Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































Poluarea Aerului - geografie si geologie

geografie












ALTE DOCUMENTE

Analiza componentelor spatiului geografic
PARCUL NATURAL BALTA MICA A BRAILEI O ALTFEL DE DELTA
Parcurile nationale din Romānia
Cum ne place globalizarea
Dubai
Sankt Petersburg
Mersin
Venetia
Capitalele Statelor Lumii

UNIVERSITATEA "ALEXANDRU IOAN CUZA"

FACULTATEA DE GEOGRAFIE sI GEOLOGIE



Poluarea Aerului

 

Cafes Diana

Esanu Liviu Vasilica

Grupa 1233 A

 

POLUAREA AERULUI

I. Definirea conceptului de poluare

Termenul de poluare este unul foarte cunoscut in randul tuturor, astfel datorita popularitatii sale acesta are si o varietate de definitii. Acestea ce urmeaza sunt exemple despre cum este vazut acest fenomen prin diferiti ochi : "Poluare atmosferica implica emanarea de substante daunatoare organismelor vii."; "Prin poluarea aerului intelegem prezenta in atmosfera a unor substante straine de componenta normala a aerului, care in functie de concentratie si/sau timpul de actiune provoaca tulburari ale sanatatii omului, creeaza disconfort populatiei dintr-un teritoriu, afecteaza flora, fauna sau altereaza mediul de viata al omului."

            Definitiile mentionate anterior sunt corecte, dar au o singura problema, acestea ataca subiectul ori mult prea superficial ori dintr-un singur punct de vedere.

            In opinia mea cea mai completa definitie in legatura cu poluarea este cea emisa de catre Organizatia Mondiala a Sanatatii (O.M.S.), ce o percepe astfel : "Se poate vorbi de poluare atomsferica atunci cand una sau mai multe substante sau amestecuri de substante sunt prezente in atmosfera in cantitati sau pe o perioada ce pot fi periculoase pentru om, animale sau plante si contribuie la punerea in pericol sau vatamarea activitatii sau bunastarii persoanelor."

II. Probleme de calitate ale aerului

  

     II.1. Compozita generala a aerului atmosferic

           

 Compozitia normala a aerului cuprinde (in vol. % atmosfera uscata): azot 78,09%, oxigen 20,95%, argon 0,92%, bioxid de carbon 0,03%. Acest amestec de gaze reprezinta peste 99,99% din compozitia aerului. Restul de circa 0,01% este alcatuit din alte gaze ca neon, heliu, metan, kripton, xenon, ozon, hidrogen, radon. La acestea se adauga proportii variabile de vapori de apa (in medie 0,2 - 3%).

            Din punct de vedere sanitar prezinta importanta oscilatiile in concentratie ale oxigenului si bioxidului de carbon, substante cu rol deosebit in 14314r1720o schimbul de gaze de la nivelul plaminului.

            Oxigenul poate influenta sanatatea prin scaderea concentratiei lui in aer si prin scaderea presiunii atmosferice, efectul fiind determinat de scaderea presiunii partiale la nivelul alveolei pulmonare, alterarea schimbului de gaze (O2 si CO2) si a procesului de oxigenare a singelui. Fenomenele care apar sunt fenomene de hipoxie sau anoxie, gravitatea lor fiind dependenta de gradul de scadere a presiunii partiale.

Bioxidul de carbon intilnit in atmosfera in proportie de 0,03% nu produce tulburari manifeste decit in situatiile in care este impiedicata trecerea gazului din singele venos in alveola pulmonara si eliminarea lui prin aerul expirat. De fapt fenomenele toxice apar in momentul in care presiunea partiala a CO2 din aer creste atit de mult incit impiedica eliminarea acestui catabolit. Initial apare o crestere a CO2 din singe (hipercapnie) mai putin datorita patrunderii lui din aerul exterior, cit datorita autointoxicarii organismului. Pe masura ce creste concentratia in aerul atmosferic, intervine si solubilizarea lui in plasma sanguina datorita presiunii partiale crescute; la autointoxicare se asociaza intoxicatia exogena.

Primele tulburari apar in jurul concentratiei de 3% manifestata prin tulburari respiratorii (accelerarea respiratiei), apare apoi cianoza, urmata de tulburari respiratorii si circulatorii insotite de fenomene legate de dezechilibrul acido-bazic.

    II.2. Surse de poluare si principalii poluanti

           

 Pentru inceput trebuie sa mentionez ca sursele de poluare nu se datoreaza doar factorului antropic ci si naturii prin anumite fenomene.

 Prin urmatoarea clasificare voi prezenta principalele surse de poluare a aerului:

             a) surse naturale;

             b) surse antropice.

             

Poluarea mediului inconjurator din surse naturale este reprezentata in cea mai mare parte de catre:

               - eruptiile vulcanice ce  genereaza produsi gazosi, lichizi si solizi care, schimba local nu numai micro si mezorelieful zonei in care se manifesta, dar exercita influente negative si asupra puritatii atmosferice. Cenusile vulcanice, impreuna cu vaporii de apa, praful vulcanic si alte numeroase gaze, sunt suflate in atmosfera, unde formeaza nori grosi, care pot pluti pana la mari distante de locul de emitere. Timpul de remanenta in atmosfera a acestor suspensii poate ajunge chiar la 1-2 ani. Unii cercetatori apreciaza ca, cea mai mare parte a suspensiilor din atmosfera terestra provine din activitatea vulcanica. Aceste pulberi se presupune ca au si influente asupra bilantului termic al atmosferei, impiedicand dispersia energiei radiate de Pamant catre univers si contribuind in acest fel, la accentuarea fenomenului de "efect de sera", produs de cresterea concentratiei de CO2 din atmosfera.

            - furtunile de praf sunt si ele un important factor in poluarea aerului. Terenurile afanate din regiunile de stepa, in perioadele lipsite de precipitatii, pierd partea aeriana a vegetatiei si raman expuse actiunii de eroziune a vantului. Vanturile continue, de durata, ridica de pe sol o parte din particulele ce formeaza "scheletul mineral" si le transforma in suspensii subaeriene, care sunt retinute in atmosfera perioade lungi de timp. Depunerea acestor suspensii, ca urmare a procesului de sedimentare sau a efectului de spalare exercitat de ploi, se poate produce la mari distante fata de locul de unde au fost ridicate. Cercetari recente, din satelit, au aratat ca eroziunea eoliana numai de pe continentul African ajunge la 100-400 milioane tone/an. In acest context, se pare ca desertul Sahara inainteaza in fiecare an cu 1.5 pana la 10 km. Furtuni de praf se produc si in alte zone ale globului. Astfel, in mai 1934, numai intr-o singura zi, un vant de o violenta neobisnuita a produs un intens proces de eroziune eoliana pe teritoriile statelor Texas, Kansas, Oklahoma si Colorado. Norii negrii, care cuprindeau circa 300 milioane de tone de praf, dupa ce au parcurs 2/3 din teritoriul S.U.A., au intunecat Washington-ul si New York-ul si s-au deplasat mai departe catre Atlantic. In 1928, la 26 si 27 aprilie, o furtuna a produs erodarea unui strat de sol cu o grosime de 12 - 25 mm pe o suprafata de 400 000 km2, situata in zona precaspica. Evaluarile facute cu acest prilej au aratat ca, numai pe teritoriul tarii noastre s-au depus circa 148 milioane m3 de praf, din cantitatea totala ridicata.

            - incendiile naturale, o importanta sursa de fum si cenusa, se produc atunci cand umiditatea climatului scade natural sub pragul critic. Fenomenul este deosebit de raspandit, mai ales in zona tropicala, desi, in general, gradul de umiditate al padurilor din aceasta zona nu este de natura sa favorizeze izbucnirea incendiului. La sfarsitul anului 1982 si inceputul anului 1983, pe insula Borneo a Indoneziei si Malayesiei au avut loc 7 incendii care au mistuit circa 3,5 milioane hectare de paduri tropicale. In coasta de Fildes, in 1983, focul a distrus circa 450 000 ha, iar in Ghana, in timpul aceleiasi secete, a fost distrusa prin foc o mare suprafata de paduri si circa 10% din plantatiile de cacao. In anii deosebit de secetosi, chiar si in zonele temperate, se produc dese incendii ale padurilor. Astfel, in 1992, dupa o succesiune de ani secetosi, au izbucnit incendii devastatoare chiar si in padurile Frantei si ale Poloniei. Se pare ca situatia climatica din deceniul 80 a extins mult suprafetele de paduri vulnerabile la incendii pe intregul glob.

            Desi sursele naturale de poluare naturale au si ele efecte negative asupra mediului, vom vedea ca cele provocate de catre activitatile umane sunt cu mult mai daunatoare.

            In cadrul poluantilor antropici descoperim ca acestia pot fi de doua tipuri:

- Poluantii biodegradabili sunt substante, cum ar fi apa menajera, care se descompun rapid īn proces natural. Acesti poluanti devin o problema cānd se acumuleaza mai rapid decāt pot sa se descompuna. Poluantii nondegradabili sunt materiale care nu se descompun sau se descompun foarte lent īn mediul natural. Odata ce apare contaminarea, este dificil sau chiar imposibil sa se īndeparteze acesti poluanti din mediu.

- Poluantii nondegradabili cum ar fi Diclor-Difenil-Tricloretan (DDT), dioxine, difenili policrorurati (PCB) si materiale radioactive pot sa ajunga la nivele periculoase de acumulare si pot sa urce īn lantul trofic prin intermediul animalelor.

De exemplu, moleculele compusilor toxici pot sa se depuna pe suprafata plantelor acvatice fara sa distruga acele plante. Un peste mic care se hraneste cu aceste plante acumuleaza o cantitate mare din aceste toxine. Un peste mai mare sau alte animale carnivore care se hranesc cu pesti mici pot sa acumuleze o cantitate mai mare de toxine. Acest proces se numeste bioacumulare.

In continuare voi enumera cateva din principalele surse ale poluarii antropice:

        Industria este, la momentul actual, principalul poluant la scara mondiala. Procesele de productie industriala. Emisiile sunt substante eliberate in atmosfera de catre uzine, sau alte centre. Procedeele de productie industriala elibereaza emisiile, care se redepun in cazul in care nu exista filtre pentru epurarea gazelor reziduale. Substantele specifice sunt atunci eliberate si pot provoca local catastrofe.

In momentul procesului de combustie, substantele gazoase, lichide si solide sunt eliberate in atmosfera de furnale. In functie de inaltimea furnalelor si de conditiile atmosferice, gazele de esapament provenind din focare se raspandesc local sau la distante medii, - uneori chiar si mari - cazand din nou sub forma de particule mai fine decat poluarea atmosferica masurabila in locurile de emisie.

Degajarile industriale in ultima instanta nimeresc in sol, e cunoscut faptul ca in jurul uzinelor metalurgice in perimetrul a 30-40 km in sol e crescuta concentratia de ingrediente ce intra in compozitia degajatilor aeriene a acestor uzine.

         Transporturile sunt, dupa cum bine stiti, o alta importanta sursa de poluare. Astfel, in S.U.A. 60% din totalul emisiilor poluante provin de la autovehicule, iar in unele localitati ajung chiar si pana la 90%. Autovehiculele care functioneaza cu motor cu combustie, sunt un factor poluant care este luat din ce in ce mai mult in seama. Orasele mari sau aglomeratiile urbane dense sunt afectate in mare masura de transporturile cu eliberare de noxe.

Emisiile de poluanti ale autovehiculelor prezinta doua mari particularitati: in primul rand eliminarea se face foarte aproape de sol, fapta care duce la realizarea unor concentratii ridicate la inaltimi foarte mici, chiar pentru gazele cu densitate mica si mare capacitate de difuziune in atmosfera. In al doilea rand emisiile se fac pe intreaga suprafata a localitatii, diferentele de concentratii depinzand de intensitatea traficului si posibilitatile de ventilatie a strazii. Ca substante poluante, formate dintr-un numar foarte mare (sute) de substante, pe primul rand se situeaza gazele de esapament. Volumul, natura, si concentratia poluantilor emisi depind de tipul de autovehicul, de natura combustibilului si de conditiile tehnice de functionare. Dintre aceste substante poluante sunt demne de amintit particulele in suspensie, dioxidul de sulf, plumbul, hidrocarburile poliaromatice, compusii organici volatili (benzenul), azbestul, metanul si altele.

Los Angeles este o aglomerare urbana-suburbana cladita pe o coasta deluroasa, avand in vecinatate la sud si la est Oceanul Pacific. Muntii se intind la est si la nord; de asemenea la nord se gaseste San Fernando Valley, o parte a orasului cu aproximativ o treime din populatia orasului. Los-Angeles-ul face legatura intre regiunile sale prin intermediul unor mari autostrazi de otel si beton, construite pentru transportul rapid, la mari viteze, dare care este de obicei congestionat de trafic. Smogul produs de gazele de esapament ale masinilor sau de alte surse este o problema continua a poluarii.

         Activitatile "casnice" sunt, fie ca vrem, fie ca nu, o sursa de poluare. Astazi, in multe tari in curs de dezvoltare, asa cum este si tara noastra, lemnul de foc este la fel de vital ca si elementele, iar ca pret, in unele locuri, are un ritm de crestere mai mare decat alimentele. Cauza cresterii zi de zi a pretului este restrangerea suprafetelor de padure. Multe tari care fusesera candva exportatoare de material lemnos, au devenit importatoare, in masura in care nu s-au preocupat de regenerarea fondului forestier. In S.U.A. si India se ard anul circa 130 milioane de tone de lemn de foc; in S.U.A. aceasta cantitate asigura doar 3% din consumul de energie, in timp ce in India, aceiasi cantitate asigura 25% din consum. Deci, pentru tarile in curs de dezvoltare, lemnul de foc constituie o necesitate legata de satisfacerea consumurilor energetice. Dar nu numai pentru aceste tari consumul de lemn este o necesitate; tari ca Suedia, Danemarca, Finlanda au ca obiectiv, in politica lor economica, reducerea consumului de petrol si, in compensatie, cresterea contributiei energetice a lemnului de foc. Chiar in S.U.A., acolo unde pretul altor surse de energie a crescut considerabil, s-a produs o orientare spectaculoasa catre folosirea lemnului. Se apreciaza, de exemplu, ca in aceasta tara, dupa 1973, folosirea energiei obtinute din lemn, in sectorul casnic, a sporit de doua ori. Vanzarile anuale de sobe, intre 1972 si 1979, au sporit de noua ori, iar in 1981 s-au vandut pe teritoriul Statelor Unite circa 2 milioane de sobe pentru incalzirea locuintelor cu lemne. Fumul emis de sobele cu lemne are o culoare albastra fumurie si contine o cantitate insemnata de materii organice, care se apreciaza ca pot fi cancerigene. Dar in scopuri casnice nu se ard numai lemn, ci si cantitati enorme de carbuni, petrol, si gaze naturale, din care rezulta de asemenea substante toxice.




            Ca efecte negative ale activitatilor mentionate anterior, avem:

- smogul - Ceata este formata din picaturi de marime variabila. Daca diametrul lor nu depaseste 10 mm. se numesc mist, in engleza (ceata fina), iar daca este mai mare, se numesc fog (ceata deasa). Cuvantul smog este format pornind de la doua cuvinte englezesti smoke si fog, deci smogul este un amestec de ceata solida sau lichida si particule de fum formate cand umiditatea este crescuta, iar aerul este atat de calm incat fumul si emanatiile se acumuleaza langa sursele lor. Smogul se formeaza in arealele urbane, in acele locuri in care exista un mare numar de automobile, cand dioxidul de azot este descompus de razele solare, eliberandu-se ozonul, aldehide ai cetone. Smogul poate cauza severe probleme medicale. Smogul reduce vizibilitatea naturala si adesea irita ochii si caile respiratorii, si se stie ca este cauza a mii de decese anual. In asezarile urbane cu densitate crescuta, rata mortalitatii poate sa creasca in mod considerabil in timpul perioadelor prelungite de expunere la smog, mai ales cand procesul de inversie termica realizeaza un plafon de smog deasupra orasului.

Smogul fotochimic este o ceata toxica produsa prin interactia chimica intre emisiile poluante si radiatiile solare. Cel mai intalnit produs al acestei reactii este ozonul. In timpul orelor de varf in zonele urbane concentratia atmosferica de oxizi de azot si hidrocarburi creste rapid pe masura ce aceste substante sunt emise de automobile sau de alte vehicule. In acelasi timp cantitatea de dioxid de azot din atmosfera scade datorita faptului ca lumina solara cauzeaza descompunerea acestuia in oxid de azot si atomi de oxigen. Atomii de oxigen combinati cu oxigenul molecular formeaza ozonul.

Hidrocarburile se oxideaza prin reactia cu O2, si reactioneaza cu oxidul de azot pentru a produce dioxidul de azot. Pe masura ce se apropie mijlocul zilei, concentratia de ozon devine maxima, cuplat cu un minimum de oxid de azot. Aceasta combinatie produce un nor toxic de culoare galbuie cunoscut drept smog fotochimic. Smogul apare adesea in zonele oraselor de coasta si este o adevarata problema a poluarii aerului in mari orase precum Atena, Los Angeles, Tokyo.

Tokyo este capitala si cel mai mare oras al Japoniei, precum si unul dintre cele mai populate orase ale lumii, dupa statisticile din anul 1993, metropola insumand 11 631 901 de persoane. Orasul este centrul cultural, economic si industrial al Japoniei. Industria este concentrata in zona Golfului Tokyo, extinzandu-se spre Yokohama, producand aproape o cincime din totalul de produse economice, acestea cuprinzand: industria grea (cu mai mult de doua treimi din total), si industria usoara, care este foarte diversificata: produse alimentare, textile, produse electronice si optice, masini, chimicale, etc. Aceasta vasta dezvoltare economica implica si un grad ridicat al poluarii, datorat emanarii de substante nocive in atmosfera in urma proceselor de productie. De asemenea, numarul mare de autovehicule contribuie la cresterea cantitatii de noxe din atmosfera. Pentru a se reduce gradul de poluare, autoritatile locale incurajeaza folosirea transportului in comun, cum sunt metrourile si trenurile de mare viteza, care fac legatura dintre diferitele parti ale orasului. De asemenea, se recurge la modernizarea sistemului de sosele pentru a se evita aglomerarile si blocajele rutiere. Totusi mai sunt prezente probleme in traficul rutier in anumite zone ale metropolei.

Mexico City este capitala statului Mexic, fiind cel mai mare oras al acestei tari. Este, totodata, si cel mai oras al emisferei vestice si reprezinta centrul cultural, economic si politic al tarii, avand o populatie de 8 236 960 de locuitori, conform statisticilor facute in anul 1990. In acest oras se produce aproximativ o jumatate din productia economica a Mexicului, aceasta fiind reprezentata de: industria textila, chimica si farmaceutica, electrica si electrotehnica, precum si o dezvoltata industrie; aditional la acestea se mai dezvolta si industria usoara, industria alimentara si cea textila.

- Ozonul (O3) - este un gaz avand molecula formata din trei atomi de oxigen. Este situat in straturile superioare ale atmosferei la altitudine peste 10-50 km, avand o concentratie maxima la circa 30 km. Se estimeaza ca la ora actuala exista circa 3 miliarde de tone de ozon. Daca tot ozonul ar fi concentrat in forma pura atunci ar avea un strat in jurul pamantului doar de 3 mm.

Misiunea principala a ozonului in straturile superioare ale atmosferei este de a proteja Terra de razele ultravilolete ale soarelui. De-a lungul timpului viata vegetala de pe pamant s-a adaptat la un anumit nivel de radiatii UV. Sporirea cantitatii de radiatie poate provoca distrugerea treptata a lumii vii.

Stratul de ozon este o regiune a atmosferei de la 19 pana la 48 km altitudine. Concentratia maxima de ozon de pana la 10 parti pe milion are loc in stratul de ozon. Asadar ozonul se formeaza prin actiunea razelor solare asupra oxigenului. Aceasta actiune are loc de cateva milioane de ani, dar compusii naturali de azot din atmosfera se pare ca au mentinut concentratia de ozon la un nivel stabil. In straturile de jos ale atmosferei ozonul are un rol distrugator, el ataca celulele plantelor prin inhibitia fotosintezei, intensifica procesele nocive ale smogului. Concentratii ridicate la nivelul solului sunt periculoase si pot provoca boli pulmonare. Cu toate acestea insa, datorita faptului ca stratul de ozon din atmosfera protejeaza viata pe Pamant de radiatiile solare, acesta este de o importanta critica.

De aceea, in anul l985 oamenii de stiinta au publicat un raport in care se mentiona ca incepand din anii '70, produsele chimice numite cloro-fluoro-carburi folosite indelung ca refrigerenti si in spray-urile cu aerosoli sunt o posibila amenintare a stratului de ozon. Eliberate in atmosfera, aceste chimicale se ridica si sunt descompuse de lumina solara, clorul reactionand si distrugand moleculele de ozon - pana la 100.000 de molecule de ozon la o singura molecula de C.F.C. O cauza majora a disparitiei ozonului conform parerii multor specialisti se considera rachetele cosmice; de exemplu o racheta cosmica cu utilizare multipla ( gen Shuttle) elimina pana la 190 tone de clorura de hidrogen, distrugator activ al statului de ozon. Un aport deosebit in nimicirea ozonului o are si aviatia supersonica. Gazele avioanelor contin oxizi ai azotului. Din aceasta cauza folosirea acestor tipuri de compusi chimici a fost partial interzisa in Statele Unite si nu numai. Alte chimicale, ca de exemplu halocarburile bromurate ca si oxizii de azot din ingrasaminte, pot de asemenea ataca stratul de ozon. Distrugerea stratului de ozon ar putea cauza cresterea numarului de cancer de piele si a cataractelor, distrugerea de anumite culturi, a planctonului si cresterea cantitatii de dioxid de carbon datorita scaderii vegetatiei.

Incepand din anii '70 cercetatorii stiintifici care lucrau in Antarctica au detectat o pierdere periodica a stratului de ozon din atmosfera. Studiile conduse cu baloane de inalta altitudine si sateliti meteorologici indica faptul ca procentul total de ozon de deasupra zonei Antarctice este in declin. Zborurile pe deasupra regiunilor Arctice au descoperit o problema asemanatoare. In 1988 suprafata gaurii de ozon de asupra Antarctidei avea 10 milioane de km2.

Gauri ale stratului de ozon s-au observat si deasupra altor regiuni. In ultimii ani nivelul de ozon de deasupra emisferei de nord s-a redus cu circa 10%.

Influenta radiatiei UV asupra organismului uman este bine studiata. Reducerea nivelului de ozon cu un procent duce la aparitia a peste 10 000 cazuri de cancer al pielii.

Subtierea stratului de ozon pune in pericol existenta omenirii ca atare. De aceea in 1985 a fost format - Comitetul de Coordonare pentru protectia stratului de ozon. Au fost luate masuri drastice, pana la interzicerea folosirii freonului si a altor agenti. Masurile intreprinse au permis incetinirea ritmului de progresare a gaurilor de ozon, dar nu au oprit definitiv procesul.

- Efectul de sera

 Gazul carbonic cel mai important din ciclul carbonului este inofensiv si aduce carbonul pentru fotosinteza. CO2, sub forma de vapori de apa, lasa sa treaca undele scurte ale radiatiei solare in atmosfera si absoarbe undele lungi ale radiatiilor Pamantului, ceea ce provoaca o reancalzire a aerului, efectul de sera. Cresterea pe scara mondiala a consumului de petrol si carbune inca din anii '40 au condus la cresteri substantiale de dioxid de carbon. Efectul de sera ce rezulta din aceasta crestere de CO2 , ce permite energiei solare sa patrunda in atmosfera dar reduce reemisia de raze infrarosii de la nivelul Pamantului, poate influenta tendinta de incalzire a atmosferei, si poate afecta climatul global. Pe Venus, intr-o atmosfera foarte bogata in CO2, temperatura atinge 470° C.

Principalii poluanti care produc efectul de sera si care sunt emisi in mare parte de autovehicule sunt dioxidul de carbon (CO2), oxidul azotos (N2O), metanul (NH4) alaturi de alti compusi chimici care provin din alte surse, in special industriale

Consecintele cele mai importante vor fi transferurile zonelor climatice cu largirea regiunilor aride, restrangerea zonelor subtropicale cu ploi hibernale si reducerea precipitatiilor in latitudinile mediane cu consecinte catastrofice pentru aprovizionarea cu apa a tarilor industrializate.

Rezultatul efectului de sera este cresterea temperaturii planetei care duce la schimbari climatice si de relief, datorita in primul rand topirii calotelor glaciare de la poli.

O posibila marire a paturii de nori sau o marire a absorbtiei excesului de CO2 de catre Oceanul Planetar, ar putea stopa partial efectul de sera, inainte ca el sa ajunga in stadiul de topire a calotei glaciare. Oricum, rapoarte de cercetare ale SUA, eliberate in anii '80 indica faptul ca efectul de sera este in crestere si ca natiunile lumii ar trebui sa faca ceva in aceasta privinta.

- Ploaia acida este un tip de poluare atmosferica, formata cand oxizii de sulf si cei de azot se combina cu vaporii de apa din atmosfera, rezultand acizi sulfurici si acizi azotici, care pot fi transportati la distante mari de locul originar producerii, si care pot precipita sub forma de ploaie. Ploaia acida este in prezent un important subiect de controversa datorita actiunii sale pe areale largi si posibilitatii de a se raspandi si in alte zone decat cele initiale formarii. Intre interactiunile sale daunatoare se numara: erodarea structurilor, distrugerea culturilor agricole si a plantatiilor forestiere, amenintarea speciilor de animale terestre dar si acvatice, deoarece putine specii pot rezista unor astfel de conditii, deci in general distrugerea ecosistemelor.

Problema poluarii acide isi are inceputurile in timpul Revolutiei Industriale, si efectele acesteia continua sa creasca din ce in ce mai mult. Severitatea efectelor poluarii acide a fost de mult recunoscuta pe plan local, exemplificata fiind de smog-urile acide din zonele puternic industrializate, dar problema s-a ridicat si in plan global. Oricum, efectele distructive pe areale in continua crestere a ploii acide au crescut mai mult in ultimele decenii. Zona care a primit o atentie deosebita din punct de vedere al studierii sale, o reprezinta Europa nord-vestica. In 1984, de exemplu, raporturi privind mediul ambiant indica faptul ca aproape o jumatate din masa forestiera a Padurii Negre din Germania, a fost afectata de ploi acide. Nord-estul Statelor Unite si estul Canadei au fost de asemenea afectate in special de aceasta forma de poluare.

Emisiile industriale au fost invinuite ca fiind cauza majora a formarii ploii acide. Datorita faptului ca reactiile chimice ce decurg in cadrul formarii ploii acide sunt complexe si inca putin intelese, industriile au tendinta sa ia masuri impotriva ridicarii gradului de poluare a acestora, si de asemenea s-a incercat strangerea fondurilor necesare studiilor fenomenului, fonduri pe care guvernele statelor in cauza si-au asumat raspunderea sa le suporte. Astfel de studii eliberate de guvernul Statelor Unite in anii '80, implica industria ca fiind principala sursa poluanta ce ajuta la formarea ploii acide in estul Statelor Unite si Canada. In 1988 o parte a Natiunilor Unite, Statele Unite ale Americii si alte 24 de natiuni au ratificat un protocol ce obliga stoparea ratei de emisie in atmosfera a oxizilor de azot, la nivelul celei din 1987. Amendamentele din 1990 la Actul privind reducerea poluarii atmosferice, act ce a fost semnat inca din 1967, pun in vigoare reguli stricte in vederea reducerii emisiilor de dioxid de sulf din cadrul uzinelor energetice, in jurul a 10 milioane de tone pe an pana pe data de 1 Ianuarie,2000. Aceasta cifra reprezinta aproape jumatate din totalul emisiilor din anul 1990.

Studii publicate in 1996 sugereaza faptul ca padurile si solul forestier sunt cu mult mai afectate de ploaia acida decat se credea prin anii '80, si redresarea efectelor este foarte lenta. In lumina acestor informatii, multi cercetatori cred ca amendamentele din 1990 in vederea reducerii poluarii si a purificari aerului, nu vor fi suficiente pentru a proteja lacurile si solurile forestiere de viitoarele ploi acide.

     II.3. Fenomenul de dispersie si de ce aerul poate accepta cantitati mari de poluanti

             

            Fenomenul de dispersie a poluantilor in general este unul foarte simplu de explicat; gazele nocive emanate de catre diferitele activitati umane sau procese naturale (eruptii vulcanice) sunt transportate pe diferite distante cu ajutorul vanturilor sau prin intermediul norilor.

            Problema este ca zonele ce elibereaza cantitati mari de polunati in aer nu resimt doar ele efectele negative, ci datorita modurilor de dispersie mai sus mentionate fac ca si zonele din vecinatate sa fie victime.

            Din fericire natura are diferite moduri de a absorbi cantitati mari de poluanti si de a le prelucra. De exemplu: plantele si arborii ce absorb mari cantitati de emisii de CO2 din atmosfera si le trasnforma in O2. Astfel in ritmul in care poluam la ora actuala si fara aceste surse verzi de oxigen viata pe Pamant s-ar sfarsi. Dar chiar si interventia naturii este limitata deoarece aceasta nu poate absorbi decat cantitati limitate.

     III. Poluarea si sanatatea

          

III.1. Actiunea poluarii aerului asupra sanatatii populatiei

In cursul unui act respirator, omul in repaus trece prin plamani o cantitate de 500 cm3 de aer, volum care creste mult in cazul efectuarii unui efort fizic, fiind direct proportional cu acest efort. In 24 ore in mediu omul respira circa 15-25 m3 de aer. Luand comparativ cu consumul de alimente si apa, in timp de 24 ore, omul inhaleaza in medie 15 kg de aer in timp ce consumul de apa nu depaseste de obicei 2,5 kg, iar cel de alimente 1,5 kg. Rezulta din aceste date importanta pentru sanatate a compozitiei aerului atmosferic, la care se adauga si faptul ca bariera pulmonara retine numai in mica masura substantele patrunse pana la nivelul alveolei, odata cu aerul inspirat.

Din punct de vedere al igienei, aerul influenteaza sanatatea atat prin compozitia sa chimica, cat si prin proprietatile sale fizice (temperatura, umiditate, curenti de aer, radiatii, presiune).




In ceea ce priveste compozitia chimica distingem influenta exercitata asupra sanatatii de variatii in concentratia componentilor normali, cat si actiunea pe care o exercita prezenta in aer a unor compusi straini.

Efectele directe sunt reprezentate de modificarile care apar in starea de sanatate a populatiei ca urmare a expunerii la agenti poluanti. Aceste modificari se pot traduce in ordinea gravitatii prin: cresterea mortalitatii, cresterea morbiditatii, aparitia unor simptome sau modificarii fizio-patologice, aparitia unor modificari fiziologice directe si/sau incarcarea organismului cu agentul sau agentii poluanti.

Efectele de lunga durata sunt caracterizate prin aparitia unor fenomene patologice in urma expunerii prelungite la poluantii atmosferici. Aceste efecte pot fi rezultatul acumularii poluantilor in organism, in situatia poluantilor cumulativi (Pb, F etc.), pana cand incarcarea atinge pragul toxic. De asemenea modificarile patologice pot fi determinate de impactul repetat al agentului nociv asupra anumitor organe sau sisteme. Efectele de lunga durata apar dupa intervale lungi de timp de expunere care pot fi de ani sau chiar de zeci de ani. Manifestarile patologice pot imbraca aspecte specifice poluantilor (intoxicatii cronice, fenomene algerice, efecte carcinogene, mutagene si teratogene) sau pot fi caracterizate prin aparitia unor imbolnaviri cu etimologie multipla, in care poluantii sa reprezinte unul dintre agentii etimologici determinanti sau agravanti (boli respiratorii acute si cronice, anemii etc.).

Poluantii iritanti realizeaza efecte iritative asupra mucoasei oculare si indeosebi asupra aparatului respirator. In aceasta grupa intra pulberile netoxice, precum si o suma de gaze si vapori ca bioxidul de sulf, bioxidul de azot, ozonul si substantele oxidante, clorul, amoniacul etc. Poluarea iritanta constitue cea mai raspandita dintre tipurile de poluare, rezultand in primul rand din procesele de ardere a combustibilului, dar si de celelalte surse de poluari.

Poluantii fibrozanti produc modificari fibroase la nivelul aparatului respirator.

Printre cei mai raspanditi sunt bioxidul de siliciu, azbestul, si oxizii de fier, la care se adauga compusii de cobalt, bariu etc. Sunt mult mai agresivi in mediul industrial unde determina imbolnaviri specifice care sunt exceptionale in conditii de poluare a aerului. Totusi poluarea intensa cu pulberi poate duce la modificari fibroase pulmonare.

Poluantii alergenici din atmosfera sunt cunoscuti de multa vreme. Indeosebi este cazul poluantilor naturali (polen, fungi, insecte) precum si a prafului din casa, responsabili de un numar foarte mare de alergii respiratorii sau cutanate. Pe langa acestea se adauga poluantii proveniti din surse artificiale - in special industriale - care pot emite in atmosfera o suma de alergeni completi sau incompleti. Pe primul loc din acest punct de vedere, se gaseste industria chimica (industria maselor plastice, industria farmaceutica, fabricile de insecticide etc.). Sunt semnalate si situatii cu aparitia unor fenomene alergice in masa, ca cel de la New Orleans din 1958 in care alergenul a fost identificat in praful provenit de la deseuri industriale depuse in holde.

Poluanti cancerigeni. Exista foarte mari dificultati in estimarea rolului poluantilor atmosferici ca factori etiologici ai cancerului. Totusi cresterea frecventei cancerului indeosebi in mediul urban, a impus luarea in considerare si a poluantilor atmosferici ca agenti cauzali posibili, cu atat mai mult cu cat in zonele poluate au fost identificate in aer substante cert carcinogene. Putem clasifica substantele cancerigene prezente in aer in substante organice si substante anorganice.

Dintre poluantii organici cancerigeni din aer, cei mai raspanditi sunt hidrocarburile policiclice aromatice ca enzopiren, benzontracen, benzofluoranten etc. Cel mai raspandit este benzoopirenul, provenind din procese de combustie atat fixe cat si mobile. Ia nastere in timpul arderii, se volatilizeaza la temperatura ridicata si condenseaza rapid pe elementele in suspensie. Substanta cancerigena este cunoscuta de multa vreme, iar prezenta in aer indica un risc crescut de cancer pulmonar. Efecte cancerigene se atribuie si insecticidelor organoclorurate precum si unor monomeri folositi la fabricarea maselor practice.

Mai sunt incriminati ca agenti cancerigeni dibenzacridina, epoxizii, precum si nitrosaminele in aer putand fi prezenti precursorii acestora (nitritii si aminele secundare).

Dintre poluantii cancerigeni anorganici mentionam azbestul, arsenul, cromul, cobaltul, beriliul, nichelul si seleniul. Mai frecvent intalnita in mediul industrial, prezenta lor in aer a fost semnalata si in zonele din apropierea industriilor.

Un aspect deosebit il prezinta azbestul, mai periculos decat se presupunea cu cativa ani in urma si a carui prezenta a fost demonstrata atat in atmosfera urbana cit si in plamanii (corpi azbestizici pulmonari) unui procent apreciabil din populatia urbana neexpusa profesional.

 

III.2. Meteorologia si efectele asupra sanatatii

Produsele concentrate poluante sunt reduse chimic de amestecurile moleculare din atmosfera, ce depind de conditiile atmosferice, ca de exemplu temperatura, viteza vantului si miscarile sistemelor depresionare care interactioneaza cu topografia locala, modeland muntii si vaile. In mod normal, temperatura descreste odata cu cresterea altitudinii. Dar cand o patura atmosferica de aer rece se pozitioneaza sub o patura de aer mai cald, producandu-se o inversiune termica, amestecurile chimice atmosferice intre componentele atmosferice si poluanti sunt incetinite, la fel ca si procesele reducatoare, iar poluantii se pot acumula la altitudini joase, aproape de nivelul solului. Aceste inversiuni termice pot surveni sub un front atmosferic stationar de presiune ridicata cuplat cu viteze scazute ale vantului.

Perioade de numai trei zile cu astfel de conditii pot duce la aparitia unor concentratii periculoase de materiale poluante, in arealele in care exista un grad ridicat de poluare si, in conditii severe pot rezulta maladii sau chiar moartea.. Severe cazuri de poluare in Londra au luat intre 3500 si 4000 de vieti in 1952 si alte 700 in 1962. Degajari de izocianat de metil in aer in timpul unei inversiune termica a cauzat dezastrul din India, din Decembrie 1984, cand s-au produs peste 3300 de decese si alte 20.000 de imbolnaviri.

Cei mai expusi pericolului unei imbolnaviri din cauza poluarii sunt cei foarte tineri, batranii, fumatorii, cei care muncesc intr-un mediu in care sunt expusi direct la materialele poluante, si mai ales persoanele cu afectiuni cardiace sau pulmonare. Alte efecte negative ale poluarii sunt deteriorarea culturilor agricole si chiar imbolnavirea animalelor. Primele efecte vizibile ale poluarii sunt cele estetice care nu sunt neaparat periculoase si care includ scaderea vizibilitatii datorita acumularilor de particule pe praf aflate in suspensie in aer, mirosul urat produs de hidrogenul sulforos emanat din fabricile de celuloza si hartie etc.

     IV. Actiuni, masuri luate pentru imbunatatirea mediului

            Colapsul global al mediului inconjurator este inevitabil. Statele dezvoltate ar trebui sa lucreze alaturi de statele in curs de dezvoltare pentru a se sigura faptul ca economiile acestor tari nu contribuie la accentuarea problemelor legate de poluare. Politicienii din zilele noastre ar trebui sa se gandeasca mai degraba la sustinerea programelor de reducere a poluarii decat la o extindere cat mai mare a industrializarii. Strategiile de conservare a mediului ar trebui sa fie acceptate pe scara mondiala, si oamenii ar trebui sa inceapa sa se gandeasca la reducerea considerabila a consumului energetic fara a se sacrifica insa confortul. Cu alte cuvinte, avand la dispozitie tehnologia actuala, distrugerea globala a mediului inconjurator ar putea fi stopata.

Controlarea poluarii atmosferice

Cele mai sensibile strategii de control ale poluarii atmosferice implica metode ce reduc, colecteaza, capteaza sau retin poluanti inainte ca ei sa intre in atmosfera. Din punct de vedere ecologic, reducand emisiile poluante cu o marire a randamentului energetic si prin masuri de conservare, precum arderea de mai putin combustibil este strategia preferata. Influentand oamenii sa foloseasca transportul in comun in locul autovehiculelor personale ajuta de asemenea la imbunatatirea calitatii aerului urban.

Potentiali poluanti pot exista in materialele ce intra in procese chimice sau in procese de combustie (ca de exemplu plumbul din benzina). Metode de controlare a poluarii atmosferice includ si indepartarea materialelor poluante direct din produsul brut, inainte ca acesta sa fie folosit, sau imediat dupa ce s-a format, dar si alterarea proceselor chimice ce duc l-a obtinerea produsului finit, astfel incat produsii poluanti sa nu se formeze sau sa se formeze la nivele scazute. Reducerea emisiilor de gaze din arderea combustibililor folositi de catre automobile este posibila si prin realizarea unei combustii cat mai complete a carburantului sau prin recircularea gazelor provenite de la rezervor, carburator si motor, dar si prin descompunerea gazelor in elemente putin poluante cu ajutorul proceselor catalitice. Poluantii industriali pot fi la randul lor captati in filtre, precipitatori electrostatici.

Actiuni guvernamentale

Diferite tari au impus standarde in legislatie cu privire la nivelele de concentratie ce se cred a fi suficient de scazute pentru a proteja sanatatea publica. Standardele privind sursele de emisie au de asemenea specificate limitele de emisie a substantelor poluante in atmosfera astfel incat standardele de calitate ale aerului sa fie atinse. Cu toate acestea insa, natura problemei necesita implementarea tratatelor internationale ale mediului, si pana in acest moment 49 de tari au aprobat in Martie 1985 conventia Natiunilor Unite cu privire la stratul de ozon. "Protocolul de la Montreal", ata cum a fost numita aceasta conventie renegociata in 1990 apela la indepartarea anumitor clorocarburi si fluorocarburi pana la sfarsitul secolului si asigura ajutor in vederea dezvoltarii tarilor in realizarea acestor tranzitii. in plus, mai multe tratate internationale au fost semnate in scopul reducerii incidentei ploii acide.

In Statele Unite, Actul Aerului Curat din 1967, asa cum a fost amendat in 1970, 1977 si 1990 este baza legala a controlarii poluarii atmosferice. Agentia de Protectie a Mediului are ca responsabilitate primara indeplinirea cererilor acestui act, care specifica sa se stabileasca standarde privind calitatea aerului in cazul diferitelor substante. Actul a fost de asemenea destinat prevenirii deteriorarii calitatii aerului in arealele unde aerul este in prezent mai curat decat impun standardele. Amendamentele din 1990 identifica ozonul, monoxidul de carbon, ploaia acida si noxele atmosferice ca fiind cele mai grave probleme ale poluarii aerului.

     V.  POLUAREA  AERULUI  DIN  INTERIORUL  LOCUINTELOR

Calitatatii aerului din interior i-a fost acordata o atentie sporita in ultimii ani.

Studiile efectuate arata ca poluarea aerului de interior poate fi de 100 de ori mai ridicata decāt poluarea aerului de exterior ( sistemele perfomante de izolare termica a cladirilor, de ventilare artificiala si de incalzire duc la reducerea considerabila a schimbului de aer cu exteriorul).

Poluarea atmosferica este principala cauza a deceselor in cazul a 800.00 oameni/an, iar poluarea aerului din interiorul cladirilor, masinilor ,etc produce un numar mult mai mare de victime 1.1 milioane de decese/an)

V.1. SURSE DE POLUARE A AERULUI DIN INTERIOR

● Sursele exterioare de poluare interioara : aerul, solul, materialele de constructie, apa de la robinet, gazul natural folosit in scopuri domestice.

● Sursele interioare : materialele de constructie, mobilierul, umiditatea din aer care apare o data cu mucegaiul, praful, parul de animale, fumul de tigara, lacurile si vopsele, produsele de curatat , microorganismele si insectele.

V.2. EFECTELE POLUARII ASUPRA SANATATII

SINDROMUL CLADIRII BOLNAVE   este generat de acu­mularea de substante poluante, nocive, in aerul din incaperi in­chise.

 Aceste substante nocive apar ca emisii din detergenti, vop­sele, lacuri si alte materiale de finisare, adezivi.

Simptome : dureri de cap, iritatii ale ochilor, nasului sau gatului, piele deshidratata, senzatie de greata, stare de somnolenta, dificultati de concentrare, aler­gii.

a. Fumul de tigara

Una din cele mai frecvente si mai toxice cauze de poluare a aerului din incaperi e fumul de tigara. Fumul de tigara cauzeaza mai mult de 87% din cancerele de plamani. Fumatul activ sau pasiv (inhalarea fumului) creste riscul de atac de cord si de accident vascular cerebral.
Fumul de tigara e un amestec de mai mult de 4,700 compusi. Fumul de la capatul unei tigari care se stinge contine mai multe substante cancerigene decat fumul expirat de un fumator.

b. Sobele cu lemne si instalatiile de incalzire cu gaz



Sobele cu lemne care nu sunt intretinute in mod corespunzator si ventilate pot emana gaze, care includ monoxid de carbon, azot, particule si hidrocarburi.

Daca se foloseste o soba cu lemne, trebuie sa se asigure inchiderea usilor. Trebuie folosit doar lemn uscat, maturat. Nu trebuie ars sub nici o forma lemnul tratat cu substante chimice, cum ar fi placajul.
Trebuie ca sobele sa fie prevazute cu cosuri de fum care trebuie inspectate in fiecare an.

c.Bacterii, virusi si alti factori de contaminare biologica

Bacteriile, mucegaiurile si virusii se pot inmulti in apa statuta care se acumuleaza in umidificatoarele de aer, in tevile de drenare a apei sau unde apa se colecteaza in parchet, tiglele de la acoperis si materiale izolatoare. Febra cauzata de aparatele de aer conditionat este o boala cauzata de toxinele din microorganismele care cresc in sistemele de racire sau incalzire din cladiri dar pot fi gasite si in sistemele similare din case.
Gurile de aerisire instalate in bai si bucatarii pot ajuta la eliminarea umezelii. Cand materialele de constructie a cladirilor moderne se umezesc, ele devin un mediu ideal pentru cresterea mucegaiurilor, care pot inrautati astmul si pot cauza si alte simptome respiratorii. Ventilarea podurilor si a spatiilor inguste si pastrarea unei umiditati in incaperi de sub 50% pot preveni acumularea umezelii pe materialele de constructie. Exista si alte metode de a controla mucegaiurile din interioare, cum ar fi prevenirea scurgerii apei prin pereti, indepartarea materialelor umezite, pastrarea lemnului de foc in afara incintei si folosirea unei substante care sa absoarba umezeala in timpul vremii prea umede.

Parchetul si materialele de constructii umezite pot adaposti si ele mucegaiuri si bacterii. Pentru ca este dificila indepartarea mucegaiurilor si bacteriilor, cel mai bine e sa se previna aparitia acestora prin indepartarea din casa a oricaror materiale pe care acestea se pot dezvolta.

d.Produsele de curatat

Multe din produsele de gospodarie folosite pentru curatenie sau pentru petrecerea timpului liber pot contine substante chimice potential daunatoare.Unele pot fi toxice si in doze suficient de mari pot cauza probleme respiratorii, oculare, ameteala, probleme vizuale si pierderi de memorie.

e.Azbestul

Azbestul este un material izolator care era folosit in mod frecvent in anii 1950 si 1970 pentru izolarea fonica si pentru a acoperi tavanele si podelele, tevile cu apa si tevile de incalzire. Daca e intr-o conditie buna, nu prezinta un pericol pentru

sanatate, dar in momentul in care devine friabil sau sfaramicios, fibrele de azbest pot fi eliberate in aer. Inhalarea de fibre de azbest poate cauza cancer pulmonar, azbestoza (cicatrizarea tesutului pulmonar) sau mezotelioame.

f.Radonul

Radonul este un gaz incolor, inodor si radioactiv care poate patrunde in casa prin crapaturile din peretii sau podelele de beton si prin tevile de drenaj din podele. Cea mai comuna sursa de radon e uraniul care exista in mod normal in unele terenuri pe care au fost construite case. Problemele apar cand concentratiile de radon cresc in interiorul caselor sau a cladirilor. Atat casele vechi cat si cele noi au probleme cu radonul daca nu au o fundatie. Expunerea la radon e a doua cauza de cancer pulmonar (fumatul e prima cauza ca frecventa). Riscul de cancer asociat expunerii la radon si la fumul de tigara e de 12 ori mai mare la fumatori decat la nefumatori.

g.Formaldehida (gaz incolor, cu miros intepator si care se raspīndeste f usor).

 Formaldehida in concentratie mare este daunatoare sistemului nervos, celui imunitar si ficatului.

Placile din lemn sintetic reprezinta principala sursa a poluarii cu formaldehida. Sau materialele de decoratiune care contin formaldehida, precum tapetul, diferitele tipuri de vopsea, mobila, covoarele sintetice, plasticul care poate emana formaldehida. Sau materialele care pot emana formaldehida dupa ardere, cum ar fi tigarile si unele materiale organice.

Exista un standard privind densitatea de formaldehida īn camera. Unii considera ca daca toate materialele de decoratiune interioara cumparate de ei corespund normelor ecologice, nu se va produce poluarea aerului din camera. Acesta nu e tocmai corect. Pentru ca trebuie sa tinem cont si de densitatea substantelor poluante. De exemplu, daca folosim zece placi din fibra de lemn sintetic īntr-o camera de 80 de metri patrati, volumul de formaldehida din aer este conform standardului national. Dar daca folosim 20 de acest fel de placi nivelul standard va fi depasit.

Felul in care oamneii reactioneaza la poluantii din interiorul incaperilor depinde de varsta, starea de sanatate si sensibilitate la unele substante chimice sau factori de poluare biologici, cum ar fi bacteriile.
Tratamentul poate fi simplu, prin indepartarea si limitarea expunerii la toxinele de acasa. In unele cazuri, boli grave, cum ar fi cancerul, boli cardiace sau boli respiratorii se pot dezvolta dupa expunerea pe termen lung si in mod repetat. Cand e vorba de expuneri pe termen atat de indelungat, tratamentul poate fi complex si extensiv, in functie de tipul de
boala

 

V.3. METODE DE IMBUNATATIRE A AERULUI DIN INTERIOR

J Plantele naturale decorative.

J E mai bine sa cumparam placi din lemn natural, covoare de lāna.

Cānd cumparam faianta, trebuie sa stim daca nu cumva aceasta produce poluare radioactiva. Din cauza ca granitul poate sta la baza unei emisii radioactive, nu trebuie sa fie folosit īn camera.

J Daca mobila emana un puternic miros neplacut, īnseamna ca aceasta contine o cantitate importanta de formaldehida. Nu este bine sa cumparati mobila facuta din placi din fibra de lemn sintetic, ale caror margini nu au fost acoperite. Pentru ca placile cu marginile acoperite pot limita raspāndirea substantelor toxice din placi. Cānd cumparam mobila noua, e mai bine sa o depozitam īn alte locuri pentru o perioada, sa nu o amplasam īn camera de īndata. Īn mod similar, dupa ce finisam decoratia interioara a apartamentelor, e mai bine sa nu ne mutam īnauntru imediat.

J In fiecare an, cca 50 de persoane mor din pricina intoxicatiei cu monoxid de carbon. Verifica aragazul pentru a putea depista eventuale defectiuni. Cand aprinzi focul, observa culoarea flacarii: daca este oranj sau galbena, in loc de albastra, inseamna ca aragazul emite CO. Cheama anual o persoana autorizata sa controleze emisia de gaze.

J Mucoasele aparatului respirator nu suporta aerul uscat si cald din apartamente. Ca sa functioneze normal, gradul de umiditate trebuie sa se incadreze intre 50-60%. In acest sens, se va umezi aerul in permanenta, punand un vas cu apa pe calorifer. Trebuie sa aerisesti des camera si sa pastrezi temperatura in limitele normale: 18-22grd.C .

J Folositi obiectele din teflon si inox in locul celor din aluminiu.

J O calitate scazuta a aerului o dau si materialele din care e construita casa ta. Prin anii '60-'70, se folosea foarte mult azbest. Multe dintre tevile care iti traverseaza casa sunt din plumb - pentru ca asa se faceau. Nu ignora nici faptul ca multe dintre vopseluri pot fi realizate pe baza de plumb.
Ce masuri poti sa iei?

  • nu distruge suprafetele care sunt realizate in combinatie cu azbest!
  • nu face modificari ale instalatiilor fara a apela la specialisti!
  • cheama instalatorul ori de cate ori o teava de plumb s-a fisurat.
  • inlocuieste vechile tevi cu unele din materiale mai putin daunatoare sanatatii!












Document Info


Accesari: 10949
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )