Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































Cultura Banatului

geografie












ALTE DOCUMENTE

Romania si Uniunea Europeana
Singapore
rezolvare varianta 12 geografia romaniei
Viitorul Pamantului
Comuna Salcia
Norme de protectie a muncii pentru alpinism utilitar
SUPRAVIETUIREA PE MUNTE
America in anii 1950
REFERAT DESPRE EL NINO
Cultura Banatului

Cultura Banatului



Barocul etnografiei romānesti

de Lucian Blaga

Caul īn dictionar un cuvānl potrivit prin care s'ar putea caracteriza aspectul deosebit de ciudat, subt care se īnfatiseaza cultura Banalului īn cadrul larg al culturii romānesti, si marturisesc din capul locului ca īn cele zece mii de pagini ale dictionarului nostru scris si nescris mi-e cu neputinta sa gasesc cuvāntul, care sa resume lapidar paradoxul banatean despre care voim sa vorbim.

                "Paradoxul banatean?" A, iata: e tocmai expresia dupa care dibuiam prinlre licuricii cu faruri mici ai vocabularului. Īn adevar cultura Banatului se prezinta ochiului, ce ar voi s'o īmbratiseze ca īntreg, sub aspectul la īnceput cam deconcertant al unui paradox. Īnainte de a trece la demonstratie- īl formulam, chiar cu riscul de a nu fi pe placul tuturor. Niciuna din provinciile romānesti nu are o cultura etnografica, anonima, populara, atāt de diferentiata ca Banatul, dar īn acelas timp niciuna din provinciile romānesti n'a dat relativ asa de putine personalitati creatoare ca Banatul. Propozitia aceasta, desi cam fara de manusi oferita cititorului spre cāntarire, are totusi meritul de a cuprinde fara reticente un elogiu, cum nu se poate mai frumos, la adresa geniului fara de nume al poporului din regiunea aceasta, si īn acelas timp de a sublinia o constatare, de altfel prea evidenta decāt sa nu fi fost facuta cu īngrijorare si de altii. Nu vom īncerca sa explicam nesimetriile launtrice ale fenomenului despre care vorbim: orice īncercare de explicare implica credinta de asta data nejustificata, ca faptul īn discutie se datoreste mai mult decāt unei simple īntāmplari si ca ar fi imposibil de īndreptat. Ne place īnsa sa credem ca partea dureroasa a paradoxului banatean nu are o origina iremediabila, si avem chiar convingerea ca din peisajul plin de surprize al acestei provincii se vor ivi īnca remarcabi 848q163i li purtatori de destine romānesti. si cu exprimarea īn soapta a acestei convingeri īncetam de a mai atinge latura negativa a paradoxului. Ramāne cealalta. Cultura Banatului e neaparat o cultura etnografica, anonima, populara. Ţaranul de aci are un cuvānt, prea cunoscut ca sa-l mai amintim, de-o extraordinara māndrie locala. Oricāt de "tantos" si de caraghios ar parea taranului de aiurea, banateanul are totusi dreptate sa se socoteasca īntr'o anumita privinta "fruncea". Solul manos, belsugul īn pane si vin, un temperament cu multa constiinta de sine, s'au īntālnit pentru a creia sub inspiratia continua a unui minunat peisaj o flora culturala de-o bogatie baroca. Aici opregul si cāntecul īnca nu si-au istovit toate posibilitatile. Inventia formala n'a īncremenit īn cāteva tipare stereotipic, repetate de-o unanima memorie sterila ca īn alte parti. Īn satul banatenesc dai la fiecare pas peste isvoarele unei imaginatii īn abundenta isbuc-nire; aci, īn ses sau la munte, mai aproape sau mai departe de oras, ai prilejul esceptional de a asista la o prodigioasa "generatie spontanee" de forme: īn cāntec, īn joc, īn vers, īn port, īn obiceiuri - si īn vertiginoasa diferentiere dialectala a graiului īnsusi. Tot ce tine - īn sens larg - de etnografie ia proportii pline si īntortochiate; e parca o etnografie crescuta din tihna sensuala a unei dumineci fara sfārsit. Femea iubeste cu pasiune podoaba si culoarea; alaturi de munca nu uita decorul, facut nu numai pentru ocazii ci si pentru zilele lipsite de sarbatoare ale vietii. Te repezi īn zece sate si gasesti douazeci de variante ale aceluias cāntec. Īn jocuri, de-o structura ritmica pe care greu o poate urmari un intelectual, spontaneitatea acestui popor se arata fara margini. Bogatia pamāntului īsi trimite reflexele pestrite īn banii de aur din salbe, īn argintul tesut fara sgārcenie pe solduri, si īn strigatul rosu al matasurilor topite īn zapada camasilor. Nuntile au un ritual profan neasemanat mai bogat decāt cel bisericesc. Sarbatorile mari ale anului nu se reduc numai la cele doua ceasuri de ceremonie mecanica īn fata altarului, ele traiesc si īn afara, amintind pagānatatea prin bucuria obiceiurilor exterioare dogmei. Zeii cu picioare de tap s'ar simti nespus de bine ca privitori barbari ai anumitor datine fantastice din sesul Banatului. Ar trebui desigur sa luam īn ajutor fotografia pentru varietatea portului, fonogoraful cu suluri de ceara pentru multimea cāntecului, colectiile de poezie, si carti īntregi īnca nescrise despre datini - pentru ca sa dovedim, fara de a putea fi contrazisi, diferentierea extrema a culturii etnografice din Banat. Uneori e asa de īnalta ca ia īnfatisarea neasteptata si mai putin anonima a culturii intelectuale. (Dovada corurile si fanfarele de sat.) Ardealul are o cultura etnografica incomparabil mai saraca, iar despre celelalte provincii nici nu mai amintim. Un fapt intcontestabil se poate deci preciza: cultura Banatului reprezinta barocul etnografiei romānesti. Vobeste pentru aceasta si felul celor cātorva personalitati cari s'au ridicat cu oarecare relief din massa banateana. Poetul Vlad Delamarina e īntāiul scriitor romān care īndrazneste sa scrie dialectal: lucrul n'ar fi fost cu putinta daca Banatul n'ar fi dat nastere tocmai celui mai diferentiat dialect al Daciei, si daca poetul n'ar fi iesit din constiinta etnografica a acestei regiuni de-o isbitoare māndrie locala. (Dialectul acesta cu consonante muiate īn miere e de altfel singurul dialect īn care o doamna de īnalta intelectualitate īsi poate permite sa vorbeasca fara de-a-si pierde frumusetea: ceeace se si īntāmpla destul de des si de fermecator la Timisoara sau Lugoj.) Tiberiu Brediceanu - si acum mai īn urma Dragoi, au dovedit prin colectiile lor de muzica populara, si prin creatia lor originala, un interes etnografic cum nu l-a aratat īn aceeas masura nimenea īn celelalte regiuni. Iata un caz īn care teoria mediului se verifica fara de rest.

Nu e caracteristic si faptul ca una din variantele cele mai excesiv complicate ale baladei Miorita a fost gasita īn Banat? (Colectia Catena). Dela salbele īncarcate de galbeni ale tarancelor, dela jocurile cu vegetatii tropicale de forme - pāna la variantele harnic brodate ale baladelor - stilul etnografiei banatene are ceva din caldura, din pasiunea si excesul barocului. Studiul acestui baroc «'ar putea continua dealungul unui volum īntreg.

Biserica

Biserica greco-ortodoxa este cea mai importanta īn Banat, atāt prin numarul considerabil al credinciosilor sai (527.020), cāt si prin vechimea sa īn acest tinut. Avānd īn vedere ca īn trecut veacuri dearāndul aceasta biserica a fost numai "tolerata" si vesnic amenintata de extensiunea romano-catolica, prea multe date istorice asupra organizarii ei din vechime nu avem. Ceiace stim cu certitudine īnsa este faptul ca a existat īn mod continuu īn toate timpurile ca biserica a marilor mase romānesti si a celor sārbesti de mai tārziu, avān-du-si organizatia sa bine īntocmita. Episcopii, despre cari stim, au existat la Timisoara, Ienopole, Lipova, mai tārziu la Vārset si Caransebes.

Timp īndelungat Romānii si Sārbii au stat sub aceiasi ierarhie bisericeasca, pāna cānd la anul 1864. Romānii dupa īndelungi straduinte reusesc sa se separe de Sārbi, ramānānd separati si pāna astazi, asa ca din punct de vedere al organizatiei biserica gr. ortodoxa din Banatul romānesc este īmpartita īn doua: biserica gr. ort. romāna si biserica gr. ort. sārbeasca. Cea dintāi are o episcopie la Caransebes, cu jurisdictiunea eslinsa asupra teritoriului judetelor Caras, Severin si sud-vestul Timis-Toronlalului; nord vestul Banatului romānesc apartine episcopiei Aradului. Īn ultimul timp, ca rezultat al multelor insistente si straduinte depuse de conducatorii romānismului din Banat, s'a ajuns la hotarārea de a se īnfiinta si o a doua episcopie īn Banat si anume la Timisoara. Principial a si fost aprobata īnfiintarea acestei episcopii si de prezent se lucreaza deja la stabilirea amanuntelor de organizare. Īn felul acesta foarte curānd Banatul va cuprinde pe teritoriul sau doua episcopii, una la Timisoara si alta la Caransebes.

Biserica gr. ortodoxa sārba are un vicariat episcopesc la Timisoara.

Biserica greco-catolica fiinteaza īn Banat de pe la īnceputul secolului al XVIII-lea, primind la 1850 si o episcopie cu resedinta la Lugoj, unde exista si astazi.

Aceasta biserica numara īn Banat īn total 33.666 credinciosi.

Biserica romano - catolica ocupa al doilea loc īn Banat, numarānd un total de 321.394 credinciosi pe teritoriul acestei provincii. A fost īntrodusa īn Banat odata cu īncrestinarea Ungurilor, devenind apoi pentru veacuri multe religia dominanta īn acesl tinui. Odata cu īnscaunarea stapānirei turcesti si irosirea clasei stapānitoare din Banat dispare si organizatia bisericii romano-catolice din aceasta provincie. Abia dupa izgonirea Turcilor si introducerea administratiei austriece se reorganizeaza aci biserica rom.-catolica, mutāndu-se si episcopia Cenadului la Timisoara, unde functioneaza si azi.




Biserica reformata si cea luterana tot de prin secolul al XVIII-lea si-au īncepui organizarea īn Banal. Prima are azi īn total 20.922 credinciosi, iar a doua īn total 13.978 credinciosi pe teritoriul acestei provincii.

scoala

Nici asupra trecutului ceva mai īndepartat al scoalei romānesti din Banat nu avem prea multe date. Ceiace e si firesc, nu fiindca nu ar fi existat sub nici o forma instructia scolara, ci fiindca aceasta se facea aproape exclusiv de catre manastiri sau cler īn general, si biserica romāneasca fiind numai "tolerata", nici scolile ei nu prea au fost luate īn seama.

Urme sigure despre existenta unor scoale romānesti īn Banat avem abia de pe la īnceputul secolului al XVIII-lea, cānd le gasim amintite īn legatura cu manastirile Stredistea-Mare, Morava si Partos. Pe lānga aceste scoli, cari erau publice, dupa cum scrie N. Tincu-Velea, mai existau si unele scoli private, "casnice", tinute de protopopi si preoti, "īnvatānd religia, cetirea si socoata". O atare scoala a tinut si Vasiliu Diacon Loga, venit dela Tismana si asezat la Stredistea. Acesta mai era si zugrav bun, asa ca pe lānga altele el a propus si maestria zugravitului, īnfiintānd astfel prima scoala de pictura despre care avem cunostinta īn Banat.

Īn jumatatea a doua a secolului al XVIII-lea apoi, mai ales sub Maria Teresia si Iosif II-lea, numarul scoalelor romānesti, cāt si sārbesti si īn special germane, creste considerabil, īn acelas timp punāndu-se pe baze serioase organizarea īnvatamāntului. Īn aceasta epoca īnsa scolile romānesti trebue sa lupte mereu īmpotriva tendintelor de germanizare.

scolile germane īnfiintate īn timpul stapānirei austriece īn cea mai mare parte de catre ordinile religioase romano-catolice, sunt mai bine īnzestrate si sustinute, avānd sprijinul permanent al cārmuirei.

La sfārsitul secolului al XVIII-lea numarul scolilor greco-ortodoxe din Banat, - fara regiunile confiniilor militare, cari erau cele mai bine īnzestrate cu scoli, - trece deja de 400, avānd īn dieceza Timisoarei la 1449 suflete cāte-o scoala, iar īn dieceza Vārsetului la 995 suflete cāte una. Desigur ca īn aceiasi masura s'au īnmultit si scoalele romano-catolice, asa ca la aceasta epoca mai īn fiecare sat banatan exista scoala.

Dupa retragerea cārmuirei austriece si alipirea Banatului la Ungaria, cārmuirea dela Budapesta preia īndrumarea organizarii īnvatamāntului. Īn locul tendintelor de germanizare de pāna aci, acum īncepe o epoca lunga de maghiarizare a tuturor scoalelor din Banat. Īn special īn a doua jumatate a secolului al XIX-lea si primul deceniu din cel urmator, se accentuiaza aceste tendinte, cānd īnvatamāntul de stat din ce īn ce mai mult ia locul celui confesional.

Dupa Unire īnvatamāntul din Banat a luat o desvoltare rapida, care e īn curs si astazi īnca. De prezent avem īn Banat un numar de 886 scoli primare, si anume 758 de stat si 128 confesionale. Dintre acestea cu limba de predare romāneasca sunt 567, germana 204, maghiara 60, sārba 38, diverse altele 17.

scoli secundare sunt īn Banat 49, si anume 39 licee si gimnazii, 5 scoli normale si 5 scoli comerciale. scoli profesionale (arte si meserii, menaj) sunt 4. Din totalul de 53 de scoli secundare (inclusiv profesionale) 29 sunt pentru baeti si 24 pentru fete, 33 sunt de stat, iar 20 confesionale. Dupa limba de predare se īmpart: romānesti 24, germane 16, maghiare 4, mixte 6, izraelite 3.

Īnvatamāntul superior cuprinde scoala Politehnica din Timisoara, scoala de Arte-Frumoase din Timisoara, Academia Teologica gr. ort. din Caransebes si Academia Teologica rom. cat. din Timisoara.

La Timisoara mai functioneaza un Conservator Comunal de Muzica, iar la Lugoj un Conservator Particular.

Literatura

A vorbi azi despre literatura banatana e si prea tārziu si prea devreme. Este prea tārziu pentru a vorbi despre cea populara, fiindca īn cea mai mare parte e disparuta, restul pe cale; prea devreme pentru cea culta: abia se naste. Sau poate ca despre aceasta din urma nici nu se poate vorbi deloc. Nu fiindca nu ar exista un īnceput de literatura īn aceasta provincie, ci fiindca aceasta literatura īn prea mica masura este banatana. Sau cel putin nu este banatana īn sensul celei populare. Literatura poporala banatana a crescut din solul banatan si poarta pecetea bine desclinita a acestuia īn toata fiinta ei. Este diferentiata de a celorlalte regiuni, īn masura īn care se diferentiaza si firea, si īnfatisarea banatanului de a celorlalti romāni. Chiar daca nu ar exista decāt diferentierea graiului, si īnca ar fi destul ca literatura banatana poporala sa capete un aspect aparte, fata de a celorlalte tinuturi. Sa mai adaugam apoi si bogatia baroca, - cum o defineste dl. Blaga, - a formelor, variantelor, a multiplelor podoabe, diferentierilor de amanunte, si vom avea o noua nota de desclinire. Dar diferentierea se obsearva si īn īn-sasi fondul, īn subiectele diverse ale poeziei poporale banatene, pe cari numai aci le gasim. Pe lānga vasta literatura poporala religioasa crestina comuna a romānilor de pretutindeni, ca Irozii si altele, Banatul mai cunoaste o serie de colinde cu totul aparte de ale celorlalte regiuni, cari numai aci se aud, si cari sunt specific banatene. O si mai mare diferentiere prezinta apoi nenumaratele crea-tiuni literare poporale cu originea īn stravechiul pagānism, pastrānd reminiscentele unui cult pe cāt de bizar, pe atāt de viu si poetic, cum sunt oratiile, incantatiile, cāntecele de la diferite ocazii, dela anumite īmprejurari sau practice, sau atāt de minunatele bocete, cari prin bogatia de imagini, prin frumuse-tea stilului, prin cuprinsul lor atāt de resemnat-dure-ros si atāl de īnalt poetic, constituie adevarate capodopere ale genului. Mai toate baladele, cari alca-tuesc patrimoniul atāt de pretios al literaturii poporale romānesli au fost gasite si īn Banat, si īnca īn splendide īnfloriri de variante; dar alaturi de acestea au fost culese si unele cari numai aci, din solul acestui tinut au putut ra-sari, cum este de exemplu a-eeia despre Ni-culcea, (Colectia Hodos), unul din capeteniile rascoalei romānesti dela 1738, ca sa amintim numai una din multele de acest lei.

Azi īn cea mai mare parte aceasta nepretuita comoara a Banatului este pierduta. Civilizatia a suprimat cele mai mulle din vechile datini si obiceiuri, cari īsi aveau rostul Īn anumite trebuinte de ordin practic, distrugānd astfel si complementele lor literare. Culegerile din trecut, si prea putine, si facute - īn afara de cāteva exceptii - cu prea putina competenta, nu au reusit sa salveze decāt farāme. Cele de acum, destul de putine si prea putin grabite, gasesc doar ramasitele disparate ale unui minunat folclor, de o valoare artistica pe care azi abia i-o banuim si pe care nu o vom mai putea cunoaste īn īntregime niciodata.

* * *

Literatura culta, - īn afara de o singura si fericita exceptie, despre care vom vorbi, - nu porneste dela cea poporala, nu este o continuare fireasca a ei. Nu are nici acel colorit specific local, pe care īl are cea poporala, deci īn linii generale nici nu avem a vorbi despre literatura banatana, ci doar despre scriitori banateni, si acestia putini la numar. Dar poate nu tocmai asa de neīnsemnati, pentru timpul lor, dupa cum ne-am obisnuit sa credem īn general.




Printre deschizatorii de drum ai literaturii romānesti bisericesti gasim si doi banateni: pe "stefan Herce propovaduitorul evangheliei lui Hristos īn orasul Cavaransebesului" si pe "Pestesel Moisi propovaduitorul evangheliei īn orasul Lugos", traducānd īn romāneste cele "Cinci Carti ale lui Moisi" tiparite la 1582 la Orastie.

La 1674 Haliciu din Caransebes scrie unele poezii elegice, cu litere latine, iar īn anul urmator traduce īn romāneste si tipareste, tot cu litere latine, la Alba Iulia preotul luteran din Lugoj, stefan Fogarasi, un catechism.

Acestea sunt datele pe cari le avem despre literatura romāneasca din Banat dinainte de secolul al XVIII-lea.

Īncepānd de pe la anul 1750, odata cu īnviorarea aspiratiunilor de toate ordinele a romānilor din Banat si literatura īncepe sa ia avānt si o serie īntreaga de nume de carturari participa la jalonarea drumului parcurs de cultura romāneasca, nu numai din Banat, ci de pretutindeni, īn epoca grea a īnceputurilor.

Mihai Rosu Martinovici (1750-1822) dascal si carturar, Paul lorgovici (1764-1808) avocat, profesor si publicist, Constantin Diaconovici Loga (1770-1850) luptator nationalist īmpotriva dominatiunii spirituale sārbesti, alaturi de minunatul preot si dascal, fabulistul cu o limba atāt de frumos romāneasca, Dimitrie Ţichindeal (1775 -1818), apoi Eftimie Murgu (1805-1870) profesor la Academia Mihaileana, Nicolae Tincu - Velea (1814-1867) parintele istoriografiei romānesti banatene, Vicentiu Babes (1814-1907), unul dintre cei mai eruditi carturari ai acelei epoci, dr Atanasie Marienescu, (1830-1915) avocat si magistrat, istoric cu vaste preocupari si erudit folclorist, īmpreuna cu altii multi, alcatuesc o splendida garda de precursori, harnici si vigurosi, ai culturii romānesti moderne.

Dintre toate ramurile literaturii istoriografia are cei mai puternici reprezentanti si īn timpurile mai noi. Primul dintre acesti istorici de seama ai Banatului a fost Patriciu Dragalina (1849-1917) profesor si director al Institutului pedagogic din Caransebes, care ne-a dat īn "Istoria Banatului Severin" o lucrare de īnalta valoare istorica, nici pāna azi depasita.

Al doilea istoriograf banatean de seama a fost Dr. Gheorghe Popovici (1862-1927), protopop al Lugojului, care a scris "Istoria Banatului", o vasta si complecta lucrare, tiparita la Buda īn 1904.

Īn urma acestei lucrari a fost ales membru corespondent al Academiei-Romāne. Spirit dinamic, īn vesnic neastāmpar, creator īn adevaratul īnteles al cuvāntului, cu o vasta conceptie istorica, a fost Dr. Ioan Sārbu (1865-1922) profesor la Bucuresti, iar mai tārziu preot īn satul sau natal Rudaria din Almaj, īndrazneata sa opera "Istoria lui Mihai Voda-Viteazul" a fost premiala de catre Academia Romāna cu premiul Nasturel pe 1905 (12.000 lei).

Īn beletristica se remarca Coriolan Bre-diceanu (1849-1909), si mai ales Ion Popovici-Banateanu, care prin volumul sau de nuvele cu subiecte luate din viata micilor orase banatene» si-a facut loc printre cei mai de seama scriitori ai literaturii romānesti moderne. Dr. Valeriu Bra-nisce, spirit de luptator vajnic, activeaza mai mult īn ziaristica, īn timp ce protopopul Bocsei Mihail Gaspar (1881-1929) se remarca printr'o serie de nuvele cu subiecte luate din viata satului banatan.

Singur, izolat, unic īn felul sau īn toata literatura romāneasca, creator si poet adevarat, cu radacinile īnfipte adānc īn solul banatan, continuator direct al literaturii poporale, Victor Vlad Delamarina (1870-1896) a fost cel mai de seama poet al acestei provincii. A fost poetul Banatului īn īntelesul strict al cuvāntului, opera lui fiind o reala expresie a spiritului banatan.

Literaturile germana si maghiara au avut si ele reprezentanti de vaza īn Banat. Unul dintre cei mai de seama lirici ai literaturei germane Nikolaus Lenau, este originar din Lenauheim (Jud. Timis-Tor.); īn domeniul istoriografiei Banatului Lenhardt Bohm, Joh. H. Schwi-cker, Joh. N. Preyer, B. Milleker, si altii, au creiat opere de īnalta valoare stiintifica.

Istoriografia maghiara a numarat o serie īntreaga de istorici eruditi īn aceasta provincie, ca Barany Ag., Pesty Frigyes, Dr. Ortvay Tiv., Dr. Szentklaray J., Dr. Berkeszi, Baroti si altii; tot īn Banat s'a nascut si Revai M. īntemeetorul filologiei maghiare moderne. Īn beletristica s'au remarcat īn special Degre AL.Bulla L, Bodo M. si preotul ref, Szabolcska M.

Dintre scriitorii sārbi originari din Banat trebue sa remarcam pe istoricii Eusebiu Fermendjin Bogoljub Alexici, si mai ales pe scriitorul si ministrul de mai tārziu la Belgrad Dositeiu Obradovici.

Muzica

Daca am fi vrut sa inversam ordinea general consacrata a īnsiruirei manifestarilor culturale si sa īncepem cu aceia care este de mai mare importanta īn Banat, desigur ca muzica trebuia sa fie pusa mai la īnceputul acestui capitol. Intr'adevar, cultura Banatului este īn primul rānd o cultura muzicala. Nici īntr'un alt domeniu spiritul popular banatan nu a reusit sa dea creatii de valoarea si bogatia creatiilor sale muzicale.

A scrie istoricul cāntecului banatan este a īncerca sa scrii un istoric al vāntului. Caci se naste ca si vāntul: din nimic. Din depresiunile sufletesti ale multimei, ale nenumaratilor anonimi. Din durere, din veselie, din dor si din multumire, din tot ce costituie viata ampla, aproape meridionala, de pe aceste plaiuri, din īnsasi firea banatanului, care īsi gaseste expresia cea mai adecuata īn cāntec. Pentru firea aceasta cāntecul e regulatorul absolut necesar, si pentru uzul zilnic, al vietii interioare, sufletesti: descarca sentimentele negative, amplifica pe cele pozitive.

De aceia muzica Banatului este prin excelenta o muzica populara, o muzica a multimei. Cāntecul banatan īsi pastreaza acelas caracter de creatie spontana si colectiva, fie ca este cāntat din gura de-o fata ce trece la izvor, sau din frunza de fag de un flacau plecat la codru, sau din fluer de un cioban ce viseaza sub stele, sau de un lautar tigan si vagabond, sau de un cor īn opt voci cu maestrie armonizate, sau de o fanfara cu aspre sunete de alamuri. Ramāne pretutindeni cu specificul lui de cāntec creiat colectiv de multime, pentru ea īnsasi. Aceasta extraordinara īnclinatie pentru muzica, pentru cāntec, a banatanului, a creiat desigur si organele: nu e sat īn Banat īn care sa nu gasesti cātiva cāntareti cu voci de o minunata frumusete. Cum azi abia gasesti aci sat romānesc cāt de cāt mai rasarit sa nu aibe cor si eventual si fanfara.

Aceste coruri au fost de o covārsitoare importanta īn viata poporului romānesc de aci īn trecut. Ele au pastrat mai mult de cāt orice constiinta lui de neam. I-au pastrat limba, i-au pastrat datinile, i-au pastrat toata comoara lui culturala. Erau legate īntotdeauna de cercuri de cetire, festivalurile corale erau īmpreunate cu reprezentatii teatrale, asa ca īn cadrele acestor reuniuni de cāntari, cum obisnuiau si obisnuesc īnca sa se numeasca, se desfasura cel mai serios proces de culturalizare a maselor.

Istoricul corurilor romānesti din Banat īnca nu e studiat complect si amanuntit. Cert este ca cele mai vechi la īnceput au fost coruri bisericesti. Asa a luat fiinta la 1840 cel mai vechi cor romānesc despre care stim, corul din Lugoj, care a premers "Reuniunei de cāntari si muzica" din care s'a desvoltat mai tārziu cel mai vestit cor al Banatului, "Corul Vidu". Tot dintr'un "Cor bisericesc" īnfiintat īn anul 1857 se desvolla si "Corul Plugarilor din Chizatau", cel mai vechi si mai vestit cor satesc si pāna astazi. Din "Cor pur bisericesc" īnfiintat pe la 1850-1860 se naste si "Reuniunea de citire, cānt si muzica" din Vrani, care a dat un cor si o fanfara renumite departe īn afara de marginile provinciei.



Intre anii 1870-1880 se īnfiinteaza o multime de coruri: "Corul din Marcina", "Unirea din Varadia", "Corul din Ictar", "Reuniunea de cāntari din Oravita-Romāna", corurile romānesti din Vārset si Biserica-Alba, corurile bufanilor din Resita, Oravita si Bocsa-Montana, si altele multe, tot mai multe din an īn an.

Decenii de-arāndul aceste coruri au fost adevaratele focare ale culturii poporale banatene, īn acelas timp fiind si purtatoarele de steaguri īn lupta dusa pentru revendicarile nationale. Istoria corurilor se integreaza complect īn istoria acelor lupte.

Dintre figurile reprezentative ale muzicei romānesti din Banat trebue sa amintim īn primul rānd pe minunatul dirijor si compozitor Ioan Vidu (1863- 1931), pe marele tenor, mort atāt de tānar, Traian Grozavescu (1895-1927), apoi pe dl. Tiberiu Brediceanu, autorul operetei "La sezatoare" si al unei īntregi serii de doine, care culegānd peste 1000 de melodii populare poate fi considerat ca un deschizator de drum al folclorului banatan.

Tot dela folclor, dela muzica atāt de bogata, spontana si colectiva, a nenumaratilor anonimi ai poporului a pornit si dl. Sabin Dragoi, marele compozitor a carui valoare a depasit de mult cadrele provinciale si care prin operele "Napasta" si "Constantin Brāncoveanu", precum si multe alte compozitii de seama, si-a asigurat un loc de frunte īn muzica romāneasca din toate vremile.

Muzica germana din Banat a īnceput sa se desvolte īnca de pe la īnceputul secolului al XVIII-lea, pornind tot dela corurile bisericesti si a luat un avānt deosebit mai ales īn Timisoara, unde se formase cu vremea centrul politic si cultural al germanilor din provincia aceasta.

Muzica maghiara se desvolta cu mult mai tārziu, sub influenta celei germane.

Dintre cei mai de seama reprezentanti ai muzicei germane si maghiare din Banat amintim aci pe compositorul german Francisc Limmer (1808-1857), pe violinistul maghiar Mihail Jā-borszky (1805-1884), dar mai ales pe Bela Bartok, originar din Sānnicolaul-Mare banatan, azi unul dintre cei mai straluciti compozitori ai Ungariei si care īn acelas timp este si unul dintre deschizatorii de drum ai folclorului muzical romānesc. Īnca de pe la anul 1894 dānsul ademenit de bogatia si frumusetea motivelor muzicei romānesti poporale, a facut mai multe turnee prin regiunile romānesti culegānd >o multime de doine, arii de dans, colinde, cāntece de nunta, si bocete, pe cari le-a publicat īn 1913 sub titlul de "Cāntece poporale romānesti", fapt pentru care Academia Romāna l-a ales membru corespondent al ei.

Artele plastice

Despre īnceputurile artelor plastice īn Banat stim foarte putin. Desigur ca s'au desvoltat si veacuri de-a rāndul au existat numai din si pentru necesitatile cultului, īn special ale arhitecturii bisericesti.

Urme despre existenta unor preocupari artistice īn Banat dinainte de epoca turceasca avem foarte putine. Dar si asa putine cum sunt, dovedesc suficient ca si īnainte de aceasta epoca au existat atari preocupari. Desigur ca multe nici nu au putut sa ramāna, caci īn timpul dominatiunii turcesti de un secol si jumatate mai toale lacasurile de rugaciune crestine mai de seama au fost transformate īn moschee sau distruse complect.

Cele mai vechi urme de pictura bisericeasca greco-ortodoxa le avem īn cele doua panouri descoperite īn biserica gr. ort. romāna din Lipova (īn despartamāntul femeilor) si cari dateaza probabil de prin secolul XV. Fragmente de pictura veche, dinainte de eliberarea Banatului de sub Turci, se mai gasesc la Manastirea Saraca (lānga Gataia, jud. Timis-Tor.), Manastirea din Partos (Jud. Timis-Tor.) si probabil cele descoperite la Manastirea Zlatita (Jud. Caras). Nu se stie daca autorii acestor lucrari au fost bastinasi sau nu, dar e foarte probabil ca la aceste manastiri, ca si īn alte parti, au existat calugari, cari sa cunoasca zugravitul.

Date sigure asupra picturei bisericesti din-Banat avem abia de pe la īnceputul secolului al XVIII-lea, cānd gasim amintire si despre prima scoala de zugravi, aceia tinuta de Vasiliu Diacon Loga la manastirea Stredistea-Mare (Banatul iugoslav.). Primul mare zugrav al acestei epoci de īnceputuri, al carui nume ni-s'a pastrat, si care a lasat opere de īnalta valoare artistica īn urma sa, este Zugravul Nedelcu. Nu-i cunoastem datele biografice, īnsa stim ca īntre anii 1735-40 si-a creiat cele mai de seama opere, pictura bisericii gr. ort. romāne din Lipova si cele 4 icoane gasite īn biserica de lemn din Butin.

Din epoca urmatoare lui, sfārsitul secolului al XVIII si īnceputul celui de-al XIX-lea, ni-s'au pastrat o multime de nume de zugravi de biserici. Dar dintre acestia se ridica cu totul aparte, umplānd īntreaga epoca aceasta cu personalitatea sa, un pictor greco-ortodox, de origine sārb sau poate romān, de o incontestabila valoare artistica moderna, Constantin Daniel (1798-1873). Acesta a lasat īn urma sa o serie de opere de o valoare superioara, atāt īn ce priveste pictura bisericeasca, cāt si portretele si compozitiile sale lumesti.

La īnceputul celei de a doua jumatati a secolului al XIX-lea īsi desvolta activitatea marele pictor banatan Nicolae Popescu (1835-1877). Acesta a īnvatat pictura la Roma si apare ca un mare reformator al picturei romānesti din Banat, cautānd sa o elibereze de traditia bizantina de pāna aci, īndrumānd-o spre Occident. Īn acest scop a īncercat sa īnfiinteze si o academie de belle-arte la Caransebes.

Continuator al nazuintelor lui Popescu a fost Ion Zaicu (1868-1914), care a īnvatat la Viena,

si rentors acasa a īncercat sa continue opera īnceputa de N. Popescu, pentru emanciparea picturei de sub canoanele bizantine. Este ultimul pictor banatan de seama din era dinainte de razboi. A lasat īn urma sa cāteva opere de reala frumusete artistica.

Pictura germana si cea maghiara au avut si ele cātiva reprezentanti de seama īn Banat. Dintre acestia trebue sa amintim īn mod deosebit pe Carol Brocky (nasc. la 1807 īn Timisoara, mort la 1855 la Londra), unul dintre cei mai mari por-tretisti ai vremii aceleia. A plecat tānar din Banat, a trait si a lucrat īn apus, īn special la Londra, unde s'a bucurat de o apreciere foarte calduroasa. Abia 2-3 lucrari de-ale lui se gasesc īn Banat.

* * *

Dupa razboi, īn noile conditii de viata, artele plastice au luat un mare avānt īn Banat, avānt intensificat si mai mult prin aducerea scoalei de Arte-Frumoase dela Cluj la Timisoara. Ca profesori la aceasta scoala si īn acelas timp ca cei mai de seama reprezentanti ai artei banatene, se remarca pictorii Alexandru Pop, Catul Bogdan, Iuliu Podlipny, si mai ales sculptorul Romul Ladea.

Īn afara de acestia trebue sa mai amintim aci dintre romāni pe pictorul Aurel Ciupe si sculptorul stefan Gombosiu, iar dintre artistii germani si maghiari pe sculptorul Ferdinand Gallas si pictorii I. Lenhardt si cei trei frati Francisc, Rudolf si Andrei Ferch.












Document Info


Accesari: 4167
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )