Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































ALPINISMUL DE IARNA

geografie










ALTE DOCUMENTE

Orasul Bucuresti
DELTA DUNARII
VULCANUL DEMAVEND
Carpatii Orientali
Dubai
Chicago
Los Angeles
Continent Asia- capitala continentala Asia Capitala economica Asia
Populatia si asezarile
Continentul Europa

ALPINISMUL DE IARNĂ

Īn regiunile muntoase zapada nu pastreaza pe toata durata sezonului rece aceeasi consistenta si structura. Factorii care influenteaza, modifica si de care depind consistenta si structura continutului stratului de zapada sunt: temperatura atmosferei, gradul de īncalzire a stratului datorita actiunii razelor solare, directia si viteza vīntului si posibilitatea caderii unor noi cantitati de zapada.



CLASIFICAREA ZĂPEZILOR ĪN MUNŢI

Zapada grunturoasa se formeaza datorita actiunii puternice a razelor soarelui de primavara asupra zapezii crustate, transformīnd-o īntr-o masa compusa din mici cristale granulate. Dimineata, īnainte de rasaritul soarelui, suprafata ei are aspectul unei cruste marmorate, putin transparente si cu o mare aderenta. Mersul pe jos pe o astfel de zapada este destul de greoi, ducīnd la epuizarea prematura a fortelor.

Zapada īn talazuri este īntīlnita de obicei īn zonele cu suprafete mari batute puternic de vīnt. Se prezinta ca o mare ravasita de furtuna, cu "valurile" de o īnaltime de pīna la 6,5 m si, uneori, chiar mai mari. Este cea mai periculoasa zapada pentru schiori, deoarece favorizeaza dezvoltarea vitezelor mari, alunecarea si producerea de accidente cu urmari foarte neplacute.

Zapada crustata rezulta din īnghetarea unei zapezi īnmuiate de soare sau de moina-. Suprafata ei este marmorata, cu o pojghita subtire. Ea nu poate fi topita de vīnt, ci numai de soare si moina, cānd se transforma īntr-o zapada uda, grea, care - geruita - nu permite mersul decīt pe coltari si cu pioletul.

Zapada moale se formeaza din zapada ninsa prafuit 434r1717e 59; sub actiunea temperaturii de peste zero grade, favorizīnd īndesarea si unirea fulgilor, care se lipesc cu usurinta si lasa apa cānd sunt calcati. Mersul cu schiurile si rachetele este deosebit de greoi si anevoios. Mare parte din avalanse sunt urmarea fenomenului de trecere de la zapada prafuita la zapada moale si ruperii echilibrului tensional datorita densitatii foarte mari pe unitatea de suprafata. Umiditatea stratului de zapada se datoreste de obicei actiunii curentilor din sud, est si vest, care ridica temperatura aerului, īn special primavara.

Zapada prafuita ia nastere īn timpul primelor ninsori, la temperaturi situate sub zero grade. Īn cristalele ei se gaseste o cantitate de aer cu mult mai mare decīt propriul lor volum. Pe masura scurgerii timpului aerul este pierdut, iar grosimea stratului de zapada se micsoreaza de 2-3 ori, devenind tot mai dens. Cataratul si mersul pe o astfel de zapada se executa īn conditii bune cānd nu depasesc 20-30 cm grosime si este depusa peste un strat mai vechi. Zapada prafuita nu se lipeste pe talpa schiurilor si pe īmbracaminte. Este lunecoasa la urcus, īn schimb īngreuiaza ocolirea si frīnarea.

Zapada cartonata este rezultatul actiunii vīntului. Cristalele marunte formeaza sub presiunea vīntului o suprafata īntarita, ca o adevarata coaja, a carei grosime poate ajunge la cītiva centimetri. Ea este destul de alunecoasa, dar īn acelasi timp si destul de aderenta pentru a nu permite derapajul lateral al schiurilor. Cānd este suficient de tare ca sa sustina un om suna a gol sub pasi sau schiuri. Daca nu este destul de rezistenta se rupe la o oarecare departare de talpile bocancilor sau ale schiurilor, desfacīndu-se īn lespezi mari, usoare, asa-zisele scīnduri de zapada. Cu toate acestea mersul pe o astfel de zapada este suficient de lesnicios.

Zapada geruita se formeaza dintr-o zapada prafuita supusa actiunii temperaturilor cu mult sub zero grade. Are suprafata acoperita cu un strat de fulgi mari, compacti si sidefosi. Fulgii zapezii nu au coeziune īntre ei; aceasta zapada permite alunecarea tuturor categoriilor de schiuri, precum si mersul pe jos cu mare usurinta.

Zapada ondulata ia nastere sub actiunea vīntului asupra zapezii prafuite sau geruite. Se prezinta sub forma unei suprafete de lac usor īncretita sau a unei plaje de nisip peste care a trecut o furtuna puternica. Dunele ce se formeaza la suprafata zapezii sunt perpendiculare pe directia de actiune a vīntului, fiind influentate de structura neuniforma a stratului, densitatea si consistenta cristalelor. Schiatul pe o astfel de zapada īntīmpina anumite dificultati, iar atunci cānd pantele sunt acoperite īn īntregime este destul de dificil, īn special pentru schiorii īncepatori.

Actiunea vīntului pe culmile īnalte ale muntilor asupra zapezii formeaza zapada de vīnt, depusa si orientata pe pantele si crestele dinspre directia vīntului si zapada la vīnt de forma unor cornise si stresini acumulata pe pantele opuse vīntului (fig. 68). Zapada de vīnt este extrem de periculoasa, favorizīnd caderile īn gol si declansarea avalanselor. Deplasarea pe pante cu zapada la vīnt se efectueaza pe o directie dispusa sub linia probabila de rupere a ei, cu masuri de asigurare si auto-asigurare (fig. 69).

Fig. 68. Creasta acoperita cu zapada: a - de vīnt; b - la vīnt.

Fig. 69. Asigurarea si autoasigurarea la traversarea corniselor.

URCAREA sI COBORĪREA PANTELOR ACOPERITE CU ZĂPADĂ

Deplasarea pe zapada si gheata cere alpinistilor cunostinte si deprinderi deosebite. Cānd stratul de zapada este proaspat si adīnc deplasarea se executa prin calcarea suprafetei acesteia de sus īn jos. Alpinistul din capul coloanei calca īn asa fel, īncīt īntre urme sa ramīna suficienta zapada nebatatorita, iar cei care urmeaza nu trebuie sa surpe treapta sau portiunile dintre pasi.

Pe zapada tare si īnghetata se pot executa trepte cu vīrful sau marginea coltarului sau cu ciocul pioletului. Treptele se cer sa fie usor īnclinate spre interiorul pantei si sa cuprinda pe suprafata lor cel putin jumatate din talpa bocancului, constituind puncte sigure de sprijin pentru picioare. Cānd panta este abrupta si lunga directia de mers se stabileste īn serpentine. Corpul se mentine drept, fara sa se īncline spre panta.

La coborīrea īnaltimilor acoperite cu zapada si gheata pozitia corpului depinde de īnclinarea, valoarea si lungimea pantei. Coborīrea pe pantele cu īnclinatie mare se face cu fata la panta, ca la urcare. Cānd panta are o īnclinatie mica ori medie coborīrea se efectueaza cu fata īnspre vale, genunchii usor īndoiti, iar corpul īnclinat īnainte. Īn afara de coborīrea prin pasire, alpinistii pot sa utilizeze un procedeu de coborīre bazat pe alunecarea pe talpile bocancilor si sprijinirea pe piolet.

Pozitia de coborīre prin alunecare este urmatoarea: genunchii si gleznele sunt moi; echilibrul se pastreaza prin intermediul pioletului, ce se sprijina cu vīrful pe panta (la īnaltimea genunchiului), ciocul metalic fiind īndreptat īnainte, spre a evita ranirea īn caz de cadere. Pioletul serveste la mentinerea echilibrului si la frīnare, iar alunecarea se efectueaza pe talpile bocancilor.

Coborīrea prin alunecare poate fi adoptata si īn cazul cānd alpinistul īsi pierde echilibrul - datorita neatentiei sau a rafalelor de vīnt - si cade īn timpul deplasarii. Īn aceasta situatie, indiferent de procedeul aplicat, alpinistul cazut īsi dirijeaza corpul īn pozitia īn care poate frīna. Pozitia cea mai avantajoasa la alunecarile accidentale este culcat, cu fata īn jos, avīnd capul orientat 'Spre panta si picioarele departate. Frīnarea se executa cu vīrful bocancilor, tinīnd bratele si pioletul īn pozitia de salvare. Alunecarea este oprita numai cu ciocul pioletului īnfipt īn zapada (fig. 70).

La deplasarea pe pante abrupte acoperite cu zapada īntarita sau īnghetata se folosesc coltarii si pioletul. Spre deosebire de principiile catararii individuale pe trasee de stānca, pasajele usoare acoperite cu zapada si gheata se parcurg de catre toti membrii echipei, aplicīnd regulile de asigurare la trecerea portiunilor periculoase. Asigurarea (autoasigurarea) se face la piolet, pitoane sau suruburi de gheata.



Fig. 70. Folosirea pioletului īn pozitie de salvare pe timpul caderii pe o panta acoperita cu gheata.

FOLOSIREA COLŢARILOR sI A PIOLETULUI

Coltarii se fixeaza la bocanci prin intermediul un curele de piele. Nu este permisa prinderea cu ajutor chingilor de cīnepa, deoarece īn conditii de umiditate acestea strīng piciorul, īmpiedica circulatia sīngelui, provocīnd degeraturi. Cei mai buni sunt coltarii stantati sau forjati din oteluri aliate, cu 12 puncte de sprijin. Punctele verticale ale coltarilor trebuie sa fie situate īn dreptul marginii labei piciorului. Coltarii mai lungi decīt bocancii obosesc muschii gambei pe timpul marsului, iar cei scurti īmpiedica īnfigerea completa si corecta a vīrfurilor bocancilor īn zapada, neprezentīnd siguranta īn mers. Acelasi neajuns se manifesta si atunci cānd latimea coltarului depaseste latimea bocancului.

Deplasarea cu ajutorul coltarilor īncepe din pozitia fundamentala, īn care talpile bocancilor sunt asezate īn forma de V: vīrfurile departate, iar calcīiele - la un lat de palma unul de celalalt.

Primele sedinte de īnvatare a procedeului au loc pe un teren plat, iar ultimele pe pante foarte īnclinate, unde se verifica si limita individuala de mentinere a echilibrului īn mers. La īnceput se parcurge un traseu īn cerc sau īn cruce, cu pasi adaugati īn toate sensurile, pastrīndu-se permanent pozitia īn V, cu vīrfurile picioarelor orientate spre vale.

Mersul cu ajutorul coltarilor se poate executa folosind pasii normali, adaugati si alaturati.

La deplasarea cu pasi normali se respecta urmatoarele reguli:

-      orientarea privirii si directiei picioarelor īn sensul deplasarii;

-      tinerea departata a picioarelor īn plan transversal la latimea bazinului, pentru evitarea agatarii punctelor de pantaloni sau ciorapi;

-      ridicarea suficienta a talpii picioarelor; 148

-      pasirea rulata, cu calm si atentie, īntr-un ritm constant, pentru a se asigura o apasare uniforma a tuturor punctelor (fig. 71).

Mersul cu pasi adaugati (fig. 72) se executa, de regula, cu corpul orientat de-a curmezisul pantei, cu umarul drept (stīng) pe directia de mers; pasirea se efectueaza prin trecerea piciorului aflat pe panta mai jos peste cel plasat sus. Lungimea pasului trebuie sa fie constanta, pentru a asigura schimbarea uniforma a greutatii corpului de pe un picior pe celalalt. Īn functie de īnclinarea pantei, pozitia īn V deschis a talpilor picioarelor poate fi oblica pe pante cu valori de pīna la 25° si lateral sau īn jos pe cele cu valori mai mari de 25°. Unghiul format de gamba si laba piciorului trebuie sa fie suficient de mare pentru a permite apasarea pe toate punctele.

Deplasarea cu pasi alaturati (fig. 73) se executa atāt la urcarea, cāt si la coborīrea pantelor. Alpinistul are corpul orientat pe directia de mers sau lateral. Miscarea este efectuata īn doi timpi, prin aducerea piciorului de jos līnga cel de sus, apoi ducerea piciorului de sus īn directia de mers, cu lungimi de pasi constanti. Pe timpul pasirii se va urmari schimbarea uniforma a greutatii corpului de pe un picior pe celalalt. Corpul va fi putin aplecat īnainte, iar genunchii usor īndoiti.

Fig. 71. Deplasarea cu ajunul coltarilor folosind pasi normali si pioletul īn pozitia baston.

Fig. 72 Deplasarea cu ajutorul coltarilor folosind pasii adaugati.

Fig. 73. Deplasarea pe gheata cu ajutorul coltarilor folosind pasii alaturati.

La mersul cu ajutorul coltarilor folosind pasii adaugati si alaturati sunt posibile si unele greseli cu urmatoarele consecinte:

-      pozitia īn V a talpilor picioarelor prea deschisa nu permite īmpingerea genunchilor īnainte, ceea ce provoaca dezechilibrari īn plan vertical, uneori cu consecinte grave;

-      īndoirea genunchilor mult spre panta, corpul fiind prea īnclinat spre vale, duce la ruperea prizelor (aceasta si datorita calcarii zapezii numai cu punctele dinspre panta).

O panta cu īnclinatia mijlocie se coboara prin sprijin pe piolet. Pantele foarte mari sunt coborīte cu spatele la vale si cu pioletul īnfipt īn zapada la nivelul pieptului.

Īn cazul caderilor pe pantele abrupte acoperite cu zapada īntarita alpinistul se īntoarce cu fata la panta, evita sa atinga zapada pe care aluneca cu coltarii si apasa cu toata greutatea corpului pe pioletul tinut īn fata pieptului. Pioletul se apuca cu o mīna de mīner, iar cu cealalta de lopatica. Īn felul acesta contactul dur dintre stratul de zapada īntarita si ciocul pioletului frīneaza energic si progresiv alunecarea. Nu se indica frīnarea cu ajutorul lopetii pioletului, deoarece ciocul lui orientat spre fata poate provoca accidente grave. Cānd nu se dispune de piolet si coltari alpinistul trebuie sa se īntoarca cu fata la panta sa-si orienteze picioarele īn sensul alunecarii) sa le desfaca usor si sa frīneze cu mīinile si cu bocancii (fig 74).

Fig. 74. Pozitia alpinistului, pioletului si coltarilor pe timpul caderilor din peretii acopeirti cu gheata.

DEPLASAREA CU AJUTORUL COLŢARILOR, PIOLETULUI sI POZIŢIILE CARACTERISTICE DE MERS CU ACESTEA

Coltarii si pioletul se folosesc la executarea procedeelor tehnice de urcare, traversare si coborīre īn mai multe pozitii, functie de īnclinarea pantei, starea si grosimea stratului de zapada sau a ghetii si de stilul de mers al alpinistului. Pioletul se prinde cu mīna cea mai puternica si mai īndemīnatica, de obicei cu dreapta. Īn timpul mersului nu se schimba īn mīna cealalta.




La deplasarea cu ajutorul pioletului si coltarilor se deosebesc urmatoarele pozitii caracteristice: piolet-baston; piolet-sprijin; piolet-ancora; piolet-cioc; piolet-balustrada; pozitie de salvare.

Pozitia piolet-baston este folosita īndeosebi pe portiuni de teren plate, pe creste sau pe pante usor īnclinate. Se introduce mīna prin cureaua de siguranta si se apuca capul pioletului, care are ciocul orientat spre īnainte si exterior. Degetul mare si cel aratator trebuie sa se sprijine pe portiunea de unde īncepe sa se lateasca lopatica, iar mijlocul podului palmei sa fie asezat pe axa cozii pioletului.

Pozitia piolet-sprijin (fig. 75) se adopta la traversarea, urcarea si coborīrea pantelor cu īnclinare medie.

Fig. 75. Deplasarea cu ajutorul pioletului īn pozitia sprijin.

Pioletul este tinut cu mīna din directia vaii de cap, ciocul fiind orientat īn jos (palma īmbraca pioletul la mijloc), iar cu cealalta, dinspre panta, de coada. Dupa ce pioletul este īnfipt bine īn zapada cu vīrful, mīna ce are īn dreptul ei valea apasa puternic pe capul lui, īn timp ce a doua mīna trage īn jos si lateral. Procedeul permite mentinerea unui echilibru foarte bun si, īn plus, are avantajul ca din aceasta pozitie se trece cel mai usor īn pozitia de salvare.

Pozitia piolet-ancora (fig. 76) este utilizata la urcarea si coborīrea pantelor foarte īnclinate (50-60°).

Alpinistul tine capul pioletului cu mīna dreapta (stīnga) la nivelul superior al pieptului, iar cu mīna stīnga (dreapta) apuca coada pioletului la circa 10-15 cm de vīrf. Ciocul se īnfige puternic īn zapada sau īn gheata la nivelul capului, apoi mīna care tine capul pioletului apasa si cealalta tractioneaza (īn sus), mentinīndu-se echilibrul necesar deplasarii. La o eventuala alunecare alpinistul poate sa treaca, fara nici o schimbare de priza a pioletului, la frīnarea cu ciocul.

Pozitia piolet-cioc (fig. 77) se foloseste la urcarile si coborīrile directe ale pantelor extrem de īnclinate (60°- 70°). Pioletul este tinut cu o singura mīna de cap (dreapta de obicei) si pe dedesubt. Īn timp ce picioarele sunt fixate īn gheata pe vīrfurile frontale ale coltarilor, mīna stīnga mentine echilibrul, utilizīnd ca priza naturala un ciocan (piolet ori un pumnal de zapada), mīna dreapta īnfige puternic ciocul pioletului īn zapada la īnaltimea umarului si putin mai īn sus de nivelul capului. Īn acest caz se foloseste un piolet cu coada mai scurta (70-75 cm).

Fig. 76. Deplasarea cu ajutorul pioletului īn pozitia ancora.

Fig. 77. Deplasarea cu ajutorul pioletului īn pozitia cioc.

Pozitia piolet-balustrada (fig. 78) se adopta la coborīrea directa a pantelor cu īnclinare medie. Pioletul sg prinde cu mīna dreapta aproape de vīrful cozii, atāt cāt permite alunecarea culisei. Ciocul pioletului se īnfige īn gheata īn fata, la o distanta convenabila. Coada se mentine paralela cu panta, mīna aluneca o data cu culisa, iar cureaua (asigurata pe mīna), de-a lungul cozii, sprijinindu-se usor pe cioc.

Fig. 78. Folosirea pioletului īn pozitia balustrada.

Fig. 79. Folosirea pioletului īn pozitia salvare.

Pozitia de salvare (fig. 79) este luata īn momentul cānd alpinistul īncepe sa alunece. Atunci el prinde pioletul īn priza piolet-ancora, īsi rasuceste corpul cu fata la panta si cu picioarele desfacute larg, īndreptate spre vale si putin ridicate, īn asa fel īncīt sa nu se īnfiga īn zapada, deoarece s-ar produce rasturnarea peste cap. Pioletul se aduce sub piept si printr-o apasare progresiva si puternica, se frīneaza alunecarea pīna la oprirea completa. Frīnarea brusca poate smulge pioletul din mīini, iar cea prea lenta face uneori oprirea imposibila. Daca zapada este foarte tare se frīneaza cu lopatica pioletului; īn zapada mare se foloseste coada de la piolet. Īn cazul asigurarii cu ajutorul corzilor alunecarea trebuie oprita īnainte de a se ajunge la capatul frīnghiei, pentru a fi evitat socul.

Pe pantele cu versantii foarte abrupti deplasarea (catararea) se executa pe trepte sapate īn gheata. Acestea contribuie la asigurarea unui ritm constant si solicita un efort minimum din partea alpinistilor. Ele sunt utilizate ca prize de picior si - eventual - de mīna, la urcare, traversare sau coborīre. Pentru catarare se sapa trepte cu ajutorul pioletului, īn linie dreapta ori oblica. Adīncimea unei trepte este de minimum 1/3 din lungimea talpii bocancului. Īn ea trebuie sa intre primele patru puncte de sprijin ale coltarilor. Daca la taierea treptelor se folosesc ambele mīini, pioletul se tine de coada īn apropiere de opritor cu una din mīini, iar cu cealalta se asigura forta loviturii. Forta necesara lovirii este data de muschii antebratului si ai pumnului; bratul si corpul intervin foarte putin sau chiar deloc. Cānd se taie cu o singura mīna, pioletul este tinut aproape de vīrf; miscarea care se executa este asemanatoare cu a unui pendul, fiecare lovitura desprinde cīte o "felie". Īn situatia ca gheata este deosebit de dura primele lovituri se dau cu ciocul pioletului. Mīna libera serveste la mentinerea echilibrului, utilizīnd prizele de mīna formate de piolet sau cele din zapada (fig. 80).

Pentru fiecare treapta īn gheata se aplica 3-4 lovituri, din care doua de sus īn jos, la o departare de 10-15 cm una de alta, iar celelalte orizontal, obtinīndu-se astfel o scobitura de forma unei cupe cu o īnclinare usoara spre panta.

Treptele de oprire necesare odihnei trebuie sa permita sprijinirea ambelor picioare - usor departate - la acelasi nivel. De obicei treptele sunt sapate mai mari, spre a asigura loc ambilor coechipieri. Prizele de mīna se fac mai mici si īnclinate spre panta, astfel īncīt sa permita tractionarea si un sprijin sigur. Cānd se escaladeaza pe un itinerar oblic sau īn zigzag, directia este schimbata pe o panta mai putin abrupta, iar treptele trebuie sa fie mai mari. Daca urmeaza sa coboare pe acelasi drum īn timpul urcarii se va avea grija ca treptele sa nu fie deteriorate. Coltarii se apasa adīnc cu vīrfurile spre interiorul treptei, evitīndu-se marginea scobiturii.

Fig. 80. Catararea pe gheata cu ajutorul treptelor si prizelor de mīna si picior.

DEPLASAREA CU ASIGURARE PE PANTE ACOPERITE CU GHEAŢĂ sI ZĂPADA ĪNTĂRITĂ

Īn functie de lungimea itinerarului de strabatut, valoarea si lungimea pantei, locul ales īn vederea traversarii pantelor, posibilitatea declansarii avalanselor, grosimea, densitatea si structura stratului de zapada, alpinistii se pot deplasa fie individual, fie īn echipa de 2-3 sportivi. Masurile de asigurare ce se iau sunt īn raport ou valoarea pantei. Cu cāt aceasta este mai mare, cu atāt procedeele de securitate folosite sunt mai multe. Pe pantele cuprinse īntre 30 si 50 de grade se merge liber īn coloana, dar pe cele abrupte, asigurat īn coarda, echipat cu coltari si piolet.



Deplasarea pe pantele abrupte poate fi concomitenta sau cu asigurare. Pentru deplasarea concomitenta alpinistii se leaga īntre ei de mijloc cu.ajutorul frīnghiei, pastrīnd intervale de 8-10 m de la un alpinist la celalalt. Legarea se face de mijlocul corpului. Pioletul se tine īn fata īn pozitia de salvare. Din doi īn doi pasi se īnfige ciocul pioletului īn zapada, realizīndu-se cel de-al treilea punct de sprijin. Daca capul de coarda sau alt coechipier si-a pierdut echilibrul si cade, alpinistul trebuie sa īncerce sa frīneze alunecarea prin folosirea pioletului, īn asa fel īncīt asigurarea sa preia numai o parte din socul caderii.

Deplasarea cu asigurare presupune legarea īn coarda, mersul pe coltari si folosirea pioletului ca puncte de sprijin īn locurile de regrupare. Asigurarea se realizeaza de catre secund, cu ajutorul unei frīnghii (cordeline) prinse de coada pioletului īnfipta complet īn zapada. Cu un capat al frīnghiei se leaga capul de coarda, iar cu celalalt, secundul, la 2-3 m de pioletul de asigurare. Īn functie de lungimea pasajului ce urmeaza sa fie strabatut, nodul poate fi facut si la cītiva metri de capetele frīnghiei sau chiar la mijlocul ei. Īn unele situatii este posibil sa fie folosita si o bucla de tractiune, care face legatura Īntre piolet si frīnghie, solicitīnd mai putin asigurarea.

Asigurat - de catre secund, capul de coarda strabate portiunea respectiva, iar la terminare sau īn locul de regrupare īnfige pioletul īn zapada, prinde de el frīnghia si īncepe sa o fileze peste umar, dintr-o pozitie cāt mai joasa, pentru a nu smulge asigurarea. Sunt si cazuri cānd pe frīnghia īntinsa si asigurata la doi pioleti trec succesiv toti membrii echipei. Daca portiunea care urmeaza sa fie parcursa este mai lunga, se realizeaza mai "multe balustrade ancorate la pioleti, la pitoane de gheata sau de stānca. Cānd se trece pe ele, alpinistii se deplaseaza, īn coloana cīte unul, la o departare egala cu distanta dintre pioletii balustradei. La pioletul unde este necesara schimbarea carabinierei pe balustrada urmatoare se afla un alpinist ce asigura trecerea īn aceste puncte dificile. Dupa depasirea īntregii portiuni de catre toti alpinistii, capul de coarda īl asigura pe secund pīna ce se leaga īn coarda, apoi scoate pioletul si īncepe deplasarea pe urmele celorlalti prin pasi adaugati (alaturati), avīnd pioletul īn pozitia piolet-ancora. Balustradele si asigurarile se fac īn afara zonelor unde exista pericol de avalanse; īn cazul īn care totusi ele sunt necesare īntr-o astfel de zona, capitanul echipei va lua urmatoarele masuri:

-      organizeaza observarea raionului si alarmarea alpinistilor;

-      numeste o echipa de interventie cu mijloacele necesare;

-      hotaraste luarea unor masuri individuale de siguranta (prinderea snurului de avalansa cu un capat la centura, aplicarea pe nas si gura a unui tifon, punerea ochelarilor de protectie si īmbracarea capisonului de līna pe cap)

-      amenajeaza trecerea la un nivel superior, evitīndu-se astfel jgheaburile din partea inferioara a īnaltimilor.

Īn afara deplasarii pe schiuri, coltari si cu ajutorul pioletului, specific sezonului rece este si mersul cu ajutorul rachetelor pentru zapada. Acestea se fixeaza pe talpile bocancilor cu chingi. Īn timpul mersului cu rachetele talpa piciorului este ridicata mai sus, iar pasii se fac mai mici.

Deplasarea pe o distanta prea mare cu ajutorul acestor mijloace produce o oboseala prematura si intensa cānd zapada este afīnata si īnmuiata.

Catararea artificiala la coarda simpla si dubla, precum si rapelul pe gheata se executa asemanator celor din timp de vara, cu deosebirea ca īn locul pitoanelor de stānca se folosesc pitoane de gheata, iar alpinistii au coltarii prinsi pe bocanc. Īn catarare se alterneaza mersul pe scarite si pitoane cu cel pe prize sapate cu pioletul īn gheata, pe care se paseste cu coltarii si se prind cu mīna.

DEPĂsIREA DIRECŢIILOR SAU RAIOANELOR UNDE EXISTA PERICOLUL DECLANsĂRII AVALANsELOR

Alpinistii care urmeaza sa traverseze raioane sau directii unde exista pericolul declansarii avalanselor iau urmatoarele masuri:

-      evita deplasarile pe pantele sudice si vestice ale īnaltimilor, unde zapada de vīnt -este expusa mai mult razelor solare;

-      īsi acopera gura si nasul cu fularul sau cu un tifon lat, īmpaturit īn doua;

-      se leaga de mijloc cu capatul snurului de avalansa, ajuta la identificarea locului unde ar putea fi īngropata victima īn zapada;

-      executa traversarea īn coloana cīte unul, la o distanta de 50-60 m unul de altul, fara sa se opreasca sau sa vorbeasca cu tonul ridicat.

Cānd pericolul de avalansa este apreciat ca foarte mare este indicat sa se scoata schiurile si sa se urce (sau coboare) pe linia de cea mai mare panta cu rachetele pentru zapada. Acest lucru este avantajos deoarece pasul nu disloca stratul de zapada īn doua, ca schiul; totodata, chiar daca a, pornit avalansa, fara schiuri se poate lupta īn conditii mult mai bune pentru mentinerea la suprafata decīt cu schiurile.

Pe o panta amenintata de avalansa alpinistii nu se leaga īntre ei īn frīnghie; astfel de alpinisti prinsi de avalansa nu mai au nici o sansa de a se mentine la suprafata, īntrucīt frīnghia īi trage pe toti īn vīrtejul zapezii. Orice panta periculoasa trebuie traversata cāt mai pe sus posibil. Cea dominata de stīnci este indicat sa fie traversata imediat pe sub piciorul stīncilor, unde ramīne, de obicei, o mica poteca īntre perete si stratul de zapada.

Trebuie retinut ca īn zonele unde exista pericolul de avalansa este necesara cea mai stricta disciplina a deplasarii: distantele si intervalele sa fie riguros pastrate; fiecare alpinist sa fie atent la īndrumarile capitanului de echipa si sa le transmita repede; sa observe terenul si sa anunte imediat cānd observa ceva deosebit; sa nu iasa nimeni, sub nici un motiv, din pīrtie pentru a trece mai sus sau mai jos; haltele sa se faca numai īn punctele absolut sigure.













Document Info


Accesari: 1704
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )