Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































CARACTERIZARE GENERALA A REZERVATIEI BIOSFEREI DELTA DUNĂRII

geografie












ALTE DOCUMENTE

CONSUMUL DE APĂ DULCE
AURORELE POLARE
Rolul si importanta Muntilor Carpati īn dezvoltarea economica
Miscarile scoartei terestre
GEOGRAFIE Geografia mediului - TEST
Vulcani submarini
Munchen
APELE STATATOARE
Los Angeles
Statele lumii si capitalele lor

CARACTERIZARE GENERALA A REZERVATIEI
 BIOSFEREI DELTA DUNĂRII



CARACTERIZARE GENERALA

Delta Dunarii, rezultat complex al interactiunii dintre Dunare si mare, se gaseste īn prezent, īn cea mai mare masura, sub influenta activitatii fluviului.

Delta Dunarii este situaua īn partea de est a Romāniei si la extremitatea sud-estica a Ucrainei si se prezinta īn forma clasica a literei delta, avīnd forma unui con plat cu vārful īn punctul de separare a bratelor fluviului īn zona strāmtorilor dintre Orlovka si Isaccea. La est de acest punct, valea se largeste marcānd delta propriu-zisa care, īnainte ca fluviul sa se verse īn Marea Neagra, se extinde pe o suprafata de 100 km lungime x 100 km latime, iar de aici se continua īn interiorul marii pe o distanta de aproximativ 10-15 km.

Fiind īnconjurata la nord de Podisul Bugeacului, la v 18418c220s est de Podisul Dobrogei de Nord si partial de Podisul Bugeacului, iar la est si sud-est de Marea Neagra, zona de varsare a Dunarii se individualizeaza net ca ca unitate fizico-geografica aparte si este formata din Delta Dunarii (inclusiv zonele lacustre de la nordul si sudul deltei propriu-zise) si sectorul maritim din fata deltei.

Sectorul maritim din fata deltei este zona īn care se produce amestecul apelor fluviale cu cele marine. El se īntinde īn general pāna la izobatele de 20-25 m.

Delta Dunarii (inclusiv zonele lacustre periferice) se īntinde īn nord pāna la paralela de 46o42' latitudine nordica (tarmul de nord al lacului Chitai), īn sud pāna la 44o24' latitudine nordica (Gura Buhazului), spre vest pāna la 28o14' longitudine estica (tarmul de vest al lacurilor Ialpug si Cugurlui), iar īnspre est pāna la 29o46' longitudine estica (gura bratului Noul Stambul).

Intre limitele prezentate, Delta Dunarii (inclusiv zonele lacustre periferice) are o suprafata de aproximativ 564.000 ha dintre care 442.300 ha pe teritoriul Romāniei si 124.000 ha pe teritoriul Ucrainei.

Fluviul se desparte īn trei brate principale de la nord spre sud, dupa cum urmeaza: Bratul Chilia, Bratul Sulina, si bratul Sf. Gheorghe. La nivel scazut al fluviului, acestea transporta 60%, 21%, si respectiv 19% din apele Dunarii, iar la nivel ridicat, 72%, 11% si 17%. In perioada de crestere a apelor, din cauza insuficientei capacitati de transport a īntregului volum de apa pe cele trei brate de varsare.

Avānd o asemenea suprafata, Delta Dunarii este, ca marime, a doua din Europa dupa Delta Volgai (18.000 km2), fiind urmata de cea a Padului (1.500 km2).

In delta fluviala predomina prafuri, argile, māluri si turbe. Este caracteristica prezenta foarte redusa nisipurilor, pe cand in delta fluvio-maritima predomina nisipurile organice.

Din totalitatea elementelor fizico-geografice, morfo-hidrografice este aceea care exprima cel mai bine specificul fizico-geografic al zonei de varsare a Dunarii. Acest lucru este cu atāt mai evident, cu cāt īnsasi raionarea fizico-geografica se suprapune evident peste raionarea morfo-hidrografica.

a) Caracterizarea morfo-hidrografica generala. Zona de varsare a Dunarii este din alcatuita patru mari subunitati:

1. Delta propriuzisa, īntre zona lacustra Ialpug-Catlabug-Chitai si complexul lagunar Razelm-Sinoe (383 000 ha).

2. Zona lacustra Ialpug-Catalpug-Chitai, la nord de bratul Chilia (86 000 ha).

3. Complexul lagunar Razelm-Sinoe, inclusiv grindul Chituc (95 000 ha).

4. Setorul maritim din fata deltei

Cele mai adānci, dispuse de asemenea dispersat, se īntālnesc īn anafoarelede pe bratele principale. Astfel, pe bratul Chilia patul albiei coboara la -36m, pe bratul Tulcea la -34m, pe Sulina -18m, iar pe bratul Sf. Gheorghe sub -26m.

b) Elementele morfo-hidrografice. Delta Dunarii este un adevarat mozaic de elemente morfo-hidrografice. In cadrul acestora se deosebesc doua mari categorii: 1) pozitive (grindurile fluviale, cordoanele litorale, grindurile maritime complexe, litoralul deltei) si 2) negative.

Reteaua hidrografica principala este constituita din brstele fluviale. Bratele principale sunt Chilia, Sulina si Sf. Gheorghe.

Reteaua hidrografica secundara este formata din sahale, gārle, canale, jepse si periboine.

Sahalele sunt foste brate ale Dunarii, aflate īn prezent īntr-un stadiu de colmatare.

Gārlele, ca si sahalele sunt elemente de retea hidrografica naturala, caracterizate prin dimensiuni mult mai mici.

Jepsele sunt elemente depresionare de forma alungita care au rol de retea hidrografica numai īn timpul apelor mari.

Periboinele sunt mici sparturi de litoral.



Lacurile de delta, considerate tip aparte, pentru caracterul lor specific, se īntālnesc mai ales īn zona deltaica dintre bratele principale.

Cele mai importante lacuri de delta se gasesc īn zona cuprinsa īntre bratul Chilia si Razelm. Ele sunt: Tatanir, Furtuna, Matita, Merhei, Babina, Trei Iezere si Bogdaproste īn Ostrovul Letea, Obretinul taiat de Canalul Sulina, Gorgova, Isacova, Rosu, Puiu si Lumina īn Ostrovul Sf. Gheorghe iar īn Ostrovul Dranov lacul cu acelasi nume. Suprafata lor nu depinde decāt īn mica masura de variatia nivelului apelor Dunarii.

Lagunele maritime sunt foste golguri barate de cordoane litorale, avānd īnca legatura cu marea. In afara de cele mai mari, respectiv Razelm, Golovita, Zmeica, si Sinoe.

Mlastinile sunt suprafete acoperite permanent sau aproape permanent cu apa, dar aceasta nu este suficient de adānca, astfel īncāt sunt invadate de stuf si vegetatie de balta.     Japsele sunt acele depresiuni alungite, cu un relief aproape plat, lipsite aproape complet de neregularitatii, dar avānd o sectiune transversala concava.

Sectorul maritim din fata deltei se īntinde pe o fāsie lata de 10-15 km, aproximativ pāna la izobatele 20-25 m. Din punct de vedere morfologic este o cāmpie litorala submersa, sector marginal prelitoral al platformei continentale din nord-vestul bazinului Marii Negre.

Circulatia apelor se face īn special sub influenta vānturilor si este caracterizata atāt de prezenta unor curenti a caror directie generala este de la nord-est spre sud-vest, cāt si de existenta unor curenti turbionari la sudul proeminentelor litoralului deltei.

Delta Dunarii, ca unitate fizico-geografica aparte, se individualizeaza si din punct de vedere climatic. Elementele climatice fiind generate īn special de radiatia solara si circulatia atmosferica, prezinta caractere specifice datorita atāt existentei marilor īntinderi de apa, cāt si vecinatatii cu marea.

Delta Dunarii se gaseste īntr-o zona de interferenta a traseelor de deplasare a maselor de aer, care se formeaza deasupra Oceanului Atlantic, bazinul Mediteranean si continentul Eurasiatic. Caracterul continental al climei devine mai putin predominant, pe masura apropierii de litoral.

a) Caracterizarea anotimpurilor.

Iarna este relativ calduroasa, temperaturile medii din cea mai friguroasa luna (ianuarie) fiind īn jur de -10.

Primavara (martie - aprilie) este uscata si racoroasa. Incalzirea se manifesta uneori din februarie, īnsa temperaturile medii pozitive se stabilesc abia īn martie. Temperaturile pot urca deseori ziua pāna la 200-250, iar o data cu invazia maselor de aer rece, pot scadea sub -100.

Vara esta calda īi secetoasa. Incepe de obicei īn luna mai si se termina la sfārsitul lunii septembrie. In mai temperatura medie este de +150, dar sunt īnregistrate si raciri provocate de trecerea fronturilor reci, temperatura coborānd uneori pāna la +50.

Toamna īncepe īn octombrie si dureaza pāna la īnceputul celei de-a doua jumatate a lunii decembrie. Temperatura se ridica ziua pāna la 200, a doua jumatate a toamnei este ploioasa si racoroasa, temperatura aerului scade sub 150.

VEGETATIA

In Delta Dunarii, conditiile biologice deosebit de favorabile create de prezenta permanenta sau aproape permanenta a apei, face ca vegetatia sa se dezvolte luxuriant. Predominanta elementului acvatic atrage dupa sine o dezvoltare predominanta a vegetatiei de balta īndeosebi a vegetatiei palustre dure, din care caracteristic pentru Delta Dunarii este īn primul rānd stuful.Intr-adevar aici se gaseste cea mai compacta suprafata stuficola de pe glob (circa 240 000 ha).

Prezenta si dezvoltarea vegetatiei sunt īn directa dependenta de variatia īn timp si spatiu a regimului hidric. De aceea īn Delta Dunarii, īntre repartitia vegetatiei si cea a elementelor morfo-hidrologice exista deseori o vizibila concordanta. De asemenea, ghiolurile, mlastinile, japsele, grindurile fluviatile, litoralul sau sectorul marin din fata delte, constituind biotopuri si biocenoze aparte, au fiecare dintre ele o vegetatie specifica.

Vegetatia din Delta Dunarii este īn general de trei categorii: acvatica, palustra si de uscat.

1. Vegetatia acvatica se afla īn grupa complexelor de biotopi de gārle, mlastini si lacuri. Ele ocupa portiunile cele mai adānci ale depresiunilor din acest sector al deltei.

Dintre plantele submerse, cele mai frecvent īntālnite sunt diferitele specii de Potamogeton, bradis, sārmulita sau vārjoaica, coada calului, otratel, formatiuni de caracee si altele. Plantele submerse au o larga dezvoltare atāt īn ghioluri si gārle putin adānci, cāt si īn mlastini.




Dintre plantele cu frunze plutitoare, cel mai frecvent īntālnite sunt nufarul alb si nufarul galben, plutnita, ciulini de balta, broscarita, rizacul etc. Plantele cu frunze plutitoare sunt raspāndite atāt īn ghioluri cāt si pe marginea gārlelor si canalelor.

2. Vegetatia palustra, este caracteristica pentru zonele mlastinoase; ea este dezvoltata cu precadere īn delta dintre zona lacustra Ialpug-Catlabuc-Chitai si complexul lagunar Razelm-Sinoe. In cadrul acestei vegetatii predomina stufarisurile, ea fiind formata īn principal din stuf, papura, pipirig, rogoz etc.

3. Vegetatia de uscat. Vegetatia de uscat din Delta Dunarii este de mai multe feluri: paduri amestecate (paduri de sleau), paduri de salcii pasuni si culturi agricole.

FAUNA

Ca si vegetatia, fauna Deltei Dunarii este deosebit de bogata. Numeroaselor specii ale faunei locale li se adauga numeroasele elemente ihtiologice marine patrunse īn apele deltei pentru ecloziune si hrana, cāt si numeroasele specii de pasari migratoare, deoarece prin aceasta regiune trec cinci cai principale de migratie. Datorita conditiilor biologice favorabile, cāt si a unei relative izolari, se gasesc aici multe specii de pasari care īn alte regiuni de pe glob ori au disparut tiganusul, gasca cu gatul rosu, lopatarul etc, ori sunt pe cale de disparitie cormoranul pitic, pelicanul alb si pelicanul cret, pasarea ogorului etc. Bogatia de fauna se manifesta si īn mediu acvatic si pe uscat, datorāndu-se atāt īntrepatrunderi apei cu uscatul, cāt si a vecinatatii apelor Dunarii cu cele marine.

Cele mai importante categorii de fauna, īntālnite īn Delta Dunarii sunt:

a) Fauna de pesti. Fauna piscicola din Delta Dunarii este remarcabil de bogata īn specii, cuprinzānd 75 de specii. Majoritatea sunt specii de apa dulce (īn numar de 44), celelalte fiind specii migratoare care apartin faunei din Marea Neagra si care trec prin Delta Dunarii īn special īn timpul perioadei de migratie. Cam 30% din specii sunt exploatate prin pescuitul comercial intensiv, dezvoltat foarte mult īn ultimii 20 de ani. Ca urmare a "transformarilor" (regularizari si adaptari ale cursurilor de apa, poldere etc.) care au avut loc īn ultimele decenii īn jurul si īn interiorul Deltei Dunarii, marea majoritate a populatiilor de pesti sunt īntr-o situatie critica si deosebit de critica.

Paralel cu aceste modificari īn privinta volumolui pescuitului, s-a īnregistrat si o modificare a compozitiei speciilor. Speciile valoroase din punct de vedere comercial, cum ar fi: crapul, somnul, stiuca si, īn mai mica masura, bibanul si salaul, au scazut īn foarte mare masura. Pe de alta parte, populatii ale speciilor cu valoare comerciala mai mica au cunoscut o dezvoltare exponentiala. Ca regula generala, s-a īnregistrat o descrestere a populatiilor pestilor de prada īn beneficiul ne-pradatorilor, si o īnlocuire a crapului cu bibanul.

Grafic recolta peste 1960 - 1998

 
Din cauza construirii de elesteie, canale artificiale, a unei retele de diguri pentru prevenirea inundatiilor si a fermelor piscicole intensive, libera circulatie a pestilor prin ecosistem este obstructionata. Rezultatul este ca pestii īntāmpina dificultati īn gasirea drumului catre zonele inundate sezonier, pentru deponerea icrelor, īn final actul reproducerii producānduse īn zone neadecvate din punct de vedere ecologic si de aici, o rata de supravietuire juvenila mult diminuata.

Broaste si reptile. In Delta Dunarii datorita diversitatii peisajului de asemeni se īntālnesc si specii de broaste ca broasca de lac, broasca raioasa, brotacelul etc., multe sopārle dintre care cea mai importanta este sopārla de nisip, considerata ca specie foarte rara, precum si serpi, printre care mai importanti din cauza raritatii lor sunt vipera de nisip si alte specii de serpi rari ca sarpele rau, singurul sarpe constricot din Romania. Acesti serpi se īntālnesc īn mod deosebit īn stepele aride din zonele grindurilor din padurea Letea si Caraorman, grindul Saraturile, grindul Chituc, grindul Lupilor, precum si īn cāmpurile din jurul Cetatii Histria.

Pasarile. Pasarile reprezinta una dintre cele mai mari bogatii faunistice a Deltei Dunarii, unde īn terenurile umede, lucii de apa, zone mlastinoase, marile īntinderi ale cāmpurilor de stuf si apadurilor de sleau, ofera arii extinse de hranire si cuibarit pentru populatiile de pasari din zona de varsare a Dunarii. Aceste zone, desi reduse īn mod considerabil fata de īntinderile lor de odinioara, sunt īnca destul de vaste īn comparatie cu marea majoritate a celorlalte terenuri umede din Europa.

In Delta Dunarii au fost observate peste 300 de specii de pasari. Din punct de vedere al dinamicii ornitofaunei Delta Dunadii si īn special litoralul Marii Negre dintre Baia Musura si Gura Portita reprezinta unul din cele mai importante locuri (cai de migratie) pentru majoritatea pasarilor din jumatatea estica a Europei si chiar din nord-vestul Asiei, pe aici migrānd sau venind ca oaspeti de iarna specii ca: lebada cāntatoare, lebada siberiana, gāsca cu gāt rosu, ploierul nordic multe specii din genul piciorongilor, etc.



Mamiferele. In Delta Dunarii si īn special īn delta dintre bratele Chilia si Sf. Gheorghe se gasesc numeroase specii, ca mistretul, specie coloniala care traieste īn turme, cu o etologie (ierarhii sociale) foarte evoluata. Alte specii de mamifere cu frecventa mai ridicata sunt: iepurele, vulpea, pisica salbatica, dihorul, alte mamifere rapitoare din zona forestiera sunt si nurca si hermelina, dintre ierbivorele mari īntālnite īn zonele forestiere si īn general la limita acestora este caprioara. In zonele de stepa sunt īntālnite specii ca enotul si sacalul, foarte rar, īn stepele aride se īntālneste si dihorul de stepa precum si micromamifere ca orbetele. In zonele lacustre se pot īntālni bizamul si vidra.

Astfel, cel mai evident motiv pentru declinul populatiilor de pasari de apa este pierderea habitatelor din terenurile umede, prin convertirea acestora la alte utilizari, cum ar fi agricultura si silvicultura. In acest sens, s-a produs deja o convertire substamtiala a mlastinilor cu apa dulce īn terenuri agricole si ferme piscicole (grafic 1).

Pierderea zonelor de mlastina de apa dulce din coloniile cuibaritoare va influenta cu siguranta numarul de pasari de apa care ar putea creste acolo.

O alta cauza probabila a scaderii numarului de pasari de apa este deteriorarea calitatii terenurilor umede din Delta Dunarii, prin lucrarii de amenajare, acestea suprapunāndu-se peste o modificare a compozitiei chimice a apei, cauzata de poluarea a Dunarii, īn mod special cu nutrienti, cum ar fi nitrogenul si fosforul, exagerbata de drenajul luncilor inundabile ale Dunarii si, īn consecinta, a reducerii capacitatii lor de a īndeparta nutrientii din apele curgatoare. Printre efectele eutrofizarii s-ar putea numara scaderea abundentei pestelui, saracirea comunitatilor de nevertebrate si de pierdere a macrofitelor submerse.

Ca impact direct al activitatilor umane asupra populatiilor de pasari este si pasunatul, care devine distructiv atunci cānd se petrece intensiv si īn zone unde sunt colonii cu cuiburi instalate pe sol.  Porcii consuma ouale si puii iar vitele calca puii si pontele, īn acest caz aceste zone fiind necesar sa aiba un nivel de protectie special.

In concluzie mentinerea si refacerea populatiilor de pasari din Delta Dunarii vor depinde, īn ultima instanta, de modul īn care sunt organizate activitatile umane. Acestea vor trebui planificate avānd īn vedere impactul lor asupra habitatelor pentru pasari si comportamentul acestora fata de hrana.       

Dorim sa multumim domnului doctor in biologie, ornitolog Mircea Gogu, directorul Centralei Pasarilor din Romania, pentru materialele furnizate.













Document Info


Accesari: 5525
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )