Referentialul contabil. Standarde si reglementari contabile in domeniu
Normalizarea si armonizarea internationala.IAS 19 Beneficiile angajatilor
Pentru satisfacerea optimala a necesitatilor informationale ale utilizatorilor in conditiile asigurarii controlului calitatii productiei de informatii, intre cererea si oferta de informatii se interpune procesul de normalizare. Actul de normalizare aduce la rampa un actor important al jocului social, regizorii, reprezentati de normalizatori.
Normalizarea contabila este procesul prin care se armonizeaza prezentarea documentelor de sinteza, metode contabile si terminologia.
In practica internationala, cu privire la datoriile salariale, respectiv, la angajatii unei intreprinderi au fost elaborate Standardele Internationale de Contabilitate - IAS 19 „Beneficiile angajatilor' si IAS 26 „Contabilizarea si raportarea planurilor de pensii'.
In ultimii ani,datorita fluctuatiei tot mai mari a personalului,societatile incearca sa isi motiveze angajatii prin toate caile posibile,oferindu-le diverse beneficii,incepand de la binecunoscutele prime anuale(al treisprezecelea salariu) pana la beneficii non-monetare:abonamente la sali de gimnastica,gradinite in interiorul firmei,transport gratuit,zile libere,speciali 838g65i zari,etc.
IAS 19 „Beneficiile angajatilor” acorda o importanta deosebita,dar totusi fireasca,fortei de munca,aceasta ocupand un loc important, dupa investitori, ca cea mai importanta categorie de utilizatori ai informatiei financiare.Totusi IAS 19 nu trateaza decat problematica beneficiilor angajatilor,ceea ce nu permite in totalitate acoperirea temei studiate,necesitand aplicarea in contabilitate avand la baza legislatia contabila in vigoare(Legea 82/1991 si OMFP 306/2002).
Principiul de baza al standardului consta in recunoasterea costurilor beneficiilor acordate angajatilor in perioada in care angajatul a prestat serviciul pentru care a primit respectivele beneficii si nu in momentul in care se platesc sau devin exigibile aceste beneficii.
Beneficiile angajatilor includ beneficiile acordate tuturor angajatilor unei intreprinderi,indiferent de modul in care acesta presteaza serviciile(norma intreaga,jumatate de norma,angajati ocazionali),motiv pentru care in aceasta categorie se includ si managerii si ceilalti membri ai consiliilor de conducere. Standardul nu face referire la partea de beneficii suportata de stat sau de salariat ci doar la partea de beneficii acordata in mod direct de catre intreprindere.
Termenul de beneficii ale angajatilor se refera la toate formele de contraprestatii acordate de o intreprindere in schimbul serviciului prestat de angajati.
In cadrul normei IAS 19 sunt identificate cinci categorii de beneficii ale angajatilor, si anume:
a) beneficii pe termen scurt ale angajatilor, cum ar fi indemnizatii, salarii si contributii la asigurarile sociale, concedii anuale de odihna platite si concedii medicale platite, planuri de prime si participari la profit (daca se platesc in termen de douasprezece luni de la sfarsitul perioadei) si beneficii nemonetare pentru angajatii existenti (cum ar fi asistenta medicala, cazare, masini si bunuri sau servicii gratuite, sau subventionate);
b) beneficii post-angajare, cum ar fi pensiile, alte beneficii de pensionare, asigurari de viata post angajare si asistenta medicala post angajare;
c) alte beneficii pe termen lung, care includ plati in urma plecarilor pe termen lung din serviciu cu sau fara garantarea pastrarii postului respectiv, jubilee sau alte beneficii ce decurg din servicii pe termen lung, plati pe perioada unor indisponibilitati pe termen lung si, daca sunt platibile douasprezece luni sau mai mult dupa incheierea perioadei, participarea la profit, planuri de prime si compensatii amanate;
d) beneficii pentru incheierea contractului de munca, acestea se refera la beneficiile angajatilor care se platesc fie ca rezultat al deciziei unei intreprinderi de a incheia contractul unui angajat inainte de data normala de pensionare, sau a deciziei unui angajat de a accepta in mod voluntar plecarea in somaj in schimbul acelor beneficii.
e) compensatii sub forma participatiilor la capitalurile proprii, care sunt beneficiile angajatilor in baza carora angajatii au dreptul sa primeasca instrumente financiare de capitaluri proprii emise de intreprindere, sau valoarea obligatiei intreprinderii catre angajati depinde de pretul viitor al instrumentelor financiare de capitaluri proprii emise de intreprindere.
In ceea ce priveste contabilizarea acestor beneficii norma IAS 19 mentioneaza:
a) contabilizarea beneficiilor pe termen scurt ale angajatilor(exemplificare in anexa 1) este simpla pentru ca nu sunt cerute ipoteze actuariale pentru a evalua obligatia sau costul si nu exista nici o posibilitate de aparitie a unui castig sau a unei pierderi actuariale. Mai mult, obligatiile privind beneficiile pe termen scurt ale angajatilor sunt evaluate pe o baza neactualizata;
b) Contabilizarea planurilor de contributii determinate(exemplificare in anexa 2) este simpla, pentru ca obligatia intreprinderii raportoare pentru fiecare perioada este determinata de sumele cu care s-a contribuit in acea perioada.
Atunci cand un angajat a prestat servicii in cadrul societatii pe parcursul unui exercitiu fnanciar,societatea este obligata sa recunoasca contributia de platit la un plan de contributii determinat ca si datorie,dupa deducerea oricarei contributii deja platite si o cheltuiala anticipata in cazul in care contributia platita depaseste contributia cuvenita pentru serviciile prestate in perioada financiara curenta si in masura in care aceasta duce la o reducere a platilor viitoare sau la o rambursare de numerar
In consecinta nu sunt cerute ipoteze actuariale pentru evaluarea obligatiei sau cheltuielii si nu exista nici o posibilitate pentru pierderi sau castiguri actuariale. Mai mult, obligatiile sunt evaluate pe o baza neactualizata, exceptand cazul cand ele nu sunt cuvenite in totalitate in termen de douasprezece luni de la sfarsitul perioadei in care angajatii presteaza serviciul in cauza.
Contabilizarea planurilor de beneficii determinate este complexa pentru ca sunt cerute ipoteze actuariale pentru actualizarea obligatiei si cheltuielii si pentru ca exista si posibilitate de castiguri sau pierderi actuariale. Mai mult, obligatiile sunt masurate pe o baza neactualizata, pentru ca ele pot fi achitate multi ani dupa ce angajatii presteaza serviciul in cauza;
c) acest Standard cere o metoda simplificata de contabilizare pentru alte beneficii pe termen lung deoarece introducerea sau modificarea acestor beneficii cauzeaza foarte rar o valoare semnificativa a costului serviciului trecut. Ca urmare costul serviciilor anterioare este recunoscut imediat in intregime, iar castigurile sau pierderile actuariale sunt recunoscute si ele imediat;
d) beneficiile pentru incheierea contractului de munca (exemplificare in anexa 4) trebuie sa fie recunoscute ca si datorie si cheltuiala atunci cand intreprinderea este in mod demonstrabil angajata in incheierea contractului de munca al unui angajat sau grup de angajati inainte de data normala de pensionare sau in furnizarea acestor beneficii ca rezultat al unei oferte facute pentru a incuraja plecarea voluntara in somaj. Beneficiile pentru incheiere nu aduc beneficii economice viitoare pentru intreprindere si sunt recunoscute imediat ca si cheltuiala;
e) in ceea ce priveste compensatiile sub forma participatiilor la capitalurile proprii (exemplificare in anexa 4) acest Standard nu specifica cerintele pentru recunoasterea si evaluarea acestora, insa face o serie de precizari care sa permita utilizatorilor situatiilor financiare sa evalueze efectul acestor compensatii asupra pozitiei financiare, performantei si fluxurilor de numerar ale intreprinderii;
Unul dintre cele mai importante si mai dezbatute beneficii ale angajatilor trecuti si actuali ai societatii este pensia.Mult timp aceasta nu a ridicat nici un fel de probleme privind reflectarea in contabilitate,societatile neavand decat obligativitatea retinerii si virarii contributiilor la fondul de asigurari sociale de stat.Daca in urma cu trei ani fonduriile de pensii private erau total necunoscute in Romania,in anul 2007 s-au pus chiar bazele unor legi speciale cu privire la sistemul de pensii private(o urmare a aderarii la Uniunea Europeana) si intr-un timp foarte scurt acestea vor deveni obligatorii.
Norma IAS 26 „Contabilizarea si raportarea planurilor de pensii' vine in completarea Normei IAS 19 si trebuie aplicata pentru raportarea planurilor de pensii, in cazul in care se intocmesc astfel de rapoarte. O data cu apartita fondurilor de beneficii determinate,problemele cu care se va confrunta intreprinderea privind evaluarea si recunoasterea acestora sunt din ce in ce mai coplexe,necesitand ipoteze actuariale si cunostinte numeroase de matematici actuariale.
Prin definitie planurile de pensii sunt contracte prin care o intreprindere asigura beneficii angajatilor ei la sau dupa terminarea serviciului acestora (fie sub forma unui venit anual, fie ca suma globala), atunci cand astfel de beneficii, sau contributii ale angajatorului, pot fi determinate sau estimate inaintea pensionarii din prevederile stipulate printr-un document sau din experienta trecuta a intreprinderii.
Planurile de pensii pot fi planuri de contributii determinate sau planuri de beneficii determinate. Multe din acestea necesita crearea unor fonduri separate, fonduri care pot sau nu sa aiba identitate juridica distincta si care pot sau nu sa fie administrate, la care se platesc anumite contributii si din care sunt platite pensiile.
Raportul referitor la un plan de pensii trebuie sa contina urmatoarele informatii: o situatie a modificarilor activelor nete disponibile pentru beneficii, o sinteza a politicilor contabile semnificative si o descriere a planului si a efectelor oricaror modificari intervenite in plan, in timpul perioadei.
Valoarea actualizata a platilor previzionate pentru un plan de pensii poate fi calculata si raportata folosindu-se nivelul salariilor curente ale participantilor sau nivelul salariilor prognozate, pana in momentul pensionarii acestora.
Efortul de normalizare se mai concretizeaza si in definirea de postulate, principii si norme contabile. Principiile contabile au grad de generalitate mai mic decat al postulatelor si mai mare decat al normelor contabile.
Cat privesc normele contabile acestea sunt definite ca reguli precise de evaluare, de inregistrare, de clasificare si prezentare a informatiei contabil.Daca postulatele si principiile contabile se refera la elemente foarte generale produse de actul de normalizare pentru o perioada mare de timp, normele contabile isi gasesc aplicare in cazuri particulare. Este si motivul pentru care ele fac mult mai des obiectul schimbarii.
Rezulta ca in mod curent, normalizarea contabila consta in definirea de norme si, apoi, in aplicarea acestora. Cum contabilitatea este un instrument de gestiune, scopul unei norme este de a perfectiona acest instrument.
Actul de normalizare poate fi asigurat de o instanta a puterii publice, de un organism al profesiei contabile sau de un organism independent.Consiliul international al standardelor contabile (International Accounting Standards Board: IASB) si-a propus ca obiectiv sa elaboreze si sa publice norme contabile internationale, care vor trebui sa fie respectate cu ocazia prezentarii conturilor anuale si a situatiilor financiare, sa asigure acceptarea si aplicarea acestor norme la nivel mondial.
Normele IASB au un statut diferit de cele ale Consiliului Europei. Conformitatea cu IASB este facultativa si nu este posibila decat daca normele sale nu contrazic reglementarile nationale. Caracterul facultativ al normelor nu trebuie, totusi, considerat un gaj de ineficacitate. Dimpotriva lipsa nevoii de aplicare imediata si a presiunilor politice face posibila cautarea cele mai bune solutii tehnice.
IASB, si-a concretizat activitatea de normalizare in: elaborarea si publicarea unui cadru contabil general de intocmire si prezentare a situatiilor financiare, publicarea a 41 de standarde internationale de contabilitate, publicarea a 7 standarde internationale de raportare financiara (IFRS) si a mai multor interpretari ale standardelor contabile si de raportare.
Chiar daca totusi tara noastra s-a familiarizat cu acest standarde in mod teoretic,fiscalitatea trebuie sa poata suporta financiar conceptele impuse pentru a le aplica in activitatea economica a intreprinderii si implicit a salariatilor.Statele care aplica Standardele Internationale de Contabilitate trateaza prin legi speciale regimul juridic si fiscal al acestor beneficii.
Daca in prima faza normele recunosteau aproape toate practicile existente, in perioada urmatoare activitatea s-a ghidat dupa principiul „evenimentele identice trebuie tratate, in contabilitate, de aceeasi maniera” aceasta s-a tradus prin revizuirea normelor si eliminarea pe cat posibil a optiunilor.
|
