Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza






Poluarea apelor marine si oceanice

Ecologie











ALTE DOCUMENTE

ZONA SPAŢIILOR VERZI
Poluarea aerului si Consecintele poluarii
EFECTE MAJORE ALE POLUARII MEDIULUI
PARGHII JURIDICO-ECONOMICE SI INSTITUTIONALE DE PROTECTIE A MEDIULUI
DESECAREA, DRENAREA, FIXAREA Sl STABILIZAREA TERENURILOR
Alarma la Polul Sud
CONCEPTUL DE DEZVOLTAREA SUSTENABILA
RASPUNDEREA STATELOR PENTRU DAUNELE CAUZATE MEDIULUI ACVATIC
STAREA MEDIULUI IN JUDETUL PRAHOVA
DETERMINAREA ACIZILOR TARI SI SLABI IN APE DE PRECIPITATII.


Poluarea apelor marine si oceanice

Multe substante si materii rezultate ale activitatii umane de tip urban, industrial si agricol ajung in mediul marin mai repede sau mai incet, mai mult sau mai putin degradate, in cantitati mai reduse sau mai mari in functie de specificul zonelor poluante. In general, se pot distinge cinci categorii de aporturi de astfel de substante.

1.        Substante sub forma solida care alcatuiesc materiile in suspensie precum si microdeseuri care daca au o densitate redusa pot pluti si esua in zona plajelor.

2.        Materii organice si nutritive de genul celor azotate si fosforate precum si alte substante naturale oxidabile.

3.        Microorganisme patogene: bacterii, virusuri, fungi.

4.        Metale grele cum sunt mercurul, cadmiul, plumbul.

5.        Substante chimice toxice cu efecte mutagene si teratogene, categorie in care se pot include diverse substante organice si organo-metalice de sinteza si substante radioactive.

Aporturile de substante poluante de pe continent sunt favorizate de capacitatea de transport a apelor curgatoare (rauri, fluvii) si sunt una din cauzele principale ale poluarii apei marine cu importante cantitati de materii organice si minerale, substante fosfatice si azotate si intr-o masura mai redusa, metale grele, pesticide, diversi compusi industriali (de exemplu, bifenilii policlorurati), precum si alte substante sintetice al caror efect ecologic este putin sau de loc cunoscut in prezent. Un mare numar de substante contaminante se afla absorbite pe particulele solide in suspensie care, transportate de apele curgatoare, se depun mai ales in avalul fluviilor, in zona deltelor si estuarelor.

Un interes deosebit este reprezentat de prezenta pesticidelor (organo-clorurate, organo-fosforice si organo-metalice), substante cu potential toxic foarte pronuntat. Statisticile arata ca in ceea ce priveste consumul de pesticide in diverse activitati, dar mai ales in agricultura, Franta ocupa primul loc pe plan mondial, utilizand cantitati importante si intr-o gama foarte diversificata cuprinzand peste 450 de materii active omologate care se regasesc in componenta a peste 3500 de produse comerciale.

Apele uzate eliminate in zonele litorale direct apa marina prin sistemele de canalizare reprezinta o alta sursa importanta de p 919j93j oluare locala, mai ales daca statiile epurare aferente au o capacitate redusa , sunt neperformante sau lipsesc asa cum se intampla de multe ori. Pentru Europa, cantitatile medii de materii si substante contaminante la nivelul anilor 90 sunt prezentate in tabelul 24.

Tabel 24 . Cantitati medii de materii si substante poluante eliminate annual in ape la nivel european.

Categoria de materii sau substante

Cantitati deversate pe locuitor

Ape menajere

300 kg

Materii in suspensie din apele uzate

30 kg

Materii organice (consumul biochimic de oxigen necesar oxidarii: CBO)

20 kg

Azot (din care 50% sub forma amoniacala)

4 kg

Fosfor (din care 50% sub forma de fosfat solvit)

1 kg

Detergenti (exprimati in substanta activa)

1 kg

Hidrocarburi totale

20 g

Pesticide

0,5 g

Contaminarea apelor cu germenii patogeni prezenti mai ales in apele fecaloid-menajere poate reprezenta un pericol pentru sanatatea umana daca tinem cont de concentratia acestor organisme (Tab. 25) in materia organica poluanta.

Tabel 25 . Cantitatea de bacterii patogene din apele fecaloid-menajere.

Sursa poluarii

E. Coli

(milioane germeni/g)

Streptococi

(milioane germeni/g)

Populatia umana

13

3

Zootehnie

Taurine

0,33

1,3

Porcine

3,3

84

Ovine

16

38

Aporturile atmosferice (recaderile atmosferice) reprezinta de asemenea o sursa de poluare a ecosistemelor acvatice. Gazele si particulele atmosferice (aerosolii) provenite fie din surse naturale, fie din zonele industrializate sunt vehiculate de vant si pot polua bazinele acvatice.

S-a constatat ca importante cantitati de astfel de poluanti ajung in mari si oceane fie sub forma uscata fie antrenate de precipitatii. Pe aceeasi cale pot patrunde in mediul acvatic si importante cantitati de nutrienti.

Calcule efectuate pe baza unor modele matematice au evidentiat, de exemplu, ca in Marea Nordului, pe o suprafata de aproximativ 525 000 km2 se depun astfel anual 400 000 tone azot. Recaderile atmosferice de metale grele in cateva zone din Europa sunt prezentate din punct de vedere cantitativ in tabelul 26.

Tabel 26. Recaderi atmosferice globale in cateva zone din nordul Europei

(valorile reprezinta kg-km2 anual).

Zona

Fier

Plumb

Cupru

Cadmiu

Marea Nordului

195

11

10,5

-

Germania

110-550

12-58

-

0,4-1,5

Marea Manecii

211-587

5,6-13,6

6,1-16,2

0,3-1,4

Sudul Marii Nordului

129,5

10

15,8

1,2

Marea dificultate in obtinerea unor date mai complete referitoare la aporturile atmosferice la poluarea ecosistemelor acvatice rezida in dificultatea obtinerii si interpretarii datelor cantitative si de asemenea, in unele cazuri, de dificultatea de a distinge aporturile naturale de cele datorate activitatii umane.

Aporturile de substante poluante datorate navigatiei reprezinta deversari de materiale solide si lichide de la bordul navelor, o practica intalnita la majoritatea flotelor. In unele cazuri, aceste deversari sunt reglementate partial, asa cum se intampla in cazul navigatiei in Atlanticul de Nord, unde prin Conventia de la Oslo se interzice deversarea de poluanti foarte nocivi (mercur, compusi ai plumbului etc.).

Poluantii produsi de navele comerciale se pot incadra in trei grupe:

-           deversari de substante uleioase, mai ales de catre navele petroliere;

-           deversari de substante uleioase rezultate din vidanjarea calelor precum si altor substante lichide;

-           deversari de ape menajere si uzate.

Aportul de petrol si produse petroliere reprezinta insa principala cauza a poluarii marine si oceanice, mai ales datorita accidentelor petroliere fie in extractie, dar mai ales ca urmare a accidentelor din transportul acestor produse.

O mai mare atentie asupra fenomenului poluarii ecosistemelor acvatice a inceput sa fie acordata atat de specialisti, de opinia publica cat si de institutii guvernamentale si organizatii neguvernamentale, incepand din 1989 cand datorita poluarii cu petrol produsa de esuarea vasului Exxon Valdez, s-a mediatizat pe plan mondial efectul devastator al poluarii apei. "Exxon Valdez" (Fig. 63) a fost un vas petrolier apartinand Concernului "Exxon" care a deversat accidental petrolul pe care il transporta in apropiere de Alaska, distrugand ecosistemul natural si determinand moartea a numeroase specii de animale. Acest eveniment a fost considerat cea mai mare poluare accidentala din istoria SUA.

Pe data de 24 martie 1989 petrolierul care transporta 190 milioane litri petrol (1,2 milioane barili) loveste un recif si prin spartura produsa in corpul navei se deverseaza in apa 42 milioane de litri de petrol, adica aproximativ 22% din cantitatea totala transportata de nava. Petrolul s-a raspandit rapid pe suprafata apei, acoperind in final o suprafata de 4 600 km2 si afectand 5 100 km de coasta. Efectul a fost imens determinand moarte unui numar estimat de 100 000-600 000 pasari, peste 5 500 pinipede si 22 balene. Alte animale au fost afectate in mod indirect prin consumul pestelui si a altor organisme marine afectate de poluarea cu petrol.

Interventia echipelor de neutralizare a petrolului deversat s-a produs cu intarziere si a avut un efect limitat ca urmare a suprafetei foarte mari afectate. Chiar daca firma "Exxon" a fost amendata si obligata sa elimine petrolul scurs, operatiune care a costat peste 4 miliarde dolari, efectele acestei poluari accidentale asupra ecosistemului sunt irecuperabile.

Figura 63 . Scurgerea de petrol de pe "Exxon Valdez" (Foto: P. William).

Totusi, accidentul produs de "Exxon Valdez", datorita mediatizarii globale a avut rolul de a atrage atentia asupra faptului ca poluarea apelor este o problema foarte importanta a societatii moderne. De fapt, intreaga cantitate de petrol deversata de "Exxon Valdez" a reprezentat numai 5% din totalul cantitatilor de produse petroliere deversate in 1989, iar petrolul este numai unul din numerosii poluanti ai apelor. Se estimeaza ca anual peste 7 miliarde de diferite reziduuri sunt deversate in oceanele lumii.

Problemele poluarii apelor depind si de legislatia legata de acest aspect deoarece, in multe tari nu este ilegala deversarea diferitelor deseuri (uneori chiar a unor poluanti in mod cert toxici) in apa. Aproximativ 50% din deseuri sunt deversate in apa la nivel mondial fara nici un fel de epurare. Chiar daca un anumit grad de epurare este aplicat asupra anumitor tipuri de deversari cum sunt cele menajere, totusi anumite tipuri de poluant ajung in mediul natural unde se pot acumula pana la niveluri periculoase pentru biocenoza.

Efectele poluarii apelor sunt foarte variate fiind dependente de tipul poluantilor si locul de deversare. In general ecosistemele acvatice situate in apropierea zonelor urbane au un grad de poluare mult mai ridicat decat zonele rurale.

Produsele petroliere includ o gama larga de substante care au la baza hidrocarburile naturale si o serie de substante petroliere rafinate, fiecare avand insa compozitii chimice diferite. Asa se explica de ce petrolul brut si produsele obtinute prin rafinarea acestuia au proprietati distincte in cazul poluarii ecosistemelor si asupra omului. De exemplu, produsele petroliere foarte rafinate cum sunt benzinele si kerosenul se raspandesc rapid la suprafata apelor si penetreaza solul mult mai repede. Pericolul intoxicarii si al incendiului este mai mare, dar aceste produse se evapora repede si au putine reziduuri remanente. Produsele petroliere mai putin rafinate, precum si petrolul brut sunt mult mai persistente si eliminarea lor din mediu este dificila.

Rata cu care fiecare astfel de produs se imprastie in mediul acvatic determina in mare masura si amploarea efectelor asupra mediului. Majoritatea acestor produse au tendinta de a se raspandi in plan orizontal formand o pelicula uleioasa la suprafata apei (engl.: slick). Factorii care determina aceasta proprietate de raspandire in apa a produselor petroliere sunt urmatorii:

-Tensiunea de suprafata care este marimea atractiei dintre moleculele de la suprafata lichidului. Cu cat produsul petrolier lichid are o valoare mai mare a acestei tensiuni, cu atat raspandirea lichidului in apa este mai redusa. Daca valoare acestei tensiuni este mai redusa, atunci poluantul se va raspandi la suprafata apei chiar in lipsa actiunii unor factori fizici cum sunt vantul sau curentul apei. Datorita faptului ca temperaturile ridicate reduc valoare tensiunii de suprafata, acesti poluanti se raspandesc mai rapid in apele mai calde decat in cazul temperaturilor scazute.

- Greutatea specifica reprezinta densitatea substantei comparata cu densitatea apei. Deoarece cele mai multe produse petroliere sunt mai usoare decat apa ele raman la suprafata.

- Vascozitatea reprezinta masura rezistentei lichidului la curgere. Cu cat vascozitatea poluantului este mai mare, cu atat tendinta lui de dispersare este mai redusa.

Exista o serie de substante care nu au la baza petrolul brut, cum sunt uleiurile sintetice, lichidele siliconice, rasinile, si uleiurile animale si vegetale care pot avea proprietati similare (sau chiar mai accentuate, de exemplu, uleiurile ne-petroliere au o persistenta mai mare in mediu) cu ale produselor petroliere atunci cand devin substante poluante.

Ca si produsele petroliere, aceste substante pot avea afecte adverse asupra mediului atat imediate cat si pe termen lung. De exemplu, pot conduce la reducere cantitatii de oxigen solvit in apa, pot afecta penajul pasarilor acvatice, precum si ouale si embrionii acestora. Alte specii pot ingera aceste produse direct sau indirect prin consumul unor organisme acvatice afectate. Alte efecte adverse ale poluantilor de acest tip sunt, deshidratarea, moartea prin infometare sau sufocare si cresterea mortalitatii datorita pradatorilor.

Efectele poluarii cu produse petroliere se resimt pe o suprafata extinsa datorita dispersiei acestora la suprafata apei, proces accentuat de elementele climatice. In timp, aceste produse isi schimba si proprietatile fizico-chimice, fapt ce conduce la un grad mai mare de impact atat la suprafata apei cat si asupra unei game largi de organisme primar acvatice componente ale unor complexe lanturi trofice.

Unele organisme pot fi profund afectate (efecte acute) sau pot muri (efecte letale) foarte repede dupa contactul cu substantele poluante. Exista insa si efecte toxice ne-letale care se manifesta de o maniera mult mai complexa si dureaza de multe ori o perioada mai indelungata. De exemplu, biocenozele acvatice din ecosisteme de tipul recifelor si cele situate in zona tarmului au un risc mai mare de a fi afectate fie acut fie pe termen lung datorita expunerii mai indelungate al actiunea substantelor toxice care se mentin mai mult in apele putin adanci sau la nivelul plajelor.

Zonele situate de-a lungul tarmului pot fi foarte diferite atat in ceea ce priveste morfometria si structura lor. Aceste elemente vor determina efectele potentiale ale poluarii. Produsele petroliere au tendinta de a se concentra in zona bentala, la nivelul malului si a adera la suprafata pietrelor, pietrisului si nisipului plajelor si de a se acumula in straturile inferioare ale sedimentelor. Poluantul care adera la suprafata obiectelor aflate in coloana de apa si este expus actiunii luminii solare si valurilor se degradeaza mai repede si, in timp, devine mai putin nociv decat in cazul in care se concentreaza in nisip si mal cand este mai dificila degradarea lui naturala sau interventia umana in scopul neutralizarii.

Procesele naturale de genul evaporatiei, oxidarii si biodegradarii pot neutraliza o parte a toxicitatii poluantului. De asemenea, metode fizice cum sunt utilizarea unor materiale absorbante, spalarea sub presiune, indepartarea portiunilor de substrat afectate pot fi aplicate pentru a sustine procesul natural de eliminare a poluantilor de acest tip.

Exista numeroase tipuri de habitate marine care au o sensibilitate diferita la efectele nocive ale contaminarii cu produse petroliere. Unele pot habitate si populatii naturale pot sa revina relativ repede la o stare normala de functionare, in timp ce altele pot fi afectate perioade mai lungi, de ordinul anilor.

Ecosistemele marine au la baza inter-relatii complexe intre speciile de plante si animale si biotopul specific. Degradarea mediului fizico-chimic (biotop) conduce la efecte asupra uneia sau mai multor specii dintr-un lant trofic, ceea ce poate conduce la efecte indirecte asupra altor specii care constituie verigi superioare a ale lanturilor trofice.

Produsele petroliere si ne-petroliere cu proprietati similare care polueaza apele dulci (rauri, lacuri etc.) au adesea un efect mult mai accentuat asupra mediului. Poluarea acestor categorii de ape are un impact mai important atat asupra mediului cat si asupra sanatatii umane, deoarece aceste ape sunt utilizate ca sursa de apa sau hranire pentru o mare diversitate de specii, sau ca sursa de apa potabila pentru populatiile umane.

Aceste tipuri de poluanti au capacitatea potentiala de a contamina fiecare nivel al lantului trofic. Astfel, poate fi contaminat planctonul care include alge, icrele pestilor, larvele unor organisme nevertebrate etc. Ihtiofauna care consuma aceste organisme poate fie de asemenea contaminata. Consumatorii de ordin superior, incluzand oamenii pot fi afectati prin consumul organismelor acvatice contaminate. Poate fi afectata, de asemenea, germinatia si cresterea plantelor acvatice cu efecte importante asupra productivitatii primare a ecosistemelor acvatice.

Efectele poluarii depind si de biologia si etologia speciilor acvatice din ecosistemele afectate. Astfel, organismele acvatice (balene, diferite specii de pesti etc.) care pot evita apelor poluate sunt mai putin afectate. Animalele acvatice care in general traiesc in zonele litorale sau in apropierea lor (reptile, mamifere marine) pot fi afectate mai ales prin consumul altor organisme contaminate.

Poluarea cu petrol si unele operatiuni de indepartare a substantelor poluante pot afecta diferite tipuri de habitate acvatice in diverse moduri.

-      Recifele coraligene sunt ecosisteme complexe cu o productivitate biologica foarte mare si constituie adesea locurile preferate pentru activitati turistice si recreationale. Atat aceste biotopuri cat si biocenozele aferente pot fi grav afectate prin expunerea substantelor toxice continute de produsele petroliere, uneori cu efecte iremediabile.

-      - Nisipul si pietrisul plajelor sunt in mod normal curatate de produsele petroliere poluante prin diverse tehnici. Mareele asigura o indepartare mai rapida a poluantilor, dar in zonele sau perioadele cu efect mareic redus, o serie de organisme specifice zonei de ecoton pot fi puternic afectate.

-      Zonele cu maree redusa au de regula o bogata flora si fauna. Daca in aceste zone, poluantul se acumuleaza la nivelul bentalului, efectele ecologice pot fi mai indelungate decat in alte zone.

-      Zonele lagunare cu ape putin adanci, caracteristice zonelor reci si temperate, in care exista ecosisteme mlastinoase ce contin o varietate mare de plante si animale pot fi afectate mai accentuat.

-      Zonele mangroviere situate in zonele tropicale sunt de asemenea ecosisteme extrem de complexe. Vegetatia specifica poate fi afectata pe termen lung de poluarea cu petrol, cunoscandu-se ritmul lent de crestere al mangrovelor.

Efectele poluarii cu produse petroliere asupra pasarilor si mamiferelor se datoreaza mai ales contactului fizic si contaminarii toxice.

Contactul fizic presupune intrarea poluantului in contact cu blana sau penele animalelor. Acest fapt determina pierderea proprietatilor izolatoare ale acestor organe si riscul aparitiei hipotermiei, uneori cu efecte letale. Este afectata de asemenea capacitatea de zbor sau inot pentru diferite specii de pasari.

Contaminarea toxica se produce prin ingestia poluantului sau inhalarea vaporilor toxici produsi de acesta. Vaporii de petrol sau alte produse similare produc perturbari ale functionarii unor organe sau sisteme cu sunt sistemul nervos central, ficatul si plamanii. Ingestia acestor substante poluante poate reduce capacitatea de digestie a hranei prin efectele adverse asupra celulelor tractului intestinal. Unele studii stiintifice au pus in evidenta efecte pe termen lung asupra sistemului reproductiv al unor animale care au fost expuse poluarii cu substante petroliere.

Metodele de combatere a poluarii cu substante petroliere destinate controlului dispersiei si minimalizarii impactului acestor poluanti asupra mediului si sanatatii umane sunt diverse. Importanta este mai ales alegerea adecvata a acestora in functie de tipul poluantului si caracteristicile zonei poluate. Multe din tehnicile si echipamentele utilizate sunt afectate de conditiile mediale ale zonei poluate (curenti, valuri, intensitatea vantului).

Metodele de control si recuperare a poluantului sunt in general primele utilizate. Echipamentele specifice includ o serie de bariere flotante menite (Fig.64 ) sa impiedice dispersia rapida a poluantului, utilaje sau nave special proiectate pentru colectarea poluantului (engl.: skimmers) cat si anumite materiale naturale sau sintetice absorbante. De asemenea se utilizeaza containere speciale pentru depozitarea tranzitorie a poluantului (Fig. 65).

Figura 64 . Amplasarea barierelor flotante pentru reducerea dispersie petrolului la suprafata. Sursa: EPA.

Materialele absorbante utilizate sunt insolubile si au capacitatea de a recupera poluantul lichid fie prin absorbtie, fie prin adsorbtie, fie prin ambele procese si pot avea o capacitate de retinere a poluantului de pana la 50%. Pentru a fi eficiente aceste materiale trebuie sa fie oleofile (sa retina substantele uleioase) si in acelasi timp hidrofobe (sa nu retina apa), insolubile in apa in procent de cel putin 70%.

Figura 65 . Depozitarea tranzitorie a poluantului recuperat. Sursa: EPA.

Din punct de vedere al originii lor aceste materiale pot fi incluse in trei categorii de baza: naturale organice, naturale anorganice si sintetice.

Cele natural-organice pot absorbi o cantitate de poluant de la 3 la 15 ori mai mare decat masa lor, dar o parte dintre ele au dezavantajul ca absorb si o cantitate de apa ceea ce determina scufundarea mai rapida a acestora, ceea ce impiedica in mare masura colectarea lor.

Materialele absorbante anorganice sunt argila, tuful vulcanic, cenusa vulcanica, vata de sticla si nisipul. Acestea au capacitatea de a absorbi cantitati de poluant mai mari de 4-20 ori decat masa proprie. In plus, aceste materiale sunt relativ ieftine, usor de procurat si disponibile in cantitati mari. Ele nu sunt utilizate pentru eliminarea poluantului de pe suprafata apei avand o densitate mai mare decat a apei.

Absorbantii sintetici includ o serie de materiale similare cu materialele plastice cum sunt poliuretanul, polietilena si propilena care pot absorbi produsele petroliere care polueaza suprafata apei. Alte materiale de acest gen sunt unele tipuri de polimeri si cauciucuri. Cei mai multi absorbanti sintetici pot fixa cantitati de poluanti de pana la 70 de ori masa lor.

Metodele chimice si biologice sunt utilizate in asociatie cu metodele mecanice. Se pot folosi unele substante care fie disperseaza poluantul, fie asigura aglutinarea (conglomerarea) acestuia. Aceste metode sunt foarte utile in tentativa de a impiedica poluarea coastelor, zonelor lagunare si zonelor umede sau alte ecosisteme sensibile. In aceleasi zone, unii agenti biologici utilizati dau posibilitatea eliminarii mai rapide a substantelor poluante. Exista un interes special pentru cercetarea care poate descoperi tehnici noi si mai adecvate eliminarii impactului acestui tip de poluare.

Substantele dispersante sau agentii de dispersie sunt substante chimice care contin surfactanti (componente de baza ale detergentilor) sau solventi care actioneaza asupra poluantilor de natura petroliera separandu-i in picaturi mici care dispersate in apa sunt mai usor degradate biologic sau fizic. Sunt utilizati mai ales pentru indepartarea poluantului de pe suprafata apei. Factorii de mediu cum sunt temperatura si salinitatea apei precum si actiunea vantului influenteaza eficacitatea aplicarii substantelor dispersante. Studiile au aratat ca cei mai multi agenti dispersanti actioneaza cel mai bine la salinitatea medie a apei de mare (35o/oo) si in ape mai calde. De regula, aceste substante dispersante nu se utilizeaza in ecosistemele acvatice continentale decat in cazuri speciale, dupa luarea unor masuri care sa asigure protectia umana.

Agentii biologici sunt fie compusi chimici care stimuleaza activitatea de descompunerea a poluantului de catre unele unor microorganisme fie microorganisme care accelereaza procesul de biodegradare naturala. Tehnologiile de bioremediere se refera la actiunile de dispersie in mediul poluat a unor fertilizatori sau organisme microscopice (bacterii si fungi) care cresc rata descompunerii naturale a poluantului. Se utilizeaza mai frecvent doua tehnologii de bioremediere: fertilizarea si insamantarea. Fertilizarea presupune dispersia unor substante nutritive pentru microorganismele din flora naturala bazate pe azot si fosfor ceea ce determina marirea ritmului de crestere a populatiilor de microorganisme si deci o actiune mai rapida asupra poluantului. Insamantarea este operatia de eliberare a unor culturi de microorganisme in mediul poluat in care exista deja in mod natural microorganismele capabile sa descompuna produsele petroliere.

Metodele fizice sunt utilizate mai ales pentru curatarea zonelor costiere. Procese naturale cum sunt oxidarea, evaporarea si biodegradarea pot fi caracteristice pentru inceputul procesului de eliminare a poluantului, dar ele sunt de obicei prea lente pentru revenirea la o stare normala a mediului. Metodele fizice ce presupun indepartarea reziduurilor remanente, utilizarea unor materiale absorbante, spalarea cu lichide sub presiune si indepartarea stratului de sol afectat pot grabi procesul natural de decontaminare (Fig. 66). O metoda utila pentru reducerea impactului unei astfel de poluari poate fi aceea de a incerca indepartarea pasarilor si altor animale din zona afectata prin diferite mijloace tehnice.

Figura 66 . Indepartarea petrolului de pe plajele poluate. Sursa: EPA.

Procesele naturale cele mai importante prin care se realizeaza epurarea naturala a apelor poluate cu produse petroliere sau similare includ conglomerarea, evaporarea, oxidarea, biodegradarea si emulsifierea.

Conglomerarea presupune o serie de modificari chimice si fizice ale poluantului de natura petroliera care determina ingreunarea acestuia si in cele din urma scufundarea lui in apa.

Evaporarea este un proces ce se produce cand substantele mai volatile din componenta poluantului trec in starea de vapori si se disperseaza in atmosfera. Acest proces determina ca poluantul sa devina mai greu si faciliteaza scufundarea acestuia. Produsele petroliere de genul benzinelor care contin mult mai multe astfel de substante volatile se pot evapora complet intr-un interval relativ scurt de timp ceea ce reduce in mod semnificativ efectele adverse. De obicei produsele petroliere mai "grele", mai vascoase au un impact fizic si chimic mult mai accentuat asupra mediului.

Oxidarea se produce ca urmare a contactului poluantului cu apa si oxigenul rezultand componenti solubili in apa. Acest proces poate conduce la aglutinarea poluantului si formarea unor particule mai dense ce se pot sedimenta.

Biodegradarea se produce ca urmare a actiunii unor microorganisme de tipul bacteriilor petrol-oxidante. De regula este necesara o gama larga de organisme pentru o reducere semnificativa a cantitatii de poluant. De regula, procesul de biodegradare este accelerat prin adaugarea de nutrienti cum sunt azotul si fosforul. Biodegradarea este mai eficienta in zonele geografice mai calde sau in sezoanele calde.

Emulsifiererea este procesul care permite formarea unui amestec de mici picaturi de poluant si apa. Emulsifierea este datorata actiunii vantului si accelereaza procesul de sedimentare a poluantului, ceea ce poate crea falsa impresie a disparitiei acestuia si deci si a pericolului pe care il reprezinta acesta pentru mediu.

Cea mai mare problema legata de poluare apelor este faptul ca aceasta afecteaza direct sau indirect populatiile de organisme acvatice. De asemenea, poluarea afecteaza lanturile trofice naturale, producand perturbari in functionarea biocenozelor.

Unii poluanti cum este plumbul se acumuleaza treptat la nivelul diferitelor verigi trofice (pe parcursul lantului trofic) si ajung la valori toxice sau letale la nivelul consumatorilor de diferite ordine. Acest fapt se poate repercuta si asupra sanatatii oamenilor. S-a observat ca uneori consumul unor organisme acvatice intoxicate cu diverse substante poate conduce la aparitia unor forme de hepatita.


Document Info


Accesari: 6499
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

 


Copyright Contact (SCRIGROUP Int. 2014 )