Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































Habitatele naturale si animalele salbatice in pericol

Ecologie


ARGUMENT

Lucrarea de fata intitulata "Habitatele naturale si animalele salbatice in pericol" urmareste prezentarea principalelor rezervatii si ape din judetul Neamt, si efectele actiunilor antropice asupra lor. Scopul acestei lucrari este de a obtine "Certificatul de competente profesionale". Lucrarea este alcatuita din 5 capitole ce cuprind o caracterizare generala a habitatelor, animalelor si a pericolelor la care sunt supuse odata cu evolutia tehnologiei.



Primele 3 capitole prezinta 3 din zonele cele mai predispuse la poluare datorita actiunii umane. Urmatorul capitol accentueaza o clasificare sumara a animalelor salbatice si plantelor pe cale de disparitie de pe aria judetului Neamt. Ultima parte a lucrarii prezinta pe scurt principalele metode ce ar trebui adoptate de catre populatia din judet, dar si de catre institutiile industriale in vederea conservarii in buna stare a mediului.

Protectia, conservarea si utilizarea durabila a patrimoniului natural sunt obiective de interes public major si totodata obiective fundamentale ale politicii pentru protectia mediului si ale strategiei nationale pentru dezvoltare durabila. Fragmentarea si pierderea habitatelor naturale sunt principalele amenintari pentru extinctia speciilor de plante si animale. Atat la nivel regional, cat si la nivel global, principalele procese ecologice si controlul inundatiilor sunt sustinute de peisaje forestiere si alte ecosisteme intacte. Protejarea suprafetelor vaste este o problema de precautie pentru ca promoveaza conservrea tuturor speciilor, atat cele bine studiate, cat si cele inca necunoscute. Folosirea excesiva a pesticidelor si ingrasamintelor minerale a dus la otravirea faunei. Pesticidele se descompun foarte greu in sol si se acumuleaza in verigile superioare ale 414j98e lantului trofic. Este importanta folosirea pesticidelor biodegradabile si cu remanenta slaba.

Ariile naturale protejate al caror scop este protectia si conservarea unor esantioane reprezentative pentru spatiul biogeografic national, cuprinzand elemente naturale cu valoare deosebita sub aspect fizico-geografic, floristic, faunistic, hidrologic, geologic, paleontologic, speologic, pedologic sau de alta natura, oferind posibilitatea vizitarii in scopuri stiintifice, educative, recreative si stiintifice.



Deoarece sistemele ecologice sunt sisteme functionale cu organizare complexa, in general, modificarile structurale la nivelul acestora nu sunt sesizabile de la un an la altul, doar in cazul unor accidente ecologice majore si pe termen scurt, ulterior, prin eliminarea factorului perturbator mediul natural se poate reface.

Necesitatea de a mentine biodiversitatea se sprijina pe argumente ecologice si economice de mare greutate. Dar exista si o datorie "morala"de ocrotire a vietuitoarelor. Pe teren, protejarea speciilor se ciocneste inevitabil de conflictele de interese. Prin privarea populatiei de o resursa naturala, fie chiar exploatata in exces, le poate ameninta existenta fizica atunci cand este evocata interzicerea anumitor forme de vanatoare, pescuit, recoltare, cultura, aprovizionare cu lemne de foc etc.

Totusi, ecosistemele sanatoase asigura gratuit un mare numar de functii indispensabile comunitatii umane, al caror pret ar fi astronomic daca omul ar trebui sa le inlocuiasca. Ecosistemele asigura si elimimarea unei parti substantiale din deseurile noastre. Astfel, numeroase substante mai mult sau mai putin toxice aruncate in rauri sunt consummate si reciclate de fiintele vii sau sunt capturate de padurile de pe malurile cursurilor de apa. Aceasta "putere de epurare"este foarte reala, chiar daca are limite. Sedimentele de la statiile de epurare, raspandite in natura sau pe camp, sunt si ele trasformate in materie vie. Atunci cand fauna microbiana si de nevertebrate este perturbata, aceste procese se incetinesc sau se opresc. In goana dupa bunastare, omul nu face altceva decat sa taie ramul pe care sta. Timp de secole omul nu a constientizat faptul ca de suprafata pamantului este strict determinata si disparitia unor elemente din biocenoze ce conduce la disparitia altora, afectand astfel sisteme biologice intregi. Afectarea biosferei se rasfrange, in cele din urma, asupra omului, si el un element al naturii si nicidecum un element aparte, net superior.

Astazi nu putem vorbi de conservarea biodiversitatii fara pune accent pe popularizarea unui mod de viata sanatos, pe cunostintele ecologice necesare pentru a evita sau a diminua impactul antropic asupra naturii. Conservarea biodiversitatii poate servi ca punct de sprijin pentru redresarea relatiilor om-natura si totodata un colac de salvare pentru om, ca element integrat al naturii.

I REZERVATIA COZLA-PIETRICICA

1.1 Aspecte fizico-geografice

Muntele Pietricica, fata de nivelul la care este situat orasul, prezinta o diferenta de nivel la punctul sau maxim si anume cota 530m de 220m. In peisajul natural din jurul municipiului Piatra Neamt, muntele Pietricica este masivul muntos de cea mai joasa altitudine, ca element din relieful muntos ce domina valea paraului Cuiejdi in partea de Sud-Vest si Valea Bistritei in partea de Nord-Est.

Relieful coboara simtitor fata de sectorul mantan de ansamblu cu altitudinea medie de 500 m in zona carpatica, spre care adancimea vailor nu depaseste 250m.Pietricica este considerate ca masiv muntos, probabil ca facand legatura cu dealurile subcarpatice sau ca fiind izolat de celelate massive muntoase prin fragmentare sau eroziune, Cuiejdiul erodand cu tmpul la baza muntiluo, avand o sensibila diferenta de nivel mai mare doar cu cativa metri fata de Bistrita se apropie de acelasi nivel cu ea la confluienta.

Regiunea centrata se incadreazase incadreazafoarte bine in zona de contact a Carpatilor Orientali cu Dealurile Subcarpatice din Nord-Est si Sud-Est de Piatra Neamt unde se termina masivele muntoase Cozla si Pietricica.

Originea si evolutia acestei zone muntoase in cae este cuprins si masivul Pietricica, in linii mari se prezinta in timp si spatiu ca facand parte din marile complexe terestre din vremurile cele mai indepartate paa la stadiul pe care ni-l infatiseaza actual.Aceasta zone muntoasa se caracterizeaza printr-o linie de suprapunere de-a lungul careia depozitele flisului acopera in parte zona miocena, pericapatica(formatiune ce a existat cu cca 12-13 milioane de ani in urma).Muntii s-au format datorita existentei unei mari Oligocean.

1.2 Aspecte structurale si geologice

Geneza acestui masiv este foarte interesanta are caracter montan, adica lungime de relief, coasta abrupta, placi de piatra, stancarie, instalat la vale, la cca.1km departe de Lunca Bistritei la o diferenta mica de nivel, fata de terasa pe care se afla peronul garii C.F.R, cu nivelul Fabricii"Reconstructia".

Din culmea muntilor Stanisoarei, ulima comunicare ce se poate face dintr-o parte in alta a culmei muntoase, este pe Valea Cuiejdiului la Piatra Neamt, ce se realizeaza fara panta, Cuiejdiul ferestruind muntele pana la nivel cu Bistrita.

Structural, facand parte din culmea Stanisoarei, muntele Pietricica corespunde unui sinclinal in constructia caruia participa in special gresii si conglomerate de varsta cenomaniana(cca.78-80 milioane de ani). Intalmin structure de marne care sunt mai usor distruse de eroziune. Prin faptul ca altitudinea este in general mica, acesti munti pot fi considerati ca si Pietricica asemanatori Obcinelor Bucovinei.

Geologic, Muntele Pietricica fiind situate in zona de contact a Carpatilor Orientali cu regiunea Dealurilor Subcarpatice, s incadreaza perfect si cu masivele muntoase din jurul orasului Piatra Neamt. Este cuprins in zona marginala a flisului reprezentand ultima treapta a Carpatilor in descendenta, iar spre Est, in zona de contact dintre Carpati si Subcarpati.

De pe urma studiilor geologice si paleontologice efectuate in aceasta zona de numerosi cercetatori s-au obtinut o serie de concluzii ce au scos in evident caacterele stratigrafice,variatia litologica, unele precizari asupra tectonicii de aici.Astfel se semnaleaza ce depozitele oligogene(de 25-28 milioane de ani)urmeaza in continuitate de sedimentare peste stratele de Focen(cca.44-45 milioane de ani), observandu-se urmatoarele orizonturi:

a)      orizontul gresiei de Lucacesti(5-15m);

b)      orizontul menilitelor inferioare si ale marnelor brune bituminoase (20-25m);

c)      orizontul sisturilor disodilice inferioare ((60-100m);

d)      orizontul menilitelor superioare si a depozitelor superoare(80m).

Din punct de vedere tectonic, regiunea face parte din zona marginala a flisului care are o structura de anticlitorism asimetric, iar acelea de pe versantul de Est culcate spre Vorland.

Din punct de vedere paleontologic facandu-se analiza componnta si caracterele biologice ale ihtiofaunei Oligocene descoperite si descries pana in prezent in Piatra Neamt, referindu-se la cele 31 de specii, pe cere se poate constata ca este foarte variata si bogata in diferite forme caracteristice Flisului Carpatilor. Mrea Oligocena avea o salinitate apropiata de cea a oceanlor, iar temperature ei apropiata de cea a marilor actuale. Faptul ca asociatia este foarte variata este foarte variata si bogata in specii, inseamna ca si cantitatea de hrana care a stat la dispozitia acestor organism a fost abundenta.

Referindu-ne la factorul temperatura si salinitate, pe baza aterialelor colectate, cercetate se poate afirma faptul ca reprezentantii actuali ai genurilor fosile sunt forme caracteriatice marilor si oceanilor cu salinitate normal ce nu sufera modificari in aceasta privinta(Oc.Indian, Atlantic, Pacific, M.Mediterana).

Muntele Pietricica are functia de Rezervatie Stiintifica Paleontologica, este un loc cautat de localnici si turisti in diametru de cca. 1 km, constituind totodata capitol de studio al zonei colinare subcarpatice ca zona de contact montana.

1.3 Clima

Acestui bazin montan cu un relief destul de variat ii corespund o serie de deosebiri climatic, desi in amsamblul sau, judetul Neamt inregistreaza trasaturile climatului temperat continental, cu particularitatile specifice partii de Est a tarii. Deosebirile acestui microclimate sunt determinate de altitudine, de particularitatile circulatiei atmosferice, impuse de formele si fragmentrea reliefului, de caracterul suprafetei subiacente acvatice aparute in urma amenajarii hidroenergetice a Bistritei. In cadrul zonei tenperatura medie anuala creste progresiv in zona montana spre Est, spre regiunea dealurilor subcarpatice. Ea este foarte variata datorita influientei reliefului muntos ce atinge valori mai mari spre sectorul extracarpatic al bazinului Bistritei, fata de partea sa vestica.

Clima, in general, corespunde reliefului din aceasta zona ce se caracterizeaza prin veri calduroase, uneori racoroase si cu ierni reci, nu prea lung. In cadrul climatului temperat al tarii, harta climatic situeaza municipiul Piatra Neamt in zona climei de munti mijlocii si a climei continentale de dealuri, ce se intrepatrunde cu prima. De remarcat faptul ca diferenta medie de temperature sezoniera este aproape imperceptibila intre toamna si iarna.

Ca rezultat a diferentelor de temperature de la o zi la alta este formarea de diferente in raport cu presiunea aerului, miscarile maselor de aer din aceasta zona sunt destul de frecvente. Astfel, vanturile ce domina in cursul anului in special din Nord si Nord-Est, sunt reprezentate de Crivat , dar in mod aproape permanent se manifesta curenti de aer locali, pe Valea Bistritei si a Cuiejdiului.

Precipitatiile constituie un alt element climatic de care se tine seama in caracterizarea unei regiuni, a caror cantitate variaza in cuprinsul bazinului Bistritei. Precipitatiile ating cantitati apreciabile, ceea ce justifica raspandirea larga si aspectul imperative al bogatiei padurilor de fag si de conifer, lucru remarcat sip e muntele Pietricica. Se simt schimbari zilnice de aer dinspre vai si versantele insorite (brizele de munte) placute seara cand improspateaza aerul cald din depresiunile de aici si de la polele muntilor. Precipitatiile distribuite in timpul anului, din aceasta zona sunt puternic influientate de altitudine.

Cantitatile cele mai mari cad aici in zona muntoasa de la Piatra Neamt osciland intre 600-900 mm/an . Precipitatiile inscrise in valori medii pe an sunt de cca.649 mm/an.

In concluzie, scoatem in avidenta ca precipitatiile sunt mai reduse spre sfarsitul verii, in prima jumatate a toamnei si in mijlocul iernii, respective Ianuarie-Februarie, dupa care incep sa se intensifice cu sosirea primaverii, ajungand la maxim in timpul verii, respective in lunile mai-iunie.

Din punct de vedere hidrigrafic ,muntele Pietricica este incadrat in reteaua hidrografica reprezetata prin Raul Bistrita al carui albie majora separa prin traseele sale simai ales prin cea superioara la nivelul spitalului - acest masiv pe partea lui stanga, de muntele Cernegura, apartinand muntilor Tarcaului,pe directia de Nord-Est spre Sud-Est, iar paraul Cuiejdi pe directia Nord-Est spre Sud-Vest afluient al bistritei, ce separa muntele Pietricica de Cozla,trecand prin oras, lucru pe care l- am mai amintit.

1.4 Caracterizarea morfologica a principalelor tipurilor de sol

Cea mai mare raspandire o are podzolul secundar,unde pe alocuri prezinta amestecul cu nisip si chiar prundis. Acest sol acopera dealurile din partea de Est a orasului. Tot in aceasta parte intalnim portiuni de cernoziom levigat, ca pe versantul de Nord-Est al muntelui si pe Dealul Vulpii. De asemeni se intalneste si sol brun de padure care are o fertilitate mai mare.

Solurile masivului Pietricica sunt rezultatul direct al factorilor pedologici si locali dintre care mantionam: roca de solidificare, relieful, conditiile climatic, apa freatica, vegetatia naturala. Data fiind variabilitatea mare a acestor conditii pedogenetice pe o arie destul de restransa ca suprafata, solurile sunt foarte diversificate. Muntele Pietricica este acoperit de un complex de soluri, fiecare din acestea fiind consecinta unuia sau altuia din factorii pedogenetici care si-au pus amprenta in mod deosebit in zona in care am actionat. Astfel trecerea de la Pietricica la Dealul Vulpii se face prin intermediul inui glacies uscat cu o vegetatie mezoxerofitica sub care a evoluat un sol eunusobazic. Muntele propriu-zis este acoperit de soluri brune acide, brun podzolice si regosoluri oligobazice. La formarea acestor tipuri de soluri au concurat substratul relative saracacios, inclinarea mare a versantilor, conditiile climatice nefavorabile, existent in panta a exceselor de umezeala, au condus procesul de pedogeneza in directia argilizarii si chiar podzolirii argiloiluviale. In partea superioara a muntilor, datorita existentei unei coverturi subtiri de material alterat, cat si datorita eroziunii circulare, liniare si defilatiei, se gasesc rogosoluri oligobazice si solul brun acid litic.

Versantul de Sud si Sud-Est , datorita pantei foarte accidentate si in care apar la zi gresii, dsodile si marne brune, nu este acoperit cu o patura de sol. Solul apare sporadic acoolo unde materialul dezgregat si aterat rezista pe panta.In aceste locuri apar litosoluri de tip sol foarte putin evoluat si cu o grosime de pana la 15 cm.

In partea de Nord a muntelui Pietricica unde apar formatiuni salifer inferioare, argiloasae s-au declansat alunecari, unele stabilizate, altele active, acoperite de un sol podzolit pseudoglazat.

1.    Soluri aluviale raspandite pe terasele inferioare ale Bistritei si Cuiejdiului, respective pe terasele de 1-2 m si 2-4 m sunt acoperite cu un sol aluvial slab erodat in care orizontul A este destul de slab conturat, sub care trece treptat la roca de solidificare.Acest tip de sol are la baza pietrisuri peste care urmeaza nispuri in proportie de pana la 80%.

Soluri brune cernoziomice corespund glaciesului din partea estica a Pietricicai, care face trecerea spre o terasa de 40m. Depozitele de solidificare sunt mai argiloase, totusi diferenta texturala este orizontul A si orizonturi subiacente,care nu sunt prea mari.

2.    Solul brun acid apare la partea superioara a muntelui Pietricica in sud-estul acestuia cat si in petece mici. Sub vegetatia ierboasa, orizontul O este indepartat prin eroziune ca si o parte din orizontul A. Culoarea orizontului AO este brun-deschisa,iar grosimea nu depaseste 15 cm. Aprovizionarea cu humus este relative mare (3-5%), dar este de proasta calitate.

3.    Roca de zi caracterizeaza versantul Sud- Vestic al muntelui. Apar la zi gresii, disodile, marne brune. Datorita inclinarii foarte mari a versantilor, procesul de solidificare este incipient si el exista, dar pe mici polite structurale.

1.5 Caracterizarea generala a florei si faunei

Din consideratiile mai sus prezentate, se poate spune ca atat plantele cat si animalele actuale isi au originea in flora si fauna neogena, care evoluand continuu si supravietuind partial selectiei atat de riguroase din timpul glaciatiunii Pleistocene (respective in ultimii 200 mii de ani) au reusit sa fixeze si sa populeze elieful acestu teritoriu:dealuri, lunci, constituind complexe natural zonale in functie de noile conditii de mediu. In existent actual a zonarii sau a etajelor de vegetatie,observam ca aceasta este bogata, variata la contactul zonei montane cu cea a dealurilor subcarpatice, mai precis, la contactul subzonelor padurilor de fag cu subzonarea padurilor de stejar.In prezent, padurea ocupa relieful mai inalt, cu versantii mai abrupt si improprii asezarilor omenesti sau pentru agricultura.

Muntele Piericica avand in buna parte sol mai mult stancos,nu poseda o vegetatie prea bogata. Se incadreaza in vegetatia de munti mijlocii, de dealuri si podis, in care intalnim dominarea rasinoaselor in amestec de arbori cu frunze cazatoare cum sunt fagul (Fagus silvatica), carpenul (carpenus batulus) si arbusti cum ar fi: maciesul (Rosa canina), cornul (Cornus mas)etc.

In acest areal in care se dezvolta si pajstea motana cu paius rosu (Festuca), in amestec cu iarba campului plus diverse ierburi montane si de deal dezvoltate pe un sol brun montan si de dealuri format in conditii de clima continental moderata, asigurand vegetatiei o umiditate suficienta.

Fiind la zona de contact cu Subcarpatii, la altitudine de cca. 350-420 m in sol brun de padure in degradare ca si dealurile din jur, cu Dealul Vulpe ca un ochi de stepa intalnim: coada soricelului, iarba campului, pelinul, traista ciobanului, urzici moarte, feriga, ciubotica cucului, urzica vie, lumanarica etc.

Fauna de azi in tara noastra nu are nici o legatura directa cu animalele care au vietuit pe la noi in timpuri geologice mai vechi, dar are legatura cu cele care traiesc in ere mai noi, in tertiar.

Pentru caracterizarea si definirea raspandirii elementelor caracteristice judetului si respectiv zonei cercetate, se impune cunosterea etajarii si raspandirii faunei corespunzator etajarii similare cu cea cunoscuta de la botanica, caci ele difera de la o zona la alta, prezentand o serie de caracteristici chiar adaptari sau particilaritati. Se intalnesc mai frecvent populatii mai mult sau mai putin numeroase, permanente sau sezoniere.

Din vertebrate inferioare, amfibieni, ce traiesc in zonele de munte umede, in jurul baltiolor formate in urma ploilor intalnim: salamandre, broasca raioasa, broasca de lac,cu o serie de adaptari, amintind aici culorile de avertizare sau unele formatiuni dormice cu o secretie externa pentru apararea lor impotriva pradatorilor. Salamandra sau buhaiul de izvoras prezinte culori de avertizare, ca semn al toxicitatii prin mucusul de pe suprafata corpului cu proprietati urticante. La broasca de lac, culoarea corpului o ajuta sa se ascunda de dusmani, confundandu-se cu mediul.

Ochiul boului(Troglothites), pitigoiul mare (Parus major), pitigoiul albastru (P. coeruleus), vrabia (Passer domesticus), sunt doar cateva aripate din cele care traiesc aici. Desigur, printre ele vom intalni atat specii sedentare sau migratoare, acestea din urma grupate in migratoare de vara sau de iarna.

Dintre migratoarele de vara caracteristice sunt: sturzul cantator (Turdus philomelos), graurul, a caror aparitie este esalonata in timp,dupa cerintele biologice ale speciei. Tipic migrator de iarna este matasarul (Bombycilla garrulous), care in diferiti ani, are o mare frecventa in tara noastra.

Printre reprezentantii mamiferelor prezentam: Lepus europaeus (lupul) mamiferul cel mai des intalnit cu toate ca frecventa lui scade datorita extinderii agriculturii si mecanizarii, veverita si altele care sunt in scadere datorita actiunii antropice de pe muntele Pietricica.



II VALEA BISTRITEI

2.1 Aspecte fizico-geografice

Din paienjenisul de rauri care brazdeaza teritoriul tarii noastre , rasfrandu- se din culmile Carpatilor, Bistrita moldoveneasca se remarca nu atat prin dimensiunile sale, cat, mai ales prin faptul ca are cel mai lung curs montan dintre toate raurile tarii noastre. In ceea ce priveste suprafata bazinului hidrografic, Bistrita ocupa locul al 10- lea ( dupa Dunare, Siret, Prut, Mures, Olt, Somes, Arges, Jiu, Ialomita),intrecand Buzaul.

Daca folosim ca termen de camparatie debitul mediu, atunci constata ca Bistrita depaseste atat Buzaul at si Ialomita. Dupa altitudinea medie a bazinului hidrografic, Bistrita se situeaza cu mult inaintea raurilor ca care am comparat-o anterior se unde se poare trage concluzia ca bazinul hidrorafic al Bistritei predomina relieful inalt, muntos. De fapt, Bistrita moldoveneasca este un rau de munte,prin excelenta.

In cazul Bistritei se poate constata o neconcordanta a datelor referitoare la obarsia sa,si aceasta din motive intemeiate. Este stiut, de pilda, ca, adesea, raurile ia nastere prin inamnuncherea unor paraiase, incat d cee mai multe ori este dificil sa stablesti care duntre acestea constituie adevarata lor obarsie.

Bazinul hidrografic al Bstritei (7042 km²) se remarca prin suprafata sa, nu numai in cadrul sstemului hidrografic al Siretului, ci si in toata partea de rasarit a tarii. El are o forma asmetrica extinzandu- se in special, pe dreapta raului principal, mai cu seama in regiunea montana, datorita faptului ca Bistrita curge mai mult prin jumatatea estica a Carparilor Orientali si ca in preajma ei se mentine Moldova care colecteaza apele de pe partea rasariteana a a acestui lant de munti.

Bazinul hidrografic al Bistritei se intinde peste mai multe unitati natural. Astfel, ce mai mare parte a sa se suprapune Carpatilor Orientali,prin care Bistrita curge pe o distanta de 216 km, de a izvor pana la Piatra Neamt. Regiunea se caracterizeaza printr-o alcatuire geologica complexa, un relief montan variat, care mbraca aspect diferite, de la masive muntoase inalte: Rodna, Calimani, Ceahlau pana la depresiuni intramontane: depresiunile Dornei, Bilbor si Borsec, un climat rece si umed, o retea hidrografica densa, o vegetatie bogata in care predomina padurile de conifere si

foioase , dar sunt prezente si pajistile alpine, precum si o gama variata de soluri, intre care raspandirea cea mai mare o au celeb rune de padore. In acest sector, valea Bistritei prezinta trasturi caracteristice unei vai montane: ingusta-in general-adanca, cu vresanti puternic inclinati si afectati de intense procese gemorfologice actuale.

In aval de Piatra Neamt, bazinul Bistritei revine in cea mai mare parte a a depresiunii subcarpatice Cracau- Bistrita, si doar in mica masura zonei montane sau Podisului Moldovei. Depresiunea Cracau-Bistrita are o constitutie geologica mai simpla, relief jos, depresionar, in care suprafetele aproape orizontale joaca un rol de seama, un climat mai alduros, dar mai putin umed, o retea hidrografica anemica; culturi agricole intinse au luat locul padurilor si pajistlor; predomina solurile de padure la care se adauga si cernoziomurile levigate.

In acest ultim sector Bistrita isi schimba complet infatisarea: valea se largeste, apart erase bine dezvoltate, versantii devin mai domoli ca si relieful, in general.

2.2 Evolutia paleontologica si alcatuirea geologica a bazinului Bistritei

Pana sa ajunga la aspectul actual, teritoriul strabatut de Bistrita a fost inundat de apele marii, cand inaltat sub forma de lanturi muntoase,care au fost tocite apoi de forta apelor si a vantului;au stat sub actiunea climatului cald tropical si subtropical sau sub suflarea inghetat a climatului glaciar si periglaciar.Pentru perioadele mai vechi putem recontitui doar faptele de ordin majorm dar aceasta nu constituie un neajuns prea mare deoareca pentru noi au mportanta, in special, fenomenele mai recente a caror amprenta a ramas inca nestearsa din peisaj.

In cuprinsul bazinului Bistritei se pot sepera doua unitati principale, a caror evolutie paleogeografica a fost diferita: unitatea de orogen carpatic si cea de paltforma. Limita dintre el ear corespunde "faliei pericarpatice" o importanta fractura a scoartei terestre c ear putea fi urmarita pe aliniamentul Halmacioara-Serbesti. Cum bazinul Bistritei se suprapune, aproape in intregime, orogenului carpatic se impune sa incercam a recostitui trecutul acestei unitati.

Cresterea populatiei urbane, dezvoltarea industriilor, crearea sistemelor de irigare a terenurilor agricole au condus la cresterea accelerata a cerintelor si consumurilor de apa, atat din surse de suprafata, cat si din surse subterane. Judetul Neamt dispune de importante resurse de apa de suprafata si subterane.
Regimul si raspandirea apelor subterane sunt determinate de conditiile structural - litologice si de etajarea principalelor conditii fizico - geografice, cele mai bogate panze freatice fiind cuprinse in complexul luncilor si teraselor raurilor Siret, Moldova, Bistrita, Cracau, Ozana.
Raul Bistrita este afluentul cu debitul cel mai insemnat al raului Siret si este amenajat din punct de vedere hidroenergetic pe intreaga lungime.
Din punct de vedere hidrogeologic bazinul hidrogeografic al Raului Bistrita are conditii variate de acumulare a apelor subterane,freatice sau de adancime, in functie de structura geologica,de conditiile de scurgere si de posibilitatile de infiltrare a apelor meteorice in subteran.
De la izvoare pana la iesirea din Piatra Neamt, cursul Bistritei se afla in zona cristalino-mezozoica si in zona flisului cu urmatoarele caracteristici generale: sectoarele constituite din sisturi cristaline sau din roci sedimentare mezozoice sau paleogene sunt lipsite de strate acvifere de adancime.

La est de zona cristalino-mezozoica se gaseste zona flisului, in care este sculptata valea Bistritei de la Cotargasi pana la Piatra Neamt. Flisul este rprezentat printr-o mare varietate de roci sedimentare :conglomerate, gresii, marne, sisturi disodilice, menilite, calcare care se prezinta in strate strans cutate, pana la sariaj. Gresiile de Tarcau constituie excelente material de constructive, iar marnele senoniene sunt utilizate la fabricarea cimentului.

La vest de zona cristalino-mezozoica apare zona vulcanica reprezentata prin muntii Oas-Gutai si Caliman-Gughiu-Harghita, alcatuiti din roci eruptive ca andezite, dacite, bazalte si agglomerate vulcanice. La inceputul cuaternalului eruptiile vulcanice au incetat aici, dar pana astazi s-a manifestat o activitate postvulanica intense pusa in evident de amanatiile de CO2, care dizolvat in ape da renumitele borvizuri. Solutiile hidrotermale circuland prin fisurile conurilor vulcanice au format filioane de minereuri de aur, argint, plumb, zinc, cupru, etc., iar din gazelle fierbinti a sublimat sulful.

Bistrita nu trece direct prin zona vulcanica dar isi extinde bazinul in aceasta zona prin intermediul unor afluienti ca Dorna, Neagra Sarului, Neagra Brosenilor si Bistricioara.

Din aval de Racova, Bistrita patrunde in unitatea de paltforma a Podisului Moldovei alcatuita din marne, nisipuri, gresii, prundisuri si calcare. Stratele de roci sunt usor inclinate spre sud-est, iar pe dreapta Bistritei sunt usor ondulate.

2.3 Clima

Suprafata mare pe cae o ocupa bazinul Bistritei si relieful sau atat de variat explica deosebirile climatic ce apar in cuprinsul acestei regiuni. In ansamblu, insa, climatul este temperat continental cu nuante diferite, in functie de altitudinea reliefului, de formele acestuia si de unele particularitati ale dinamicii atmosferei.

Treptele de relief provoaca o etajare a conditiilor clinatice, astfel incat spre culmile muntoase temperature scade. Unii versanti, cu o expozitie favorabila, pot fi mai insoriti in comparative cu altii, iar dispozitia formelor de relief poate canalize sau stavili vanturile. Existent depresiunilor intramintane si a unor vai adanci favorizeaza acumularea aerului rece ce coboara de pe culmile muntoase inalte si astfel apar inversiunile termice (temperature este mai ridicata in paturile de aer situate mai sus decat in cele de pe fundul depresiunilor).

Circulatia atmosferica, cu particularitatile locale impuse de relief, contribuie si ea la individualizarea unor diferente climatice. In regiunea extracarpatica a bazinului Bistritei caracterul continental al climei este mai accentuat, ca urmare a patrunderii nestingherite a maselor de aer continental dinspre nord-est si est, in timp ce partea vestica a bazinului se gaseste mai mult sub influienta ,aselor de aer, atlantic, mai umede si cu temperature mai moderate.

Daca tinem seama si de faptul ca invelisul vegetal si tipurile de sol, care influenteaza de asemenea clima, sunt detul de variate in bazinul Bistritei, atunci ne putem astepta ca diferentierile clmatice sa fie si mai numeroase pe acest teritoriu. La acestea mai trebuie adaugata si prezenta lacurilor mari si in primul rand a celui de la Izvorul Muntelui a carui influienta climatic poate fi sesizata cu usurinta, fie numai prin prezenta ceturilor si a norilor care acopera in fiecare dimineata lacul si culmile din jur, in timp ce in restul regiuni cerul este senin.

Intrucat numarul redus de statii meteorologice nu permite o caracterizare cantitativa amanuntita a tuturor elementelor climatic, pe subtipuri de clima, ne vom limita la evidentierea unor trasaturi generale care influienteaza complexul fizico-geografic si activitatea umana din regiunea drenata de apale Bistritei.

Temperaturea aerului variaza mult datorita in primul rand a influientei reliefului montan; ea atinge valori mai mari in sectorul extracarpatic al bazinului Bistritei decat in partea sa vestica. Temperatura medie anuala este de 9.2ºla Bacau, 8.4ºla Piatra Neamt, 8.2ºla Pangarati, 4.9º la Vatra Dornei, 2ºla Rarau si scade si mai mult in Ceahlau, in Calmani si Rodna, unde ajunge sub 0º. Temperature aerului ajunge sa scada adesea sub 0º producandu-se inghetul, care influienteaza dezvoltarea vegetatiei. Numarul zilelor de inghet este mai mic in sectorul extracarpatic, ijungand in medie la 129 zile la Piatra Neamt in timp ce pe culmule muntoase inalte ale Rodnei, Calimanilor, Ceahlaului, Giumalaului inghetul este mult mai frecvent si poate aparea chiar si in timpul verii.

Un alt element climatic de care se tine seama in caracterizarea unei regiuni il constituie precipitatiile, a caror cantitate variaza in cuprinsul bazinului Bistritei. Si aici apare in avidenta influenta altitudinii reliefului reliefului: la Piatra neamt 649 mm, la Vatra Dornei 672 mm, la Rarau 926 mm, iar in muntii Rodnei si Calimani pana la 1.200 mm.

Circulatia atmosferica din regiunea bazinului Bistritei este reprezentat printr-o circulatie generala, pe de o parte, si o circulatie locala caracterizata de vanturile de vale-munte pe de alta. Observatiile facute pe valea Bistritei, intre Piatra Neamt si Poiana Teiului, au aratat ca vanturile de vale-munte sunt foarte frecvente,si ca ele se produc pet imp senin. In asemenea conditii vantul sulfa in timpul zilei din aval sprea amonte, iar spre seara, dupa o perioasa de calm de aproximativ 2 ore, incepe sa sufle din sens invers. Pe culmile muntoase inalte predomina tot timpul anului vanturile dinspre vest si nord-vest, iar in vai aerul este canalizat pe directia acestora. In depresiunile intramontane vanturile sunt mai slabe si mai putin frecvente, datorita adapostului oferit de culmile muntoase inconjuratoare.

Pot fi conturate, prin urmare, doua sectoare,cu deferentieri climatice importante, generate in primul rand de altitudinea reliefului: sectorul extracarpatic cu un climat mai secetos, cu contraste termice mai mari, avand astfel un caracter continental mai pronuntat si sectorul montan cu clima mai racoroasa cu contraste termice mai mici, si cu precipitatii mai abundente. Aici apare clara etajarea conditiilor climaterice diferite, etajare reflectata evident de succesiunea formatiunilor vegetale diferite, precum si a diverselor tipuri de soluri.

Conditiile climatice din sectorul extracarpatic sunt favorabile agriculturii,iar cele din sectorul montan economiei foestiere,cresterii animalelor si in unele sectoare permite dezvoltarea de statiuni balneoclimaterice importante.

2.4 Vegetatia naturala si principalele tipuri de sol

Conditiile climatice specifice, alcatuirea geologica complexa si diversitatea formelor de relief se rasfrang in aspectul vegetatiei acestei regiuni.La izvorarea Bistritei si pe culmile muntoase inalte din bazinul ei este prezenta vegetatia alpina si sub alpine, care se gaseste la altitudini de peste 1.600-1.700 m. Etajul alpin propriu-zis este prezent in Muntii Rodnei, pe culmea Omul -Suhardul, in Muntii Calimani, Giumalau si Ceahlau. Datorita rigorilor climatic, aici se dezvolta, in primul rand, vegetatia ierboasa si in mica masura cea lemnoasa. Pajistile alpine din bazinul Bistritei sunt alcatuite din diferite specii de Carex, mai ales Carex curvula (rogoz), Juncus trifida (rogoz). Pajistile si turbariile alpine sunt presarate cu tufisuri marunte de plante lemnoase ca Vaccinum vitis idaea (merisor), V. myrtillus (afin), iar in Muntii Calimani si ai Rodnei se adauga si Rhododendron kotzchyi (smirdar).

Florile viu colorate ale unor plante care traiesc in acest etaj dau pajistilor alpine o frumusete aparte. Marile intinderi de smirdar inflorit te atrag in primul rand, caci coloritul florilor roz contrasteaza atat de armonios cu verdele inchis al frunzisului ca si albastrul-pal al campanulelor sau cel deosebit de viu al gentianelor. Pe stancariile calcaroase din Muntii Rodnei, Rarau si Ceahlau te intampina catifelata si gingasa floare-de-colt (Leontopodium alpinum).

Pajistile alpine ofera un teren bun pentru pasunat, dar teposica s-a extins prea mult datorita pasunatului intensive a acestor terenuri. Solurile pajistilor alpine, caracterizate printr-o grosime redusa si o mare bogatie de substante organice slab descompuse si prin fragmente grosiere de roca, sunt soluri scheletice. Ele sunt puternic podzolite. Etajul alpin este caracterizat printr-o vegetatie de pajisti secundare, care alterneazacu tufisuri de plante lemnoase. Tufisurile de plante lemnoase sunt caracteristice etajului subalpine si sunt formate din Pinus Montana, care formeaza jnepenisuri extreme de intinse in Muntii Calimani, Muntii Rodnei, Giumalau ,Pietrosu etc.

Etajul subalpine este prezent in Muntii rodnei, culmea Omul-Suhard-Ousorul, Giumalau, Rarau, pe varfurile mai inalte ale Muntilor Bistritei si in Ceahlau. Aproape peste tot s-au defrisat suprafete inseminate de jnepenisuri pentrua largi pasunile, dar exista inca mari intinderi acoperite cu asemenea tufisuri. Distrugerea lor trebuie facuta cu mult discernamant caci ele asigura o protectie eficace a solului impotriva erozunii.

Solurile caracteristice etajului subalpine sunt primare cu un orizont podzolic bine diferentiat, bogat in silice. In general, aceste soluri contin foarte mult material scheletic si sunt putin productive.

Etajul padurilor de molid se intinde in bazinul Bistritei sub 1600-1700 m altitudine, coborand pana la 800-1000 m. La punctul de izvorarea a Bistritei padurea de molid urca pana aproape de 1600 m. Spre partea superioara a acestui etaj padurea se rareste, arborii devin tot mai piperniciti si adesea, sub influienta vantului, prezinta o coroana asimetrica, coroana in drapel.

Padurile de rasinoase au fost exploatate puternic in bazinul Bistritei, datorita posibilitatii de transport lesnicios prin plutarit si datorita valorii economice mari a acestoe esente. De aceea, pe intinderi inseminate au fost inlocuite cu pajisti secundare, care servesc drept fanete si pasuni. Solurile caacteristice acstor paduri sunt celeb rune montane,acide de padure aflate in diverse stadia de podzolire.

Subetajul padurilor amestecate de fag cu rasinoase ocupa intinderi mari in bazinul mijlociu al Bistritei intre altitudinile de 600-700 m si 800-1000 m. Solurile care caracterizeaza aceasta zona sunt celeb rune montane de padure sib rune acide montane de padure, mai mult sau mai putin,podzolite.

Un loc aparte il ocupa vegetatia vegetatia iubitoare de apa ce se dezvolta de-a lungul raurilor fiind reprezentata de Piciorul cocosului (Ranunculus palustris), alunul, salcia, plopul etc. In vegetatia din valea si bazinul Bistritei exiate mule elemente valoroase prin raritatea lor sau prin importanta stiintifica ce o au. De aceea, unele specii sunt protejate prin lege si exploatarea lor este oprita. Asa este cazul cu zada, tisa, florea-de-colt, papucul doamnei, sangele-voinicului etc.

Rezervatile naturale ca cele din Cheile Bicazului, Ceahlau, Borsec, reprezinta grija anifestata pentru ocrotirea naturii.

2.5 Aspecte generale ale faunei

Varietatea mare a conditiilor fizico-geografice din bazinul Bistritei se reflecta si in cadrul lumii animale. O serie de elemente faunistice, din cele mai diferite clase, familii sau genuri, se gasesc peste tot in bazinul Bistritei, iar altele apar numai in anumite locuri,acelea care ofera conditii de trai specific. In general, se constata o grupare a animalelor in functie de tipul vegetatiei si implicit, de conditiile climatic.

Fauna padurilor este mult mai variata si mai bogata. Desi nu mai intalnesti zimbrii si bourii, care alta data erau faima padurilor Moldovei, in bazinul Bistritei se gasec din belsug animale mari. Ursul brun mai hoinareste prin desisurile din padure si prin poienile din Muntii Rodnei, Calimani, Giumalu, Muntii Bistritei, Tarcaului si Ceahlau.

In padurile de fag din gaznul inferioreste, deasemenea raspandit capriorul, cae este mi mic dar a fel de delicat ca si cerbul. Jirul padurilor de fag, atrage o multime de mistreti, ei fiind intalniti insa si in padurile de conifer,uneori urcand chiar pana in preajma pajistilor alpine. Rasul si jderul sunt cele mai crude carnivore care traiesc mai mult in padurile de conifere, unde ataca cu success caprioarele sau chiar cocosii de munte. Lupul si vulpea dau si aici tarcoale animalelor domestice, provocand pagube si speciilor care intereseaza vanatul.

Si lumea pasarilor este la fel de bogata si variata in padurile din bazinul Bistritei. Cocosul de munte , cocosul de mesteacan s iesnuca se gasesc doar in padurile de conifere, mai ales in partea lor superioara. Apar apoi in numar mare forfecuta, gaita, diferite specii de pitigoi, etc. Nu lipsesc nici pasarile rapitoare ca vulturul plesuv (Gyps fluvus), pajura (Aquila chrysaetus), ciuful de padureetc. In paduri se gasesc si reptile, ca vipera, sarpele de padure, precum si amfibieni ca triton,salamandre, brotacei.

Funa acvatica din bazinul Bistritei este deosebit de importanta. Raul Bistrita prezinta 3 sectoare piscicole: sectorul pastravului, care se intinde de la izvoare pana mai jos de Carlibaba; sectorul lipanului, are se intinde pana la intrarea in Lacul Izvorul Muntelui si sectorul scobarului in avale de acest lac. Aceeasi fauna este caracteristica si pentru principlii afluienti ai Bistritei, dar pe ei mai urca si mreana. In sectorul lipanului, se mai gaseste si lostrita specie rara, ocrotita de lege, mreana vanata, boisteanul etc.

III. MASIVUL CEAHLAU

3.1  Aspecte fizico-geografice

Ceahlaul este cuprins in grupa Carpatilor Moldovei si reprezinta masivul cel mai inalt (Vf.Toaca,1 904 m). Ocupand partea lor central, Ceahlaul a devenit central turismului moldovenesc, in jurul sau intalnindu-se cele mai importante drumuri transcarpatice; unele urmeaza valea Bistritei, altele valea Bistriciorei,vin de la Borsec-Toplita, strabat pitorestile Chei ale Bicazului si Valea Bicazului. Toata zona Ceahlaului este considerate o zona turistica datorita existentei unor zone si localitati cu mare insemnatate pentru turism ca pitorescul lac de acumulare de la Bicaz si lacul de baraj natural de la poalele Suhardului (Lacul Rosu), Cheile Bicazului, Borsc, Vatra Dornei, si din acest motiv poate fi cu usurinta considerate una din zonele cele mai avantajate din punct de vedere touristic de catre pozitia geografica favorabila.

Culmea Ceahlaului o formeaza propriu-zis un platou valurit (1 700- 1 800 m) care se desfasoara de la nord la sud pe o lungime de aproximativ 7 km latimea acestui platou variaza intre 1-3 km,mai imgusta fiind portiunea dintre Vf. Toaca si Vf. Lespezi (1 802 m). Eroziunea regresiva care se produce intre bazinul Paraului Izvorul Alb de pe versantul de est al muntelui si bazinul Paraului Rupturi, care isi are izvorarea de pe versantul de vest. La sud de Vf. Toaca, se intind pasuni alpine, care ajung pana la Ocolasul Mare. Profilul longitudinal al acestui platou indica suprafata accidentata cu abrupturi pre sud, treapta dintre Ocolasul Mare si Ocolasul Mic si inclinarea domoala catre nord. Din marginea platoului se desprind din loc in loc si cateva ramificatii mai joase ca altitudine, dar strans legate de culme cea mai inalta a muntelui. Intre acesta ramificatii se impugn: Piatra Ciobanului, Detunata, Piciorul Schiop, Piatra Lata din Ghedeon etc.

Dintre Ocolasul Mare si Ocolasul Mic coboara catre est Piciorul Scurt, intre Paraul Izvorul Muntelui si Paraul Maicilor, cu locul de izvorare in pitorescul Jgheab al Armenilor. De sub Ocolasul Mare porneste tot catrea est Piciorul Maicilor continuata cu Piciorul Popii; aceasta culme separa Valea Izvorul Muntelui de Valea Paraului Furciturii.

Aici se incheie scurta prezentare a muntelui prin prezentarea principalelor atractii turistice ce s-au facut cunoscute prin spectaculozitatea lor.

3.2 Alcatuirea geologica

Rocile ce alcatuiesc Muntele Ceahlau sunt variate, dar toate se cuprind in aceeasi categorie mare de roci sedimentare, iar printre ale predomina rocile sedimentare detritice, adica nascute prin depunerea unui material are e fost ros din alte roci preexistente. Rocile detritice sunt alcatuite din marne, argile, gresii, conglomerate.

Rocile detritice, cu nomeroase variatiide aspect, au o mare raspandire nu numai in Ceahlau, ci si in toti Carpatii Rasariteni si mai nou numele acestei zone a fost inlocuit cu cel de fils. Ceahlaul este situat in jumatatea vestica sau interna a flisului din bazinul Raului Bistrita. In partea mai joasa a masivului, care poate fi observata catre fundul vailor Schitul, Izvorul Alb, Izvorul Muntelui, Neagra, predomina marnele de culoare cenusie, cu intercalatii de gresii fine de aceeasi culoare

In partea mijlocie a masivului, pe care o poti observa mai bine pe interfluviile vailor deschise spre Bistrita, predomina gresiile cu bobul mare si cu muscovite. In partea mai inalta a Ceahlaului, care incepe cam de la 1400 m, predomina conglomeratele care, pe alocuri, au bobul mic, iar in alte locuri,mare sau foarte mare, formand bancuri de mai multi metri si avand rare intercalatii grezoase. Conglomeratul constituie peretii abrupti care incojura spre est si sud cele doua trepte ale masivului denumite Ocolasul Mare si Ocolasul Mic.

Dispozitia in etaje, adica marne cu gresii, gresii si apoi caonglomerate, este caracteristicanu numai Masivului Ceahlau, ci si altor ,masive din zona interna a flisului vecine Ceahlaului: Haghiesul si Stanisoara la sud si nord de Valea Bistritei, Ciucasul-Zaganul la sud-est de Valea Buzaului. Pentru toate aceste massive prezenta conglomeratelor constituie nota caracteristica. Datorita conglomeratelor relieful devine mai impunator, trecand peste inaltimile din jur.

Prezenta conglomeratelor ne da posibilitatea sa separam zona geologica a Ceahlaului de cele situate la este si la vest. Astfel, la est de linia ce trece in directia nord-sud, prin Curmatura Lutul Rosu, predomina marne cenusii si gresii, iar pe o fasie ingusta, situate chiar pe curmatura, apar marne si argile rosii, de unde vine si denumirea "Lutul Rosu".

In partea opusa, la vest, predomina gresiile calcaroase, marnele si marno- calcarele. Aceste din urma constituie materie prima pentru ciment si sunt exploatate in acest scop de unele fabrici de ciment din zona. Spre rasarit, flisul intern este marginit de o fasie ingusta, orientate de la nord la sud, in care apar argile sistoase negre, gresii tari negre si mai rar, argile rosii si verzi.

Aceste sunt in general, tipurile de roc ice iau parte la alcatuire asivului Ceahlau, ca si a regiunilor vecine. Astfel plecand prin Valea Izvorul Muntelui, aproximativ 7 km se trece prin zona cu gresii, apoi 100-200 mprin sisturi negre si argile rosii; urmaeza 3-4 km de argile si gresii cenusii pana la rosii. La cota 1400 se gasesc conglomerate, la inceput cu rare stanci de calcar alb, printer care Piatra cu Apa, si dupa aceea numai conglomerate pana la varfil cel mai inalt, Toaca (1904m ).

In natura, material sub formele ei de prezentare este in continua schimbare, dar legile fundamentale ale acestor schimbari raman aceleasi, ducand la efecte asemanatoare. Aceasta contatare ne permite sa spunem ca in urma atacului continuu al agentilor modificatori externi, cantitati noi de materiale se vor dezagrega si vor fi transportate pe locuri mai joase.

Procesul de eroziune va cuprinde intregul lant de munti, care nu va fi mereu tanar, ci se va apropia lent de forma unei camoii (peneplena). Aceasta prefacere se va intinde insa pe o perioada foarte mare de timp, ce va putea fi observata prin aparitia unui nou tip de relief.

Atata timp cat rocile si solul se afla sub actiunea directa a precipitatiilor si a schimbarilor bruste de clima procesul de eroziune se poate intensifica astfel marinduse gradul de transformare a reliefului si implicit a vegetatiei si faunei.

3.3. Clima




Ceahlaul, prin suprafata mare pe care o ocupa, prin altitudinea si izolarea sa in mijlocul regiunii muntoase moldovenesti, precum si sistemul de vai ce-l inconjura sau patrund adanc in inima lui, are o clima deosebita de calima regiunilor vecine. Directia vailor, orientarea versantilor, inclinarea acestora si diferentele de inaltime contribuie chiar la crearea unor micoclimate care favorizeaza o flora de o anumita provenienta.

Temperatura medie anuala a Ceahlaului este de 7º, o temperatura mult mai ridicata decat a Bucegilor, situati mai la sud, dar mai inalti si mai ridicata decat a Raraului, situate mai la nord, insa mai scund (1 653 m). Numai in Valea Bistritei si la Piatra Neamt temperature medie anuala este de 8º1'. Faptul este explicabil, deoarece izoterma anuala de 8º trece pe la vest de Piatra Neamt, indepartandu-se spre nord, pe la poalele Ceahlaului.

Iernile sunt mai reci, dar mai scurte, in schimb vara soarele este mai puternic pe Ceahlau decat in Bucegi sau pe Rarau. Intre primavera si toamna, diferenta dintre temperaturile medii sezoniere este aproape imperceptibila.

Masivul Ceahlau este strabatut de curenti ce vin din diferite directii, astfel sunt foarte putine zile din an cand pe platou domneste calmul. Iarna predomina un curent continental dinspre nord si nord-vest, pe cand vara curentul cae vine dinspre Atlantic formeaza vantrile de vest si nord-vest. Crivatul sufla in sectorul de nord-est al Ceahlaului ca un vant local, avamd o intensitate mai mare iarna. Daca vara el sulfa ca un vant secetos, iarna mai ales in cursul lunii ianuarie, bate ca un vant rece care "crapa pietrele".

Zilele cu adevarat senine sunt putine pe Ceahlau, in medie cam 67 de zile intr-un an. Cele mai numeroase apartin lunilor august-septembrie. Ploile sunt in general reduse pe Ceahlau, cantitatea lor medie anuala fiind in jurul a 700 mm. Pe Ceahlau cad mai putine ploi si acest lucru se datoreaza asezarii masivului in calea vantului secetos de est. Cele mai putine ploi cad in lunile august si septembrie. Sunt ploioase lunile mai, iunie si iulie. Primavera si toamna cad 2/3 din precipitatiile atmosferice ce revin Ceahlaului intr-un an de zile. Sezonul turistic de vara poate fi continuat pana vara tarziu.

Iarna, grosimea mijlocie a stratului de zapada pe platou este de 55,7 cm, dar vantul o spulbera si o repartizeaza inegal. Uneori in lunile de vara, peste zona alpine, de altfel destul de redusa, cade lapovita, care se topeste foarte repede. Au fost ani cand la mijlocul lunii august a cazut zapada si grindina.

Pana la 200m altitudine, socotind de la baza muntelui, temperatura scade cu 1º,iar de la 400m cu inca 1,5º, devenind mai constanta cu fiecare suta de metri. In Ceahlau, diferenta de altitudine dintre baza masivului si zona alpina este de aproximativ 1 200 m, de unde rezulta ca sus pe platou, la cabana Dochia, temperatura este cu 9º mai scazuta decat in vale, la baza masivului.

Uneori, in miezul verii, mai ales seara, temperature scade in vale pana la 8º. Atunci, pe langa Toaca si Panaghia,la cabana Dochia ea scade pana la -1º, cand apa ar putea sa ingheta favorizand formarea lapovitei.

Cu aceste cunostinte, legate de mersul vremii, e mai usor sa eviti fenomenele meteorologice neprielnice, alegand timpul cel mai favorabil si luna cu fenomenele cele mai potrivite. La noi in tara turismul a folosit si foloseste din ce in ce mai mult indicatiile unor buletine meteorologice special intocmite, ale caror previziuni au inlaturat multe neplaceri si accidente. Cei aflati la cabana "7 noiembrie", inainte de a proni la drum spe culmea muntelui pot cere relatii la statia meteo de pe Vf. Toaca.

Sumarele insemnari din acest subcapitol au rolul de a caracteriza in linii mari clmatul capricios al Ceahlaului, dupa datele obtinute prin observatiile statiunilor meteorologice din jurul muntelui.

3.4 Vegetatia si fauna

Vegetatia. Flora Ceahlaului, deosebit de bogata, este strans legata de inaltimea muntelui, de formele de relief, de clima si de sol. Pana in present, ca rezultat al cercetarilor stiintifice sunt cunoscute peste 800 de specii, ceea ce reprezinta un sfert sin flora tarii si inca nu s-a incheiat acest inventar.

Padurile, incepand din Vale Bistritei, Valea Bistricioarei si Valea Bicazului urca pana aproape de culme. Mai intai padurea de foioase in care predomina fagul, tufanii etc. reprezinta una din frumusetile Ceahlaului.

In flora fagetelor decorul este completat de plate lemnoase sau ierboase, dinrte care nu lipsesc socul-de-munte, trandafirul-de-munte, rasfugul, papucul-doamnei etc. Dintre ierbacee poti intalni mai des ciubotica-cucului, clopoteii, piperul-lupului si altele amestecate printer pasuni si fanete.

La altitudinea de 1 700 m se observa culoarea verde a padurilor de brad amestecat cu molid, iar mai sus pe pante numai paduri de molid. In aceasta zona se gasesc arborete formate din zada (Larix decidua), adunata pe suprefete de cateva hectare in Polita cu Crini sau pe versantul de sub Piatra cu Apa, spre Izvorul Muntelui.

Pe culmea Ceahlaului, in zona cu vegetatie alpina, acolo unde peisajul este imbogatit de nenumarate fenomene, apare o vegetatie caracteristica de jnepenisuri si ienuperi, cu afini si merisori. Trecerea de la padurile de conifer in zona pasunilor alpine se face obseravat doar prin aparitia in numar mare e ienuperilor. Pe platoul Ceahlauilui intlnesti gentiana de primavera pana in august, iar in unele zone mai ferrite de intemperiile vremii chiar pana in luna noiembrie.

Odata cu gentiana intalnesti prin fanete si pasuni ciubotica-cucului, bogata in flori de aceasta data de un galben-viu. Pana la 1 00-1 200 m se mai gaseste si varietatea Cortusa mathioli, cu flori ceva mai mari si de un rosu purpuriu, careia i se mai spune "ciubotica-ursului". Aceasta floare creste pe intregul etaj subalpin.

In zona subalpina sunt multi arbusti care cresc in raristi, poieni sau amestecati cu coniferele. In afara de tulichina, care infloreste odata cu topirea zapezii, e demn de remarcat socul-de-munte (Sambacus racemonsa), plin de flori rosii, pomusoara (Rigres rubrus)etc. cel mai frumos arbust esta curpenul-de-munte, cu flori mari albastre, nelipsit indeosebi din jurul Cascadei Duruitorea si in zona foarte umeda si umbroasa din Fundul Ghedeonului.

Plantele care imbogatesc padurile si poienile, stancile si pasunile sunt amestecate. Unele coboara din regiunea alpine, altele se ridica din cea Montana. Astfel. Mai sus de 1 300 m gasim pe toate stancile si jgheaburile diferite specii de campanule, o planta care are in loc de Frunze niste solzi galbui. De altfel culmea principala a muntelui cuprinde ca intr-un muzeu cele mai representative flori din zona alpina. Nu lipsesc garofitele-de-munte, orhideele, ochiul-boului-de-munte,si bineinteles este nelipsita floarea florilor de munte floarea-de-colt.

De la 1500 m intalnesti in lunile iulie-august, pe toate platourile cele mai frumoase exemplare de flore-de-colt care creste din abundenta pe Ceahlau fiind cea mai reprezentativa floare de munte. Prin alcatuirea ei floarea-de-colt reprezinta un minunat examplu de adaptare la conditiile fizico-geografice locale.

Cercetatorii si oamenii muntelui afirma ca flora Ceahlaului este mult mai bogata si mai intaresanta decat a muntilor din jur. In Ceahlau se gasec amestecuri de specii din Carpatii Nordici si Carpatii Sudici. Totusi lipseste cu desavarsire din flora muntelui una din cele mai frumoase flori alpine : bujorul-de-munte,rododendronul sau smirdarul. In schimb flora Ceahlaului exceleaza prin frumusetea exemplarelor de gentiene, campanule, saxifraga, orhidee de diverse specii si indeosebi floarea-de-colt.

Fauna. Legate si ele de clima si de vegetatie, vietuitoarele, o alta podoaba a muntelui, isi cauta loc pe Ceahlau in colturile linistite si neumblate, prin luminisurile poienilor sau intre haurile adanci. In drumurile de munte intalnesti adesea salbaticiunile de pe culmi care coboara pana in regiunile mai joase sau pe cele care isi au locul in regiunea delurilor, urcand la munte. Printre acesti "turisti" care circula pe Ceahlau se numara cerbul, caprioara, mistretul, lupul, iepurele, vulpea, viezurele, pisica salbatica, jderul si altele.

Vegetatia variata a muntelui, masivitatea stancilor si adancul haurilor intunecate de sub streasina culmilor lui hraneste si adaposteste aceasta fauna deosebit de bogata. Printer pasarile cunoscute de toti gasim gaita-de-munte, forfecuta, macleanul si altele. Nu lipseste nici cocosul-de munte atat de cautata de vanatori. Acesta isi duce viata desupa padurilor de rasinoase, la marginea golurilor de munte, cautand cele mai singuratice locuri.

Printre pasarile cantatoare care dau farmec padurilor intalnim destul de des mierla, sturzul, cucul, privighetoarea, fi dintre ele usor de recunoscut dupa penaj,dar mai ales dupa cantec.

Cerbul traieste in deplina libertate. Rarit din Ceahlau, mai poate fi totusi intalnit pe versantele dinspre Izvorul alb, sub Ocolasul Mic precum si spre Batca Neagra si pe Obcina Lacurilor. Vanatorea de cerbi este permisa numai cu autorizatia Ministerului Economiei Forestiere. Impuscarea ciutei este oprita tot anul.

Nu lipseste din fauna Ceahlaului nici caprioara, care odata cu formarea lacului de acumulare, localnicii o vad trecand inot apa spre desisurile care acopera malul opus. In Masivul Ceahlau, cam prin aceleasi zone poate fi gasit si ursul carpatin , brun care este cel mai de temut vanat atunci cant este enercat sau ranit. Ursul ramane animalul cel mai puternic din Ceahlau, cu blana de culoare diferita, dupa individ, anotimp si varsta. Ursoaica naste prma data la patru ani, in ianuarie sau februarie, unul sau doi pui pe care ii ocroteste 14 luni. Vanatoarea ursoaieci cu pui este interzisa.

Mistretul, stramosul porcului domastic,este si el un locuitor al padurilor umede si al poienilor prin care fac intinse araturi cu coltii lui mari. Este mai des intalnit de-a lungul paraielor, pe la Batca Neagra, Poiana Maicilor, pe Izvorul Alb.

Rasul,animal de prada, tigrul tarilor cu clima temperata, isi duce viata izolat, pe varfuri cat mai inalte, agatat de crengile copacilor. Poseada o vedere de vulture, ataca are atacul asemanator tigrului, iar cand ataca are preferinte pentru caprioare si ciute.este usor de recunosut datorita ciucurilor de blana din varful urechilor. Desi este greu de vanat el se rareste odata cu timpul de pe tinutul Ceahlaului.

Un aminal temut atat de om cat si de unele anumale este lupul. Lupul il ataca pe om numai atunci cand este in haita, cand este singur ataca numai atunci cand este turbat sau iarna cand hrana este greu de gasit,si coboara la poalele muntelui in cautare se hrana prin gospodariile oamenilor.In Ceahlau lupii sunt foarte numerosi, iar vara ataca stanele si sfrsie cainii rataciti prin padure.acest animal poate fi vanat in orice loc si in orice anotimp.

Jderul este cel mai mare membru al familiei nevastuicilor, jderul se aseamana mai mult cu un urs mic. Blana sa este lunga si de culoare maro inchis, cu o dunga mai deschisa la culoare de-a lungul soldurilor. Nu hiberneaza si este un animal activ atat ziua cat si noaptea.. Se reproduce o data pe an, dand nastere la 2-3 pui neajutorati, dar acoperiti cu blana, la sfarsitul iernii sau primavara. Exemplare rare se mai gasesc pe valea Piaraului Chiliei, pe sub Batca Neagra etc.

Vulpea o intalnesti vara ratacind pe platourile Ocolasului Mare sau ale Ocolasiui Mic; dar de cele mai multe ori, ca si lupul, da tarcoale satelor de la poalele muntilor. Vulpea poate sa vaneze imitand diverse sunte scoase de animale; la randul ei, vulpea este vanata tot timpul anului.

Vipera comuna atat de periculoasa pentru turisti o intalnesti numai in Piatra Sura. Se recunoaste usor dupa forma capului care este lat, iar intre ochi apare punctata cu negru litera V. vipera, in general nu atinge dimensiuni mari, cel mult 40-50 cm.

In apele paraielor limpezi si reci din Ceahlau vei gasi si mai mult apreciatii pastrvi. Timpul cel mai favorabil pentru pescuitul pastravilor incepe la mijlocul lunii mai, odata cu primele zile calde de la munte. Luna n care pescuitul este intensive este luna iunie cand pastravii deja sunt grasi si lenesi, deci mai usor de prins.

IV. ANIMALE SALBATICE SI PLANTE PE CALE DE DISPARITIE

4.1. Clasificarea animalelor si plantelor pe cale de disparitie

Monumente ale naturii sunt declarate specii de animale sau plante care se afla in pericol de disparitie (capra neagra, ursul, rasul, lostrita,cocosul de munte, floarea de colt, sangele voinicului,campanula etc. sau arbori de varste considerabile).

Capra neagra traieste in stancariile inaccesibile omului situate desupra limitei superioare a padurilor. Este considerat un animal atatast fata de locul de trai si extreme de putin pretentios la mancare.

Capra neagra este cel mai vechi mamifer din Romania: ea traia in perioadele glaciare cuaternare, alaturi de mamut. A supravietuit inaclzirii climatului retragandu-se in zonele montane inalte, ce constituie si habitatul ei actual: golul alpin si padurile adiacente.

Caracteristica este coama cu par lung si inchis la culoare ce pleaca de la ceafa si se continua pe sira spinarii, pana la coada. Longevitatea se apreciaza la 18-28 ani, desi in urma cercetarilor p diferite exemplare nu s-au stabilit varste mai mari de 14-15 ani. Aceasta traieste in ciopoare de 3-30 indivizi si chiar mai multi. Numai cu putin inaintea fatarii caprele se izoleaza, ca apoi sa revina, dupa maxim 2 luni, la ciopor.Conducerea cioporului de capre este intotdeauna asigurata de catre o capra cu ied, batrana si cu multa experienta.

Legislatia romaneasca este foarte stricta in acest sens,capra neagra fiind declarata specie ocrotita si protejata prin lege. Cu toate acestea, in lipsa personalului autorizat capabil sa monitorizeze situatia caprelor negre in cei 7 masivi muntosi (exceptie face Parcul National Retezat), efectivele de capra neagra se afla in continua scadere, punand in pericol existenta in libertate a acestei specii.

Ursul este cel mai mare carnivor din tara noastra si aproape stapan autoritar al padurilor de munte. El prefera padurile intinse, greu accesibile, cu copaci doborati sau stanci. La noi este raspandit in lantul carpatic si apoi pana sus, in nordul continentului european, cunoscut in Asia pana la nord de Himalaia. Masurat, un urs puternic poate atinge in lungime 2,50 metri cu inaltimea la greaban care sa depaseasca 1,30 metri, iar greutatea sa treaca si de 400 de kilograme. Cu varsta poate atinge sau chiar depasi 30 de ani.

Greutatea ursului brun variaza in functie de timp si anotimp, toamna inainte de intra in barlog avand cea mai mare greutate datorita meselor imbelsugate din timpul verii. Parul lui poate avea culoarea cafenie pana la negru, mai bogat fiind cel de iarna, ce poate atinge la greaban si peste 10 centimetri lungime. Vara parul este mai saracut ca lungime si desime.

Dupa felul hranei sale, ursul este un animal omnivor. Este un mare amator de jir sau ghinda, pentru care face uneori deplasari destul de lungi. Mananca cu placere ciupercile, perele, merele padurete, fara a mai vorbi de pagubele pe care le face in livezile cu arbori fructiferi, spre marea spaima a localnicilor. Coacazele, murele, zmeura sunt pentru el un fel de delicatesa, dupa cum consuma cu placere porumbul si ovazul in lapte. Sa nu uitam cum fura din stupina de unde iese cu ochii umflati de intepaturi, dar multumit de dulceata mierii. Ursul mai mananca si furnici, dar si resturile de cadavre sau soareci. El ajunge uneori prin stani, cazandu-le in prada oi, cai, magari si alte vietuitoare din preajma ciobanilor.

Rasul este un animal puternic si rezistent, de o agilitate si agerime uluitoare. Are pana la 1,5 m lungime, cu o coada de 15-25 cm. Elementele caracteristice sunt favoritii pe maxilarele superioare, varful cozii negru, iar in varful urechilor (care au 4-5 cm) are smocuri de peri negri.

Blana este tipica felinelor mari, fiind compusa din spic si puf si avand o culoare galbuie-roscata pe laturi si spate, cu pete negre, si alb-galbuie in partea ventrala. Greutatile maxime raportate sunt diferite, variind intre 50 si 58 kg. Poate trai circa 20 de ani. Membrele sunt lungi si groase. Are gheare retractile, foarte ascutite, lungi de aproximativ 4 cm.

Este un animal carnivor si iubitor de sange, consumand la animalele vanate in primul rand organele cu masa sanguina semnificativa (inima, ficat, plamani). Extrem de agil, se deplaseaza neauzit, fiind extrem de greu de observat de necunoscatori. Vaneaza mai ales in amurg, fiind avantajat atat de blana sa care ii confera un excelent camuflaj, cat si de simturile sale deosebite.

Un lucru putin cunoscut este faptul ca rasul poate fi domesticit. In asemenea cazuri el manifesta o fidelitate de caine fata de cel ce l-a crescut, chiar daca i se lasa multa libertate.

Alta caracteristica ciudata a rasului este ura sa fata de pisica salbatica pe care o vaneaza cu inversunare, pana la exterminare. Ca urmare, arealele celor doua animale nu se pot suprapune decat partial si temporal.

Felina puternica si singuratica,rasul are nevoie de un areal foarte mare (2400 - 2500 de hectare), de circa 10 ori mai mult decat un urs brun. Acest lucru se datoreaza si faptului ca, spre deosebire de urs, care este omnivor, rasul are o alimentatie aproape exclusiv carnivora. Lostrita (Hucho Hucho) Desi pana in urma cu cativa ani era un peste foarte raspandit in apele de munte si colinare, pescuitul abuziv si poluarea au dus aceasta specie in pragul disparitiei.
Antipa a semnalat prezenta lostritei pe cursul superior al Dunarii de la noi din tara (zona Valea Cernei) si chiar pana in Balta Brailei.
Este cel mai mare salmonid din apele noastre, ajungand la dimensiuni impresionante, astfel au fost semnalate exemplare de peste 30 de kg la noi in tara si de 52 kg in Croatia. Corpul este cilindric, gura mare, armata cu dinti puternici.
In general culoarea este argintie, cu spinarea mai inchisa, maro- aramie, roscata pe laturi. Burta variaza de la alb laptos la galben.
Pe rauri prefera jonele mai josase, chiar sub zona lipanului, intrand pana in zona mrenei. Prefera zonele cu curent puternic, ascunzandu-se sub cascade, buturugi, pietroaie etc. In general traieste in perechi.
Prefera sa vaneze pe inserat si noaptea, nici un animal viu care ii poate incapea in gura nu are scapare, este un adevarat pradator, insecte, pesti, broaste, salamandre, soareci, pasari mici de apa toate sunt atacate cu furie de lostrita.
Dupa varsta de 4 ani, prin aprilie-mai, lostritele se aduna in perechi si urca in susul apei. Pot sari peste obstacele de peste 1 m inaltime in dorinta lor de a ajunge in ape mai sigure pentru depunerea icrelor.
Intr-o groapa sapata cu coada in prundis, femela depune cca 2000 de icre / kg corp. Depunerea dureaza uneori si 2-3 zile, timp in care perechea nu se hraneste si isi apara cu indarjire cuibul. Cuibul este pazit in continuare cu stajnicie de pereche pana ies puii si incep sa se hraneasca.
Numarul lostritelor in Romania a scazut considerabil, iar arealul de viata este tot mai mic in fiecare an. Daca nu se vor lua masuri speciale de protejare a acestei specii este foarte posibil ca numai in cativa ani lostrita sa fie pusa in galeria vietuitoarelor disparute din Romania, alaturi de multe altele.

Cocosul de munte( Tetrao urogallus L.) are culoarea generala inchisa si pare negru privit de la distanta . De jur imprejurul ochilor are pielea de culoare rosu aprins . Ciocul care devine din ce in ce mai puternic odata cu varsta , este , in acelasi timp tot mai incovoiat si asemanator cu al pasarilor de prada . Coada desfacuta are forma de evantai si este compusa din 16-18 pene mari , dublate pe dedesubt . Femela este de culoare ruginie , impestritata cu pete negre . Fata de cocos care are in jur de 3,5 - 5 kg aceasta are dimensiuni mai mici , cintarind in jur de 1,8-2,5 kg .
    Sunetele emise de cocosul de munte pot fi auzite in perioada imperecherii . Cantecul este structurat pe 3 'strofe' : tocat , tocilat si ciripit . Simturile cele mai dezvoltate sunt vazul si auzul . Categoria de varsta a cocosului de munte viu se apreciaza doar dupa modul de deschidere a eventaiului cozii, dupa lungimea cozii proportional cu corpul si dupa modul in care 'canta' .
    Cocosul de munte prefera padurile de rasinoase pure si limita de jos a golului alpin , dar este intilnit si la limita superioara a padurilor de amestec din tot lantul muntos . Fauna neverterbrata din aceste paduri, mai ales in zonele cu turbarii , completeaza hrana vegetala a cocosului de munte, oferind, in zonele neumblate de om, toate conditiile de existenta necesare speciei .
    Are numerosi dusmani naturali, din randul mamiferelor si al pasarilor rapitoare , de la jder pina la ras si lup, iar de la acvilele mici pina la cele de stanca . Nici buha nu este inofensiva pentru pui . Cel mai mult insa este afectat de prezenta omului ( defrisari , pasunat , etc )

Cand se vorbeste de floarea de colt toata lumea se gandeste la ceva rar, lucru care este cat se poate de adevarat. Intalnindu-se din ce in ce mai rar, Floarea de colt - Leontopodium alpinum a fost declarata monument al naturii si se afla sub ocrotirea legii inca din 1933. Este o planta perena, cu o tulpina dreapta, ce poate ajunge pana la 50 - 80 cm, fara ramificatii. In pamant un rizom cilindric, acoperit cu resturi de frunze negre-brune, iar la suprafata pamantului formeaza o rozeta de frunze, din mijlocul carora se ridica o tulpina scurta de 5 - 20 cm, uneori de 30 cm, ce poarta o inflorescenta numita calatidiu, de forma unui disc, in care sunt grupate, in mod normal, florile. Floarea de colt - Leontopodium alpinum creste pe stanci calcaroase in regiuni alpine si foarte rar in regiunile subalpine.Mai este cunoscuta si sub numele de floarea reginei, albumeala, flocosele, albumita, flocosica. Florescenta este imbracata cu frunze paroase, unele mai mari, altele mai mici si care iau forma unei stelute.

Aceasta este formata din pana la 10 inflorescente cu numeroase si minuscule flori, incadrate de 5 - 15 bactee albe, dipuse radiar, ce dau intregului ansamblu infatisarea unei flori. Planta este acoperita cu peri catifelati, argintii, care ii confera o nota aparte; poate fi vazuta inflorita in lunile iulie-august.
La noi in tara, Floarea de colt - Leontopodium alpinum poate fi intalnita in Muntii Maramuresului, Vrancei, Bucegi, Fagarasului, Capatanii, Tarcu, Retezat, Bihorului, Cozia, Ceahlau, Godeanu.

V. METODE DE PREVENIRE A DISTRUGERII HABITATELOR NATURALE SI A DISPARITIEI ANIMALELOR SALBATICE

Pana nu demult resursele regenerabile ale Terrei erau suficiente pentru nevoile omenirii. In prezent, ca urmare a exploziei demografice si a dezvoltarii fara precedent a tuturor ramurilor de activitate, necesarul de materie prima si energie pentru productia de bunuri a crescut mult, iar exploatarea masiva a resurselor pamantului releva, tot mai evident, un dezechilibru ecologic.

Mediul inconjurator reprezinta un element esential al existentei umane si reprezinta rezultatul interferentelor unor elemente precum - sol, aer, apa, clima, biosfera - cu elemente create prin activitatea umana. Toate acestea interactioneaza si influenteaza conditiile si posibilitatile de dezvoltare viitoare a societatii.

Datorita lipsei unui sistem de monitorizare permanenta a diversitatii floristice si a faunei multe din speciile valoroase ale tarii noastre sunt pe cale de dispritie, de cele mai multe ori fara posibilitatea de refacere a ecositemului Prin dezvoltarea activitatii umane sunt afectate toate componentele mediului in proportii diferite. Dintre aceste elemente cele mai importante sunt: peisajele, solul, apa, flora, fauna, monumentele, parcurile si rezervatiile, precum si biosfera.

Braconajul este o infractiune care consta in practicarea pescuitului ilegal. El s-a practicat din cele mai vechi timpuri, adica de atunci de cand au fost stabilite primele reglementari pentru pescuit. Pescuitul astazi reprezinta un mijloc de relaxare, nicidecum o necessitate, si din acest motv fauna acvatica este in pericol. Oricare ar fi motivul desfasurarii acestei activitati, urmarile sunt ingrozitoare. Pentru a intelege efectele braconajului asupra ecosistemele acvatice este importanta cunoasterea formelor de viata existente aici si legaturile ce se stabilesc intre ele. Nereglementarea pescuitului in raport cu posibilitatile reale ale apei, alaturi de folosirea acestor metode total neconventionale de prindere a pestelui duc la scaderea efectivelor pana la disparitia definitiva a speciei. Scaderea efectivelor duce la un dezechilibru ecologic, pestii reprezentand o veriga importanta a lantului trofic din ape, si anume cea a consumatorilor. Urmarea cea mai grava a braconajului piscicol este disparitia unor specii. Exemplul cel mai elocvent este cazul lostritei (Hucho hucho), cel mai mare rapitor din apele de munte, care a disparut complet din apele din zona de nord a Moldovei. Desi a fost inclusa in cadrul speciilor pe cale de disparitie, prin braconaj au fost prinse si ultimele exemplare. Distrugerea ecosistemelor acvatice are influente si in ecosistemele inconjuratoare, deoarece multe vietuitoare, cum ar fi diferite mamifere si pasari isi gasesc hrana in apa. Braconajul este unul dintre cei mai periculosi factori distrugatori ai ecosistemelor acvatice. El poate reduce, transforma intr-un timp foarte scurt un rau de munte cu apa clara, intr-o masa de alge cu mirosuri ostentative, un lac plin de viata intr-o mlastina, o apa moarta.



Vanatoarea, ca si pescuitul, este o pasiune, dar braconajul este un viciu. Diferenta dintre ele este mica si multi ajung sa fie stapaniti de patima care-i impinge sa incalce legea. De acolo, cale de intoarcere nu mai exista. Un braconier care aprins gustul fructului oprit traieste cu el in sange toata viata. Cu toate ca s-au schimbat numeroase legi care sa combata braconajul ,marea majoritate nu au fost respectate si nici la ora actual nu se respecta. Unul din motive consider ca este lipsa de important ape care o dau autoritatile faunei din Romania, iar un al 2 lea motiv ar fi acela ca legile in Romania sunt prea blande si din acest motiv vanatorii isi permit sa practice baraconajul.

Singurele modalitati de impiedicare a braconajului sunt :aplicarea cu strictete a legii, implicarea mai ferma a autoritatilor si introducerea vanatului cu permis.

Distrugerea habitatelor de catre activitatile umane este cauza primara a disparitiei unor specii de plante si animale. Pe masura ce vietuitoarele evolueaza, ele se adapteaza unor habitate specifice, care le asigura conditiile optime de viata de care au nevoie. Poluarea, drenarea mlastinilor, defrisarea padurilor, urbanizarea si constructia de drumuri duc la distrugerea sau fragmentarea acestor medii de viata. Astfel, speciile pierd contactul cu celelalte populatii, reducandu-se astfel diversitatea genetica si adaptandu-se mai greu la conditiile climatice schimbatoare. In unele cazuri, habitatul fragmentat devine o zona prea restransa pentru a suporta o populatie mare.In ziua de azi orasul Piatra Neamt se afla in plina dezvoltare turistca si din acest motiv multe din habtatele formate in decursul timpului sunt in pericol de dezechilibrare sau de distrugere . Defrisarile masive duc la destabilizarea solului, care datorita precipitatiilor si a diferentelor de temparatura se deplaseaza formand alunecarile de teren care de cele multe ori distrug habitatele animalelor, dar pun in pericol si viata omului.Distrugerea habitatelor se datoreaza: extinderea agriculturii, neplanificata si iresponsabila a terenului intravilan in defavoarea conservarii naturii si a patrimoniului cultural si istoric local; dezvoltarea unor activitati industriale cu impact major asupra naturii, fara ca, in planificarea lor, sa se tina seama de zonele protejate prin lege; accentuarea fenomenului de braconaj si a vanatorii celor mai viabile; constanta lipsa de interes si implicare a autoritatilor locale si guvernamentale in solutionarea conflictelor legate de conservarea naturii; exemplare, in zonele protejate, cu consecinte grave asupra populatiillor de animale salbatice.

Industrializarea

Protectia padurilor s-a dovedit o activitate deosebit de importanta si necesara pentru asigurarea manifestarii functiilor sale. Pastrarea starii de sanatate a padurilor este de natura ecologica. Atacul de daunatori pe suprafete intinse poate fi apreciat ca un dezastru, cu implicatii deosebite din punct de vedere economic. Aceasta afirmatie se justifica, mai cu seama,

daca avem in vedere faptul ca pentru a ajunge in faza de maturitate productiva (taieri de masa lemnoasa) este necesar un interval de timp care se masoara in zeci de ani (50-60 ani).

Produsele lemnoase au ponderea cea mai mare in economia forestiera, fenomen firesc, daca avem in vedere ca una din functiile padurilor este "producerea de masa lemnoasa". Exploatarea masei lemnoase trebuie realizata in mod constient, deoarece in momentul de fata majoritatea arborilor care sunt taiati nu sunt inlocuiti cu altii tineri si din acest motiv unele specii de animale sunt pe cale de disparitie.

Agricultura a avut influente positive asupra silviculturii, dar in acelasi timp, putem afirma fara a gresii prea mult ca, in tendinta de extindere a suprafetelor agricole, adesea nejustificate, au

fost defrisate suprafete intregi chiar de pe terenuri mai putin propice agriculturii. In aceasta situatie, comunitatea rurala a actionat impotriva ei insasi prin faptul ca aceste terenuri sau dovedit slab productive, randamente mici la hectar, degradarea terenului sub influenta factorilor naturali a fost foarte puternica, ajungandu-se la mari alunecari de terenuri, (in zonele

colinare si de munte) devenind de nepracticat atat pentru agricultura cat si pentru silvicultura.

ANEXE

1.Ursul carpatin (Ursus arctos)

2.Lupul (Canis lupus)

3.Rasul(Lynx lynx)

4.Capra neagra(Rupicapra rupicapra )

5. Lostrita(Hucho Hucho)

6.Cocosul de munte(Tetrao urogallus L.)

7.Floarea de colt (Leontopodium alpinum)

8.Masivul Ceahlau

9.Muntele Pietricica

10.Raul Baistrita

1 Ursul carpatin (Ursus arctos)

 Christoph Promberger

2.Lupul (Canis lupus)

 Christoph Promberger

3.Rasul(Lynx lynx)

ras

4.Capra neagra(Rupicapra rupicapra )

4.Lostrita(Hucho Hucho)

LOSTRITA

6.Cocosul de munte(Tetrao urogallus L.)

cocos

7.Floarea de colt (Leontopodium alpinum)

N2JkZDc5NGQ4ODFjZWNkMGI2ODUyOTQ4ZjI2NzU5Nmfoto_23906

8.Masivul Ceahlau

9.Muntele Pietricica

10.RaulBaistrita

BIBLIOGRAFIE

1. Ciobanu M., Grasu C., Ionescu V. - Monumente ale naturii din judetul Neamt. Piatra Nemt

2. Dionisa I., Poghirc P. - Valea Bistritei, Ed.Stiintifica Bucuresti 1968

3. Nicolau Sanda, Simpliceanu Virgil - Ceahlaul si Lacul de la Bicaz, Editura Uniunii de cultura fizica si sport

4.    Stugren B. - Ecologie generala, Editura D.P Bucuresti 1965

5. http://www.apmnt.ro













Document Info


Accesari: 9571
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )