Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































Sistemul bancar in Romania

Finante












ALTE DOCUMENTE

Investitorii
Piata monetara si echilibrul ei
NECESITATEA DE A COMBATE SPALAREA BANILOR
INDICII DE ANOMALIE PENTRU INSTITUŢIILE FINANCIARE NON-BANCARE
Salariul
BURSA DE VALORI
NORME METODOLOGICE DE UTILIZARE A UNOR CONTURI CONTABILE SPECIFICE ACTIVITĂŢII FONDURILOR DESCHISE DE INVESTIŢII
Constiuirea societatilor comerciale bancare
Cadrul legal al activitatii bancilor
Secretul profesional

 

 



CUPRINS

CAPITOLUL I Sistemul bancar in Romania Pg. 5

1.1 Scurt istoric al bancilor Pg. 5

1.2 Cadrul legislativ al desfasurarii activitatii bancare

in Romania Pg. 7

1.2.1 Legea bancara nr. 58 / 1998 Pg. 7

1.2.2 Legea nr. 83 / 1998 privind procedura

falimentului bancilor Pg. 10

1.2.3 Legea nr. 101 / 1998 privind statutul BNR Pg. 11

1.2.4 Legea nr. 21 / 1999 privind prevenirea si

sanctionarea spalarii banilor Pg. 13

CAPITOLUL II Activitatea de creditare la BCR - SA Caras -

Severin. Tipuri de credite acordate intreprinderilor mici si

mijlocii Pg. 15

2.1 Tranzactionarea creditelor Pg. 15

2.1.1 Definitia creditului bancar si a celui

comercial Pg. 17

2.1.2 Trasaturile creditului bancar Pg. 17

2.1.3 Conditiile avute in vedere la tranzactionarea

creditelor Pg. 18

2.2 Credite in functie de factorii timp si destinatie Pg. 19

2.3 Facilitati posibile Pg. 41

2.4 Efectele contractarii creditelor asupra economiei

intreprinderilor mici si mijlocii Pg. 44

2.4.1 Costul creditului bancar pe termen scurt Pg. 44

2.4.2 Costului creditului bancar pe termen lung Pg. 48

2.5 Greseli comise de banci, de natura sa duca la aparitia

unor imprumuturi problematice (neperformante) Pg. 51

2.5.1 Greseli comise la inceput Pg. 51

2.5.2 Greseli comise dupa ce a fost acordat imprumutul Pg. 51

2.5.3 Greseli comise cand problema este recunoscuta Pg. 51

2.5.4 Recomandari pentru administrarea imprumuturilor

problema Pg. 51

CAPITOLUL III Gestionarea riscului in activitatea bancara Pg. 53

3.1 Riscul bancar Pg. 53

3.1.1 Definitia riscului bancar Pg. 53

3.1.2 Clasificarea riscului bancar Pg. 53

3.1.3 Gestionarea globala a riscului bancar Pg. 54

3.2 Riscul de lichiditate Pg. 55

3.2.1 Gestionarea lichiditatii bancare Pg. 55

3.2.1.1 Gestionarea pozitiei monetare.

Rezervele minime obligatorii Pg. 55

3.2.2 Gestionarea pozitiei lichiditatii Pg. 56

3.2.3 Indicatorii lichiditatii bancare. Raportul de

lichiditate Pg. 56

3.3 Riscul ratei dobanzii Pg. 58

3.3.1 Definirea riscului ratei dobanzii Pg. 58

3.3.2 Factorii care influenteaza aparitia si dezvoltarea

riscului ratei dobanzii Pg. 58

3.3.3 Gestionarea riscului ratei dobanzii Pg. 58

3.4 Riscul insolvabilitatii (de capital) Pg. 59

3.5 Riscul valutar Pg. 60

3.5.1 Definirea riscului valutar. Componentele expunerii

la riscul valutar Pg. 60

3.5.2 Indicatorii riscului valutar Pg. 60

3.6 Riscul de tara Pg. 61

3.6.1 Definirea riscului de tara Pg. 61

3.6.2 Componentele riscului de tara Pg. 61

3.6.2.1 Riscul politic Pg. 61

3.6.2.2 Riscul economic Pg. 62

3.6.2.3 Evaluarea facuta de agentii de evaluare Pg. 62

3.7 Riscul de banca Pg. 62

CAPITOLUL IV. Riscul in activitatea de creditare Pg. 64

4.1 Riscul tranzactiei Pg. 64

4.2 Riscul clientului si al garantiei Pg. 64

4.3 Riscul creditarii debitorilor unici Pg. 65

4.3.1 Societatea de grup Pg. 65

4.3.1.1 Tipuri de grupuri Pg. 65

4.3.1.2 Definirea notiunii de grup Pg. 66

4.3.1.3 Controlul societatii - mama Pg. 66

4.3.1.4 Metode de consolidare a conturilor Pg. 67

4.3.2 Analiza riscului pentru debitorii unici Pg. 68

4.3.3 Metode de cuantificare a riscului in activitatea

de creditare Pg. 69

4.3.3.1 Analiza aspectelor nonfinanciare Pg. 69

4.3.3.1.1 Date generale despre societate Pg. 69

4.3.3.1.2 Tipul de proprietate Pg. 69

4.3.3.1.3 Conducerea societatii Pg. 69

4.3.3.1.4 Personalul Pg. 70

4.3.3.1.5 Afacerea Pg. 70

4.3.3.1.6 Situatia financiara Pg. 72

4.3.3.2 Analiza aspectelor financiare Pg. 72

CAPITOLUL V. Studiu de caz: Analiza situatiei economico -

financiarea unui agent economic si a oportunitatii contractarii

unui credit bancar Pg. 84

BIBLIOGRAFIE Pg. 98

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 1

SISTEMUL BANCAR %N ROM#NIA

1.1 SCURT ISTORIC AL B~NCILOR

Babilon, cu aproape patru milenii in urma; temple, palate, ziduri gigantice se infatisau privirii, impreuna cu pietre pe care a fost daltuita legiunea.

Sus, purtator al insemnelor puterii si stand pe tron, apare intruchipat insusi divinul SHAMASH, zeul soarelui si al justitiei. El dicteaza. %n fata lui, in picioare, primeste cu smerenie inteleptele porunci HAMURAB, marele rege al Babilonului.

Mai jos se asterne legea. Din multele randuri sapate in stanca neagra, supusii afla legile dupa care trebuie sa se conduca si osandirile dupa fapte potrivnice, de incalcare. Acolo, in Babilon, ca o dovada a infloririi economice si dezvoltarii relatiilor de schimb, s-a considerat necesara inscrierea unor norme privind feluritele invoieli dintre oameni, fiind graitor faptul ca zeci de parafe ale stravechiului cod cuprind reguli precise privitoare la primirea si acordarea de imprumuturi, asezarea si plata dobanzilor, folosirea inscrisurilor doveditoare, constituirea de garantii, impartirea obligatiilor, depunerea in depozit, in bunuri, totul dovedind cata grija se impunea cand erau mari valori si trebuie realizate castiguri, un privilegiu intangibil.

Capital, imprumut, dobanda erau deci notiuni cunoscute si legiferate din cele mai vechi timpuri, de la inceputurile organizarii vietii economice si sociale.

Considerate sacre, inviolabile, templele au reprezentat cu mult timp in urma locuri de preferinta pentru adapostirea resurselor vitale si a avutiilor, iar casta preotilor nu s-a limitat la marea putere spirituala exercitata in baza credintelor religioase, ci a cautat sa adauge si forta mai concreta pe care o conferea bogatia, mai cu seama in forma cea mai concentrata si producatoare de castig-banii.

%mprumuturi in produse si in metal pretios acordau in lumea antica si marii proprietari funciari, negustorii bogati, ca si unii afaceristi ce incepusera deja sa se specializeze in tranzactii monetare, reusind sa acumuleze insemnate avutii.

Dupa anul 1100 cand comertul,schimbul, platile si creditul incep sa ia o mare amploare, se poate consemna inceputul nasterii bancilor. Astfel, in epoca de prosperitate si inflorire a Cetatii Venetia intre anii 1000 si 1150, nevoile banesti au obligat-o sa ceara supusilor un imprumut fortat de 1% asupra veniturilor. Realizarea acestui imprumut si admiinistrare sumelor a necesitat existenta unui organism care sa preia aceasta sarcina.

%n anul 1609 este infiintata BANCA AMSTERDAMULUI, sub auspiciile municipalitatii marelui centru comercial si condusa de patru consilieri alesi anual. Banca putea efectua toate categoriile de operatiuni - primiri in depozit, schimb monetar, plati. Creditele puteau fi acprdate numai cu conditia prin stocul de metal pretios si erau purtatoare de dobanzii in jur de 5%, ceea ce marcheaza o radicala deosebire de practicilecamataresti care dainuiau la aceea vreme. Tot in AMSTERDAM a luat fiinta si prima bursa de valori.

Se spune astfel ca prima banca, in adevaratul sens al cuvantului, ar fii institutia infiintata la 1171, de dogele MICHEL XI, sub numele de Banca de Venezia, cu scopul principal de a faca operatiuni de administrarea banului public pentru Cetate.

%n Germania, in anul 1619 s-a infiintat Banca de Hamburg, la inceput o banca de depozit, iar mai tarziu o banca de plati prin virament.

%n anul 1621 i-a fiinta la NURENBERG o banca cu acelasi scop ca si Banca de Hamburg.

La inceputul secolului al XIX-lea, mica casa a evreului ANCER MAYER din FRANKFURT AM MEIN a devenit puternica BANC~ A LUI ROTSCHILD, cu sucursale la Londra, Paris, Viena, Berlin, Neapole, fiind bancherul multor capete incoronate.

%n a doua parte a seculului al XIX-lea au aparut si s-au dezvoltat si alte banci: DARMSTADTERBANK, DI SKONTO GESELLSCHAFT, DEUTSCHE BANK, DRESDNER BANK. Multa vreme acestea au fast cele mai mari patru banci din Germania. Apar apoi in Franta - CREDIT MOBILIER si CREDIT FONCIER din Paris, iar la Londra, MIDDLE BANK si LlOYD'S BANK.

Asemenea mari banci, prin stimularea platilor fara numerar, au dat nastere caselor de compensatii (clearing) care, in mod permanent s-au dezvoltat, ajungand la actualala forme complexe de decontare, utilizate in activitatea bancara internationala.

Cu timpul, bancile s-au dezvoltat astfel incat au devenit uriase forte financiare cu puternice influente in viata economica si politica a lumii contemporane.

%n tara noastra, dupa nesfarsite discutii si repetate amanari, in 1857 a inceput sa functioneze Banca Nationala a Moldovei, cu sediul la Iasi, creata in urma demersurilor financiarului NULANDT, care a primit concesiunea domneasca si a retinut 90% din actiunile emise. Afacerea a fost viciatade la pornire, pentru ca bancherul strain urmarea speculatiile de actuni si nu a varsat decat o suma modesta din capitalul subscris. De remarcat insa ca pe lista datornicilor vremii figurau nume importante, precum oameni politici (Sturza, Ghica, Raznovanu, Catargi, Mavrogheni). Dupa un an de functionare, Banca Nationala a Moldovei a dat faliment.

Prima societate bancara viabila si-a inceput activitatea in anul 1866 la Bucuresti, sub denumirea de Banca Romaniei, initial cu atributii de banca de emisiune si de scont, dar dupa modificare ulteripara a statutelor dispare privilegiul emiterii de bancnote, ramanand o activitate pur comerciala.

%n 1873 a fost infiintat Creditul Funciar, unele cu capital strain, dar procesul ramanea lent si in anul 1890 numarul lor se ridica doar la 7, iar in 1900 la 26, pentru ca in 1915 sa existe in Romania 220 de banci.

La data de 17.04. 1880 a luat fiinta Banca Nationala a Romaniei, cu dreptul exclusiv de a emite bilete de banca la purtator. Majoritatea actiunilor acestei banci il detinea un grup restrans de persoane si de personalitati ale vietii economice si politice, in frunte cu familia Bratianu, afirmandu-se in acea vreme ca Banca Nationala a Romaniei era banca partidului liberal.

Mai este de mentionat faptul ca in anul 1912 existau 9 mari banci care detineau 314 din totalul depunerilor, in timp ce restul de 176 de societati bancare existente in tara detineau doar 114. Cele 9 mari banci erau reprezentate de:

1.) Banca Romaneasca

2.) Banca de Scont

3.) Banca Agricola

4.) Banca Comertului din Craiova, toate cu capital autohton si

5.) Banca Marmorosch Blanck & Co

6.) Banca de Credit Roman

7.) Banca Gennerala Romana

8.) Banca Comerciala Romana

9.) Bank of Romania, cu participare de capital strain.

1.2 Cadrul legislativ al desfasurarii activitatii bancare in Romania

 

1.2.1 Legea bancara nr. 58 / 1998

Procesul de tranzitie conduce economia romaneasca din starea de economie planificata, dirijata, superconcentrata in politica dirijista a statului, unic orchestrator al intregii vieti economico - sociale a tarii si declarat magician al transformarilor pe care le concepe, le transpune in practica si pe care le autoapreciaza ca reusite, indiferent de rezultatele obtinute si, mai ales, de interesul demonstrat de cei care purtau numele de beneficiari ai acestor realizari spre o economie a pietei libere, in care toate procesele economice se nasc, se transforma sau isi afla sfarsitul in practica nemijlocita a pietei, care se demonstreaza a fi cel mai necrutator judecator al experientei economice prin care trece o tara.

Evenimentele care au generat schimbarea au gasit putinele banci (caci in perioada anterioara nu se poate vorbi despre un sistem bancar, datorita lipsei de coeziune specifice unui sistem) in postura de organe de control economico - financiar ale statului, menite sa controleze si sa raporteze organelor centrale politice si de sinteza situatia constatata, uneori nu cea existenta, ci aceea cosmetizata, care sa corespunda idealurilor concepute de la centru.

Alaturi de Banca Nationala a Romaniei existau: Banca pentru Agricultura si Industrie Alimentara; Banca Romana de Comert Exterior si Banca de Investitii, trei banci specializate care inspectau si deserveau agentii economici din profilul de activitate careia ii erau destinate.

Anul 1990 a cunoscut primele transformari in domeniul bancar: bancile existente si-au largit sfera clientilor, angajandu-se in operatiuni specifice cu noii agenti economici: persoane fizice angrenate in activitati economice, asociatii familiale si apoi societatile comerciale cu capital privat. Odata cu acest moment, pe care actele normative emise l-au stabilit la 01.12.1990, Banca Nationala a Romaniei isi intra in drepturile si obligatiile sale de banca centrala in sistem. %n lunile urmatoare se trece la elaborarea unei legislatii adecvate, care este adoptata de Parlamentul Romaniei la 29.03.1991, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei la 03.04.1991 si care isi incepe aplicabilitatea odata cu intrarea in vigoare, la 03.05.1991.

Cadrul legislativ astfel creat era reprezentat de Legea nr. 33 / 1991 privind activitatea bancara si de Legea nr. 34 / 1991 privind statutul BNR.

Procesul elaborarii unei noi legi bancare, rezultat al actiunii concertate a specialistilor din banca centala, bazata pe experienta inregistrata in anii aplicarii legislatiei din 1991, ca si a punctelor de vedere exprimate de specialisti ai institutiilor financiar - bancare internationale, coroborate cu cele ale reprezentantilor institutiilor statului (Guvern, ministerul Finantelor, Ministerul Justitiei, Consiliul pentru Reforma, Consiliul Legislativ) a dus, in cele din urma, la adoptarea, la 05.03.1998, de catre cele doua camere ale Parlamentului Romaniei, a Legii nr. 58 / 1998 - Legea bancara, care a fost promulgata prin Decretul nr. 86 / 1998 al Presedintelui Romaniei, publicandu-se in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 121 / 23.03.1998.

%n conformitate cu prevederile art. 92 alin. 1 din lege, aceasta a intrat in vigoare la 30 de zile de la data publicarii sale in Monitorul Oficial al Romaniei, data de la care vechiul cadru legislativ - legea nr. 33 / 1991 cat si alte reglementari - enuntate in art. 94 din lege sau calificate prin acelasi text de lege, ca avand continut sau dispozitii contrare - s-a abrogat.

Noua lege bancara se demonstreaza a fi un act normativ de tip modern, sistematizarea in capitole si sectiuni fiind determinata de obiectul pe care-l reglementeaza fiecare diviziune, realizandu-se totodata corelarea cat mai functionala intre acestea.

Primul articol din lege, reluand un concept inscris in art. 1 al Legii nr. 33 / 1991, instituie, in primul alineat, principiul potrivit caruia "activitatea bancara in Romania se desfasoara Prin Banca Nationala a Romaniei si prin banci". De la inceput se observa ca legiuitorul adopta termenul de "banci" in loc de "societati bancare". Aceasta schimbare nu este datorata modificarii naturii juridice a acestor entitati, caci, in alineatul 2, legiuitorul se grabeste sa afirme "constituite ca societati comerciale" ci in ea trebuie sa vedem optiunea sa pentru terminologie generica, indeobste cunoscuta sI utilizata de banca, cat sI premiza unei legislatii care sa reglementeze variate tipuri de banca.

Din lege rezulta clar faptul ca autorizarea desfasurarii unei asemenea activitati se poate acorda exclusiv persoanelor juridice. Referitor la domeniul de aplicare al Legii nr. 58 / 1998 art. 2 stabileste expres ca legea se aplica bancilor - persoane juridice romane si sucursalelor din Romania ale bancilor, persoane juridice straine.

Partial, legea este aplicabila si persoanelor juridice care fac transfer intebancar de fonduri.

Legea cuprinde interdictii cu caracter general, care au menirea de a protegiui activitatea bancara, bancile cat si persoanele care ar putea fi dezavantajate de anumite activitati de natura bancara.

Fondatorii sau actionarii semnificativi trebuie sa corespunda nevoii garantarii unei gestiuni sanatoase si prudente a bancii si in acest scop, in textul de lege, sunt invocate motive pertinente. Astfel, puterea financiara a acestora este concludenta pentru a se aprecia daca actionarii semnificativi (definitI prin lege ca participand cu cel putin 5% la capitalul social al bancii) au resurse financiare pentru a asigura partea din capital la care s-au angajat.

Practica a evidentiat situatii in care un actionar semnificativ - persoana juridica - angajat sa participe la capitalul social cu miliarde de lei demonstra, prin documentatia depusa, ca rezultatele sale sunt de putine sute de milioane de lei, ceea ce era clar pentru oricine ca nu are capacitatea de a-si asigura, legal, participatia angajata la capitalul social.

Sursa fondurilor afectate pentru obtinerea unei participatii la o banca trebuie sa o reprezinte veniturile proprii si nicidecum sa fie rezultatul unui credit obtinut. Autorizatia de functionare a unei banci sau a unei sucursale de banca peroana juridica straina, isi produce efectele pe intreaga perioada cuprinsa intre data emiterii sale si data retragerii ei de catre aceeasi autoritate care a emis-o. Banca Nationala a Romaniei este indrituita sa retraga autorizatia de functionare a unei entitati bancare in situatii bine determinate.

Cu privire la conducatorii bancii, art. 25 instituie anumite cerinte:

a.) referitor la studii, se cere ca acestia sa fie licentiati, ceea ce implica ca trebuie sa detina o licenta a unei institutii de invatamant superior

b.) experienta profesionala este asigurata de cerinta minimala de a fi lucrat cel putin 5 ani in activitatea financiar - bancara

c.) probitatea morala si profesionala este ilustrata de cerinta de a nu fi cauzat, prin activitatea sa, falimentul unei societati comerciale

d.) garantarea modului de asigurare a conducerii bancii se realizeaza prin asumarea obligatiei celor numiti in aceste functii de a exercita exclusiv functia respectiva sI de a locui pe perioada exercitarii functiei in Romania De asemenea, referitor la fiecare banca exista cerinta ca cel putin unul dintre conducatori sa fie cetatean roman. Conducatorul bancii este in acelasi timp si presedinte al consiliului de administratie si al comitetului de directie din care fac parte, conform art. 26, toti conducatorii bancii.

Cenzorii unei banci, conform art. 28, pot fi atat persoane fizice cat si juridice.

%n sectiunea consacrata cerintelor de capital se poate sesiza o modificare substantiala fata de vechea reglementare. Daca Legea nr. 33 / 1991, la art. 6, alin. 2, prevedea ca Banca nationala a Romaniei va stabili "cota minima de varsamant la momentul subscrierii, care nu poate fi mai mica de 50 % precum sI perioada de subscriere" iar la art. 8, alin. 1 ca acest capital social subscris "trebuie varsat integral in termen de pana la doi ani de la data constituirii societatii bancare", art. 40, alin. 1 din legea nr. 58 / 1998 este categoric in a stabili ca la momentul subscrierii capitalul social trebuie varsat integral. %n acelasi spirit s-a mentinut si prevederea din vechea lege privind forma baneasca a capitalului social, care la un moment dat suferise modificari prin prevederile Ordonantei Guvernului nr. 40 / 1996, potrivit careia capitalul social al unei banci poate avea si o alta componenta, respectiv imobilele destinate sediilor de banca.

O noutate o constituie prevederile alin. 4 al art. 40 in ceea ce priveste capitalul de dotare care se cere a fi mentinut in permenenta de catre sucursalele bancilor straine sI al carui nivel este corespunzator celui al capitalului social minim stabilit pentru bancile, persoane juridice romane.

Persoana care doreste sa dobandeasca calitatea de actionar semnificativ (definita in art. 3 din lege) trebuie sa obtina aprobarea prealabila a Bancii Nationale a Romaniei, atat la obtinerea calitatii, cat si ulterior, ori de cate ori majorarea participatiei sale atinge o proportie reprezentand multiplii de 5% astfel incat autoritatea legala de supraveghere sa poata cunoaste cu exactitate participatia fiecarui actionar semnificativ.

O referire speciala a legii se impune cu privire la contractele de credit bancare si cele accesorii constituite in scopul garantarii creditului bancar care, prin vointa legiuitorului, constituie titluri executorii. Aceasta dispozitie se demonstreaza a fi binevenita in activitatea bancara, deoarece practica a scos in evidenta o multitudine de situatii cand debitorii, cu buna sau cu rea credinta, nu si-au mai onorat obligatiile, bancile fiind confruntate cu o avalansa de litigii datorate creditelor neperformante.

Legiuitorul a diferentiat competenta in materie de constatare a faptelor care constituie incalcari ale disciplinei bancare sI respectiv, de aplicare a masurilor si sanctiunilor prevazute de lege. Astfel, daca prima activitate se realizeaza de personalul Bancii Nationale a Romaniei, imputernicit in acest sens de unul din membrii conducerii executive a institutiei, cealalta activitate este data in competenta exclusiva a unuia dintre membrii conducerii executive, guvernator sau viceguvernator. Aceasta abordare este justificata si de faptul ca numai aceste persoane - in conformitate cu prevederile Legii nr. 101 / 1998 privind Statutul Bancii Nationale a Romaniei - sunt abilitate a reprezenta direct autoritatea nationala de supraveghere bancara.

Dispozitiile finale ale legii cuprind norme care stabilesc reglementari de principiu, de o importanta deosebita:

a.) instituirea unui registru bancar, in care Banca Nationala a Romaniei evidentiaza autorizatiile emise si care este accesibil permanent publicului

b.) caracterul unitar al sistemului bancar este intarit prin posibilitatea legala creata, potrivit careia bancile pot sa se organizeze intr-o asociatie profesionala

c.) extinderea aplicarii regimului autorizarii supravegherii prudentiale si reglementarilor Bancii Nationale a Romaniei si la alte institutii decat bancile, abilitate prin lege sa desfasoare activitati bancare

d.) publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei - partea I - a tuturor reglementarilor si ordinelor emise de Banca Nationala a Romaniei in aplicarea acestei legi, cu scopul de a asigura o larga publicitate a tuturor actelor normative in domeniu, emise de autoritatea in materie

Dupa cum se poate constata, noua lege bancara, elaborata in urma unei ample experiente teoretice si practice capatate in materie se demonstreaza, in ciuda unor neimpliniri, a fi calitativ superioara vechii reglementari, si ofera mult mai multa incredere in valoarea sa, care o face capabila sa asigure intarirea sistemului bancar, atat in ansamblu, cat si in fiecare componenta a sa. Ca orice act normativ, si noua lege bancara insufla speranta ca ne aflam in prezenta unei reglementari care sa poata asigura viabilitatea sistemului bancar, prin intermediul instrumentelor pe care le ofera.

1.2.2. Legea nr. 83 / 1998 privind procedura falimentului bancilor

Legea privind procedura falimentului bancilor nr. 83 / 1998 a fost promulgata de presedintele Romaniei la 15.04.1998 si a intrat in vigoare la 22.05 1998, la aproape doi ani de la declararea de catre Banca Nationala Romaniei a doua actiuni judiciare impotriva societatilor bancare "Dacia Felix' si "Credit Bank - Renastera Creditului Romanesc" in baza prevederilor legii privind procedura reorganizarii si lichidarii judiciare (falimentului) nr. 64/1995.

La elaborarea legii s-au avut in vedere anumite elemente concrete, potrivit carora in cazul "Credit Bank", de exemplu, nici dupa doi ani, instanta de judecata nu a ajuns sa se pronunte asupra contestatiei bancii care a afirmat inca din luna 1996 ca nu este in incetare de plati. Astfel s-a ajuns la ideea unei legi separate si in general la acceptatrea ideii unei reglementari separate pentru situatia in care o banca a incetat platile, tinandu-se seama de faptul ca in unele tari in legile privind falimentul exista capitole separate care trateaza falimentul unei banci, sau exita chiar legi distincte.

Legea nr. 83 / 1998 are drept principala caracteristica eliminarea fazei de reorganizare sub controlul instantei si urgentarea procedurilor prin stabilirea unor termene scurte in care tribunalul sa se pronunte in legatura cu starea de faliment a unei banci si sa declanseze procedurile de lichidare.

Art.1 precizeaza ca legea se aplica numai bancilor aflate in stare de insolvabilitate, adica:

a.) nu au onorat integral creantele certe, lichide si exigibile, de cel putin 30 de zile, ori

b.) valoarea obligatiilor unei astfel de banci depaseste valoarea activului sau.

Lichidatorul este desemnat cu acordul Bancii Nationale a Romaniei (art. 3 lit. a) tocmai pentru a evita o procedura indelungata in care judecatorii ar trebui sa se convinga singuri asupra compatibilitatii aptitudinilor mannageriale ale prezumtivilor lichidatori cu situatia concreta a bancii aflata in incetare de plati, deoarece atributiile unui lichidator intr-o banca presupun o suma de decizii privind continuarea sau intrerupurea unor operatiuni, stabilirea nivelului ratelor dobanzilor aferente pasivelor bancii debitoare etc.

Judecatorul sindic, la randul sau, confruntat cu o serie de probleme bancare, de stricta specialitate, poate cere ( art. 6) si opinia Bancii Nationale Romaniei in calitatea sa de autoritate de supraveghere bancara.

Referitor la reglementarea conditiilor de sesizare a tribunalului, apar o serie de noutati fata de reglementarile din legea nr. 64/1995.

Prima noutate consta in enumerarea la art. 12, a celor care pot introduce cererea de declansare a procedurii falimentului si anume banca debitoare, creditori ai acesteia sau Banca Nationala Romaniei (chiar daca nu are calitatea de creditor).

Majoritatea expertilor banncari sunt de acord ca o "banca bolnava" trebuie eliminata rapid din sistem, pentru a preveni aparitia asa- numitului "risc sistemic" care poate avea consecinte extrem de grave pentru econemia tarii respective. %n consecinta, potrivit art. 13 procedura de faliment a unei bancii se porneste, de regula, dupa constatarea de catre banca centrala ca masurile de supraveghere speciala (prin care s-a incercat redresarea bancii) nu au dat rezultat, neputand fi evitat falimentul.

Posibilitatea constatarii situatiei de faliment este prevazuta la art. 19, stabilindu-se ca tribunalul se va pronunta asupra contestatiei in termen de 10 zile si ca noutate, ca acest termen poate fi prelungit o singura data, cu inca 10 zile.

O reglementare specifeca sistemului bancar este si cea din art. 19 alin. 4, potrivit caruia "hotararea judecatoreasca privind inceperea procedurii falimentului bancii debitoare va fi comunicata de indata Fondului de garantare a depozitelor in sistemul bancar, in vederea aplicarii reglementarilor privind plata depozitelor garantate".

1.2.3 Legea nr. 101 / 1998 privind Statutul Bancii Nationale a Romaniei

 

%n primul capitol al legii se precizeaza faptul ca "Banca Nationala a Romaniei este banca centrala a statului roman, avand personalitate juridica", disparand vechea formulare care stabilea ca BNR este organ al statului in timp ce Legea nr. 33 / 1991 privind activitatea bancara se preciza ca, de fapt, BNR este si banca centrala a statului roman si .organ unic de emusiune.

Prin aceasta lege sunt prevazute si politicile pe care trebuie sa le elaboreze si sa le aplice banca centrala, in numar de cinci (monetara, valutara, de credit, de plati si de autorizare si supraveghere prudentiala bancara) cat si legatura dintre aceste politici si politica generala a statului.

{i in ceea ce priveste rezervele minime obligatorii se poate constata o alta conceptie. Astfel, nivelul dobanzilor bonificate de Banca Nationala a Romaniei nu poate fi mai mic decat nivelul ratei dobanzii medii la depunerile la vedere practicate de bancile comerciale, iar pentru depozitele in valuta, rezervele minime obligatorii se constituie numai in valuta.

Se mentine (art. 12) obligatia persoanelor juridice autorizate sa desfasoare operatiuni valutare sa raporteze la Banca Nationala a Romaniei, in formele stabilite de aceasta, toate tranzactiile valutare efectuate.

Ca o particularitate a noilor reglementari, s-a renuntat la implicarea bancii centrale in monitorizarea tranzactiilor suspecte de a servi spalarii banilor, alegandu-se varianta creerii unui organism separat, care va functiona ca o agentie guvernamentala pentru analiza informatiilor referitoare la aceste tranzactii. %n acest sens a fost promulgata Legea Spalarii Banilor.

Problema deschiderii de conturi curente la Banca Nationala a Romaniei este reglementata in art. 22, iar serviciile de compensare, depozitare si plata fac obiectul; art. 24, in timp ce o noutate apare la art. 25 si anume colectarea si difuzarea, contra cost, de date si informatii privind incidentele de plati si riscurile de creditare in sistemul bancar.

Supravegherea bancara este reglementata in capitolul V, sub aspectul atributiilor care revin Bancii Nationale a Romaniei, stabilindu-se baza legala a competentelor bancii centrale in a autoriza si apoi a supraveghea prudential bancile.

%n capitolul VI sunt tratate operatiunile pe contul statului si se reglementeaza functionarea Trezoreriei statului, operatiunile cu trezoreria statului si operatiunile cu titluri de stat. Aceste norme sunt in mare parte diferite de cele din Legea nr. 34 / 1991, datorita caracteristicilor functionarii Trezoreriei statului in ultimii ani si noilor reglementari adoptate.

Capitolul VII se intituleaza "Operatiuni cu aur si active externe" fiind prevazute normele care reglementeaza atributiile Bancii Nationale a Romaniei in stabilirea si mentinerea rezervelor internationale sI administrarea acestora. De un interes aparte sunt prevederile art. 31, alin. 1, lit. a, din care rezulta implicit posibilitatea de a depozita in strainatate aur, activitate in urma careia se poate obtine, prin dobanzile oferite de banci straine, o anume cantitate de metal pretios (acest lucru nu ar fi posibil prin tezaurizarea in tara a intregii rezerve de aur).

Conducerea Bancii Nationale a Romaniei este asigurata de Consiliul de administratie, numit de Parlament, pe o perioada de 6 ani, cu posibilitatea reinnoirii mandatului.

[inand cont de aprecierile pozitive cu care a fost intampinata noua lege si de reglementarile care constituie, fara indoiala, un pas inainte in perfectionarea cadrului legal necesar activitatii bancii centrale, legea este si utila si necesara, dar ca, pe termen mediu sI lung, o serie de prevederi ar trebui reanalizate, tinandu-se seama de aspectele care rezulta din aplicarea in practica a legii si din semnalele din sistemul bancar, in special, din ansamblul sistemului financiar - bancar in general. Sistemul bancar romanesc trebuie sa fie puternic si astfel, sa determine si rezultate mai bune ale economiei romanesti, caci alta alternativa nu poate fi luata in considerare. Cum spunea si Plinius "cei slabi au numai numai speranta, dar nici o scapare".

1.2.4 Legea nr. 21 / 1999 privind prevenirea si sanctionarea spalarii banilor

 

Legea nr 21 / privind prevenirea si sanctionarea spalarii banilor a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 18 / 21.01.1999, fiind promulgata de presedintele Romaniei la data de 16.01.1999.

Unul din motivele principale de ingrijorare pentru toate tarile il constituie spalarea banilor "murdari" obtinuti pe cai ilicite, in sfera economiei subterane. Institutiile care intra sub incidenta acestei legi sunt bancile, sucursalele bancilor straine, insitutiile de credit, institutiile financiare, societatile de asigurari si reasigurari, agentii economici care desfasoara activitati de jocuri de noroc ori de amanet, persoanele fizice si juridice care acorda asistenta de specialitate juridica, notariala, contabila, financiar - bancara, precum si orice alta persoana fizica sau juridica, prin acte si fapte savarsite in afara sistemului financiar - bancar (Capitolul II, art. 8). Persoanele juridice mentionate au obligatia sa stabileasca identitatea clientilor pentru orice tranzactie a carei limita minima, in lei sau in valuta, reprezinta echivalentul a 10.000 euro, indiferent daca tranzactia are loc printr-o singura operatiune sau prin mai multe operatiuni care au legatura intre ele.

Cerintele de identificare nu vor fi impuse societatilor de asigurari si reasigurari in legatura cu politele de asigurare de viata, daca prima de asigurare sau ratele de plata anuale sunt mai mici sau egale cu echivalentul in lei al sumei de 1.000 de euro ori prima unica de asigurare platita este, in echivalent lei, pana la 2.500 de euro. Daca ratele de prima periodice sau sumele de plata anuale sunt ori urmeaza a fi marite in asa fel incat sa depaseasca limitasumei de 1.000 de euro, respectiv 2.500 de euro, in echivalent lei, se va cere identificarea clientilor.

%n vederea aplicarii prevederilor prezentei legi se infiinteaza Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor, organ de specialitate cu personalitate juridica, in subordinea Guvernului, cu sediul in municipiul Bucuresti. Oficiul are ca obiect de activitate prevenirea si combaterea spalarii banilor, scop in care primeste, analizeaza, prelucreaza informatii si sesizeaza autoritatile abilitate prin lege. Oficiul este format din cate un reprezentant al Ministerului Finantelor, Ministerului Justitiei, Ministerului de Interne, Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie, Bancii Nationale a Romaniei, Asociatiei Romane a Bancilor si Curtii de Conturi, numiti in functii, pe o perioada de 5 ani, prin hotarare a Guvernului.

Legiuitorul a impus membrilor oficiului indeplinirea unor conditii; astfel, la Capitolul III, art. 8, se precize se cere ca membrii oficiului sa indeplineasca urmatoarele conditii:

- sa fie licentiati si sa aiba cel putin 10 ani vechime intr-o functie economica sau juridica;

- sa aiba domiciliul in Romania;

- sa aiba numai cetatenia romana;

- sa aiba exercitiul drepturilor civile si politice;

- sa se bucure de o reputatie profesionala si morala nestirbita

Conform Capitolului IV, art. 23, constituie infractiunea de spalare a banilor si se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 12 ani:

a.) schimbarea sau transferul de valori, cunoscand ca acestea provin din savarsirea unor infractiuni: traficul de stupefiante; nerespectarea regimului armelor si munitiilor in forma agravanta; nerespectarea regimului materialelor nucleare sau al altor materii radioactive; nerespectarea regimului materiilor explozive; falsificarea de monede sau de alte valori; contrabanda; santajul; lipsirea de libertate in mod ilegal; inselaciunea in domeniul bancar, financiar sau de asigurari; bancruta frauduloasa; furtul si tainuirea de autovehicule; nerespectarea regimului de ocrotire a unor bunuri; traficul de animale ocrotite in tarile lor; comertul cu tesuturi si organe umane; infractiunile savarsite prin intermediul calculatoarelor; infractiunile savarsite cu carti de credit; infractiunile savarsite de persoane care fac parte din asociatii de infractori; nerespectarea dispozitiilor privind importul de deseuri si de reziduuri; nerespectarea dispozitiilor privind jocurile de noroc; in scopul ascunderii sau disimularii originii ilicite a acestora, precum si in scop de tainuire sau de favorizare a persoanelor implicate in astfel de activitati sau presupuse ca s-ar sustrage consecintelor juridice ale faptelor lor;

b.) ascunderea sau disimularea naturii reale a provenientei, apartenentei, dispozitiei, miscarii proprietatii bunurilor sau a dreptului asupra acestora, cunoscand ca aceste bunuri provin din savarsirea unei din infractiunile prevazute la litera a.)

c.) dobandirea, posesia sau utilizarea de bunuri, cunoscand ca acestea provin din savarsirea uneia dintre infractiunile prevazute la litera a.)

Acoperirea, initierea, aderarea sau sprijinirea sub orice forma, in scopul savarsirii infractiunii de spalare a banilor, se pedepseste cu inchisoare de la 5 la 15 ani. Tentativa se pedepseste.

Capitolul V, art. 27 prevede ca limita minima a tranzactiei poate fi modificata de Guvern, la propunerea oficiului.


CAPITOLUL II

Activitatea de creditare la BCR - SA Caras - Severin. Tipuri de credite acordate intreprinderilor mici sI mijlocii

 

2.1 Tranzactionarea creditelor

 

Capital, imprumut, dobanda erau notiuni cunoscute si legiferate din cele mai vechi timpuri, de la inceputurile organizarii vietii economice si sociale. Considerate sacre, inviolabile, templele au reprezentat cu mult timp in urma locuri de preferinta pentru adaposturile de resurse vitale si de avutii, iar casta preotilor nu s-a limitat la marea putere spirituala exercitata in baza credintelor religioase, ci a cautat sa adauge si forta mai concreta pe care o conferea bogatia, mai cu seama in forma cea mai concentrata si producatoare de castig - banii.

De-a lungul timpului, banii au inceput sa capete tot mai clar rolul de sustinere a activitatilor, de mijlocire a schimburilor, fiind recunoscuti ca masura a valorii, devenind principala forma de reprezentare a avutiei, in diverse forme de existenta.

Activitatea tuturor firmelor, a intreprinderilor mici si mijlocii, dar si a marilor unitati din diverse sectoare de activitate, a devenit dependenta de finantarea prin diverse cai, de procurarea de mijloace banesti necesare pentru continuarea si extinderea activitatii. %n acest sens bancile au rolul de a asigura - in conditiile existentei unei tendinte de profitabilitate si a unei minime sigurante in afaceri - necesarul de lichiditati cu care agentii economici se pot confrunta la un moment dat. Acest necesar de lichiditati are multe cauze, dintre care enumeram cateva:

- neincasarea la timp a unor creante, fapt care, coroborat cu o inflatie accentuata, contribuie la decapitalizarea rapida a intreprinderii;

- lipsa posibilitatilor de valorificare a productiei, in conditiile mentinerii la plata a drepturilor salariale;

- neachitarea la scadenta a obligatiilor fata de terti, fapt care genereaza penalitati care de cele mai multe ori ajung sa depaseasca valoarea obligatiei de plata initiale;

- aparitia unor oportunitati de afaceri, care necesita finantare suplimentara, ceea ce face ca agentul economic respectiv sa se vada pus in imposibilitatea de a beneficia de aceasta in afara sistemului bancar;

- lipsa de incredere a unor parteneri de afaceri, care pretind plata cash, sau ofera diverse facilitati (discount) in cazul platii cash, impunand apelarea la credite bancare etc.

Acestea sunt doar cateva dintre motivele care determina agentii economici sa se adreseze bancii cu cerinta de a imprumuta bani.

Locul si importanta creditului in economie sunt date de rolul acestuia, prin functiile pe care le indeplineste. %n primul rand, creditul indeplineste o functie distributiva prin faptul ca mobilizeaza resursele banesti disponibile la un moment dat in economie, redistribuindu-le apoi prin acordare de imprumuturi catre anumite ramuri, sectoare sau domenii de activitate, care au nevoie de finantare.

De asemenea, creditul sporeste puterea de actiune productiva a capitalului punand astfel in miscare fortele latente si contribuind la cresterea avutiei reale a societatii. Deci, prin creditarea agentilor economici economiile sterile sunt transformate in capitaluri productive. %n plus, operativitatea asigurata procurarii de noi capitaluri da posibilitatea unei elasticitati mai mari in economie, favorizand orientarea cat mai rapida a investitiilor spre ramurile sau activitatile rentabile, asigurand o mai mare posibilitate de adaptare la cerintele pietelor interne si externe si contribuind pe aceasta baza la cresterea eficientei marginale a capitalului. Tot prin functia distributiva, creditul participa la cresterea gradului de centralizare si concentrare a capitalului.

O importanta deosebita o are creditul in procesul transformarii economiilor in investitii. Asa cum arata economistul englez J. M. Keynes, intr-o economie de piata dezvoltata ecuatia fundamentala in realizarea echilibrului macroeconomic este:

S = I

unde S = economiile

I = investitiile

Orice individ poate economisi o anumita suma de bani, mai mare sau mai mica, in functie de venitul si comportamentul sau economic. Economisirea necontinuata de investire constituie insa o tezaurizare si reprezinta un factor dezechilibrant, deprimant pentru economie, ducand la recesiune cu toate formele sale.

Prin faptul ca la acordarea creditului este verificat modul cum urmeaza a fi utilizata suma primita de catre intreprinzator, creditul joaca un rol de diminuare a initiativelor paguboase.

Creditul are si importanta functie de emisiune monetara. Dupa ce, prin interventia ideii de credit s-a ajuns la moneda fiduciara, adica la biletele de banca, prin intermediul unor solide institutii de credit s-au creat multiple alte instrumente si tehnici de plata care au dus la diminuarea folosirii numerarului si la cresterea in mari proportii a monedei scripturale. Prin aceasta s-a asigurat si o importanta reducere a cheltuielilor cu circulatia banilor, noile tehnici si instrumente de plata oferite de existenta creditului facand fata in cele mai bune conditii cresterii exponentiale a volumului tranzactiilor economice. De exemplu, daca anumite marfuri, a caror producere are un caracter sezonier (cerealele, de plilda) ar fi aduse pe piata toate in momentul obtinerii lor, oferta ar deveni disproportionat de mare in raport cu cererea si am asista la o cadere spectaculoasa a preturilor, care ar fi urmata apoi (dupa o perioada in care s-ar ajunge la raritatea marfurilor respective) de o situatie inversa (o cerere neacoperita de oferta si o urcare exagerata a preturilor). Pentru evitarea unor astfel de fluctuatii generatoare de risipa si perturbatoare ale echilibrului economic se foloseste instrumentul pentru creditare - warant - care ofera proprietarului marfurilor respective posibilitatea obtinerii cu anticipatie, cel putin partial, a contravalorii acestora.

Prin reglarea ratei dobanzii creditul poate ajuta la controlul fenomenului inflationist. Nu se poate trece cu vederea nici rolul pe care il are creditul in finantarea deficitului bugetar al statului, acolo unde este cazul, sub forma creditului public.

Acestea au fost, pe scurt, principalele avantaje care decurg din existenta si utilizarea creditului. Trebuie insa subliniat faptul ca, pe cat de util si de avantajos este creditul ca veriga de functionare a economiei nationale, pe atat de periculos si dezavantajos devine atunci cand nu este utilizat in conformitate cu cerintele sale si ale echilibrului economic general.

Cel mai mare pericol il constituie folosirea lui abuziva, determinata de iluzia ca prin sine insusi creditul reprezinta avutie. Supercreditarea duce la grave dezechilibre economice, monetare, generand, atunci cand ia proportii, inflatia. De asemenea, utilizarea creditului pentru finantarea unor activitati economice insuficient fundamentate poate duce la dezechilibrul structural in economie, la disproportii intre ramurile si sectoarele ei de activitate. O folosire abuziva a creditului poate stimula si o o exacerbare a operatiunilor speculative, o crestere a capitalului fictiv, care poate ajunge la crahuri financiare.

2.1.1 Definirea creditului bancar si a celui comercial

 

Creditul reprezinta schimbul unei valori monetare prezente contra unei valori monetare viitoare. Etimologic, cuvantul CREDIT vine de la cuvantul latinesc CREDITUM, care semnifica a crede, a avea incredere.

Principalele elemente ale creditului:

- schimbul in timp;

- subiectii raportului de creditare (creditor / debitor);

- promisiunea de rambursare;

- scadenta - momentul rambursarii;

- dobanda - pretul creditului;

Se face distinctie intre creditul comercial si creditul bancar.

Creditul comercial presupune acordarea de credit sub forma de marfa in urma unei intelegeri intre creditor / vanzator si debitor / cumparator.

Creditul bancar presupune acordarea de credite sub forma baneasca, fiind obligatoriu ca unul dintre subiecti sa fie banca.

2.1.2 Trasaturile creditului bancar

Principalele trasaturi ale creditului bancar sunt:

1.) Subiectele raportului de credit sunt creditorul (banca) si debitorul (agentul economic in cazul nostru);

2.) Promisiunea (angajamentul) de rambursare;

3.) Riscurile probabile generale, care pot fi:

3.1) Riscul de rambursare care consta fie in intarzierea platii, fie in incapacitatea de plata a debitorului;

3.2) Riscul de imobilizare care survine la banca sau la detinatorul de depozite, care nu este in masura sa satisfaca cererile titularilor de depozite, din cauza unei gestiuni nereusite a creditelor acordate;

4.) Termenul de rambursare, care poate fi:

4.1) 24 de ore, pe pietele monetare (operatiunile overnight);

4.2) pe termen scurt, mediu si lung;

5.) Dobanda reprezinta pretul creditului, se stabileste in conventia de credit si este negociabila.

6.) Tranzactia reprezinta in fapt operatiunea de acordare a creditului.

7.) Consemnarea si transferabilitatea. Acordarile de credit sunt consemnate prin inscrisuri, instrumente de credit. Prin intermediul transferului de credit se realizeaza cesiunea creantei.

2.1.3 Conditii avute in vedere la tranzactionarea creditelor

Activitatea de creditare are la baza principiul prudentei si are in vedere, in primul rand, viabilitatea si realismul afacerilor, in vederea identificarii si evaluarii capacitatii de plata a agentului economic care solicita creditul bancar, respectiv capacitatea de a genera venituri si lichiditati ca principala sursa de rambursare a creditului si de plata a dobanzilor. Determinarea capacitatii de plata a clientilor se face prin analiza aspectelor financiare si nefinanciare ale afacerilor, atat din perioadele expirate cat si din cele prognozate.

Analiza si acordarea creditelor au in vedere influenta factorilor externi asupra proiectelor propuse de agentii economici care solicita creditele, respectiv aspectele nefinanciare care pot avea efecte neprevazute asupra desfasurarii afacerilor si rambursarii creditelor. Bancile au obligatia sa verifice iar imprumutatii sa puna la dispozitie toate documentele si actele din care sa rezulte natura activitatii desfasurate, credibilitatea, situatia patrimoniala, rezultatele economico - financiare, capacitatea manageriala si orice alte documente si date care sa permita evaluarea potentialului economic, organizatoric si financiar al firmelor. Creditele si scrisorile de garantie solicitate, indiferent de suma sau durata de rambursare, respectiv de valabilitate, se acorda pentru destinatiile stabilite prin contracte, acestea fiind obligatorii pentru imprumutati. Utilizarea creditului aprobat pentru o alta destinatie decat cea stabilita da dreptul bancii sa intrerupa creditarea si sa retraga imprumutul acordat.

Creditele si scrisorile de garantie trebuie intotdeauna garantate. Agentii economici beneficiari de credite bancare au obligatia de a permite verificarea faptica si scriptica a garantiilor pe intreaga perioada de creditare, respectarea conditiilor in care s-a acordat creditul, modul cum este utilizat, iar in cazul in care se constata ca au fost incalcate conditiile contractuale, bancile au posibilitatea de a trece la rambursarea creditului sau la executarea silita a garantiilor.

Creditele si dobanzile aferente, nerambursate la scadente, sunt considerate credite, respectiv dobanzi restante.

Creditele si dobanzile aferente, trecute in litigiu, sunt considerate credite respectiv dobanzi indoielnice.

Pe toata durata creditarii agentii economici beneficiari de credite au obligatia sa puna la dispozitia bancii creditoare exemplare din bilanturile contabile, situatiile contabile periodice si orice alte documente solicitate de banca.

%n functie de legislatia in vigoare, creditele si scrisorile de garantie se acorda, respectiv elibereaza, la cererea scrisa a clientilor. Pentru a beneficia de credite si scrisori de garantie bancara, agentii economici solicitanti trebuie sa indeplineasca cateva conditii:

- sa fie constituiti potrivit legii;

- sa posede un capital social potrivit statutului;

- sa desfasoare activitati legale si eficiente;

- sa indeplineasca un nivel optim al indicatorilor de bonitate;

- sa existe posibilitati certe de rambursare a creditelor la scadente si de plata a dobanzilor;

- sa prezinte garantii morale si materiale, a caror valoare sa acopere cel putin creditul si dobanzile aferente pe intreaga perioada de creditare;

- sa aiba deschise conturi la banca;

- sa accepte clauzele contractului de credite;

- in cazul solicitarii unor credite pentru investitii, sa participe cu surse proprii de finantare.

%n cadrul analizei economico - financiare a activitatii, agentul economic trebuie sa urmareasca existenta unei permanente capacitati de rambursare pe intreaga perioada de creditare. %n acest sens, pe baza portofoliului propriu de comenzi si contracte, a cash - flow - ului previzionat si extrapoland media incasarilor si platilor zilnice realizate in ultimul trimestru, se determina practic capacitatea financiara necesara in vederea rambursarii:


unde:

CRAMBURSARE = capacitatea de rambursare a agentului economic

% = incasarile zilnice realizate de agentul economic in ultimul trimestru

P = perioada de timp pentru care agentul economic solicita creditul

RA = rata de actualizare, care reprezinta un factor sintetic, la a carui dimensionare concura rata inflatiei, rata dobanzii bancare, rata de schimb a leului, rata cresterii economice etc.

2.2 Credite in functie de factorii timp si destinatie

%n functie de factorul timp creditele se impart in trei categorii: pe termen scurt, mediu si lung.

Prin credite pe termen scurt se inteleg operatiunile de imprumut a unor sume de bani pe o durata ce nu depaseste 12 luni, cu exceptia creditelor pentru produse cu ciclu lung de fabricatie.

Creditele a caror durata de rambursare este intre 1 an si 5 ani sunt considerate pe termen mediu, iar cele care depasesc durata de 5 ani, dar nu mai mult de 25 de ani, sunt credite pe termen lung. %n functie de destinatie, creditele pot fi contractate pentru finantarea activitatii curente sau in completarea unor surse proprii, pentru investitii. Agentii economici pot contracta credite in lei sau in valuta. Pe termen scurt agentii economici pot contracta credite pentru desfasurarea activitatii curente, cum ar fi:

Credite in lei

- credite globale de exploatare (capital de lucru); - utilizari din deschideri de credite permanente (linii de credite); - credite pentru finantarea stocurilor temporare; - credite pentru finantarea stocurilor sezoniere; - credite pentru export; - credite pentru exportul de produse garantate cu creante asupra strainatatii ; - credite de trezorerie pentru produse cu ciclu lung de fabricatie; - credite de scont; - credite pe cecuri remise spre incasare; - credite de factoring; - credite de trezorerie pentru valuta vanduta; - credite pentru echipament, pe termen scurt; - credite pentru echipament in cofinantarea mai multor societati bancare (credite consortiale) pe termen scurt; - credite pentru marfuri vandute cu plata in rate

Credite in valuta

- credite pentru importatorii de bunuri si servicii; - utilizari din deschideri de credite permanente (linii de credite) pentru importul de materii prime si materiale; - credite pentru importatorii de bunuri si servicii, pe baza de finantare externa; - credite garantate cu creante asupra strainatatii; - credite de factoring in valuta

Pe termen mediu si lung, agentii pot contracta urmatoarele tipuri de credite:

Credite in lei

- credite pentru echipament in completarea surselor proprii, pe termen mediu si lung;

- credite pentru echipament in cofinantarea mai multor societati bancare (credite consortiale) pe termen mediu si lung; - credite pentru activitatea de leasing;

Credite in valuta

- credite pentru modernizarea capacitatilor de productie; - credite pentru retehnologizarea proceselor de productie; - credite pentru achizitionarea din import de masini, utilaje, tehnica de calcul, instalatii tehnologice, mijloace de transport etc.; - credite legate de efectuarea oricaror cheltuieli legate strict de realizarea si darea in exploatare a investitiilor productive; - credite de forfetare

Durata de creditare cuprinde: Perioada de tragere in care creditul se angajeaza, respectiv de la data stabilita prin contract de punere a creditului si pana la angajarea integrala. Perioada de utilizare adica durata de timp dintre angajarea (tragerea) integrala a creditului sI data primei rate scadente. %n cadrul perioadei de utilizare a creditului poate exista perioada de gratie, cuprinsa intre data prevazuta prin contract pentru utilizarea integrala a creditului sI data prevazuta pentru rambursarea primei rate de credit. Perioada de timp in care creditul se ramburseaza respectiv de la data prevazuta in contract pentru restituirea primei rate a creditului pana la data stabilita prin contract pentru rambursarea ultimei rate. Perioada de intarziere care cuprinde intervalul de timp de la scadenta creditului (ratei) pana la recuperarea efectiva a acestuia. %ntarzierea se poate referi la o rata sau mai multe din credit (partiala) sau la intreg imprumutul (totala).

Creditele globale de exploatare (capital de lucru)

- functioneaza dupa sistemul revolving, putand fi acordate in limita unui nivel global de credit, care acopera ansamblul nevoilor de exploatare al agentilor economici si anume pentru aprovizionari cu stocuri de materii prime si materiale, marfuri, subansamble, piese de schimb, energie, combustibili, cheltuieli aferente perioadei curente, necesare realizarii si finalizarii productiei de marfuri, executarii de lucrari si prestarii de servicii, care au consum si desfacere asigurate prin contracte si comenzi ferme. De acest tip de credit beneficiaza insa si agentii economici din domeniul comertului cu amanuntul sau a caror activitate nu necesita incheierea de contracte sau comenzi ferme. Ciclul capitalului de exploatare este un mecanism ce identifica caracterul activitatii societatii, utilizeaza informatiile din bilantul contabil si face posibila o analiza a necesarului global de exploatare la un moment dat. Fondurile nu reprezinta lichiditati si nu este posibil sa se faca plati utilizand fondurile. Ca urmare, pentru identificarea lichiditatilor potentiale este necesara o analiza a elementelor componente, prognoza financiara fiind necesara in stabilirea si pastrarea unor active de buna calitate. Orice prognoza financiara porneste de la situatia initiala a societatii (ultima situatie contabila periodica) si, folosind ipoteze pentru fiecare domeniu al activitatii se construieste o posibila imagine a societatii in viitor. Indiferent de prognoza, aceasta trebuie sa fie completa si sa prezinte toate elementele componente ale agentului economic. Trebuie sa reflecte, pe cat posibil, pozitia viitoare cea mai probabila a agentului economic si sa nu fie nici prea optimista, dar nici prea pesimista. Determinarea volumului creditului global de exploatare se face cu ajutorul fluxului de lichiditati. Fluxul de lichiditati reflecta situatia intrarilor de lichiditati (incasari) si a iesirilor de lichiditati (plati) intr-o perioada viitoare data. Rezultatul final poate fi pozitiv (disponibilitati) sau negativ (necesar de lichiditati). Principalele surse de informare pentru realizarea analizei fluxului de lichiditati sunt urmatoarele:

- bilantul contabil, situatiile contabile periodice; - raportul de gestiune; - prognozele financiare ale firmei;

- studii de fezabilitate;

- informatii din mass - media; - analize privind ramura (domeniul) de activitate in care functioneaza agentul economic;

- studiile de reorganizare si restructurare (daca este cazul)

%n cadrul unei activitati se pot identifica: Surse de lichiditati: - incasari din activitatea de exploatare, financiara, exceptionala; - majorarea capitalului social varsat; - cresterea datoriilor financiare pe termen lung Iesiri de lichiditati: - plati pentru activitatea de exploatare, financiara, exceptionala ; - achizitii de active fixe corporale si necorporale; - plati pentru impozite si taxe; - scaderea datoriilor financiarepe termen lung

Principalele elemente componente ale fluxului de lichiditati prognozat sunt:

Total intrari (A)

- depunerea si majorarea capitalului social varsat

- cresterea datoriilor financiare pe termen lung

Total iesiri (B)

- achizitii de active fixe corporale (terenuri, cladiri, masini, utilaje) - achizitii de active fixe necorporale - dotari / modernizari (investitii in curs)

Excedent / Deficit de flux de lichiditati (C)

C = A - B

Rambursari de credite pe termen lung (D)

Flux de lichiditati net (E)

E = C - D

Activitatea comerciala %ncasari din activitatea de exploatare, inclusiv TVA (F)

F = F1 + F2

unde: F1 = vanzari cu incasare imediata F2 = vanzari pe credit

%ncasari din activitatea financiara (G) %ncasari din activitatea exceptionala (H) Total intrari (I)

I = F1 + F2 + G + H

Plati pentru activitatea de exploatare, inclusiv TVA (J) - materii prime, materiale; - combustibili, energie, apa; - alte plati materiale; - lucrari si servicii executate de terti; - plati cu personalul; - alte plati pentru activitatea de exploatare;

Flux brut, exclusiv plati pentru impozite si taxe (K)

K = I - J

Plati pentru impozite si taxe (L) - TVA - impozit pe profit - alte taxe si impozite

Rambursari de credite pe termen scurt (M1)

Plati de dobanzi la creditele pe termen scurt (M2)

Plati exceptionale (N)

Total platI, exclusiv cele aferente activitatii de exploatare (O)

O = L + M1 + M2 + N

Flux net (P)

P = K - O

Flux de lichiditati (cash - flow) net al perioadei (R)

R = P + / - E

De regula, agentii economici beneficiaza de acest tip de credite pe termen scurt, de pana la 90 de zile, cu posibilitati de prelungire. Aceste credite se acorda prin cont separat de imprumut, iar rambursarea lor se face la la termenele si in sumele prevazute in contractele de credite, din disponibilitatile existente in contul curent, prin debitarea acestuia, in corespondenta cu contul separat de imprumut.

 

Utilizari din deschideri de credite permanente (linii de credite)

Liniile de credit sunt credite de tip revolving, prin care banca se angajeaza ca pe o anumita perioada de timp sa imprumute agentului economic fonduri utilizabile in mod fractionat, in functie de nevoi, in limita unui nivel global de credit, cu conditia ca soldul zilnic al angajamentelor sa nu depaseasca volumul liniei de credit aprobat.

Agentii economici pot beneficia de linii de credite fie pentru creditarea de ansamblu a activitatii economice, fie a unor subactivitati. Agentii economici beneficiari ai liniilor de credit trebuie sa indeplineasca, fata de conditiile generale prezentate la " Tranzactionarea creditelor ", o serie de conditii suplimentare: - sa inregistreze performante economico - financiare corespunzatoare (categorii de performanta A sau B); - sa desfasoare activitatea de incasari si plati prin banca, sa dispuna de un capital social de o valoare minima stabilita.

Acest tip de credite se acorda pentru perioade ce nu depasesc, de regula, 12 luni. Volumul liniei de credit se determina in functie de cifra de afaceri si dupa formula:


unde: CA = cifra de afaceri pe perioada creditarii

D%C = durata medie de incasare a clientilor (in zile)

PC = perioada de creditare (in zile)

Un agent economic nu poate beneficia in acelasi timp de creditarea de ansamblu a activitatii curente prin credite globale de exploatare si prin credite sub forma liniilor de credit.

Liniile de credit sunt foarte utilizate in tarile cu economie dezvoltata ca urmare a faptului ca aceasta categorie de credite are cateva avantaje importante, astfel: - modalitatea tehnica prin care se stabileste plafonul liniei de credite este relativ simpla si permite oricand revederea nivelului stabilit, in sensul majorarii sau diminuarii plafonului; - functionand dupa sistemul revolving, permit o mai mare autonomie in utilizarea lor de catre firme, care pot efectua trageri si rambursari in orice moment; - termenul de valabilitate poate fi prelungit in mod repetat cu conditia ca tragerile si mai ales rambursarile sa aiba caracter de permanenta; - dobanda se calculeaza si se plateste numai pentru sumele efectiv trase, diminuate cu rambursarile, deci pentru soldul net al creditului

 

Creditele pentru finantarea stocurilor temporare

Agentii economici pot contracta acest tip de credit pentru finantarea operatiunilor avand caracter ciclic. La solicitarea creditelor se au in vedere cauzele care au determinat formarea stocurilor (primirea de la furnizori a unor materii prime si materiale in avans fata de termrnele din contracte, aprovizionari in loturi optime, intreruperea productiei din motive justificate, lipsa mijloacelor de transport sau alte greutati in expedierea produselor la intern sau la export etc.). Agentii economici pot solicita acest tip de credit si pentru plata stocurilor aprovizionate in perioada anterioara fara a fi achitate. Creditul se acorda pentru perioade scurte de timp, de regula pana la 6 luni, prin cont separat de imprumut. Este un credit des solicitat de agentii economici care au ca obiect de activitate principal comertul. Inconveniente apar in cazul firmelor mici, care la momentul de fata prefera plata cash; in plus de cele mai multe ori pentru garantarea acestui credit (care poate fi contractat pentru perioade scurte de timp) trebuie constituite garantii reale, destul de costisitoare.

 

Creditele pentru finantarea stocurilor sezoniere

Creditele pentru finantarea stocurilor sezoniere de materii prime si produse pot fi contractate de agentii economici care constituie astfel de stocuri (produse agricole, agroalimentare, de provenienta vegetala sau animala, precum si orice alte stocuri care nu sunt de natura celor curente si se consuma intr-o perioada mai mare de un trimestru, fara a depasi insa 12 luni de la constituire).

%n cazul intreprinderilor mici si mijlocii cu profil agricol, pentru stocurile de vin la invechit sau de produse finite mentinute pentru sporirea calitatii lor sau pentru a se valorifica in stare initiala, pe o perioada cat mai mare si stocurile de materiale si piese de schimb necesare in campaniile de reparare a tractoarelor si masinilor agricole, precum si pentru alte stocuri care se constituie justificat economic si se consuma intr-o perioada mai mare de un trimestru, creditul poate fi solicitat pentru intreaga contravaloare a stocurilor constituite si a cheltuielilor de depozitare si conservare. Agentii economici vor rambursa aceste credite pe masura valorificarii stocurilor, ratele de rambursare fiind stabilite pe masura valorificarii stocurilor.

Creditele pentru export

Creditele pentru export au ca destinatie finantarea necesitatilor curente sau exceptionale ale agentilor economici, ocazionate de activitatea de export. Pentru a beneficia de acest tip de credit este necesar ca agentii economici solicitanti sa aiba incheiate contracte sau comenzi ferme direct cu partenerii externi sau prin intermediul unor comisionari. Pentru a beneficia de acest tip de credit, agentii economici trebuie sa beneficieze de un acreditiv de export irevocabil sau alte forme de plata garantate bancar (scrisoare de garantie bancara, efecte de comert avalizate etc.). Daca intre agentii economici parteneri exista relatii traditionale, atunci se poate accepta si incasso-ul documentar ca modalitate de plata. Creditele pentru export pot fi contractate pentru aprovizionari cu materii prime si materiale, semifabricate, subansamble, combustibili etc. in vederea realizarii de produse cu desfacere asigurata la export, pe termene de pana la 12 luni, cu exceptia produselor cu ciclu lung de fabricatie.

Aceste credite sunt avantajoase pentru agentii economici care au desfacere externa asigurata si incaseaza valuta. Daca se mentine constant cursul valutar pe o anumita perioada de timp, aceste credite pot fi chiar mai avantajoase decat creditele in lei, dobanzile platite fiind mai mici. %n situatia inversa, daca apare o modificare, in sensul cresterii de curs valutar, contractarea de credite in valuta poate fi mai dezavantajoasa decat contractarea de credite in lei (pentru agentii economici care nu au desfacerea asigurata la export).

Pentru exportatori mentinerea unui curs valutar cat mai ridicat comparativ cu moneda nationala constituie un avantaj, intrucat cheltuielile cu aprovizionarea de materii prime, materiale, manopera etc. din tara devin mai mici, iar veniturile mai mari.

Creditele pentru exportul de produse garantate cu creante asupra strainatatii

Aceste credite pot fi contractate de agentii economici exportatori pentru desfasurarea corespunzatoare a activitatii de la livrarea produselor si pana la incasarea contravalorii lor de la partenerii externi, pe o perioada de maxim 12 luni. Pentru a beneficia de acest gen de credite, agentii economici trebuie sa incheie o asigurare impotriva riscului de neplata la institutiile specializate. Creditele pentru exportul de produse garantate cu creante asupra strainatatii sunt benefice pentru desfasurarea corecta si coerenta a activitatii exportatorilor, asigurand acestora resursele banesti necesare, ca urmare a golului creat intre livrarea marfurilor si incasarea contravalorii lor. Pe de alta parte insa, intreprinderea care beneficiaza de acest de credite este dezavantajata: in primul rand prin faptul ca, livrand marfurile la export si neincasand rapid contravaloarea lor, acorda un credit comercial beneficiarului, iar in al doilea rand plateste dobanzi la creditele bancare pe care este nevoit sa le contracteze pentru asigurarea unei lichiditati corespunzatoare.

 

Creditele de trezorerie pentru produse cu ciclu lung de fabricatie

Produsele cu ciclu lung de fabricatie sunt cele ale caror cicluri tehnologice de executie, de la lansarea in fabricatie pana la obtinerea produsului finit, dureaza mai mult de 12 luni. Ca exemple, in aceasta categorie se incadreaza constructia si reparatiile de nave maritime si fluviale, aeronave, elicoptere, instalatii si utilaje complexe etc.

Aceste credite sunt contractate de agentii economici care executa in mod curent astfel de produse, precum si pentru anumite comenzi si contracte care necesita finantarea si urmarirea distincta, in situatia agentilor economici a caror activitate curenta o reprezinta executia de produse cu ciclu lung de fabricatie.

Creditele pot fi contractate pe termene mai mari de 12 luni, fara a depasi insa ciclurile tehnologice de executie stabilite prin documentatia tehnica. Daca se lanseaza in fabricatie produse sau lucrari in avans fata de perioada corespunzatoare a ciclului de fabricatie, calculata pana la termenul de livrare din contract (comanda) cheltuielile generate de aceste produse sau lucrari vor putea fi creditate daca agentul economic are acordul beneficiarului privind livrarea anticipata a produselor respective. Valoarea acestor credite se determina pe baza miscarii stocurilor si a productiei in curs de fabricatie, estimata a exista in sold la finele fiecarui trimestru, precum si a celorlalte elemente de cheltuieli aferente contractului (comenzii) respective, in limita costurilor totale planificate pe contract / comanda / produs. Alimentarea din credite se efectueaza etalonat, in functie de evolutia cheltuielilor cu productia in curs de fabricatie aferenta produselor respective.

 

Creditele de scont

Scontul reprezinta operatiunea prin care, in schimbul unui efect de comert (cambie, bilet la ordin) banca pune la dispozitia posesorului creantei valoarea efectului, mai putin agio (taxa de scont) si comisioanele aferente, fara a astepta scadenta efectului respectiv.

Cambia reprezinta, potivit Legii nr. 58 / 1934 modificata prin Legea nr. 83 / 1994, titlul de credit care pune in legatura trei persoane: a.) tragatorul, persoana (fizica sau juridica) care emite cambia b.) trasul, persoana indicata sau obligata de tragator sa plateasca cambia si c.) beneficiarul, persoana in favoarea careia se emite cambia.

Biletul la ordin reprezinta, potrivit Legii nr. 58 / 1934, modificata prin Legea nr. 83 / 1994, titlul de credit care pune in legatura doua persoane: a.) tragatorul, persoana (fizica sau juridica) care emite biletul la ordin si b.) beneficiarul, persoana in favoarea careia a fost emis biletul la ordin. %n cazul biletului la ordin, tragatorul si trasul sunt una si aceeasi persoana.

Cambia si biletul la ordin, ca titluri de credit, cuprind ca elemente definitorii obligatia trasului de a plati beneficiarului o anumita suma de bani la o data stabilita (scadenta). %n cazul in care posesorul legal al unei cambii sau bilet la ordin (beneficiarul sau ultimul giratar intr-un sir neintrerupt de giruri) doreste incasarea sumei inscrise in titlul de credit mai inainte de scadenta, acesta poate gira titlul catre o societate bancara, operatiune care poarta denumirea de scontare.%n ziua stabilita de comun acord cu beneficiarul titlului, banca efectueaza scontarea propriu-zisa, incasand in schimb taxa scontului, care este echivalenta cu dobanda aferenta creditelor curente pe termen scurt.

Taxa scontului se calculeaza dupa formula:



Unde:

TSCONT = taxa scontului

VN = valoarea nominala a titlului, inscrisa la rubrica special rezervata pe fata titlului

D = nivelul dobanzii

NZ = numarul de zile calendaristice dintre data scontarii si ziua scadentei

Pentru agentii economici scontul reprezinta o serie de avantaje, cum ar fi:

- incaseaza sumele cuvenite inainte de scadenta (mai putin taxa scontului) nefiind nevoiti sa poarte grija referitoare la imposibilitatea de plata a trasului

- nu trebuie sa constituie garantii materiale pentru a obtine sumele respective

- termenul de efectuare a scontarii este scurt si implica costuri mici

 

Creditele pe cecuri si documente remise spre incasare

Aceste credite reprezinta valoarea nominala a creantelor comerciale si pot fi contractate pe baza borderourilor care fac dovada remiterii cecurilor la plata prin circuit bancar sau a depunerii cecurilor spre incasare de catre beneficiari direct la bancile platitorilor, precum si listele din care sa reiasa preturile de creditare pentru fiecare cec, respectiv valoarea nominala. De regula sunt admise la creditare cecurile barate, dar pentru agentii economici cu performante economico - financiare bune se pot acorda credite si pentru creditele simple. Nu sunt admise la creditare cecurile agentilor economici care sunt inregistrati in "Fisierul national de incidente de plati", administrat de BNR.

Agentii economici pot beneficia de credite si pe documente remise spre incasare, cu diferenta ca perioada de creditare este mai mare (de regula, intre 30 si 45 de zile) iar creditul se acorda la nivelul pretului de cost. Pentru agentii economici aceste credite contribuie la acoperirea deficitului de resurse temporar dintre momentul emiterii cecurilor (facturilor) si incasarii contravalorii lor. Chiar daca platesc o anumita dobanda bancii, diminuandu-se deci suma de incasat din cecurile (facturile) respective, utilizarea eficienta si rapida a creditelor obtinute diminueaza aceste dezavantaje. Ideal ar fi ca circuitul bancar sa fie cat mai rapid, astfel incat contravaloarea cecurilor sa fie incasata cat mai rapid, fara ca agentii economici sa fie nevoiti sa apeleze la credite si sa plateasca dobanzi.

Creditele de factoring (in lei si valuta)

Factoringul este operatiunea prin care clientul, denumit aderent, transfera proprietatea creantelor sale izvorate din facturile comerciale catre banca, denumita factor, aceasta asumandu-si riscul de neplata a acestora. Banca, pe baza documentelor primite, plateste valoarea nominala a creantelor, mai putin agio, fie imediat, fie la scadenta acestora, sau la termenele contractuale de plata stabilite cu aderentii. Din punct de vedere al modalitatii efectuarii platii creantelor de catre factor, factoringul poate fi: - factoring cu plata imediata, in cazul in care factorul achita aderentului contravaloarea facturilor la prezentarea lor; - factoring cu plata la o anumita data viitoare, dupa prezentarea facturilor de catre aderent; - factoring mixt, atunci cand factorul plateste la prezentare o parte din contravaloarea facturilor sub forma de avans (pana la cel mult 80% din valoarea acestora) iar diferenta la o anumita data viitoare dupa prezentare.

Contractul de factoring este acel tip de contract prin care o persoana (aderentul) cedeaza creantele sale unui tert (factorul) care se obliga sa preia activitatea de incasare in schimbul unei taxe (agio). Cedarea creantelor se realizeaza prin intermediul unei subrogari conventionale, prin simpla transmitere a facturilor, fara nici o alta formalitate, factorul devenind proprietarul creantelor. %n calitate de proprietar al creantelor factorul nu dispune de dreptul de regres impotriva aderentului. Renuntarea la dreptul de regres este conditionata de: - existenta certa a creantei comerciale; - materializarea creantelor in prestatii efective de lucrari si servicii sau in vanzari de marfuri; - lipsa oricaror legaturi financiare intre debitori si aderent; - inexistenta unor evenimente susceptibile de a compromite, intarzia, subevalua platile; - inexistenta unor litigii, dispute intre cele doua parti; - furnizarea de catre aderent a oricaror informatii referitoare la aspecte care ar putea periclita buna desfasurare a operatiunilor de factoring, imediat ce acesta a intrat in posesia unor astfel de informatii

Agentii economici pot contracta aceste credite pentru perioade ce nu depasesc 180 de zile pentru creantele comerciale materializate in facturi provenite din livrari de marfuri, executari de lucrari si prestari de servicii. Agentii economici care livreaza marfuri la export, executa lucrari sau presteaza servicii in valuta pot contracta credite de factoring in valuta, pe o perioada de maxim 180 de zile de la emiterea facturilor.

%n cadrul contractului de factoring banca, in calitate de factor, asigura realizarea serviciilor care decurg din contractul incheiat, asumandu-si o serie de obligatii: - preluarea selectiva a facturilor; - plata creantelor; - gestionarea creantelor preluate; - asigurarea incasarii contravalorii produselor livrate, lucrarilor si serviciilor efectuate

1.) Preluarea facturilor implica:

Acceptarea debitorilor

Fiecare debitor trebuie agreat de factor inaintea cumpararii creantelor de la aderent, un accent deosebit punandu-se pe existenta capacitatii de plata prezente si mai ales viitoare, precum si pe renumele acestora in cadrul comunitatii de afaceri. Factorul va comunica aderentului lista debitorilor acceptati. Factorul isi pastreaza posibilitatea ca, pe baza unei simple notificari scrise, sa-si retraga acordul sau sa modifice conditiile pentru anumiti debitori identificati, fara ca acest gen de decizii sa afecteze creantele deja acceptate. Aceeptarea debitorilor are drept principala consecinta asigurarea aderentului asupra faptului ca factorul va prelua asupra sa garantarea incheierii cu bine a operatiunii. Acceptarea este irevocabila si implica in drept garantia de buna purtare a contractului comercial din partea aderentului. Factorul isi asuma numai riscul bancii platitoare si nu garanteaza buna executie a contractului economic, care ramane in sarcina exclusiva a aderentului.

Acceptarea creantelor

Factorul poate refuza acceptarea creantelor, total sau partial, motivat de una din situatiile urmatoare:

- neconformitate cu clauzele contractului economic;

- completarea necorespunzatoare a documentelor;

- depasirea plafoanelor de expunere pe un debitor;

- inrautatirea situatiei economico - financiare a debitorului;

- incapacitate de plata a debitorilor

Pentru ca facturile emise de aderent sa fie acceptate de catre banca, aderentul trebuie sa semneze o chitanta subrogatorie privind transmiterea proprietatii asupra creantelor de la aderent la factor si faptul ca plata se va efectua de catre debitor direct factorului. Aderentul trebuie sa-si informeze clientii privind existenta contractului de factoring incheiat cu banca. La factoringul in valuta, factorul isi asuma doar riscul bancii externe platitoare, negarantand buna executie a contractului economic, care ramane in sarcina exclusiva a aderentului. Pentru a fi acceptate, facturile externe trebuie sa aiba la baza:

- contractul economic incheiat cu partenerii de peste hotare, in care sa fie prevazute modalitati de plata asiguratorii (acreditiv si scrisoare de garantie bancara). Incasso-ul documentar este acceptat doar in cazul creantelor aferente relatiilor traditionale cu partenerii recunoscuti in comunitatea oamenilor de afaceri

- asigurarea impotriva riscului de tara si impotriva riscului comercial

Plata creantelor acceptate

Factorul plateste 80% din suma totala a creantelor aprobate, diferenta de 20% virandu-se in aceeasi zi intr-un cont separat si constituind garantii retinute aderentului pentru limitarea riscului la incasare din cauze care tin de nerespectarea de catre aderent a clauzelor din contractele comerciale. Aceasta diferenta retinuta se elibereaza aderentului pe masura incasarii creantelor de la debitori. %n cazul factoringului in valuta, plata creantelor se efectueaza de banca factor in moneda in care se incheie contractul economic. Daca aderentul solicita plata in alta moneda decat cea prevazuta in contractul economic, acesta isi asuma riscurile si costurile schimbului valutar.

%ncasarea creantelor

%n caz de refuz la plata al unui debitor, motivat de neconformitatea produsului vandut sau serviciului prestat cu clauzele contractului economic, cu eceptia situatiilor cand refuzul la plata este motivat de orice problema de solvabilitate, factorul il informeaza pe aderent. %n cazul cand refuzul respectiv nu va fi reglat de aderent in termen de 30 de zile de la data luarii la cunostinta, factorul va debita contul in care se afla blocata suma aderentului si va credita contul de credit cu suma reprezentand contravaloarea creantelor contestate, fara ca taxele deja percepute sa intre in discutie. Pe toata durata contractului de factoring, aderentul va furniza factorului toate informatiile necesare privind situatia sa financiara si mersul afacerilor, ceea ce presupune sa tina o evidenta contabila stricta si, in maxim trei luni de la incheierea exercitiului financiar, sa-i transmita factorului o copie a billiontului si a contului de profit si pierderi. Agentii economici pot contracta acest tip de credit pe o perioada de maxim 180 de zile, scadentele stabilindu-se in functie de scadentele facturilor prezentate si acceptate la creditare.

Contractarea acestui tip de credit da posibilitatea agentilor economici sa-si completeze golul de resurse determinta de neachitarea facturilor de catre partenerii de afaceri. Este un tip de credit la care sunt nevoiti sa apeleze pentru bunul mers al activitatii, pentru continuarea procesului de productie, dar destul de costisitor: pe de o parte, agentul economic care contracteaza creditul acorda, la randul sau, un asa zis credit comercial beneficiarului, prin neincasarea contravalorii facturii, iar pe de alta parte este nevoit sa plateasca dobanda pentru banii imprumutati. Dar pentru a-si pastra piata de desfacere - in special in cazul firmelor cu desfacere la extern - acestia apeleaza la acest credit.

 

Creditele pentru echipament, pe termen scurt, mediu si lung

 

Pe termen scurt, obiectul acestor credite este acela de a acoperi temporar decalajul dintre resursele proprii si cheltuielile pentru finantarea investitiilor productive (corporale si necorporale) agentilor economici. Creditele pot fi contractate pe total activitate de investitii sau pe obiective ori actiuni de investitii, pe termene ce sa nu depaseasca un an. Principalele cauze care pot determina lipsa temporara de resurse proprii pentru investitii sunt:

- decalajul intre constituirea resurselor proprii, conform bugetului de venituri si cheltuieli si necesitatile de plata, rezultate din derularea contractelor cu furnizorii si antreprenorii pentru investitii;

- realizarea in devans a unor cheltuieli de investitii reprezentand lucrari si / sau achizitii de utilaje

Agentii economici pot contracta credite pe termen scurt pentru investitii pentru:

- acoperirea cheltuielilor privind efectuarea, potrivit legii, a probelor tehnologice;

- achizitionarea de catre beneficiarul de investitii a unor materiale speciale, conform contractului de executie a lucrarilor de constructii - montaj, precum si de piese de schimb ca prima dotare la noile obiective de investitii;

- achizitionarea de masini, utilaje, instalatii si alte active fixe, animale de munca, productie si de reproductie si altele asemenea;

- amenajarea, modernizarea, dezvoltarea spatiilor sI capacitatilor de productie existente

Aceste credite pot fi contractate pentru 85% din valoarea totala a investitiei, diferenta de 15% reprezentand aportul propriu al agentului economic.

Pe termen mediu si lung, creditele pot fi contractate pentru acoperirea cheltuielilor prevazute in proiectele de investitii pentru:

- realizarea de noi obiective si / sau capacitati de productie;

- dezvoltarea, modernizarea si / sau retehnologizarea obiectivelor de investitii, a capacitatilor de productie, a utilajelor, masinilor si instalatiilor, a cladirilor si constructiilor existente;

- procurarea de masini, utilaje si mijloace de transport;

- procurarea de animale de productie, de reproductie, precum si animale de munca;

- plantatii pomicole, viticole si de alte specii;

- asigurarea utilitatilor necesare functionarii obiectivelor si capacitatilor noi sau existente;

- cumpararea de active fixe (cladiri, constructii, unitati de productie etc.);

- cumpararea de materiale;

- achizitii de imobilizari necorporale;

- alte investitii asemenea

{i aceste credite pot fi contractate pentru 85% din valoarea totala a investitiei, diferenta de 15% reprezentand aportul propriu al agentului economic.

%n cazul acestui tip de credit trebuie sa se tina seama de o serie de indicatori specifici privind investitia, cum sunt:

Investitia totala = volumul iesirilor de lichiditati ale agentului economic intr-o perioada de timp. Investitia totala este determinata de cheltuielile de investitii, cheltuielile cu activele circulante, rambursarile de credite pe termen scurt, mediu si lung pentru investitii, dobanzile aferente acestor credite etc.

Investitia specifica = volumul iesirilor de lichiditati pentru unitatea de investitie.

Durata medie a furnizorilor pentru investitii


unde:

DMFI = durata medie a furnizorilor pentru investitii

SF = soldul mediu zilnic al conturilor de furnizori pentru investitii

CAI = costul aprovizionarilor pentru investitii

Acest indicator se exprima in numar de zile si reprezinta amanarea medie a platii catre furnizorii pentru investitii, rezultatul sau putand fi considerat acceptabil daca se incadreaza in intervalul de pana la 60 de zile. Daca plata furnizorilor se face cu o intarziere de peste 180 de zile, acest lucru reprezinta un semnal negativ in ce priveste capacitatea de finantare a investitiei.

Pragul de rentabilitate al unui proiect de investitie

reprezinta nivelul minim de incarcare a capacitatilor de productie, la care costurile pentru functionarea proiectului sunt egale cu veniturile generate de acesta. Acest punct, in care nu se produce profit dar nu se inregistreaza nici pierderi, se mai numeste punct critic.


unde:

PR = prag de rentabilitate

CF = cheltuieli fixe

CV = cheltuieli variabile, direct proportionale cu nivelul productiei

P = valoarea productiei in preturi de vanzare

Analiza punctului critic este o tehnica de studiu a relatiei intre venituri si costuri. %n acest scop, structura costurilor se imparte in:

a.) costuri fixe: - amortizarea;

- salariile personalului de administratie si intretinere (manopera indirecta);

- cheltuieli cu administratia si gospodaresti;

- chirii, rente etc.;

- taxe, speze, asigurari, reclame, comunicatii, posta

b.) cheltuieli variabile: - materii prime si materiale directe;

- materiale auxiliare;

- energie electrica, utilitati;

- cheltuieli de transport - aprovizionare;

- manopera directa

Cu cat pragul de rentabilitate este mai scazut, cu atat situatia este mai buna.

Cursul de revenire actualizat (Testul Bruno)-reprezinta costul exprimat in resurse nationale pentru a obtine sau a economisi o unitate de valuta.

Acest indicator se calculeaza atunci cand:

- realizarea proiectului de investitie promoveaza exportul, caz in care indicatorul arata cati lei se cheltuiesc pentru a obtine o unitate valutara;

- realizarea proiectului substituie importul, caz in care indicatorul arata cati lei se cheltuiesc pentru a economisi o unitate valutara.

Cursul de revenire intern al proiectului arata daca proiectul genereaza sau nu in mod eficient devize.

Rata interna de rentabilitate a investitiei-reprezinta capacitatea unei investitii de a asigura profit intr-o anumita perioada de timp fata de totalitatea cheltuielilor efectuate, asigurand in acelasi timp si amortizarea capitalului investit.


unde:

RIR = rata interna de rentabilitate

Vn = venituri suplimentare obtinute ca urmare a investitiei in " n " ani

Cn = cheltuieli totale cu investitia si cele suplimentare de productie aferente investitiei in " n " ani

n = numarul de ani

t = orizontul de timp

I = rata de actualizare, care reprezinta un factor sintetic, la a carui dimensionare concura rata inflatiei, rata de schimb a leului, rata cresterii economice etc.

La determinarea RIR in cheltuieli se cuprind investitiile de capital pentru activele imobilizate corporale si activele circulante, cheltuieli de productie si intretinere, dobanzi bancare, impozite si taxe aferente investitiei. Amortizarea nu se include in calculul cheltuielilor de productie, deoarece altfel s-ar dubla valoarea investitiei.



La venituri se includ si cele obtinute din activitatile conexe, ca si valorile reziduale ale activelor imobilizate corporale si ale activelor circulante ramase la finele perioadei de calcul. Se apreciaza ca RIR trebuie sa fie mai mare decat rentabilitatea medie a sectorului de activitate respectiv sau a altor obiective asemanatoare. De asemenea, RIR trebuie sa fie mai mare decat rata dobanzii de referinta a BNR.

Durata de recuperare a investitiei-reprezinta capacitatea unui obiectiv de investitii de a restitui din profitul net capitalul investit.


unde:

DRI = durata de recuperare a investitiei

PS = profitul suplimentar actualizat obtinut din aportul investitiei

I = valoarea investitiei

Creditele pentru cumpararea de active

Se incadreaza in categoria creditelor pentru investitii si se acorda pe o perioada de pana la 10 ani.

Acest tip de credit poate fi contractat de agentii economici care doresc sa cumpere activele scoase la vanzare de societati comerciale pe actiuni in urmatoarele conditii:

- desfasoara o activitate rentabila iar din studiile de fezabilitate rezulta o tendinta de crestere a activitatii si vanzarilor pe piata;

- prezinta un grad de indatorare financiara bun, de pana la 30%

Acest tip de credit se acorda pentru finantarea a cel mult 80% din valoarea totala a activelor ce urmeaza a fi cumparate, diferenta de cel putin 20% reprezentand aportul propriu al cumparatorului activelor.

Credite pentru echipament in cofinantare cu alte societati bancare (credite consortiale) pe termen scurt, mediu si lung

Pentru dispersarea si limitarea riscurilor in activitatea de creditare a unor investitii care necesita resurse financiare importantre, bancile pot acorda credite in cofinantare cu alte societati bancare. Societatile bancare care participa la cofinantare incheie conventii de cofinantare, in care se prevad: obiectul creditului, modul de acordare, urmarire si rambursare a creditului, obligatiile societatii bancare coordonatoare si a celei cofinantatoare, nivelul comisioanelor, dobanzilor (care va fi acelasi pentru toate societatile bancare perticipante la cofinantare) si orice alte clauze necesare derularii creditelor in cofinantare. %n baza conventiilor incheiate, societatea bancara coordonatoare va incheia cu agentii economici solicitanti contractul de credite, pe care il vor semna si societatile bancare cofinantatoare.

Pentru agentii economiciapelarea la acest tip de credit nu implica riscuri sporite fata de creditele obisnuite pentru echipament pe termen, scurt, mediu sau lung. Agentul economic poate si, de cele mai multe ori asa se si intampla, sa nici nu afle ca este vorba despre un credit consortial, care sunt bancile finantatoare, care este banca coordonatoare etc.

Credite pentru marfuri vandute cu plata in rate

Pentru acoperirea temporara a necesarului de lichiditatI, pentru perioada de timp cuprinsa intre vanzarea marfurilor si incasarea integrala a contravalorii lor, agentii economici pot apela la acest tip de credit. Volumul creditelor pentru marfuri cu plata in rate se stabileste ca diferenta intre pretul bunurilor de folosinta indelungata si avansul achitat de cumparatori.

Creditele in valuta pe termen scurt, mediu si lung

Aceste credite pot fi contractate de agentii economici pentru activitati de aprovizionare, productie, desfacere, prestari servicii, import - export, acoperirea decalajului intre cheltuieli si resurse pentru investitii etc. Liniile de credit in valuta pot fi contractate pentru perioade ce nu depasesc 12 luni.

Utilizarea creditelor contractate de importatori sub forma liniilor de credite de tip revolving pentru importul de materii prime si materiale se poate face oricand in cadrul perioadei de creditare, iar daca plafonul liniei de credite a fost in intregime consumat, agentul economic nu va mai putea efectua alte trageri decat in limita sumei rambursate.

Creditele garantate cu creante asupra strainatatii

Sunt credite contractate de exportatori pentru desfasurarea corespunzatoare a activitatii curente, in situatia in care acestia inregistreaza un decalaj intre livrarea marfurilor si incasarea contravalorii lor de la extern prin acordarea de facilitati partenerilor de afaceri straini in ceea ce priveste termenele de plata. Contractarea acestor credite se face prin scontarea efectelor de comert (cambii si bilete la ordin) sau direct a acreditivelor aferente creantelor exportatorilor asupra strainatatii.

Efectele de comert (cambii si bilete la ordin) trebuie sa fie avalizate de bancs importatorului iar acreditivele irevocabile, neconditionate si emise de catre banca importatorului. Pentru agentii economici cu activitate de export contractarea acestor credite este de multe ori avantajoasa. Avand incasari in valuta, deci surse de rambursare asigurate si nefiind nevoiti sa o cumpere pe piata valutara, la cursuri variabile, agentii economici exportatori solicita acordarea acestui tip de credit. De multe ori contractarea creditelor in lei, in conditiile dobanzilor variabile si a fluctuatiilor de curs valutar, se dovedesc mai costisitoare decat creditele in valuta. Pe de alta parte, pentru agentii economici care nu desfasoara activitate de export, ci solicita credite in valuta pentru importuri, acestia depind in special de cursul valutei din zilele in care sunt stabilite scadentele.

Pe termen mediu si lung agentii economici pot contracta credite in valuta pentru:

- modernizarea si dezvoltarea capacitatilor de productie existente;

- retehnologizarea proceselor de productie;

- achizitionarea din import de masini, utilaje, tehnica de calcul, instalatii tehnologice, miijloace de transport etc.;

- efectuarea oricaror altor cheltuieli legate strict de realizarea si darea in exploatare a investitiilor productive;

Aceste credite pot fi contractate pentru finantarea a cel mult 85% din valoarea proiectului de investitie.

Credite pentru activitatea de leasing

Leasingul este forma speciala de inchiriere a bunurilor imobile sau mobile de catre societati specializate, care indeplinesc conditiile prevazute de lege pentru desfasurarea acestor activitati, catre agentii economici care, in general, nu dispun de suficiente fonduri proprii sau imprumutate pentru a-si achizitiona astfel de bunuri cu plata integrala, sau nu doresc sa-si achizitioneze aceste bunuri intrucat le sunt necesare numai pentru perioade scurte de timp.

Leasingul reprezinta o conventie prin care locatorul (in calitate de proprietar) cedeaza locatarului (persoana care ia cu chirie) pentru o perioada determinata, dreptul de utilizare a unui bun mobiliar, imobiliar sau a unui activ necorporal destinat desfasurarii activitatii de exploatare a locatarului, contra unei chirii, cu optiunea de cumparare la scadenta, la un pret convenit prin contractul initial intre parti.

Operatiunile de leasing au ca obiect:

- utilizarea echipamentului industrial;

- utilizarea bunurilor imobile cu destinatie comerciala sau industriala, achizitionate sau construite de o societate de leasing;

- utilizarea fondului de comrt sau a unuia din elementele sale necorporale;

- utilizarea bunurilor de folosinta indelungata si a imobilelor cu destinatie de locuinta, pentru persoanele fizice;

- inregistrarile pe banda audio si video, piesele de teatru, manuscrisele si brevetele

Activele de valori mari care fac obiectul operatiunilor de leasing sunt, in cele mai frecvente cazuri, urmatoarele:

- mijloace de transport;

- echipamente de transport;

- utilaje de ridicat;

- computere;

- echipamente medicale;

- echipamente industriale specializate;

- echipamente energetice;

- instalatii si utilaje de extractie;

- hale si chiar uzine intregi;

- alte asemenea

Potrivit legii, sunt autorizate sa efectueze operatiuni de leasing:

a.) societatile comerciale care au ca obiect de activitate leasing-ul echipamentului industrial, al bunurilor de folosinta indelungata si al imobilelor cu destinatie de locuinta ori leasingul fondului de comert sau al unuia dintre elementele sale corporale, denumite societati de leasing generale;

b.) societatile comerciale infiintate de catre societati producatoare de echipament industrial sau bunuri industriale cu destinatie finala, fara a consuma substanta lor, denumite societati integrate;

c.) societatile comerciale care au ca obiect de activitate achizitia sau constructia de imobile cu destinatie comerciala sau industriala, cu scopul utilizarii sau vanzarii lor, denumite societati imobiliare pentru comert si industrie

Dupa natura contractului, se disting doua forme de leasing, respectiv leasingul financiar si leasingul operational.

Leasingul financiar presupune indeplinirea a cel putin unuia din criteriile:

- inchirierea pe o perioada lunga, care implica transferul de proprietate asupra mijlocului fix la sfarsitul contractului de leasing;

- contractul de leasing financiar se incheie pe o perioada care este mai mare sau egala cu 75% din durata de viata a mijlocului fix;

- optiunea de cumparare a activului fix la sfarsitul contractului la o valoare suficient de mica pentru ca aceasta optiune sa se concretizeze;

- valoarea actualizata a tuturor chiriilor este egala sau mai mare cu 90% din valoarea pe care ar trebui sa o plateasca utilizatorul pentru a achizitiona activul fix respectiv altfel decat prin leasing

Leasingul financiar poate fi, la randul lui, cu plata integrala sau cu plata partiala.

%n cazul leasingului cu plata integrala, ratele sunt astfel calculate incat dupa incheierea perioadei de inchiriere sa se acopere integral pretul de achizitie al mijlocului fix plus alte cheltuieli (inclusiv dobanda) si profitul societatii de leasing.

%n cazul leasingului cu plata partiala, chiriile nu acopera intreaga valoare a activului fix, profitul societatii de leasing precum si alte cheltuieli ale acesteia. La sfarsitul contractului de leasing locatarul are obligatia de a plati activul fix la o valoare reziduala.

Leasingul operational presupune o inchiriere pe o perioada mai scurta, iar la sfarsitul contractului partile pot opta pentru:

- prelungirea duratei de inchiriere, prin inchirierea unui nou contract de leasing;

- incetarea contractului si returnarea activului societatii de leasing;

La acest tip de leasing nu exista o relatie intre pretul la care a fost achizitionat activul fix de catre societatea de leasing si chiria perceputa. Atunci cand obiectul leasingului il constituie o cladire, datorita duratei mari de viata a acesteia si perioada de leasing poate fi mai mare. %n acest caz, daca la sfarsitul leasingului titlul de proprietate nu se preia de catre locatar, cea mai mare parte a riscurilor este preluata de societatea de leasing, motiv pentru care acest tip de leasing este considerat operational.

Leasingul prezinta avantaje insemnate pentru trezoreria agentilor economici, deoarece:

- bunurile mobile care sunt importate in scopul utilizarii in sistem de leasing se incadreaza in regimul bunurilor admise temporar la import, fara plata taxelor vamale

%n cazul achizitionarii bunurilor importate in sistem de leasing, conform termenului convenit intre parti, in baza contractului de leasing, cumparatorul este obligat sa achite taxa vamala calculata la valoarea bunului din momentul vanzarii, in baza declaratiei vamale de import definitiv.

%n cazul in care, la expirarea contractului de leasing, utilizatorul nu si-a exercitat dreptul de optiune privind prelungirea contractului sau achizitia bunului, iar bunul nu a fost restituit, autoritatile vamale vor incasa taxele vamale aferente valorii initiale a bunului in valuta, transformata in lei, la cursul de schimb in vigoare la data constatarii

- utilajele, masinile si instalatiile destinate productiei, cu o vechime de maxim 2 ani de la data fabricatiei, care se aduc in tara de catre persoanele juridice romane in baza contractelor de leasing se admit in regim de import temporar, fara garantarea taxelor vamale; taxele vamale se platesc numai asupra valorii reziduale;

- permite intrarea bunului in proprietatea agentului economic care a inchiriat bunul respectiv in baza unui contract de leasing, dupa expirarea contractului, cu plata valorii ramase neamortizate;

- faciliteaza introducerea tehnicii noi in procesul productiv al agentilor economici

Contractul de leasing este un act juridic care reglementeaza relatiile intre parteneri pe toata durata prevazuta in contract, are un caracter oneros (transmiterea dreptului de folosinta efectuandu-se contra cost) si care trebuie sa cuprinda anumite elemente obligatorii: perioada de inchiriere, chiria, modul de determinare a chiriei, drepturile si obligatiile partilor, conditii de folosire a utilajului, asigurarea service-lui, asigurarea bunului, conditii de reziliere, mod de solutionare a litigiilor etc.

Contractul de leasing poate inceta la expirarea termenului de valabilitate sau prin reziliere de catre una din parti. Contractul de leasing financiar poate fi reziliat numai de catre societatea de leasing, din proprie initiativa sau cu acordul acesteia, la solicitarea locatarului. Locatarul nu poate rezilia contractul de leasing financiar in mod unilateral.

Contractul de leasing operational poate fi reziliat si de catre locatar.

Agentii economici specializati in operatiuni de leasing pot contracta credite pentru desfasurarea acestei activitati pentru perioade de pana la cinci ani, credit care sa reprezinte pana la 85% din pretul de achizitie (inclusiv TVA) a bunurilor ce urmeaza a fi cumparate si inchiriate in regim de leasing in cazul societatilor de leasing intermediare si credite la nivelul costului de productie efectiv al utilajului ce urmeaza a fi inchiriat in regim de leasing in cazul societatilor de leasing integrate. Pentru a beneficia de acest tip de credit, este necesar ca in statutul de organizare si functionare a agentilor economici solicitanti sa fie inclusa activitatea de leasing. De asemenea, este necesar sa existe contracte de leasing incheiate, din care sa rezulte natura bunurilor supuse inchirierii, valoarea de achizitie a acestora, cota lunara de amortizare stabilita, perioada pentru care bunul va fi inchiriat etc. Bunul care face obiectul contractului de leasing trebuie sa fie asigurat, iar in contractul de leasing trebuie inscrisa o clauza obligatorie pentru societatea de leasing de a face dovada platii primelor de asigurare. Agentii economici nu pot solicita credite pentru perioade care depasesc durata contractului de leasing, iar contractul de leasing trebuie sa nu prevada clauza posibilitatii rezilierii inainte de termenul prevazut.

Creditele de forfetare

Forfetarea este operatiunea prin care un vanzator sau prestator de servicii isi vinde creantele in valuta pe care le are fata de un cumparator sau beneficiar unei societati bancare sau institutii financiare specializate, contra unei taxe de forfetare.

Operatiunea este negociabila si se deruleaza intre banca si clientul sau (exportatorul) creanta valutara fiind cumparata cu renuntarea la dreptul de recurs asupra vanzatorului creantei.

Forfetarea permite exportatorului recuperarea sumelor inainte de scadenta sau transformarea unei vanzari pe credit intr-o vanzare la vedere, cu plata taxelor respective. %n cadrul operatiunilor de forfetare, creantele sunt materializate in efecte de comert (cambii, bilete la ordin etc.) exprimate in valuta, ai caror beneficiari sunt agentii economici cu activitate de export, inregistrati in Romania. %n cazul in care posesorul legal al unei sau bilet la ordin exprimate in valuta (beneficiarul sau ultimul giratar intr-un sir neintrerupt de giruri) doreste incasarea sumei inscrise in titlul de credit mai inainte de scadenta, acesta poate forfeta titlul catre o societate bancara. Titlurile de credit propuse la forfetare sunt emise, de regula, pe termen mediu sau lung. Valoarea la care posesorul titlului cedeaza prin operatiunea de forfetare, cu titlu de vanzare sau de gaj, creantele nascute din vanzarea de bunuri sau din prestarea de servicii catre terti va fi cea negociata intre parti (banca - client) si aprobata de Consiliul de Administratie al posesorului titlului.

%n situatia in care posesorul unui titlu doreste sa intre in posesia banilor inainte de scadenta, prin vanzarea creantei valutare catre banca, acesta se va adrea unei societati bancare solicitand forfetarea efectului de comert pe care il detine.

Oferta de forfetare facuta bancii de catre agentul economic exportator, in situatia in care acesta intentioneaza sa forfeteze creantele rezultate in urma unui export pe credit comercial, poate avea una din urmatoarele forme:

a.) oferta " fara obligo "

b.) optiunea

c.) oferta ferma

%n cazul ofertei " fara obligo " exportatorul solicita bancii indicarea " fara obligo " a costului forfetarii, valabil la un moment dat sau pentru un anumit interval de timp. Aceasta oferta nu obliga banca sa mentina nivelul procentual comunicat al taxei forfetare daca forfetarea se realizeaza, iar exportatorul nu este obligat sa plateasca comisionul de angajament.

%n situatia in care exportatorul doreste sa aiba asigurata posibilitatea refinantarii prin forfetare inainte de incheierea contractului comercial, el solicita bancii o optiune ferma de forfetare, banca comunicand conditiile certe de forfetare pentru efectele de comert pe care exportatorul urmeaza sa le obtina de la importator. Operatiunea este limitata in timp, de la cateva zile pana la cateva saptamani si poate fi prelungita. Pe acest interval de timp banca se angajeaza in mod ferm sa efectueze forfetarea creantelor exportatorului cu nivelul taxei de forfetare si in conditiile convenite. Pentru acest serviciu, exportatorul plateste bancii un comision de optiune. %n cazul cand exportatorul renunta la optinue, comisionul de optiune nu se restituie.

Oferta ferma se efectueaza in faza postcontractuala, cand titlurile de credit sunt deja in posesia exportatorului si acesta decide forfetarea lor. Oferta ferma poate sau nu sa fie precedata de oferta " fara obligo " sau de optiune.

Operatiunea de forfetare se poate realiza in doua stadii diferite de timp in raport cu contractul comercial:

- in stadiul precontractual, cand exportatorul doreste sa asigure facilitati cumparatorului (importatorului) prin vanzarea marfii pe credit comercial;

- in faza postcontractuala sau de portofoliu, cand exportatorul detine creante asupra importatorului si doreste recuperarea fondurilor imobilizate in creditul comercial acordat cumparatorului, inainte de scadenta

Taxa de forfetare se calculeaza dupa formula:


unde:

TF = taxa de forfetare

VT = valoarea titlului, inscrisa la rubrica special rezervata pe fata titlului

D = nivelul dobanzii pentru valuta respectiva

NZ = numarul de zile calendaristice intre data forfetarii si ziua scadentei

Creditele promotori pentru constructia de locuinte

Creditul promotori reprezinta creditul pentru bunuri imobiliare acordat de banca in scopul facilitarii construirii de locuinte persoanelor juridice specializate si autorizate in constructia si vanzarea de locuinte, ce poarta denumirea de promotori imobiliari.

Promovarea imobiliara consta in a cumpara suprafete de teren, a le parcela si a construi imobile de locuinte - din initiativa promotorului sau la comanda beneficiarului, optiunea putandu-se face dintr-un portofoliu de proiecte prestabilit.

Promotorii imobiliari de constructii de locuinte sunt agenti economici specializati, avand ca obiect de activitate, definit prin statutul propriu de organizare si functionare, constructia de locuinte si vanzarea acestora direct catre persoane fizice.

Categorii de locuinte care pot fi construite pe baza creditelor promotori:

1.) sociale

2.) de serviciu

3.) de interventie

4.) de necesitate

5.) de protocol

6.) convenabile (locuinte obisnuite)

7.) case de vacanta

Pentru a beneficia de acest tip de credit, agentii economici specializati trebuie sa indeplineasca o serie de conditii, cum sunt:

- sa posede dreptul legal de a desfasura acest gen de activitati si de a semna si derula contracte avand ca obiect realizarea acestora;

- sa posede un portofoliu de contracte sau pre-contracte incheiate cu persoanele fizice sau juridice care doresc sa cumpere locuinte cu plata integral sau in rate;

- sa desfasoare activitati rentabile;

- dotarea tehnica si cu personal, cat si puterea economica, sa corespunda cerintelor impuse de realizarea proiectului;

- in cazul achizitiilor publice sa faca dovada adjudecarii ofertei prin licitatie

Aceste credite pot fi contractate si pentru:

- cumpararea de terenuri (sau concesionarea lor pentru perioade cuprinse intre 50 - 99 de ani);

- demararea constructiilor de locuinte (proiectare, avizare, autorizare si contractarea executiei);

- efectuarea lucrarilor de constructii de locuinte;

- finantarea locuintelor construite, aflate in asteptarea vanzarii

Agentii economici specializati pot contracta aceste credite pentru perioade de pana la 15 ani. Volumul creditelor posibil de contractat este de 85% din valoare lucrarilor pentru locuintele prevazute la punctele 1 - 6 si de 80% din valoarea lucrarilor pentru casele de vacanta. Creditele pot fi utilizate integral sau esalonat, in concordanta cu graficul de esalonare a lucrarilor, in functie de efectuarea cheltuielilor de executie si achizitionare a materialelor. Avand in vedere faptul ca rambursarea acestor credite se efectueaza pe termen mediu si lung, pentru aprecierea cat mai exacta a resurselor de rambursare, se tine cont de influenta pe care o exercita factorul timp asupra procesului de investitii, care se manifesta in legatura cu durata proiectarii si a constructiei, cu modul de esalonare in timp a cheltuielilor, cu atingerea parametrilor tehnico - economici, folosindu-se tehnici de actualizare a cheltuielilor si a veniturilor, prin intermediul factorilor de actualizare. %n acest scop se utilizeaza factorul de actualizare 1 / (1 + a)h prin intermediul caruia se poate calcula valoarea prezenta a costurilor viitoare, in cadrul caruia "a" reprezinta coeficientul de actualizare iar "h" reprezinta numarul de ani luati in calcul.

2.3 Facilitati posibile

%n general, in etapa de tranzactionare si apoi in cea de contractare a creditelor, agentii economici sunt tratati, cel putin teoretic, in mod egal. Diferentieri apar in cazul agentilor economici considerati profitabili sau chiar strategici de catre o banca, referindu-ne aici la negocierea dobanzilor, comisioanelor, termenelor de rambursare, perioadei de gratie, garantiilor etc. Trebuie precizat faptul ca - vorbind la modul general - sunt considerati clienti strategici pentru banca aceia care sunt generatori de profit (vorbind din punctul de vedere al bancii). Bineinteles ca orice societate bancara va monitoriza activitatea clientilor sai beneficiari de credite, urmarind evolutia profitului obtinut - dar in realitate sunt numeroase cazuri cand agentii economici beneficiaza de credite chiar in conditiile inregistrarii de pierderi insemnate. Acest fapt are loc in special in conditiile unei economii insuficient dezvoltate, cand nivelul de trai si puterea de cumparare sunt reduse, organele de control sunt foarte vulnerabile la conditiile economice, toate acestea permitand instalarea rapida a evaziunii fiscale la nivel de lege nescrisa. %n aceste conditii profitul - esential in caracterizarea oricarei activitati economice - devine un element desuet, care nu mai permite fundamentarea unei analize riguroase a agentului economic. Este dificil in acest caz sa se stabileasca o serie de facilitati pentru intreprinderile mici si mijlocii care apeleaza la credite. Totusi, luand in considerare agentii economici care inregistreaza o dezvoltare economica sanatoasa, acestia solicita si beneficiaza de o serie de facilitati la contractarea creditelor. %n conditiile aparitiei si dezvoltarii mediului concurential si in domeniul bancar, se manifesta o tendinta de castigare a unui segment de piata de catre fiecare banca. Monopolul detinut - pe domenii de activitate - de bancile de stat existente pana in anul 1990 a fost desfiintat, facandu-si simtita prezenta bancile particulare - atat romanesti cat si straine, care au introdus noi produse si servicii. Putem spune chiar ca, in conditiile actuale din Romania, cand marii agenti economici nu mai beneficiaza de subventii din partea statului, nu mai au desfacerea asigurata, cand sectorul privat contribuie cu peste 50% la formarea PIB, marile unitati trecand in proprietate privata, toate bancile si-au diversificat oferta pentru a-si atrage noi clienti.

Agentii economici pot beneficia de o serie de facilitati, referitoare la:

1.) Comisioane - pentru operatiunile efectuate comisioanele pot fi reduse sau chiar anulate. De exemplu, in conditiile contractarii unui credit, operatiunile de transfer a sumelor din contul de credit in contul curent (pentru efectuarea platilor) pot fi scutite de comision. La fel in cazul creditelor de tip revolving, in care toate incasarile din contul curent sunt transferate in contul de credit pana la limita plafonului aprobat. La contractarea creditelor societatile bancare impun, de regula, comisioane de neutilizare, pentru a stimula utilizarea integrala a creditelor si plata unor dobanzi la intregul sold al creditelor. Renuntarea la aceste comisioane constituie o alta facilitate de care beneficiaza agentii economici. Chiar daca pare nefiresc, unele banci renunta si la comisioanele percepute clientilor la depunerea numerarului, nu din considerente caritabile, ci tot tinand de domeniul profitabilitatii. Este cazul societatilor bancare care inregistreaza probleme cu incasarea numerarului, stiut fiind faptul ca pierderea este mai mare daca sunt nevoite sa se imprumute cu numerar de la alte societati financiar - bancare sau de la BNR decat sa renunte la incasarea unor comisioane.

2.) Dobanzile - in functie de serviciul datoriei, volumul si felul creditului contractat si de alte conditii, agentii economici beneficiaza de dobanzi diferentiate. O banca moderna isi permite sa negocieze dobanzile percepute clientilor sai. Astfel, dobanzile vor fi mai mici pentru agentii economici care inregistreaza un serviciu al datoriei bun (fara credite restante) si majorate pentru cei care inregistreaza greutati la rambursare. Dobanzile vor fi mai mici pentru agentii economici care se incadreaza in categorii de performanta economico - financiara superioare si mai mari pentru cei din celelalte categorii de performanta. La creditele curente pe termen scurt agentii economici vor plati dobanzi mai mici, in timp ce la creditele pe termen mediu si lung (din cauza cresterii riscului bancii) dobanzile vor fi mai mari. Daca se doreste stimularea dezvoltarii unor activitati - de exemplu agricultura, unele ramuri industriale etc. - agentii economici care desfasoara activitati in acele ramuri vor contracta credite cu dobanzi preferentiale.

3.) Facilitatile de cont - sau " descoperit de cont " reprezinta credite contractate de agentii economici buni si foarte buni, in limita unui plafon stabilit, pentru efectuarea unor plati curente: furnizori, buget etc. in afara de investitii. Dobanda la aceste credite poate fi egala cu cea perceputa la creditele pe termen scurt curente sau mai mare, tinand cont ca este o categorie de credit care se acorda foarte rapid si nu presupune urmarirea unei destinatii fixe, ci satisfacerea unor nevoi urgente ale firmelor. De exemplu, in cazul unor oportunitati de afaceri care presupun o finantare urgenta, agentii economici pot solicita in termen de cateva ore punerea la dispozitie a fondurilor necesare. De aceste credite beneficiaza insa, dupa cum am precizat, clientii traditionali ai societatii bancare, a caror bonitate este acceptata. Aceste credite se acorda pentru perioade foarte scurte de timp - de regula pana la 15 zile - fara constituirea de garantii.

4.) Creditele urgente de trezorerie sunt asemanatoare cu facilitatile de cont, deosebirile constand in faptul ca pot fi contractate si de agentii economici cu performante economico - financiare mai reduse, dar care nu au inregistrat probleme le rambursarea creditelor anterioare. Din aceste credite agentii economici pot efectua plati pentru activitatea curenta (in afara de investitii) dar dobanda platita bancii este mai mare decat la celelalte categorii de credite (ca urmare a riscului crescut al societatii bancare). De asemenea perioada pentru care pot fi contractate este mai mare decat la facilitatile de cont, de pana la 30 de zile.

5.) Garantiile - constituie una dintre problemele majore cu care se confrunta agentii economici la tranzactionarea si contractarea creditelor. Pe langa criteriile economice, agentii economici trebuie sa faca dovada existentei unor garantii materiale acoperitoare. Acestea consta in garantii emise de stat, banci agreate, depozite banesti, bunuri mobile si imobile, bunuri de valoare etc. Agentii economici cu performante economico - financiare superioare pot contracta credite fara a constitui garantii materiale, ci pe baza renumelui si a bunei reputatii. Aceasta constituie o facilitate importanta, tinand cont de valoarea taxelor care trebuie achitate pentru autentificarea contractelor de garantie si pentru asigurarea bunrilor aduse in garantie. De asemenea, evaluarea acestor bunuri, destul de costisitoare, nu se mai impune in acest caz.

6.) Rescadentarea creditelor reprezinta amanarea termenului de rambursare a unui credit, prin modificarea scadentei intermediare, fara insa a depasi termenul maxim pentru care a fost contractat creditul respectiv. Agentii economici pot beneficia de rescadentarea creditelor in sensul amanarii sau prelungirii termenului de rambursare a acestora, prin una din urmatoarele modalitati:

- amanarea o singura data a termenului de rambursare a uneia sau cel mult doua rate intermediare in interiorul termenului initial maxim aprobat;

- amanarea cel mult de doua ori a aceleiasi rate intermediare in interiorul termenului initial maxim aprobat;

- prelungirea o singura data a termenului de rambursare a ratei finale peste termenul initial aprobat cu incadrarea in termenul maxim de creditare prevazut de dispozitiile legale

7.) Reesalonarea creditelor reprezinta amanarea sau prelungirea tuturor scadentelor ratelor intermediare si finale, precum si modificarea cuantumului acestora in cadrul soldului total ramas de rambursat, fara depasirea termenelor maxime de creditare prevazute de lege. Agentii economici pot beneficia de procedura de reesalonare numai dupa epuizarea celorlalte facilitati prevazute la rescadentare. Este admisa o singura reesalonare a unui credit. %n cadrul unui credit reesalonat, nu se admit rescadentari. Pentru creditele reesalonate agentii economici platesc dobanzi majorate.

2.4 Efectele contractarii creditelor asupra economiei intreprinderilor mici si mijlocii

2.4.1 Costul creditului bancar pe termen scurt

Folosirea pe scara larga a creditului pe termen scurt de catre marea majoritate a intreprinderilor mici si mijlocii face necesara calcularea de catre acestea a costului resurselor financiare, respectiv a creditelor bancare pe termen scurt.

Principala componenta a creditului bancar pe termen scurt este dobanda, care reprezinta pretul capitalului de imprumut, respectiv partea din profit care se cedeaza de intreptinzator pentru folosirea creditului in calitate de capital.

Nivelul dobanzii difera in functie de conjunctura economica, de cererea si oferta de capital de imprumut, de posibilitatile de refinantare ale bancilor comerciale. %n tarile cu economie dezvoltata cea mai mare parte a creditelor pe termen scurt o reprezinta creditele de mobilizare a efectelor comerciale (credite de scont) astfel incat taxa scontului are rolul hotarator pentru nivelul dobanzilor practicate de banci. Avand in vedere taxa scontului, bancile adauga o cota, reprezentand propriile cheltuieli administrative si beneficiul propriu, formand astfel rata dobanzii la care ofera credite pe termen scurt clientilor lor.

Majorarea sau diminuarea taxei scontului provoaca cresteri sau reduceri ale ratei dobanzii practicate pe piata, respectiv scumpirea sau ieftinirea creditelor.

%n afara cheltuielilor cu dobanzilor bancare (unele dintre cele mai ridicate, in special in conditiile unei inflatii accentuate) alte cheltuieli pe care agentii economici beneficiari de credite le suporta sunt reprezentate de cele cu comisioanele, taxele, spezele bancare, precum si, acolo unde este cazul - a zilelor valoare (zile de banca sau date de banca) ceea ce face ca in final, costul total al creditului sa fie mai mare.

Calcularea de catre intreprinderile creditate a costului creditului pe termen scurt si luarea deciziilor in functie de marimea totala a acestuia, comparativ cu rentabilitatea scontata, reprezinta aspecte esentiale ale gestiunii pe termen scurt.

Calcularea dobanzilor la operatiunile de incasari si plati prin contul curent este o operatiune periodica, pe baza formulei dobanzii simple, adaptata pentru punerea pe calculator a acestor operatiuni.

unde:

D
D = suma dobanzii


N = numere (soldul sau suma existenta la un moment dat, inmultita cu numarul

de zile pana la operatiunea urmatoare sau pana la epoca)

T = timpul care se scurge pana la scadenta

C = capitalul sau valoarea nominala a titlului

D = rata anuala a dobanzii



La contul curent sumele sau soldurile produc dobanzi debitoare sau creditoare, dupa natura soldurilor, plecand de la o anumita " data - valoare " sau "zi -valoare" si care corespunde incheierii operatiunii in cont de catre banca cu efectuarea operatiunii respective in contabilitatea intreprinderii. Termenul pana la care se calculeaza dobanzile (sau data inchiderii contului curent) se numeste epoca.

Se utilizeaza trei metode de calculare a dobanzilor: metoda directa, metoda indirecta si metoda hamburgheza (in scara).

Metoda directa (cu dobanzi reciproce) se caracterizeaza prin faptul ca rata dobanzii este aceeasi atat pentru numerele debitoare cat si pentru cele creditoare precum si prin faptul ca numerele se obtin inmultind sumele debitoare si cele creditoare, succesiv, cu numarul de zile de la inregistrarea operatiunii in cont, pana la epoca. Ulterior se totalizeaza numerele debitoare si separat numerele creditoare si se face diferenta dintre ele, obtinandu-se soldul numerelor care poate fi debitor sau creditor.

Se raporteaza soldul numerelor la divizorul fix, rezultand volumul dobanzii cu care se corecteaza soldul contului curent.

Metoda directa (cu dobanzi diferite) se utilizeaza similar cu cea din exemplul anterior, particular fiind faptul ca nu se mai stabileste soldul numerelor, ci se aplica rate diferite de dobanda separat pentru numerele debitoare si separat pentru numerele creditoare. %n final se obtine suma dobanzii cuvenita numerelor debitoare si suma cuvenita numerelor creditoare; se face diferenta si se da semnul celei mai mari. Ulterior se corecteaza corespunzator soldul contului curent cu suma dobanzii.

Metoda hamburgheza (in scara). Operatiunile din extrasul de cont se ordoneaza cronologic, ceea ce permite determinarea soldului dupa fiecare opertatiune. Un sold oarecare genereaza dobanzi de la data inscrierii operatiunii in cont (zi - valoare) pana la data operatiunii urmatoare. Rezulta ca numerele se calculeaza inmultind soldul cu numarul de zile de la o operatiune la alta (si nu pana la epoca).

Metoda hamburgheza permite aplicarea unor rate de dobanzi diferite pentru solduri debitoare (creditoare) si variabile de la o etapa la etapa.

Calcularea dobanzii la creditele de scont

Scontarea reprezinta operatiunea de transferare a unei creante la termen in lichiditati la vedere. Scontul poate fi comercial si rational.

Scontul comercial (SC) reprezinta costul operatiunii de scontare, adica suma dobanzii la creditele de scont, suportata de prezentatorul efectului comercial. Practic, scontul comercial reprezinta o dobanda simpla antecalculata. Scontul rational (Sr) reprezinta diferenta dintre valoarea tratei in ziua prezentarii la scontare si valoarea sa la scadenta. Este mai putin oneros decat scontul comercial deoarece se calculeaza asupra valorii actuale a tratei si nu asupra valorii nominale.

Taxa (rata) efectiva a scontului (Txe). Creditul de scont fiind un credit pe termen scurt, cu o dobanda antecalculata si retinuta de banca in momentul scontarii, rezulta ca, creditul efectiv obtinut de prezentatorul tratei la scontare este inferior valorii nominale a acestuia si prin urmare, taxa efectiva a scontului (Txe) este mai mare decat taxa nominala (Tx).

Pentru calcularea taxei efective a scontului se aplica aceeasi formula ca in cazul ratei efective a dobanzii (De).


 

Dobanda reala

Rata nominala a dobanzii este cea inscrisa in contractul de credit si depinde de factori variati, cum ar fi: gradul de eficienta a valorificarii capitalului, cererea si oferta de capital de imprumut, riscul de capital, de dobanda si de imobiliare, bonitatea debitorului etc.

%n conditii de instabilitate economica, cand au loc procese inflationiste, creditorul isi pune problema recuperarii capitalurilor imprumutate si obtinerii remuneratiilor de o maniera care sa-i asigure cel putin aceeasi putere de cumparare existenta in momentul acordarii imprumutului. %n acest context apare indicatorul "dobanda reala" care exprima gradul de aparare a intereselor creditorului si care se stabileste in functie de evolutia ratei nominale a dobanzii si a ratei inflatiei.


unde:

D = rata nominala a dobanzii

I = rata inflatiei

Dr = rata dobanzii reale

Dobanda reala poate fi:

-real pozitiva (D>1)

-real negativa (D<1)

Incidenta comisioanelor bancare asupra costului creditului pe termen scurt

Bancile comerciale aplica, in relatiile cu clientii lor, diverse comisioane, cum ar fi: comision de analiza a cererii de credit, comision de miscare, comision de confirmare, comision de andosare, comision de gestiune, comision de securitate, comision pentru soldul cel mai mare al lunii, comision specific etc. Numarul, felul si marimea comisioanelor difera de la o societate bancara la alta, dar toate influenteaza costul creditului, in sensul majorarii lui. Practic, comisioanele se repercuteaza in nivelul efectiv al dobanzii, facand ca rata efectiva a dobanzii sa fie mai mare decat rata nominala.

Incidenta zilelor -valoare asupra costului creditului pe termen scurt

"Zile-valoare" sau date de banca constituie un element de cost pentru debitorii bancii sI se calculeaza ca diferenta intre numarul de zile pentru care banca percepe dobanzi sI numarul de zile folosire efectiva a creditului.

Factorul "zile-valoare" se comensureaza pe baza datelor de operare in conturi bancare, care nu corespund cu inregistrarile simetrice in contabilitatea intreprinderilor. Important este ca aceste " zile-valoare " care scumpesc creditul, pot fi negociate intre banca si clientul bancar.

Trebuie sa se tina cont si de tipul creditului solicitat de agentii economici. Astfel, daca in cazul unui credit pe termen scurt pentru cheltuieli sezoniere dobanda este postcalculata iar comisioanele antecalculate, in cazul unui credit de scont ambele categorii de costuri (dobanzi + comisioane) se antecalculeaza si se deduc din valoarea ratei. %n aceste conditii costul creditului de scont este mai ridicat.

Agentii economici au la dispozitie trei criterii de selectare a creditelor pe termen scurt pe care doresc sa le angajeze: accesibilitatea, supletea si costul creditelor. Alegerea creditului cel mai putin costisitor reprezinta mijlocul cel mai eficient de reducere a cheltuielilor financiare, fapt pentru care criteriul costului este hotarator.

Pentru stabilirea costului real al unui credit pe termen scurt se porneste de la rata nominala a dobanzii, se iau in considerare numarul si nivelul comisioanelor, taxelor si spezelor bancare, data platii comisioanelor si dobanzii, numarul de zile pentru care se percep dobanzi, numarul de zile de folosire efectiva a creditului.

Rata nominala a dobanzii se stabileste de banca in functie de rata de baza a dobanzii bancare, la care se adauga diverse majorari, in functie de natura creditului si bonitatea clientului, determinata pe baza analizei financiare a intreprinderii.

Numarul de zile pentru care se calculeaza dobanzi se situeaza intre ziua inregistrarii creditului in contabilitatea bancii (zi-valoare) si scadenta. Daca acest interval este mai mic decat 10, banca aplica, forfetar, numarul minim de 10 zile, la care adauga o zi in plus (zi de banca).

Nivelul comisioanelor si al altor cheltuieli suportate de client depinde de felul creditului acordat si de institutia de credit. Comisioanele pot fi legate direct de utilizarea creditului, incluzandu-se in rata efectiva a dobanzii (De) si comisioane de angajament, percepute independent de utilizarea creditului si care, arbitrar, se exclud din rata efectiva a dobanzii.

Durata de utilizare efectiva a creditului fiind de regula mai mica decat perioada pentru care se percep dobanzi de catre banca face ca, in final, costul real al creditului bancar sa fie mai mare.

Deci, putem concluziona:

- rata efectiva a dobanzii este diferita de cea nominala;

- rata efectiva sau reala a dobanzii este in functie atat de durata de utilizare a creditului, cat si de volumul creditului (comisioanele in suma absoluta au un impact mai mare in cazul sumelor mici decat in cazul unor credite de volum ridicat);

- creditul de scont este mai putin costisitor decat creditele de trezorerie;

- creditul in cont curent este mai avantajos decat un credit de trezorerie in cont simplu de imprumut, cand se urmareste finantarea pe o perioada scurta;

- creditul de trezorerie devine mai avantajos decat creditul in cont curent cand trebuie finantate nevoi pe o perioada mai mare de doua luni.

2.4.2 Costul creditului bancar pe termen lung

Creditele pe termen lung acopera nevoi durabile ale intreprinderii, concretizate in cresteri economice insemnate, dezvoltari, reutilari, modernizari, de la care se asteapta o rentabilitate corespunzatoare in anii urmatori.

Pe de alta parte, pentru unitatile finantatoare, imprumutul pe termen lung presupune o imobilizare insemnata de fonduri, pentru o perioada indelungata, care poate implica riscuri multiple, de unde exigenta creditorilor pentru o remuneratie adecvata.

Remuneratia asteptata si randamentul pretins de cei care acorda imprumuturi pe termen lung reprezinta insa un cost pentru unitatile imprumutate, costul capitalului imprumutat. Costul poate fi acceptat de catre imprumutat numai in masura in care rentabilitatea proiectelor sale, finantate prin credit, este acoperitoare.

Teoretic, un imprumut poate fi acceptat doar daca rata rentabilitatii proiectelor este mai mare decat costul capitalului imprumutat.

R > K

Practic insa, tinand cont de riscurile suportate de investitor, relatia de mai sus trebuie corectata astfel:

( R + r ) > K

ceea ce inseamna ca rata rentabilitatii, majorata cu o cota de risc, trebuie sa fie superioara costului capitalului imprumutat.

Pentru un credit bancar pe termen mediu sau lung, fara comisioane sau speze bancare, costul se reduce la plata dobanzilor, respectiv la nivelul ratei dobanzii stabilita prin contractul de credit.

Ca urmare a perioadei indelungate de creditare, prin contract pot fi stabilite clauze variate, inclusiv acordarea unei perioade de gratie in favoarea debitorului, ceea ce inseamna ca, pentru un anumit numar de ani, acesta nu va rambursa credite ( eventual nici dobanzi ). Procesul de rambursare poate incepe - conform intelegerii - dupa un anumit numar de ani de la acordarea creditului.

%n aceasta situatie apare posibilitatea calculului dobanzii compuse, ceea ce presupune ca la sfarsitul fiecarui an ( sau perioada ) suma dobanzii neplatite se adauga la capitalul imprumutat, generand ea insasi dobanda, in conditiile contractului initial. Conventional, aplicarea dobanzii compuse are loc in cazurile cand perioada de timp pentru care este acordat creditul este mai mare de un an.

Cf = C x un n = 1+i

DD = Cf - C = C x un - C = C (un -1 )

C = CF / (1 + i)n = CF (1 + i) - n = CF x u - n

D = (CF / C) 1 / n - 1 =

unde:

C = capitalul plasat ( creditul )

Cf = capitalul final, respectiv creditul plus dobanda aferenta la sfarsitul perioadei de plasament

n = numarul de ani ( perioada ) pentru care se calculeaza dobanda compusa

D = rata anuala a dobanzii

I = rata dobanzii la o unitate monetara ( D/100 )

Orice agent economic poate fi in situatia, la un moment dat, sa opteze intre o rata anuala a dobanzii compuse sau o rata semestriala, trimestriala sau lunara a acesteia, fiind deci oportuna cunoasterea corelatiilor dintre diversele rate de dobanda, stiut fiind ca dobanzile capitalizate la sfarsitul unui exercitiu aduc ele insele dobanzi in continuare.

Unde:

D = rata anuala a dobanzii compuse

Ds = rata semestriala a dobanzii compuse

Dtr = rata trimestriala a dobanzii compuse

DL = rata lunara a dobanzii compuse


Rata anuala a dobanzii compuse ( D ) echivalenta a unei rate trimestriale este

Rata trimestriala a dobanzii compuse ( Dtr ) echivalenta unei rate lunare date


Rata anuala a dobanzii compuse ( D ) echivalenta unei rate lunare date


Rata lunara a dobanzii compuse ( DL ) echivalenta unei rate anuale date


Concluzie:

-         pentru a trece de la o rata a dobanzii pe o perioada mai mare, la o rata echivalenta unei perioade mai scurte, factorul actuarial are exponent subunitar

-         pentru a trece de la o rata a dobanzii, aferenta unei perioade mai scurte, la o rata de dobanda echivalenta unei perioade mai mari, factorul actuarial are exponent supraunitar


2.5 Greseli comise de banci de natura sa duca la aparitia unor imprumuturi problematice (neperformente)

 

 

Analiza creditului neperformant are drept scop descoperirea si masurarea cauzei care genereaza riscul bancii si daca pot fi abordate solutii prin care o prognoza pe termen scurt si a fluxului de numerar poate conduce la reabilitare.

2.5.1 Greseli comise la inceput

 

- situatia in care bancherul iI permite clientului sa-l intimideze, sa faca presiuni asupra lui sau sa-l convinga sa acorde imprumutul

- esecul de a pune intrebari pertinente, izvorate din teama de a nu-l supara pe client si, implicit, de a nu-l pierde

- tranzactionarea unor imprumuturi dificile, care s-ar cuveni sa fie predate unui functionar cu experienta superioara

- luarea deciziei de a acorda sau nu imprumutul in functie de presiunile exercitate de alte partI, in special din tabara competitiei

- analiza necorespunzatoare a solicitantului imprumutului

- analiza necorespunzatoare a bilanturilor financiare

- analiza necorespunzatoare a scopului imprumutului, sursei de rambursare sau fluxului de numerar excesiv

- garantie de plata inadecvata

- esecul de a obtine si perfecta un gaj valabil

2.5.2 Greseli comise dupa ce a fost acordat imprumutul

 

- nu a fost urmarita efectiv situatia imprumutului

- nu a controlat expansiunea

- i-a permis clientului sa se imprumute frecvent, cu sume mici, pana cand acesta a ajuns sa fie inglodat in datorii

- administrarea inadecvata a functiei de imprumut

2.5.3 Greseli comise cand problema este recunoscuta

- teama de a cerceta situatia creditului - ezitarea de a pune intrebari dure

- teama de a recunoaste ca s-a facut o greseala sau ca s-a creat o problema

- intreruperea comunicarii cu clientul, recurgerea la presiuni / amenintari pentru recuperarea imprumutului

- lipsa de actiune - in speranta ca situatia se va imbunatati de la sine, asa-numita "solutie miraculoasa"

2.5.4 Recomandari pentru administrarea imprumutului problema

- nu trebuie luate niciodata decizii care sunt rezervate, in mod normal, managementului clientului

- problema este, de obicei, mai grava decat apare

- cheia solutionarii reusite a problemei consta in cunoasterea aprofundata a celui care solicita imprumutul, a afacerilor sale si a pozitiei altor creditori

- prima pierdere este, de obicei, cea mai mica pierdere

- problema va fi recunoscuta, in general, numai dupa ce titlurile de valoare s-au evaporat si bilantul contabil a ajuns intr-o stare deplorabila

- cel care ia imprumutul si este un caz problematic, pe de o parte, si bancherul, pe de alta parte, privesc suma supusa riscului din perspective cu totul diferite

- in cazul negocierilor, se da numai in masura in care se primeste

- aprobat sau respins? Este acesta un credit pe care banca doreste sa-l retina in portofoliul ei pe termen lung sau, mai degraba, banca se poate lipsi de acest client care solicita imprumutul? Banca va investi importante resurse de timp, efort si cheltuieli pentru reabilitarea clientului si, prin urmare, trebuie sa cantareasca foarte bine daca doreste sa reabiliteze acest solicitant de imprumut, formand, in acelasI timp, un client potential foarte bun pentru o alta institutie.


CAPITOLUL III

Gestionarea riscurilor in activitatea bancara

 

3.1 Riscul bancar

Caracteristica lumii contemporane este incertitudinea. Mediul economic, cel monetar, cel financiar - bancar, sunt permanent supuse unei concurente acerbe. Astazi bancile sunt privite de catre specialisti, si nu numai, ca fiind acele institutii care administreaza riscul. Aceasta caracterizare data bancilor se datoreaza in special faptului ca orice operatiune financiar - bancara pe piata interna si internationala este supusa actiunii unui ansamblu de factori de risc independenti.

3.1.1 Definirea riscului bancar

 

Cel mai simplu spus, riscul bancar este probabilitatea ca intr-o tranzactie sa nu se obtina profitul asteptat si chiar sa apara o pierdere.

Riscul bancar mai poate fi definit ca fiind probabilitatea de producere a unui eveniment, cu consecinte adverse pentru subiect.

3.1.2 Clasificarea riscurilor bancare

%n literatura de specialitate exista o serie de clasificari, dupa cum urmeaza:

1.)   %n functie de caracteristica bancara

a.) riscuri financiare (de lichiditate, de capital)

b.)riscuri ambientale (operational, tehnologic, riscul introducerii de noi produse)

2.) %n functie de geneza

a.) risc de exploatare

b.) risc financiar

c.) risc de faliment

3.) %n functie de natura

a.) riscuri comerciale

b.) riscuri provocate de forta majora

c.) riscuri politice

d.) riscuri valutare (de schimb valutar, rata a dobanzii)

4.) %n functie de expunerea la risc

a.) riscuri pure = riscuri a caror expunere este generata de activitati si procese bancare cu potential de a produce evenimente care sa se soldeze cu pierderi

a.1) riscuri fizice (distrugeri, accidente, avarii)

a.2) riscuri financiare (generate de operatiunile traditionale)

a.3) riscuri criminale si frauduloase (fraude, furturi, deturnari de fonduri)

a.4) riscuri de raspundere (nerespectarea normelor bancare)

b.) riscuri lucrative (speculative) = expunerea la risc este generata de incercarea de a obtine profit maxim

b.1) riscuri de piata (variatia conditiilor de piata)

b.2) riscuri de afacere

b.3) riscuri de lichiditate (incapacitatea de a finanta operatiunile bancare curente)

5.) %n functie de caracteristica bancara

a.) riscuri financiare (generate de operatiunile bancare traditionale)

a.1) riscul de creditare (probabilitatea neincasarii creditelor acordate)

a.2) riscul de lichiditate (incapacitatea de a finanta operatiunile bancare curente)

a.3) riscul de piata (variatia ratei dobanzii, riscul valutar etc.)

3.1.3 Gestionarea globala a riscurilor

 

Gestionarea globala a riscurilor este impusa de relatiile de interdependenta dintre diferite operatiuni, tranzactii si activitati ale unei societati bancare, dar si de legaturile cauzale intre diversele tipuri de riscuri.

1. Identificarea si evaluarea riscurilor

 

Pentru a identifica si evalua riscurile, orice societate bancara trebuie sa porneasca de la principalele sale linii de activitate, de la strategia pe care o va adopta. %n cadrul primei etape de gestionare globala a riscurilor trebuie determinate riscurile asociate fiecarui tip de de produs si serviciu bancar. Odata identificate riscurile, este necesara elaborarea unor scenarii posibile, pentru a putea determina frecventa si amplitudinea fiecarui tip de risc asociat, apoi schitarea unei imagini agregate a influentei factorilor de risc.

2. Controlul riscurilor

Obiectivul acestei a doua etape de gestiune globala este acela de a minimiza cheltuielile asociate fiecarui tip de risc, identificate pe produse si servicii bancare.

3. Diminuarea (evitarea) influentei negative a factorilor de risc

Actiunea adversa a unui factor de risc poate fi diminuata si / sau in unele cazuri evitata prin cunoasterea si indepartarea cauzei care il produce. %n acest scop este necesara reproiectarea activitatilor ti a fluxurilor de operatii.

4. Finantarea riscurilor

Aceasta etapa presupune fie acoperirea lor prin rezerve, fie transferul lor prin utilizarea instrumentelor derivate. Metodele de acoperire a riscurilor sunt utilizate in cazul acelora a caror frecventa si amplitudine sunt previzibile. Transferul riscurilor este mai adecvat in cazul aparitiei si actiunii unor evenimente foarte grave, imprevizibile. Gestionarea globala a riscurilor bancare trebuie sa fie o componenta a sistemului de management bancar si sa fie utilizata in acest sens.

 

 

 

 

3.2 Riscul de lichiditate

Lichiditatea poate fi definita ca si:

- capacitatea activelor de a se transforma rapid si cu cheltuiala minima in moneda lichida

- capacitatea bancii de a-si finanta operatiile curente

Aparitia acestui risc este datorata urmatoarelor cauze:

- situatia economiei reale

- indisciplina financiara a agentilor economici

- dependenta de piata financiara

- necorelarea intre scadentele depozitelor si ale creditelor

3.2.1 Gestionarea lichiditatii bancare

Trezoreria oricarei societati bancare are ca principal atribut gestionarea lichiditatii. Aceasta se realizeaza prin:

- gestionarea pozitiei monetare

- gestionarea pozitiei lichiditatii

- elaborarea si analiza Raportului de lichiditate

3.2.1.1 Gestionarea pozitiei monetare. Rezervele minime obligatorii

Caracteristici generale:

- sunt determinate de normele autoritatii monetare, in functie de structura depozitelor bancare

- sunt un factor de risc suplimentar pentru banci, deoarece se stabilesc in functie de obiectivele politicii monetare, de control al masei monetare

- nu sunt active lichide

- nu pot fi folosite pentru a acoperi o crestere a cererii de credite sau o retragere de depozite

- asigura soldarea pozitiei lichiditatii, reprezentand un amortizor de soc pentru pozitia monetara

Rezervele sunt disponibilitati banesti ale bancii, in lei si in valuta, pastrate in conturi deschise la Banca Nationala a Romaniei. Baza de calcul este nivelul mediu pe perioada de observare, al elementelor de pasiv din bilantul societatilor bancare, asupra carora se aplica rata rezervelor obligatorii. Nivelul prevazut al rezervelor obligatorii este soldul mediu zilnic pe care banca trebuie sa-l inregistreze in contul in care se mentin rezervele. Nivelul efectiv al rezervelor il constituie soldul mediu zilnic inregistrat de banca in contul in care se mentin rezervele minime obligatorii in perioada de aplicare; determinarea soldului mediu zilnic se face luand in calcul numarul de zile calendaristice din perioada de aplicare.

Baza de calcul a rezervelor minime obligatorii se constituie din mijloace banesti in moneda nationala si in valuta, reprezentand obligatii ale bancii fata de persoane fizice si juridice, sub forma de surse atrase, imprumutate, datorii si alte obligatii.

Perioada de observare o constituie a doua chenzina din luna anterioara si prima chenzina din luna de aplicare.

Perioada de aplicare este luna calendaristica pe durata careia societatile bancare sunt obligate sa mentina in cont la Banca Nationala a Romaniei nivelul prevazut al rezervelor obligatorii.

Rezervele minime obligatorii se calculeaza si se mentin astfel:

a.) in lei, in contul curent al bancii deschis la Banca Nationala a Romaniei, pentru mijloace banesti in lei

b.) in valuta, in contul "LORO" al bancii, deschis la centrala Bancii Nationale a Romaniei, pentru mijloace banesti in valuta

Singurul element al pozitiei monetare remunerat este tocmai rezerva minima obligatorie. Remunerarea rezervei minime obligatorii se face de catre Banca Nationala a Romaniei, prin stabilirea si modificarea ratei dobanzii. Aceasta este stabilita prin circulara si trebuie sa se situeze cel putin la nivelul ratei dobanzii medii la depunerile la vedere practicate de banci. Aceasta rata se calculeaza lunar, distinct pentru lei si pentru valuta, ca medie ponderata, pe baza datelor transmise de banci. Banca Nationala a Romaniei nu bonifica dobanda pentru excedentul de rezerve. La calcularea dobanzilor anul se considera de 360 de zile, iar luna de 30 de zile.

Constituirea de rezerve minime obligatorii are drept scop asigurarea lichiditatii minime, precum si aplicarea politicii bancii centrale, legata de restrangerea creditului in economie in conditiile ratei inflatiei.

3.2.2 Gestionarea pozitiei lichiditatii

 

Pozitia lichiditatii se determina ca diferenta intre volumul activelor lichide si pasivele volatile. Pentru a estima pozitia lichiditatii trebuie sa anticipam:

- fie cresterea mai rapida a nevoilor de credite fata de volumul depozitelor, rezultand o nevoie suplimentara de lichiditate pe termen lung, care se poate reduce prin diminuarea marjei lichiditatii sau prin imprumut

- fie o crestere a necesarului de credite, mai lenta decat cea a volumului depozitelor, rezultand un plus de lichiditate pe termen lung, care poate fi folosit pentru majorarea marjei lichiditatii sau pentru finantarea plasamentelor bancare.

3.2.3 Indicatorii lichiditatii bancare. Raportul de lichiditate

Pentru aprecierea corecta a situatiei activelor si pasivelor oricarei societati bancare, trezoreria foloseste o serie de instrumente specifice de analiza privind gradul de lichiditate al bancii. Astfel, se calculeaza si analizeaza urmatorii indicatori ai lichiditatii:

1.) Lichiditatea globala

- reflecta posibilitatea elementelor patrimoniale de activ de a se transorma pe termen scurt in lichiditati pentru a satisface obligatiile de plata exigibile

- se calculeaza ca un raport procentual intre active lichide si datorii curente

- nivelul optim al acestui indicator este de 2 - 2,5

2.) Lichiditatea imediata (de trezorerie)

- reflecta posibilitatea elementelor patrimoniale de trezorerie de a face fata datoriilor pe termen scurt

- se calculeaza ca un raport procentual intre total elemente patrimoniale de trezorerie si total datorii pe termen scurt

- nivelul optim al acestui indicator este de 20,5%

3.) Lichiditatea in functie de total depozite

- reflecta posibilitatea elementelor patrimoniale de activ (active lichide) de a face fata datoriilor reprezentand totalul depozitelor (disponibilitati si depozite ale altor banci, agenti economici, persoane fizice etc.)

4.) Lichiditatea in functie de total depozite si imprumuturi

- se stabileste ca un raport procentual intre totalul elementelor patrimoniale de activ si totalul depozitelor, inclusiv imprumuturile (de refinantare de la Banca Nationala a Romaniei, de la alte banci).

Alti indicatori:

1.) Raportul credite / depozite

2.) Raportul active lichide / depozite la vedere:

100 X (numerar + depozite la vedere la alte banci ) / depozite la vedere

3.) Rata bresei:

- raport intre diferenta de dobanzi incasate si dobanzi platite si diferenta active / pasive

- reflecta marimea absoluta a ratei dobanzii pe care banca o poate plati pentru finantarea unui plasament suplimentar, relativ la resursele de care dispune

Raportul de lichiditate reprezinta instrumentul cel mai important din punct de vedere al activitatii de trezorerie bancara, care reflecta evolutia masei monetare. Se elaboreaza zilnicsi lunar.

Raportul de lichiditate se intocmeste atat in lei cat si in valuta, la nivelul centralei bancii.

Elementele raportului de lichiditate:

a.) generatoare de lichiditate (intrari):

- rambursari de credite acordate de banca clientilor

- dobanzi de incasat aferente creditelor acordate

- depozite plasate la alte banci

- contravaloarea in lei a valutei vandute clientilor prin operatiuni de arbitraj

- contravaloarea valutei vandute pe piata interbancare

- rascumpararea certificatelor de trezorerie

b.) consumatoare de lichiditate (iesiri):

- depozite si certificate de depozit ajunse la scadenta, precum si dobanzile aferente

- contravaloarea in lei a valutei cumparate

- achizitionarea de certificate de trezorerie

Concluzionand, cateva modalitati de reducere a influentei riscului lichiditatii ar fi:

- diversificarea sistemului depozitelor

- posibilitatea utilizarii resurselor complementare

- mentinerea unui nivel optim al activelor (30% investitii - risc minim; 30% credite ipotecare, obligatiuni; 40% - risc inalt)

- obtinerea garantiilor de la stat la creditele problema

- posibilitatea obtinerii in statut de urgenta a creditelor overnight (24 de ore)

Nivelul optim al lichiditatii este considerat ca fiind 10% din valoarea depozitelor la vedere pe total banca sau 8% din valoarea depozitelor la vedere si 4% din valoarea depozitelor la termen

3.3. Riscul ratei dobanzii

Dobanda este suma ce revine proprietarului capitalului la rambursarea unui imprumut acordat sau pretul folosirii capitalului, precum si remunerarea riscului pe care il implica imprumutul respectiv. Riscul dobanzii este pentru orice societate bancara principalul element de negociere cu clientii.

3.3.1 Definirea riscului ratei dobanzii

Riscul ratei dobanzii poate fi definit ca:

- sensibilitatea rezultatelor financiare la variatia nivelului ratelor dobanzii

- acel risc de deteriorare a situatiei patrimoniale a bancii sub influenta unei modificari adverse a nivelului dobanzilor pe piata

Riscul ratei dobanzii mai este definit ca fiind volatilitatea venitului net din dobanda si a valorii bancii, datorata schimbarilor nivelului ratelor dobanzilor

3.3.2 Factorii care influenteaza aparitia si dezvoltarea riscului ratei dobanzii

Acesti factori pot fi grupati astfel:

1.) Factori endogeni (importanti pentru gestionarea riscului, actiunea asupra lor generand minimizarea expunerii la risc):

- strategia bancii

- structura activelor si pasivelor bancare

- volumul si valoarea creditelor

- calitatea portofoliului de credite

- scadenta fondurilor atrase

2.) Factori exogeni (determinati de evolutia conditiilor economice generale):

- mediul economic existent

- tipul de politica economica, monetara si financiar - valutara practicata de autoritati

- evolutia pietei interbancare

- factori de ordin psihologic

Riscul ratei dobanzii are doua componente esentiale si anume:

- riscul venitului = riscul realizarii unor pierderi in ce priveste venitul net din dobanzi, ca urmare a faptului ca miscarile ratelor dobanzilor la imprumuturile luatenu sunt perfect sincronizate cu cele ale imprumuturilor acordate

- riscul investitiei = riscul producerii unor pierderi in patrimoniul net, ca rezultat al unor schimbari neasteptate ale ratei dobanzii

3.3.3 Gestionarea riscului ratei dobanzii

Obiectivul fundamental al gestionarii riscului ratei dobanzii este acela de a determina o marja a dobanzii cat mai mare si cat mai stabila in timp. Marja dobanzii este principalul indicator de rentabilitate bancara si reprezinta diferenta intre veniturile din dobanzi la creditele acordate si cheltuielile facute cu plata dobanzilor la depozitele atrase de la alte banci, de la populatie si de la agentii economici, precum si cele bonificate la certificatele de depozit.

Indicatorii marjei dobanzii:

1.) Marja absoluta a dobanzii bancare

- diferenta dintre suma veniturilor din dobanzi si suma cheltuielilor cu dobanzile bonificate

- exprima capacitatea bancii de a acoperi cheltuielile cu dobanzile bonificate la depozite din veniturile obtinute din incasarea dobanzilor la creditele acordate

2.) Marja procentuala bruta a dobanzii bancare

- se calculeaza in mod relativ prin raportarea marjei absolute a dobanzii la suma activelor investite (de la care se incaseaza dobanzi)

3.) Marja procentuala neta a dobanzii bancare

- se calculeaza ca raport intre nivelul mediu al ratei dobanzii percepute si nivelul mediu al ratei dobanzii bonificate

Activele sensibile reprezinta instrumentul de credit cu dobanzi variabile, respectiv creditele si titlurile din portofoliul comercial.

Pasivele sensibile pot fi definite ca fiind depozitele cu dobanzi variabile si imprumuturile acordate de alte banci sau banca centrala.

Principalii indicatori ai riscului de variatie a ratei dobanzii sunt:

1.) Ecartul (gap - ul) reprezinta diferenta la un moment dat intre volumul activelor si cel al pasivelor sensibile la variatia ratelor dob4nzilor

2.) Indicele de sensibilitate a bancii la variatia dobanzii pe piata, care se calculeaza ca un raport, la un moment dat, intre volumul activelor si cel al pasivelor sensibile la variatia ratei dobanzii.

%n functie de marimea activelor si pasivelor cu dobanzi fixe, se poate determina pozitia bancii. Aceasta se calculeaza ca diferenta intre volumul acivelor si volumul pasivelor cu dobanda fixa.

Pozitia bancii poate fi:

a.) scurta = volumul activelor cu dobanzi fixe < volumul pasivelor cu dobanzi fixe

- situatia este favorabila pentru banca atunci cand exista o tendinta crescatoare a ratelor dobanzilor

b.) lunga = volumul activelor cu dobanzi fixe > volumul pasivelor cu dobanzi fixe

- situatia este favorabila pentru banca atunci cand exista o tendinta descrescatoare a ratelor dobanzilor

c.) neutra = este situatia aparent ideala pentru o banca, dificil de realizat. Aceasta pozitie impiedica banca sa speculeze variatia ratelor dobanzilor pe piata in favoarea sa.

3.4 Riscul insolvabilitatii (de capital)

Insolvabilitatea poate fi definita ca fiind incapacitatea pe termen lung a societatii bancare de a satisface angajamentele sale de plati. Insolvabilitatea poate fi o prelungire in timp a crizei de lichiditate, un rezultat al proastei gestionari al acesteia.

Riscul insolvabilitatii apare ca urmare in special a neindeplinirii contractului de credit de catre client. El este, in principal, generat de doi factori:

- volumul si calitatea portofoliului de credite

- variatia ratei dobanzii

Indicatorul de adecvare a capitalului reprezinta raportul 6ntre capitalul de baza si activele ajustate in functie de riscul de creditare.

Capitalul de baza este format din capitalul de rang I si capitalui de rang II.

Capitalul de rang I cuprinde:

- capitalul permanent (actiunile);

- rezervele declarate

Mai detaliat, capitalul de rang I este format din:

- capital social (fondurile actionarilor);

- rezervele declarate, obtinute din profitul nerepartizat;

- profit nedistribuit din exercitiul abia incheiat;

- fond de risc reglementat

Capitalul de rang II (suplimentar) ca o functie de maximum 100% din capitalul de rang I este format din:

- datorii subordonate (obligatiuni pe termen lung al Ministerului Finantelor)

- actiuni / obligatiuni emise de fondurile mutuale si capital de risc in strainatate;

- titluri de participare cu durata nedeterminata;

- reevaluari din titlurile detinute

Societatile bancare romanesti sunt obligate sa asigure in permanenta un nivel corespunzator de solvabilitate. Raportul minim de solvabilitate este stabilit la nivelul celui european, respectiv 8%. Raportul minim de solvabilitate se calculeaza ca un raport intre nivelul fondurilor proprii si totalul activelor si elementelor in afara bilantului, ponderate in functie de riscul de creditare.

3.5 Riscul valutar

 

3.5.1 Definirea riscului valutar. Componentele expunerii la riscul valutar

 

Riscul valutar;

- probabilitatea ca o variatie a cursului valutar pe piata sa duca la diminuarea profitului net bancar

- probabilitatea ca o variatie a crsului valutar pe piata sa influenteze negativ marja dobanzii bancare

Componentele expunerii la riscul valutar:

1.) Expunerea de translatie

- apare in cazul bancilor cu activitate internationala, societatile afiliate trebuind sa raporteze data si sa-si consolideze rezultatele financiare in moneda tarii de referinta a societatii mama

- se acopera prin operatiuni de hedging

2.) Expunerea tranzactionala

- rezulta din faptul ca o serie de operatii se desfasoara in valuta iar cursul fluctueaza, influentand marja in tara de referinta

- poate fi semnificativa pe termen scurt si este acoperita prin operatiuni de hedging

3.)Expunerea economica

- reflecta influenta fluctuatiilor cursurilor valutare asupra valorii de piata a bancii

3.5.2 Indicatorii riscului valutar

Indicatorii riscului valutar sunt:

1.) Poztia valutara individuala

1.1) Pozitia valutara scurta (A < P)

- cand cursul este in crestere, situatia este nefavorabila

- cand cursul este in scadere, situatia este favorabila

1.2) Pozitia valutara lunga (A >P)

- cand cursul este in crestere, situatia este favorabila

- cand cursul este in scadere, situatia este nefavorabila

2.) Pozitia valutara globala

- este soldul net al creantelor in devize fata de pasivele in devize, ambele convertite in moneda de referinta pentru comparabilitate

3.6 Riscul de tara

3.6.1 Definirea riscului de tara

Riscul de tara poate fi definit in mai multe moduri:

1.)incertitudinea care apare atunci cand exista fonduri care trebuie transferate in afara tarii

2.) posibilitatea ca un stat suveran sa nu doreasca sau sa nu poata sa-si onoreze fata de partenerii externo

3.) debitorii dintr-o tara care a contractat un imprumut sa nu fie in masura sa-si onoreze angajamentele datorita unor factori independenti de vointa sau de capacitatea lor

Organismele care efectueaza astfel de analiza sunt:

- organisme financiare internationale (FMI< BIRD< BERD)

- universitati (in special americane)

- banci comerciale autorizate

- agentii specializate de rating (Institutional Investors, Euromoney, Standard and Poor, Moody's, IBCA)

3.6.2 Componentele riscului de tara

3.6.2.1 Riscul politic

Acesta este legat de dorinta tarii de a-si indeplini angajamentele externe. Instabilitatea politica poate genera pentru creditori:

- repunerea in cauza sau renegarea contractelor

- limitarea sau interdictia investitiilor straine

- limitarea sau interzicerea scoaterii de capital din tara

- nationalizarea cu sau fara despagubiri

- refuzul de recunoastere a angajamentelor facute de guvernele precedente

- oprirea platilor catre exterior

- interzicerea unor opertiuni de importuri / exporturi

 

 

3.6.2.2 Riscul economic

Acest tip de risc este legat de capacitatea tarii de a-si achita datoria externa. Riscul economic decurge din incapacitatea tarii, a autoritatilor monetare, de a transfera creditul (capital plus dobanda) obtinut de o entitate publica sau privata, desi intreprinderea poate fi solvabila, lipsa rezervelor in devize determinand incapacitatea de plata. Acest tip de risc este strans legat de riscul valutar, atat de variatia cursului de schimb, cat si de masurile de ordin guvernamental privind limitarea transferului de devize (risc politic)

3.6.2.3 Evaluarea facuta de agentii de evaluare

Agentii de evaluare sunt institutii specializate de rating sau alte organisme financiare abilitate, care fac pe termen lung si mediu analize de risc de tara si de banca.

Analiza riscului de tara este bazata pe un numar de criterii cantitative si calitative, impartite in patru clase de risc, reflectand rata individuala pentru tara respectiva.

Exista patru clase de risc de tara si anume:

Clasa de risc 1: risc foarte scazut - caracteristic tarilor industrializate. Acestor tari li se pot acorda imprumuturi pe termen lung.

Clasa de risc 2: risc scazut - caracteristic tarilor cu probleme financiare minore. Acestor tari li se pot acorda imprumuturi pe termen mediu.

Clasa de risc 3: risc crescut - caracteristic tarilor in dezvoltare, in plin proces de reforma. [arile din aceasta grupa pot beneficia de imprumuturi pe termen scurt pana la un an.

Clasa de risc 4: risc foarte mare - caracteristic tarilor cu probleme economice serioase, cu datorii externe mari. %n general, acestor tari nu li se acorda imprumuturi sau li se acorda cu anumite restrictii.

3.7 Riscul de banca




Prin risc de banca se intelege expunerea unei banci la:

- riscul de credit (atunci cand se acorda credite)

- imposibilitatea recuperarii unor depozite plasate si a dobanzii aferente

- posibilitatea de inchidere brusca a unei banci corespondente

- posibilitatea fuziunii unor banci corespondente

- posibilitatea falimentului bancii partenere

Etapele stabilirii riscului de banca sunt:

1.) Determinarea pe fiecare banca partenera a sistemului de indicatori luati in calcul:

- locul bancii in cadrul tarii si in lume

- capitalul bancii

- marimea bancii

- marimea fondurilor atrase

- profitabilitatea

- gradul de adecvare al capitalului

- lichiditatea

2.) Stabilirea limitelor de expunere fata de bancile partenere, in functie de structura tranzactiilor. Limitele de expunere se stabilesc pe valute, pe tari si pe categorii de operatiuni.

Criteriile de evaluare a riscului de banca sunt urmatoarele:

- evaluarea tarii (pondere 10%)

- autoritatea centrala bancara (pondere 5%)

- structura proprietatii (pondere 5%)

- calitatea managementului (pondere 5%)

- pozitia pe piata (pondere 5%)

- calitatea activelor (pondere 15%)

- indicatorii rentabilitatii (pondere 5%)

- rata capitalului in actiuni (pondere 10%)

- accesul la informatie (pondere 10%)

- agentiile de evaluare (pondere 30%)


CAPITOLUL IV

Riscul in activitatea de creditare

 

4.1. Riscul tranzactiei

 

Acordarea unui credit poate fi in general descrisa ca fiind procesul prin care o anumita valoare este imprumutata unei entitati sau persoane, acceptandu-seun risc financiar asupra posibilitatii ca acea entitate / persoana sa fie capabila in viitor sa-si achite obligatiile.

Riscul tranzactiei necesita identificarea, intelegerea si acceptarea tuturor aspectelor functionale si operationale ale riscului implicat.

Riscul tranzactiei cuprinde:

- natura si structura afacerii;

- implicatiile juridice, politice, economice si practice vis-a-vis de imprumutat;

- orice alte circumstante care pot afecta sau schimba riscul in sine

Foarte important in riscul tranzactiei este cunoasterea naturii si structurii afacerii propuse de client, si anume:

- tipul de produs de credit;

- scopul pentru care este solicitat produsul de credit (activitati legale sau ilegale);

- termenul pe care se acorda (scurt, mediu sau lung);

- mecanismul prin care se face plata din sursa de rambursare;

- calitatea sursei de rambursare

Calitatea sursei de rambursare este o componenta de mare importanta in cunoasterea si comensurarea riscului. Este preferabil ca banca sa incheie tranzactii in care sursa de rambursare sa fie identificabila, deoarece poate fi analizata calitatea acesteia si urmarit mecanismul prin care debitorii clientului efectueaza platile.

Creditele pe obiect sunt de preferat celor pentru capital de lucru tocmai pentru ca riscul poate fi identificat, monitorizat si masurat.

4.2 Riscul clientului si al garantiei

 

Riscul clientului presupune asumarea de catre banca a riscului ca, la data scadentei, clientul va putea sa-si achite obligatiile pe care le are fata de banca. Creditul constituie, din perspectiva bancii, un plasament cu un risc cunoscut si asumat in vederea obtinerii unui profit, iar din punctul de vedere al clientului, o sursa de finantare necesara desfasurarii, continuarii, dezvoltarii sau restructurarii activitatii acestuia.

Banca trebuie sa fie convinsa ca debitorul are posibilitati sa-si achite obligatiile in viitor.

Riscul garantiei rezulta din incertitudinea bancii asupra posibilitatii de a-si recupera creantele din ultima sursa pe care o are la dispozitie, dupa epuizarea tuturor celorlalte cai. Gestionarea riscului garantiei presupune doua nivele de analiza:

- primul nivel este cel al cuantificarii valorii garantiei inainte de acordarea creditului, respectiv evaluarea garantiilor, stabilirea valorii de piata

- al doilea nivel de analiza a riscului garantiei se refera la momentul lichidarii garantiei, in cazul in care banca va trebui sa procedeze la executarea acesteia

Garantiile constituie ultima sursa de rambursare a creditului, care se utilizeaza doar in cazul in care nu mai exista posibilitati de rambursare a acestuia si de plata a dobanzii.

4.3 Riscul creditarii debitorilor unici

 

Se considera debitor unic orice persoana sau grup de persoane, fizice sau juridice, care beneficiaza, impreuna sau individual, de imprumuturi si garantii acordate de aceeasi societate bancara si care sunt legate economic intre ele, in sensul:

- una din persoane exercita asupra celorlalte, direct sau indirect, putere de control

- nivelul cumulat al imprumuturilor acordate reprezinta un singur risc pentru societatea bancara, intrucat persoanele sunt legate intr-o asemenea masura incat, daca una dintre ele va intampina greutati de rambursare, alta sau celelalte vor intampina dificultati similare. Totodata, in conformitate cu prevederile art. 9 din Legea nr. 15 / 1990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si societati comerciale, regiile autonome pot contracta credite cu bancile comerciale in valoare de cel mult 20% din veniturile brute realizate in anul precedent. Datorita gradului de risc sporit pentru banca, gestionarea imprumuturilor mari, pentru acele angajamente care depasesc 10% din fondurile proprii ale bancii, este de competenta exclusiva a Centralei bancii.

Debitorii unici pot fi:

- regii autonome

- societati comerciale

- grupuri (holdinguri)

4.3.1 Societatile de grup

%n Romania, existenta societatilor de grup nu este reglementata printr-o lege, desi ele si-au facut deja aparitia si functioneaza. Prima incercare de definire a grupurilor s-a facut prin Ordinul ministrului de finante nr. 1414 / 29.07.1997 pentru aprobarea proiectului Normelor privind consolidarea conturilor.

4.3.1.1 Tipuri de grupuri

 

Avand in vedere ca ele desfasoara deja activitate, pentru cunoasterea Riscului pe care il implica relatia bancii cu aceste entitati, este necesar sa se clarifice unele aspecte legate de definirea si caracteristicile acestora, asa cum se prezinta ele in Europa Occidentala.

%n functie de natura legaturii dintre societatea - mama si ceilalti membrii ai grupului:

a. ) grupuri financiare, care au la baza legaturi juridico - financiare, controlul fiind exercitat de catre societatea - mama, in virtutea detinerii - directe sau indirecte - a unei parti din actiunile altor societati

b.) grupuri contractuale, adica acele grupuri la care controlul exercitat de societatea - mama se efectueaza in baza unei clauze statutare sau ca urmare a unui contract de exclusivitate, de concesiune sau subprelucrare

c.) grupuri peronale, adica acele grupuri la care o singura persoana controleaau mai multe societati, fara ca intre ele sa existe legaturi de capital

%n functie de natura activitatii desfasurate:

- grupuri industriale

- grupuri comerciale

- grupuri financiar - bancare

- grupuri de presa

- grupuri de asigurari etc.

4.3.1.2 Definirea notiunii de grup

 

Directiva a VII - a cu privire la conturile consolidate, adoptata de Consiliul Comunitatii Europene la 18.07.1983 defineste notiunea de grup astfel:

"o intreprindere dominanta si una sau mai multe intreprinderi dependente de ea formeaza un grup in sensul prezentei directive, daca intreprinderea dominanta exercita efectiv influenta sa, astfel incat ansamblul acestor intreprinderi se gaseste plasat sub conducerea unica a intreprinderii dominante. Fiecare dintre aceste intreprinderi este o intreprindere de grup."

%n concluzie, putem vorbi de urmatoarele caracteristici ale grupurilor:

- o conducere unica, exercitata de societatea dominanta, denumita societate - mama (consolidanta) asupra altor societati, drept care ii revine in baza faptului ca detine puterea de control asupra acestora

- existenta, in jurul societatii - mama, a mai multor societati, subordonate grupului din punct de vedere al deciziei, dar independente din punct de vedere patrimonial si juridic

- existenta unor legaturi diverse, intre societatea mama si societatile subordonate (titluri de plasament, legaturi contractuale etc.)

- posibilitatea, din punct de vedere contabil, de consolidare a conturilor

4.3.1.3 Controlul societatii - mama

 

Conducerea unica se realizeaza prin puterea pe care o exercita societatea - mama, in calitatea de centru unic de decizie, asupra altor societati.

Controlul societatii - mama poate fi:

- control exclusiv, care consta in capacitatea societatii - mama de a conduce, direct sau indirect, intreprinderile suordonate. Acest control se poate realiza prin detinerea majoritatii drepturilor de vot intr-o alta societate, direct sau indirect.

- controlul conjugat, denumit si concomitent sau comun, se realizeaza atunci cand un numar limitat de actionari isi imparte in mod egal controlul asupra unei societati, astfel incat deciziile se iau numai in comun.

- influenta notabila, presupune dreptul de participare directa sau indirecta la politica financiara si operationala asupra unei societati, dar fara a detine controlul exclusiv si nici conjugat. Influenta notabila apare atunci cand o societate dispune, direct sau indirect, de cel putin 20% din drepturile de vot ale altei societati.

Perimetrul de consolidare reprezinta totalitatea societatilor asupra carora o societate - mama isi exercita un control exclusiv, conjugat, sau o influenta notabila. Perimetrul de consolidare cuprinde grupul, societatile asociate grupului si societati multigrup.

4.3.1.4 Metode de consolidare a conturilor

 

Consolidarea este tehnica ce permite realizarea conturilor unice pentru un ansamblu de societati independente cu personalitate juridica si care depind, din punct de vedere financiar, de un centru de decizie comun. Conturile consolidate au ca scop prezentarea bilantului (patrimoniului) a contului de profit si pierderi aferente unei societati ca si cum ar forma o singura entitate.

Metoda integrarii globale

 

Aceasta metoda se utilizeaza atunci cand societatea - mama exercita un control exclusiv asupra altei societati. Metoda presupune urmatoarele etepe:

a.) pentru bilantul consolidat:

- cumularea elementelor patrimoniale de activ ale societatii consolidante cu cele ale societatilor consolidate, cu exceptia titlurilor de participare;

- eliminarea operatiunilor reciproce dintre societatea consolidanta si societatile consolidate;

- partajarea capitalurilor proprii ale societatii consolidate, in functie de procentajul detinut de societatea - mama, in parte care revine grupului si partea care revine minoritarilor;

- determinarea rezervei si rezultatului consolidat, precum si a rezervei si rezultatului minoritarilor.

Minoritarii reprezinta acele parti din capitalurile proprii ale unei societati care apartin unor actionari, altii decat societatea - mama.

b.) pentru contul de profit si pierdere consolidat:

- cumularea cheltuielilor si a veniturilor societatii consolidante cu ale societatii consolidate;

- eliminarea conturilor reciproce;

- includerea rezultatului consolidat.

Metoda integrarii proportionale (50%)

 

Metoda se utilizeaza cand societatea - mama exercita un control concomitent (in comun) cu o societate din afara grupului asupra unei alte societati. Metoda presupune urmatoarele etape:

a.) pentru bilantul consolidat

- se cumuleaza elementele patrimoniale de activ (cu exceptia titlurilor de participare) ale societatii consolidante cu cele ale societatii consolidate (50%);

- se cumuleaza elementele patrimoniale de pasiv ale societatii consolidante cu cele ale societatii consolidate (50%) cu exceptia capitalurilor proprii;

- eliminarea operatiilor reciproce si a titlurilor detinute, direct sau indirect, de catre societatea consolidanta;

- se determina rezerva si rezultatul consolidat, prin cumularea rezervei, respectiv rezultatul societatii consolidante cu acelea ale societatii consolidate (50%)

b.) pentru contul de profit si pierdere consolidat:

- cumularea cheltuielilor si veniturilor societatii consolidante cu ale societatii consolidatew (50%);

- eliminarea operatiunilor reciproce;

- includerea rezultatului consolidat

Metoda punerii in echivalenta

 

Metoda se foloseste cand societatea - mama exercita o influenta notabila asupra altei societati, aflata in perimetru de consolidat. Metoda presupune urmatoarele etepe:

a.) pentru bilantul consolidat:

%n bilantul societatii - mama se efectueaza urmatoarele modificari:

- inlocuirea titlurilor de participatie din bilantul societatii - mama cu cota parte echivalenta a acestora din capitalurile proprii ale societatii consolidate, conform cotei de participare;

- se adauga rezerva / rezultatul consolidat prin cumularea rezervei / rezultatului societatii - mama cu acelea ale societatii consolidate;

- celelalte elemente patrimoniale de activ si pasiv din bilantul societatii - mama raman neschimbate

b.) pentru contul de profit si pierdere consolidat:

Se adauga la contul de profit si pierdere al societatii - mama:

- rezultatul consolidat la cheltuieli;

- cota - parte din rezultat la venituri

Daca capitalurile proprii ale intreprinderii consolidate sunt negative, titlurile puse in echivalenta sunt inscrise cu valoare zero.

4.3.2 Analiza riscului pentru debitorii unici

Datorita legaturilor specifice existente intre diversi clienti, dificultatile intampinate de unul pot angrena greutati si la ceilalti. %n functie de natura legaturilor existente intre clienti, trebuie sa se efectueze o astfel de analiza care sa permita luarea unei decizii bazata pe cunoasterea si asumarea riscului real de catre banca.

Cunoasterea sia asumarea riscului presupune:

a.) in cazul regiilor autonome si societatilor comerciale:

- riscul bancii este dat de expunerea totala fata de regie sau societatea comerciala, care se constituie intr-un debitor unic;

- garantia creditului sa fie asigurata de catre regia sau societatea comerciala titulara a patrimoniului, direct sau prin imputernicirea data unitatii subordonate

b.) in cazul grupurilor

-riscul bancii este dat de expunerea totala fata de grup, care se constituie in debitor unic

 

4.3.3 Metode de cuantificare a riscurilor in activitatea de creditare

4.3.3.1 Analiza aspectelor nonfinanciare

 

Activitatea de documentare cu care incepe analiza unei cereri de credit trebuie sa urmareasca, in primul rand, obtinerea a cat mai multor informatii, in vederea cunoasterii clientului si a activitatii desfasurate de acesta. Cunoasterea cat mai amanuntita a activitatii, a evolutiei clientului, a locului ocupat de acesta pe piata, dau posibilitatea inspectorului de credite sa inteleaga, sa interpreteze si sa aduca cat mai aproape de realitate prognozele intocmite de client.

4.3.3.1.1 Date generale despre societate

 

%n primul rand, intereseaza tipul acesteia: societate comerciala, regie autonoma, persoana fizica, asociatie familiala etc. Fiecare dintre aceste categorii de imprumutati are caracteristici diferite: numarul de actionari, nivelul capitalului, modul de administrare, stabilirea limitei de competenta a asociatiloe etc. Toate aceste elemente sunt prevazute in contractul si / sau statutul societatii si au implicatii diferite in analiza cererii de credite. %nregistrarea societatilor la Registrul Comertului trebuie, de asemenea, verificata. Tipul de activitate impune trasaturi specifice asupra bilantului. De exemplu, o societate comerciala cu activitate de productie, transport, are nivelul capitalurilor mult mai mare decat o societate comerciala din comert sau servicii.

4.3.3.1.2 Tipul de proprietate

 

Care este natura capitalului societatii? De stat sau privat?

Daca societatea este cu capital mixt, cine sunt proprietarii: persoane fizice, alte societati comerciale, banci, fonduri mutuale etc.? Cum sunt impartite actiunile? Exista un proprietar care detine un portofoliu majoritar de actiuni? Proprietarii sunt implicati in conducerea afacerii? Daca da, cum, in ce mod?

%n general, daca proprietarii sunt si cei care conduc afacerea, ei pot conduce societatea in ata fel incat sa-si maximizeze veniturile lor personale si sa diminueze profitul, pentru a evita plata unor impozite mari. De aceea, unele societati sunt bine conduse si sunt profitabile, dar sunt subevaluate din punct de vedere contabil.

%n cazul in care o societate are mai multi actionari, iar membrii conducerii sunt angajati, ei au ca principala sarcina maximizarea veniturilor actionarilor, prin cresterea dividendelor si cresterea valorii actiunilor. Daca societatea nu este profitabila, unii actionari vor dori sa-si vanda actiunile si atunci exista riscul preluarii ei de catre alti actionari, mai mult sau mai putin cunoscuti.

4.3.3.1.3 Conducerea societatii

Calificare, Calitate, Abilitate, Moralitate

Conducatorii sunt cei de ale caror decizii depinde intreaga activitate desfasurata de client. De aceea, cunoasterea cat mai detaliata a conducerii si a capacitatilor profesionale ale acesteia este deosebit de importanta. Cum este organizata si structurata conducerea si care sunt atributiile fiecarui conducator? Cine sunt conducatorii si cat sunt ei de capabili sa conduca afacerea respectiva? Cat de bine cunosc activitatea pe care o conduc si care este experienta lor in domeniu? Este o conducere activa sau pasiva? Sunt capabili sa se adapteze la nou si sa si-l insuseasca cu usurinta? Cat de deschisi sunt ei la sugestiile personalului din subordine? Care este politica salariala pe care o aplica? Care este relatia dintre conducere si sindicate? Sunt conducatorii unitatii tipul de oameni cu care banca ar dori sa aiba relatii? Care au fost relatiile acestora cu alte banci si cum s-au achitat ei de atributiile rezultate din aceste relatii? Cat de eficienti par sa fie? Care sunt rezultatele pe care le-au obtinut inainte de a fi la conducerea societatii respective?

4.3.3.1.4 Personalul

Este suficient si capabil sa desfasoare activitatea respectiva? care este structura fortei de munca si care sunt responsabilitatile acesteia? Este supus periodic unui proces de instruire si perfectionare? Este usor adaptabil la nou? Este posibila inlocuirea acestuia fara prea mare efort? Exista personal calificat in zona, disponibil in conditiile in care o parte din personal paraseste afacerea, fie pe motiv de pensionare, fie prin schimbarea locului de munca etc.? Sunt folosite la maxim toate aptitudinile intelectuale si profesionale ale personalului?

4.3.3.1.5 Afacerea

 

Caracteristicile spatiilor de productie / comercializare

Inspectorul de credite trebuie sa identifice caracteristicile imobilelor, terenurilor si spatiilor aflate in folosinta societatii: care este suprafata acestora? care este destinatia actuala? care este tipul de proprietate al acestora? ce posibilitati de extindere exista?

Dotare tehnica

Se evidentiaza echipamentele si utilajele aflate in dotarea societatii, utilizate pentru a asigura continua desfasurare a activitatii societatii, urmarindu-se:

- ce tipuri de echipamente, utilaje, mijloace de transport exista in dotare?

- care sunt caracteristicile tehnoco-economice ale acestor mijloace fixe?

- care sunt conditiile de achizitie si exploatare?

Organizarea activitatii

%n vederea intelegerii clare si exacte a activitatii desfasurate de societatea comerciala, inspectorul de credite trebuie sa cunoasca urmatoarele aspecte:

- cum sunt organizate procesul de productie / prestarile de servicii / activitatile comerciale?

- ce modalitati de asigurare a calitatii si ce proceduri pentrul controlul calitatii se utilizeaza?

Furnizorii

Este deosebit de important pentru cunoasterea activitatii clientului, identificarea urmatoarelor aspecte privind aprovizionarea acestuia:

- care sunt caracterisicile materiilor prime / marfurilor care sunt aprovizionate in vederea desfasurarii activitatii?

- cine sunt furnizorii?

- activitatea de colaborare a clientului

Istoricul afacerii

O imagine clara asupra societatii se poate forma daca se cunosc etapele prin care a trecut societatea in dezvoltarea sa, greutatile intampinate, cum au fost solutionate acestea, ce s-a dorit si ce s-a infaptuit, evolutia in timp a activitatii in sine, a colaborarii cu celelalte entitati etc.

Piata / Marketing

%n cazul productiei, trebuie sa se cunoasca aspectul fizic al produsului, caracteristici tehnice, utilitate, modul de prezentare / aspectul comercial, ambalaj, ritmul reinnoirii productiei, termenul pentru dezvoltarea unui nou produs etc. %n cazul prestarilor de servicii se evidentiaza caracteristicile diverse ale fiecarui tip de serviciu, iar pentru activitatile comerciale se au in vedere gama de produse destinate vanzarii, tipul de vanzare etc.

Pozitia ocupata de client pe piata presupune cunoasterea urmatoarelor aspecte:

a.) Piata clientului

- prezentarea caracteristicilor specifice

- cunoasterea nevoilor carora se adreseaza

- segmentarea pietei

b.) Localizarea

c.) Tendintele actuale ale pietei produsului / serviciului / comertului

d.) Caracteristicile cererii pentru produsul / serviciul / marfa respectiva

Referitor la clienti, trebuie cunoscute urmatoarele aspecte:

- beneficiarii pentru produsul / serviciul / marfa respectiva;

- numarul, reputatia, calitatea;

- conditii de vanzare / cumparare;

- modalitati de plata;

- tipul clientilor;

- importanta, rentabilitatea si constrangerile unor mari clienti strategici;

- riscul falimentului pentru clienti

%n ceea ce priveste concurenta, trebuie sa se evidentieze:

- numarul concurentilor;

- caracteristicile produselor / serviciilor / marfurilor concurentilor;

- reputatia;

- influenta pe care o poate avea concurenta asupra clientului analizat (periculoasa sau stimulativa)

4.3.3.1.6 Situatia financiara

 

Inspectorul de credite trebuie sa cunoasca de la inceput situatia financiara a clientului, daca bilantul societatii este auditat de o firma independenta, pentru a putea sti daca date prezentate in bilant sunt reale. Riscul actionarilor este acela ca, in cazul falimentului, ei sunt ultimii despagubiti, in conditiile in care dupa plata integrala a furnizorilor si creditelor bancare, mai ramane ceva din patrimoniu. Costul creditelor pe termen lung il constituie dobanda pe care societatea trebuie sa o plateasca bancii. Indiferent daca activitatea este sau nu rentabila, creditul si dobanzile aferente trebuie platite. Creditele si datoriile pe termen lung implica un risc mai mic pentru societate, dar influenteaza performantele activitatii, iar riscul bancii de recuperare a creditelor si a dobanzilor este mai mare decat riscul societatii.

Politica de provizioane pe care o promoveaza societatea este, de asemenea, importanta deoarece cheltuielile cu provizioanele sunt, de fapt, cheltuieli non - cash, care raman ca rezerve in societate.

4.3.3.2 Analiza aspectelor financiare

4.3.3.2.1 Indicatorii economico - financiari

Dintre criteriile asa numite "cuantificabile" pe care agentii economici care solicita credite trebuie sa la indeplineasca, le voi enumera pe urmatoarele:

Lichiditatea curenta

 

unde

AC = active circulante

SN = stocuri nevalorificabile

CI = clienti incerti

D = datorii

DAPC = decontari cu asociatii privind capitalul

Punctajul acordat este urmatorul:

LC 80

-2 pct

 

80 LC 100 %

- 1 pct

 

100 LC 120 %

1pct

 

120 LC 150 %

2pct

 

150 LC 170 %

3pct

 

LC > 170 %

4pct

Studiul lichiditatii are drept scop aprecierea capacitatii unei intreprinderi de a face fata datoriilor sale pe termen scurt prin transformarea continua si progresiva a activelor sale circulante in trezorerie. Se considera ca o societate are o lichiditate buna daca acest indicator este mai mare de 100%.

Lichiditatea imediata (" Testul acid ")

se calculeaza astfel:

unde

AC = active circulante

S = stocuri

CI = clienti incerti

D = datorii

DAPC = decontari cu asociatii privind capitalul

%n cazul in care acest indicator este mai mare de 100 % lichiditatea este ideala. Un nivel mai mic de 100 % reprezinta un semnal pentru creditori, deoarece in caz de faliment, posibilitati de recuperare a creantelor se pot materializa integral numai prin valorificarea stocurilor. %n calculul acestui indicator s-a eliminat influenta stocurilor, considerate ca fiind elementul cel mai putin lichid.

Lichiditatea la o data viitoare

-este un alt indicator de analiza a lichiditatii si se calculeaza astfel:


unde:

LDV = lichiditatea la o data viitoare

dB% = disponibilitati banesti si imprumutate

%PFP = incasari prognozate pana la finele perioadei

CRB%FP = credite bancare si alte imprumuturi prevazute a se obtine pana la finele perioadei

PEFP = plati exigibile prevazute pana la finele perioadei

Prin finele perioadei se intelege orizontul de timp pentru care se face analiza lichiditatii viitoare.

Analiza pe verticala si pe orizontala a indicatorilor de lichiditate reflecta:

- tipul de activitate desfasurata de societate (de exemplu, daca nu apar diferente semnificative intre lichiditatea curenta si cea imediata, inseamna ca activitatea este preponderent comerciala sau viteza de rotratie a stocurilor este foarte mare; daca diferentele sunt mari, poate fi vorba de o activitate productiva cu ciclu lung de fabricatie, avand o viteza mica de rotatie a stocurilor de produtie neterminata)

- eficienta conducerii firmei, modalitatile de finantare a societatii (de exemplu, o valoare mare a lichiditatii ca urmare a datoriilor reduse pe termen scurt poate reflecta o finantare a societatii din zona pasivelor pe termen lung, deci provenind de la fondul de rulment).

Sintetic, modul de interpretare a lichiditatii ar fi urmatorul:

L < 100 % necorespunzatoare

100 < L 120 % satisfacatoare

120 < L 150 % buna

L > 150% foarte buna

Solvabilitatea

-arata capacitatea unui agent economic de a-si acoperi toate datoriile (banca, furnizori, buget etc.) prin valorificarea tuturor activelor sale. %n vederea determinarii corecte a acestui indicator este necesar ca:

- activele unei societati sa fie diminuate cu acele elemente cu valoare zero sau necunoscuta;

- datoriile societatii sa fie diminuate cu diferentele de conversie - pasiv, care nu reprezinta o datorie, ci un profit potential;


unde:

TA = total activ

AI = active cu valoare incerta

DT = datorii totale

DCONVP = diferente de conversie pasiv

S 80 % 0 pct.

80 < S 100 % 1 pct.

100 < S 120 % 2 pct.

120 < S 140 % 3 pct.

140 < S 160 % 4 pct.

160 < S 180 % 5 pct.

S > 180 % 6 pct.

O situatie nefavorabila o au agentii economici la care ponderea datoriilor totale (furnizori, banca, buget etc.) in total activ este mai mare de 50%. Activele cu valoare incerta, necunoscuta sau chiar zero sunt imobilizarile necorporale, decontari din operatiuni in curs de clarificare, clienti incerti, prime privind rambursarea obligatiunilor, diferente de conversie - activ, stocuri nevalorificabile, decontari cu asociatii privind capitalul, alte active incerte. Valoarea indicatorului este influentata direct de ramura de activitate, de complexitatea tehnologiei, de ciclul de fabricatie. Astfel, in ramurile industriale valoarea indicatorului va fi mai mare iar in activitatea de comert va fi mai mica. %nsa, indiferent de analiza, valoarea indicatorului trebuie sa fie supraunitara.

Gradul de indatorare

-se poate determina sub doua forme:

Gradul de indatorare generala (LEVERAGE)

-arata raportul intre sursele imprumutate (financiare, nefinanciare) si capitalurile nete ale proprietarilor. Acest indicator furnizeaza o informatie generala privind nivelul de participare al capitalurilor proprii in totalul activitatii si masura riscului acceptat de proprietari in cadrul afacerii. Un semnal ridicat al acestui indicator este un semnal de alarma ca agentul economic este subcapitalizat.


unde:

DT = datorii totale

CP = capitaluri proprii

G% > 100 % - 1 pct.

80 < G% 100 % 0 pct.

60 < G% 80 % 1 pct.

40 < G% 60 % 2 pct.

G% 40 % 3 pct.

Gradul de indatorare financiara (GEARING)


-arata raportul intre sursele financiaree imprumutate si capitalurile proprii ale proprietarilor. Cu cat acest indicator este mai mare, cu atat societatea este mai indatorata si, deci, mai vulnerabila la o scadere a profitului sau o crestere a ratei dobanzii. Se poate accepta acest indicator cand profitabilitatea activitatii firmei este ridicata si constanta.

unde:

DFT = datorii financiare totale

CP = capitaluri proprii

Scara de apreciere a gradului de indatorare este urmatoarea:

Grad de indatorare Grad de indatorare

generala financiara

BUN pana la 60 % pana la 30 %

SATISF~C~TOR intre 60 - 100 % intre 30 - 70 %

NECORESPUNZ~TOR peste 100 % peste 70 %

Viteza de rotatie a activelor circulante


arata numarul de cicluri efectuate de activele circulante in decursul unei perioade si se determina astfel:

unde:

CA = cifra de afaceri

AC = active circulante

RAC 5 1 pct.

5 < RAC 10 2 pct.

RAC > 10 4 pct.

Cu cat numarul de rotatii efectuate de activele circulante in decursul unei perioade este mai mare, cu atat activele circulante au fost folosite mai eficient. Viteza de rotatie poate fi calculata si distinct, pentru diverse stocuri (materii prime, produse in curs de fabricatie, produse finite etc.). %n aceste cazuri indicatorul se poate determina in doua modalitati:

- numar de rotatii efectuate de stocuri in decursul unei perioade si se exprima printr-un numar de rotatii;

- durata medie de stationare a stocurilor, exprimata in zile;

 

Rotatia stocurilor de materii prime

- exprimata in numar de rotatii:


-          exprimata ca durata medie de stationare in zile:



Rotatia stocurilor de productie in curs de fabricatie

- exprimata in numar de rotatii:


- exprimata ca durata medie de stationare in zile a productiei in curs:


Rotatia stocurilor de produse finite / marfuri

- exprimata in numar de rotatii:


- exprimata ca durata medie de stationare in zile a produselor finite:


Durata medie de incasare a clientilor

- exprimata in numar de zile reprezinta amanarea medie a platii acordata clientilor si se calculeaza astfel:


Marfurile livrate si neincasate reprezinta valoarea creditelor comerciale acordate clientilor si acest indicator arata durata medie a acestor credite. Durata creditului comercial acordat clientilor depinde de natura activitatii, de forta financiara a societatii creditoare, de raporturile acesteia cu clientii sai. %n spiritul unei bune gestionari financiare a societatii conducerea acesteia trebuie sa urmareasca reducerea amanarilor la plata acordate clientilor, fara insa a prejudicia prin aceasta pietele de desfacere.

Durata medie de plata a furnizorilor


%n cazul in care costul aprovizionarilor este dificil de determinat, se poate folosi cifra de afaceri. Valoarea furnizorilor neplatiti reprezinta marimea creditelor comerciale obtinute, iar indicatorul arata durata acestor credite. Prelungirea duratei creditelor obtinute de la furnizori sporeste volumul surselor atrase, de care societatea are nevoie pentru finantarea activelor sale circulante. Aceste surse nu sunt gratuite si societatea trebuie sa aleaga intre costul creditelor - furnizor si costul creditelor bancare.

Rentabilitatea

- exprima capacitatea agentului economic de a obtine profit din activitatea proprie.

Rentabilitatea de exploatare


- exprima capacitatea unui agent economic de a obtine profit din activitatea propriu-zisa, inaintea oricaror altor influente ale elementelor financiare si exceptionale si poate fi calculata astfel:

unde:

EBE = excedent brut de exploatare


PE = productia exercitiului

unde:

RE = rezultatul din exploatare

CA = cifra de afaceri

Rentabilitatea economica


- exprima capacitatea unui agent economic de a obtine profit din intreaga sa activitate economico - financiara. Dintre indicatorii care exprima rentabilitatea economica prezentam;


Cu cat acesti indicatori au valoare mai mare, cu atat rentabilitatea este mai buna.


Rentabilitatea financiara

- exprima capacitatea capitalului investit de a produce profit. Este indicatorul luat in calcul la tranzactionarea creditelor, la incadrarea unui agent economic intr-o categorie de performanta economico - financiara. Premisa fundamentala ca o firma sa-si sporeasca rentabilitatea financiara este ca rentabilitatea economica sa fie superioara ratei dobanzii. %n caz contrar, cand apelarea la credite se face in conditiile in care rata rentabilitatii este inferioara ratei dobanzii, apare o degradare a rentabilitatii financiare datorita diminuarii profitului.


Indicatorii care reflecta rentabilitatea financiara sunt:



RCP 0 0 pct.

0 < RCP 10 % 1 pct.

10 < RCP 30 % 3 pct.

30 < RCP 50 % 4 pct.

RCP 50 % 2 pct.

Acoperirea dobanzii


- arata capacitatea agentului economic de a plati dobanda la creditele contractate.

R%DIP = rezultatul inaintea platii dobanzii si impozitului pe profit

CD = cheltuieli cu dobanzile

Se considera ca un nivel al acestui indicator mai mare de 3 reflecta o buna capacitate a agentului economic de a-si plati dobanda.

 

Dependentele de pietele de aprovizionare si desfacere. Garantii. Stabilirea categoriei de perormanta economico - financiara finala. Clasificarea creditelor

Nu putem vorbi de tranzactionarea unui credit fara a lua in calcul mediul in care opereaza agentul economic, dependenta sa de pietele de aprovizonare si de desfacere, de faptul ca agentul economic se aprovizioneaza de pe piata interna sau cea externa, generand sau consumand valuta. Optim ar fi ca aprovizionarile sa se faca de piata interna iar desfacerea sa se realizeze pe piata externa.

A[ara > 50,1 % DExport > 50,1 % 4 pct.

AImport > 50,1 % DExport > 50,1 % 3 pct.

A[ara > 50,1 % D[ara > 50,1 % 2 pct.

AImport > 50,1 % D[ara > 50,1 % 1 pct.

 

Garantii

Garantiile constituie un alt element fundamental care se are in vedere la tranzactionarea creditelor si determinarea categoriei de performanta economico - financiara a solicitantilor de credite. %n functie de tipul garantiei constituite, acestea se incadreaza intr-un punctaj:

- garantii neconditionate primite de la guvernul Romaniei 4 pct.

- garantii bancare irevocabile primite de la banci romanesti 4 pct.

si straine de prim rang

- depozitul bancar 4 pct.

- ipoteca 3 pct.

- gajul cu deposedare 2 pct.

- gajul fara deposedare 2 pct.

- cesiunea de creanta 1 pct.

- fidejusiunea (cautiunea) 1 pct.

- gajul general 0 pct.

Avand in vedere cele opt criterii cuantificabile detaliate anterior, se determina un punctaj intermediar, astfel:

Total punctaj intermediar

Pana la 5 inclusiv

6 - 10

11 - 16

17 - 25

Peste 25

Categorii de imprumutati

E

D

C

B

A

Pe langa criteriile cuantificabile, in tranzactionarea creditelor o mare importanta o au si criteriile necuantificabile, care pot fi deosebit de numeroase. Cu toate acestea, ele pot fi ordonate in cateva grupe mari, constituind un element major in determinarea categoriei economico - financiare a societatii. Analiza criteriilor necuantificabile se face dupa cum urmeaza:

Nr. Crt.

Explicatii

Comentarii

Rezultatul analizei

0

1

2

3

1

Calitatea conducerii

Se are in vedere calitatea profesionala a managerilor, respectiv:

- cunostinte tehnice de specialitate

- experienta manageriala

- prestigiul si reputatia

- foarte buna

- buna

- satisfacatoare

2

Calitatea organizarii

Se are in vedere modul de organizare a activitatii in cadrul firmei (fluxuri tehnologice, capacitatea de adaptare la modificarile structurale, utilizarea bazei materiale si a resurselor umane etc.)

- buna

- medie

- slaba

3

Sectorul in care isi desfasoara activitatea

Analiza se axeaza pe conceptul de " piata profitabila " in care isi desfasoara activitatea agentul economic.

- capacitate mare de influentare a pietei

- capacitate medie de influentare a pietei

- capacitate mica de influentare a pietei

4

Strategia de dezvoltare

Se vor avea in vedere:

- existenta unor strategii pe urmatorii 3 - 5 ani

- modalitatea de realizare a strategiei propuse

- alternative si implicatii in cazul nerealizarii strategiei propuse

- existenta sau nu a planurilor de restrucurare si redresare financiara

- foarte buna

- neconvingatoare

- inexistenta

5

Perspectiva unitatii

Se prezinta programele de restructurare si retehnologizare aplicate

- activitate viabila

- activitate cu slabe perspective de dezvoltare

Daca la creditele cuantificabile de analiza si la cele necuantificabile se adauga si serviciul datoriei, se obtine categoria de performanta economico - financiara finala (si clasificarea creditelor) dupa cum urmeaza:

Serviciul datoriei / Performanta financiara

BUN

SLAB

NECORESPUNZ~TOR

%mprumutat categoria A

Standard

%n observatie

Substandard

%mprumutat categoria B

%n observatie

Substandard

%ndoielnic

%mprumutat categoria C

Substandard

%ndoielnic

Pierdere

%mprumutat categoria D

%ndoielnic

Pierdere

Pierdere

%mprumutat categoria E

Pierdere

Pierdere

Pierdere

Referitor la clasificarea prezentata antrerior, se cer facute o serie de precizari:

Categoria A - performantele financiare sunt foarte bune si permit achitarea la scadenta a dobanzii si a ratei de credit. Totodata, se prefigureaza mentinerea si in continuare a performantelor financiare la un nivel ridicat.

Categoria B - performantele financiare sunt bune sau foarte bune, dar nu se pot mentine la acest nivel intr-o perspectiva mai indelungata

Categoria C - performantele financiare sunt satisfacatoare dar au o evidenta tendinta de inrautatire

Categoria D - performantele financiare sunt scazute si cu o evidenta ciclitate la intervale scurte de timp

Categoria E - performantele financiare arata pierderi si exista perspective clare ca nu pot fi platite nici ratele, nici dobanzile

Serviciul datoriei este apreciat ca:

- bun - in situatia in care ratele si / sau dobanzile sunt platite la scadente sau cu o intarziere maxima de 7 zile;

- slab - in situatia in care ratele si / sau dobanzile sunt platite cu o intarziere de pana la 30 de zile;

- necorespunzator - in situatia in care ratele si / sau dobanzile sunt platite cu o intarziere de peste 30 de zile;

Creditele standard sunt acele credite care nu implica deficiente si riscuri care ar putea periclita administrarea datoriei, in maniera convenita prin contractul de credit la acordarea imprumutului.

Creditele in observatie sunt acele credite acordate agentilor economici cu rezultate economico - financiare foarte bune dar care, in anumite perioade scurte de timp, intampina greutati in rambursarea ratelor scadente si a dobanzilor aferente.

Creditele substandard sunt acelea care prezinta riscuri si deficiente mari sau pericliteaza lichidarea datoriei, fiind insuficient protejate de valoarea neta a capitalului si / sau de capacitatea de rambursare a agentilor economici.

Creditele indoielnice sunt acele imprumuturi in cazul carora rambursarea este incerta.

Creditele pierdere sunt considerate acelea care nu mai pot fi restituite de catre beneficiari.


STUDIU DE CAZ

 

Analizarea situatiei economico - financiare a unui agent economic si a oportunitatii contractarii unui credit bancar

SC "Industrial Construct" SA Resita a fost infiintata in anul 1993, avand ca obiect de activitate constructiile industriale. Forma de organizare este "societate pe actiuni" (SA) capitalul este privat, fiind detinut de 10 actionari in proportii egale.

Conducerea executiva a societatii este asigurata de un comitet de directie, avand in frunte un manager general, iar personalul este format din 175 de salariati, din care direct productivi 160.

Piata de desfacere este reprezentata atat de piata nationala (in principal) dar si de cea externa, prin cateva comenzi onorate.



Pentru urmatoarea perioada agentul economic are incheiate contracte in valoare de 1.340.000.000 lei, dar mijloacele tehnice existente in patrimoniu nu-i permit onorarea acestora la timpul stabilit. %n acest sens conducerea executiva trebuie sa efectueze analiza economico - financiara a firmei si sa aleaga intre contractarea unui credit bancar pentru achizitionarea unui utilaj nou, care sa-i permita cresterea productivitatii si incadrarea in termenele stabilite prin contract, sau continuarea productiei cu utilajele existente si nerespectarea clauzelor contractuale, cu toate consecintele. Pentru fiecare zi de intarziere agentul economic este obligat sa plateasca o penalizare de 0,15% din valoarea contractului.

Analiza financiara s-a realizat pentru trei ani consecutivi.

Partea de activ a societatii comerciale se prezinta astfel:

Activele imobilizate inregistreaza valori descrescatoare, de la 4.081 milioane de lei in anul 1996, la 3.983 milioane de lei in 1997 si la 3.849 milioane de lei in 1998. Se inregistreaza o reducere a valorii dar si a ponderii activelor imobilizate in activul total (de la 64,99% in 1996 la 58,77% in 1997 si la 45,18% in 1998). Activele imobilizate sunt alcatuite exclusiv din imobilizari corporale, respectiv terenuri, cladiri, constructii speciale, masini, utilaje, si alte imobilizari corporale. Dintre acestea se constata o reducere a valorii cladirilor, masinilor si utilajelor, ca urmare a inregistrarii amortizarii.

Activele circulante sunt structurate pe patru niveluri si au urmatoarea evolutie:

a.) stocurile (materii prime, materiale consumabile, obiecte de inventar, produse realizate si marfuri) cresc in toate perioadele analizate, cresterea cea mai rapida inregistrand-o stocurile de produse realizate. Aceasta crestere este determinata de cresterea numarului de comenzi si contracte, dar un factor important in analiza acestei cresteri il constituie si inflatia

b.) creantele comerciale cu scadenta mai mica de un an inregistreaza o crestere ingrijoratoare, de la 1.339 milioane de lei in anul 1996 la 1.805 milioane de lei in 1997 si la 2.869 milioane de lei in 1998. Structural, ponderea creantelor in totalul activ creste de la 21,33% in 1996 la 26,63% in 1997 si la 33,68% in 1998. Acest lucru pune in evidenta faptul ca, desi desfacere este asigurata in special pe baza de comenzi si contracte, incasarea contravalorii produselor realizate se face cu dificultate, creantele reprezentand o parte importanta a activului total. %n cadrul creantelor ponderea o detin clientii neincasati, fapt ce duce, la randul sau, la neachitarea de catre firma a unei parti din datoriile sale

c.) conturile de regularizare si asimilate, in valoare de 7 milioane de lei in anul 1998, sunt reprezentate de o serie de cheltuieli efectuate in avans

d.) trezoreria pozitiva reflecta disponibilitatile banesti ale agentului economic in cadrul fiecarei perioade analizate

Se observa ca structura activului total se modifica de la un an la altul, in sensul cresterii ponderii activelor realizabile, respectiv a celor circulante in activul total (de la 35,01% in 1996 la 41,23% in 1997 si la 54,74% in 1998) si a reducerii ponderii activelor imobilizate. Situatia este de natura sa ingrijoreze, avand in vedere faptul ca agentul economic nu a mai efectuat investitii de natura imobilizarilor corporale in decursul celor trei ani, precum si faptului ca ponderea activelor circulante in activul total creste in special pe seama neincasarii produselor livrate.

Pasivul societatii comerciale are urmatoarea structura:

a.) pasivele pe termen lung sunt formate din capitaluri proprii nete in sens larg (capitalurile proprii ale firmei, din care sunt deduse elementele de activ cu valoare incerta, respectiv clientii incerti) si din provizioanele constituite

b.) datoriile curente cu scadenta mai mica de un an inregistreaza valori crescatoare, de la 1.379 milioane de lei in 1996, la 1.430 milioane de lei in 1997 si la 3.153 milioane de lei in 1998. %n pasivul total ponderea lor creste de la 21,96% in 1996 la 21,10% in 1997 si la 37,01% in 1998. %n cadrul datoriilor curente cu scadenta sub un an, datoriile catre bugetul statului si personal reprezinta ponderea si cresc ingrijorator. De fapt, in anul 1998 datoriile restante fata de buget si personal reprezinta 88,42% din datoriile pe termen scurt (exclusiv cele financiare). Aceste datorii sunt reprezentate de: TVA (1.157 milioane de lei) contributia la asigurari sociale (573 milioane de lei) dividende de plata (369 milioane de lei) impozit pe profit (177 milioane de lei) alte datorii fata de buget (136 milioane de lei) impozit pe salarii (113 milioane de lei) alte datorii fata de personal (100 milioane de lei) ajutor de somaj (91 milioane de lei) salarii (50 milioane de lei) fonduri speciale si alte impozite (18 milioane de lei) ajutoare materiale (4 milioane de lei). Neplata la termen a acestor obligatii se datoreaza in special neincasarii creantelor. Datoriile fata de furnizori sunt relativ reduse, avand valori de 294 milioane de lei in 1996, 156 milioane de lei in 1997 si de 365 milioane de lei in 1998. Agentul economic isi achita la termen obligatiile fata de furnizorii sai, pentru a-si asigura continuitatea procesului de productie, preferand sa nu achite obligatiile fata de bugetul statului

c.) datoriile financiare cu scadenta mai mica de un an sunt reprezentate de creditele bancare pe termen scurt existente in sold, contractate de agentul economic pentru desfasurarea procesului de productie. Desi nu au valori foarte mari, se inregistreaza o tendinta de crestere a acestora, precum si a costului creditului pe termen scurt, cheltuielile cu dobanzile bancare crescand de la 69 milioane de lei in anul 1996 la 152 milioane de lei in 1997 si la 228 milioane de lei in 1998. Desi scumpe, agentul economic apeleaza la aceste resurse pentru continuarea procesului de productie, in special pentru achitarea furnizorilor.

Cumulate, datoriile totale ale firmei cresc de la un an la altul (1.532 milioane de lei in 1996, 1.776 milioane de lei in 1997 si 3.648 milioane de lei in 1998) ponderea lor in pasivul total crescand de la 24,40% in 1996 la 26,21% in 1997 si la 42,82% in 1998. Desi ponderea in pasivul total este detinuta inca de fondurile proprii ale firmei, situatia este de natura sa ingrijoreze, cu atat mai mult cu cat o mare parte a datoriilor este restanta, agentul economic platind penalizari, iar pe de alta parte este nevoit sa acorde "amanari" la plata beneficiarilor sai, neincasandu-si la termen creantele. O solutie ar consta in reesalonarea datoriilor fata de bugetul statului si anularea penalitatilor de intarziere, pentru a evita interventii de natura executiei silite, care sa puna agentul economic in imposibilitatea desfasurarii activitatii sale curente.

Contul de profit si pierdere se prezinta astfel:

- milioane de lei -

Explicatii / Anul

31.12.1996

31.12.1997

31.12.1998

Venituri din exploatare

3.781

6.394

7.561

Cheltuieli de exploatare

3.295

5.702

7.199

Rezultatul exploatarii

+ 486

+ 692

+ 362

Venituri financiare

1

0

0

Cheltuieli financiare

69

152

233

Rezultatul financiar

- 68

- 152

- 224

Venituri totale

3.861

6.394

7.570

Cheltuieli totale

3.429

5.860

7.472

Rezultatul brut

+ 432

+ 534

+ 98

Impozit pe profit

10

194

56

Rezultatul net

+ 442

+ 340

+ 42

Activitatea de exploatare a agentului economic este rentabila, rezultatul din exploatare fiind pozitiv, lucru de altfel firesc.

Activitatea financiara se finalizeaza cu pierderi, datorate in special dobanzilor bancare platite si faptului ca firma nu a realizat venituri financiare sau acestea au fost foarte mici.

Pe ansamblu, rezultatul final este pozitiv in cadrul fiecarei perioade de analiza, veniturile depasind cheltuielile. Profitul net insa scade in ultima perioada de analiza (1998) datorita cresterii cheltuielilor necesare desfasurarii activitatii. Au crescut mai ales cheltuielile cu materiile prime si materialele folosite in procesul de productie, ca urmare a majorarii pretului acestora, cheltuielile cu salariile personalului, asigurarile si protectia sociala etc. De asemenea, cresc cheltuielile financiare, respectiv cele cu dobanzile bancare, apelarea la credite bancare determinand realizarea productiei cu costuri sporite.

Rezultatul final (profitul) cel mai insemnat inregistrat de agentul economic a fost in anul 1997, in anul 1998 inregistrandu-se un declin al activitatii si din punctul de vedere al profitabilitatii. Ponderea profitului net realizat in cadrul intregii productii realizate si a marfurilor vandute scade de la 11,16% in 1996 la 5,32% in 1997 si la 0,56% in 1998. %n anul 1996 impozitul pe profit platit a fost de doar 10 milioane de lei, firma beneficiind de scutirea impozitului pe profit pana in ultimele luni ale anului. Scaderea drastica a profitului net obtinut in anul 1998 constituie un alt semnal de alarma, profitul fiind sursa de dezvoltare a oricarei activitati economice.

Cresterea gradului de indatorare si deteriorarea situatiei economico - financiare a firmei au condus si la inrautatirea principalilor indicatori, dupa cum rezulta din tabelul alaturat.

Indicatorul / Perioada de analiza

31.12.1996

31.12.1997

31.12.1998

Lichiditatea curenta (%)

143,34

153,32

125,90

Lichiditatea imediata (%)

90,86

98,59

77,17

Solvabilitatea (%)

409,73

377,59

231,61

Gradul de indatorare generala (%)

32,30

36,04

76,02

Gradul de indatorare financiara (%)

3,23

7,02

10,31

Rotatia activelor circulante (nr.)

1,58

2,14

1,46

Fondul de rulment (mil. lei)

+ 666

+ 1.018

+ 1.022

Necesarul de fond de rulment (mil. lei)

+ 764

+ 1.347

+ 1.501

Trezoreria neta

(mil. lei)

- 98

- 329

- 479

Rata valorii adaugate (%)

57,27

51,43

53,16

Rentabilitatea neta de exploatare (%)

13,97

11,56

5,32

Rentabilitatea neta financiara (%)

8,90

6,90

0,88

Acoperirea dobanzii (nr.)

7,26

4,51

1,43

Politica de dividende (%)

50,24

60,29

878,57

Interpretarea si vizualizarea grafica a indicatorilor:


Lichiditatea curenta: valoarea sa scade in anul 1998 fata de 1997 ca urmare a cresterii rapide a obligatiilor totale de plata. Totusi, valorile acestui indicator demonstreaza capacitatea agentului economic de a-si onora obligatiile totale pe termen scurt prin transformarea activelor sale circulante in trezorerie.


Lichiditatea imediata (testul acid): desi cu valori destul de mari, tendinta acestui indicator este de scadere, reflectand diminuarea capacitatii de achitare a datoriilor totale pe termen scurt altfel decat prin valorificarea stocurilor. La calcularea acestui indicator a fost eliminata influenta stocurilor, considerat elementul cel mai putin lichid.

Solvabilitatea curenta: valorile mari ale acestui indicator sunt specifice domeniului de activitate al firmei (industria constructiilor de masini) exprimand o buna capacitate de a-si acoperi datoriile totale prin valorificarea tuturor activelor sale. Cresterea obligatiilor totale de plata face insa ca valorile acestui indicator sa scada de la un an la altul.


Gradul de indatorare generala: indicatorul este raportul intre toate sursele atrase si imprumutate pe termen scurt, mediu si lung (financiare, nefinanciare) si capitalurile proprii nete in sens strict (ale proprietarilor). Desi capitalurile proprii nete in sens strict ale firmei sunt mari, neplata la termen a datoriilor si cresterea acestora au facut ca valoarea datoriilor totale sa reprezinte in anul 1998 mai mult de 75% din fondurile proprii ale firmei.


Gradul de indatorare financiara: valorile acestui indicator sunt bune, inregistrandu-se o tendinta de crestere insa, pe masura apelarii la credite bancare. Apelarea la creditele bancare determina insa, prin dobanzile platite, afectarea profitabilitatii firmei.


Rotatia activelor circulante: specific acestui domeniu de activitate este ca viteza de rotatie a activelor circulante sa fie mica, fapt intalnit si la firmele cu profil similar de activitate. Se observa faptul ca, daca agentul economic isi plateste furnizorii la termen (apeland chiar si la credite bancare) dutata medie de plata a furnizorilor fiind de 10 zile, incasarea contravalorii produselor livrate de la clienti se realizeaza intr-o perioada mult mai mare de timp, respectiv 70 de zile.


Fondul de rulment: este pozitiv in toate perioadele de analiza, activele imobilizate ale firmei fiind acoperite de pasivele pe termen lung ale acesteia. Acesta este un fapt pozitiv, pasivele pe termen lung contribuind la finantarea nu numai a activelor imobilizate ci si a unei parti din activele realizabile


Necesarul de fond de rulment: este pozitiv, existand un decalaj intre activele realizabile si datoriile curente cu scadenta sub un an ale firmei, in sensul ca activele realizabile sunt mai mari decat datoriile pe termen scurt. Exista deci un deficit de fonduri la acest nivel al bilantului, pentru finantarea activelor

realizabile firma fiind nevoita sa apeleze la credite bancare sau chiar sa nu plateasca obligatiile fata de buget si personal.


Trezoreria neta: este negativa in toate perioadele de analiza, excedentul de fonduri exprimat de fondul de rulment pozitiv reusind sa acopere doar partial deficitul de fonduri exprimat de necesarul de fond de rulment pozitiv.


Rata valorii adaugate: valoarea adaugata realizata de firma este mare in toti anii, dar principala destinatie a acesteia este plata fortei de munca (84,66% in anul 1998) si a dobanzilor bancare (6,44% in anul 1998) cu efecte directe asupra profitabilitatii firmei.


Rentabilitatea neta de exploatare: valorile acestui indicator sunt in scadere de la o perioada de analiza la alta. Cu toate ca firma obtine profit din exploatare, cresterea acestuia nu este la fel de rapida ca a cifrei de afaceri.


Rentabilitatea neta financiara: valoarea indicatorului se deterioreaza mult in anul 1998, ca urmare a profitului net mic realizat.



Acoperirea dobanzii: cresterea cheltuielilor cu dobanzile bancare si reducerea profitului fac ca valoarea acestui indicator sa scada mult in anul 1998, ajungand sub limita minima considerata acceptabila, de 3.

Politica de dividende: acest indicator reflecta existenta dividendelor din anii precedenti neridicate, reprezentand pe de o parte un aspect pozitiv (resurse financiare la dispozitia firmei) dar pe de cealalta parte reprezinta un element negativ (disponibilitati banestti care urmeaza sa fie retrase).


Neridicarea acestor dividende "spune" insa multe despre situatia economico - financiara reala a firmei.

Pentru perioada urmatoare, agentul economic are perspective de dezvoltare a activitatii, prin incheierea unor contracte privind realizarea unor matrite. SC "Industrial Construct" SA are de executat diferite tipuri de matrite pentru beneficiarii sai. Conform contractelor incheiate, orice zi de intarziere se penalizeaza cu 0,15%. Capacitatile de productie existente nu permit, insa, onorarea contractelor incheiate, la termenele stabilite, aparand multiple perioade de supraincarcare a acestora.

Agentul economic isi poate onora contractele cu tehnologia existenta doar prin depasirea termenelor prevazute ceea ce, pe langa penalitatile prevazute a se calcula, ar putea conduce la deteriorarea relatiilor cu clientii. %n acest sens se impune achizitionarea unei masini pentru fabricarea matritelor, in valoare de 375.000.000 lei, care sa conduca la cresterea productivitatii muncii. %ntrucat agentul economic nu dispune decat de 20% din valoarea masinii, conducerea acestuia este pusa sa aleaga intre contractarea creditului bancar pentru diferenta de 300.000.000 lei sau continuarea productiei cu utilajele existente si plata penalitatilor de intarziere, cu toate consecintele care decurg de aici.

Deci, trebuie analizate cele doua variante:

a.) contractarea creditului bancar, in valoare de 300.000.000 lei, pe termen de un an, cu o dobanda anuala de 50%

%n acest caz graficul de rambursare si dobanzile de plata se stabilesc astfel:

Nr. crt.

Rata de credit (lei)

Sold credit dupa rambursare (lei)

Dobanda

(% pe an)

Dobanda (lei)

1.

25.000.000

275.000.000

50

12.500.000

2.

25.000.000

250.000.000

50

11.458.334

3.

25.000.000

225.000.000

50

10.416.667

4.

25.000.000

200.000.000

50

9.375.000

5.

25.000.000

175.000.000

50

8.333.334

6.

25.000.000

150.000.000

50

7.291.667

7.

25.000.000

125.000.000

50

6.250.000

8.

25.000.000

100.000.000

50

5.208.334

9.

25.000.000

75.000.000

50

4.166.667

10.

25.000.000

50.000.000

50

3.125.000

11.

25.000.000

25.000.000

50

2.083.334

12.

25.000.000

---

50

1.041.667

Total

300.000.000

---

---

81.250.004

Deci agentul economic este nevoit sa plateasca dobanzi totale in valoare

de 81.250.004 lei daca ar achizitiona noul utilaj.

b.) agentul economic realizeaza productia contractata cu utilajele existente

%n acest caz consecinta ar fi depasirea termenelor prevazute prin contract si calcularea unor penalizari in valoare totala de 97.356.750 lei, mai mari decat dobanda care ar trebui platita in cazul contractarii creditului si achizitionarii noului utilaj. %n plus, de cele mai multe ori depasirea termenelor stabilite prin contract duce la deteriorarea relatiilor cu beneficiarii sau chiar la pierderea unui segment de piata. Se justifica deci recurgerea la contractarea creditului pe termen scurt pentru investitii si achizitionarea utilajului, ceea ce ar conduce si la reducerea supraincarcarilor de capacitati de productie, ba mai mult la crearea unor disponibilitati de crestere a productiei.

Desigur, situatia prezentata este specifica unei economii sanatoase, in care conditiile economico - financiare sunt relativ stabile. Daca analizam insa exemplul anterior in cazul unei economii in care se manifesta puternice dezechilibre, caracterizata prin instabilitate si inconsecventa legislativa, atunci rezolvarea problemei poate avea loc si fara contractarea de credite bancare si dezvoltarea procesului investitional, cu consecintele de rigoare.

De exemplu, lucru intalnit foarte des in practica, datorita conjuncturii economice nefavorabile si a cresterii inflatiei, banca creditoare majoreaza dobanda la creditul acordat la 65% pe an incepand cu rata a IV a si la 85% pe an incepand cu rata a VII a. %n acest caz graficul de rambursare va arata astfel:

Nr. crt.

Rata de credit (lei)

Sold credit dupa rambursare (lei)

Dobanda

(% pe an)

Dobanda (lei)

1.

25.000.000

275.000.000

50

12.500.000

2.

25.000.000

250.000.000

50

11.458.334

3.

25.000.000

225.000.000

50

10.416.667

4.

25.000.000

200.000.000

65

9.375.000

5.

25.000.000

175.000.000

65

10.833.334

6.

25.000.000

150.000.000

65

9.479.167

7.

25.000.000

125.000.000

85

8.125.000

8.

25.000.000

100.000.000

85

8.854.167

9.

25.000.000

75.000.000

85

7.083.334

10.

25.000.000

50.000.000

85

5.312.500

11.

25.000.000

25.000.000

85

3.541.667

12.

25.000.000

---

85

1.770.834

Total

300.000.000

---

---

98.750.004

Cresterea brusca a dobanzilor bancare, in functie de costul resurselor de creditare si rata inflatiei, face ca valoarea acestora sa depaseasca chiar si penalizarile calculate pentru depasirea termenelor contractuale, daca agentul economic nu ar fi contractat creditul si ar fi realizat productia cu utilajele existente.

Cazul prezentat scoate in evidenta o posibila cauza a blocajului financiar in care se afla angrenati agentii economic si anume o rata inalta a inflatiei, care conduce la cresterea costului resurselor de creditare, facand creditul putin accesibil sau chiar nerentabil. Acest fapt conduce la renuntarea de catre agentii economici la o serie de proiecte investitionale, preferand sa nu-si plateasca obligatiile pe care le au, in special fata de bugetul statului, dar si fata de furnizori, realizandu-se in scurt timp un adevarat "cerc vicios" din care cu greu se poate iesi, cu consecinte negative asupra intregii vieti economice.

Unor credite foarte scumpe le pot face fata doar agentii economici cu o rentabilitate foarte mare (putini in conditiile recesiunii economice) sau cu viteza de rotatie a activelor circulante foarte ridicata, specifici doar comertului sau prestarilor de servicii si nu productiei. De aceea, in conditii de recesiune, cu greu se poate vorbi despre rolul bancii de "consilier - partener" al agentilor economici, bancile insele fiind angrenate intr-un joc cu multe necunoscute, cu fondurile proprii, dar si cu ale deponentilor.

Bancile rotesc banii cu o viteza foarte mare si sunt obligate sa plaseze disponibilitatile profitabil, acoperind si inflatia, fie si numai pentru a pastra resursa atrasa de baza - depozitele clientilor. Nu acelasi lucru se poate spune si despre agentii economici care contracteaza credite, in special pe termen mediu si lung pentru investitii, investitii care de multe ori devin rentabile dupa o anume perioada de timp. %n tot acest timp insa se ramburseaza credite si se platesc dobanzi (fluctuante) afectand nu doar capacitatea de rambursare a creditului si de plata a dobanzilor, ci intreaga activitate de productie.

Tot specific perioadei de recesiune si de indisciplina financiara este si contractarea de catre agentii economici de credite din care, sub o forma sau alta, ajung sa se achite salarii, platindu-se dobanzi foarte mari, neexistand pe de alta parte venituri care sa permita rambursarea. Chiar mai mult, productia realizata nu poate fi livrata si incasata contravaloarea acesteia la termen, o parte a agentilor economici preferand plata unor majorari de intarziere sau penalizari, ceea ce afecteaza sistemul economic in ansamblu.

Inflatia contribuie si ea la deteriorarea situatiei economico - financiare a agentilor economici, valoarea disponibilitatilor banesti deteriorandu-se iar preturile materiilor prime folosite in procesul fabricatiei crescand continuu. %n aceste conditii se impune apelarea la surse straine, cu costuri mari, pentru continuarea procesului de productie. "Impozitul pe inflatie" este un element care afecteaza profitabilitatea intreprinderilor. Astfel, daca un agent economic achizitioneaza un utilaj in valoare de 10.000 USD la un curs de 8.000 lei / USD, deci 80.000.000 lei, utilaj pe care il revinde dupa o perioada scurta de timp, in aceeasi stare, cu acelasi pret, de 10.000 USD, dar la un curs de 12.000 lei / USD, deci 120.000.000 lei, este obligat sa plateasca impozit pe ceea ce se considera drept venit, desi utilajul a fost vandut la aceeasi valoare. %n aceste conditii efectuarea unor analize economico - financiare a activitatii desfasurate se impune atat din partea agentilor economici, dar si din partea institutiilor creditoare, care isi risca fondurile dezvolatrea afacerilor acestora.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

BIBLIOGRAFIE

1.      Bailesteanu Gheorghe - Diagnosticul si evaluarea firmei, Timisoara, Ed. Mirton, 1994

2.      Cerna Silviu - Moneda si Credit, Timisoara, Ed. Universitatii, 1991

3.      Coussergues S. - Gestion de la banque, Paris, Dunod, 1992

4.      Cristea Horia, - Finantele intreprinderii, Tipografia Universitatii Timisoara, 1992

5.      Cristea Horia, {tefanescu Nicolae - Gestiunea financiara a intreprinderii, Ed.Mirton Timisoare1996

6.      Cristea Horia, Talpos Ioan - Gestiunea financiara a intreprinderilor, Timisoara, Ed. Mirton, 1998

7.      Hempol G., Coleman A. - Bank Management, New York, John Willey & Sons, 1990

8.      Ionescu C. Lucian - Bancile si operatiunile bancare, Ed. Economica, Bucuresti, 1996

9.      Masson Jaques - Creditele bancare pentru intreprinderi, RAO International Publishing Company, 1994

10. Mihai Ioan, Cazan Emil, Buglea Alexandru, Lala Popa, Ion {tefea, Petre Brosteanu, Georgeta Ivonicu, Paul Pantea - Analiza situatiei financiare a agentilor economici, Ed. Mirton, Timisoara, 1997

11. Mihai Ilie - Probleme financiare ale unitatilor economice din industrie in perioada de tranzitie la economia de piata, Bucuresti, 1998

12. Negrea Radu - Banii si puterea, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1990

13. Rivoire J. - Les tehcniques bancaires, Paris, Presses Universitaires de France, 1991

14. Pintea Alexandru, Ruscanu Gheorgi - Bancile in economia romaneasca, Ed. Economica, 1995, Bucuresti

15. Silberstein Ianfred, Ionescu Gheorghe Mihai - Legislatie bancara cu adnotari si comentarii (Vol. I) ed. Expansion - Armonia, Bucuresti, 1997

16. Silberstein Ianfred, Ionescu Gheorghe Mihai - Legislatie bancara cu adnotari si comentarii (Vol. II) Ed. Expansion - Armonia, Bucuresti, 1998

17. Silberstein Ianfred, Ionescu Gheorghe Mihai - Legislatie bancara cu adnotari si comentarii (Vol. III) Ed. Expansion - Armonia, Bucuresti, 1998

18. Tamosoiu Calin, Crisan Marian - Decizia financiara in practica, Ed. Sincron Publishing House, 1992

19. Toma Mihai, Brezeanu Petre - Finante si gestiune financiara, Ed. Economica, Bucuresti, 1996

20. Turcu Ion - Operatiuni si contracte bancare - Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1995

21. Tudorache Dumitru, Bian Tanasie, Puianu Constantin - Elemente de tehnica si strategie bancara, Ed. Alas, Calarasi. 1996













Document Info


Accesari: 5423
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )