Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza

CARACTERISTICI ALE SISTEMULUI BANCAR

Finante











ALTE DOCUMENTE

Investitorii
BURSA DE VALORI
VOLATILITATEA NUJUSTIFICATA
Venituri - exceptate si luate in calcul - pentru acordarea ajutoarelor de incalzire a locuintei
Piata financiara si bursa de valori
INDICATORII UTILIZATI IN PROCESUL DE ANALIZA ECONOMICO - FINANCIARA
PLAN DE AUDIT si CHESTIONAR
Planificarea activitatii de audit financiar
BNR a redus dobanda de referinta
Evolutia teoriilor monetare


CARACTERISTICI ALE SISTEMULUI BANCAR

1.1 Scurt istoric

Sistemele bancare din tarile dezvoltate se caracterizeaza printr-o serie de trasaturi, dintre care cele mai importante sunt:diversitatea, concentrarea, bancarizarea activitatii, accelerarea operatiunilor de restructurare, deschiderea catre relatiile cu strainatatea[1].

Diversitatea unui sistem bancar rezida în existenta unui numar sporit de institutii bancare si de credit definite de legea bancara si ale caror caracteristici pot fi diferite.

Într-un sistem bancar se regasesc atât institutii specializate într-un anume tip de clientela sau activitati, cât si în banci cu activitate universala. În functie de dimensiunea bancilor, un sistem bancar poate cuprinde banci de mica dimensiune precum si banci de dimensiune internationala.

Un alt factor de diferentiere a institutiilor bancare îl reprezinta coexistenta unor organisme cu personalitate juridica foarte diverse: societati anonime, societati de persoane, societatî cooperative.

Concentrarea activitatii bancare reprezinta o caracteristica ce poate fi cuantificata prin ponderea detinuta de principalele banci în totalul acestora. Gradul de concentrare este apreciat prin nivelul activitatii realizate de institutiile bancare si de credit. Studiile evidentiaza ca un numar redus de banci controleaza, în mare parte, piata bancara. Între gradul de conncentrare a activitatii bancare si numarul institutiilor bancare se manifesta o puternica legatura, astfel:pe masura ce numarul bancilor se diminueaza gradul de concentrare bancara sporeste.

O alta caracteristica a unui sistem bancar si al activitatii bancare dintr-o economie îl constituie gradul de bancarizare. Acesta furnizeaza informatii relevante cu privire la nivelul de dezvoltare al sistemului bancar,putând fi calculati indicatori precum numaru 14214w2222o l de conturi la vedere, numarul cardurilor bancare si numarul ghiseelor bancare.

Operatiunile de restructurare bancara constituie o alta caracteristica a sistemelor bancare actuale, în cadrul acestora fiind incluse fuziunile si absorbtiile, operatiunile transfrontaliere(cu strainatatea), preluarile pachetului de control de catre bancile straine, si operatiunile încrucisate banci-asigurari.

O alta caracteristica a sistemelor bancare contemporane rezulta din utilizarea monedei electronice concretizata în conceptele de internet-banking sau mobile-banking.Începând cu anii '90 variantele moderne de "home banking" au esuat si au fost aproape eliminate, creând astfel, loc pentru internet-banking.

Perspectivele internet-bankingului sunt sustinute de principalele avantaje pe care le confera acest tip de tranzactii bancare, si anume:

  • serviciu disponibil 24 din 24 de ore;
  • absenta contactului direct cu banca, deci neconditionarea amplasarii fizice a sediului bancii;
  • costuri de tranzactionare mai reduse decât situatiile traditionale;

În pofida avantajelor amintite, internet-bankingul ridica problema securitatii tranzactiilor datorita vulnerabilitatii acestora în fata atacurilor hacherilor si a unei posibile neîncrederi în acest tip de piata.

Supravegherea bancara, drept caracteristica a sistemelor bancare actuale, a dobândit o dimensiune internationala, prin recomandarile Comitetului de la Basel, orientate pe urmatoarele probleme:

  • supravegherea activitatii bancare internationale;
  • fixarea unor norme prudentiale minime;

Sintetizând problemele enuntate, se poate concluziona ca în sistemele bancare contemporane se produc o serie de modificari, dintre care cele mai semnificative sunt:

  • amplificarea fortei marilor banci, în contextul dezvoltarii inegale a bancilor nationale si al sporirii internationalizarii activitatii acestora;
  • înlocuirea specializarii bancilor cu universalizarea operatiunilor lor;
  • diminuarea rolului statului în activitatea bancilor, ceea ce conduce la procesul de "dezetatizare" si liberalizare a bancilor;
  • modernizarea tehnicilor si informaticii bancare, realizata prin introducerea în tehnica bancara a celor mai moderne  produse bancare si a celor mai performante echipamente;
  • accentuarea proceselor de restructurare bancara, prin operatiuni de fuziuni si absorbtii;
  • aparitia unor grupuri financiare prin reunirea activitatilor bancare si de asigurari;
  • diminuarea participarii bancilor la operatiunile de intermediere financiara în favoarea societatilor fiananciare si de asigurari;
  • manifestarea crizelor în sistemele bancare apartinând statelor dezvoltate, în contextual globarizarii financiare.

      Stabilirea coordonatelor de reforma economica în procesul de tranzitie la economia de piata a determinat, în mod firesc, importante mutatii în sistemul bancar românesc, caruia îi revine un rol major în promovarea reformei, în strânsa legatura cu aceasta calitate a bancilor de intermediari principal în relatia economii-investitii, relatie hotarâtoare în cresterea economica.

În aceasta etapa de relansare economica, sectorul bancar romznesc a fost însotit de schimbari profunde, în principalele sale domenii:capitalizare, privatizare, informatizare, pregatirea personalului, cooperarea cu bancile din strainatate, la care se adauga dezvoltarea fara precedent a produselor si serviciilor oferite.

Sistemul bancar al economiei de piata reprezinta totalitatea bancilor care functioneaza într-o anumita perioada. Aceasta este o componenta importanta a economiei nationale, având un rol deosebit în dezvoltarea vietii social-economice.

Buna functionare a sistemului bancar si asigurarea stabilitatii si viabilitatii acestuia contribuie la dezvoltarea economica a unui stat. pe de alta parte, calitatea si nivelul de dezvoltare a sistemului bancar dependent de mediul economic în care îsi desfasoara activitatea.

 Potrivit Legii nr. 58/1998 privind activitatea bancara, banca este definita ca fiind acea persoana juridica autorizata sa desfasoare, în principal, activitati de atragere de depozite si acordare de credite. Prin urmare, bancile au în primul rând rol de intermediere financiara, urmarind colectarea resurselor banesti de la agentii cu excedent de finantare si transferarea lor- prin acordare de credite- agentilor cu deficit de finantare. Prin creditele acordate, bancile pot contribui la stimularea investitiilor si deci la cresterea economica.

Reformarea economiei românesti dupa 1989 a vizat si sistemul bancar national, prin introducerea unor relatii specifice acestuia, fiind considerat vital datorita rolului pe care acesta îl are în cadrul economiei.

1.2 Organizarea si functionarea sistemului bancar

Bancile, prin ampla lor implicare în viata economica si sociala, constituie un element structural deosebit în viata societatii, a carui buna organizare si permanenta si eficienta functionare conditioneaza întreaga viata economica.

Buna organizare si functionare a bancilor nu poate fi lasata în voie, iar comertul de banca nu poate fi exercitat pe deplin liber, asa cum se pot desfasura lucrurile pentru mai multe profesii si întreprinderi.[2]

O dereglare cât de mica în activitatea bancara creeaza impedimente miilor de întreprinderi creditate si poate pune în panica milioane de depunatori.

În scopul protejarii intereselor deponentilor si asigurarii functionarii nestânjenite a comertului de banca s-au stabilit, treptat, în întreaga lume, norme legale sau reglementari, consimtite de banci, în ansamblul lor, care supun activitatea bancara unor îngradiri ferme.

