Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































"Creditul"

Finante












ALTE DOCUMENTE

Venituri eligibile si specificatii
DREPT FINANCIAR COMUNITAR
BANCILE COMERCIALE (DE DEPOZIT) SI ROLUL LOR IN SISTEMUL BANCAR
Notiunea de finante si premisele existentei finantelor
Notiunea de circuit financiar
Bilete examen finante
Nivelul dobanzii si factorii determinanti ai acestuia
Secretul succesului in retail bankingul european
DIFERENTIEREA OFERTEI INSTITUTIILOR FINANCIAR-BANCARE
TAXA PE VALOARE ADAUGATA IN ROMANIA

"Creditul"

1.                 Necesitatea si esenta creditului.



2.                 Functiile creditului.

3.                 Principiile creditului.

4.                 Formele creditului.

5.                 Rolul creditului īn economie. Teorii asupra creditului.

1.                Necesitatea si esenta creditului.

Existenta proceselor de producere a mar 929e42j furilor si serviciilor este imposibila fara existenta relatiilor creditare.  De aici reese si necesitatea creditului.

Fiecare agent economic, desfasurānd activitate economica, permanent schimba forma capitalului sau. Initial, capitalul exista īn forma monetara. Dupa cumpararea factorilor de productie, capitalul se transforma īn forma de productie. Dupa īncetarea procesului de producere si consumarea tuturor factorilor de producere, capitalul se transforma īn forma de marfa. Dupa realizarea marfurilor, capitalul din nou se transforma īn forma monetara. Deplasarea capitalului īncepānd cu forma monetara, prin intermediul formelor de producere si de marfa, si reīntoarcerea lui la forma monetara se numeste ciclu de rotatie a capitalului. Repetarea incontinuu a ciclurilor de rotatie - rotatie a capitalului.

Marimea capitalului necesara pentru decurgerea fara īntrerupere a rotatiei capitalului permanent oscileaza (se mareste si se micsoreaza). Marimea oscilatiilor depinde de caracterul activitatii desfasurate de agentii economici. Īn legatura cu oscilatiile capitalului, la fiecare agent, īn unele perioade, apar necesitati de mijloace banesti temporar libere (īn cazul cānd necesitatile de capital se micsoreaza), iar īn unele cazuri, apar necesitati īn mijloace banesti suplimentare (īn cazul cānd necesitatile de capital cresc). De exemplu: mijloace banesti temporar libere apar īn legatura cu formarea diferitor fonduri strategice (fondul de amortizare, de dezvoltare, etc.), iar neajunsurile de capital pot aparea īn legatura cu caracterul sezonier al procesului de producere.

Existenta īn permanenta a agentilor care au surplusuri temporare de capital, pe de o parte, si a agentilor care au necesitati temporare de capital, pe de alta parte, cauzeaza necesitatea obiectiva īn existenta unor relatii economice (un mecanism īn baza carora mijloacele banesti, temporar libere, ale agentilor economici se redistribuiesc, temporar, agentilor care necesita aceste mijloace adaugatoare).

Fara existenta acestui mecanism, apare pericolul īntreruperii activitatii acelor agenti economici, care au necesitati adaugatoare de capital. Īntreruperea activitatii acestora, īn mod direct, afecteaza activitatea partii a doua de agenti economic. Prin urmare, lipsa de redistribuire temporara, īn mod direct, cauzeaza īntreruperea activitatii majoritatii agentilor.

Relatiile economice īn baza carora se redistribuiesc mijloacele temporar libere se numesc relatii creditare.

Prin credit se subīntelege un īmprumut īn forma monetara sau īn forma de marfa acordat īn conditii de rambursabilitate, scadenta si, de regula, cu plata. Creditul exprima relatiile economice care apar īntre creditor si debitor īn cadrul procesului de redistribuire temporara a mijloacelor temporar libere.

Creditorul este unul din participantii la relatiile creditare, subiectul care acorda īmprumutul. Creditorii acorda īmprumuturi din urmatoarele surse:

1.                    mijloace proprii;

2.                    mijloace īmprumutate (bancile).

Debitorul este unul din participantii la relatiile creditare, subiectul caruia i se acorda īmprumutul.

Debitorul se deosebeste de creditor prin faptul ca el nu devine proprietarul mijloacelor īmprumutate. De aici reese obligatiunea debitorului de a folosi mijloacele īmprumutate īn modul stabilit de creditor, īn momentul acordarii īmprumutului. De asemenea, deosebirea debitorului de creditor consta īn faptul ca debitorul plateste creditorului dobānda.

Relatiile creditare pot sa apara īn urmatoarele conditii:

a)                    debitorul si creditorul sunt persoane juridice sau fizice;

b)                   creditorul si debitorul asigura responsabilitate reciproca de avere;

c)                   creditorul si debitorul sunt agenti cointeresati reciproc unul fata de altul.

Totalitatea mijloacelor temporar libere constituie piata capitalurilor creditare. Preturile pe aceasta piata (marimea dobānzii) asemanator, preturilor de pe piata marfurilor si serviciilor, depind de raportul dintre cerere si oferta.

2. Functiile creditului.

Creditul īndeplineste doua functii:

1.                   functia de redistribuire temporara a mijloacelor libere - majoritatea absoluta a mijloacelor temporar libere se redistribuiesc prin intermediul sistemului financiar al tarii, care este format din banci comerciale si institutii financiare specializate. Regulile īn baza carora se redistribuiesc mijloacele banesti se contin īn legislatia financiara a tarii.

2.                   functia de reglare a volumului masei monetare din rotatie. Marirea sau micsorarea masei monetare se īnfaptuieste īn baza operatiunilor de credit ale bancii centrale. Īn urma acestei operatiuni, mijloacele banesti se refinateaza prin operatiuni de credit ale bancilor comerciale. Manipulānd cu rata de refinantare a bancii centrale, statul are posibilitatea sa mareasca sau sa micsoreze volumul emisiei creditare (politica monetar-creditara de expansie sau politica monetar-creditara de restrictie), īn dependenta de conjunctura economica care exista pe piata.

3.                   Principiile creditului.

Principiile creditului sunt:

.                    rambursabilitate;



.                    scadenta;

.                    plata;

.                    asigurare;

.                    destinatie;

.                    caracter diferentiat īn dependenta de beneficiar.

4.                 Formele creditului.

Exista 6 forme ale creditului.

1.                   Creditul bancar - se acorda de catre bancile comerciale. Asigurarea rambursarii creditelor bancare se īnfaptuieste prin urmatoarele metode:

(                  gajul valorilor materiale;

(                  polita de asigurare;

(                  cedarea drepturilor de īncasare a veniturilor;

(                  scrisori de garantie de la terti.

Īn momentul acordarii creditului, se analizeaza starea financiara a debitorului (suficienta capitalului acestuia, lichiditatea).

Creditele bancare pot fi clasificate īn dependenta de termenul creditului:

$           pe termen scurt - < 1 an;

$           pe termen mediu - 1 - 3 ani;

$           pe termen lung - > 3 ani.

Bancile comerciale acorda credite īn limita resurselor creditare de care dispun. Resursele creditare ale bancilor comerciale sunt formate din doua parti:

- mijloace proprii (fonduri, profit);

- mijloace temporar libere atrase (» 90%).

2.                   Creditul comercial presupune acordarea īmprumutului īn cadrul afacerilor comerciale, īn forma de amānare a platii pentru marfurile si serviciile prestate. Creditul se acorda īn forma naturala, dar se ramburseaza īn forma monetara. Vānzatorul transmite marfa, īn schimbul careea nu primeste bani, dar primeste un document care contine obligatiunea cumparatorului de a chita costul marfii plus dobānda la creditul respectiv. Acest document se numeste cambie.

3.                   Prin credit de stat (public) se subīntelege creditul acordat de persoanele fizice si juridice bugetului de stat. Acest credit se acorda īn forma de emisiune de hārtii de valoare de stat. Creditul se acorda īn momentul cumpararii hārtiilor de valoare de stat. Acest credit se foloseste pentru acoperirea deficitului bugetar. Īn Republica Moldova creditul public, īn marea majoritate, se acorda de sistemul bancar, B.N.M. Creditul public trebuie sa se foloseasca pentru crearea noilor capacitati de producere, care īn viitor vor servi la completarea veniturilor bugetare. Folosirea neproductiva a mijloacelor creditului public nu creeaza posibilitatea rambursarii acestuia (plata salariilor, bursei, etc.) īn acest caz unica posibilitate de a rambursa creditul este de a emite un pachet nou de hārtii de valoare, ceea ce va duce la marirea deficitului bugetar.




4.                   Prin credit de consum se subīntelege creditul acordat pentru a fi folosit nu īn scopuri productive, ci īn scopuri de consum. Acest credit, pe de o parte, contribuie la realizarea stocurilor de productie, creānd, īn asa mod, conditiile necesare pentru continuarea ciclurilor de rotatie a capitalurilor agentilor economici (una din cauzele de iesire din criza de supraproducere), pe de alta parte, acest credit creeaza conditii necesare pentru desfasurarea activitatii persoanelor particulare. Sursa de rambursare a creditelor de consum este una din veniturile activitatii de baza ale īmprumutului.

5.                   Prin credit international se subīntelege creditul acordat de rezidentul unei tari, rezidentului altei tari sau creditul acordat de un organism financiar international (Fondul Monetar International, Banca Mondiala, etc.). Majoritatea absoluta a creditelor internationale se acorda de organismele financiare internationale. Sursele pentru acordarea acestor credite sunt formate din donatiile tarilor membre ale acestor organisme, de obicei, tarile dezvoltate cu economie de piata. Aceste credite se acorda īn valute liber-convertibile sau īn unitati monetare internationale conventionale. Acordarea acestor credite are ca scop ajutorarea tarilor putin dezvoltate, din punct de vedere economic. Acordarea lor este īnsotita de stabilirea a mai multor conditii de ordin social-politic. Creditele se acorda pe transe, īn dependenta de īndeplinirea conditiilor creditului. Supravegherea īndeplinirii acestor conditii se realizeaza prin reprezentantii permanenti ai organismelor internationale īn aceste tari si prin vizitarea periodica a tarilor de catre misiunile creditorilor. Creditele internationale creeaza posibilitatea formarii īntr-o perioada de timp scurta a:

&                      cadrului legislativ contemporan;

&                      bazei normative, īn diferite domenii de reglementare a economiei;

&                      crearea infrastructurii;

&                      modernizarea tehnologiei de producere;

&                      posibilitatea interventiei valutare, cu scopul mentinerii stabilitatii valutei nationale.

6.                   Prin credit ipotecar se subīntelege creditul rambursarea caruia este asigurata prin gajul imobilului (deseori, pamāntul). Aceasta forma a creditului este puternic dezvoltata īn tarile īn care pamāntul este obiect de vānzare-cumparare. Asigurarea creditului prin imobil este considerata una din cele mai bune forme de asigurare a creditelor. Īn cadrul sistemelor bancare ale diferitor tari exista banci comerciale specializate īn domeniul creditului ipotecar. Functionarea acestor banci se bazeaza pe legislatia speciala, care asigura posibilitatea realizarii drepturilor de proprietate gajata.

Creditul īn acelasi timp poate avea mai multe forme.

5. Rolul creditului īn economie. Teorii asupra creditului.

Rolul creditului īn economie se manifesta prin functiile pe care le īndeplineste. Cu ajutorul creditului este asigurata continuitatea ciclului de productie, apa noi edificii, activitati, etc.

Se cunosc urmatoarele teorii ale creditului:

1.                   teoria naturalista a creditului - afirma ca creditul este o simpla metoda de redistribuire temporara a mijloacelor banesti si, prin urmare, nu īndeplineste careva functii active īn economie.

Fondatorii acestei teorii au fost A. Smith si D. Ricardo. Ei afirmau ca creditul este dependent īn īntregime de procesele de reproducere si nu influenteaza deloc asupra acestor procese.

Neajunsul acestei teorii consta īn faptul ca adeptii ei recunoscānd ca creditul se afla īn dependenta de procesele de reproducere nu recunosteau influenta activa a creditului asupra acestor procese.

Īn secolul XIX adepti ai acestei teorii au fost: Say, Mak-Culoh; īn secolul XX - aceasta teorie a fost īnlocuita de teoria de creare a capitalului prin credit.

2.     teoria de creare a capitalului prin credit afirma ca creditul creeaza capitalul economiei si este factorul decisiv, care influenteaza asupra dezvoltarii economiei.

Fondatorul teoriei este Lo. El considera ca bogatia societatii poate fi marita prin acordarea de credite de banca centrala. Īn asa mod, bancile sunt o sursa nelimitata de crestere a bogatiei societatii.

La mijlocul secolului XIX economistul englez Macleod afirma ca bancile acorda credit si prin aceasta creeaza capital, si, prin urmare, creeaza bogatie. Īn acest sens el a denumit bancile "uzine de producere a capitalului".

Bancherul german Gan si profesorul austriac Shumpeter recomandau folosirea permanenta a emisiunii creditare īn scopuri de mentinere a conjuncturii economice īnalte.

Neajunsul acestei teorii consta īn faptul ca adeptii acesteea supraapreciaza functiile active ale creditului si nu tin cont de faptul ca creditul se afla īn dependenta de procesele de reproducere a marfurilor si serviciilor (sursa creditului sunt mijloacele temporar libere ale agentilor economici).













Document Info


Accesari: 7329
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )