Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza






Mediul ecuatorial

geografie











ALTE DOCUMENTE

RESURSE NATURALE
Hazardele hidrologice
Rio de Janeiro
Statele lumii si capitalele lor
TEST DE EVALUARE SECVENŢIALĂ
PADUREA AMAZONICA
ZONE SI ACTIVITATI RURALE - OLTENIA
Eclipsele de Soare si de Luna
ANTANANARIVO
CARPATII MERIDIONALI


Mediul ecuatorial

         Zona ecuatoriala este situata între 5° latitudine S si 10° latitudine N, la care se mai adauga si climatul musonic umed si cel litoral cu alizee.

Padurea ecuatoriala

Padurea ecuatoriala este o padure care este totdeauna verde si se gaseste în zonele calde si umede ale tropicelor la o altitudine mica. Peste toate, umezeala este factorul principal care influentea 11311l117l za distributia padurilor ecuatoriale, desi alti factori, cum ar fi solurile, pot fi importante. Precipitatiile anuale sunt în medie între 1,500 - 4,000 mm, si temperatura medie este între 25 - 35° C. Mai important este ca nu exista un sezon uscat în urma umezelei severe. În afara de baldachinul de sus, mai sunt doua sau mai multe straturi forestiere, compuse în mare parte din puieti, arbusti, si copaci. Vita de vie si muschii atasati copacilor sunt de obicei din abundenta. Vazut din aer baldachinul de sus este închis si o lumina subtire atinge solul padurii.

Solurile

Solurile ecuatoriale sunt diverse, de la soluri vulcanice la nisipuri, desi jumatate din totalul zonei ecuatoriale este compusa din soluri rosii. Clima calda si precipitatiile copioase în zonele ecuatoriale umede duce la o puternica actiune a climei asupra solulilor. Mineralele din sol sunt dizolvate în continuu de apa de ploaie. Solurile rosii sunt foarte sarace în minerale, desi siliciul, aluminiul, si fierul devin concentrate pentru ca în mare parte nu sunt dizolvate de apa de ploaie. Solurile de lut, desi sarace în minerale, contin destul de multa apa si padurea ecuatoriala a evoluat astfel încât sa se foloseasca de acest avantaj. Solurile podzolice, care pot fi foarte raspândite local, cum ar fi în bazinul  Río Negro din Amazon, contin predominant sulf. Ele sunt sarace în lut, au un orizont albit sub stratul de humus, si un orizont B care acumuleaza materia organica descompusa incomplet. Cum acesti compusi organici se strecoara în râuri au produs asa numitele râuri cu apa neagra (cum ar fi Río Negro). Solurile aluvionale dealungul râurilor sunt de obicei bogate în minerale în comparatie cu solurile rosii. Cel mai bun exemplu este bazinul hidrografic al Amazonului care are o întindere de peste 3,500 km.

Cantitatea mica de minerale din solurile ecuatoriale a fost dobândita în timpul evolutiei padurii ecuatoriale. Activitatea biologica accelerata din litiera, împreuna cu precipitatiile abundente, vor duce la degradarea chimica rapida a solurilor ecuatoriale. Având soluri sarace în minerale plantele din padurea ecuatoriala pot captura mineralele retragându-le în tulpina, acumulându-le din apa de ploaie în muschi si pe trunchi si ducându-le la radacina înainte de a fi consumate. Acest lucru este realizat cu ajutorul unor ciuperci care absorb minerale. Aceste asocieri simbolice poarta numele de simbioze; ciupercile aprovizioneaza copacii cu minerale si acestia furnizaeza energie ciupercilor.

Flora

Flora în padurile ecuatoriale este dominata de angiosperme sau plantele cu flori. Majoritatea speciilor sunt lemnoase. Într-un hectar de padure ecuatoriala matura se gasesc de la 80 la 200 de specii lemnoase. Datorita naturii predominant lemnoase a padurii speciilor le ia mult timp sa înfloreasca. Multe specii ating maturitatea în 30 sau mai multi ani.

Oamenii de stiinta împart de obicei padurile ecuatoriale în straturi, desi sunt foarte greu de delimitat. Verdeata puietilor, vita de vie, muschii, si copacii mici de obicei ascund o vedere clara a straturilor padurii ecuatoriale dar de obicei este posibil sa le vedem. Cinci straturi pot fi identificate. Cel mai înalt este format din copaci care îsi împing coroanele deasupra baldachinului. Acesti copaci pot avea o înaltime de peste 50 m. Acestia sunt niste copaci magnifici, cum ar fi copacul de bumbac Kapok, ale carui crengi pot avea 30 - 40 m. Principalul baldachin umple spatiile dintre copacii din primul strat si formeaza un învelis continuu cu acestia. Vita de vie, muschii si lichenii pot creste din abundenta în baldachin daca razele solare ajung la ei. Sub baldachinul de sus se afla un strat vag de copaci mai mici care pot avea o înaltime de 10 - 30 m. Multi pot fi copaci giganti care nu au atins maturitatea; altii si-au atins înaltimea maxima. Un strat de arbusti sub acest strat de copaci mai mici poate avea copaci care nu si-au atins înaltimea maxima, dar si o mare varietate de copaci maturi. În final, ultimul strat consta în numerosi puieti si plante ierboase împrastiate.

Fauna

Padurile ecuatoriale sunt cele mai diverse ecosisteme de pe Pamânt datorita numarului de specii de animale. Majoritatea sunt insecte, dar sunt si multe vertebrate. O regiune mare de padure, cum ar fi bazinul Amazonian, poate avea mai mult de zece milioane de specii, desi multe dintre acestea nu au fost înregistrate stiintific.

În contrast cu padurile temperate, majoritatea animalelor din padurea ecuatoriala se afla în arbori. Chiar si unele vertebrate masive, cum ar fi urangutanul, a evoluat astfel încât sa-si petreaca majoritatea vietii în copaci. Marea diversitate a mutor grupuri de animale, cum ar fi pasarile, poate fi explicata în mare parte prin faptul ca multe combinatii unice de specii tind sa ocupe straturi diferite ale padurii.

Viata bazata în copacii tropicali a dus la evolutia multor adaptatii specifice. În padurile ecuatoriale din Lumea Noua multe grupuri de mamifere, cum ar fi maimutele si câtiva porci spinosi, au cozi; aceasta trasatura ajuta în mobilitate dar de asemenea le da posibilitatea sa se agate pentru a ajunge la hrana. Câteva paduri din Asia sunt cunoscute în special pentru animalele care au abilitatea de a sari dintr-un copac în altul, care este o metoda eficienta de a merge prin padure.

Interactiile reciproce între plante si animale sunt o caracteristica a padurilor ecuatoriale. Multe grupuri de animale, dar în special insectele si pasarile, polenizeaza copacii. Insectele primesc hrana din nectar si alte substante, si în schimb polenizeaza urmatoarele flori pe care le viziteaza.

Dupa ce se formeaza fructul, animalele raspândesc semintele. Pasarile si mamiferele sunt agenti importanti de împrastiere a semintelor plantelor în aproape toate padurile. Unele grupuri de animale ofera protectie unei plante si primeste hrana în schimb. Furnicile sunt cele mai obisnuite si abundente animale din padurile ecuatoriale, si au evoluat sa ocupe toate straturile padurii. Multe plante tropicale au structuri scobite în care locuiesc multe tipuri de furnici. Furnicile furnizeaza substante hranitoare copacilor si în multe cazuri îi protejeaza de pradatori.

Importanta

Acum este acceptat de oamenii de stiinta, ca padurile ecuatoriale sunt de o valoare mai mare ca resurse sustinute pe o mare perioada de timp când sunt lasate intacte decât când sunt convertite la pasuni sau la alte habitate simplificate. Padurile ecuatoriale au construit cea mai mare biomasa de pe Pamânt, si au facut asta aproape independent de conditiile solului prin evoluarea reciclarii substantelor hranitoare. Padurile ecuatoriale administrate pot astfel sa furnizeze cantitati uriase de lemn valoros si sa stabilizeze clima locala.

Pentru ca padurile ecuatoriale contin cea mai mare diversitate de plante si animale de pe Pamânt, ele pot reprezenta o sursa de medicamente, mâncare si alte produse. Substantele medicinale deja descoperite în padurile ecuatoriale, cum ar fi diosgenina - un agent activ în pilulele contraceptive, reserpina pentru problemele cardiace, si curara folosita la operatia de inima si de plamâni, duc la descoperiri si mai mari în viitor. Doar un procent foarte mic al plantelor din padurea ecuatoriala au fost evaluate pâna acum ca având valoare potentiala chimica.

Impactul uman

Sunt un mare numar de factori naturali si introdusi de oameni care afecteaza padurile ecuatoriale. Ciclonii, focurile forestiere, bolile, alunecarile de teren, si alti factori naturali au acum o influenta minima în comparatie cu defrisarile, cum ar fi cele cauzate de prelucrarea lemnului, construirea de drumuri, minarit, obtinerea pasunulor si a recoltelor. Societatile traditionale au practicat cultivarile "taie-si-arde" unde au fost defrisate mici zone pentru a cultiva plante. Când mineralele din sol s-au consumat dupa doi sau trei ani, terenul a fost abandonat si altul a fost defrisat. Pentru ca terenurile erau mici erau repede recolonizate de padurea înconjuratoare dupa ce erau abandonate. Zonele defrisate sunt atât de mari încât ar trebui sute de ani de recuperare naturala pentru a reface vegetatia originala.

Din 1970 rata defrisarii tropicale a fost accelerata foarte mult. Regiunea estica, în locuri cum ar fi Australia, Sumatra, Malaezia, a început sa sufere pierderi imense datorita lemnului si operatiilor de agricultura. În Amazonia, care a devenit un focar al atentiei mondiale, au fost defrisari în mare parte pentru mari ferme de vaci si programe guvernamentale ambitioase, cum ar fi colonizarea dealungul Transamazonului. Proportiile totale ale defrisarilor tropicale sunt greu de estimat, dar probabil 100,000 km˛ de padure ecuatoriala sunt distrusi sau serios degradati în fiecare an. Unele paduri au fost distruse aproape în totalitate. Spre exemplu, a ramas mai putin de 2% din padurea ecuatoriala de la coasta Atlanticului din Brazilia.

Pierderea biodiversitatii, si încalzirea globala (duc la cresterea dioxidului de carbon din aer) devin subiecte de dezbatere globale care se învârt în jurul distrugerii padurilor. Este clar, totusi, disparitia speciilor este de departe cea mai importanta grija. Se stie înca atât de putin despre diversitatea si ecologia padurii ecuatoriale încât distrugerile în masa pot avea loc datorita activitatilor umane înainte ca sa se poata faca ceva pentru a întelege consecintele, si cel mai important, de a le preveni. Din fericire, un numar de organizatii nationale si internationale au fost înfiintate din 1970 pentru a se ocupa în special cu schimbarea si conservarea padurilor. S-au gasit numeroase alternative economice prin defrisarea în masa. Aceasta va fi principala provocare pentru pastrarea unei parti importante din pad

Defrisarea padurii ecuatoriale

fire in forest            Cele mai mari paduri ale lumii sunt in grav pericol. Jumatate din suprafata originala de padure a fost distrusa si lucrurile sunt pe cale sa se inrautateasca daca rata actuala de deforestare nu este incetinita. In fiecare minut 26 de hectare de padure sunt pierdute - si nu e greu de vazut ca daca continuam vom avea o planeta lipsita de padure. Acest lucru ar fi catastrofic nu numai din pricina faptului ca multe specii de animale isi au habitatul in padure ci si deoarece padurile joaca un rol important in reglarea climei planetei.

            Odata Pamantul era acoperit in majoritate de padure dar odata cu cresterea populatiei umane acestea au trebuit sa fie taiate. Acest lucru este foarte adevarat in special in Marea Britanie unde agricultura a avut un rol foarte important si a redus padurile la cateva palcuri imprastiate. Insa padurea tropicala a avut de suferit mai ales secolul trecut, la inceputul sec. 20 era 1,5 miliarde de hectare fata de cele 700 de milioane ramase.

            Rata de deforestare in Africa este foarte ingrijratoare: 4 milioane de hectare pe an, iar 45% din padurea originala a disparut.

           

CAUZELE  DEFRISARII

            Nevoia de lemn, defrisarea pentru a face loc terenurilor agricole, drumuri si cai ferate, incendii, mine,  combustibili sunt toate cauze legate de deforestare

            Oamenii au trait in preajma padurilor ecuatoriale de mii de ani, luand ce era necesar de la natura fara sa intervina in echilibrul natural. Insa, in ultimele doua secole populatia s-a inmultit fiind din ce in ce mai multa nevoie pentru spatiu de construit si agricultura. Impreuna cu comertul de lemn care s-a intensificat in ultimii ani, au adus o degradare fara precent asupra padurii.

            Cele mai importante cauze ale deforestarii sunt mutarea culturilor si comertul cu lemn. In trecut indigenii practicau agricultura in padure dobarand copaci pentru  a face loc culturilor si pajistilor pentru animale si mutandu-se cand solul devenea nefertil. Acest proces nu e un pericol pentru padure daca este facuta cu grija si padurii ii este dat suficient timp pentru a-si regenera spatiile defrisate. Probleme apar cand solului nu-i este oferit destul timp de regenerare si agricultura intensiva duce la degradarea definitiva a acestuia. Aceasta este situatia prezenta, din cauza cresterii populatiei - unele surse spun ca mutarea culturilor este cauza a peste 70% din defrisarile padurii.

            La fel ca si mutarea culturilor taierea copacilor pentru folosirea lemnului in scopuri comerciale poate fi implementata cu deranjari minore asupra mediului. Atunci cand numarul copacilor cazuti este mai mare decat al celor produsi, taierea lemnului devine o problema serioasa. Inainte ca taierea intesiva sa ia locul celei vechi cu topoare si animale comertul cu lemn aveao o influenta nesemnificativa asupra padurii, insa aparitai drujbelor, tractoarelor, drumurilor si caii ferate au avut un impact mult mai mare. Zone inainte inaccesibile au devenit principalele tinte pentru companiile de taiere, iar management-ul prost a dus la pierderi fara precedent.

fire in the forest

 EFECTELE DEFRISARII           

            Zona padurilor ecuatoriale este o zona fascinanata, plina de mister si promisiuni pentru multi oameni care traiesc in zona temperata. Asa ca ar fi un dezastru ca aceasta sa dispara. O data  data distrusa padurea, solul, care se acumuleaza in peste 1000 de ani, ar disparea intr-o singura decada ducand la inundatii nemaintalnite din pricina faptului ca nu mai exista sol sa acumuleze apa.

            Defrisarea padurii ii lasa pe oamenii care traiesc in padure fara adapost si fara hrana, si duce la disparitia unui stil de viata care a existat neschimbat pentru mii de ani. Insa efectul cel mai dezastruos pe care l-ar putea avea defrisarea este impactul asupra climei planetei. Cu totii am auzit de pericolele incalzirii globale si a efectului de sera, cauza principala a acestor fiind acumulrea de dioxid de carbon in atmosfera. Copacii si alte plante verzii absorb dioxidul de carbon si produc oxigen prin fotosinteza, in timp ce animalele consuma oxigenul si expira dioxid de carbon. Distrugerea padurii ecuatoriale ar produce un imens dezechilibru in cantitatea de dioxid de carbon produs si reciclat lucru care ar duce la acumularea acestuia in atmosfera si schimbarii majore de clima. In plus multi copaci taiati pentru a face loc agriculturii au fost arsi sau lasati sa putrezeasca eliberand astfel mult mai mult dioxid de carbon in atmosfera. Toata natura este un sistem vast care acum exista intr-un stadiu mai mult sau mai putin balansat. Jucandu-ne cu factori de o importanta majora cum e padurea ecuatoriala ar putea duce la disparitia lumii cum o stim noi.

            O alta consecinta a defrisarii are legatura cu posibilitatiile stiintifice care ar putea fi pierdute o data cu padurea. Este estimat ca doar o mica parte din plantele si animalele care traiesc in padurea ecuatoriala au fost identificate iar majoritatea cercetatorilor sunt de acord ca acestea ar putea reprezenta cheia descoperiri unor leacuri pentru unele dintre cele mai mortale bolii  cunoscute omului. De exemplu, Institutul American al Cancerului a catalogat peste 3000 de plante cu proprietati anti-cancer, 70% dintre care se gasesc in padurile tropicale. Cine stie ce secrete ascunde padurea ecuatoriala.

SOLUTII IMPOTRIVA DEFRISARII

            Solutia evidenta ar fi oprirea defrisarii padurilor si astfel oprirea deteriorarii. Dar este acesta singurul raspuns? Comertul mondial cu lemn a ajuns o afacere de 5 miliarde dolari asa ca oprirea acesteia ar fi intampinata cu multa ostilitate. Dar poate ca nu e nevoie oprirea completa a taierii. Scheme pentru defrisarea padurilor cu un plan se desfasoara in  toata lumea cu accent pentru pastrare. Acestea permit desfasurarea defrisarilor insa urmarind un plan astfel incat efectele negative asupra mediului sa fie minimalizate.

fsc on log            Printre organizatiile care se implica in minimalizarea efectelor exploatarii forestiere se numara si Forest Stewardship Council (FSC). Aceasata este o organizatie non-profit care a fost infiintata in 1993 pentru a oferii o certificare a lemnului provenit din paduri exploatate bine. Cu o marca cunoscuta intenational, lansata in 1996, FSC permite cumparatoriior cu constiinta sa identifice lemnul provenit din surse bune. La o scara globala peste 8 milioane de hectare au fost insemnate ca acceptand standardele FSC.

            Regiuni din padurea ecuatoriala care au fost catalogate ca fiind prea sensibile chiar si pentru defrisari rationale au fost marcate ca zone protejate si impreuna cu legislatii bine puse la punct acestea pot fii o aparare eficienta impotriva problemelor care afecteaza padurea tropicala.

            Probabil insa ca cel mai important pas este educarea si informarea acelor oameni a caror decizii influenteaza direct sau indirect soarta padurilor. Indigenii pot fi ajutati de organizatii de conservare pentru a face cel mai bine uz de resursele lor naturale. La celalat capat al firului, consumatorii din tarile dezvoltate trebuie sa inteleaga impactul negativ pe care il are cumpararea produselor din padurile ecuatoriale. De aceea organizatiile de conservare incearca sa-i educe sa cumpere alternative asupra acestor produse si ii incurajeaza sa faca decizii informate asupra stilului lor de viata. Numai in acest fel putem opri si eventual intoarce degradarea padurilor ecuatoriale.

 


Document Info


Accesari: 8246
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

 


Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2014 )