Desi statul este implicat major în statuarea si aplicarea acestor norme, analiza lucida si de profunzime a utilitatii lor pune pe prim plan caracterul lor de protectie profesionala, respectiv subliniaza ca buna functionare a bancilor, stabilitatea si siguranta acestora este, primordial, un deziderat comun al bancilor, o premiza a îndeplinirii rolului lor social, implicit al realizarii de profituri înalte.

Normele de functionare bancare privesc criterii, conditii care trebuie îndeplinite de banci pentru a fi acreditate sa functioneze în conditiile de organizare si specializare declarate.

Capitalul minim este o conditie implicita a unei bune functionari, desi banca este, prin natura ei, un intermediar. Dimensiunile capitalului minim pot fi diferentiate în functie de specializare. Astfel bancile de afaceri, care se angajeaza, ele însele, în plasamentul de capital, trebuie sa aiba, în mod necesar, capitaluri mai mari, decât cele de depozit.

Forma juridica în care se organizeaza bancile trebuie sa satisfaca cerintele specifice.

Justificarea nevoilor economice generale este de exemplu o conditie prevazuta în Franta, criteriu care ar putea îngradi accesul la comertul de banca unor noi veniti.

Întocmirea si publicarea bilanturilor si a conturilor de rezultate, este considerata o cerinta obligatorie pentru banci si favorabila bancilor, daca ele au rezultate bune, si sunt de mare interes pentru clientela.

Bancile, prin îndeplinirea tuturor acestor criterii sunt supuse înscrierii în lista bancilor, iar la cerere, sau în alte cazuri decurgând din încalcarea normelor, se efectueaza radierea, ceea se înseamna pierderea calitatii de banca.

În principalele tari dezvoltate, sistemele bancare sunt eterogene, adica, cuprind o diversa tipologie de banci, dar manifesta tendinta de uniformizare în contextul procesului de globalizare financiara.

Din punct de vedere al organizarii activitatii bancare si al gradului de specializare este posibila stabilirea unei distinctii între doua tipuri de sisteme bancare:

  • sisteme bancare ale Europei continentale, putin specializate si care functioneaza dupa modelul bancii universale;
  • modelul american, aplicat si în Japonia, bazat pe principiul unei specializari stricte a institutiilor bancare.

Modelul bancii universale este predominant în Europa continentala. O banca universala poate fi prezentata ca o institutie care ofera o gama larga si completa de servicii financiare: acorda credite, colecteaza depozite, gestioneaza mijloace de plata, realizeaza plasamente în titluri si participatii la capitalul întreprinderilor.

Modelul bancii universale s-a impus în a doua jumatate a secolului al XIX-lea, perioada în care bancherii au angajat bancile în activitati diverse si în special în operatiuni internationale.

Studiile realizate asupra sistemelor bancare din tarile dezvoltate evidentiaza ca, în prezent, bancile se îndreapta catre modelul bancii comerciale cu actionariat privat.

Procesul de trecere la economia de piata în tara noastra presupune nu numai o schimbare în conceperea activitatii bancare, ci si o noua organizare a sistemului bancar. Se impune o adaptare a structurii organizatorice a sistemului bancar din tara noastra la standardele sistemelor din tarile accidentale dezvoltate. În esenta, trebuie avuta în vedere constituirea unei retele bancare diversificate, capabile sa se adaptaze la cerintele unei economii moderne, bazata în cea mai mare parte pe proprietatea privata, promovând concurenta si competenta.

Concret, dupa 1990, în conditiile tranzitiei la economia de piata, organizarea bancara din tara noastra se raporteaza la structura sistemelor bancare specifice economiilor moderne. Arhitectura sistemului bancar se configureaza pe doua niveluri de competenta, pe primul nivel situându-se banca centrala, si anume Banca Nationala a României, care coordoneaza întreg sistemul si reglementeaza activitatea bancara, iar pe cel de-al doilea nivel se situeaza societatile bancare, adica bancile comerciale care lucreaza direct cu titularii de cont, prestând pentru acestia diverse servicii si operatiuni bancare. Baza acestui mod de organizare a acestui sistem bancar a fost noua legislatie bancara - Legea privind activitatea bancara nr.58 din 5 martie 1998 si Legea privind statutul Bancii Nationale a României nr.312 din 28 iunie 2004[3].

1.3 Clasificarea bancilor

În România sectorul bancar cuprinde:

*      37 de banci (din care 6 sucursale ale unor banci straine)

       Caracteristicile sistemului bancar românesc sunt urmatoarele:

*      Total active bancare: 43 miliarde EUR (circa 54% din PIB)

*      61% din activele bancare sunt concentrate în primele 5 banci din sistem

*      Indicatorul de solvabilitate = 17,8%

*      Actionariat reprezentat în majoritate de entitati straine

Structura actionariatului în cadrul institutiilor de credit din România este prezentata în Figura 1.1.

Bancile din România pot fi grupate astfel: (Figura 1.2)[4]

A. Banci de emisiune;

B. Banci comerciale (Banci de depozit);

C. Banci de afaceri (Banca industriala);

D. Banca electronica;

E. Banca populara;

F. Organisme de credit specializate.

Figura 1.2 Clasificarea bancilor

A) Banca Centrala este acea institutie bancara care functioneaza în fiecare tara si se gaseste în fruntea "piramidei" sistemului bancar. Întrucât, banca centrala coordoneaza întreaga activitate bancara, iar clientela sa o reprezinta, în primul rând, bancile comerciale, aceasta banca mai este numita semnificativ si "banca a bancilor".

    Prototipul bancilor de emisiune îl constituie Banca Angliei, înfiintata în anul 1694, care si-a început activitatea prin acordarea unui împrumut Guvernului cu o dobânda de 8% si folosind în acest scop capitalul ei în aur. Parlamentul a autorizat pentru a doua oara banca sa foloseasca acest capital împrumutând-ul particularilor sub forma de bancnote emise de banca.

   Banca de emisiune este banca centrala sau banca bancilor care are menirea de a emite si pune în circulatie, în exclusivitate, biletele de banca si monedele metalice.

   În tara noastra banca de emisiune ca banca centrala sau banca a bancilor este Banca Nationala a României, înfiintata în 1880, ca banca de "scont si circulatiune".

   Într-o economie de piata bancile de emisiune îndeplinesc urmatoarele functii:

·        Emisiunea de moneda necesara circulatiei monetare;

·        Acordarea de credite bancare cunoscute sub denumirea de open market bancilor comerciale si altor banci, manifestându-se ca banca a bancilor;

·        Apare ca autoritate for monetar în raporturile cu celelalte banci, adoptând masuri obligatorii, de genul nivelului minim al rezervelor pe care trebuie sa-l detina celelalte banci la banca centrala, nivelul relativ al fondurilor proprii.

·        Realizeaza executia de casa a bugetului de stat si sunt banci ale Guvernului.Bancile de emisiune sunt casierul statului în conturile lor reflectându-se executia bugetului de stat dar statul, este si unul dintre beneficiarii de credite (titlurile de credit emise de catre stat în postura sa de debitor - bonuri de tezaur, titluri de renta, obligatiuni - ocupa un loc important printre activele bancilor de emisiune).

·        Pastreaza rezervele de aur si valute ale tarii si influenteaza formarea cursului de schimb al monedei nationale. Banca de emisiune este centrul valutar al tarii aplicând politica valutara a statului iar pe de alta parte este depozitara aurului monetar si a rezervelor valutare ale statului, baza de sustinere a stabilitatii monetare interne si a cursului de schimb în raport de alte valute.

B)Bancile comerciale denumite si banci de depozit sunt bancile specializate în mobilizarea disponibilitatilor banesti temporare sub forma de depuneri la vedere sau la termene si asigurarea plasamentului acestora, în special, sub forma creditelor curente.

       Bancile comerciale sunt specifice tarilor cu economie de piata.

       Locul si rolul bancilor comerciale este strâns legat în epoca contemporana de calitatea lor de intermediar în contextul relatiei economii-investitii. Principala premisa la dezvoltarea economiei o constituie mobilizarea economiilor banesti ale agentilor economici si ale populatiei într-un cadru organizat, la dispozitia bancilor.

În prezent, în tara noastra, toate celelalte banci în afara Bancii Nationale a României, îndeplinesc functiile unei banci comerciale, manifestându-se astfel o tendinta de universalizare. Pe masura evolutiei economiei românesti spre economia de piata, bancile vor trebui sa se adapteze noilor structuri, existând posibilitatea de a se înfiinta si alte tipuri de societati bancare.

C)Bancile de afaceri (Bancile industriale) au aparut pentru prima data în Franta ca de exemplu Credit Mobilier, care în secolul trecut a plasat în 15 ani, peste 4 miliarde franci aur în sectoarele: cai ferate, navigatie maritima, asigurari, constructii.

       Bancile de afaceri sunt banci care se ocupa în principal cu investirea depunerilor pe termen lung, primite de la clienti, în participatii la întreprinderi existente sau în formare, contribuind astfel la formarea si reorganizarea de mari întreprinderi.

       Încasând comisioane importante, bancile de afaceri îndeplinesc rolul de consilieri în managementul financiar al firmelor.

       Bancile de afaceri sunt adesea societati de portofoliu cu o functionalitate dubla:

Ř      de a asigura valorificarea cât mai înalta a capitalurilor prin sporirea dividendelor, si a valorii titlurilor obtinute;

Ř      de a favoriza cresterea influentei în conducerea societatilor pe actiuni si în orientarea politicii lor economice spre investitii.

D)Banca electronica reprezinta acea institutie bancara care utilizeaza serviciile calculatorului pentru efectuarea operatiunilor bancare si valutare.

Operatiunile efectuate de banca electronica sunt:

  • Electronic-bankingul este o categorie de servicii care permite utilizatorului sa faca de acasa, din fata calculatorului, operatiuni în contul bancar.
  • Internet banking-ul poate fi accesat de la orice calculator conectat la internet, indiferent unde se afla acesta. Mobile-banking este un serviciu ce se poate realiza direct de pe telefonul mobil. Banca nu percepe nici o taxa pentru acest serviciu, clientul neavând nevoie decât de un telefon mobil dotat cu tehnologie WAP si de un abonament pentru acest serviciu, la retelele de telefonie mobila.

 Online-Banking este serviciul prin care li se ofera posibilitatea clientilor de a-si accesa conturile prin internet. Online Banking ofera clientilor posibilitatea sa utilizeze acest serviciu pentru a verifica si a tipari soldul si tranzactiile efectuate pe conturile lor si pentru a ordona plati domestice, transferuri interne, schimburi valutare între conturi ale aceluiasi client, sa transmita ordine de plata programate si sa constituie depozite la termen. Online Banking va fi oferit atât clientilor persoane fizice cât si clientilor persoane juridice. Pentru a putea accesa acest serviciu, clientul trebuie sa aiba un cont curent si sa încheie un contract de Online Banking.

E)Banca populara este asociatia de persoane fizice, constituita în mod liber care dobândeste personalitate juridica în temeiul unei hotarâri judecatoresti definitive, ce desfasoara activitati bancare în beneficiul membrilor cooperatori.

       Operatiunile efectuate de banca populara sunt:

  • acordarea de împrumuturi si efectuarea de prestari de servicii bancare;
  • acordarea cu prioritate de împrumuturi în conditii avantajoase membrilor cooperatori, producatorilor agricoli în functie de resursele de refinantare;
  • fructificarea economiilor banesti ale membrilor cooperatori si ale altor persoane;
  • contractarea de împrumuturi de la banci;
  • pastrarea disponibilitatilor banesti ale membrilor cooperatori, ale altor persoane fizice sau juridice, în conturi deschise la cererea acestora si efectuarea de operatiuni în cont;
  • operatiuni de schimb valutar;
  • operatiuni cu caracter financiar-bancar efectuate în mandat.

F)Organismele  de credit specializate sunt principalii participanti la piata creditului pe termen mijlociu si lung.

În operatiunile de mobilizare a resurselor de creditare si plasamentul acestora, bancile si institutiile de credit specializate se remarca în doua directii:

Ř      Unele sunt specializate în mobilizarea disponibilitatilor în economie, ca sursa importanta de constituire si sporire a capitalurilor banesti;

Ř      Altele au in vedere distribuirea creditelor în ramuri si sectoare în care s-au specializat, prin aceasta urmarindu-se cresterea profitabilitatii operatiunilor de intermediere si valorificare a capitalurilor.

Bancile si celelalte organisme de credit se structureaza în urmatoarele categorii:

  • Banci ipotecare sunt acele banci specializate care isi mobilizeaza resursele prin emiterea unor hârtii de valoare specifice, numite scrisuri funciare. Garantia acestora o reprezinta valorile imobiliare ipotecate. Aceste banci pot fi de tip urban daca garantia o reprezinta cladirile sau de tip rural daca garantia o reprezinta pamântul ce constituie obiect al ipotecii. Bancile rurale sunt  de regula neproductive, de consumatie acordate proprietarilor funciari;
  • Bancile de ramura (industriale, agricole, miniere etc) sunt acele banci care isi procura capitalurile pe baza unor forme de economisire pe termen lung, iar plasamentele se fac numai catre intreprinderile din ramura respectiva pe termene mijlocii si lungi;
  • Companiile sau trusturile de investitii sunt acele organisme care investesc credite în sectoarele productive;
  • Bancile de comert exterior s-au afirmat în sfera bancara în a doua jumatate a secolului al XIX-lea, ca urmare a expansiunii activitatii de export si a implicarii din ce în ce mai mult a statului în activitatea bancara. Principalele categorii de operatiuni pe care le desfasoara bancile de comert sunt:
    • procurarea unor resurse specifice, în principal prin rescontarea portofoliului de titluri de credit prin bancile de emisiune si alte institutii de credit;
    • atragerea resurselor bugetare prin emisiunea de obligatiuni pe pietele interne si externe;
    • acordarea de credite prin intermediul acceptarii scontului, acreditivului si scrisorii de garantie sau acordarea de credite direct cumparatorilor;
    • efectuarea de servicii bancare decurgând din schimburile internationale, în special sub forma platilor si încasarilor în contul întreprinderilor din strainatate;
    • participarea la crearea de societati comerciale, bancare si financiare privind comertul exterior;
    • facilitarea unor operatiuni valutare, de garantare si asigurare a creditelor comerciale, de mandate si comision care nu au ca obiectiv dezvoltarea activitatii de comert exterior si amplificarea exportului.
  • Societatile de asigurari care mobilizeaza capitalurile banesti prin încasarea si gestionarea primelor de asigurare, mobilizeaza disponibilitati sub forma plasamentelor si acordarea de împrumuturi.
  • Societatile financiare sunt societati de credit care prezinta o importanta deosebita in cadrul sistemelor bancare din tarile occidentale, desfasurând o activitate specifica instituita prin lege sau conventie. Acestea efectueaza urmatoarele operatiuni:
    • Leasing-ul bancar;
    • Factoring-ul;
    • Acordarea si garantarea pe termen mijlociu si lung pentru întreprinderi;
    • Creditarea marfurilor cu plata în rate;
    • Garantarea locuintelor pe baza de ipoteca;
    • Gestiunea mijloacelor de plata.
  • Cooperativele de credit au o responsabilitate deosebita în transferarea disponibilitatilor banesti în sistemul bancar si pe piata capitalurilor printr-un plasament cât mai bun.
  • Casele de economii au o responsabilitate deosebita în transferarea disponibilitatilor banesti de la populatie în sistemul bancar.

       Pentru a stimula preferinta de a economisi, casele de economie si cooperativele de credit practica instrumente si scheme de economisire (de exemplu: certificate de economii, obligatiuni cu premii, contracte de tipul "economiseste pe masura veniturilor") care sa raspunda celor mai diverse optiuni care sa-i atraga, în special, pe cei care economisesc în mod regulat.

1.4 Conducerea sistemului bancar

       Potrivit art. 32 pct. 1 din Legea 312/2004 conducerea Bancii Nationale a României este asigurata de un consiliu de administratie.

       Conducerea executiva a Bancii Nationale a României, în cadrul Comitetului de Politica Monetara si a Comitetului de Supraveghere, se exercita de catre guvernator, prim-viceguvernator si de cei doi viceguvernatori, în conditiile stabilite prin regulamentul intern, aprobat de consiliul de administratie.

        Consiliul de administratie al Bancii Nationale a României hotaraste, în conditiile legii[5]:

·        Politicile în domeniul monetar si al cursului de schimb, urmarind aducerea la îndeplinire a acestora;

·        Masurile în domeniul autorizarii, reglementarii si supravegherii prudentiale a institutiilor de credit si monitorizarii sistemelor de plati pe care le-a autorizat;

·        Directiile principale în conducerea operatiunilor si raspunderile ce revin personalului Bancii Nationale a României;

·        Organizarea interna, indemnizatiile, salariile si alte drepturi banesti ale personalului;

·         Atributiile si componenta Comitetului de Politica Monetara, Comitetului de Supraveghere, Comitetului de Administrare a Rezervelor Internationale si Comitetului de Audit, care functioneaza în cadrul Bancii Nationale a României;

·        Delegarea temporara a competentelor sale catre conducerea executiva atunci când situatii speciale pot impune aceasta solutie.

·        Consiliul de administratie al Bancii Nationale a României este compus din 9 membrii, astfel:

o       un presedinte, care este si guvernator al Bancii Nationale a României;

o       un vicepresedinte, care este si prim-viceguvernator;

o       sapte membrii, dintre care doi sunt si viceguvernatori, iar ceilalti cinci membrii nu sunt salariati ai Bancii Nationale a României.

         Membrii Consiliului de administratie al Bancii Nationale a României, cu nominalizarea conducerii executive, sunt numiti de Parlament, la propunerea comisiilor permanente de specialitate ale celor doua Camere ale Parlamentului.

         Numirile se fac pe o perioada de 5 ani, cu posibilitatea reînnoirii mandatului.

       Organizarea si conducerea bancilor comerciale se stabilesc prin actele constitutive ale bancilor. Conducerea bancii trebuie sa fie asigurata de cel putin doua persoane. Calitatea conducatorilor bancii trebuie sa fie adecvata functiei pentru care au fost desemnati. Conducatorii trebuie sa fie salariati ai bancii si pot fi membri în consiliul de administratie.

       Persoanele propuse în calitate de administrator, cenzor si auditor independent trebuie sa îndeplineasca cerintele prevazute de lege si sa nu se afle în vreo situatie de incompatibilitate prevazuta de legislatia în vigoare.



[1]Dardac,Nicolae,Teodora,Barbu-Moneda.Banci si politici monetare- Editura Didactica si Pedagogica,Bucuresti,2005,pg.78

[2]Berea, A., Paul - Modernizarea sistemului bancar, Editura Expert, Bucuresti, 2003;pg. 39

[3] Basno, Cezar, Dardac, Nicolae, Floricel, Costantin - Moneda, credit, banci - Editura Didactica si Pedagogica,Bucuresti,1997, pg.56

[4] Pascariu, Gheorghe - Managementul seviciilor bancare - coordonate actuale si perspective - , Editura Fundatiei Academice "Gh. Zane", Iasi, 2004; pg.76

[5] Art. 33 alin.1 din Legea nr.312/2004


Document Info


Accesari: 8144
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

 


Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2014 )