America Latina

Coloniile spaniole din America erau administrate din metropola doar ca niste domenii de exploatare in beneficiul ei, neavand dreptul sa dezvolte o industrie si un comert autohtone. Totodata, populatia creola (urmasa a colonistilor spanioli) era tratata discriminatoriu, fiindu-i refuzat accesul la functiile publice.

Miscarea de eliberare nationala a inceput in 1808, cand, in Spania, Napoleon l-a impus rege pe fratele sau, Joseph. Colon 838s185i iile insa au refuzat sa-l recunoasca drept suveran si si-au organizat propriile armate si adunari nationale.    Numai ca actiunea inceputa contra francezilor s-a transformat foarte repede intr-un razboi de independenta impotriva Spaniei. Conducatorul cel mai important al revoltei a fost Simon Bolivar, din Venezuela. Luptele au durat pana in 1824, cand, in Peru, a fost infranta ultima armata spaniola.

Insurgentii (razvratitii) au beneficiat si de sprijinul Angliei si Statelor Unite, carora disparitia stapanirii spaniole le deschidea calea unor afaceri profitabilr in regiune. In 1823 presedintele Statelor Unite, James Monroe a declarat ca orice interventie europeana pe continentul american va fi considerata un act neprietenesc fata de tara sa. "Doctrina Monroe" descuraja o posibila interventie a Sfintei Aliante, cerute de regele Spaniei.

Simon Bolivar a dorit sa realizeze o federatie a statelor americane, dar marile diferente geografice, etnice si politice dintre ele au impiedicat materializarea proiectului.

Singura colonie portugheza, Brazilia, s-a revoltat in anul 1821. Anul urmator, don Pedro, fiul regelui Portugaliei, a fost incoronat ca imparat constitutional, Brazilia ramanand singura monarhie din America de Sud.

Grecia

Lupta de eliberare a grecilor s-a declansat in 1821, cu ocazia rebeliunii lui Ali Pasa din Ianina impotriva sultanului Mahmud al II-lea, cand Ali Pasa a cerut sprijinul populatiei grecesti. Actiunea grecilor s-a transformat apoi intr-un razboi de eliberare de sub stapanirea otomana. In 1822, reuniti in Congresul de la Epidaur, insurgentii au proclamat independenta Greciei.

In 1827, cand otomanii pareau invingatori, au intervenit Rusia, Anglia si Franta, care au cerut Imperiului otoman sa incheie armistitiu si sa recunoasca autonomia Greciei. Ca element de presiune, acestea au trimis o flota comuna in regiune. In dreptul insulei Navarino flota aliata a fost atacata de cea turco-egipteana. Dupa o bastalie de doua ore, otomanii au fost infranti. Incidentul I-a oferit tarului Nicolae I pretextul necesar pentru a declara razboi Imperiului otoman in 1828. Acest razboi s-a incheiat prin tratatul de la Adrano

SPANIA

In Spania, regele Ferdinand al VII-lea de Bourbon a incercat sa reinstaureze absolutismul. A suprimat Constitutia liberala din 1812, a reactivat tribunalul si cenzura Inchizitiei si i-a eliminat pe adversarii politici. Regimul s-a confruntat cu grave probleme financiare, accentuate de revolta coloniilor americane, care a lipsit Spania de o importanta sursa de venituri. Neplata soldelor a sporit nemultumirea armatei. In aceste conditii, trupele aflate in Cadix, pentru a fi trimise in America Latina, s-a revoltat sub conducerea ofiterului liberal Rafael Riego. Revolutionarii au cerut renuntarea la absolutism si convocarea cortesurilor. Regele a fost nevoit sa cedeze: s-a reintrodus Constitutia din 1812, au fost convocate cortesurile, s-au abolit privilegiile si a fost desfiintata Inchizitia.

In acelasi timp insa, regele a cerut ajutorul Sfintei Aliante. Dupa infrangerea revolutiilor italiene de la 1820-21, cazul spaniol a intrat sub atentia acesteia. La congresul de la Verona, in 1822, Sfanta Alianta a hotarat interventia militara in Spania. Aceasta misiune a fost incredintata armatei franceze, Bourbonii din Franta venind astfel in sprijinul celor din Spania. Drept urmare, la 1823, "miscarea cortesurilor" a fost infranta. Desi Ferdinand al VII-lea promisese o amnistie generala, numerosi liberali, printre care si Rafael Riego, au fost executati.pol (1829), prin care Poarta recunostea autonomia Greciei.