REGIUNEA GEOGRAFICA
Regiunea geografica – entitate teritoriala.
1.2. Regiunea ca teritoriu
Regiunea ca teritoriu, concept vehiculat inca din antichitate, a caracterizat evolutia Geografiei Regionale pana la mijlocul secolului XX. Regiunea era constituita dintr-o suprafata terestra, preferabil de uscat (fara a omite regiunile bazinelor marine - Mediterana sau oceanice - Atlanticul, Pacificul, la care se facea des referinta), definita printr-o arhitectura proprie, dictata de principalele elemente fizico-geografice receptate de promotorul delimitarii sale. Ea poseda o suma de resurse solice si subsolice exploatate sau nu de o populatie aferenta, raspandita si structurata
nuantat.
Proiectia regiunii ca teritoriu a imbracat, poate, cel mai numeros numar de formulari, ea devenind fie ' o portiune de spatiu ce figureaza ca mediu privilegiat, posedand avantaje pe care unitatile invecinate nu le ofera', 'o portiune de spatiu dotat cu o anumita permanenta” (Maryvonne le Berre, 1980
In acest sens mentionam demersul efectuat de Odum si Moore in lucrarea American Regionalism (1932) (citati de Cocean P.,2005) care inmanuncheaza nu mai putin de 40 definitii ale regiunii, dintre care, cele mai vehiculate, sunt:
- O arie delimitata pe baza omogenitatii generale a trasaturilor teritoriului si a ocupatiilor.Platt, R. S.
- O suprafata in interiorul careia s-a dezvoltat un model uman de adaptare la mediu.
American Society of Planning Officials
- Un domeniu in care entitati diferite, puse in mod artificial impreuna, s-au adaptat ulterior in vederea unei existente comune.Vidal de la Blache, P.
- O suprafata in interiorul careia un set specific de conditiifizice va determina un tip specific de viata economica. Dickinson, R.E.
- O suprafata ale carei conditii fizice sunt omogene.Joerg, W. L. G.
- Un complex de pamant, aer, apa, animale, plante si oameni privite in relatiile lor speciale, care impreuna alcatuiesc o portiunedefinita, specifica, a suprafetei terestre.
Herbertson, A. J.
Se observa insistenta autorilor asupra catorva dintre atributele recunoscute ale regiunii cum ar fi omogenitatea, specificitatea, interactiunea elementelor componente, deosebirile in raport cu unitatile invecinate. Distincte raman insa unghiurile deabordare, ierarhizarea factorilor generatori, ponderea anumitor
conditionari, finalitatea interferentelor spatiale.
Regiunea ca entitate politico-administrativa
Regiunea ca entitate politico-administrativa are o veche semnificatie, ce s-a conservat si perpetuat pana in zilele noastre. Ea slujea direct, inca din antichitate, unor nevoi politice incluse conceptului de stat-natiune. Despovarata de atributele naturale,regiunea devenea un instrument de lucru predilect al politicului, prin intermediul caruia acesta organiza initial un teritoriu, compartimentandu-l in entitati strict ierarhizate (tara, departament, comuna).
Pentru actorii politici din Germania, Italia, Spania, Marea Britanie, Belgia, regiunea 'este o provincie istorica si/sau o entitate cu o relativa omogenitate culturala, care poseda un grad de autonomie certa'. In Franta ea devine 'o regiune de program, o asamblare de departamente a caror incarcare demografica, masa economica sau marime variaza mult' (Dumolard, P. 1980).
Regiunea-program exista indeosebi in organigramele functiilor publice, reprezentand punctul de intalnire a autoritatii centrale cu alesii locului.
La trasarea limitelor acestora participau o varietate de criterii naturale, economice, sociale ce vizau creionarea unor unitati cu un grad cat mai ridicat de functionalitate.
Viziunea politico-administrativa se afla la radacina conceptului
de stranovedenie (Geografia tarilor) propus de Zabelin, I.M. (1959) si sustinut de Baranski, N.N. (1964) (citati de Donisa, I. 1977), ce inglobeaza in semnificatia sa o Geografie Regionala complexa, aunor teritorii (mai ales ale statelor, dar nu neaparat!), care sa reliefeze totalitatea aspectelor fizionomice, structurale si functionale ale acestora.
Uniunea Europeana, CSI, CEFTA, NATO, Magrebul reprezinta regiuni suprastatale unde componenta politica, economica, strategica sau etnica isi extinde influenta asupra altor conditionari. Efectele globalizarii sunt evidente, marimea acestor regiuni fiind in continua crestere (vezi expansiunea spre est a Uniunii
Europene sau NATO).
Un tip aparte de unitati il reprezinta regiunile transfrontaliere, prezente in zonele periferice ale statelor, prin asocierea unor teritorii aflate de-o parte si de alta a granitelor nationale. Scopul constituirii lor este cel de optimizare a fluxurilor economice si sociale, dar si de prezervare a unor aspecte de ordin etnic sau cultural. Pornind de aici caracterul nostalgic al unora dintre ele nu poate fi ocolit (Tirol,
Bucovina, Catalonia).
Regiunea ca sistem
Regiunea ca sistem este produsul perioadei de cautari recente, suprapusa temporal etapei de contestare a Geografiei Regionale si celei imediat urmatoare. In contextul in care regiunile naturale reprezentau concepte depasite deja, iar cele politico-administrative niste creatii adesea artificiale, cercetatorii aflati sub directa influenta
a teoriei generale a sistemelor au prefigurat imaginea unui teritoriu functional, guvernat de relatii de tip feed-back. Ca urmare, regiunea, ca sistem deschis, intretine relatii de intrare si iesire cu mediul inconjurator, cu ansamblul de factori functionali si spatiali care exercita o actiune asupra sa. Mediul, in acceptiune sistemica, este un
concept operativ de sorginte naturala, economica, politica,sociologica etc. Sistemul regional este ilustrat in timp printr-o matrice unde sunt dispuse pe linii spatiile (comunele), iar pe coloaneatributele functionale. Intervine si a treia dimensiune, timpul, ce genereaza o hipermatrice.
O definitie expresiva a regiunii ca sistem ne-o ofera Dauphiné, A. (1979) si anume: 'regiunea este un sistem spatial deschis, dialectic dezechilibrat, principiul unitatii dominand fortele diversitatii;de marime inferioara natiunii, formata din spatii contigue'. El este definit de o serie de proprietati externe, interne si temporale.
Intre proprietatile externe, autorul citat mentioneaza echilibrul dinamic, stabilitatea si adaptarea.
Proprietatile interne decurg din existenta unor subsisteme legate prin cuplaje in serie, paralele, retroactive si interactive.
Proprietatile temporale sunt inmagazinate, in primul rand, in persistenta caracteristicilor mentionate in timp. O calitate care persista este o invarianta. O regiune are invariante functionale si spatiale, caracterizate printr-o mare relativitate. Primele sunt mai putin durabile in comparatie cu cele din urma. Invariantele cele mai
durabile sunt si cele mai ireversibile.
Autoreglarea este o alta trasatura manifestata in timp si ea este foarte activa in toate sistemele.
O trasatura identificata recent este rezilienta sistemelor regionale (Cocean, P, 2005) definita prin prisma capacitatii acestora de a se adapta si persista in spatiu si timp, la concurenta cu alte fenomene si procese dar si cu entitatile functionale similare.Principalii factori la care sistemul regional trebuie sa se adapteze sunt:
Schimbarile climei Dintre toti factorii naturali ce alcatuiesc baza de sustinere a regiunii geografice, impactul cel mai acut, mai divers perceput, il exercita clima. Ea induce, prin modificarea parametrilor de manifestare a elementelor meteorologice, nu numai transformari ale celorlalti factori naturali (vegetatie, fauna, soluri, modelarea reliefului) ci si la nivelul populatiei, habitatului, economiei sau comportamentului uman. Desertificarea in expansiune din zonele subtropicale, El Nino, fenomenele climatice extreme tot mai frecvente, sunt forme de manifestare ce atesta schimbarea climatului actual. Pentru a se mentine, sistemele regionale au o singura alternativa: adaptarea.
- Adaptarea la rigorile bazei de sustinere Baza de productie a unei regiuni este constituita din resurse autohtone si alohtone, la care, in faza initiala, sistemul a avut un anumit acces. Restrictiile ivite in gestionarea resurselor (prin epuizarea sau deprecierea lor, prin cresterea preturilor sau masuri prohibitive) va deregla functionarea anumitor verigi sistemice. In acest caz adaptarea inseamna accesarea unor resurse neexploatate dar mai ales substituirea si reconversia ramurilor productive afectate. Un exemplu revelator este adaptarea multor regiuni industriale la socul petrolului din anii ’70 ai secolului trecut prin dezvoltarea exploatarilor off shore, revenirea la utilizarea carbunilor dar si multiplicarea investitiilor in sursele alternative de energie (atomica, geotermica, solara etc
- Adaptarea la presiunea antropica. Se stie ca orice sistemregional suporta o presiune antropica in crestere pe masura ce el este mai eficient si mai productiv. El se constituie intr-un centru atractor pentru populatia din teritoriile mai apropiate sau mai departate geografic generand veritabile exoduri orientate univoc spre nucleul sau functional. (Cazul marilor metropole, regiunile dezvoltate economic din Europa).Rezulta o presiune antropica superioara ca intensitate ritmului de adaptare al sistemului generatoare de mari disfunctii sociale, in primul rand. Lipsa locuintelor, a locurilor de munca, cresterea infractionalitatii si a poluarii insotesc acest fenomen. Adaptarea ar insemna, in circumstantele date, fie inlaturarea disparitatilor care genereaza exodul (proces amplu,independent de factorii de decizie de la nivel regional, de lunga durata), fie reglarea fluxurilor prin parghii de natura administrativa,economica sau sociala.
- Adaptarea la competitivitatea interregionala Este o necesitate imperioasa, in lipsa ei persistenta regiunii fiind periclitata. Ca modalitati de realizare mentionam valorificarea propriilor atuuri, consolidarea specificitatii, conservarea unor raporturi de interrelationare optime cu regiunile invecinate, reconversiile rapide ale sectoarelor in declin, tendinta permanenta de-a se situa in pol-position-ul dezvoltarii macroregionale. In acest caz adaptarea este sinonima, partial, inovarii, proces menit a mentine sistemul regional in ecartul dezvoltarii de anvergura.
- Adaptarea la schimbarile strategiilor de dezvoltare este un proces derulat spasmodic, dependent, adesea, de evolutiile in plan politic sau social. Schimbarea regimurilor politice (capitalism-socialism, socialism-capitalism in decurs de o jumatate de secol, in Romania) a orientarilor din cadrul aceluiasi regim (social-democratia cu liberalismul, stanga cu dreapta politica – in tarile democratice) racordarea la strategii de dezvoltare formulate autohton sau alohton reprezinta astfel de evenimente resimtite pregnant de orice sistem regional.
- Adaptarea la rigorile globalizarii reprezinta un fenomen de actualitate generat de evolutia vizibila spre mondializare, generalizare, a majoritatii activitatilor umane. in epocaglobalizarii se vor afirma acele regiuni care vor mijloci, prin functiile lor, perfectionarea, optimizarea si eficientizarea unor raporturi teritoriale cat mai largi si mai complexe.
|
