Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































Igiena in munti

geografie












ALTE DOCUMENTE

vatra dornei
Energia nucleara si efectele sale
APELE STATATOARE
MEDII GEOGRAFICE
Catedrala Notre-Dame din Paris
Fotografii cu valuri inghetate, in Antarctica
TRANSILVANIA SI BANATUL
Atena in timpul lui Pericle
DEFINITII ALPINISM
CLASIFICAREA TRASEELOR ALPINE DUPA GRADUL DE DIFICULTATE

Igiena īn munti

1. Principii generale




Daca īn viata de toate zilele mentinerea sanatatii impune anumite reguli igienice, cu atīt mai mult aceste reguli trebuie sa fie mai temeinic cunoscute si respectate īn viata īn munte, unde eforturile sīnt cu mult mai mari si mai prelungite, iar conditiile meteorologice mai aspre.

Eforturile mari, cazarea lipsita de confort, dificultatile de aprovizionare si evacuare, pericolul prezentat de īnaltimi, izolarea sīnt toti atītia factori care maresc efortul fizic si moral cerut trupelor.

Comandantii de subunitati care duc actiuni de lupta īn munti, precum si militarii īn termen trebuie sa cunoasca si sa aplice regulile de igiena, pe baza carora vor putea sa-si mentina sanatatea si sa preīntīmpine diferitele maladii caracteristice zonelor muntoase.

Greutatea interventiei medicale impune ca fiecare militar sa stie:

-      sa aplice regulile de igiena īn toate īmprejurarile;

-      sa stie sa acorde primul ajutor cīnd este necesar;

-      sa-si dozeze eforturile īn raport cu starea de antrenament fizic si conditiile igienice specifice muntelui;

-      sa poata suporta privatiunile si eforturile fizice.

Celui care practica alpinismul i se cere un organism sanatos, capacitate respiratorie mare, inima deosebit de sanatoasa, musculatura dezvoltata, simt al echilibrului nealterat de vreo leziune organica, sa nu fie predispus la ameteli, sa fie familiarizat cu lipsurile si pericolele.

Orice tīnar din tara noastra, dar mai ales cei din regiunile de munte, īndeplinesc aceste conditii. Se impun īnsa consolidarea si dezvoltarea īnsusirilor respective prin antrenamente.

Altitudinea si felul de compartimentare al terenului influenteaza aerul astfel:

Elementele constitutive ale amestecului respirabil cu cīt altitudinea creste, cantitatea de oxigen din aer se diminueaza; astfel daca la nivelul marii aerul contine normal aproximativ 21% (īn volum) oxigen, la 2 000 īn el se reduce la 15%, iar la 5 000 m - la 10%; de asemenea bioxidul de carbon: la 350 m aerul contine normal 0,03%, iar la l 900 m - 0,017%; cantitatile reale inspirate din aceste gaze reducīndu-se, oxidarea sīngelui se face incomplet; sīngele stagneaza mai mult īn 16216o1419q plamīni, dīnd nastere la respiratii adīnci, gīfīitoare si la slabire cardiaca.

Temperatura aerului scade cu 1 °C la cca 170 m. Se īntelege ca chiar primavara, vara si toamna, si mai ales noaptea, temperaturile sīnt scazute, īnsa starea higrometrica, actiunea soarelui, natura terenului (gol, pietros etc.), precum si regimul curentilor modifica substantial temperatura normala, dīnd loc la mani si bruste variatii de temperatura. Temperatura, foarte joasa noaptea, scade si mai mult īn zori, creste pīna la prīnz, descreste īncet pīna la apusul soarelui, pentru a scadea brusc o data cu īnserarea.

Starea higrometrica. Uscaciunea aerului creste direct proportional cu altitudinea, exceptīnd numai infiltratiile de curenti. Pe vreme frumoasa, chiar īn zilele de iarna, actiunea soarelui este mai puternica pe īnaltimi decīt īn vai; aerul rarefiat se debaraseaza mai usor de vaporii ce-l īncarca si se usuca. Acesti vapori se condenseaza īn vai, dīnd loc la acea mare de ceata care este semnul vremii frumoase. Īn aerul uscat sudoarea este mai abundenta, dar tinde sa se evaporeze imediat, ceea ce poate provoca raceli daca nu se iau masuri preventive.

Aerul uscat este mai rau conducator de caldura, suprapunīndu-se īn straturi de temperaturi mult diferite; aceasta favorizeaza variatiile bruste de temperatura. De asemenea, razele luminoase si calorice (ultraviolete) īl strabat mai usor si dau nastere la insolatii sau grave iritatii ale ochilor (oftalmii de diferite grade). De aceea, la īnaltimi, pe vreme frumoasa si mai ales pe zapada portul ochelarilor devine obligatoriu. Īn aerul uscat exista zone umede, īn care subunitatea este expusa sa intre pe neasteptate. Deci īmbracamintea trebuie facuta din materii rele conducatoare de caldura si de umezeala.

Presiunea. Cu cīt altitudinea creste, cu atīt greutatea coloanei de aer pe unitatea de suprafata scade, ceea ce se traduce printr-o scadere progresiva a presiunii. Astfel, daca la nivelul marii presiunea normala este de 760 mm, la 2 000 m ea este numai de 603 mm, adica mai mica decīt presiunea care exista īn cīmpie pe timpul celor mai mari uragane.

Aceasta scadere de presiune se resimte īntr-un organism neantrenat prin zvīcnituri puternice īn tīmple sau vījīituri. Rarefierea aerului da loc la fenomene de asfixie si la raul de munte. Pe de alta parte, chiar si hemoragiile sīnt mai periculoase, īntrucīt diferenta īntre presiunea sanguina si presiunea externa īmpinge īn afara, chiar prin cele mai mici zgīrieturi sau taieturi, o cantitate neobisnuita de sīnge.

Din cauza presiunii scazute apa fierbe la o temperatura mai mica decīt 100°. Pentru a obtine fierberea la o temperatura mai ridicata se folosesc vase de fiert īnchise, īn care vaporii īnsisi creeaza presiune.

Curentii. Altitudinea influenteaza si formarea curentilor. La īnaltimi mijlocii si mari se īntīlnesc īn permanenta curenti reci. La īnaltimi mari vīnturile sīnt puternice, īncīt pe unele taieturi īnguste ale terenului prin care se canalizeaza curentul de aer nici nu se poate merge. Iarna, mai ales vīnturile de nord si nord-est au o mare violenta, īncīt rascolesc totul, provocīnd viscole de mare intensitate.

Conditiilor atmosferice specifice enumerate li se adauga:

Climatul specific. Fiecare masiv muntos īsi are caracteristicile lui climaterice, pe care toti comandantii trebuie sa le cunoasca si sa le studieze. Īn general īnsa orice munte este caracterizat prin temperaturi excesiv de variabile; de la l 500 m īn sus anotimpurile se īmbina īn doua sezoane mai distincte (vezi capitolul "Particularitatile iernii īn muntii nostri").

Apa. Īn munti apa este repartizata īn raport cu permeabilitatea rocilor, iar īn acelasi masiv, īn functie de altitudine.

Īn zonele cu roci granitice sau sisturi cristaline apa este abundenta īn vai. Īn zona paduroasa se gasesc multe izvoare, dar īn zona de peste l 500 m izvoarele, īnca dese, au un debit prea mic, iar īn timpul verii dispar.

Īn cei mai multi masivi izvoarele se afla pīna la creasta, iar īn regiunile pīna la 2 000-2 500 m se gasesc lacuri īn urmele fostilor ghetari (apa din lacuri nu e potabila).

Īn podisurile calcaroase, chiar īn zone sub l 500 sau l 000 m, apa este foarte rara, izvoarele foarte sarace, apa infiltrīndu-se usor prin crapaturi si doline, iesind undeva departe, la poalele masivului.

Īn munti se gaseste, de regula, apa potabila, cu conditia sa nu fie bauta imediat ce iese din pamīnt (neaerata) sau dupa ce a trecut prin localitati (infectata). Fac exceptie anumite regiuni ale muntilor de origine vulcanica, unde se gasesc ape mineralizate. Astfel: Muntii Caliman, Harghita, Ciuc etc. si regiunile din muntii sedimentari īn care sīnt zacaminte de saruri marine (clorura de -sodiu, de potasiu, sulfati de magneziu, de calciu etc.).

De asemenea, īn unele regiuni muntoase apa poate provoca endemic de struma (gusa), cum ar fi unele zone din Muntii Apuseni si Fagaras. Apele nepotabile pot fi cunoscute imediat: de exemplu, cele īncarcate cu oxizi metalici sīnt colorate īn rosu, galben, verde, negru etc.; cele acidulate se cunosc dupa gust etc.

Cel mai practic mijloc de a steriliza apa este fierberea sau tratarea ei cu hiperclorit de sodiu.

Se va tine seama ca apa provenita din topirea zapezilor este lipsita de saruri; asadar, apa de primavara a izvoarelor si pīraielor este o apa indigesta; de asemenea si apa rece bauta īn cantitati mari. Ambele pot produce epidemii de diaree.

Hrana si echipamentul

Īn munti eforturile sīnt intense si prelungite, militarilor li se asigura un regim alimentar care este capabil sa dea atīt caloriile necesare lucrului muscular, cīt si refacerii tesuturilor musculare; echipamentul este adecvat climatului caracteristic regiunilor muntoase. De aceea ne vom rezuma numai la unele sfaturi practice.

Alimentele trebuie sa fie nutritive, usor de purtat, cīt mai consistente, consumabile fara a fi preparate cu cantitati mari de apa, usor asimilabile, placute la gust. Deci - bogate īn calorii, dar cu volum mic.

Īmbracamintea este necesar sa īndeplineasca urmatoarele conditii: sa fie usoara; sa permita sa se desfaca si sa se īnchida usor; sa se opuna racelii; la deschizaturi (mīneci, picioare, gīt) sa nu patrunda pulberea de zapada; sa fereasca de umezeala; sa se dispuna de mai multe schimburi.

2. Igiena si primul ajutor

Igiena marsurilor īnseamna a sti cum sa se dozeze efortul, a se obtine maximum de folos din orice efort si a se evita accidentele si slabirea fortelor trupei prin oboseli zadarnice sau masuri nepotrivite. Antrenamentul este necesar atīt pentru executarea marsurilor lungi cu diferente mari de nivel, cīt si pentru ca fara antrenament nu se pot evita accidentele, care uneori pot fi foarte grave.

Pregatirea marsului īn munti trebuie sa se faca cu cea mai mare grija, aceasta referindu-se la pregatirea omului, a īncaltamintei, a materialelor si animalelor.

Cu o zi īnainte corpul se curata prin īmbaiere (apa calda la +36° sau, la nevoie, numai cu apa rece si sapun). Picioarele se īngrijesc īn mod amanuntit (se taie unghiile si se scot bataturile etc.), īncaltamintea se unge pentru a fi moale; se īmbraca doua perechi de ciorapi (una de bumbac si una de līna) chiar pe timp de vara; de asemenea se pregatesc ciorapi (cel putin doua perechi) pentru schimb (īn ranita); pentru ca piciorul sa nu simta asprimea drumului se poate pune īnauntrul bocancului o talpa de pluta sau de par de capra (ciorapul nu trebuie sa faca dungi, deoarece acestea produc rosaturi).

Ranita se controleaza spre a cuprinde tot ce-i necesar īn mars; se ajusteaza curelele pentru a nu fi prea largi sau prea strīnse.

Animalele se pregatesc curatīndu-le amanuntit īn ajun si īnaintea plecarii, hranindu-le bine, dīndu-li-se gustarea de graunte si facīndu-se toaleta copitelor. Se revizuiesc si se completeaza din timp potcoavele; se pregateste si se ajusteaza harriasanientul, se verifica īncarcaturile samarelor si panerelor.

Pentru a evita ametelile si ataxiiile musculare, de la īncepui se impune respectarea a doua reguli: ritm constant (cu eforturi musculare minime) si respiratie regulata (vezi capitol III "Tehnica mersului īn munti").

Accelerarea pasului nu creeaza avantaje; niciodata nu ajunge mai repede sus cel care face pasul iute sau mare; cel care merge rar, sigur si uniform īsi pastreaza respiratia normala si muschii neīncordati, cheltuind forta mai mica.

Īn munti conditiile initiale de mars sīnt de foarte scurta durata. Ele variaza īn raport cu timpul cīnd se executa marsul la o altitudine constanta, iar cīnd se trec diferente mari de altitudine ele variaza īn raport si cu altitudinea, fiecare altitudine putīnd sa ofere conditii deosebite de cele ale īnaltimilor imediat inferioare sau superioare.

Marsul pe jos la altitudini mari de 2 2 000 m īn sus este influentat de: aerul rarefiat si uscat; razele solare puternice, bogate īn raze ultraviolete; lipsa de apa; curentii puternici; temperatura scazuta.

Pentru diminuarea efectului acestora asupra trupelor si tehnicii se recomanda:

-      ritm īncetinit si prudenta mare, spre a se evita eforturile inutile (la altitudini mari respiratia este mai accentuata);



-      prevenirea si īnlaturarea accidentelor ce pot fi provocate de avalanse de pietre, de raniri prin taieturi, hemoragii etc., īntrucīt evacuarile sīnt foarte dificile (presiunea interna, fiind mai mare decīt presiunea atmosferica, īmpinge afara o cantitate mai mare de sīnge īntr-un timp dat);

-      economisirea apei; īn acest scop este recomandabil sa se tina īn gura sīmburi de pruna uscata, bomboane, fir de iarba uscata etc.;

-      haltele sa se faca pe pante ferite de vīnt, de curenti de aer;

-      sa se evite expunerea directa a capului la razele solare, iar militarii sa poarte ochelarii de protectie; sa nu se execute deplasarea īn camasa, chiar daca caldura este insuportabila; se permite numai deschiderea vestonului la gīt;

-      urcarea pantelor de catre cai sa se faca īncet si uniform.

Marsul pe jos pe temperaturi scazute face ca efortul militarilor sa creasca īn special la urcus. Īn scopul asigurarii unor conditii de deplasare cīt mai bune se recomanda:

-      nici o parte a corpului sa nu fie strīnsa, īn special īncheieturile si extremitatile (degetele mīinilor si degetele picioarelor sa se miste īn manusi, respectiv īn īncaltaminte);

-      sa nu se strīnga excesiv curelele de la schiuri, de la rachetele pentru zapada sau de la coltari si de la ranita;

-      sa se īmbrace doua rīnduri de rufe de corp (doua camasi subtiri tin mai cald decīt una groasa; de asemenea, doua perechi de ciorapi de līna);

-      efortul mersului sa fie dozat cīt mai uniform, spre a se evita transpiratia corpului, alternativ cu racirea sa;

-      marsul sa se execute fara manta (īn veston), iar aceasta sa fie īmbracata pe timpul haltelor;

-      sa nu se bea apa rece si sa nu se manīnce zapada; apa sa se īnlocuiasca cu ceai sau cafea rece, care sa se bea numai īn īnghitituri rare (tinīndu-se īn gura īnainte de a o īnghiti)

-      sa se numeasca deschizatori de pīrtii īnaintea coloanelor de schiori si sa se ruleze cīt mai des;

-      sa nu se stea jos sau īn nemiscare pe timpul haltelor mici; haltele mari sa se faca numai īn cabane, grajduri, stīne etc.

Marsul pe jos pe viscol este foarte greu. Din cauza viscolului respiratia este īngreuiata, iar praful de zapada si gheata patrunde prin deschizaturile echipamentului, biciuind dureros īn special fata si mīinile.

Psihologic viscolul are o actiune deprimanta asupra moralului celor neobisnuiti cu asemenea furii ale naturii. Vointa si energia sīnt solicitate la maximum.

Pentru desfasurarea marsului īn conditii optime se recomanda:

-      deplasarea sa fie continua si sa nu se faca pe partea de itinerar adapostita de vīnt; daca zapada este troienita, formīnd cornise (stresini de zapada), este mai avantajos sa se mearga pe partea batuta de viscol, unde militarul are de luptat numai cu viscolul, nu si cu pericolul īnnametirii sau surparilor de cornise; haltele sa fie mult reduse sau chiar suprimate, pentru a se evita raceala;

-      coloanele sa se deplaseze cīt mai compact, cu distantele īntre subunitati micsorate;

-      sa se efectueze o supraveghere continua a militarilor de catre īncheietori (alesi dintre cei mai voinici si energici militari), pentru a nu ramīne nimeni īn urma;

-      sa se depisteze la timp semnele de degeratura;

-      cīnd viscolul se dezlantuie prin surprindere, peste echipamentul de iarna se īncheie foaia de cort; capisonul de līna se trage peste ochi si urechi si se astupa nasul cu partea de jos, spre a se evita inspirarea prafului de zapada, care poate provoca congestii grave;

-      ochii se protejeaza cu ochelari, iar mīinile cu manusi si supramanusi;

-      se consuma suplimente consistente.

Marsul pe calduri mari sau pe soare puternic. Īn zilele senine si mai ales īn 'regiunile stīncoase, fara vegetatie, caldurile sīnt aproape insuportabile. Cu cīt mai mare este īnaltimea, cu atīt mai tare este soarele (razele ultraviolete), desi temperatura aerului este mai scazuta. Īn aceste conditii pericolele sīnt: insolatie de toate gradele, lesinuri, transpiratii, oparelii.

Pentru evitarea lor se recomanda urmatoarele:

-      daca situatia tactica permite, nu se marsaluieste īntre orele 11 si 14;

-      se admite asezarea bastii "pentru soare", cu o batista la ceafa (daca se dispune de vegetatie, este indicat sa se mascheze capul cu aceasta);

-      sa se evite gavanele (cazanele) stīncoase lipsite de curenti;

-      sa se mearga cīt mai mult posibil prin padure (umbra) sau pe creste (curenti);

-      nu se bea apa multa; transpiratia abundenta provoaca sete, dar aceasta nu se potoleste cu apa; se poate bea des īnsa cīte putina apa, gargarisind fiecare īnghititura; este mai indicat sa se bea ceai neīndulcit din bidon si tinīnd īn gura o bucata de zahar sau o bomboana;

-      se desface vestonul sau camasa, mai ales la piept;

-      contra arsurilor de soare se ung fata si mīinile cu vaselina;

-      haltele se aleg īn locuri umbrite, līnga izvor, ferite de curenti; nu se bea apa imediat la oprire, ci numai īnainte de a porni iarasi; transpiratia se sterge cu un prosop ud.

3. Accidente si maladii frecvente īn munti

Pe timpul gerurilor mari de iarna se produc degeraturi, care, dupa gravitatea lor, sīnt de 3 grade.

Īn degeraturile de gradul I tesuturile se albesc si se īntaresc, pielea īsi pierde sensibilitatea si apar dureri; dupa tre-care portiunea degerata se īnroseste si se simt arsuri. Tratamentul consta īn frecarea atenta a partilor degerate cu o bucata de stofa, pīna la īnmuierea lor si īnrosirea pielii; se sterge apoi toata suprafata degerata cu alcool si se unge cu grasime.

Īn degeraturile de gradul al II-lea partea degerata a corpului prezinta basici. Se trateaza cu un masaj usor, pentru a nu rupe basicile, si dupa aceea se aplica un pansament, steril cu iodoform sau hipermanganat de potasiu.

Degeraturile de gradul al III-lea se caracterizeaza prin distrugerea tesuturilor, a partilor moi ale corpului (necroza). Īn acest caz se aplica iodoform, pansament steril uscat si se transporta imediat accidentatul la medic. Ca tratament intern se recomanda ceai fierbinte, cafea si stimulente.

Pentru a preveni degeraturile este necesar ca portiunile periferice slab alimentate cu sīnge - degetele, nasul, urechile - sa fie aparate īmpotriva frigului. De asemenea, īn cazul ca īncaltamintea si īmbracamintea se uda este nevoie sa se schimbe si sa se usuce.

Pentru prevenirea degeraturilor se recomanda unsoarea constituita din doua parti camfor si o parte glicerina. Se īnmoaie o bucata de vata īn aceasta unsoare si se aplica pe partile care sīnt expuse degeraturii.

Īnghetul. Daca īn timpul gerurilor mari militarul ramīne izolat, fie din cauza viscolului puternic, fie din cauza īntunericului, el va trebui sa lupte din toate puterile cu oboseala, care apare īntotdeauna si care este īnsotita de dorinta imperioasa de a se odihni. Daca oboseala si somnul īl īnving īntr-o astfel de īmprejurare, apare o stare īn care respectivul se simte bine. Dar sīngele navaleste īn cantitate mare īn organele interne, functiile circulatorii scad la periferie, iar forta musculara se reduce. Īn ultima faza, functiile respiratorii si circulatorii scazīnd, poate surveni moartea.

Acesti accidentati pot fi readusi la viata prin transportarea lor īntr-un loc adapostit si neīncalzit; niciodata cel īnghetat nu trebuie sa fie adus direct de la frig la caldura. Dezmortirea īncepe pornind de la segmentele centrale (de exemplu, de la coapsa, nu de la laba piciorului). Dupa dez-mortirea membrelor superioare se face respiratie artificiala. Se fac frectii cu apa rece si - daca este posibil - cea mai buna metoda este baia prelungita la o temperatura pīna la 15°-16°. Bolnavului īnghetat i se dau lichide caldute (nu calde) si alcool īn cantitate mica. Īngrijirea continua timp īndelungat.

Arsurile provocate de soare sīnt de doua grade. Arsurile de soare de gradul I se manifesta prin īnrosirea pielii, dureri, uneori inflamare.




Tratamentul consta īn aplicarea unui servetel muiat īn alcool sau īn solutie tare de hipermanganat de potasiu sau de carbonat de sodiu; dupa aceea se ung partile arse cu uni, Canina, lanolina sau vaselina.

Īn arsurile de gradul al II-lea apar basici. Īn acest caz arsurile se trateaza aplicīnd un servetel muiat īn alcool, hipermanganat de potasiu sau solutie de tanin 4%.

Congestia poate surveni īn urma unui efort exagerat, facut sub razele prea puternice ale soarelui sau īn timpul iernii, pe viscol. Simptomele ei se recunosc usor: ameteli, īnvinetirea figurii, lesin. Īn asemenea cazuri vom face frectii cu alcool sau otet si, la nevoie, respiratie artificiala.

Contuziile. Zdrobirea tesuturilor musculare datorita unor lovituri, comprimari bruste ale partilor moi ale corpului īntre doua planuri tari da nastere la contuzii. Īn urma unei contuzii se produce adesea un hematom, o acumulare de sīnge provenit din ruperea vaselor capilare. Durerea este acuta, pielea se īnroseste, apoi devine vīnata.

Contuziile se īngrijesc aplicīndu-se comprese reci, chiar cu gheata sau zapada, timp de 10-20 de minute si pansament compresiv imobilizator. Īn cazuri mai grave vom face masaje usoare si bai caldute la 45°.

Entorsa este ruperea sau īntinderea ligamentului unei articulatii, cu alte cuvinte este urmarea pierderii contactului normal al vaselor si tendoanelor cu oasele articulatiei. O miscare gresita īn timpul mersului, o cadere, o lovitura puternica pot fi cauza unei entorse. O durere acuta īl imobilizeaza pe cel accidentat. Articulatia respectiva se umfla, miscarile devin greoaie. Dupa cīteva ore regiunea se face vinetie, din cauza sāngelui scurs din vase pe sub piele.

Masuri: Se impune un repaus absolut. Apoi se vor aplica comprese cu apa rece, schimbīndu-le de īndata ce s-au īncalzit. Se va face apoi un pansament compresiv imobilizator, cu o fasa elastica. Dupa o zi-doua durerea īnceteaza si īncheietura se poate masa usor. Daca culoarea vīnata a pielii si durerile nu īnceteaza, vom apela la medic.

Fractura este ruperea unuia sau a mai multor oase īn urma unei lovituri sau caderi. Fracturile pot fi īnchise sau deschise. Daca īn urma accidentului osul rupt nu a strapuns tesutul pentru a iesi prin piele, avem de-a face cu o fractura īnchisa, care se va vindeca mult mai usor. Daca, dimpotriva, osul a strapuns muschiul si a provocat o rana, pericolul este cu mult mai mare. Īn acest caz poate surveni o hemoragie, nefiind exclusa nici infectarea locului respectiv. Avem de-a face cu o fractura deschisa. O asemenea fractura netratata cu grija poate duce la pierderea bratului sau a piciorului rupt.

La fractura deschisa, accidentatul va resimti o durere profunda, imposibilitatea de a misca bratul sau piciorul fracturat, nu se va mai putea sprijini pe el. Īn locul īn care s-a produs ruptura oasele joaca libere, iar aspectul membrului se modifica: tesutul din jur se umfla, vasele de sīnge, rupte si ele, lasa sīngele sa se scurga, pielea se īnvineteste. Īn acest caz cunostintele de prim-ajutor vor fi deosebit de pretioase Cum procedam ?

Nu vom misca accidentatul din locul unde s-a produs fractura. Deplasarea lui īnainte de acordarea primelor īngrijiri īi va provoca dureri mari si poate genera complicatii grave, īl vom linisti dīndu-i sa bea o bautura calda; daca este necesar īi vom face o injectie tonicardiaca sau, īn lipsa, īi vom da un calmant. La dureri intense, daca avem posibilitatea, īi vom administra o injectie cu morfina sau vom aplica comprese reci cu gheata sau zapada. Vom degaja membrul, fara sa-l miscam, eventual desfacīnd cusaturile hainei sau taind ciorapul. Īn nici un caz nu vom īncerca sa redresam devierea osului rupt. Aceasta nu o poate face decīt un medic de specialitate.

Daca avem de-a face cu o fractura deschisa, vom opri hemoragia si vom trata rana, aplicīnd un pansament steril. Apoi vom aseza membrul īn pozitia cea mai nimerita, astfel ca oasele sa nu se frece īntre ele sau sa zgīrie tesutul īnconjurator. Imobilizam apoi bratul sau piciorul cu ajutorul atelelor (scīndurele sau cartoane tari, destul de lungi, pentru a cuprinde īncheietura de deasupra si cea de dedesubtul ranii). Īn lipsa atelelor se vor folosi crengi de copac cojite, linii, benzi de tabla, sīrma groasa, paie sau fīn facute sul, īnfasurate toate, īnainte de aplicare, īn pīnza, vata, līna, cīlti, pentru a nu jena locul ranit. Bandajarea se face usor, cu multa grija, pentru a evita miscarea osului rupt, care la cea mai mica atingere provoaca dureri acute. Putem folosi fesi de tifon sau, īn lipsa, batiste, cravate, servete, curele etc.

Dupa ce durerea īnceteaza, bolnavul va putea suporta transportarea la cel mai apropiat spital. Daca nu se poate deplasa pe propriile-i picioare, vom improviza o targa din crengi, din bete de schi etc. Targa trebuie sa fie plata si rigida. E indicat sa fie purtata de 4 militari, care sa-si potriveasca pasul īn asa fel, īncīt sa evite cīt mai mult posibil balansul.

Īn cazul unei fracturi īnchise singura masura eficienta pe care o putem lua este sa imobilizam cīt mai bine membrul sau partea fracturata si sa transportam īn graba accidentatul la medic.

Dam mai jos cīteva indicatii privind felul de a imobiliza diverse fracturi:

Fractura bratului. Se imobilizeaza bratul fie īntins, fie īndoit din cot, aplicīndu-i-se o atela pe partea dinafara, de la cot pīna la umar, iar cealalta pe partea dinauntru, de la subsuoara pīna la cot. E indicat ca atela exterioara sa depaseasca ambele īncheieturi (umarul si cotul). Se fixeaza prin īnfasurare.

Fractura antebratului. Se imobilizeaza prin aplicarea unei atele pe partea dinafara, de la vīrful degetelor īntinse pīna mai sus de cot. A doua se asaza pe partea dinauntru a mīinii, de la vīrful degetelor la īncheietura cotului. Atelele se fixeaza, de asemenea, prin ture de fasa. Mīna se leaga de gīt cu o bucata de pīnza, fular sau fasa.

Pentru o imobilizare totala bratul fracturat, īndoit din cot, se poate fixa pe piept cu ajutorul cītorva ture de fasa.

Fractura piciorului. Se vor desface sireturile bocancului, dar acesta nu se va scoate din picior. Se va imobiliza glezna. Atelele se vor aplica lateral, asa īncīt sa depaseasca īncheieturile glezna-genunchi, daca este vorba de fractura oaselor inferioare, si genunchi-sold, īn cazul unei fracturi a femurului. Īn lipsa atelelor, se poate imobiliza piciorul rupt legīndu-1 de celalalt, bineīnteles dupa ce am umplut spatiile cu obiecte moi: fulare, manusi, batiste (fig. 90 a).

Fractura coapsei. Se imobilizeaza prin aplicarea primei atele pe partea dinauntru a piciorului, pīna la calcīi, iar a celei de-a doua pe partea dinafara, de la subsuoara pīna la glezna. Se fixeaza cu fese late (fig. 90 b).

Fractura claviculei. Se imobilizeaza bratul respectiv īn esarfa si se prinde de gīt ca la orice fractura de antebrat.

Fractura coastelor. Nu se aplica atele. Se bandajeaza strīns tot pieptul, avīnd īnsa grija ca īn cazul cīnd exista si rana deschisa sa nu comprimam prea tare (fig. 91 a).

Fig. 90. Imobilizarea piciorului si a coapsei fracturate: a - imobilizarea piciorului; b - imobilizarea coapsei.

Fig. 91. Cum se procedeaza īn cazul fracturarii coastelor sau a coloanei vertebrale: a - bandajarea pieptului; b - imobilizarea coloanei vertebrale.

Fractura coloanei vertebrale. O recunoastem cīteodata dupa paralizia membrelor si dupa dureri īn regiunea rinichilor si īn spate. Īn nici un caz accidentatul nu va fi ridicat, nu i se vor misca umerii si capul, nu i se va īndoi spatele. Pentru a-l imobiliza cīt mai complet vom strecura sub el, de-a lungul, o scīndura cīt mai lata, de care īl vom lega bine (fig. 91 b). Operatia trebuie executata cu mare atentie, deoarece orice miscare īi poate fi fatala. Trebuie ridicat cu o singura miscare si transportat cu grija, fara zdruncinaturi, pīna la cel mai apropiat spital.

Fractura craniului. Uneori este īnsotita de scurgeri de sīnge pe nas, gura sau urechi. Īn general, daca sīngele nu este īn cantitate prea mare, nu trebuie oprit. Ranitul trebuie tinut cu capul ridicat, daca fata īi este rosie si cu capul mai jos decīt corpul, daca are fata palida. Trebuie evitat orice soc.

O fractura de craniu poate sa nu prezinte semne exterioare de īndata ce s-a produs si sa nu se manifeste decīt dupa cīteva ore sau chiar dupa cīteva zile. Este bine ca un accidentat care a primit o lovitura puternica la cap sa fie supravegheat īndeaproape timp mai īndelungat.

Hemoragiile. Sīnt pierderi de sīnge provocate de ruperea vaselor sanguine. Ele pot fi capilare, venoase sau arteriale.

La hemoragia capilara sīngele apare sub forma de picaturi care se opresc spontan. Este suficient sa aplicam un tampon de vata īmbibat īntr-o solutie antiseptica.

La hemoragiile venoase sīngele se prelinge īncet si are culoare rosie īnchisa.

Hemoragiile arteriale se caracterizeaza prin culoarea rosie deschisa a sīngelui, care tīsneste din rana sacadat, īn ritmul batailor inimii. Acestea sīnt cele mai periculoase.

Īn cazul unei hemoragii usoare, survenite īn urma unei rani nu prea grave, vom trata rana antiseptic si vom aplica un pansament compresiv, care va opri si hemoragia.

Pentru a opri o hemoragie provocata de o rana la extremitatile inferioare sau superioare ale membrelor vom īndoi puternic din articulatie piciorul sau bratul ranit. Daca totusi sīngele curge din abundenta, vom apasa cu degetul īnfasurat īntr-o compresa sterila vasul de deasupra ranii, pe traiectul dintre rana si inima.

Hemoragiile arteriale cer o interventie prompta. Ca masura provizorie putem comprima artera, apasīnd cu degetul īn locurile unde ea trece aproape de os. Daca īnsa este vorba de o hemoragie puternica, la nivelul extremitatilor, va trebui sa aplicam chiar de la īnceput, deasupra ranii, un garou (tub de cauciuc) sau, īn lipsa, o curea, un cordon, o frīnghie si vom strīnge bine.

Īn caz de hemoragii ale mīinii, garoul se va aplica pe treimea superioara a bratului; pentru cele survenite la picioare, pe treimea superioara a coapsei. Sub garou se va aseza un strat de vata, o batista sau orice tesatura moale, pentru a proteja tegumentele (exterioare). Garoul poate fi mentinut maximum doua ore. Dupa 4-5 ore riscam sa apara cangrena. Sa nu uitam sa notam ora fixarii garoului. Nu vom folosi acest procedeu decīt īn cazuri extreme (adesea un pansament bine strīns este suficient).

Transportarea ranitului se face cu grija, fara ca acesta sa depuna efort cīt de mic, mai ales īn cazul hemoragiilor arteriale. Este bine sa fie ceruta interventia medicului chiar daca hemoragia s-a oprit.

Hemoragia nazala. Cea mai frecvent īntīlnita. Ea poate fi oprita prin comprimarea timp de 5 minute a narii respective cu ajutorul unui tampon de vata sau al unui tifon īmbibat īn otet, care se va introduce adīnc īn nas (nu este permis sa se sufle nasul); pe frunte si pe ceafa se aplica comprese reci; piciorul si mīna opuse narii sīngerīnde se vor introduce īn apa calda. Daca hemoragia nu se opreste dupa circa 10 minute, este indicat sa intervina medicul.

Īntepaturile. Pot fi provocate de un ghimpe, o aschie, un cui. Cu ajutorul unui ac, al unui vīrf ascutit de briceag (dezinfectate) scoatem aschia sau ghimpele ramas īn piele. Stoarcem bine rana pīna cīnd sāngereaza; o tamponam cu alcool, iod sau benzina iodata si aplicam un strat de aureomicina sau praf de sulfamida, dupa care pansam.

Īntepaturile de insecte (viespe, albina, paianjen etc.). Daca acul a ramas īn rana, īl scoatem cu bagare de seama si stoarcem apoi locul īntre doua comprese, pīna cīnd rana sīngereaza; frictionam cu amoniac, apa sarata sau otet (putem folosi si procedeul popular de a freca īntepatura cu o frunza de patlagina). Daca locul se umfla, aplicam comprese, iar daca umflatura persista, e rosie si dureroasa, facem un pansament steril cu praf de sulfamida sau aureomicina pomada.

Insecte īn ureche. Nu vom folosi īn nici un caz un obiect tare si ascutit pentru a scoate o insecta intrata īn ureche. Vom spala mai īntīi urechea cu apa calda, apoi vom picura cīteva picaturi de ulei sau de glicerina si insecta va iesi īn exterior. Un alt procedeu este de a tine urechea deasupra unui vas cu lapte fierbinte; aburii calzi vor face insecta sa iasa.




Luxatia consta īn deplasarea capetelor articulare ale unuia sau ale mai multor oase. Cea mai frecventa este aceea a umarului. Resimtim o durere acuta, articulatia se umfla si īsi schimba forma, membrul respectiv īsi pierde puterea de a se misca si se scurteaza sau se lungeste, īn functie de pozitia osului iesit de la locul sau. Se recomanda repaus absolut, se aplica comprese reci, membrul se imobilizeaza printr-un pansament.

Muscaturile de animal. Se dezinfecteaza rana cu alcool, iod sau benzina iodata, se aplica praf de sulfamida sau aureomicina pomada si se panseaza uscat. Asistenta medicala urgenta este obligatorie, deoarece animalul poate fi turbat.

Muscaturile de vipera, īntr-o asemenea īmprejurare trebuie actionat cu extrema urgenta, deoarece īn cīteva minute se produce cangrenarea locului, iar īn 1-2 ore cel muscat de vipera poate sucomba.

Masurile imediate; accidentatul se īntinde īn pozitie orizontala. Pentru a īmpiedica patrunderea veninului īn sīnge facem o legatura strīnsa deasupra ranii, care va opri circulatia sīngelui; stoarcerii bine rana pīna cīnd sīngereaza: daca avem la īndemīna aplicam o ventuza, care o data cu sīngele va trage si veninul; daca nu avem aceasta posibilitate, un militar care nu are nici o rana īn gura, dupa ce va face o deschidere mai mare a ranii, va suge puternic muscatura si apoi va scuipa veninul o data cu saliva (este cunoscut faptul ca saliva este unul din cei mai buni dizolvanti ai veninului de sarpe); cu un fier sau cu un ac īnrosit vom cauteriza apoi rana, dupa care vom spala locul cu o solutie slaba de permanganat de potasiu sau de amoniac. Se recomanda totusi si interventia medicului.

Otravirea cu ciuperci. Īn general semnele unei otraviri cu ciuperci apar prea tīrziu ca masurile de prim-ajutor sa mai fie eficace. Ele se produc la 10-15 ore dupa ce am consumat ciupercile otravite, uneori chiar si mai tīrziu. Otrava a trecut īntre timp, prin stomac, īn intestinul subtire si de aici īn sīnge. De aceea efectele sīnt cu atīt mai puternice. Ca simptome mentionam: dureri de pīntece, greata si arsuri, diaree, ameteli, dureri de cap, apoi, īntr-un stadiu mai avansat, frisoane, palpitatii cu transpiratie abundenta, varsaturi, tulburari de vedere, delir.

Trebuie luate masuri drastice. Vom cauta īn primul rīnd sa provocam varsaturi (dīndu-i bolnavului sa bea apa calda sau faina de mustar - o lingura la un pahar de apa). Se administreaza 1-2 linguri de unt de ricin sau glicerina. Se fac clisme dese, cu apa īn care s-au adaugat doua linguri de unt de ricin si sapun. Se aplica comprese calde pe abdomen si se face o baie calda, generala. Se dau ceaiuri fierbinti de floare de tei si cafea neagra, cīteva picaturi de eter pe zahar sau īn apa; de asemenea, vin fiert sau rachiu.

Daca totusi intoxicatul nu-si revine, trebuie apelat de īndata la ajutorul unui medic.

Fig. 92. Moduri de pansare: a - īnfasurarea circulara; b - īnfasurarea īn spirala; c - īnfasurarea īn "8": d - īnfasurarea oculara: e - īnfasurarea īn capastru.

Pansamentele. Īn cazul oricarui fel de ranire este necesar ca dupa ce am tratat rana antiseptic sa facem un pansament. Dupa locul si marimea plagii vom folosi unul din urmatoarele feluri de fixare a pansamentului:

-      īnfasurarea circulara se foloseste pentru fixarea unui pansament pe o rana mica, usoara, la mīna, picior, cap sau frunte. Ţinem sulul fesii īn mīna dreapta, cu ruloul īn sus. deasupra, iar capatul liber īn mīna stīnga. Fasa se īnfasoara de la stīnga la dreapta, īncepīndu-se chiar de dedesubtul ranii. sirurile fesii se suprapun (fig. 92 a);

-      īnfasurarea īn spirala se foloseste atunci cīnd rana acopera o suprafata mai mare (la brat, piept, picior sau abdomen). Fasa trebuie īnfasurata astfel īncīt fiecare tur al ca sa acopere o jumatate din latimea turului anterior. La īntoarcere vom evita formarea buclei, printr-o rasucire a fesei (fig. 92 b);

-      īnfasurarea īn 8 se foloseste la fixarea unui pansament la cot, umar sau genunchi, pentru a lasa libera miscarea articulatiei (fig. 92 c);

-      īnfasurarea oculara se aplica la fixarea unui pansament pe ochi (fig. 92 d);

-      īnfasurarea īn capastru se foloseste pentru a fixa un pansament la nas sau barbie (fig. 92 e).

Din schitele prezentate se poate vedea clar felul īnfasurarii unei fese pentru fixarea pansamentelor indicate.

Ca recomandare generala:

-      īnfasurarea la mīna sau picior trebuie īnceputa īntotdeauna de jos, adica de la partea subtire a membrului spre cea groasa;

-      fasa trebuie sa fie suficient de strīnsa, ca sa nu alunece, dar destul de lejera, pentru a nu īmpiedica circulatia sīngelui si a nu provoca dureri;

-      legatura fesii - nodul - nu se va face niciodata peste rana.

Ranile, jupuiturile, zgīrieturile. Pot surveni īn urma unor caderi, loviri sau zdrobiri cu un corp tare. Daca nu sīnt tratate cu grija, plagile sīnt destul de periculoase. Ele pot provoca hemoragii sau se pot infecta usor. De aceea se recomanda manipularea aseptica a fesilor, a compreselor etc.

Īn primul rīnd o rana nu trebuie atinsa cu mīna; vom curata-o cu un tampon īmbibat īn apa oxigenata, benzina iodata, iod sau, īn lipsa, cu apa si sapun, de la centru spre margine. Apoi se pudreaza rana cu praf de sulfamida sau se unge cu pomada de aureomicina, se aplica o compresa sterila si se panseaza. Operatia se reīnnoieste īn fiecare zi, Procedīndu-se īn acelasi fel. Īn cazul cīnd plaga sīngereaza abundent vom opri hemoragia, urmīnd indicatiile date la paragraful respectiv. Īn cazul plagilor usoare compresa sterila, peste care am aplicat un tampon de vata, poate fi fixata si cu doua benzi de leucoplast.

Raul de munte. Lipsa de oxigen īn aerul respirat pe munte provoaca tulburari fiziologice complexe, care genereaza acea stare speciala denumita "rau de īnaltime" sau "rau de munte". Este cunoscut faptul ca, pe masura ce urcam, presiunea atmosferica scade, lipsa de oxigen atrage o micsorare a arderilor din tesuturi, drept urmare īn organism se formeaza un surplus de substante toxice. Sub actiunea lor rinichii īsi īncetinesc treptat functionarea normala, din care pricina toxinele nu mai pot fi eliminate si ia nastere un īntreg proces de intoxicare a organismului.

Prin urmare, starea de pierdere a fortelor, hipostenia, este un fenomen de autointoxicare. Īn plus, la īnaltime debitul respirator este redus, iar circulatia īn plamīni sufera o diminuare accentuata.

Antrenīnd treptat organismul, el se poate adapta cu succes la scaderile de presiune ale atmosferei. Numarul de globule creste si compenseaza scaderea cantitatii de oxigen d:n aerul respirat. Hiperglobulina face sa creasca capacitatea sīngelui de a retine oxigenul si astfel efectele atmosferei montane pot fi suportate cu usurinta.

Simptomele raului de munte: starea de toropeala, īnsotita de oboseala generala, paloarea fetei, dureri de cap, vījīit īn urechi, ameteli, varsaturi, hemoragii, pierderea cunostintei. Multe din aceste simptome sīnt provocate sau agravate de efectul muscular intens.

Masuri: mai īntīi se va īncetini ritmul de mers, i se vor da suferindului cīteva bucati de zahar, i se va lua ranita din spate. Daca aceste masuri nu sīnt suficiente, cel atins de rau de munte va fi culcat la umbra, i se vor desface hainele la gīt si centura, i se va da putina cafea neagra sau ceai, zahar sau ciocolata. Se vor masa muschii picioarelor, ai spatelui, ai abdomenului. Īn cazuri mai grave se pot face injectii cu cofeina 25 ctg. sau ulei camforat. Dupa circa un sfert de ora bornavul supus acestor īngrijiri īsi va reveni. Pe timp de iarna vom lua masuri ca el sa fie ferit de frig sau degeraturi.

Respiratia artificiala. Din diverse motive (asfixierea prin avalanse, intoxicatii etc.) respiratia normala se tulbura sau se opreste complet. Sincopa mai poate fi provocata de o emotie puternica, de insolatie sau epuizare fizica. Lipsa de oxigen rezultata īn urma opririi respiratiei produce īn organism perturbari grave, īn special la nivelul sistemului nervos; de aceea, īn asemenea cazuri trebuie procedat cu maximum de urgenta.

Respiratia artificiala trebuie practicata cu forta, fara īntrerupere, timp de mai multe ore daca este nevoie. Īn acest timp, fara a īncetini sau īntrerupe miscarile, un alt militar va putea face accidentatului frectii sau chiar o injectie intra-venoasa sau intramusculara cu un tonic cardiac. Sa nu dam niciodata bolnavului sa bea.

Īn cazul īn care acesta are fata palida este vorba de o sincopa de scurta durata si īn mod obisnuit el īsi revine repede. Cīteva palme pe obraz, gīdilarea narilor si a laringelui sīnt eficiente.

Īn caz ca accidentatul are fata rosie, congestionata, este indicat sa-i luam sīnge (circa ¼ 1) bineīnteles daca nu a suferit o hemoragie.

Exista mai multe metode de a face respiratie artificiala:

-      Accidentatul se asaza pe spate, cu capul īntors īntr-o parte, cu o patura plianta fixata sub mijloc. Cel ce acorda primul ajutor, īn genunchi, la capul accidentatului, īi prinde bine antebratele, le aduce pe piept si apasa puternic; prin aceasta miscare se elimina aerul din plamīni. Bratele accidentatului se desfac apoi larg si se aduc pe līnga cel ce acprda primul ajutor. Īn felul acesta este usurata patrunderea aerului īn plamīni.

-      Accidentatul este asezat cu fata īn jos, cu capul īntors īntr-o parte si sprijinit de unul din brate, care este īndoit, celalalt fiind īntins pe līnga corp. Cel ce acorda primul ajutor se asaza pe coapsele accidentatului, cu mīinile sprijinite pe spatele acestuia, la nivelul ultimelor coaste. Prin apasare se elimina aerul si se produce expiratia; prin oprirea apasarii toracele revine la pozitia initiala, favorizīnd patrunderea aerului, si astfel se produce inspiratia. Ritmul miscarilor este de 16-18 pe minut.

-      Accidentatul este asezat cu fata īn sus, cu capul īn hiperextensie. Cel ce acorda primul ajutor executa o respiratie profunda, pe care o insufla īn gura sau nasul accidentatului. Pentru a se īmpiedica iesirea aerului, daca insuflarea se face pe gura, se vor strīnge narile accidentatului, iar daca insuflarea se face pe nas, se va īnchide gura. Ritmul insu-flatiei este de 10-14 pe minut.

Rosaturile sīnt provocate de īncaltamintea noua, prea strīmta sau prea larga, de o cuta a ciorapului, de mersul īndelungat. Basicile cu lichid sau rana provocata se spala mai īntīi cu o solutie antiseptica, benzina iodata, alcool, iod, apa oxigenata, apoi se presara cu praf de sulfamida si se panseaza uscat. Pansamentul se reīnnoieste zilnic īn acelasi fel.

Vertijul sau ameteala īnaltimilor. Este provocat de starea speciala a sistemului nervos central, care se manifesta prin repulsia sau atractia fata de vid si prin impresia penibila ca nu mai poti aprecia notiunile de verticalitate si orizontalitate.

Vertijul apare īn general la militarii lipsiti de antrenament. El poate fi remediat daca-i vom īnconjura cu atentie pe cel cuprins de vertij, īi vom distrage atentia de la zona periculoasa, īi vom insufla īncredere īn fortele proprii.












Document Info


Accesari: 2433
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )