|
|
|
|
TRAVERSIND FAGARASUL
Cu toate ca Fagarasul, prin culmea sa principala, reprezinta lumea formelor reliefului de maxima altitudine din tara noastra, el poate fi strabatut relativ usor pe anumite locuri in sens transversal ori longitudinal, nu atit datorita conditiilor pe care le ofera natura cit mai ales datorita actiunii omului.
Este un monument splendid, de mare arta a naturii, care nu se aseamana nici cu Ciucasul si nici cu Bucegii. Cind te apropii de el - din nord ori din sud - il vezi profilindu-si crestele dantelate pe orizont, cu iesiri indraznete deasupra padurilor. Ele se intind intre valea riului Birsa Fierului si valea Oltului, pe o lungime de circa 70 km, sase virfuri trec de 2 500 m, despartite prin sei destul de adinci - adevarati monarhi ai scarii geologice - toate chemari insistente la drumetie; de la est la vest: Dara (2 500 m), Vistea Mare (2 527 m), Moldoveanu (2 544 m), Vinatarea lui Buteanu (2 507 m), Les 828g63i pezi (2 528 m) si Negoiu (2 535 m). Spre nord, versantul scurt al acestui lant, coboara repede cu un abrupt prapastios deasupra Depresiunii Fagarasului. Dar elementele de detaliu nu-ti arata asprime. Padurile ca o imbracaminte usor intunecata pe alocuri urca pina pe la l 800 m. Spre sud, linia versantului este mai domoala; trepte largi acoperite cu pasuni si paduri, inalte, multe peste 2 000 m, schimba peisajul. Daca zona mai joasa impadurita a Fagarasului prezinta o mai mica atractie, in schimb zona alpina, prin largirea orizontului, prin maretia si valoarea exceptionala a formelor de relief, constituie piatra de incercare a iscusintei si curajului unor turisti.
Aceste inaltimi, unde zapezile persista inca la inceputul verii, erau acoperite in cuaternar de numerosi ghetari. In multe din caldarile (circurile) glaciare se adapostesc numeroase lacuri. Numarul lor trece de 50, cu adincimi pina la 15 m. Dintre cele mai mari mentionam: Urlea, Podragu, Capra, Bilea, Doamnei, Caltun, Avrig. Din circurile glaciare se continua in jos vai largi, intrerupte pe alocuri de repezisuri si cascade, unde freamatul neobosit al apelor creeaza frumuseti salbatice. Crestele ascutite poarta diferite denumiri locale: unora li se spune custuri, ca Lespezi, Capra, Arpasu etc., altora ace, ori colti, cum sint Acele Cleopatrei, Coltii Vistei Mari etc. Masele de grohotisuri si naruiturile, multimea stincilor, abisurile, virfurile plesuve roase de furia vintului, desfata privirea si indeamna la drumetie.
Pentru cunoasterea minunatelor frumuseti ale Fagarasului s-au construit hoteluri, cabane, refugii, in cuprinsul intregului masiv. Se mai pot folosi cabanele forestiere, cantoanele silvice si stinele. Traseele turistice se desfasoara pe mai multe directii: traseul de creasta, traseele de pe versantul nordic, traseele de pe versantul sudic si traseul sud-nord. Multe din trasee sint accesibile turistilor cu experienta si alpinistilor si iarna. Cel mai greu este traseul de creasta de la est la vest, datorita reliefului foarte accidentat si conditiilor meteorologice: ploi dese, vinturi puternice, zapezi mari si avalanse iarna, ceturi in toate anotimpurile. Cabanele sint la mari distante si cer eforturi care pun la incercare chiar pe oamenii cu experienta.
La poalele culmii inalte a Fagarasului, strajuit la sud de muntii Ghitu si Fruntii, se intinde pe valea Argesului lacul de acumulare Vidraru, lung de 14 km si cu o suprafata de 8,7 km2. Barajul, in forma de arc, are o inaltime de 165 m si o lungime de 307 m. Pe baraj trece o sosea (D.N. 7 C) care serpuieste de-a lungul lacului si se continua cu "Transfagarasanul'. Lacul, asezat intr-o regiune pitoreasca, atrage un mare numar de turisti. Pentru odihna si recreerea acestora s-au construit popasuri turistice (Valea cu Pesti, 650 m altitudine), campinguri (Coliba Vinatorilor) etc. Pe Lacul Vidraru circula diferite ambarcatii.
Muntii Fagarasului sint strabatuti prin Trecatoarea Negoiu de un drum nou - "Transfagarasanul' - lucrare grandioasa, opera omului zilelor noastre, care si-a masurat fortele cu inaltimea si salbaticia celor mai indirjite stinci cristaline. O sosea cu doua benzi de circulatie porneste de la Lacul Vidraru, lunga de circa 86 km, aruncata peste vai ametitoare, prin chei si defileuri, cum este defileul dintre Steviuta si Plaiul Vulturului, apoi urmareste valea Caprei pina spre cele mai inalte culmi, pe linga masivele Paltinul si Capra. Escaladeaza culmea principala la 2 034 m si merge pe versantul nordic printr-un tunel lung de 887 m. Trece pe la Cabana Bilea Lac (2 034 m) si Cabana Bilea Cascada (l 234 m) si coboara apoi in serpentine largi in Depresiunea Fagarasului (Tara Oltului). Aceasta lucrare monumentala ar putea fi considerata ca cea mai inalta trecatoare peste Carpatii Romanesti daca nu ar trece prin tunel . Climatul culmilor alpine poarta insemnarile celei mai scazute temperaturi din tara. Traversarea Fagarasului, fereastra deschisa prin despicarea stincilor nederanjate de la ultima zvicnitura tectonica din timpul neogenului, infrumuseteaza intreaga fata a muntelui, etalind un bogat montaj, in chenarele de piatra si in simetria contraforturilor. Ceea ce frapeaza de la prima vedere este armonioasa revarsare de culori de o parte si de alta a soselei, apoi viaductele, podurile, parapetele, specifice unor asemenea edificii, acoperite de bolta albastra care pare apropiata de linia orizontului. Este o cucerire a muntelui importanta nu numai pentru punerea in valoare turistica a regiunii, dar in aceeasi masura pentru exploatarea resurselor naturale. Cu ocazia sculptarii drumului au intrat in circuit si noi denumiri, ca Piriul Dracului, Poarta Genistilor, Poarta intilnirii etc., s-au creat noi spatii de cazare, mijloace de transport pe cablu s.a.
Culmile de sud Ghitu, Frunti si Cozia, desi mai mici ca altitudine decit culmea nordica, constituite din roci mai variate, acoperite in cea mai mare parte cu paduri, atrag si ele multi turisti. Cei mai vizitati sint Muntii Cozia, care au cea mai mare inaltime din toata subgrupa (Virfu Cozia, l 668 m), in apropierea carora se afla statiunile balneoclimatice Calimanesti, Caciulata si Cozia. Pe Muntii Cozia s-a amenajat un parc national pentru conservarea monumentelor naturii si efectuarea unor studii asupra geologiei, florei si faunei acestor munti - protectie hidrologica denumita Cozia-Lotrisor. In bazinul mijlociu al Oltului se cuprinde o buna parte din Muntii Cozia, partea estica a Muntilor Capatinii, unele dealuri subcarpatice si partial depresiunile Jiblea, Muereasca si Suta-Andresesti, in total 6 650 ha. Conditiile climatice, mai ales microclimatice, favorizeaza existenta si a unor specii de origine balcanica cit si a unor endemisme. Pe linga gorun care ajunge pina la 800-900 m altitudine, fag, carpen, brad, molid, vegeteaza elemente ca scumpia, mojdreanul, tulichina si altele.
|
