Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































PIATA CAPITALULUI

Finante


PIATA CAPITALULUI



1.1. Piata financiara

Piata financiara este mecanismul prin care activele financiare sunt emise si introduse in circuitul economic. Pe piata financiara se efectueaza tranzactii cu titluri de valoare (in special actiuni si obligatiuni) intre emitentii si posesorii de titluri, pe de o parte, si detinatorii de capital banesc, pe de alta parte.

In sens restrans, piata financiara e reprezentata de piata titlurilor financiare. Piata titlurilor financiare e aceea in care se cumpara si se revand active financiare, fara a fi schimbata natura lor. In cea mai simpla forma a sa reprezinta o relatie directa intre detinatorul si utilizatorul de fonduri.

Notiunea de activ este abordata din mai multe puncte de vedere.

In plan juridic, activul este definit ca totalitatea drepturilor cu continut economic, aflate in patrimoniul unei persoane fizice sau juridice. Ca universalitate juridica, activul patrimonial cuprinde drepturi reale, care poarta asupra unor bunuri corporale sau necorporale si drepturi de creanta, care confera titularului, creditorul, prerogativa de a pretinde unei persoane determinate, debitorul, efectuarea unei prestatii.

Ca notiune contabila, activul reprezinta o parte a bilantului ce desemneaza marimea mijloace-lor de care dispune o firma pentru desfasurarea activitatii sale. In componenta activului intra bunuri corporale (active tangibile : pamant, cladiri, produse), bunuri necorporale (active intangibile : brevete, marci de comert), drepturi patrimoniale consacrate in titluri de valoare (actiuni, cambii), alte drepturi banesti, precum si bani in numerar si in cont.

In sens economic, activul desemneaza un bun care are valoare pentru detinatorul sau.

Activul poate reprezenta :

è o valoare de schimb, atunci cand bunul, privit ca marfa, serveste la obtinerea unui alt bun;

è o valoare de investitie, cand bunul este folosit nu pentru consum curent ci pentru valorificarea economica, adica pentru producerea de venituri in viitor.

Sintetizand, vom considera activul ca un bun apartinand unei persoane si care poate fi valorificat in activitatea economica.

In raport cu natura procesului de valorificare, activele sunt de doua tipuri:

èactivele reale - sunt constituite din bunuri corporale (tangibile) sau incorporale (intangibile) care, integrate in circuitul economic genereaza venituri in viitor sub forma de profituri, rente, chirii;

èactivele financiare - sunt materializate in inscrisuri (harti sau inregistrari in cont), care consacra drepturi banesti ale detinatorului lor, precum si drepturile acestuia asupra unor venituri rezultate din valorificarea activelor respective (dobanzi, dividende).

Activele financiare reprezinta corespondentul monetar al activelor reale si ele releva caracterul dual al economiei de piata :

- economie reala, respectiv procese materiale de producere a bunurilor si serviciilor necesare pentru consumul individual sau pentru reluarea productiei ;

- economie simbolica sau financiara adica procese de tip informational, reprezentate de miscarea banilor si a hartiilor de valoare.

In mod corespunzator, capitalul, in sensul de activ care se valorifica in timp, poate fi privit sub forma capitalului real si a capitalului financiar. Contrafata financiara a capitalului real, activele financiare, reprezentate de bani si o multitudine de titluri, joaca un rol hotarator in miscarea generala a capitalului in economia moderna; in calitate de forma financiara a unor active reale, acestea asigura reglarea vietii economice, reproductia capitalului real 949f56j , productiv; in calitate de capital financiar ele tind sa se valorifice in mod autonom[1].

Activele financiare se pot clasifica in doua mari categorii:

è active bancare, rezultate din operatiunile specifice bancilor si institutiilor asimilate; ele nu au caracter negociabil, dar prezinta un grad ridicat de siguranta (risc redus);

è active financiar nebancare, rezultate din operatiuni de investitii (plasament) si care sunt concretizate in titluri de valoare cu caracter negociabil.

Titlurile financiare reprezinta modul de existenta a activelor nebancare si pot fi definite prin cateva elemente. Titlurile financiare sunt titluri de valoare ce dau dreptul detinatorilor lor - investitorii - de a obtine, in conditiile specificate in titlu, o parte din veniturile viitoare ale emitentului.

Totalitatea titlurilor financiare ce fac obiectul tranzactiilor pe piata de capital, in speta la bursa, se mai numesc produse bursiere.

Se impart in trei mari categorii[2]:

ètitluri primare (titlurile financiare, in sens restrans) sunt cele emise de utilizatorii de fonduri pentru mobilizarea capitalului propriu - numite si instrumente de proprietate si cele folosite pentru atragerea capitalului de imprumut - numite si instrumente de datorie[3];

ètitluri derivate sunt produsele bursiere rezultate din contracte incheiate intre emitent si beneficiar si care dau acestuia din urma drepturi asupra unor active ale emitentului la o anumita scadenta viitoare, in conditiile stabilite prin contract[4].

Produsele sintetice rezulta din combinarea de catre societatile financiare a unor active diferite si crearea pe aceasta baza a unui instrument de plasament nou. Produsele sintetice pot fi realizate prin combinarea de contracte futures de vanzare si cumparare, de optiuni put si call, precum si intre diferite tipuri de futures si optiuni.

Piata de capital (valorilor imobiliare) reprezinta ansamblul relatiilor si mecanismelor prin care se realizeaza transferul fondurilor de la cei care au surplus de capital (investitori) catre cei ce au nevoie (emitenti, investitori), cu ajutorul unor instrumente specifice ( valori mobiliare )[5] si prin intermediul unor operatori specifici (societatile de servicii de investitii financiare ).

Piata de capital reprezinta o piata specializata unde se intalnesc si se regleaza in mod liber cererea si oferta de active financiare pe termen mediu si lung. Concret, este vorba despre o piata pe care se tranzactioneaza in mod liber valori mobiliare (actiuni, obligatiuni), piata ce are drept rol principal mobilizarea capitalurilor persoanelor (fizice/juridice) care economisesc (cumparatorii de actiuni si obligatiuni) si care urmaresc plasarea profitabila a acestor capitaluri; aceste fonduri sunt atrase de catre emitentii de actiuni/obligatiuni, ce sunt in cautare de capital in vederea finantarii unor proiecte de investitii.

Desigur, piata de capital prezinta interes si din alte puncte de vedere, permitand preluarea controlului asupra unor societati prin achizitii semnificative de actiuni sau obtinerea unor castiguri pe termen scurt prin specularea modificarilor de curs ale valorilor mobiliare.


1.2. Componentele pietei de capital

In functie de momentul in care se realizeaza tranzactia, piata de capital se imparte in doua segmente:

èPiata primara. Este piata pe care emisiunile noi de valori mobiliare sunt negociate pentru prima data. Concret, este vorba de procesul prin care intermediarii financiari, care de regula fac legatura intre societatea emitenta si investitori, se obliga sa plaseze valorile mobiliare nou emise in schimbul unui comision;

èPiata secundara. Odata puse in circulatie valorile mobiliare pe piata primara, acestea fac obiectul tranzactiilor pe piata secundara. Functionarea efectiva a pietei secundare se realizeaza prin intermediul pietelor de negocieri sau organizate: este in principal vorba de bursa de valori si de piata extrabursiera (sau piata OTC - Over the Counter Market).

Diferenta dintre cele doua forme organizate ale pietei de capital (bursa si piata OTC) consta in existenta unor conditii si criterii de eficienta economico-financiara, de informare a investitorilor, referitoare la numarul de actiuni puse in circulatie, etc. pentru accesul la bursa, conferind societatii cotate pe aceasta piata garantii superioare pentru investitori.

De asemenea, exista diferente intre modul de functionare si organizare a celor doua piete - bursa de valori este o piata de licitatie, in timp ce piata Rasdaq este o piata de negociere[6].

Miscarea fondurilor in economie se poate realiza in doua mari moduri :

èprin concentrarea disponibilitatilor banesti la banci si utilizarea de catre acestea a resurselor astfel atrase pentru creditarea utilizatorilor banesti;

èprin emisiunea de titluri financiare de catre utilizatorii de fonduri, pe piata financiara.

In acest din urma caz se pun in circulatie titluri financiare si odata cu ele se stabileste o retea de relatii intre emitentii de titluri, care reprezinta cererea de fonduri si cumparatorii acestora, investitorii, cei care reprezinta oferta de fonduri.

Piata de capital asigura legatura permanenta dintre emitenti si investitori, atat in momentul acoperirii cererii de capital, cat si in procesul transformarii in lichidati a valorilor mobiliare detinute.

1.2.1. Piata primara

Piata primara reprezinta acel segment de piata pe care se emit si se distribuie valorile mobiliare catre primii detinatori. Aceasta piata permite transformarea directa a economiilor in resurse pe termen lung, de care vor beneficia colectivitatile publice si private. Pe piata primara se emit valori mobiliare ce confera anumite drepturi posesorilor lor, deci celor care au calitatea de furnizori de fonduri. Prin intermediul pietei primare se pun in evidenta miscarile de capitaluri dintr-o economie, generate de catre emitenti, in calitatea lor de solicitanti de capitaluri. Aceasta piata permite finantarea agentilor economici.

Participantii pe piata financiara primara, in cadrul careia se vand si se cumpara valori mobiliare nou emise, sunt:

- solicitantii de capital : statul si colectivitatile locale, intreprinderile publice si cele private;

- ofertantii de capital : persoane particulare, agenti economici, banci, case de economii, societati de asigurare;

- intermediarii : societati de servicii de investitii financiare, banci comerciale, societati de investitii financiare care, prin reteaua proprie, asigura vanzarea titlurilor.

Pretul de vanzare al titlurilor (curs) este valoarea nominala, suma inscrisa in titlu si este un pret ferm.



Piata primara are deci rolul de a transforma activele financiare pe termen scurt in capitaluri disponibile pe termen lung. Se vand valori mobiliare emise de societatile economice care au nevoie de resurse financiare si se cumpara de catre alte entitati posesoare de economii pe termen mediu si lung.

Piata primara permite atragerea capitalurilor in scopul constituirii sau majorarii capitalului social, precum si apelarea la resurse imprumutate. De asemenea, ea ofera cadrul si posibilitatea practica ca o societate inchisa sa devina o societate comerciala deschisa, prin oferta publica de vanzare de actiuni, prin emiterea unor obligatiuni convertibile in actiuni, etc.

1.2.2. Piata secundara

Piata secundara asigura, prin intermediul bursei de valori mobiliare si al pietelor extrabursiere, atat buna functionare a pietei primare, cat si lichiditatea si mobilitatea economiilor. Investitorii au posibilitatea de a negocia, in orice moment actiunile si obligatiunile detinute in portofoliu sau pot cumpara noi valori mobiliare.

Piata secundara concentreaza cererea si oferta derivata, care se manifesta dupa ce piata valorilor mobiliare s-a constituit.

Un rol important pe piata financiara revine societatilor de intermediere a valorilor mobiliare care:

èisi asuma angajamentul de distribuire a titlurilor emise;

èefectueaza comertul cu titluri, respectiv, vanzarea - cumpararea de valori mobiliare in nume si in cont propriu;

èefectueaza intermedierea in comertul cu titluri, respectiv vanzarea - cumpararea acestora in contul tertilor.

Societatile de intermediere se pot specializa in una sau mai multe activitati:

- unele actioneaza prioritar pe piata primara, asigurand distribuirea si plasamentul noilor emisiuni,

- altele actioneaza numai pe piata secundara, fiind considerate firme de "broker/ dealer".

Piata secundara este o piata organizata care asigura operatorilor urmatoarele avantaje:

- ofera informatiile referitoare la produsul ce urmeaza a fi tranzactionat;

- informatiile despre produs si despre emitent sunt difuzate in marea masa a investitorilor;

- ofera informatii privind nivelul si miscarea pretului de piata.

Obiectivele pietei secundare sunt :

- protectia investitorilor, realizata prin transparenta, reglementarea si supravegherea pietei;

- lichiditatea pietei si stabilitatea cursului.

Caracteristic este faptul ca pe o piata de capital matura pretul este corelat cu rentabilitatea societatii cotate. Cele doua segmente de piata se interconditioneaza[7].

Piata secundara nu poate exista fara piata primara si, totodata, functionarea pietei primare este influentata de capacitatea pietei secundare de a realiza transferabilitatea valorilor mobiliare si transformarea lor in lichiditati.

Piata primara si cea secundara isi desfasoara activitatea dupa reguli specifice impuse de organismul de reglementare si supraveghere a pietei de capital.

1.3.Valorile mobiliare

In O.U.G. 28/2002, valorile mobiliare sunt definite ca fiind instrumente financiare negociabile transmisibile prin traditiune sau inscriere in cont, care confera drepturi egale pe categorie, dand detinatorilor dreptul la o fractiune din capitalul social al emitentului sau un drept de creanta general asupra patrimoniului emitentului, si sunt susceptibile de tranzactionare pe o piata reglementata. Valorile mobiliare includ :

a) actiuni;

b) titluri de stat, obligatiuni emise de administratia publica centrala sau locala si societati comerciale, precum si alte titluri de imprumut cu scadenta mai mare de un an;

c) drepturi de preferinta la subscierea de actiuni si drepturi de conversie a unor creante in actiuni;

d) alte instrumente financiare, cu excluderea instrumentelor de plata, care dau dreptul de a dobandi valori mobiliare echivalente celor mentionate mai sus prin subscriere, schimb sau la o compensatie baneasca;

e) orice alte instrumente financiare calificate de CNVM ca valori mobiliare.[8]

Valorile mobiliare sunt titluri de proprietate sau de creanta care confera titularului anumite drepturi bine stabilite asupra unor entitati ale societatii emitente. Valorile mobiliare sunt inscrisuri (documente de valoare) negociabile, ce pot fi transformate oricand in bani pe piata de capital.

In sens restrans, valorile mobiliare sunt actiunile si obligatiunile emise de o societate comerciala. Valorile mobiliare sunt instrumente negociabile emise in forma materializata sau evidentiate prin inscrieri in cont care confera detinatorilor lor drepturi patrimoniale asupra emitentului, conform legii si in conditii specifice privind emisiunea acestora. Valorile mobiliare reflecta modul de existenta al activelor bancare .

Pentru a desemna instrumentele emise si tranzactionate pe piata de capital a Romaniei se foloseste notiunea de valoare mobiliara.

Valori mobiliare pot fi: actiunile, obligatiunile, instrumentele financiare derivate sau orice alte titluri de credit, incadrate de CNVM in aceasta categorie[9].

Trei elemente esentiale caracterizeaza valorile mobiliare :

èvalorile mobiliare sunt instrumente negociabile, constand in posibilitatea transmiterii lor catre alte persoane pe baza mecanismului cerere/oferta si cu respectarea prescriptiilor imperative ale legii in vigoare;

èvalorile mobiliare pot fi emise in forma materiala sau evidentiate prin inscrieri in cont;

èvalorile mobiliare confera detinatorilor lor drepturi patrimoniale si nepatrimoniale, drepturi ce decurg din caracteristicile emisiunii de valori mobiliare[10].

Totalitatea valorilor mobiliare ce se tranzactioneaza pe o piata poarta denumirea generica de produse bursiere.

Aceasta notiune nu desemneaza strict valorile mobiliare tranzactionate la bursa, ci ansamblul instrumentelor pietei de capital, indiferent daca acestea se vand si se cumpara pe o piata de licitatii sau piata de negocieri.

Scopul emisiunii valorilor mobiliare il constituie, pe de o parte, mobilizarea capitalurilor disponibile si dispersate, iar pe de alta parte, transformarea economiilor in capital social al unei intreprinderi private sau publice, in resurse financiare destinate realizarii de investitii sau capital de imprumut.

Din punct de vedere al caracteristicilor lor, valorile mobiliare se structureaza in:

1) valori mobiliare primare, emise pentru mobilizarea capitalurilor proprii sau pentru atragerea capitalului de imprumut;

2) valori mobiliare derivate, care pot rezulta din combinarea caracteristicilor obligatiunilor cu cele ale actiunilor, pot fi contracte incheiate intre emitent si investitor (forward) sau pot fi contracte standardizate (futures si options);

3) valori mobiliare sintetice (basket securities), care rezulta din combinarea de catre societatile financiare a unor active diferite si crearea pe aceasta baza a unui instrument de plasament nou[11].

Produsele primare ale pietei de capital sunt actiunile, obligatiunile si produsele speciale generate de actiuni (drepturi de subscriere, de atribuire si warante).

In functie de modul de fructificare a plasamentelor, produsele de baza pot fi :

- valori mobiliare cu venit variabil (actiunile), caz in care nivelul remunerarii este dat de rezultatul financiar al exercitiului si de politica promovata de emitent cu privire la repartizarea profitului;

- valori mobiliare cu venit cert (obligatiuni private, titluri de renta, titluri de stat, etc.) pentru care se asigura o fructificare prin dobanda .Certitudinea decurge din faptul ca emitentul se angajeaza irevocabil sa plateasca dobanzi, indiferent de rezultatul financiar al activitatii desfasurate. In functie de conditiile emisiunii, dobanda poate fi fixa sau variabila.

1.3.1 Titlurile de proprietate: Actiunile

Actiunile sunt titluri ce atesta un drept de proprietate asupra unei parti a capitalului social al societatii emitente. Practic, proprietarul actiunilor este proprietarul unei parti din societatea emitenta, parte corespunzatoare cu numarul de actiuni detinute. Pe langa dreptul de proprietate asupra unei parti a societatii emitente, actiunile confera si alte drepturi, dintre care cele mai importante sunt:


è dreptul de a primi in fiecare an o cota parte din profitul societatii (sub forma de dividende) corespunzatoare cu numarul de actiuni detinute si cu suma alocata de conducerea societatii pentru plata dividendelor. Datorita faptului ca acest dividend poate varia (sau poate fi chiar zero), actiunile se mai numesc si valori mobiliare cu venit variabil;
è dreptul la informare cu privire la evolutia economico-financiara a intreprinderii;
è dreptul de a participa la hotararile importante cu privire la activitatea societatii, precum si la conducerea societatii, prin participarea la Adunarile Generale ale Actionarilor (AGA), respectiv prin posibilitatea de a alege si de a fi ales in consiliul de administratie al societatii;

è dreptul de proprietate asupra unei parti a activelor societatii, in cazul lichidarii (incetarii functionarii) acesteia, etc.

In momentul de fata, actiunile societatilor romanesti cotate se tranzactioneaza pe doua piete organizate: Bursa de Valori Bucuresti si societatea de bursa Rasdaq[12].
Totalul actiunilor emise de o firma constituie capitalul social. La emisiune, actiunile au o anumita valoare nominala sau paritara ("face value"), care rezulta din impartirea capitalului social la numarul de actiuni emise . Numarul de actiuni detinute de o persoana fizica sau juridica e materializat in certificatul de actiuni, care trebuie se contina :

  valoarea nominala ;




  numele companiei emitente ;

  numarul de actiuni emise ;

  un numar de inregistrare dat de organul de control al pietei financiare ;

  un numar de identificare a titlului ;

  un desen greu de reprodus, pentru a impiedica falsificarea certificatului;

  semnatura persoanei autorizate din partea firmei emitente ;

  data ;

  numele persoanei fizice sau juridice care poate utiliza certificatul de actiuni, daca actiunile sunt nominative ;

  numarul de actiuni la care se refera certificatul.

In literatura de specialitate anglo-saxona, se asociaza actiunii 2 elemente :

- "drept de actionar " (stock) care exprima dreptul detinatorului (actionar) asupra societatii emitente. Acest drept e reprezentat prin documentul descris mai sus si anume " certificatul de actionar" (stock certificate);

- "actiunea" (share) ca unitatea dreptului actionarului din capitalul social al firmei emitente. Aceasta parte din capital reprezentata de o actiune, este indivizibila.

Din punct de vedere al drepturilor pe care le confera, actiunile se impart in:

comune, care sunt mai cunoscute si dau detinatorului lor legal :

- dreptul la vot in AGA

- dreptul la dividend

preferentiale, care dau dreptul la un dividend fix, ce este platit inaintea dividendului pentru actiunile comune, in schimb ele nu dau drept la vot[13].

Actiunile sunt emise in cele 2 forme :

- actiuni la purtator - sunt anonime, iar societatea nu cunoaste numele actionarilor. Dematerializarea valorilor mobiliare nu a facut sa dispara titlurile la purtator; din contra, actiunile dematerializate sunt in cea mai mare parte la purtator, iar depozitarii au obligatia de a pastra secretul profesional privind posesorii lor;

- actiuni nominative - actiuni care contin numele actionarilor asa cum sunt acestea mentionate in registrul societatii, alaturi de toate modificarile de titluri ce afecteaza repartitia capitalului social.

Societatea cunoaste toti actionarii si poate imediat sa dezvaluie aparitia unui nou actionar. Se disting 2 tipuri :

- actiuni nominative pure - presupun tranzactionarea lor la sediul social al societatii cotate, asigura convocarea rapida a AGA, gestiunea si efectuarea de tranzactii de vanzare sau cumparare prin curtaje echivalente in sistemul bancar. Actionarii beneficiaza automat de un supliment de 10% la dividend daca si-au pastrat actiunile timp de mai mult de 2 ani;

- actiuni nominative administrative - depozitate intr-o banca ce detine dreptul de a le pastra si administra.

Felul actiunilor va fi stabilit prin contract de societate si statut; in caz contrar, ele vor fi considerate la purtator[14].

Conform legii 31/90 actiunile sunt definite ca fractiuni din capitalul social si desemneaza raportul juridic dintre actionar si societate.

Caracteristicile:

              sunt fractiuni ale capitalului social care au o valoare nominala;

              sunt fractiuni egale ale capitalului social(exista si exceptii);

              sunt indivizibile;

              sunt instrumente negociabile.

Principala obligatie a actionarului e aceea de a efectua plata varsamintelor datorate[15].

1.3.2 Titlurile de creanta: Obligatiunile


Obligatiunile reprezinta un titlu de creanta asupra societatii emitente. Concret, societatea emitenta are nevoie la un moment dat de un imprumut si emite obligatiuni. Cumparatorii obligatiunilor imprumuta societatea emitenta cu suma pe care au platit-o pentru cumpararea obligatiunilor.

Obligatiunile nu confera aceleasi drepturi ca si actiunile, dar posesorul lor beneficiaza de o dobanda periodica fixa (din acest motiv, obligatiunile numindu-se valori mobiliare cu venituri fixe) si, la expirarea perioadei de imprumut, de rambursarea sumei platite pentru cumpararea obligatiunilor. Exista o mare varietate de tipuri de obligatiuni, dupa modul de rascumparare si de plata a dobanzii, garantii, etc.

Obligatiunile sunt instrumente de credit, pe termen mediu si lung, emise de societati comerciale sau de organisme ale administratiei de stat centrale si locale.

Obligatiunile certifica detinatorului dreptul de a incasa o dobanda si de a recupera suma investita dintr-o data, la scadenta, sau in transe pe durata de viata. Obligatiunile sunt titluri de creanta negociabile.

Emitenti ai obligatiunilor sunt statul si colectivitatile locale precum si agentii economici care isi procura pe aceasta cale resurse imprumutate, renuntand la creditul traditional sau complementar cu acesta. Investitorii pe piata obligatiunilor sunt persoanele fizice si juridice din tara si strainatate care detin capitaluri banesti temporar libere.

Dupa modul de identificare a detinatorului obligatiunile pot fi:

- la purtator, caz in care drepturile conferite revin posesorului;

- nominative, avand specificat numele posesorului;

Dupa tipul de venit pe care il genereaza, obligatiunile pot fi :

- cu dobanda, care sunt emise la valoare nominala, valoare care se ramburseaza la scadenta si genereaza venituri din dobanzi care se platesc in conformitate cu conditiile emisiunii;

- cu cupon zero, denumite si obligatiuni cu discount (cu reducere) care sunt emise la un pret de emisiune decat valoarea nominala ce este platita la scadenta.

Dupa forma in care sunt emise, obligatiunile pot fi:

- materalizate, emise pe suport de hartie;

- dematerializate, inscrise prin inscriere in cont pe suport magnetic.

Dupa gradul de protectie a investitorilor, sunt:

- garantate cu anumite active;

- negarantate, ce reprezinta imprumuturi pe termen lung si sunt emise de catre societati fara nici o garantie specifica.

In practica internationala, piata obligatiunilor s-a diversificat foarte mult, utilizandu-se, alaturi de obligatiunile clasice noi tipuri de obligatiuni:

-   obligatiuni cu bonuri de subscriere, care combina o obligatiune clasica simpla cu un drept negociabil;

-   obligatiuni de participatie, in cadrul carora rata dobanzii si pretul de rambursare sunt fixate la un nivel minim in momentul emisiunii, dar acestea pot fi majorate in conformitate cu rezultatele financiare obtinute de debitor;

-   obligatiuni convertibile in actiuni. Detinatorul actiunii are dreptul ca in cadrul unui termen fixat prin contractul de emisiune (2-4 luni) sa-si exprime operatiunea de convertire a titlurilor in actiuni.

Obligatiunile convertibile comporta doua tipuri de rata a dobanzii:

- o rata variabila pe perioada ce se scurge din momentul emiterii obligatiunii si data inceperii dreptului de convertire, rata la stabilirea careia se tine seama de faptul ca detinatorul are acest avantaj, fiind mai mica decat cea a pietei;

- o rata egala cu dobanda pietei practicata la obligatiunile ce nu vor fi convertite in perioada de optiune si care, la expirarea acestei perioade devin obligatiuni clasice sau ordinare.

Obligatiunile indexate: emitentul isi asuma obligatia de a actualiza valoarea acestor titluri in functie de un indice in comun acord cu investitorul. Indexarea se aplica: asupra dobanzii, asupra pretului de rambursare, asupra ambelor elemente .Scopul indexarii este de a asigura investitorului posibilitatea recuperarii reale a capitalului investit si implicit, realizarea unor venituri comparabile cu alte tipuri de plasament

-   obligatiuni cu dobanda variabila .Emitentul se obliga sa modifice rata dobanzii pe durata de viata a obligatiunii, pentru a asigura o fructificare in conformitate cu conditiile pietei;

-   obligatiuni speciale cu cupon ce poate fi reinvestit - OSCAR [16]-. Acestea permit detinatorului sa aleaga intre a primi cupon de dobanda in numerar sau de a primi obligatiuni identice cu cele initiale.

1.3.3. Alte instrumente

Actiunile si obligatiunile sunt singurele instrumente tranzactionate in tara noastra la acest moment, din pacate. Totusi, noua legislatie a pietei de capital stabileste cadrul legal pentru implementarea unor noi instrumente si operatiuni in tara noastra, precum: conturile in marja, vanzarile in absenta, contractele de report, tranzactionarea drepturilor si a optiunilor pe actiuni, etc. Ramane de vazut in ce termen si in ce conditii aceste noi instrumente vor fi adoptate in tara noastra.

O.U.G. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investitii financiare si pietele reglementate, reglementeaza in art.2 pct.18 instrumentele financiare, altele decat valorile mobiliare:

- titlurile de participare la organismele de plasament colectiv in valori mobiliare;

- instrumentele financiare derivate;

- contractele de report;

- alte instrumente financiare calificate astfel de C.N.V.M.

Instrumentele financiare derivate sunt reglementate in acelasi act normativ si sunt reprezentate prin contractele futures, options precum si alte active calificate de C.N.V.M. ca instrumente financiare derivate.

Valorile mobiliare derivate sunt instrumente negociabile sau standardizate care confera operatorului anumite drepturi viitoare privind tranzactionarea activului suport. Acestea se reprezinta sub forma contractelor la termen si a optiunilor.

Contractele la termen sunt de doua tipuri :

- contracte forward;



- contracte futures.

1.3.3.1. Contractele forward

 

Contractul forward este un acord dintre doi operatori, prin care vanzatorul se angajeaza sa livreze la o data viitoare un anumit activ suport, iar cumparatorul sa efectueze plata pe baza unui pret predeterminat la data incheierii contractului.

Conform O.U.G. 27/2002 contractele FORWARD sunt definite ca si contractele ce creeaza pentru parti obligatia de a vinde, respectiv de a cumpara o anumita marfa la un pret convenit in momentul incheierii tranzactiei si care se executa prin livrarea efectiva a marfii si plata pretului la o anumita data viitoare[17].

Obiectul contractului, cantitatea, pretul si scadenta sunt elemente negociate si prestabilite in momentul incheierii contractului. Castigul sau pierderea operatorului va fi stabilita la scadenta, fiind generata de diferenta dintre cursul activului suport la scadenta si pretul aceluiasi activ, predeterminat prin contract.

Contractul este finalizat prin livrarea/primirea efectiva a activului suport si achitarea pretului prestabilit al acestuia[18].

.

1.3.3.2.Contractele futures

Cele mai utilizate valori mobiliare derivate la noi in tara in prezent sunt contractele futures. Un contract futures reprezinta o obligatie pentru a vinde sau a cumpara la un moment viitor (numit scadenta) o cantitate determinata dintr-o marfa, un activ financiar sau monetar (numit activ suport), la un pret si conform unor specificatii standardizate stabilite in momentul incheierii contractului (in prezent). La scadenta are loc o operatiune inversa celei initiale (de cumparare sau vanzare), castigandu-se sau pierzandu-se diferenta dintre preturile celor doua operatiuni. Activul suport poate fi: o marfa ale carei caracteristici sunt standardizate (petrol, cereale, cacao, etc.), o valuta, un indice bursier, o rata dobanzii, etc. Contractele futures pe marfuri sau valute se pot executa fie cu, fie fara livrarea fizica a activului respectiv. La noi in tara toate contractele futures se deruleaza fara livrarea fizica a activului. Prin tranzactionarea la bursa, contractele futures au un curs pe piata, rezultat din cerere si oferta.

Contractele futures sunt contracte standardizate care creeaza pentru parti obligatia de a vinde sau de a cumpara un anumit activ suport la data scadentei si la un pret convenit la momentul incheierii tranzactiei[19].

Contractul futures este un contract standardizat cu privire la: natura activului suport, cantitatea tranzactionata si scadenta. Pretul contractului nu mai este fix, ca in cazul contractului precedent, ci variabil, deoarece contractul acesta este actualizat zilnic sau marcat la piata.

Lichidarea contractului futures se poate realiza prin precedarea/primirea activului ce constituie obiectul contractului fie printr-o operatiune de sens contrar, respectiv printr-o compensare pe pietele futures.

In concluzie, un contract futures este un titlu financiar derivat, el cotand la bursa, iar pretul sau curent reflectand pretul activului de baza. Se observa ca preturile futures si cele cash pentru o marfa sau un activ financiar evolueaza in acelasi sens si tind sa se egalizeze spre scadenta contractului futures.

Conturile in marja sunt conturile care evidentiaza sumele, valorile sau bunurile necesare garantarii pozitiilor deschise, precum si drepturile dobandite si obligatiile asumate[20].

Contractele de report sunt contracte in care o parte cumpara valori mobiliare cu plata imediata, cu revanzarea simultana, la termen si pe un pret determinat, a unor valori mobiliare de aceeasi specie si cu remiterea efectiva a valorilor mobiliare date in report, in conformitate cu dispozitiile art.74-76 din Codul Comercial[21].

1.3.3.3. Contracte options

Un contract options reprezinta un drept (dar nu si o obligatie) de a cumpara (optiune de tip CALL) sau de a vinde (optiune de tip PUT) un activ financiar (o actiune, un contract futures, etc.) la un moment viitor si la un pret prestabilit in prezent (numit pret de exercitare). Cumparatorul contractului options poate decide daca isi va exercita sau nu optiunea de cumparare sau vanzare a activului, in functie de propriile interese si previziuni. Pentru acest drept de optiune cumparatorul trebuie sa plateasca vanzatorului in momentul incheierii tranzactiei o suma de bani numita prima. Valoarea primei este cea care se negociaza la bursa si face obiectul cererii si a ofertei.

Astfel, pierderea cumparatorului este limitata la prima pe care o plateste vanzatorului contractului. Daca previziunile sale nu se confirma, cumparatorul nu este obligat sa-si exercite optiunea, pierzand numai prima. Daca previziunile sale se confirma, cumparatorul va exercita optiunea. In ceea ce priveste vanzatorul, castigul sau este prima incasata de la cumparator; Vanzatorul nu are nici o putere de decizie cu privire la exercitarea optiunii, el asteptand decizia cumparatorului in acest sens.

In tara noastra contractele options au fost introduse pentru prima data la BMFMS, aceasta fiind la acest moment singura piata din Romania unde se tranzactioneaza optiuni. Acestea confera cumparatorului dreptul dar nu si obligatia de a cumpara sau vinde un contract futures la un pret prestabilit, pe perioada de valabilitate a contractului.

Caracteristici ale valorilor mobiliare :

-   sunt titluri negociabile ce se tranzactioneaza conform dreptului comercial;

-   sunt drepturi fungibile;

-   sunt cotate sau susceptibile de a fi cotate la bursa;

-   produc sau sunt susceptibile de a produce venituri.

Sunt drepturi incorporate care confera titularului acestora mai mult decat un simplu drept personal asupra societatilor emitente, inclusiv drepturi derivand din calitatea de asociat al acesteia.

Caracterul negociabil, faptul ca pot fi vandute de detinatori inainte de scadenta si transformate in lichiditati, reprezinta o importanta deosebita pentru piata de capital, pentru rolul pe care il are aceasta in dezvoltarea si functionarea economiei nationale[22].



[1] Stanciu, I- Finante.Teoria pietelor financiare.Finantarea intreprinderilor.Analiza si gestiunea financiara. Editura Economica, Bucuresti, 1997

[2] Popa I - Bursa-organizare, functii, experiente, Colectia Bursa, Bucuresti, 1993

[3] Popa I - op. Bursa-organizare, functii, experiente

[4] Popa, I - op. Bursa-organizare, functii, experiente

[5] S. Fatu, Piata romaneascǎ de capital privitǎ din interior, editura Vox, 1998,

[6] www.kmarket.ro

[7] S.Fatu-Piata romaneasca de capital-privita din interior,Ed.VOX,1998

[8] OUG 28/2002- privind valorile mobiliare, serviciile de investitii financiare si pietele reglementate-art.2 pct.40-Monitorul Oficial 238 din 9 aprilie 2002

[9] Gallois D - Bursa, origine si evolutie, Editura Teora, Bucuresti, 1997

[10] S. Fatu - Piata romaneasca de capital-privita din interior,Ed.VOX,1998

[11] Voineagu V. Ghilic-Micu B. - Eficienta bursiera, Tribuna Economica Nr 3/1995

[12] www.kmarket.ro

[13] Negoescu Ghe., Bontas C. - Institutia Bursiera, Ed. Evrika, Galati, 1999,

[14] Negoescu Ghe. - Piata de capital, Ed. Alter Ego Cristian, 1998,

[15] S. Fatu - Piata romaneasca de capital-privita din interior,Ed.VOX,1998

[16] Popa, I - Bursa, organizare, functii,

[17] OUG 27/2002 - privind pietele reglementate de marfuri si instrumentle financiare derivate, art. 4 pct. 9, M.Of. nr 232

[18] Popa I, - Bursa . Tehnica tranzactiilor, Ed. Adevarul, Bucuresti, 1993

[19] OUG 27/2002 - art. 4, pct. 10

[20] OUG 27/2002 - art. 4, pct. 8

[21] OUG 28/2002 - art. 2, pct. 8

[22] Negoescu Ghe. - Op.Piata de capital Ed.Alter Ego Cristian,Galati,1998












Document Info


Accesari: 12800
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )