Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































CONTROLUL FINANCIAR IN INTREPRINDERE - PROIECT

Finante












ALTE DOCUMENTE

Banca Centrala Europeana
Valorile mobiliare - instrumente ale pietei de capital
Finantarea activelor circulante (AC)
ACORD de transmitere, prelucrare si consultare a informatiilor de risc
ABORDAREA SI PERFORMANTELE IMM-urilor PE PLAN MONDIAL SI IN ROMANIA
Actele si formalitatile necesare pentru aprobarea constituirii societatilor bancare
Registrul bancar
MASA MONETARA
POLITICI MONETARE
Creditul bancar pe termen scurt - resursa de acoperire a unei fractiuni din necesarul de capital pentru finantarea activelor circulante ale societatii

GRUP SCOLAR BARSESTI



                                   PROIECT

            PENTRU OBTINEREA CERTIFICATULUI DE                   COMPETENTE PROFESIONALE

           CONTROLUL FINANCIAR IN INTREPRINDERE    

           SPECIALIZAREA: TEHNICIAN IN ACTIVITATI

                                  ECONOMICE

     TG-JIU

                                 

                          

                             

                                CUPRINS

CAPITOLUL I

1.1.ARGUMENTARE

1.2. NOTIUNI INTRODUCTIVE

CAPITOLUL II

2.1.ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEORETICA SI

ISTORICA

2.2.OBIECTUL, ROLUL SI FUNCTIILE CONTROLULUI FINANCIAR

2.3. FORMELE CONTROLULUI FINANCIAR

CAPITOLUL III

3.1.METODOLOGIA DE EXECUTARE A CONTROLULUI FINANCIAR

3.2.PROCEDURA EXECUTARII CONTROLULUI FINANCIAR

3.3.ACTELE CONTROLULUI FINANCIAR

CAPITOLUL IV: ANEXE

CAPITOLUL V: BIBLIOGRAFIE

      

CAPITOLUL I

                    1.1.ARGUMENTARE

Cunoasterea situatiei patrimoniului, a capacitatii acestuia de a genera profit, a solventei comerciale ori de faliment in care se pot afla agentii economici, la un moment dat, este asigurata cu ajutorul atat al compatibilitatii reale, operative si stiintific organizate, cat si al controlului financiar, organizat si exercitat in mod exigent si competent.

              Prin control, conducerea isi asigura informarea dinamica, reala, preventiva, care ridica valoarea concluziilor si calitatea deciziilor. Controlul patrunde in esenta fenomenelor si contribuie efectiv la conducerea stiintifica si eficienta, sesizeaza efectele negative in momentul in care acestea se manifesta ca tendinta si intervine operativ pentru prevenirea si lichidarea cauzelor. Controlul nu se rezuma sa constate manifestarea neajunsurilor, nu este numai concomitent si ulterior, ci, in primul rand este bazat pe previziunea desfasurarii activitatii, a posibilitatilor aparitiei deficientelor si anomaliilor. Pentru obtinerea profitului maxim, pe langa evaluarea rezultatelor in raport cu obiectivele stabilite, controlul contribuie si la prevenirea tendintelor si fenomenelor care necesita decizii de corectie.

       Controlul, ca forma de cunoastere este lipsit de sens daca nu se manifesta si ca forma de perfectionare a modului de gestionare a patrimoniului si organizare si conducere a activitatii agentului economic.

                         

    

      2.2.NOTIUNI INTRODUCTIVE

        Termenul "control" il datoram expresiei contra rolus, care inseamna verificarea actului original dupa duplicatul care se incredinteaza in acest scop unei alte persoane. In calitate de concept, controlul consta in verificarea programelor stabilite a erorilor, abaterilor, lipsurilor, deficientelor dintr-un anumit domeniu de activitate.

       In economie si in societate coexista mai multe forme de control: control financiar, control tehnic, control sanitar, control al calitatii, control meteorologic, control comercial etc.

       Definit ca proces de comparare a situatiei de fapt cu cea impusa, planificata si de intreprindere a demersurilor colective (cand este cazul), astfel incat realizarile sa fie in concordanta cu telurile prestabilite, controlul are, in principal, trei sarcini:

       -furnizarea de informatii privind cunoasterea realitatii, a situatiei de fapt, a deficientelor, dedesubturilor, aranjamentelor etc.

       -propunerea unor masuri de corectare a starii de fapt (in sensul dorit de cel care a dispus controlul)

       -intreprinderea unor actiuni de descurajare, indreptare si (eventual) pedepsire de catre institutia controlului

       -procesul desfasurarii controlului, care exista la orice nivel de gestiune si se desfasoara in conformitate ca un anumit algoritm.

       Fiecare forma de control poarta amprenta specifitatii domeniului in care actioneaza .

                          

   CAPITOLUL II

        CONTROLUL FINANCIAR-ABORDARE DIN            PERSPECTIVA TEORETICA SI ISTORICA

        Īn economia de piata centrul de greutate al functiei de control se desfasoara la nivelul celulelor de baza ale economiei, efectuandu-se descentralizat.

       Functia de control are doua laturi: una constatativa si una corectiva care se īntrepatrund īn procesul managerial. Aceasta functie nu trebuie sa se rezume doar la latura constatativa, principala sa menire e sa contribuie prin actiuni de prevenire si de corectare la optimizarea activitatii.

       Controlul activitatii prin intermediul finantelor necesita crearea unui cadru organizatoric ce sa actioneze unitar īn vederea prevenirii abaterilor si cresterii rentabilitatii.Promovarea economiei de piata, cresterea autonomiei intreprinderii si privatizarea au schimbat obiectul, sfera de cuprindere, executantii controlului fiscal si financiar precum si obiectivele urmarite de acest control.Un factor esential pentru desfasurarea efectiva a activitatii de control este reprezentata de structura actionariatului, respectiv de persoana care detine pachetul majoritar (de control).Functia de control are o sfera larga īn circuitul economic, toti indicatorii realizati din programele economice si din bugetul de venituri si cheltuieli ceea ce impune si organizarea unei evidente sistematice, corecte si reale, tehnico-operativa, statistica si contabila.

Cunoasterea situatiei patrimoniului, a capacitatii acestuia de a genera profit, a solventei comerciale ori de faliment in care se pot afla agentii economici, la un moment dat, este asigurata cu ajutorul atat al compatibilitatii reale, operative si stiintific organizate, cat si al controlului financiar, organizat si exercitat in mod exigent si competent.

       Controlul este o verificare, o inspectie atenta a corectitudinii unui act sau o actiune de supraveghere  a cuiva, a ceva, o examinare minutioasa sau putere de a conduce ca un instrument de reglementare a unui mecanism, a unui proces.

       Activitatea de control mai poate fi definita ca functie a conducerii, instrument de conducere, mijloc de cunoastere a realitatii si de corectare a erorilor. De asemenea controlul este definit drept procesul prin care se verifica si se masoara realizarea cantitativa si calitativa a performantelor, a sarcinilor sau lucrarilor, pe care le compara cu obiectivele planificate si indica masurile de corectie, ce apar ca necesare.Privind din punct de vedere al misiunii sale, controlul este o componenta intrinseca a managementului, iar din punct de vedere al exercitarii sale este o activitate umana, autonoma si specifica, care serveste atat conducerii firmei, societatilor si partenerilor ei, cat si autoritatilor publice si chiar populatiei.

       Pe baza acestor consideratii exhaustive constatam ca controlul este un atribut al conducerii firmei, o  functie a conducerii si, in acelasi timp, este o activitate independenta. In aceasta calitate, de functie a conducerii, controlul vizeaza maximizarea parametrilor ce se refera la rezultatele obtinute si la cresterea vitezei de realizare a lor.

       In acelasi sens, exista si ideea, conform careia, controlul face parte din desfasurarea fiecarei functii a intreprinderii (tehnica, comerciala, financiara, administrativa, de personal), ca si a functiei directiei generale. Datorita importantei sale,  sistemul de control financiar poate fi considerat ca instrument indispensabil managementului pentru supraveghere regulata a activitatii firmei, cu scopul de a lua la timp deciziile ce se impun, privind fiecare functie in parte, dar si ansamblul firmei.

       Managementul reprezinta efortul de a organiza, activitatea de conducere in raport cu legislatiile pietei in vederea cunoasterii si perfectionarii modului de gestionare a potentialului agentilor economici si de a preveni aparitia riscurilor, deficientelor si lipsurilor in activitatea acesteia.

       Managementul se constituie intr-o adevarata stare de spirit, care se opune tot mai mult ramanerii in urma si pasivitatii, transformandu-se intr-un interes public general pentru obtinerea eficientei maxime din orice actiune pentru ca presupune analiza mediului economic si prognoza evolutiei lui, pregatirea deciziilor in domeniu. De asemenea,gestiunea financiara a firmei, inseamna pregatirea, fundamentarea, luarea si executarea deciziilor financiare ale acesteia.

       Controlul financiar, parte integranta a managementului si a gestiunii financiare, constituie in acelasi timp, expresia unei necesitati obiective ca forma de cunoastere, ceea ce ii confera o scara mult mai larga si cu semnificatii  multiple care depasesc interesul sctrict al firmei. Mai mult, acelasi control care se efectueaza in cadrul firmei are o tripla semnificatie fiind in acelasi timp un control pentru sine (un control interior), un control pentru altii (un control exterior)si un control pentru stat (un control public).

       Controlul contribuie la integrarea firmei in mecanismul economiei de piata printr-o activitate manageriala complexa si continua.Managementul intreprinderii include in mod necesar gestiunea resurselor intreprinderii, gestiunea economica si in special gestiunea financiara precum si deciziile cu privire la procurarea si repartizarea resurselor. 

2.2.OBIECTUL,ROLUL SI FUNCTIILE CONTROLULUI

                                  FINANCIAR

      Controlul financiar cuprinde in sfera sa, sub aspect legal, teoretic si practic, o problematica foarte specifica domeniului economic si financiar in interactiunea si conditionarea sa reciproca cu domeniul tehnic-tehnologic, juridic etc.Controlul financiar cerceteaza viata economica la nivelul micro si microeconomic. Privita prin prisma corectitudinii operatiilor, dar si a eficientei cu care sunt gospodarite, utilizate si cheltuite resursele materiale, financiare si umane. Controlul financiar este o activitate de larg interes social, deosebit de utila si necesara pentru practica economica si sociala, care presupune nenumarate probleme teoretice, organizatorice si metodologice.

       Obiectul controlului financiar consta in examinarea modului in care se realizeaza sau s-a realizat programul fixat anticipat si a modului cum se respecta principiile stabilite, cu scopul de a releva erorile, abaterile, lipsurile, deficientele pentru a le remedia si evita in viitor.



      In cadrul economiei de piata controlul are o sfera de actiune aproape nelimitata fiind implicat in toate activitatile economico-sociale. El se manifesta ca functie a managementului, contribuind logic la imbinarea si reglarea intereselor individuale si sociale intr-un ansamblu unitar.

       Importanta si necesitatea controlului financiar in conditiile  economiei de piata sunt unanim recunoscute. El este considerat ca indispensabil desfasurarii activitatilor economico-sociale atat de factorii de conducere cat si de cei condusi.

Rolul controlului financiar reiese pregnant in evidenta, in toare fazele proceselor de productie, incepand de la activitatile de proiectare, contractare si pana la finalizarea acestora si inregistrarea rezultatelor obtinute.

Instrument al politicii financiare a statului, controlul financiar reperezinta un mijloc de prevenire a faptelor ilegale, de identificare a deficientelor si de stabilire a masurilor necesare pentru restabilirea legalitatii.

       Prin modul de organizare si exercitare, precum si prin modul si obiectivele ce le urmareste, controlul financiar indeplineste unele functii si anume: functia de evaluare, preventive, de documentare recuperatorie si o functie pedagogica.

       1. Functia de evaluare cuprinde acte si operatiuni de estimare a situatiei de factori, comparative cu realizarile obtinute in raport cu obiectivele si scopurile prestabilite. De asemenea, prin intermediul acestei functii, pe langa constatarea starii reale, se efectueaza si o apreciere a performantelor unei actiuni economice, precum si a unor entitati organizate ca persoane juridice. Astfel, se urmareste preintampinarea producerii unor deficiente.  

       2. Functia preventiva  sau functia de constatare a situatiei si functia de cercetare consta intr-o serie de masuri luate de catre organele de control, in vederea evitarii si eliminarii unor fraude, inainte de a se produce efectele negative ale acestora, prin identificarea si anularea cauzelor care le genereaza sau favorizeaza. Prin aceasta actiune, controlul are sarcina de a opri actele si operatiunilor care nu sunt legale, in faza de angajare a societatii comerciale de consiliu de  administratie al acesteia. In acest sens, actiunea preventiva se manifesta inaintea emiterii actelor sau efectuarii operatiunilor, astfel incat sa se preintampine  eventualele prejudicii. Prin intermediul acestei functii, pe langa legalitatea actelor si operatiunilor se mai urmareste oportunitatea, necesitatea si economicitatea acestora. Prin control se urmareste modul in care se asigura echilibrul financiar intre venituri si cheltuieli si se influenteaza favorabil realizarea sarcinilor economice, care sa contribuie la cresterea eficientei tuturor activitatilor agentilor economici.

       3. Functia de documentare sau functia de cunoastere si functia de evaluare permite cunoasterea proceselor care au loc in activitatea economica, a rezultatelor activitatii din structurile economice, relevarea fraudelor si depistarea cauzelor acestora, precum si identificarea actiunilor eficiente pentru a fi generalizate.Functia de cunoastere presupune o analiza riguroasa in vederea sesizarii operative a tuturor neregulilor si a eventualelor tendinte negative in activitatea agentilor economici. Ea se completeaza cu functia de evaluare a controlului financiar, care, in conditii de realitate si legalitate, stabileste, si in limita posibilitatilor individualizeaza consecintele gestionare, patrimoniale, financiare, bugetare, fiscale si sociale. Astfel, controlul participa nemijlocit la actul de conducere, furnizand date si informatii pentru fundamentarea deciziilor economico-financiare.

       4. Functia recuperatorie evidentiaza un aspect foarte important al controlului financiar, deoarece ea nu se limiteaza la prevenirea si aprecierea starii de fapt, dar actioneaza si pentru descoperirea si recuperarea pagubelor, precum si pentru stabilirea, conform legii, a raspunderii juridice. Pentru recuperarea prejudiciilor constatate, organele de control au obligatia de a stabili forma procedurala prin care urmeaza sa se faca recuperarea, pentru stabilirea integritatii avutului public.

       Formele procedurale legale de recuperare sunt: recuperarea pe cale executarii silite, recuperarea pe calea raspunderii materiale reglementata de legislatia muncii, precum si recuperarea pe calea actiunii civile in justitie.

       5. Functia pedagogica sau functia educativa si functia stimulativa permite actiuni de educare a celor care au drepturi si obligatii in formarea si utilizarea fondurilor publice. Controlul, prin rezultatele sale, contribuie la formarea deontologiei profesionale, indeosebi a celor implicate in administrarea fondurilor publice. La randul lor, persoanele care alcatuiesc corpul de control, prin nivelul de pregatire si atitudine civica, trebuie sa reprezinte un model de comportament corect, dar si intransigent. Aceasta functie se realizeaza si in combaterea manifestarilor ilegale, prin depistarea si sanctionarea lor cu fermitate.

       In acelasi timp, controlul financiar indeplineste si o serie de functii particulare, care reies din natura acestuia, cum ar fi:

-functia de masurare a posteriori ai ecarturilor (abaterii planificate anticipat)

-functia de diagnosticare a erorilor financiare pe baza ecarturilor simptomatice care afecteaza sau ameninta activitatea agentului economic

-functia de revizuire a obiectivelor sau a previziunilor viitoare, pe baza diagnosticului financiar constatat

-functia de a interveni in cadrul competentelor date, pentru redresarea sau solutionarea problemelor firmei

-functia de reglementare a activitatii firmei, prin asigurarea coerentei actiunii de control in raport cu obiectivele firmei focalizandu-se asupra activitatilor in curs de desfasurare

-functia de pregatire a agentului economic pentru luarea deciziilor, pe baza rezultatelor controlului a priori

-functia de invatare si autoinvatarea realitatilor pe care controlul le ridica in permananta, prin actiunea sa coercitiva, asupra pertinentei si a normelor legale folosite.

           2.3.Formele controlului financiar

      Controlul financiar are sarcina de a preveni angajarea de cheltuieli fara o justificare economica, de a asigura profit sporit in folosirea resurselor materiale, financiare si de munca.

       Controlul financiar se realizeaza prin anumite forme care se imbina, se completeaza reciproc si alcatuiesc impreuna sistemul integrat, general si cu caracter unitar asupra tuturor domeniilor si sectoarelor de activitate economico-sociala. Imbinarea stransa, unitara, a diferitelor forme de control asigura desfasurarea intregii activitati financiare in conformitate cu directivele stabilite, facandu-se posibila delimitarea fiecarei forme, precum si stabilirea organelor care il executa.

       Dupa modul de corelare cu interesele economico-financiare pentru care este organizat si exercitat, controlul financiar se prezinta sub doua forme: controlul financiar al statului si controlul financiar propriu la institutiile publice, care, la randul sau, este controlul financiar preventiv si controlul financiar de gestiune.

       Controlul financiar al statului cuprinde in sfera sa administrarea si utilizarea mijloacelor financiare publice precum respectarea reglementarilor financiar-contabile, in activitatea desfasurata de catre agentii economici (regii autonome, societatii comerciale etc.) in legatura cu indeplinirea obligatiilor acestora fata de stat.

       Controlul financiar preventiv, ca forma a controlului propiu, urmareste sa preintampine incalcarea dispozitiilor legale si producerea de pagube si elibereaza documente in care se consemneaza operatiile care se refera la drepturile si la obligatiile patrimoniale ale unitatii in faza de angajare si de plata in raporturile cu alte persoane juridice sau fizice.

       Controlul financiar de gestiune este controlul financiar ulterior (tinand, evident, tot de controlul propriu) care urmareste respectarea dispozitiilor legale cu privire la gestionarea resurselor materiale si banesti pe baza documentelor inregistrate in evidenta tehnic-operativa si contabila.Dupa aparenta unitatilor si competenta organelor de control exista: control departamental si control extradepartamental.

       Controlul poate fi incadrat in una dintre aceste categorii, dupa cum unitatea care controleaza si cea controlata apartin aceluiasi departament sau fac parte din departamente diferite.

       Dupa sfera si continutul lui, controlul financiar poate si de mai multe feluri, si anume:

       *controlul financiar complet are loc atunci cand sunt controlate toate sectoarele de activitate si toate operatiunile

       *controlul financiar partial se refera numai la anumite sectoare de activitate, precum si la unele sau chiar la toate operatiunile din cadrul acestor sectoare

       *controlul total cuprinde toate operatiunile si documentele care privesc activitatea unui sector pe intreaga perioada supusa controlului

       *controlul prin sondaj cuprinde numai o parte din operatiuni si documente

       *controlul complex consta in faptul ca intreaga activitate a unitatii verificare, de la problemele economice-financiare pana la problemele tehnice si de cadre se controleaza in profunzime cu specialisti in diferite domenii de activitate

       *controalele tematice urmaresc o anumita problematica (tema) cu caracter informativ pentru elaborarea unor masuri cu caracter general

       *controlul integral are ca scop controlul pe verticala atat in structurile centrale, cat si a unui anumit numar de unitati subordonate

       *controalele combinate sau mixte constau in combinarea mai multor tipuri de control pentru atingerea obiectivelor urmarite

       Multitudinea formelor de exercitare a controlului financiar pune in evidenta marea complexitate a obiectivelor care fac obiectivul verificarilor, fiind o proiectoare din unghiuri diferite a diferitelor tehnici si procedee specifice asupra realitatii economiei si a societatii.

       Controlul preventiv este un control specializat, care implica verificarea si analiza activitatii economice si financiare sub aspectul legalitatii, oportunitatii, necesitatii actelor si operatiunilor, a utilizarii  cu eficienta a fondurilor materiale si banesti precum si pentru asigurarea integritatii acestora.

       Prin acest control se urmareste sa se previna inregistrarea fenomenelor negative si disfunctionalitatea in economie prin incalcarea dispozitiilor legale. De aceea acest control trebuie sa actioneze in vederea perfectionarii activitatii tehnologice si tehnico-economice, ca un factor primordial al cresterii eficientei. El se realizeaza la toate nivelele, contribuind la mentinerea ordinii si disciplinei, la respectarea legalitatii, a principiilor liberei initiative si loialitati. Controlul financiar preventiv se exercita de catre conducatorul compartimentului financiar-contabil.

       Se supun controlului financiar preventive documentele si operatiunile ce se refera la drepturi si obligatii patrimoniale ale unitatii in faza de angajare  si de plata in raport cu alte persoane juridice si fizice.

       Documentele ce contin operatiuni supuse controlului financiar preventiv si  circuitul acestora se stabilesc de conducerile ministerelor, ale altor organe centrale de stat, prefecturilor, si regulilor autonome in functie de specificul activitatii financiare.Organizarea controlului financiar preventiv intr-o unitate are foarte mare importanta pentru evitarea partilor duble sau chiar triple, cu mijloace de plata diferite folosite concomitent, numerar, cec. In vederea exercitarii corecte a acestui control, seful compartimentului financiar-contabilul din fiecare unitate va elabora un grafic al circuitului documentelor ce contin operatiunile supuse controlului, care va cuprinde si responsabilitatea sefilor compartimentelor de specialitate imputernicit sa semneze documentele respective, care  raspund de realitatea si exactitatea datelor si legalitatea operatiunilor consemnate, prezentarea lor in termenul legal prevazut in grafic,conform instructiunilor in vederea efectuarii platilor si corecta lor intocmire.

       Controlul concomitent se exercita in timpul desfasurarii proceselor economice si financiare, simultan cu efectuarea actelor si operatiunilor legate de aceste activitati, cu scopul de a interveni pentru corectarea sau diminuarea, eliminarea deficientelor si ilegalitatilor. Prin acest control se urmareste cunoasterea operativa a modului in care se indeplinesc sarcinile si se gestioneaza patrimoniul.

       Acest control se exercita sistematic pentru asigurarea desfasurarii proceselor economico-financiare la parametrii eficienti si este efectuat din interiorul unitatii, iar datele culese in timpul controlului sunt consemnate intr-un registru de control.

       Controlul ulterior se poate exercita asupra actelor si operatiunilor economico-financiare si dupa ce acestea au fost executate fiind desfasurate de organele din afara societatii cat si de organele proprii prin actiuni periodice.Controlul este necesar sa se efectueze din mai multe considerente, si anume:

-interpretarea eronata ori necunoasterea prevederilor legale;

-lipsa de supraveghere din partea conducatorului ierarhic;

-autonomia si independenta atribuite eronate etc.

       Aceasta forma de control contribuie la identificarea, mobilizarea si formarea resurselor interne din economie, verifica legalitatea, oportunitatea si eficienta activitatilor, reface integritatea patrimoniului lezat prin frauda si se actioneaza persoanele care au incalcat reglementarile juridice.

              Controlul poate fi permanent sau periodic, total sau partial. Poate fi de asemenea grupat pe diverse sectoare ale activitatii si anume controlul de magazin, de documente etc.

Controlul poate fi impartit si dupa organele care il executa in control financiar ierarhic, control de gestiune sau control de executie. De asemenea se poate imparti si dupa modul de concretizare in urmatoarele forme: control direct, control indirect, control de drept si control faptic.




                                  CAPITOLUL II

        Metodologia de exercitare controlului

                            financiar

      Metodologic, controlul este un proces de cunoastere si perfectionare prezentand atat o latura obiectiva determinata de specificul obiectului, cat si o latura subiectiva, prin acea ca in anumite momente obiectul este simplificat.

       Metodologia de control, ca ansamblu de instrumente, metodologic si organic structurate, se utilizeaza selectiv, diferentiat in functie de natura activitatilor sau operatiunilor controlate, formele de control fianaciar, sursele de informare pentru control, natura abaterilor existente si a posibilitatilor de perfectionare a activitatii controlate.

       Metodologia de control utilizeaza atat modalitati proprii de cercetare si actiune cat si ale altor discipline, putand fi folosite o serie de metode tehnice ca: controlul financiar faptic, controlul financiar documentar, controlul financiar tematic, controlul financiar total, controlul financiar partial, controlul financiar complex, controlul financiar incrucisat, controlul financiar mixt, controlul financiar repetat, etc. Aceste metode se utilizeaza in mod selectiv si combinat in raport de circumstantele concrete diferite.

       Controlul financiar faptic este acel procedeu de stabilire reala a existentei si miscarii mijloacelor materiale si banesti si a desfasurarii activitatii economice financiare. Acest control se exercita la fata locului printr-o observare directa, constatand acele situatii ce nu rezulta din documente, ca urmare aceste doua forme de control completandu-se.

Dintre cele mai importante modalitati de realizare a controlul financiar faptic mentionam: inventarierea, observarea directa, expertiza tehnica, analiza de laborator.

       Inventarierea, ca modalitate principala de control faptic, are ca obiectiv constatarea, la un moment dat, a existentei cantitative si calitative a elementelor de activ si pasiv ale unei unitati si modul de executare a sarcinilor de catre gestionari.

       Inventarierea joaca un rol important prin faptul ca prin el se poate face comparatie intre datele stabilite si cele din documente, stabilindu-se daca exista sau nu diferente; tocmai de aceea, pentru a se stabili realitatea este necesar ca acest control sa se faca inopinat.

       Prin observarea directa, se urmareste modul cum este organizat si functioneaza un compartiment, daca se respecta prescriptiile legale in desfasurarea unei activitati, in ce masura este utilizat timpul de munca corespunzator etc. Aceasta tehnica are rolul de a stabili situatiile practice, daca personalul isi indeplineste actiunile de serviciu, aceasta facandu-se pe baza de program si inopinat.

       Expertiza tehnica si analiza de laborator sunt modalitatile controlului faptic care se folosesc pentru stabilirea integritatii valorilor materiale, realitatii unei operatii, calitatii unor produse, continutul unor anumite lucrari, volumul manoperei si cantitatii de materiale necesare pentru executarea lui.

       Controlul financiar documentar se exercita prin verificarea documentelor existente in cadrul evidentei contabile. Prin acest procedeu se stabileste realitatea, oportunitatea, necesitatea si legalitatea operatiunilor economico-financiare care se controleaza.

       Controlul financiar tematic consta in verificarea unei anumite probleme-operatiuni de casierie, evidenta si pastrarea mijloacelor materialelor banesti, retributia muncii- cu scopul de a generaliza, de a face comparatii si de a concluziona.

       Controlul financiar total se executa asupra tuturor actelor si operatiunilor ce au avut loc  in perioada de la ultimul control financiar. Este cel mai cuprinzator si sigur, insa datorita volumului mare de munca nu poate fi folosit decat la unitatile mici.   

       Controlul financiar partial presupune verificarea numai a unor sectoare din activitatea unitatii controlate si pe o anumita perioada de timp. Acest procedeu se poate efectua si prin sondaj, asupra unor acte sau operatiuni economice financiare.

       Controlul financiar complex reprezinta cercetarea intregii activitati a unitatii, de la probleme economico-financiare pana la probleme tehnice si de cadre. Acest control se realizeaza de o echipa formata din organe de control financiar si specialisti din domeniile controlate. Are avantajul cunoasterii activitatii in totalitate a unitatii, obtinandu-se date complete atat cu privire la rezultatele negative, cat si cele pozitive.

       Controlul financiar incrucisat consta in verificarea documentatiei unitatii controlate, concomitent cu o verificare a documentelor unitatilor cu care aceasta are relatii economice si financiare in scopul constatarii autenticitatii actelor si operatiunilor efectuate. Prin acest control se confirma ca datele inscrise in documentele sau evidentele controlate corespund realitatii. Acest control constituie o confirmare externa a datelor. Controlul financiar mixt presupune folosirea mai multor procedee tehnice de control, cu scopul de a realiza o mai mare eficacitate a actiunii de verificare si de a elimina dezavantajele unora dintre procedeele de control.

       Controlul financiar repetat se exercita in situatia cand rezultatele actiunii de control, efectuate anterior, sunt neconcludente, incomplete sau nesatisfacatoare, si deci, se impune cu necesitate un nou control.

       Controlul poate fi departamental sau extradepartamental, atunci cand unitatea care controleaza si ce controlata, precum si organele de control apartin aceluiasi departament sau sunt din departamente diferite.

       In concluzie se poate spune ca metodele controlului economico-financiar prezinta unele trasaturi specifice care constau in sesizarea unor fapte cu caracter general si specific din structura interna a unitatii prin intermediul cercetarii directe a fenomenelor, ca: stabilirea legalitatii, necesitatii, oportunitatii, sinceritatii si realitatii operatiunilor, stabilirea modului de indeplinire a indicatorilor calitativi si cantitativi, cunoasterea faptelor care au determinat rezultatele.

 

    3.2.Procedura executarii controlului  

                        financiar

      Procedura controlului financiar este alcatuita dintr-un ansamblu de acte si operatiuni privind organizarea, desfasurarea si valorificarea rezultatelor actiunii de control.

       Rezultatele actiunii de control sunt determinate tocmai de modul de programare si organizare, asigurandu-se astfel ordinea in munca. Procedura controlului financiar se desfasoara pe baza unui plan bine determinat, intr-o anumita ordine, care poate fi grupata pe sase etape.

       Prima etapa consta in pregatirea echipei de control financiar, prin informarea si documentarea asupra dispozitiilor legale cu privire la specificul unitatii ce urmeaza a fi controlata, actele normative cu caracter economico-financiare, analizarea actelor de control anterioare, masurile luate in urma verificarilor, sesizarilor facute de catre banca finantatoare, cele ale intreprinderilor cu care are legaturi economice. Pregatirea echipei de control joaca un rol important, deoarece da posibilitatea de a stabili problemele de baza si de a asigura calitatea controlului.

       Cea de-a doua etapa este prezentarea la unitatea in care urmeaza sa se efectueze controlul. Organele de control cer conducerii unitatii sprijinul pentru efectuarea controlului in bune conditii, prin a li se pune la dispozitie toate materialele necesare.

       A treia etapa corespunde organizarii activitatii echipei de control. Dupa constatarile facute in urma informarii, documentarii, se intocmeste un plan de lucru in care se prevad obiectivele cuprinse in tematica de control, metodele folosite etc. Cu cat acest plan este intocmit, cu atat creste calitatea controlului.

       O alta etapa reprezinta desfasurarea actiunii de control, care consta in verificarea propriu zisa a actelor si operatiilor, legalitatea, necesitatea, oportunitatea, economicitatea si realizarea acestora.

       Controlul are la baza in primul rand date din evidentele contabile, insa nu sunt suficiente, de aceea se controleaza si celelalte documente si evidente care nu sunt de natura contabila. Prin controlul tematic al documentelor si evidentelor se poate obtine un tablou complet asupra continutului operatiunilor si proceselor economice ale unitatii controlate. Procesele economice se reflecta insa clar in indicii sintetici si analitici cuprinsi in bugetele de venituri si cheltuiieli.

       Organele de control, in cazul constatarii unor fraude, deplasari, lipsuri in gestiune sau daca documentele sunt dubioase, trebuie sa se realizeze un control incrucisat. Pentru aceasta este necesar sa se ridice documentele cercetate, lasandu-se in locul lor copii. Este foarte important ca documentele sa fie ridicate imediat pentru ca acestea sa nu fie modificate sau distruse.

       In timpul controlului, in caz ca se descopera abateri, comise in mod constient sau inconstient, vinovatilor li se va cere sa dea explicatii in legatura cu acea problema.

       O alta etapa consta in redactarea actelor de control, acestea constand in fundamentarea concluziilor, a constatarilor si a masurilor propuse, prezentarea abaterilor si a dispozitiilor legale inclacate, persoanele raspunzatoare, pozitia acestora in fata echipei de control, punctul de vedere al echipei de control si concluzia definitiva. In aceasta etapa se sintetizeaza, se definitiveaza constatarile facute in timpul controlului, actele facandu-se in tot acest timp si nu la incheierea controlului, aceasta ar duce la ingreunarea valorificarii actelor.    

       Ultima etapa consta in valorificarea actiunii de control, care se concretizeaza prin luarea masurilor si urmarirea executarilor de catre unitatea care a dispus controlul, ca urmare a constatarilor facute in acte.

       Valorificarea rezultatelor are ca principal scop remedierea deficientelor. Pentru aceasta se va intocmii un plan de masuri, organelor de control revenindu-le sarcina sa acorde sprijinul necesar unitatii pentru a-l realiza.

       Putem trage concluzia ca daca se tine cont de toate aceste momente in realizarea controlului, acesta va avea eficienta dorita, descoperindu-se la timp deficientele, asigurandu-se luarea in  mod operativ a masurilor ce se impun.

           3.3.Actele controlului financiar

     

      Activitatea de control presupune in final inscrierea constatarilor organelor de control in anumite documente. Aceste documente, atat ca forma cat si ca structura, fie sunt stabilite de catre organele de control specializate in acest scop, fie sunt luate la aprecierea organelor de control.

       Constatarile stabilite in urma controlului sunt consemnate in: raportul de control, actul de constatare a contraventiilor, nota de prezentare a raportului de control si nota de expunere a concluziilor controlului.

       Raportul de control  este documentul principal al controlului care cuprinde deficientele si abaterile constatate, precum si cauzele si  consecintele asupra bunei gospodariri a unitatii controlate.

       Acest act se intocmeste pe capitole, intr-o succesiune cronologica, format din o parte introductiva, unde se trec numele organului de control, unitatea care dispune controlul, delegatia pe baza careia s-a efectuat controlul, stadiul de executare a indicatiilor obligatorii si recomandarilor, ca urmare a controalelor facute anterior, perioada in care s-a efectuat controlul. Urmatorul capitol va cuprinde deficientele constatate in legatura cu activitatea unitatii, grupandu-se pe probleme corespunzatoare obiectivelor controlate. Pentru fiecare abatere si deficienta constatata se indica: actele legale incalcate, persoanele raspunzatoare, cauzele, consecintele acestora.

       In raportul de control se consemneaza numai constatarile proprii ale echipei de control, bazate pe date si fapte precise, prezentate clar si concis in document. In raport nu se consemneaza opiniile personale ale membrilor echipei de control si nici deficientele ori faptele negative pentru care au fost luate masuri legale, inainte de inceperea controlului.In ultima parte a raportului de control, se precizeaza ca s-a incheiat controlul si au fost restituite toate documentele de care s-a folosit organul de control, se arara cate exemplare au fost incheiate si se semneaza de organul de control si conducerea unitatii controlate.

       In cazul in care se constata fapte care atrag raspunderea penala se intocmeste un act separat care este semnat si de persoanele vinovate precum si de martorii asistenti. La raportul de control se poate anexa diverse documente precum: situatii, tabele, acte, note de constatare, note explicative.

       Notele de constatare reprezinta acele acte constatatorii pentru situatii in care reconstituirea ulterioara nu este intotdeauna posibila. In aceste note se consemneaza situatii de fapt, precum si masurile luate pentru remedierea deficietelor.

       Notele explicative se intocmesc in cazul in care se constata abateri sau fraude care atrag raspundere juridica. Aceste acte sunt intocmite ca niste raspunsuri la intrebarile organelor de control, pe care le dau persoanele considerate raspunzatoare de abateri si de alte persoane care pot clarifica cauzele si imprejurarile care au determinat nerespectarea actelor normative. Ca urmare a acestor note se definitiveaza constatarile controlului.

       Procesul verbal de contraventie se incheie de echipa de control atunci cand se constata inclacarea actelor normative cu privire la disciplina financiara de personalul din unitatea controlata. Acesta cuprinde date privind faptele savarsite, date despre salariatul raspunzator, cuantumul sumei aplicate ca amenda, se poate acorda si un termen, in care sa se remedieze deficientele constatate, identitatea si semnatura martorului sau confirmarea organului constatator ca s-a incheiat in lipsa de martori.Acest act se incheie in trei exemplare astfel: unul se da contravenientului, altul organului de control care a instrumentat cazul, si un altul sectiei care executa amenda.



       Nota de prezentare a raportului de control,  reprezinta un raport personal al organului de control, cu concluzii si propuneri referitoare la abaterile constatate, care se va anexa la actele de control incheiate.In cazul in care la controlul efectuat nu se constata nici o deficienta sau fapt ilicit, nu se incheie raport de control ci o nota de expunere a concluziilor controlului, in care se vor consemna obiectivele si documentele controlate.

       In nota de expunere se pot prezenta si alte situatii care nu pot fi consemnate in raportul de control, ca de exemplu: prezentarea principalelor rezultate pozitive obtinute de unitatea controlata si care pot fi generalizate si in alte unitati. Felul in care se prezinta aceste acte de control are o importanta deosebita, de acestea depinde remedierea deficientelor si luarea masurilor de imbunatatire a activitatii unitatii controlate. Pentru o mai buna finalitate a actiunii de control, actele organelor de control trebuie sa fie clare, complete, concise, obiective, bazate pe faptele si documentele controlate.

                               

  CAPITOLUL IV

                              ANEXE

      Ministerul Finantelor, in numele statului, efectueaza, prin aparatul specializat, controlul administrarii si utilizarii mijloacelor financiare ale organelor centrale si locale ale administratiei de stat, precum si ale administratiei de stat  si verifica respectarea reglementarilor financiar-contabile in activitatea desfasurata de catre regii autonome, societatii comerciale si alti agenti economici in legatura cu indeplinirea obligatiilor acestora fata de stat.

       Aparatul specializat al Ministerului Finantelor actioneaza operativ pentru prevenirea si combaterea fraudelor, contraventiilor si infractiunilor la regimul fiscal si vamal, luand masurile prevazute de lege.

      Controlul financiar al statului se organizeaza si functioneaza in Ministerul Finantelor si se realizeaza prin:

       *Directia generala a controlului financiar de stat

       *Garda Financiara.

      Personalul Garzii Financiare este constituit pe doua structuri-comisarii si personal auxiliar-ce se subordoneaza ierarhic comisarului general. Subordonarea ierarhica impune respectarea drepturilor si obligatiilor ce decurg din relatia sef-subordonat, care, pentru comisari, are urmatoarea ierarhie: comisar, comisar-sef de divizie, comisar adjunct, sef de sectie, comisar sef de sectie, comisar general, adjunct comisar general.

       Comisarii sunt functionari publici cu studii superioare sau cu studii medii.

       Comisarii cu studii superioare sunt incadrati pe grade profesionale, avand urmatoarea ierarhie: comisar debutant, comisar principal IV, comisar principal III, comisar principal II, comisar principal I, comisar principal IA.

       Comisarii cu studii medii au urmatoarea ierarhie pe trepte profesionale: comisar debutant, comisar IV, comisar III, comisar II, comisar I, comisar IA.

       In exercitarea atributiilor legale, comisarii sunt investiti cu exercitiul autoritatii publice, beneficiind de protectie potrivit legii, iar in calitate de functionari publici care lucreaza in sistem militarizat, le este interzis sa fie membrii ai vreunui partid politic.

       Garda Financiara este pusa sub comanda unui comisar general si dispune de un aparat central, abilitat sa actioneze pe intreg teritoriul al Romaniei, si de un aparat teritorial, constituit in sectii judetene si a municipiului Bucuresti. Activitatea Garzii Financiare este coordonata de comandantul garzii.

       Sectiile Garzii Financiare au competenta de control pe teritoriul judetului (sau a municipiului Bucuresti) in care sunt organizate. Extinderea controlului se poate efectua numai cu aprobarea comisarului general sau a unui adjunct.

       Fiecare sectie a Garzii Financiare este condusa de un comisar-sef de sectie, care este subordonat comisarului general.

       Operatiunile financiar-contabile si administrative, aferente sectiilor Garzii Financiare, sunt realizate prin directiile generale ale finantelor publice si controlului financiar de stat.

       Aparatul central si cel al sectiilor Garzii Financiare se organizeaza in divizii de specialitate, conduse de catre un comisar-sef de divizie, si in alte compartimente potrivit organigramei aprobate de ministrul finantelor.

       In activitatea de conducere, comisarul general si comisarii-sefi de sectie sunt ajutati de un numar de comisari generali adjuncti si, respectiv, comisari adjuncti sefi de sectie, stabilit prin ordin al ministrului finantelor.

       Curtea de Conturi este organul suprem atat de control financiar, cat si de jurisdictie in domeniul financiar. Atributiile jurisdictionale sunt indeplinite de catre:

       A. Colegiul jurisdictional al Curtii de Conturi

       B. Colegiul jurisdictional al Camerei de Conturi Judetene

       C. Sectia jurisdictionala a Curtii de Conturi

       D. Curtea de Conturi.

       Legea organica stabileste si reguli speciale cu privire la exercitarea cailor extraordinare de atac on fata instantelor Curtii de Conturi.

                       

CAPITOLUL V

                     BIBLIOGRAFIE

      

·       Boulescu, M., Ghita, M., Control financiar si expertiza contabila, Editura Eficient, Bucuresti, 1996.

·       Boulescu, M., Ghita, M., Control Financiar, Editura Eficient, Bucuresti, 1997.

·       Chiriac Beatrice, "Garda Financiar", in Curentul, 30.07.1999.

·       Ghita, M., Trasca, M., Control financiar, bancar si fiscal, Editura Universitaria, Craiova (EUC), 1998.

·       Hofnar R., "Pregatirea si desfasurarea actiunii de control fiscal", in Controlul economic financiar, nr.1, 1997.

·       Luchian, D., Curtea de Conturi. Elemente de identitate, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 1996.

·       Mihailescu, S., V., Controlul financiar, Editura A-92, Iasi, 1996.

·       Popeanga, P., V., Controlul financiar-contabil, Ed. Tribuna Economica, Bucuresti, 1999.

·       Popescu, Gh., "Curtea de Conturi- Curtea Constitutionala a sistemului financiar" in Buletinul informativ al Curtii de Conturi, nr.1-2¤1995.

·       Boulescu, M., Curtea de Conturi; Traditie si actualitate, Editura Romfel, Bucuresti 1993.

·       Legea nr.30/22.031991 privind organizarea si functionarea controluluifinanciar si a Garzii Financiare in Monitorul Oficial, nr.64/27.03.1991.   

                                              

                                                                                                                                                             













Document Info


Accesari: 6862
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )