dobândeste dreptul de a exploata un bun sau o activitate de la o alta persoana numita concendent pe o anumita determinata si contra unui pret numit redeventa.

            Brevetul reprezinta un drept recunoscut unei persoane fizice sau juridice de catre o autoritate guvernamentala în ceea ce priveste întâietatea, prioritatea, noutatea, originalitatea obiectului inventiei.

            Licenta este dreptul câstigat de o persoana fizica sau juridica de a exploata un brevet de inventie prin cumpararea acestuia. De regula, în practica, nu se cumpara breveturi, ci doar drepturile si obligatiile ce decurg din exploatarea lui.

            Marca de fabrica reprezinta d.p.d.v. contabil acele sume de bani investite de producator pentru a face ca produsele lor sa se deosebeasca de altele similare.  Marca de fabrica în mod concret consta într-un cuvânt, desen, monograma, semnatura, semn grafic, care permite consumatorului sa faca distinctie între produsele similare oferite pe piata.

- 2 -

            Know how-ul (a sti cum) semnifica modul de cunoastere în care poate fi facut ceva, priceperea, îndemânarea în a face ceva. Know how-ul consta în ansamblul de notiuni, cunostinte, experienta în obtinerea unui produs sau în desfasurarea unei activitati.

d)      fondul comercial reprezinta sumele cheltuite pentru dezvoltarea potentialului comercial al firmei si se concretizeaza în : clientela, vadul comercial, reputatia, segmentul de piata.

Fondul comercial se înstraineaza odata cu activul respectiv sau cu societatea comerciala.

e)      alte imobilizari necorporale cuprinde programele informatice produse în unitate sau achizitionate de la terti.

Imobilizarile  corporale (tangibile, materiale)  sunt  acele  active  imobilizate  care  servesc  o

perioada de timp în activitatea întreprinderii, care nu se transforma dintr-o data si sufera o depreciere ireversibila datorita uzurii fizice si morale.

            Imobilizarile corporale sunt active detinute pentru :

a)      a servi procesului de productie de bunuri sau prestari de servicii;

b)      a fi închiriate tertilor;

c)      în scopuri administrative.

Imobilizarile corporale pe lânga faptul ca participa la  procesul  de  productie  cu valoarea lor  de

întrebuintare trebuie sa îndeplineasca în mod cumulativ urmatoarele conditii :

1) sa aibe o valoare de intrare (valoare contabila sau cost istoric) mai mare decât cea stabilita de

    lege;                             (cost istoric - din momentul intrarii în patrimoniu)

2) sa aibe o valoare functionala mai mare de 1 an.

            Ca valori de utilitate, imobilizarile corporale se împart în terenuri si mijloace fixe.

            Terenurile sunt clasificate d.p.d.v. contabil astfel :

-         terenuri agricole si silvice;

-         terenuri pentru constructii;

-         terenuri cu zacaminte;

-         amenajari de terenuri.

Terenurile spre deosebire de celelalte imobilizari corporale nu sunt supuse amortizarii, deoarece

nu se depreciaza.

            Amortizarea reprezinta procesul de recuperare treptata a valorii de intrare a imobilizarilor corporale prin includerea în chetuielile de exploatare a unor cote parti din valoarea de intrare.

            Amenajarile de terenuri sub forma cailor, drumurilor de acces, împrejmuirilor, platformelor, diferitelor racorduri la retelele de utilitati sunt supuse amortizarii.

            Imobilizarile corporale de natura mijloacelor fixe cuprind : constructiile; echipamentele tehnologice (masini, instalatii, utilaje de lucru); aparatura de masura, reglare, control; mijloacele de transport; animalele si plantatiile; mobilier, aparatura birotica, echipamente de protectie a valorilor umane si materiale, alte active.

            Imobilizarile corporale si necorporale pot ocupa o pozitie intermediara sub forma imobilizarilor în curs, adica acelea care au fost achizitionate si nu sunt receptionate sau care au fost produse în unitate si nu au fost date în functiune, precum si avansurile acordate furnizorilor de imobilizari.

            Imobilizarile financiare reprezinta acele titluri a caror posesie durabila asigura realizarea unor venituri financiare sub forma dividendelor si a dobânzilor si totodata exercitarea unui control asupra activitatii unitatii emitente.

            Imobilizarile financiare cuprind :

-         titlurile de participare;

-         interesele de participare detinute;

-         alte titluri imobilizate;

-         creantele imobilizate.

Notiunea de participatie  este  sinonima  cu  participarea  la  formarea  capitalului  social  al  altor

societati prin cumpararea actiunilor acestora.

                            20.10.2003

 Conta

                                                                                                                                                  Curs  3

            Titlurile de participare reprezinta drepturi sub forma de actiuni sau alte titluri în capitalul social al altor unitati patrimoniale, care asigura exercitarea de catre unitatea detinatoare a unui control si a unei influente semnificative în activitatea unitatii emitente si totodata asigura obtinerea unor venituri financiare sub forma de dobânzi sau dividende.

           

             Titlurile de participare strategice sunt acele titluri detinute într-o proportie de pâna la 20 % în capitalul unitatii emitente si care nu asigura exercitarea unei influente notabile în activitatea desfasurata.

            Titlurile de participare în întreprinderile asociate reprezinta acele titluri detinute în cadrul unei întreprinderi în proportie de 20-50 %, care asigura exercitarea unui control si influente semnificative.

            Controlul consta în capacitatea de a conduce politicile operationale si financiare ale unei societati în scopul de a obtine beneficii din activitatea ei.

            Interesele de participare reprezinta drepturi detinute în capitalul altor societati comerciale.

            Interesele de participare sunt detinute pe termen lung în scopul garantarii, contributiei la activitatile persoanei juridice respective. Ele cuprind investitii în întreprinderi asociate si investitii strategice.

            În situatia în care o întreprindere detine controlul într-o întreprindere asociata, aceasta din urma este considerata filiala pentru societatea care detine controlul (societatea mama).

            Actiunile sunt hârtii de valoare, titluri de valoare negociabile, care atesta participarea unei persoane fizice sau juridice la formarea capitalului social al altor societati comerciale si care asigura detinatorilor obtinerea unor venituri financiare sub forma dividendelor.

           

            Dividendele reprezinta cote parti din profitul net obtinut în urma desfasurarii anuale a activitatii cuvenite actionarilor sau asociatilor, de regula, în raport de participarea fiecaruia la formarea capitalului social.

            Spre deosebire de actiuni, partile sociale reprezinta acele fractiuni ale capitalului social, în cazul societatilor comerciale în nume colectiv, societatilor comerciale în comandita simpla, SRL.

            Partile sociale nu sunt titluri de valoare negociabile, ci administratorii societatilor comerciale sunt obligati sa emita certificate asociatilor.

           

            Creantele imobilizate reprezinta acele creante ale unitatii patrimoniale, ca urmare a acordarii de împrumuturi unor unitati patrimoniale la care detine titluri de participare.

            Creantele imobilizate mai reprezinta si sumele depuse la furnizorii de diverse servicii cu titlu de garantie sau cautine.

            Obligatiunile sunt acele valori mobiliare, titluri de creante reprezentative, care atesta obligatia unitatii emitente de a plati o anumita suma, inclusiv dobânda la un termen stabilit.

            Activele circulante sunt acele elemente patrimoniale care se utilizeaza o perioada scurta de timp în activitatea întreprinderii, participa la un singur circuit de exploatare schimbându-si forma.

            Principiul de exploatare se întelege perioada de timp dintre momentul aprovizionarii cu materii prime si momentul valorificarii acestora prin obtinerea de numerar sau echivalente de numerar.

Materia prima           Produse      Marfuri     Bani


           

            Activele circulante sunt caracterizate de faptul ca participa cu întreaga lor valoare si valoare de întrebuintare (utilitate) la circuitul de exploatare, consumându-si dintr-o data, iar valoarea lor se transmite în valoarea noului produs.

            Un activ pentru a fi încadrat ca activ circulant trebuie sa se regaseasca în una din urmatoarele situatii :

a)      este achizitionat sau produs în unitate pentru consum propriu sau pentru comercializare, iar perioada în care trebuie sa se realizeze este de 12 luni de la data încheierii bilantului (sfârsitul anului calendaristic);

b)      reprezinta o creanta aferenta ciclului de exploatare;

c)      este reprezentat de numerar sau de echivalente de numerar.

Prin echivalente de numerar se înteleg investitiile financiare pe termen scurt, usor convertite  în

bani si a caror risc de schimbare este nesemnificativ.

            Ţinând cont de forma pe care o îmbraca si de functia pe care o îndeplinesc în cadrul ciclului de exploatare, mijloacele circulante se împart în :

-         mijloace circulante materiale;

-         mijloace circulante în decontare;

-         mijloace circulante banesti.

O alta clasificare a activelor circulante potrivit noilor reglementari în vigoare cuprinde :

1)      stocurile, inclusiv valoarea prestatorilor de servicii ce nu au fost facturate;

2)      creantele;

3)      investitiile financiare pe termen scurt;

4)      casa si conturile la banci.

Mijloacele  circulante   materiale  cuprind  stocurile  si  productia  în  curs  de  executie  astfel :

materiile prime, materialele consumabile, produsele finite, produsele reziduale, obiectele de inventar, stocurile aflate la terti, marfurile, ambalajele, animalele si pasarile.

  27.10.2003

 Conta

                                                                                                                                                  Curs  4

            Stocurile sunt active detinute pentru :

a)      a fi vândute pe parcursul ciclului normal de exploatare;

b)      sub forma de materiale, materii prime si alte consumabile ce urmeaza a fi folosite în scopuri productive sau pentru prestarea de servicii;

c)      în curs de productie, destinate vânzarii în aceleasi conditii.

Stocurile si productia în curs de executie cuprind :

1)      materiile prime - definite ca fiind acel element structural al mijloacelor circulante rezultat al unor procese productive anterioare sau obtinut din natura prin prelucrare, constând în bunuri intermediare, care se consuma dintr-o data, îsi modifica forma si îsi transmit întreaga valoare în noul produs.

Materia prima constituie substanta principala din care sunt obtinute noile produse.

      (ex : faina în industria de panificatie, stofa în industria confectiilor)

2)      materialele consumabile - participa sau ajuta la procesul de productie, fara a se regasi, de regula, în noile produse. Cuprind :

a)      materialele auxiliare, care se adauga materiei prime, ajutând la transformarea acesteia în produs finit (ex : drojdia în industria de panificatie) sau se regasesc ca atare în noul produs (ex : ata, nasturii în industria confectiilor).

Tot în aceasta categorie se cuprind si cele utilizate în scopuri administrative sau pentru buna desfasurare a procesului productiv (ex : materiale de întretinere si curatenie, medicamente, lubrifianti).

b)      combustibilii reprezinta, de obieci, materia organica care prin ardere degaja caldura sau care este folosita ca sursa de energie în ramurile economiei nationale.

c)      piesele de schimb reprezinta acele piese demontabile ale unui utilaj, ale unui mecanism destinate reparatiei si înlocuirii componentelor uzate.

d)      semintele si materialul de plantat utilizate în agricultura, în cultura plantelor si legumicultura.

e)      furajele utilizate în zootehnie si cresterea animalelor.

f)       alte materiale consumabile cuprind de ex : hârtia de ambalat utilizata în comertul cu amanuntul.

3)      obiectele de inventar

            Materialele de natura obiectelor de inventar cuprind acele bunuri care nu îndeplinesc în mod cumulativ conditiile pentru a fi încadrate în categoria imobilizarilor corporale, adica au

-         fie o valoarea de intrare mai mica decât limita stabilita de lege si o durata de functionare mai mare de un an;

-         fie o durata de functionare  mai mica de un an si o valoare de intrare mai mare decât limita stabilita de lege.

Ele se numesc obiecte de inventar de mica valoare sau scurta durata.

În alte sisteme contabile, obiectele de inventar nu sunt socotite stocuri, înregistrându-se direct ca

si consumuri în cheltuielile de exploatare. În mod concret, aceste stocuri cuprind : echipamentul de protectie si lucru; uniformele; îmbracamintea speciala; cazarmamentul; matritele; sculele, dispozitivele si verificatoarele (sdv); micul mobilier; aparatura de masura si control si alte bunuri ce nu pot fi încadrate ca imobilizari corporale.

4)      productia în curs de executie sau productia neterminata reprezinta mijloacele circulante aflate în curs de transformare, de prelucrare, care ocupa o pozitie intermediara între materii prime si semifabricate sau între semifabricate si produse finite. Determinarea produselor neterminate se face prin inventariere.

5)      semifabricatele reprezinta acele bunuri care au suferit un anumit grad de prelucrare, au parcurs anumite faze ale circuitului reproductiv fiind receptionate, destinate vânzarii ca atare sau continuarii prelucrarii productive (ex : bustean - cherestea).

6)      produele finite reprezinta bunurile ce au parcurs toate fazele tehnologice, au fost receptionate si depozitate în vederea vânzarii îndeplinind conditiile de calitate.

- 2 -

7)      produsele reziduale reprezinta acele bunuri obtinute în cadrul circuitului productiv, ce nu îndeplinesc conditiile de calitate pentru a fi încadrate la produse finite (ex : rebuturile, deseurile, reziduurile, materiale recuperabile).

8)      stocurile aflate la terti reprezinta bunurile sub forma materiilor prime, materialelor, produselor finite, marfurilor aflate în pastrare, în prelucrare sau în consignatie la terti.

D.p.d.v. patrimonial aceste bunuri apartin unitatii ce le livreaza spre prelucrare, spre pastrare sau spre vânzare, fiind numai în gestiunea custodelui sau a consignatarului.

9)      marfurile reprezinta bunurile obtinute în unitate sau achizitionate, destinate comercializarii cu ridicata (en gross), cu amanuntul sau în unitati de alimentatie publica.

10)   ambalajele reprezinta bunurile achizitionate sau produse în unitate, destinate împachetarii altor bunuri pe timpul depozitarii, manipularii, transportului sau comercializarii. Pentru o unitate producatoare de ambalaje, acestea sunt înregistrate ca produse finite nu ca si ambalaje.

11)   animalele si pasarile - categorie ce include animalele tinere (purcei, vitei, mânji, miei), animalele la îngrasat, cele crescute pentru blana, carne, pasarile si coloniile de albine.

Mijloacele   circulante   în   decontare  sau  creantele   întreprinderii  reprezinta  acele  valori

economice avansate temporar de catre titularul de patrimoniu altor persoane fizice sau juridice pentru care acestea trebuie sa restituie un echivalent valoric, reprezentat de o suma de bani, de un bun sau o prestare de servicii. Toate persoanele fizice sau juridice ce au beneficiat de valorile avansate si urmeaza sa restituie un echivalent (sunt datornici) se delimiteaza contabil prin structurile de debitori.

            Debitorii întreprinderii sub forma creantelor din vânzare cuprind clientii si efectele comerciale de primit.

            Clientii reprezinta acele active circulante în decontare ce apar în procesul de livrare a marfurilor, prestarii serviciilor sau efectuarii lucrarilor.

            În contabilitate înregistram clienti (debitori comerciali) în situatia în care momentul livrarii sau prestarii nu coincide cu momentul încasarii (fiind ulterior).

            Clientii, adica creantele comerciale, arata dreptul de creanta asupra beneficiarilor, dar si obligatia de plata a acestora.

            Creantele care nu apartin ciclului normal de exploatare (altele decât cele de natura comerciala) se delimiteaza contabil sub forma :

a)      decontari cu asociatii privind capitalul - reflecta creantele întreprinderii asupra actionarilor sau asociatiilor, ca urmare a subscrierii capitalului social. Cât timp capitalul social subscris nu este varsat, societatea are un drept de creanta asupra titularului de patrimoniu.

b)      debitori din avansuri spre decontare - reprezinta sumele avansate de întreprindere salariatilor pentru efectuarea unor cheltuieli în interesul societatii. Se numesc spre decontare deoarece trebuie justificate. A deconta înseamna a da socoteala, a justifica pe baza de documente despre întrebuintarea, cheltuirea unei sume de bani.

c)      debitori din avansuri acordate furnizorilor, adica creantele provenite ca urmare a platii în avans a unor sume catre furnizori, înainte de începerea executiei contractului sau comenzii. În situatia în care sumele sunt platite dupa începerea executarii contractului (partiala), acestea se numesc aconturi.

d)      debitori din reclamatii sau litigii, precum si cei incerti - reprezinta creantele fata de clientii rau platinici, aflati în litigiu sau incerti. Înregistrarea lor contabila se face astfel pentru a nu denatura situatia patrimoniului la un moment dat.

e)      debitori din pagube materiale - reflecta creantele întreprinderii provenite din pagubele, prejudiciile de recuperat de la diverse persoane fizice sau juridice.

Debitori din pagube materiale includ :

-         debite provenite din avansuri de trezorerie nedecontate;

-         debite din lipsuri de gestiune;

-         debite din amenzi, penalitati stabilite în baza unor hotarâri judecatoresti si alte creante în legatura cu personalul (în institutii bugetare 3 zile, la soc. nu exista termen limita).

- 3 -

f)        alti debitori - reflecta creantele întreprinderii provenind din :

-         sumele de primit de la diversele organisme de asigurari sociale;

-         sumele de primit de la bugetul statului, ca urmare a achitarii unor obligatii în plus, în cazul impozitului pe profit sau impozitelor pe veniturile microîntreprinderilor sau TVA de recuperat;

-         sume de încasat de la întreprinderile din cadrul grupului;

-         sume de încasat din vânzarea, din cedarea activelor.

            Un loc aparte în structura creantelor îl ocupa efectele comerciale de primit.

            Efectele comerciale de primit sunt titluri de valoare negociabile si instrumente de plata, care presupun existenta unor raporturi juridice anterioare rezultate din operatiunile de livrari de bunuri si prestari de servicii.

            Titlurile de credit sub forma efectelor comerciale cuprind :

-         cambia cu cele doua forme ale sale : - trata

     - biletul la ordin

-         cecul

-         warantul

    03.11.2003

 Conta

                                                                                                                                                  Curs  5

TRATA reprezinta titlul de credit ce pune în legatura trei persoane : tragatorul (creditorul), trasul (debitorul) si beneficiarul.

Titlul este emis de tragator, ce în calitate de creditor da ordin trasului, în calitate de debitor sa plateasca o suma de bani beneficiarului la o data si la un anumit loc.

            Trata si în general, cambiile sunt transmisibile numai în forma si în conditiile cesiunii de creanta

ordinare (cedarea obisnuita).

            Cesiunea de creanta reprezinta acea modalitate specifica a obligatiilor constând în acordul de vointa al tragatorului (creditorului) prin care acesta cedeaza (transmite) dreptul sau de creanta unei  terte

persoane cu titlu voluntar, oneros sau gratuit si prin care debitorul (trasul) se obliga sa plateasca obligatia pe care o avea fata de creditor acestei terte persoane.

            Tragatorul, dupa ce are acceptul trasului de a plati cambia, remite titlul beneficiarului pentru încasare. Beneficiarul are trei posibilitati :



- sa pastreze cambia pâna la scadenta si sa o prezinte trasului pentru încasare;

- sa transfere dreptul de creanta asupra trasului unei terte persoane (cesiunea de creanta);

  Operatiunea de transfer se face prin andosare sau gir,adica prin  înscrierea  pe  spatele  titlului  a

  mentiunilor " platiti lui "sau " platiti la ordinul lui ", dupa care urmeaza semnatura cedentului.

- sa sconteze (sa vânda) trata unei banci comerciale, situatie în care banca va retine scontul, adica

dobânda  cuvenita  bancii  pentru   plata  anticipata,  înainte  de  scadenta  a  cambiei,  precum  si

comisionul pentru acoperirea cheltuielilior efectuate cu operatiunile de schimb.

            Biletul de ordin reprezinta titlul de credit sub semnatura privata ce pune în legatura doua persoane : subscriitorul (emitentul) si beneficiarul.

            Titlul este creat de emitent, de subscriitor, ce în calitate de debitor se ogliga sa plateasca la scadenta sau la prezentare o suma de bani fixata beneficiarului, în calitate de creditor.

            Emitentul biletului la ordin are aceeasi obligatie ca si trasul acceptat al cambiei, adica devine obligatul principal al cambiei si se obliga sa plateasca acea suma din titlu la scadenta sau la prezentare.

Cecul reprezinta acel instrument de plata ce pune în legatura trei persoane : tragatorul, trasul si beneficiarul.

            Instrumentul este emis de tragator, care pe baza unui disponibil constituit în prealabil la o societate bancara da ordin acesteia, în calitate de tras (neconditionat) sa plateasca o suma de bani la prezentare unei terte persoane numita beneficiar. În fapt, tragatorul emite cecul, posesorul legitim îl încaseaza, iar trasul îl plateste.

            Cecul este un instrument de plata prin care emitentul dispune de fondurile necesare (provizia) la o societate bancara, aceasta din urma efectuând doar o intermediere între tragator si beneficiar.

           

Prin societate bancara aflata în pozitie de tras se întelege acea banca comerciala organizata conform legii bancare din România. Nerespectarea acestei prevederi duce la nulitatea cecului.

            Emiterea unui cec fara a constitui în prealabil provizia necesara platii lui la prezentare de catre beneficiar, atrage dupa sine sanctiuni civile (administrative) si penale.

            Ca sanctiune civila se consemneaza la Banca Nationala a României incidentul de plata, iar la plângerea prealabila a persoanei vatamate (beneficiarul ce nu a încasat cecul) se poate pune în miscare actiunea penala împotriva emitentului pentru savârsirea infractiunii de înselaciune (emiterea unui cec fara acoperire) prevazuta si pedepsita de art. 215 alin. 3 Cod Penal (C.P.).

           

Warantul reprezinta recipisa eliberata celui care depune marfuri într-un magazin de interes general sau depozit, constituind titlu ce atesta dreptul de proprietate asupra bunurilor respective si totodata o hârtie de valoare negociabila ce poate fi utilizata la obtinerea de credit pe gaj.

           

Gajul reprezinta garantia reala ce consta în afectarea unui bun mobil al debitorului sau al altei persoane pentru garantarea respectarii platii obligatiei, creditorul având dreptul de a executa silit bunul respectiv, în caz de neplata a obligatiei.

- 2 -

Mijloacele circulante banesti se mai numesc plasamente de trezorerie si disponibilitati banesti si reprezinta acele valori economice care îmbraca sau îndeplinesc functia banilor, deoarece au cel mai ridicat grad de lichiditate.

            Structural, mijloacele circulante banesti cuprind :

-         plasamentele de trezorerie;

-         disponibilitatile banesti;

-         valorile de încasat;

-         alte valori de trezorerie.

Prin  plasament  se  întelege  acea  operatiune  a  subiectilor  de  venituri  constând  în  utilizarea

economiilor lor pentru constituirea de depozite bancare si achizitionarea de active financiare.

            Plasamentul se deosebeste de investitie prin faptul ca este disociat procesului de productie atât prin motivatie, cât si prin personalitatea celui care îl efectueaza. Economiile plasate se deosebesc de cele neplasate (tezaurizate) prin scopul obtinerii de venituri financiare suplimentare.

           

Prin plasament financiar se întelege acea cheltuiala de capital facuta în scopul sporirii valorii acestuia.

            Plasamanetele financiare constau în acele investitii efectuate în : valori mobiliare (actiuni si obligatiuni), bonuri de tezaur pe termen lung.

            Plasamentele de trezorerie reprezinta titlurile de valoare achizitionate pe termen scurt în scopul de a proteja economiile, de a obtine venituri financiare sub forma dobânzilor sau de a efectua operatiuni speculative.

            Plasamentele de trezorerie cuprind :

-         titlurile de plasament;

-         instrumentele de trezorerie.

Titlurile de plasament  sau  investitiile  financiare  pe  termen  scurt  cuprind  titlurile  de  valoare

achizitionate pe termen scurt în scopul obtinerii unui câstig.  Acest câstig se determina ca diferenta  între pretul de cumparare si pretul de vânzare al acestor titluri.

Titlurile de plasament cuprind :

-         actiunile proprii rascumparate, detinute temporar în vederea cotarii la bursa, a reducerii capitalului social sau a distribuirii lor catre actionari;

-         actiunile altor societati comerciale, achizitionate în vederea efectuarii unor operatiuni speculative;

-         obligatiunile emise si rascumparate;

-         obligatiunile cumparate în vederea obtinerii unor venituri financiare sub forma           

      dobânzilor.

            Instrumentele de trezorerie cuprind :

-         titlurile de stat sau bonurile de tezaur;

-         certificatele substitutive de devize, achizitionate în vederea protejarii disponibilitatilor banesti si a obtinerii de dobânzi.

 

            Titlurile de stat sau bonurile de tezaur sunt emise si puse în vânzare prin Trezoreria Statului si au ca rol principal acoperirea deficitului bugetului de stat prin împrumutul public. Ele sunt irevocabile pâna la sfârsitul anului, exercitiului bugetar (financiar).

            Certificatele substitutive de devize se remit unitatilor cu activitate de comert exterior si sunt purtatoare de dobânzi. Cu ajutorul lor, fiind instrumente negociabile, se certifica primirea unei sume pentru constituirea unui depozit la termen, suma ce urmeaza a fi rambursata într-o perioada determinata de timp si cu plata unei dobânzi.

            Disponibilitatile banesti sau disponibilitatile monetare sunt constituite de acele instrumente monetare care formeaza masa monetara, adica în sens restrâns, banii propriu-zisi.

            Disponibilitatile banesti se mai numesc bani lichizi sau cash, deoarece reprezinta lichiditatea perfecta.

   10.11.2003

 Conta

                                                                                                                                                  Curs  6

            Valorile de încasat reprezinta creantele întreprinderii sub forma efectelor comercial acceptate de la clienti si se urmeaza a fi încasate la o anumita scadenta sau prezentare.

Se regasesc sub forma cecurilor, biletelor la ordin, tratelor.

            Activele de regularizare

            Delimitarea activitatii întreprinderii în exercitii financiare este conventionala.

            Principiul contabil al continuitatii activitatii presupune ca activitatea întreprinderii se desfasoara normal, fara întrerupere într-un viitor apropiat de timp.

            Conform Directivei a IV-a a UE privind contabilitatea precizeaza ca exercitiul financiar contabil se suprapune anului calendaristic, respectiv 01.01 - 31.12.

            În primul an de activitate, exercitiul financiar începe odata cu dobândirea personalitatii juridice (cu înmatricularea societatii în Registrul Comertului) si se încheie la 31.12.

            În ultimul an de activitate, exercitiul financiar începe la 01.01 si se încheie odata cu radierea societatii comerciale din Registrul Comertului.

            Sistemele contabile, inclusiv cel actual, aplicat în România sunt influentate în mare masura de sistemele fiscale si bugetare ale statelor respective.

           

În unele tari, sistemul contabil are la baza sistemul de drept - traditia, cultura, nivelul de dezv. economica :

- în Anglia, de ex : sectionarea exercitiilor financiare se face începând cu data de 01.04 pâna la 31.03 anul urmator;

- în  SUA, de ex : exercitiul financiar corespunde exercitiul bugetar si începe de la 01.10 pâna la 30.09 anul urmator.

PASIVUL  PATRIMONIAL  SAU  BILANŢIER

            Din totdeauna, capitalul a constituit " motorul " dezv.economice, baza pe care se dezv. si se rentabilizeaza orice agent economic.

            Capitalul întreprinderii se divide în capital propriu si capital de exploatare, acesta din urma cuprinzând si sursele atrase, straine.

            Potrivit sistemului contabil al Europei continentale, inclusiv al României, elementele patrimoniale de pasiv sunt asezate în pasiv în ordinea inversa exigibilitatii, începând cu capitalul social al carui termen de rambursare este ultimul si terminând cu datoriile curente, ce au termen de rambursare pâna la 1 an.

            Sistemul contabil american grupeaza pasivele în ordines exigibilitatii astfel :

- pasive cu termen de pâna la 1 an;

- pasive cu termen de peste 1 an;

- capitaluri proprii.

- 2 -

            Sistemul nostru contabil, grupeaza pasivele astfel :

1)      capitaluri proprii;

2)      provizioane pentru riscuri si cheltuieli;

3)      datorii;

4)      pasive de regularizare si asimilate.

Capitalurile  proprii  reprezinta  drepturi  ale  întreprinderii.  Drepturile  de  proprietate  asupra

capitalurilor proprii apartin titularului de patrimoniu.

Capitalul  propriu  se  mai defineste  ca  si  capital  rezidual,  deoarece  reprezinta  capitalul  ce

ramâne dupa achitarea datoriilor.

           

CAPITALUL  PROPRIU  =  ACTIV  -  DATORII

            Capitalurile proprii sau sursele proprii corespund finantarii proprii a mijloacelor economice din activ si se afla în circuitul patrimonial al întreprinderii.

            Capitalurile proprii cuprind :

- capitalul social;

- rezervele;

- subventiile de capital;

- primele de capital;

- diferentele din reevaluare;

- profitul;

- profitul reportat;

- provizioanele pentru riscuri si cheltuieli.

           

Capitalul social se constituie la înfiintarea societatii comerciale prin aportul în numerar sau în bunuri al actionarilor sau asociatilor. Pot fi aduse ca aport la capitalul social, bunuri materiale ca de ex : terenuri, mijloace fixe, stocuri si produse în curs de executie, dar si creante si imobilizari necorporale ca de ex : programele informatice.

            Capitalul social se împarte în :

- capital social subscris nevarsat;

- capital social subscris varsat.

Capitalul social nevarsat reprezinta partea de capital pe care asociatii, actionarii trebuie sa o puna la dispozitia societatii comerciale, sa o transfere din proprietatea lor inviduala în cea a soc.com.

Capitalul social varsat reflecta capitalul efectiv transferat din proprietatea titularului de patrimoniu în cea a societatii comerciale. Pâna la varsarea efectiva a capitalului, societatea comerciala are un drept de creanta asupra actionarilor sau asociatilor.

            Fiind un element esential al actului constitutiv, în functie de care este angajata raspunderea asociatilor, actionarilor fata de creditorii societatii, capitalul social nu se poate modifica în sensul majorarii sau reducerii, decât prin acte procedurale egale ca valoare juridica cu actul de constituire.

            Majorarea capitalului social se poate face astfel :

a)      prin emisiunea de noi actiuni sau parti sociale;

b)      prin fuziunea societatilor comerciale;

c)      prin unele operatiuni interne de capitalizare cum sunt : încorporarea rezervelor, a primelor legate de capital, a diferentelor din reevaluare sau prin repartizarea unor cote parti din profit.

Reducerea capitalul social se poate face pe  acoperirea  unor  pierderi  ale  exercitiilor  financiare

anterioare sau pentru rambursarea (restituirea) aportului adus de asociati sau actionari la constituire.

            Principiul contabil al entitatii patrimoniale presupune delimitarea între patrimoniul persoanei fizice, asociat sau actionar în societatea comerciala si patrimoniul persoanei juridice - societatea com.

            Aceste doua patrimonii se confunda totusi, în situatia în care trebuie achitate datoriile fata de creditorii societatii comerciale în nume colectiv.

            Subventiile de capital reprezinta sumele primite cu titlul nerambursabil de la bugetul statului sau de la o agentie neguvernamenatala pentru efectuarea unor obiective de investitii sau activitati la care statul este interesat.

- 3 -

            Subventiile pentru active cuprind sumele primite de la buget pentru constituirea sau achizitionarea de active cu ciclul lung de fabricatie. Restul subventiilor sunt cele pentru venituri.

           

            Rezervele sunt surse proprii, constituite pe seama profitului net în anii în care activitatea se încheie cu profit pentru protejarea capitalului social, în anii în care activitatea se încheie cu pierdere.

            Rezervele sunt : legale, statutare si alte rezerve.

            Rezervele legale se constituie în baza Legii 31 / 1990 privind societatile comerciale în limita a cel putin 5 % din profitul net al exercitiului pâna când ating a 20 % din capitalul social. Fiind legale, aceste rezerve sunt obligatorii.

            Rezervele statutare se constituie conform dispozitiilor statului societatea ca parte a actului constitutiv.

            Alte rezerve se constituie potrivit Hotarârii AGA pentru acoperirea pierderilor din anii precedenti.

            Primele legate de capital se constituie pentru majorarea capitalului propriu. Ele reprezinta diferenta dintre valoarea de emisiune si valoarea lor nominala.

Cuprind : - primele de emisiune;

                             - primele de fuziune;

                             - primele de aport;

                             - primele de conversie.

            Rezervele din reevaluare sau diferentele se constituie pentru compensarea pierderilor din devalorizarea activelor imobilizate datorita inflatiei. Prin reevaluare, valoarea de intrare a activelor valoarea actuala, valoarea de piata.

            În conditii de inflatie persistenta, valoarea de intrare nu reflecta valoarea reala a activului respectiv, încalcând astfel principiul contabil al fidelitatii (al imaginii fidele).

            Inflatia consta în cresterea generalizata a preturilor pe fondul scaderii puterii de cumparare a populatiei, a întreprinderii si a altor entitati patrimoniale. Cu alte cuvinte, preturile cresc, cantitatea de bani în numerar si în cont creste, puterea de cumparare scade.

            Reevaluarea activelor imobilizate se face în baza unor dispozitii legale (H.G.) obligatorii pentru prorietatea publica si cu titlu de recomandare pentru proprietatea privata.

            Provizionele reprezinta surse proprii, constituite pe seama autofinantarii prin includerea în chletuielile de exploatare a unor sume estimate pentru acoperirea unor riscuri legate de deprecierea activelor sau de activitatea întreprinderii.

            Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli se constituie pentru :

a)      litigii, amenzi, penalitati, despagubiri, daune si alte datorii incerte;

b)      acoperirea cheltuielilor de servisare în perioada de garantie acordata de societatea producatoare de bunuri sau prestatori de servicii.

Datoriile reprezinta sursele straine atrase pentru  care societatea comerciala  trebuie  sa  restituie

un echivalent.

            Datoriile sunt înregistrate contabil din momentul nasterii lor pâna în momentul platii lor.

            De ex : întregistram furnizori în contabilitate în situatia în care în momentul aprovizionarii cu bunuri, lucrari sau servicii nu corespunde cu momentul platii acestora.

            Datoriile întreprinderii cuprind :

1)      datoriile pe termen scurt, numite si datorii curente, cu un termen de rambursare de pâna la 1 an;

2)      datoriile pe termen lung cu un termen de rambursare de peste 1 an.

O datorie este încadrata ca datorie curenta atunci când :

1)      este exigibila în termen de 12 luni de la data bilantului;

2)      se asteapta sa fie decontata în cursul ciclului normal de exploatare.

   17.11.2003

 Conta

                                                                                                                                                  Curs  7

            Restul datoriilor sunt încadrate ca si datorii pe termen lung.

            Datoriile cuprind :

- împrumuturile din emisiunea de obligatiuni;

- creditele bancare pe termen mediu si lung;

- furnizorii si datoriile comerciale asimilate;

- datoriile legate de participatii;

- alte datorii.

            Împrumuturile din emisiunea de obligatiuni cuprind datoriile societatilor comerciale fata de persoane fizice sau juridice ce cumpara obligatiile emise ca titluri de credit cu venit fix.

            Pentru cel ce cumpara, obligatiunea reprezinta un plasament financiar, pentru care va primi un venit fix numit dobânda.

            Pentru cel ce emite si pune în vânzare, obligatiunea reprezinta un împrumut, pentru care ca plati costul numit dobânda.

            Creditele bancare pe termen mediu si lung reprezinta obligatiile întreprinderii fata de bancile comerciale si alte institutii de credit pentru sumele luate cu titlu de împrumut pe termen mediu (între 1-5 ani) si pe termen lung (peste 5 ani).

            Datoriile legate de participatii sau împrumuturile din imobilizari si alte valori similare reprezinta obligatiile întreprinderii ca urmare a concesionarii de bunuri, imobile sau de activitati din asocieri în participatiune sau din locatii de gestiune.

            Asocierea în participatiune are la baza prevederile art. 251 - 256 inclusiv din Codul Comercial Român si reprezinta conventia încheiata între doua sau mai multe persoane fizice sau juridice prin care se obliga sa desfasoare în comun o activitate sau sa exploateze un bun, în scopul obtinerii de profit.

            Conventia se încheie în forma scrisa sub semnatura privata, nefiind necesara forma solemna (autentica).

            Fiecare parte contribuie, conform întelegerii, cu bunuri sau numerar, iar împartirea beneficiilor si suportarea pierderilor se face conform acordului lor de vointa.

            Partile pot stipula ca la sfârsitul asocierii sa li se restituie bunurile aduse ca aport în natura sau în caz contrar sa primeasca o justa despagubire.

            Contabilitatea asocierii se va tine de catre una din parti, ce va transmite celeilalte parti un decont privind veniturile obtinute si cheltuielile efectuate.

            Furnizorii si datoriile comerciale asimilate cuprind datoriile fata de persoanele fizice sau juridice rezultate ca urmare a aprovizionarii cu marfuri, a achizitionarii de imobilizari, a prestarilor de servicii, a efectuarilor de lucrari.

            D.p.d.v. contabil se înregistreaza datorii de natura furnizorilor în situatia în care momentul aprovizionarii nu corespunde cu momentul platii, aceasta facându-se ulterior.

            Datoriile comerciale mai cuprind :

- datoriile din efecte comerciale emise si acceptate de furnizori, ce urmeaza a fi platite la scadenta sau la prezentare;

- datoriile fata de furnizorii de imobilizari corporale si necorporale, ce se înregistreaza în contabilitate distinct;

- datoriile din avansuri încasate de la clienti, pentru care urmeaza sa se livreze bunuri sau sa se   presteze servicii în situatia nerestituirii acestora.

            Alte datorii cuprind :

- ogligatiile fata de bugetul general consolidat al statului, care include bugetul statului, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale si bugetele fondurilor speciale;

- obligatiile fata de asociati sau actionari reprezentând dividende de plata sau sume de restituit, ca urmare a angajarii unor credite de la titularii de patrimoniu (credit patron);

- obligatiile fata de salariati reprezentând salariile cuvenite acestora pentru munca depusa;

- obligatii fata de alti creditori.

            Prin creditori se înteleg persoane fizice sau juridice fata de care unitatea are obligatii, altele decât cele de natura comerciala.

- 2 -

PASIVELE  DE  REGULARIZARE

VENITURILE, CHELTUIELILE, REZULTATELE :

STRUCTURI  CONTABILE,  OBIECT  DE  STUDIU  AL  CONTABILITĂŢII

            Veniturile reprezinta fie intrari de active sau alte cresteri de active ale unei enitati, fie reglementarea unor datorii (sau o combinatie a celor doua) obtinute din producere sau livrare de bunuri, prestare de servicii sau alte operatiuni care constituie activitatea preponderenta sau principala a întreprinderii. Altfel spus, veniturile reprezinta perioade de timp livrate sau serviciilor prestate în cursul unei perioade de timp.

            Totodata, reprezinta cresteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul unei perioade de timp contabile sub forma unor intrari sau cresteri de active si descresteri de pasive (datorii), ce se concretizeaza în cresteri ale capitalurilor proprii, altele decât cele aduse ca port de titularii de patrimoniu.

            Veniturile unei perioade de timp înregistrate în contabilitate sunt egale cu veniturile încasate sau de încasat din livrarile de bunuri sau prestarilor de servicii.

            Nu întotdeauna, datoriile sunt influentate de venituri si nu toate operatiunile care majoreaza disponibilitatile banesti si alte active sunt încadrate contabil venituri.

            De ex : angajarea unui credit bancar pe termen scurt, genereaza o crestere a disponibilitatilor banesti, dar si o crestere a datoriilor curente a întreprinderii, fara sa produca venituri.

            Operatiunea de colectare a creantelor de încasat va majora mijloacele circulante banesti si va diminua drepturile de creanta fara sa genereze venituri.

            În categoria veniturilor se încadreaza atât sumele încasate, cât si cele de încasat, în nume propriu din activitati curente si din orice alte surse.

            Prin activitate curenta se întelege orice activitatea desfasurata de o persoana juridica ca parte integranta a obiectului sau de activitate, precum si activitatile conexe, accesorii acesteia.

            Activitatea întreprinderii se împarte în  :

-         activitatea curenta, legate de obiectul de activitate;

-         activitate cu caracter extraordinar.

Ţinând seama de aceasta clasificare, veniturile obtinute sunt :

-         venituri de exploatare si venituri financiare  -  (ambele) sunt venituri curente;

-         venituri extraordinare.

Veniturile curente au un caracter obisnuit, ordinar, repetitiv.

Veniturile  extraordinare  au  un  caracter  întâmplator,   nu   sunt   legate   de   tranzatiile   sau

evenimentele curente, fiind obtinute ca urmare a producerii unor evenimente imprevizibile, de neînlaturat, ca de ex : dezastrele  naturale sau ca urmare a unor dispozitii legale, ca de ex : expropierea.

- 3 -

            Veniturile de exploatare cuprind :

1)      veniturile din vânzarea produselor, a marfurilor, a lucrarilor executate si a serviciilor prestate;

2)      veniturile din variatia stocurilor numite si venituri din productia stocata, adica diferentele, abaterile în plus sau în minus între costul de productie efectiv, al stocurilor de produse finite si în curs de executie la sfârsitul lunii si costul planificat al acestora, înregistrat în timpul lunii în urma operatiunii de ante-calcul;

Variatia stocurilor de produse finite în curs de executie pe parcursul perioadei de  gestiune

reprezinta o corectie a cheltuielilor pentru a reflecta faptul ca ori productia a marit nivelul stocurilor, ori vânzarile suplimentare au redus nivelul stocurilor.

3)      veniturile din productia de imobilizari reprezinta în fapt costul de productie al imobilizarilor corporale sau necorporale obtinute în unitate;

4)      veniturile din subventiile de exploatare reprezinta sumele primite de la bugetul statului pentru acoperirea pierderilor din activitatea de productie, a diferentelor de pret la unele produse sau pentru desfasurarea unor activitati de cercetare;

5)      alte venituri de exploatare cuprind :

-         veniturile din despagubiri, amenzi, penalitati;

-         veniturile din donatii;

-         veniturile din cedarea activelor;

-         alte venituri de exploatare.


   24.11.2003

 Conta

                                                                                                                                                  Curs  8

            Veniturile financiare cuprind :

- veniturile din imobilizari financiare;

- veniturile din investitii financiare pe termen scurt;

- veniturile din creante imobilizate;

- veniturile din diferente de curs valutar;

- veniturile din dobânzi;

- veniturile din sconturi (reduceri financiare primite);

- alte venituri financiare.

            Veniturile extraordinare cuprind sumele primite cu titlu de compensatie pentru acoperirea pierderilor din calamitati naturale si alte evenimente imprevizibile din exproprieri de bunuri sau sumele obtinute de la societatile de asiguari cu titlu de daune pentru pagubele produse patrimoniului.

            Veniturile sunt delimitate contabil în patru etape :

1)      obtinerea venitului se înregistreaza în momentul în care s-a realizat rezultatul ca produs finit lucrare, serviciu prestat sau productie stocata;

2)      angajarea intervine în momentul în care rezultatul obtinut din activitatea desfasurata este predat clientului, adica se transfera dreptul de proprietate si se stabileste dreptul de creanta asupra cumparatorului;

3)      încasarea reprezinta momentul în care creanta este transformata în bani cu diverse instrumente de plata, numerar, virament sau acceptarea de efecte comerciale;

4)      încorporarea reprezinta o etapa strict contabila în care veniturile sunt comparate cu cheltuielile pentru determinarea rezultatelor (nu are la baza documente justificative).

 

Cheltuielile :

- d.p.d.v. economic reflecta consumurile de resurse materiale si de forta de munca;

- d.p.d.v. contabil cheltuielile se delimiteaza în patru etape :

1)      angajarea reprezinta momentul în care întreprinderea îsi asuma o obligatie de plata fata de furnizori, ca urmare a aprovizionarilor cu bunuri si servicii;

2)      plata reprezinta momentul în care se achita obligatia de plata stabilita în momentul angajarii cu diverse mijloace de plata;

3)      consumul consta în utilizarea factorilor de productie în consum productiv sau pentru nevoi administrative;

4)      încorporarea - etapa strict contabila, în care cheltuielile sunt decontate asupra veniturilor pentru stabilirea rezultatului.

Cheltuielile reprezinta iesiri sau utilizari de active ori nastarea unor datorii  sau  o  combinatie  a

celor doua, rezultate din livrari de bunuri sau producere de bunuri, prestari de servicii sau orice alte activitati care constituie operatiunile preponderente, principale ale întreprinderii. Altfel spus, cheltuielile reprezinta costul bunurilor si serviciilor utilizate în procesul de obtinere a veniturilor.

            Contrat veniturilor, cheltuielile produc o diminuare a capitalurilor proprii. Totodata, ele produc o reducere a veniturilor si o crestere a datoriilor.

            În definitia cheltuielilor se cuprind si pierderile, adica acele cheltuieli inerente desfasurarii activitatii întreprinderii.

            Nu orice operatiune economico-financiara de plata genereaza cheltuieli, dupa cum nici toate încasarile nu genereaza venituri.

            De ex : achitarea unei datorii fata de un furnizor genereaza o diminuare a obligatiilor fata de  creditorii comerciali ai întreprinderii si totodata o diminuare a mijloacelor circulante banesti fara ca operatiunea sa genereze cheltuieli.

            Cheltuielile includ valorile de platit sau platite pentru consumul de stocuri pentru lucrarile executate, pentru serviciile prestate de care beneficiaza întreprinderea, de asemenea, pentru cheltuielile cu personalul si executarea unor obligatii legale sau contractuale.

- 2 -

 

            Dupa natura lor, cheltuielile se împart în :

- cheltuieli de exploatare;

- cheltuieli financiare;

- cheltuieli extraordinare.

            Cheltuielile de exploatare sunt legate de activitatea de baza a întreprinderii, de realizarea obiectului principal de activitate.

            Cheltuielile de exploatare cuprind :

a)      cheltuieli cu materiile prime, cu materialele consumabile; costul obiectelor de inventar; cheltuielile cu materialele nestocate trecute direct pe costuri; consumul de energie si apa; costul animalelor si pasarilor; costul marfurilor vândute; costul ambalajelor;

b)      cheltuieli cu lucrarile si serviciile prestate de terti; cu redeventele, chiriile si locatiile de gestiune; cu primele de asigurare; cheltuielile pentru studii si cercetari, cele cu colaboratorii; cheltuielile de protocol, reclama si publicitate; costul serviciilor de transport, de posta si telecomunicatii; cheltuielile cu onorariile si comisioanele; cheltuielile cu serviciile bancare; alte cheltuieli si servicii prestate de terti;

c)      cheltuielile cu personalul; cu asigurarile sociale, cu asigurarile sociale de sanatate; cu ajutorul de somaj; alte cheltuieli cu personalul;

d)      cheltuieli cu amortizare activelor imobilizate si cheltuieli cu provizioanele;

e)      alte cheltuieli de exploatare ce includ : pierderile din creante si debitori diversi; cheltuielile cu donatiile si sponsorizarile acordate; cheltuielile cu amenzile, despagubirile, penalitatile; costul activelor cedate (valoarea de intrare amortizata si cea ramasa de amortizat).

Cheltuielile financiare cuprind :

- pierderile din creante legate de participatii;

- cheltuieli privind investitiile financiare cedate;

- diferentele nefavorabile de curs valutar;

- cheltuielile cu sconturile financiare acordate;

- alte cheltuieli financiare.

            Cheltuielile extraordinare sunt cheltuielile legate de calamitati naturale sau alte evenimente cu caracter extraordinar.

            Rezultatul se determina ca diferenta între veniturile obtinute si cheltuielile efectuate.

            Veniturile se iau în calcul indiferent de momentul încasarii lor, iar cheltuielile indiferent de momentul platii, cu exceptia veniturilor si cheltuielilor anticipate.

            Rezultatul pozitiv numit si profit se determina ca diferenta între veniturile mai mari si cheltuielile mai mici. În situatia în care cheltuielile sunt mai mari decât veniturile, rezultatul este negativ si se numeste pierdere.

            Rezultatul exercitiului se determina astfel :

Rezultatul exerc.  =  R exploatare  ±  R financiar  ±  R extraordinar     

                            = (Venituri expl. - Cheltuieli expl.)  +  (V. fin.  - Chelt. fin.)  +  (V. extr. - Chelt. extr)

Rezultatul se determina distinct pentru cele trei tipuri de activitati de baza sau de exploatare, financiara si extraordinara.

Rezultatul exercitiului  este egal cu rezultatul curent + rezultatul extraordinar.

R exerc. =  R curent  +  R extr.

R BRUT  =  RNET  +  IMPOZIT 

                                                                        1,5 % impozit pe venit

   08.12.2003

 Conta

                                                                                                                                                  Curs  9

SITUAŢIILE  FINANCIARE  ANUALE  ALE  ÎNTREPRINDERII

Potrivit legii, societatile comerciale, societatile companiile nationale, regiile autonome, institutele nationale de cercetare-dezvoltare, societatile cooperatiste, precum si alte persoane juridice cu scop lucrativ au obligatia sa întocmeasca situatii financiare anuale, atât la sfârsitul fiecarui exercitiu financiar contabil, cât si în situatia fuziunii, diviziunii sau încetarii activitatii, dupa caz.

Contabilitatea, desi în esenta este un limbaj economic ce ar trebui aplicat în mod uniform pe plan international, cunoaste datorita diversitatii economice, culturale, traditiilor diferite, sistemelor de drept diferite, modele specifice fiecarei tari.

            Globalizarea si internationalizarea afacerilor au dus la o crestere a procesului de achizitie a societatilor comerciale, a nevoilor de resurse financiare si implicit a unor piete internationale de capitaluri.

           

Pe plan mondial sunt tot mai putine persoane care lucreaza ca profesionisti contabili pentru companii multinationale ce nu doresc uniformizarea sistemelor contabile si adoptarea a aceluiasi limbaj contabil de catre toate tarile.

           

În România, perioada de dupa 1989 a fost caracterizata prin dezvoltarea continua a contabilitatii, influentata de schimbarile mediului economic si social si de obiectivele integrarii tarii noastre în UE. În acest sens, s-a adoptat o legislatie contabila cuprinzând reglementari armonizate atât cu standardele (normele) internationale de contabilitate, cât si cu Directivele UE, în principal, cu Directiva a IV-a privind contabilitatea.

            Perioada 1989 - 2003, poate fi d.p.d.v. contabil structurata astfel :

-         1989 - 1994 - o etapa în care s-a încercat adaptarea vechiului sistem contabil de sorginte sovietica la regulile economiei de piata;

-         1994 - 1999 - caracterizata prin implementarea unui nou model contabil, inspirat dupa modelul Europei Continentale de Contabilitate (francez);

-         1999 - 2003 - când prin Ord. MFP 94 / 2001 si OMFP 306 / 2002 au fost implementate în mod gradual reglementari contabile armonizate cu standardele internationale de contabilitate cu Directiva a IV-a a UE si reglementari contabile simplificate armonizate cu Directivele UE.

- 2 -

BILANŢUL  -   MODEL   DE   PREZENTARE

A  PATRIMONIULUI  ÎNTREPRINDERII

            Bilantul grupeaza patrimoniul unitatii. În cadrul bilantului, patrimoniul este privit prin prisma activului si pasivului.

            Notiunea de bilant este foarte veche, practic nu se cunoaste cine a creat acest instrument contabil.

            Etiomologic, termenul de bilant provine din latinescul " bi lans " = balanta cu doua talere.

Dubla reprezentare a starii si miscarii mijloacelor economice este un principiu de baza al teoriei dublei partide, potrivit caruia mijloacele economice sunt privite sub dublul aspect : al destinatiei si utilizarii lor, precum si al surselor de provenienta, de finantare.

            Dubla reprezentare a patrimoniului se realizeaza practic prin intermediul bilantului contabil.

            Bilantul reflecta în expresie valorica la un moment dat echilibrul dintre mijloacele economice si sursele lor de procurare si totodata prezinta rezultatele obtinute ca urmare a investirii consumarii si reproductiei capitalului.

            Bilantul este documentul contabil de sinteza, care prezinta la sfârsitul anului si în celelalte situatii prevazute de lege, starea elementelor de activ si pasiv.

            Fata de alt procedeu specific metodei contabilitatii, contul care reflecta situatia si miscarea fiecarui element patrimonial (dinamic), bilantul prezinta situatia tuturor elementelor patrimoniale la un moment dat (static).

Pentru a reflecta practic principiul dublei reprezentari, bilantul a fost astfel conceput, încât într-o parte sa prezinte existentul de active la un moment dat, iar în cealalta parte existentul de pasive.

            Întotdeauna, respectând principiul dublei reprezentari, conform caruia orice mijloc economic din activ are una sau mai multe surse din pasiv, activul este egal cu pasivul.

            Prezentarea activului în partea stânga si a pasivului în partea dreapta, potrivit schemei de bilant orizontale este întâmplatoare, mai putin denumirea celor doua parti.

            Bilantul grupeaza, generalizeaza si sistematizeaza trasaturile comune si generale ale alementelor patrimoniale, iar aseazarea acestora în activ si în pasiv este diferita în functie de sistemele contabile adoptate.

            Potrivit sistemului românesc de contabilitate, elementele de activ sunt asezate în ordinea inversa lichiditatii, începând cu cele mai putin lichide, ca de ex : imoblizarile necorporale si terminând cu cele lichide, disponibilitatile banesti (lichiditatea perfecta).

            În pasiv, elementele patrimoniale sunt asezate în ordinea inversa exigibilitatii surselor de finantare, începând cu sursele proprii : capitalul social si terminând cu datoriile curente. Aceasta ordine corespunde si sistemului francez de contabilitate.

            În sistemul anglo-saxon, activele si pasivele sunt asezate în bilant în ordinea descrescatoare lichiditatii, respectiv exigibilitatii.

            Potrivit Normelor internationale, indiferent de modelele contabile aplicate, bilantul trebuie sa cuprinda minim elementele - rânduri, care sa prezinte urmatoarele valori :

1)      imobilizari corporale;

2)      active necorporale;

3)      active financiare;

4)      investitii financiare;

5)      stocuri;

6)      creante comerciale si similare;

7)      numerar si echivalente de numerar;

8)      datorii si active fiscale;

9)      provizioane;

10)  datorii pe termen lung purtatoare de dobânda;

11)  interese minoritare;

12)  capital social si rezerve.

- 3 -

Functiile bilantului

1)      functia de generalizare a datelor contabile se realizeaza în primul rând la nivelul fiecarei unitati patrimoniale si mai apoi prin centralizarea datelor existente pe diferite nivele organizatorice pâna la nivelul economiei nationale.

Bilantul contabil prin definitie este un document contabil de sinteza, iar functia de  generalizare

a datelor contabilitatii se realizeaza prin însasi modul de alcatuire si tehnica de întocmire a bilantului.

            În fapt, prin bilant se prezinta la modul general, utilizând procedeul sintezei, informatiile referitoare la structura si volumul elementelor patrimoniale la un moment dat.

            Functia de informare a contabilitatii este realizata cu ajutorul bilantului, acesta oferind o imagine sintetica asupra patrimoniului si a activitatii desfasurate de întreprindere.

2)      functia de informare si cunoastere a modului de desfasurare a întregii activitati a întreprinderii pe perioada pentru care se încheie bilantul.

Informatiile furnizate de bilant  au  un  caracter  sintetic  generalizator  si  asigura  o  imagine  de

ansamblu a activitatii unitatii gestiunii financiare ale întreprinderii.

            Bilantul contabil este un element al sistemului informational contabil cu un rol deosebit de important, fiind atât suport material al informatiei ca document în sine, cât si un fond informational cu o dubla determinare cantitativa pentru ca prezinta starea elementelor patrimoniale la un moment dat si calitativa pentru ca reflecta natura acestor elemente patrimoniale.




3)      functia de analiza are ca rezultanta conducerea previzibila a unitatii pe baza cunoasterii fenomenelor din trecut, fiind o continuare a functiei de informare a bilantului prin utilizarea unor algoritmi de calcul, care permit aprecierea activitatii desfasurate.

Functia de analiza a bilantului se bazeaza pe evidentierea fiecarui element  patrimonial  în  parte,

precum si a modificarilor intervenite în structura si volumul patrimoniului între doua perioade de gestiune consecutive.

            Odata cu întocmirea si analiza bilantului se pot identifica anumite neconcordante, ca urmare a efectuarii unor înregistrari eronate în contabilitatea curenta.

            Tot prin analiza bilantului se pot constata anumite omisiuni în înregistrarea unor operatiuni, în principal cele pregatitoare întocmirii bilantului contabil.

               15.12.2003

       Conta

                                                                                                                                                  Curs  10

BILANŢ (Model de principiu)

Modelul de principiu al bilantului contabil este urmatorul :

ACTIV

EXERCIŢIUL

PASIV

EXERCIŢIUL

N - 1

N

N - 1

N

  I.   Active imobilizate

 II.   Active circulante

III.  Active de regularizare

             si asimilate

  I.   Capitaluri proprii

 II.  Provizioane pentru  

        riscuri si cheltuieli

III.  Datorii

IV.  Pasive de regularizare

               si asimilate

TOTAL  ACTIV

TOTAL  PASIV

Analizând modelul de principiu al bilantului contabil se constata ca acesta reflecta cifric în etalon monetar echilibrul permanent între mijloacele economice si sursele lor de finantare, de procurare.

            Bilantul se prezinta în fapt sub forma unui raport financiar, ce cuprinde situatia patrimoniului la un moment dat, dar si evolutia, miscarea elementelor patrimoniale în anul pentru care se încheie bilantul fata de anul precedent.

            Bilantul reprezinta o lucrare de sinteza ce se bazeaza în primul rând pe datele balantei de verificare.

            Bilantul de verificare reprezinta puntea de legatura dintre cost si bilant, întocmindu-se pe baza datelor existente în conturi.

            Indicatorii bilantieri cu ajutorul carora se grupeaza, se generalizeaza elementele de activ si de pasiv se numesc posturi de bilant. Postruile de bilant sunt grupate si sistematizate în capitole si subgrupe de activ sau de pasiv.

            Activitatea desfasurata de întreprindere implica modificari ale elementelor patrimoniale de activ si de pasiv.

            Procesele transformative ce au loc în cadrul circuitului de exploatare, genereaza o multitudine de operatiuni economico-financiare.

            Ex : de operatiuni economico-financiare generate de activitatea de productie, comercializare, prestari servicii ce sunt reflectate în documente justificative :

-         aprovizionarea cu materii prime;

-         consumul de materii prime;

-         obtinerea de produse finite din procesul de productie;

-         livrarea produselor finite;

-         plata salariilor;

-         livrarea marfurilor;

-         încasarea prin banca si cu numerar a unor creante.

Aceste operatiuni produc modificari în volumul si structura elementelor de activ si de pasiv.

Indiferent de cât de complexe sunt operatiunile economico-financiare ca tipologie pot fi  grupate 

în patru categorii :

1)      operatiuni care produc modificari numai în structura activelor;

2)      operatiuni care produc modificari numai în structura pasivelor;

3)      operatiuni care produc modificari numai în volumul activelor si pasivelor în sensul cresterii;

4)      operatiuni care produc modificari numai în volumul activelor si pasivelor în sensul micsorarii.

- 2 -

Pentru a exemplifica se porneste de la o schema de bilant simplificat cu nr. redus de posturi astfel :

ACTIV

Solduri

Initiale

PASIV

Solduri

Initiale

1. Imoblizari corporale

2. Materii prime

3. Clienti

4. Disponibil la banca

5. Casa

50.000.000

8.000.000

7.000.000

20.000.000

10.000.000

1. Capital social

2. Furnizori

3. Credite bancare pe termen scurt

4. Rezerve

60.000.000

16.000.000

3.000.000

7.000.000

TOTAL  ACTIV

86.000.000

TOTAL  PASIV

86.000.000

Operatiuni :

1)      Se încaseaza de la clienti prin costul de disponibil deschis la banca, suma de 4.000.00 lei. Operatiunea va produce modificari numai în structura activului, diminuând creantele de încasat clienti de la 7.000.000 lei la 3.000.000 lei si majorând concomitent disponibilitatile banesti aflate în cont la banca de la 20.000.000 lei la 24.000.000 lei, volumul bilantier ramânând neschimbat.

Relatia se poate formaliza astfel :

            În cadrul acestui tip de operatiuni mai pot fi cuprinse :

-         încasarea unei creante cu numerar;

-         depunerea, respectiv ridicarea numerarului de la banca;

-         cumpararea de actiuni si obligatiuni cu plata imediata;

-         acceptarea efectelor comerciale în contul creantelor;

-         încasarea efectelor comerciale;

-         plata cu numerar sau prin virament a oricarei categorii de cheltuieli;

-         plata avansului din salarii;

-         acordarea unui avans spre decontare salariatilor;

-         acordarea unui avans furnizorilor.

2)      Se achita o obligatiune de 10.000.000 lei fata de un furnizor dintr-un credit bancar pe termen scurt. Operatiunea va produce modificari numai în pasivul bilantului, în sensul diminuarii obligatiilor de natura comerciala de la 16.000.000 lei la 6.000.000 lei concomitent cu cresterea obligatiilor fata de banca din credite bancare pe termen scurt de la 3.000.000 lei la 13.000.000 lei, volumul bilantier ramânând neschimbat.

      Operatiunea de poate formaliza sub relatia :

                        A  =  P  -  x  +  x

ACTIV

Solduri

Initiale

PASIV

Solduri

Initiale

1. Imoblizari corporale

2. Materii prime

3. Clienti

4. Disponibil la banca

5. Casa

50.000.000

8.000.000

7.000.000

20.000.000

10.000.000

1. Capital social

2. Furnizori

3. Credite bancare pe termen scurt

4. Rezerve

60.000.000

16.000.000

3.000.000

7.000.000

TOTAL  ACTIV

86.000.000

TOTAL  PASIV

86.000.000

- 3 -

ACTIV

Solduri

Initiale

PASIV

Solduri

Initiale

1. Imoblizari corporale

2. Materii prime

3. Clienti

4. Disponibil la banca

5. Casa

50.000.000

8.000.000

3.000.000

24.000.000

10.000.000

1. Capital social

2. Furnizori

3. Credite bancare pe termen scurt

4. Rezerve

60.000.000

6.000.000

13.000.000

7.000.000

TOTAL  ACTIV

86.000.000

TOTAL  PASIV

86.000.000

Alte operatiuni ce se încadreaza în acest tip de modificare sunt :

-         acceptarea de catre furnizor a efectelor comerciale;

-         înregistrarea contributiei personalului la asigurari sociale, asigurari sociale de sanatate, la fondul de somaj;

-         înregistrarea impozitului pe dividende;

-         anularea sau diminuarea unui provizion;

-         înregistrarea veniturilor anticipate la perioada curenta.

3)      Se încaseaza în contul deschis la banca un credit bancar pe termen scurt în suma de 10.000.000 lei, operatiunea va produce modificari atât în activ, cât si în pasiv, în sensul cresterii disponibilitatilor banesti aflate în cont la banca de la 24.000.000 lei la 34.000.000 lei, concomitent cu cresterea datoriilor fata de banca de la 13.000.000 lei la 23.000.000 lei, modificându-se si volumul bilantier în sensul cresterii.

ACTIV

Solduri

Initiale

PASIV

Solduri

Initiale

1. Imoblizari corporale

2. Materii prime

3. Clienti

4. Disponibil la banca

5. Casa

50.000.000

8.000.000

3.000.000

34.000.000

10.000.000

1. Capital social

2. Furnizori

3. Credite bancare pe termen scurt

4. Rezerve

60.000.000

6.000.000

23.000.000

7.000.000

TOTAL  ACTIV

96.000.000

TOTAL  PASIV

96.000.000

            Acest tip de modificare se poate formaliza :

                        A  +  x  =  P  +  x

Alte tipuri de operatiuni ce se încadreaza în acest gen de modificare sunt :

-         subscrierea capitalului social;

-         aprovizionarea cu materii prime de la furnizori pe credit comercial;

-         încasarea în numerar sau prin transfer bancar a unui avans de la clienti;

-         procurarea de actiuni de la alte societati comerciale cu decontare ulterioara.

În  acest  tip  de  modificare  mai  pot  fi  cuprinse  si  operatiunile  care  genereaza  cresteri   sau

diminuari ale unor elemente nebilantiere, ca de ex :

-         vânzarea de marfuri;

-         vânzarea de produse finite;

-         vânzarea de produse reziduale;

-         constituirea de provizioane;

-         înregistrarea salariilor datorate personalului;

-         înregistrarea contributiilor la asigurarile sociale si la fondul de somaj suportate de unitate;

-         înregistrarea impozitului pe profit.

- 4 -

4)      Se achita suma de 20.000.000 lei reprezentând datorii fata de furnizori prin transfer bancar fara numerar.

Operatiunea va produce modificari atât în activul bilantului, cât si în pasivul bilantului, în sensul diminuarii disponibilitatilor banesti afalte în cont la banca de la 34.000.000 lei la 14.000.000 lei concomitent cu reducerea obligatiilor fata de credite (banca) de la 23.000.000 lei la 3.000.000 lei

            Modificarea se poate formaliza astfel :

                              A  -  x  =  P  -  x

ACTIV

Solduri

Initiale

PASIV

Solduri

Initiale

1. Imoblizari corporale

2. Materii prime

3. Clienti

4. Disponibil la banca

5. Casa

50.000.000

8.000.000

3.000.000

14.000.000

10.000.000

1. Capital social

2. Furnizori

3. Credite bancare pe termen scurt

4. Rezerve

60.000.000

6.000.000

3.000.000

7.000.000

TOTAL  ACTIV

76.000.000

TOTAL  PASIV



76.000.000

      În cadrul acestui tip de modificare mai pot fi încadrate :

-         plata diverselor contributii la asigurarile sociale;

-         plata impozitului pe profit si a impozitului pe salarii;

-         anularea unor actiuni proprii;

-         plata salariilor la lichidare (chenzina a II-a);

-         plata impozitului pe dividende;

-         plata TVA.

În practica, apar situatii în care operatiunile economico-financiare produc modificari în mai mult

de doua elemente patrimoniale, ca de ex : se achita obligatiunea de plata fata de un furnizor de 30.000.000 lei astfel : 10.000.000 lei cu numerar si 20.000.000 lei prin transfer bancar fara numerar.

            Operatiunea va produce modificari în sensul diminuarii disponibilitatilor banesti în banca si numerar, concomitent cu diminuarea datoriilor fata de furnizori.

            Oricât de complexe ar fi, operatiunile economico-financiare ce produc modificari bilantiere, se vor încadra în una din cele patru :

            A  -  x1  -  x2  =  P  -  x3

            x1  +  x2  =  x3

              05.01.2004

       Conta

                                                                                                                                                  Curs  11

BAZELE  CONTABILITĂŢII

            Contul reprezinta unitatea fundamentala de stocare a datelor contabile. Operatiunile efectuate într-o întreprindere pe parcursul diferitelor perioade de gestiune sunt grupate si sistematizate cu ajutorul contului. Totalitatea conturilor utilizate de contabilitate curenta formeaza sistemul conturilor.

            Contul este un procedeu specific metodei contabilitatii, care reflecta atât existentul initial si final al unui element patrimonial, cât si miscarea acestuia pe parcursul perioadelor de gestiune (luna, trimestru, an).

Pentru fiecare element patrimonial se deschide în contabilitatea curenta câte un cont. De asemenea, se deschid conturi pentru structurile de venituri, cheltuieli si rezultate si chiar pentru elementele nepatrimoniale, care nu apar în bilantul contabil.

            Contabilitatea trebuie sa asigure cunoasterea fiecarui element patrimonial în parte, a situatiei acestuia la un moment dat, precum si a modificarilor produse de operatiile economico-financiare ce au loc într-un exercitiu financiar. Daca bilantul contabil reflecta situatia patrimoniului (a tuturor elementelor patrimoniale) la un moment dat, static, contul reflecta situatia si modificarile fiecarui element patrimonial, dinamic.

            Pentru fiecare element patrimonial se deschide în contabilitate un cont.

            Ex :     - pentru materii prime contul " materii prime ";

                        - pentru capital social contul " capital social ".

          FORMA  sI  STRUCTURA  CONTULUI

            Contul a fost astfel conceput încât sa reflecte ambele sensuri de modificare (crestere sau reducere a elementelor patrimoniale) pentru o anumita perioada de timp.

            Forma contului permite separarea celor doua tipuri de modificari, cresteri sau diminuari, pentru a explica astfel numarul modificarilor, marimea lor, cât si per total sensul de modificare.

            Contul reflecta miscarea fiecarui element patrimonial, miscare ce poate fi sintetizata dupa formula :

            existent final  =  existent initial  +  intrari  -  iesiri

            Contul reflecta în general aceste modificari d.p.d.v. valoric, dar pentru unele conturi de stocuri, modificarile sunt reflectate si cantitativ.

            Conceptul s-a stabilit ca forma ce corespunde cele mai bine necesitatii de a evidentia cele doua tipuri de modificari este forma literei T.

            Pentru conturile deschise pentru active (mijloace economice si creante), existentul initial si crsterile se înregistreaza în partea stânga, iar pentru conturile deschise pentru pasive, existentul initial si cresterile se înregistreaza în partea dreapta.

            Pentru conturile deschise pentru active, micsorarile se înregistreaza în partea dreapta, iar pentru pasive în partea stânga.

            Contul este un procedeu specific metodei contabilitatii de înregistrare, calcul si control valoric, uneori si cantitativ al existentei si modificarilor fiecarui element patrimonial în parte.

           

Structura contului :

            Contul cuprinde urmatoarele elemente :

1)      titlul sau denumirea contului;

2)      simbolul;

3)      partile contului;

4)      rulajul sau miscarea contului;

5)      totalul sumelor înregistrate în cont;

6)      soldul contului;

7)      explicatia operatiunilor înregistrate în cont.

- 2 -

            1) Titlul  sau  denumirea  contului

  - pentru consumurile de materii prime se deschide contul cheltuieli cu materii prime.

            Denumirea contului este însotita de un simbol cifric, pentru a usura utilizarea conturilor din totalitatea conturilor deschise în contabilitatea curenta, acestea au fost sistematizate si grupate dupa sistemul zecimal.

            Planul de conturi reprezinta un tablou, un tabel al tuturor conturilor utilizate în economia nationala.

            Planul de conturi, potrivit celor trei sectoare de activitate ale economiei nationale, se aproba distinct, astfel :

-         pentru agenti economici;

-         pentru institutiile bancare si de credit;

-         pentru institutiile publice.

Pe lânga cele trei cadre generale ale  planului  de  conturi  se  mai  utilizeaza,  planul  de  conturi

pentru organizatiile non-pofit si pentru Trezoreria Finantelor Publice.

            Sistematizarea conturilor în planul de conturi s-a facut potrivit sistemului zecimal, pe clase, grupe, conturi si subconturi.

            Teoretic, exista 10 clase de conturi. Fiecare clasa contine 10 grupe de conturi. Fiecare grupa contine 10 conturi sintetice de gradul I, iar fiecare dintre acestea 10 conturi sintetice de gradul II, numite si subconturi.

Clasele de conturi sunt simbolizate cu o cifra, iar pentru agentii economici sunt :

1)      capitalul;

2)      active imobilizate;

3)      stocuri si productia în curs de executie;

4)      terti;

5)      Trezoreria;

6)      cheltuieli;

7)      venituri;

8)      conturi de ordine si evidenta speciale sau în afara bilantului;

9)      conturi de gestiune.

Grupele de conturi sunt simbolizate cu doua cifre, iar conturile sintetice de gradul I cu trei  cifre;

conturile sintetice de gradul II cu 4 cifre, toate fiind obligatorii.

            Ex : contul 1061 - Rezerve legale - face parte din  clasa  I - capitalul,  grupa  10 -  Capitaluri  si

                         rezerve - fiind dezvoltator al contului 106 - Rezerve.

3) PĂRŢILE  CONTULUI

            Partea sau situatia din stânga contului se numeste debit, partea sau situatia din dreapta contului se numeste credit.

            Denumirea de debit vine din latinescul " debere " = a datora.

            Denumirea de credit vine din latinescul " credere " = a avea încredere.

            Cele doua denumiri ale partilor contului au fost stabilite conventional, desi astazi nu mai corespund continutului economic al contului.

- 3 -

            Denumirea partilor contului se explica prin faptul ca initial conturile erau deschise pentru persoane, iar o persoana care datora ceva unei unitati patrimoniale era înregistrata ca debitor, iar o persoana care avea de primit un drept de la o unitate patrimoniala, era înregistrata ca si creditor.

            Astazi, continutul debitului si al creditului este în strânsa legatura cu continutul economic al contului.

            Semnificatia debitului si creditului unui cont difera, în functie de elementul de activ sau de pasiv pe care îl reflecta. Astfel, pentru conturile deschise pentru active, debitul reflecta existentul initial si cresterile, iar creditul micsorarile, iar pentru conturile deschise pentru pasive, creditul reflecta existentul initial si cresterile, iar debitul micsorarile.

            A înscrie o suma în debitul unui cont înseamna a debita acel cont, iar suma respectiva se numeste suma debitoare.

            4) RULAJUL  SAU  MIsCAREA  CONTURILOR

           

            Totalitatea sumelor înscrise în cont într-o perioada de gestiune, mai putin existentele initiale poarta denumirea de rulajul sau miscarea contului.

            Privita în functie de cele doua parti ale contului, exista miscare sau rulaj debitor, respectiv miscare sau rulaj creditor.

            Rulajul debitor reprezinta totalitatea sumelor înscrise într-o perioada de gestiune pe debitul unui cont, iar rulajul creditor reprezinta totalitatea sumelor înscrise într-o perioada de gestiune pe creditul unui cont.

            Daca sunt deschise pentru active si cheltuieli, rulajul debitor al conturilor reflecta cresterile de active si cheltuieli, iar rulajul creditor reflecta micsorarile.

            Daca sunt deschise pentru pasive si venituri, rulajul creditor al conturilor reflecta cresteri de pasive si venituri, iar rulajul debitor reflecta micsorari de pasive si venituri.

Totalul sumelor = existentele initiale + rulajele debitoare sau creditoare ale contului.

            La conturile deschise pentru active, totalul sumelor debitoare = existentul initial + rulajul debitor, iar totalul sumelor creditoare coincide cu rulajul creditor.

            La conturile deschise pentru pasive, totalul sumelor sumelor creditoare = existentul initial + rulajul creditor, iar totalul sumelor debitoare coincide cu rulajul debitor.

            În cazul conturilor deschise pentru cheltuieli si venituri, totalul sumelor debitoare si creditoare se identifica cu rulajele debitoare si creditoare, aceste conturi neavând existente initial.

            6) Soldul  contului reflecta existentul valoric la un moment dat al elementului patrimonial pe care îl reflecta contul.

            Soldul contului se determina ca diferenta între totalul sumelor debitoare si totalul sumelor creditoare, când :

-         totalul sumelor debitoare este mai mare decât totalul sumelor creditoare - sold debitor;

-         totalul sumelor debitoare este mai mic decât totalul sumelor creditoare - sold creditor;

-         totalul sumelor debitoare este egal cu totalul sumelor creditoare - sold o, iar contul se numeste

      " cont soldat " sau " balansat ".

TSD  >  TSC  =  S.D.

TSC  >  TSD  =  S.I.

TSC  =  TSD  =  Sold Ř

      În raport de perioada de gestiune, soldurile conturilor pot fi solduri finale sau solduri initiale.

      S.F.  =  S. I.  +  intrari  -  iesiri

- 4 -

    ACTIV                                                                                                        PASIV

D         301   Materii prime       C                                 D         401      Furnizori         C


S.I.                                                                                                                                    S.I.

            +                                  -                                               -                                   +

Rulaj debitor                 Rulaj creditor                            Rulaj debitor                 Rulaj creditor

        

        TSD                           TSC                                          TSD                              TSC

        

          S.D.                                                                                                                 S.C.

      7) Explicatia    operatiunilor   înregistrate   în   cont  se  face  în  scopul

            Explicatia poate fi descriptiva sau contabila.

            Explicatia descriptiva se face prin descrierea în cuvinte a operatiunii respective, iar explicatia contabila, presupune ca în dreptul fiecarei sume înregistrate în cont sa se înscrie simbolul contului corespondent.

              12.01.2004

       Conta

                                                                                                                                                 Curs  12

REGULI  DE  FUNCŢIONARE  A  CONTURILOR

            Pentru a putea înregistra o operatiune economico-financiara în conturi trebui sa se cunoasca regulile de functionare a conturilor.

            Prin reguli de functionare a conturilor se stabileste cu exactitate modul de debitare si de creditare a acestora cu soldul initial, precum si cu modificarile produse de operatiunile economico-financiare.

            Respectarea de functionare a conturilor este conditia de baza pentru corectitudinea înregistrarii contabile.

            Regulile de functionare a conturilor au ca punct de plecare bilantul, care constituie modelul dublei reprezentari a patrimoniului ca principiu de baza al teoriei dublei partide.

            Reguli de functionare a conturilor :

            I regula :

-         conturile de activ îsi încep functiunea prin a se debita si se debiteaza cu existentul initial de active preluat din activul bilantului;

-         conturile de pasiv îsi încep functiunea prin a se credita si se crediteaza cu existentul initial de pasive preluat din pasivul bilantului;

-         existentul initial se mai numeste sold initial.

a II-a regula :

-         conturile de activ si de cheltuieli se mai debiteaza cu cresterile de active si cheltuieli;

-         conturile de pasiv si venituri se mai crediteaza cu cresterile de pasive si venituri determinate de operatiunile economico-financiare, reflectate în documentele justificative.

a III-a regula :

-         conturile de activ si de cheltuieli se crediteaza cu micsorarile de active si cheltuieli;

-         conturile de pasiv si venituri se debiteaza cu micsorarile de pasive si venituri determinate de operatiunile economico-financiare, reflectate în documentele justificative.

a IV-a regula :

-         conturile de activ prezinta la sfârsitul perioadelor de gestiune numai sold debitor;

-         conturile de pasiv prezinta la sfârsitul perioadelor de gestiune numai sold creditor.

Cele patru reguli se pot sintetiza astfel :

-         conturile de activ îsi încep functiunea prin a se debita si se mai debiteaza cu cresterile de active;

-         se crediteaza cu micsorarile de active;

-         prezinta la sfârsitul perioadelor de gestiune numai sold debitor.

-         conturile de pasiv îsi încep funct. prin a se credita si se mai crediteaza cu cresterile de pasive;

-         se debiteaza cu micsorarile de pasive;

-         prezinta la sfârsitul perioadelor de gestiune numai sold creditor.

- 2 -

DUBLA  ÎNREGISTRARE  sI  CORESPONDENŢA  CONTURILOR 

            Dubla înregistrare este considerata un principiu de baza al contabilitatii, potrivit caruia orice operatiune economico-financiara, oricât ar fi de simpla trebuie sa fi înregistrata în cel putin doua  conturi : unul care se debiteaza si unul care se crediteaza.

            Orice operatiune economico-financiara produce o modificare în cel putin doua elemente bilantiere, ce se reflecta în contabilitate printr-o dubla înregistrare, în doua conturi concomitent si cu aceeasi suma.

            Def : Dubla înregistrare reprezinta înregistrarea concomitenta si cu aceeasi suma în debitul unui cont si în creditul altui cont numite conturi corespondente.

            Legatura reciproca ce se stabileste între debitul si creditul a doua conturi, cu ocazia înregistrarii contabile a operatiunilor economico-financiare poarta denumirea de corespondenta conturilor.

            Corespondenta conturilor poate avea loc :

-         numai între conturi de activ, când se înregistreaza operatiuni economice care genereaza modificari numai în structura activului  (A + x - x = P);

-         numai între conturi de pasiv, când se înregistreaza operatiuni economice care genereaza modificari numai în structura pasivului  (A = P - x + x);

-         între conturi de activ si conturi de pasiv, când se înregistreaza operatiuni economice care genereaza modificari în structura si volumul activului si pasivului  (A - x = P - x, A + x = P + x).

ANALIZA  CONTABILĂ.  FORMULA  CONTABILĂ.

ARTICOLUL  CONTABIL.

            Analiza contabila consta într-o succesiune logica de etape, ce trebuie parcurse în gândire pentru determinarea formulei contabile.

            Etapele analizei contabile sunt :

1)      determinarea naturii operatiunii economice - presupune cunoasterea foarte bine a structurii activului si a pasivului, precum si a structurilor de cheltuieli, venituri si rezultate;

2)      stabilirea tipului de modificare bilantiera din cele patru - presupune cunoasterea lor;

3)      determinarea conturilor corespondente de planul de conturi;

4)      aplicarea regulilor de functionare a conturilor;

5)      întocmirea formulei contabile.

Formula contabila reprezinta egalitatea valorica a sumelor înscrise în conturile corespondente

si cuprinde :

-         contul corespondet debitor;

-         contul corespondent creditor;

-         semnul egal;

-         suma respectiva.

Ex : Se achita cu numerar obligatia de plata fata de un furnizor pe baza de chitanta, în suma de

10 milioane lei.

1)      determinarea naturii operatiunii economice - o plata a unui furnizor cu numerar

2)      stabilirea tipului de modificare -  A - x = P - x

3)      determinarea conturilor corespondente

531  Casa în lei      A       C

401  Furnizori        P         D

4)      aplicarea regulilor de functionare a conturilor

5)      întocmirea formulei contabile

10 000 000 lei   401 Furnizori  =  5311 Casa în lei   10 000 000 lei

  401 Furnizori  =  5311 Casa în lei   10 000 000 lei

10 000 000 lei   401 Furnizori  =  5311 Casa în lei  

  401 Furnizori  DEBIT   10 000 000 lei

  5311 Casa în lei  CREDIT  10 000 000 lei

              19.01.2004

       Conta

                                                                                                                                                 Curs  13

            Articolul contabil se formeaza prin adaugarea la elementele formulei contabile a datei în care a avut loc operatiunea supusa înregistrarii, a explicatiei descriptive, precum si a documentului justificativ, care atesta înfaptuirea operatiunii.

            Ex: de articol contabil

                                                            19.01.2004

1)  10.000.000 lei         401 Furnizori = 531 Casa         10.000.000 lei

2)                     Plata numerar Furnizori cu chitanta

                        seria  BVACC nr 0156137


            Articolul contabil se mai numeste articol de jurnal si cuprinde urmatoarele elemente :

1)      data;

2)      denumirea contului debitat si suma din coloana de debit pe acelasi rând;

3)      denumirea contului creditat si suma din coloana de credit pe acelasi rând;

4)      explicatia operatiunii înregistrate;

5)      simbolurile conturilor corespondente.

Def  :   Înregistrarea  operatiunilor  economico-financiare   în   ordinea   în   care   au   avut   loc,

consemnate în documentele justificative poarta denumirea de înregistrare cronologica.

            Înregistrarea cronologica se realizeaza cu ajutorul registrului contabil jurnal.

            Prin contarea documentelor se întelege înscrierea simbolurilor conturilor corespondente pe documentele primare (documentele justificative).

            Prin înregistrare sistematica se întelege înregistrarea operatiunilor consemnate în registrul jurnal, în conturi, cont cu cont, cu ajutorul registrului Cartea mare.

            Operatiunea de transfer a înregistrarilor efectuate în registrul jurnal, în registrul Cartea mare se numeste sistematizare.

            Înregistrarea sistematica se realizeaza de regula la sfârsitul zilei si cuprinde toate operatiunile înregistrate în aceea zi.













Document Info


Accesari: 4308
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )