Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload





loading...
















































BAZILICILE DIN TOMIS

geografie


BAZILICILE DIN TOMIS

Tomis, Constanta de astazi, infiintat de colonistii greci de origine ioniana, in a doua jumatate a secolului VI i. Hr., a devenit in secolul II d. Hr., in mod oficial, capitala Pontului.

Trebuie sa subliniem faptul ca aici colonistii greci au gasit o numeroasa populatie geto-daca, cu care faceau comert, iar aceasta populatie a adus un important aport in viata economica a orasului, influentind pe noii veniti chiar si in vorbirea limbii grecesti cu elementele lingvistice locale.



La sfirsitul secolului I i. Hr., cind a fost aici exilat poetul Ovidiu, acest oras facea parte din Imperiul roman, cunscind apoi o dezvoltare atit de mare, incit cu timpul a ajuns sa fie socotit cel mai activ centru economic, social si cultural din aceste parti, fiind numit in inscriptiile timpului "prea stralucitul oras al tomitanilor".

Dar incursiunile popoarelor migratoare, care au tulburat linistea Dobrogei, au pricinuit pagube mari si Tomisului, astfel ca in jurul anului 680, d. Hr., "au luptat cu indirjire tomitanii ca sa-si apere orasul, integriatea si viata. Au facut sacrificii pentru a dainui acolo unde pamintul adapostea oasele stramosilor. Tomitanii n-au deschis portile, n-au cedat... Pe intuneric, cautau in graba si in taina sa intareasca partile subrezite ale zidului de aparare. In cele din urma zidurile au cedat asediatorilor, iar aseditatii au fost cotropiti. Dupa sabie si jaf a urmat pirjolul... Tomisul a ramas pustiit... iar zidurile aplecate intru naruire".

Astfel metropola Pontului a fost distrusa, jefuita si pustiita. Multa vreme, dupa aceea, acest oras a intrat in negura timpului.

In urma Razboiului de indpendenta din 1877, odata cu reunirea Dobrogei la patria mama, acest centru a intrat pe un nou fagas, recistigindu-si importanta sa ca oras la mare, iar in ultimele trei decenii si-a deschis si mai lag portile pentru contactele de colaborare ale tarii noastre cu lumea din afara.

In aceasta situatie vechiul Tomis, de care se leaga permanenta si continuitatea neamului nostru, a fost parca reinviat din cenusa.

Situatia infloritoare a crestinismului din Dobrogea si existenta a numerosi crestini tomitani in secolul III, in urma predicii Sfintului Apostol Andrei prin aceste parti, a determinat o fireasca si importanta organizare bisericeasca cu centrul la Tomis, condusa de ierarhi ce au stralucit prin viata sfinta, activitate pastorala si stiinta teologica.

Centrul ecleziastic din Tomis, care pina acum este considerat cel mai vechi de pe pamintul tarii noastre, a purtat, pe rind, titlul de episcopie, arhiepiscopie autocefala si chiar de mitropolie, de care au depins 14 scaune episcopale.

Aceasta organizare bisericeasca dobrogeana a determinat construirea mai multor bazilici, din care o parte au fost scoase la lumina de sapaturile arheologice, mai ales in ultimul timp, prin grija deosebita a Conducerii statului nostru.

Bazilica, al carei nume sta la originea cuvintului biserica a fost la inceput un edificiu cu caracter laic: in epoca elenistica, o sala din Palatele regale; in epoca romana, principalul loc pentru judecarea proceselor de instruire a cetatenilor orasului in diverse probleme; iar apoi, forma sa, cu unele modificari, devine caracteristica locasurilor de cult.

Secolul VI, pina aproape de sfirsitul lui, poate fi considerat un timp de liniste si o noua perioada de inflorire pentru Tomis, datorita imparatilor Anastasiu si Justinian, care au reusit sa mentina pentru mai mult timp ordinea la Dunare. In aceasta perioada si la Tomis se construiesc bazilici noi si se reconstruiesc altele vechi pentru satisfacerea nevoilor religioase ale crestinilor care se inmulteau.

Dintre toate descoperirile ce s-au facut pina in prezent in vechiul Tomis, bazilicile prezinta o mare importanta. Aici, in vechiul Tomis, s-au scos la lumina pina acum un numar de patru bazilici despre care specialistii au publicat note, fotografii si studii.

In partea de vest a cetatii Tomis, pe locul fostei gari din Constanta, s-au descoperit doua bazilici crestine construite in scolele V-VI.



Specialistii cred ca aceste bazilici s-au construit in acest loc si nu in centrul cetatii, in primul rind pentru ca aici era spatiul liber la vremea respectiva, si in al doilea rind pentru ca in acest sector al orasului existau, in acel timp, cuptoare de caramida, material absolut necesar pentru astfel de constructii.

Prima este numita de specialisti "bazilica mare", acest edificiu crestin fiind considerat, pina in prezent, cel mai mare in Dobrogea: cu o lungime, cu absida cu tot, de 48, 10 m si o latime de 23, 45 m.

Interiorul ce compunea din altar, naos, impartit in coloane in trei nave. Unii cercetatori inclina sa creada ca avea tribune si atrium, ultimul fiind o interventie tardiva. Sub altar avea o cripta mare in forma de cruce, cu 7 incaperi si acoperisuri in forma de calota, care, probabil, ca au adapostit moastele unor martiri tomitani. Naosul a fost pavat cu caramida, iar altarul, probabil, cu marmura.

Avind in vedere proportiile si forma deosebita a criptei de sub altar, precum si dimensiunile foarte mari ale acestei bazilici, se crede, pe de o parte, ca acest edificu crestin a fost construit pe locul altuia mai vechi, iar pe de alta parte, ca a fost bazilica episcopala si chiar necropola.

A doua bazilica numita "bazilica mica", nu departe de prima, are o latime de 18,80 m; lungimea inca nu se cunoaste exact din cauza ca in partea de est nu s-a dezvelit decit 1/3 a ei. Dupa regula dimensiunilor, se crede, totusi, ca lungimea ei ar fi fost de circa 35 m.

Cripta acestei bazilici, al carei acoperis boltit era prabusit in cea mai mare parte, este plasata in interiorul absidei si in nava centrala. Cripta a fost construita din caramizi legate cu mortar. Tencuiala din interiorul criptei mai pastra, la desoperire, sterse urme de pictura in fresca. S-au gasit materiale care demonstreaza ca aceasta bazilica a fost pavata in interior cu caramida, iar in exterior cu dale din piatra.

Construirea acestor doua bazilici aproape una de alta si linga calea de acces intre Callatis si Tomis ne poate duce cu gindul si la o legatura subterana intre ele, care s-ar putea descoperi in viitor prin noi sapaturi arheologice. Aceasta cale de comunicare subterana putea fi posibila si chiar necesara in acea perioada de navaliri straine peste pamintul dobrogean. Viitoarele sapaturi arheologice vor putea aduce precizari si in aceasta problema.

A treia bazilica s-a descoperit in fata portii portului Constanta. Initial, a avut, probabil, o singura nava, cu o latime de 8,70 m si a fost construita in secolele V-VI in interiorul unei cladiri mari, avind si doua siruri de incaperi adiacente inegale. La inceput a avut, probabil, zidul din caramida si pavaj din lespezi de piatra. Se banuieste ca a fost construita in doua etape. Ar parea ca este vorba de o resedinta episcopala.

A patra bazilica se afla in curtea Liceului nr. 2, in apropiere de faleza portului. Datorita noilor constructii, acest edificiu paleocrestin a suferit distrugeri mari, iar o parte din el se afla si acum sub fundatiile liceului. Pare a fi una din bazilicile mari ale Dobrogei, cu elemente arhitectonice deosebite. Cercetarile care s-au facut au descoperit urme de pardoseli in mozaic, cu placi mici din marmura, de forma dreptunghiulara si colorate. La aceasta bazilica s-a cercetat numai cripta asezata inspre altar cu nise si scara de acces spre vest. "Peretii criptei aveau pastrata pe o mare suprafata pictura in fresca infatisind patrate si dreptunghiuri cu decoruri geometrice si flori stilizate, mai ales bujori mari".




Se crede ca aceasta bazilica ar fi mai veche decit celelalte trei, construita probabil in secolul IV. Unii cercetatori presupun ca in acest edificiu crestin ar fi avut loc conflictul pe tema credintei dintre neinfricatul episcop tomitan Bretanion si imparatul Valens, despre care Sozomen in Istoria sa bisericeasca (VI, 21) ne relateaza urmatorele: "caci, precum se pare, daca se intimpla ca bisericile erau conduse bine de oameni indrazneti, multimile nu-si schimbau credinta de mai inainte. Fara indoiala, se spune ca din aceasta pricina si scitii au ramas la vechea lor credinta. Neamul acestora are multe orase, sate si cetati. Capitala este Tomis, oras mare si bogat, pe tarmul marii, pe malul sting, pentru cine pluteste cu corabia in Pontul numit Euxin. Si pina in ziua de azi stapineste acolo vechiul obicei ca bisericile intregului neam sa aiba un singur episcop. In timpul acela le obladuia Bretanion, si imparatul Valens a venit la Tomis. Intrind in biserica si indemnindu-l, cum obisnuia el, sa se uneasca cu cei din secta potrivnica, Bretanion a discutat cu mult curaj... despre dogma de la Sinodul din Niceea, apoi l-a parasit si s-a dus in alta biserica, iar poporul l-a insotit. Si se adunase aproape tot orasul spre a-l vedea pe imparat, banuind ca se va intimpla ceva deosebit... Si prinzindu-l pe Bretanion a poruncit sa-l duca in exil, iar nu mult dupa aceea a dat ordin sa fie adus din nou (in locul sau). Caci, dupa cum cred eu, vedea bine ca scitii sint suparati pentru exilarea episcopului si se temea sa nu puna la cale o rascoala, stiind ca sint viteji si, prin pozitia locurilor, necesari lumii romane, fiind asezati ca un zid in fata presiunii barbarilor..."

Bazilicile din Tomis sint importante monumente de arhitectura care demonstreaza impamintenirea stilului roman de constructie, puterea economica a localnicilor din acel timp si omogenizarea populatiilor eterogene si indigene prin crestinare, caci asa cum spune Fericiul Ieronim pentru vremea aceea: "Figurile Scythiei Minor se incalzesc de caldura credintei, hunii invata Psaltirea, gotii blonzi si rosiatici se imbulzesc in bisericile-corturi".

Bisericile noastre au preluat forma de corabie si de cruce traditionala a acestor edificii paleocrestine, - intervenind binenteles unele modificare adecvate -, forma pe care o pastreaza pina astazi.

Episcopii tomitani au participat la sinoadele ecumenice si au strunit pentru pastrarea credintei celei drepte; fara indoiala ca ei au avut o contributie importanta si la ridicarea, transmiterea si afirmarea stilului roman-bizantin la bazilicile de pe aceste locuri.

Existenta mai multor bazilici, unele chiar apropiate intre ele, cum sint cele din Tomis - descoperite pina in prezent- dovedeste cu prisosinta raspindirea rapida a crestinismului precum si organizarea sa.

La 9 noiembrie 1975, cu prilejul festivitatilor care au avut loc la Constanta, in cinstea ridicarii Episcopiei Dunarii de Jos la rangul de arhiepiscopie cu titulatura "Arhiepiscopia Tomisului si Dunarii de Jos" precum si inaltarea P.S. Episcop Dr. Antim Nica la rangul de arhiepiscop, oaspetii din tara si de peste hotare - in frunte cu Prea Fericitul Justinian, patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane - care au participat la aceste momente solemne din viata noastra bisericeasca, printre alte obiective importante din aceasta straveche cetate a pamintului totdeauna romanesc, au vizitat, cu sentimente de evlavie si emotie, bazilica mare (probabil fosta catedrala episcopala), bazilica din port si bazilica din curtea Liceului nr. 2, care pastreaza fragmente de pictura in fresca. Inaltii ierarhi si oaspeti au apreciat la justa valoare aceste importante vestigii ale trecutului neamului nostru, ridicate, impodobite si aparate, cind a fost nevoie, chiar cu pretul vietii de catre stramosii nostri.


loading...










Document Info


Accesari: 1350
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright Contact (SCRIGROUP Int. 2018 )