Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload

loading...



















































Aspecte comunitare in domeniul turistic

Turism












ALTE DOCUMENTE

Agentiile de turism
IMPORTANTA SOCIO-ECONOMICA A TURISMULUI
Comoara de sub podea
PROIECT DE MARKETING TURISTIC PENTRU COMUNA RODNA VECHE
Definitia turistului:
TRANSPORTURI TURISTICE
Calitatea
STATIUNEA COVASNA - HOTEL MONTANA**
Transfagaraseanul - LUCRARE PENTRU ATESTAREA COMPETENTELOR PROFESIONALE
ABORDARI ALE CALITATII IN SERVICIILE TURISTICE ROMANESTI

Aspecte comunitare in domeniul turistic

Importanta economica a turismului a determinat institutiile europene sa se concentreze asupra acestui sector in ciuda absentei unei baze legale. Detinand 53% din piata, Uniunea este cea mai mare regiune turistica din lume. Aceasta industrie reprezinta 5,5% din PIB-ul Uniunii si ofera 6% din totalul locurilor de munca.
Prima rezolutie a Consiliului in legatura cu acest subiect, datand din 10 aprilie 1984, a recunoscut importanta turismului pentru integrarea europeana si a invitat Comisia sa faca propuneri. O Decizie ulterioara din 22 decembrie 1986 a stabilit un comitet de consiliere pe probleme de turism si a cerut statelor membre sa ia legatura cu acesta. In acelasi an a fost instituita o linie de buget pentru finantarea contributiei comunitare menita sa sprijine eforturile statelor membre de promovare pe pietele din afara CE.  Acestea includ masuri care faciliteaza traversarea frontierelor si protejarea sanatatii, sigurantei si a intereselor directe ale turistilor.




2.1 Politici comunitare in domeniul turistic

Institutiile Uniunii Europene au recunoscut rolul major al turismului în cadrul economiilor lor. În Uniunea Europeana turismul genereaza 8 milioane de locuri de munca si contribuie cu 5,5 % la formarea PIB, fiind considerat o industrie importanta cu un mare potential de crestere în viitor.

Cu toate ca este considerat un sector de o importanta vitala, nu exista o baza legala în tratatele UE pentru o politica comuna în domeniul turismului care sa se concentreze pe pilonul "turism - ca ramura de activitate

La nivelul Comisiei Europene exista totusi un organism specializat pentru turism - Directia Turism din cadrul Directoratului pentru Servicii, Comert si Turism, e-business si IDA din cadrul Directoratului General pentru Întreprinderi (engl. DG Enterprise). Directia Turism (engl. Tourism Unit) îsi desfasoara activitatea în strânsa cooperare cu Comitetul Consultativ pentru Turism care are reprezentante în statele membre, ca si alte institutii europene: Parlamentul European, Consiliul de Ministri, Comitetul Economic si Social si Comitetul Regiunilor. Urmându-si aceasta politica bazata pe consultanta si parteneriat, Directia Turism pastreaza o relatie strânsa cu organizatiile reprezentative din industria turistica precum si cu alte grupuri de interes, în special atunci când este vorba de chestiuni specifice. De fapt misiunea Directiei Turism este de a se asigura ca interesele

sectorului turistic sunt luate în conside 939d31j rare:

- îmbunatatirea cunostintelor de turism si diseminarea informatiilor;

- stimularea cooperarii transfrontaliere;

Politicile comunitare din alte domenii au impact direct asupra turismului si pot afecta

elemente cum ar fi pretul produselor turistice prin intermediul masurilor din domeniul transportului, mediului, protectiei consumatorului, pregatirii profesionale, societatii informationale si nu în ultimul rând din domeniul competitiei si pietei interne.

Nevoia de existenta a unor mecanisme care sa includa si interesele turismului în politicile

comunitare s-a reflectat în comunicarea Comisiei din anul 2001: "Sa lucram împreuna pentru viitorul turismului european" care au luat în considerare patru chestiuni cheie: informatia; pregatirea profesionala (training-ul); calitatea si dezvoltarea durabila; noile tehnologii. Comisia a subliniat importanta schimbului de informatii si de experienta între partile interesate, pentru a pregati implementarea actiunilor recomandate în comunicare.   Unele dintre activitatile cheie evocate în Comunicare sunt:

- promovarea dialogului între operatorii industriei turistice si alte parti interesate, organizând un forum anual al turismului si extinzând la Comitetul Consultativ pentru Turism;

- sprijinirea serviciilor de retea si factorilor de sprijin, de exemplu prin "Centre de

competenta" (observari, Centre de studiu si de cercetare) la nivel national, regional si local;

- asigurarea bunei functionari a instrumentelor financiare si nefinanciare în beneficial industriei turismului în cooperare cu autoritatile nationale sau regionale si cu operatorii;

- promovarea dezvoltarii durabile prin elaborarea si implementarea principiilor Agendei 21;

- definirea si diseminarea metodelor si instrumentelor de evaluare - indicatori calitativi si benchmaking) necesari pentru monitorizarea calitatii destinatiilor turistice si a serviciilor.

Trebuie spus ca toate acestea au un caracter teoretic nereusind sa spuna si modul în care se va asigura practic cresterea competitivitatii turismului european. Aceasta este cu atât mai necesara cu cât situatia pe plan mondial marcata de atacurile teroriste care au avut loc si în Europa poate duce la scaderea încrederii consumatorului în special în transportul aerian. De asemenea, creste vulnerabilitatea nu doar a marilor turoperatori ci si a IMM-urilor din turism care domina industria europeana a turismului. În aceste conditii este nevoie de politici care sa se concentreze pe crearea si întarirea mecanismelor prin care turismul european sa faca fata tuturor acestor amenintari. Politici proactive ar trebui de asemenea promovate, pentru ca extinderea UE sa duca la mentinerea cotei de piata a Europei pe piata globala a turismului.[2]

Extinderea istorica a Uniunii Europene în 2004 cu înca 10 noi state a facut ca suprafata acesteia sa creasca cu 25%, populatia cu 20%, iar PIB-ul cu 5%. În 2007 sa alaturat UE România si Bulgaria, facând astfel ca numarul statelor membre sa ajunga la 27. Apar astfel o serie de provocari si oportunitati pentru dezvoltarea turismului: Cooperarea la nivelul Uniunii Europene este relevanta daca aduce un plus de valoare. Au fost identificare trei domenii în care actiunile Uniunii Europene pot aduce un plus de valoare statelor membre. Acestea sunt:

1. Îmbunatatirea bazelor de date statistice comune - pentru a oferi informatii corecte cu privire la industria turismului - reprezinta o preconditie pentru analize comparative, pentru schimb de idei si de experienta si se adreseaza în special problemelor strategice din sectorul turistic;

2. Concentrarea pe analize comparative pentru a putea cunoaste detaliat activitatile turistice în tarile membre si în acest fel dezvoltarea calitatii definitiilor si indicatorilor, prin formularea unei viziuni a turismului durabil;

3. Consolidarea integrarii politicii de turism în cadrul celorlalte politici cu care are legatura.

Turismul este un sector de natura transversala afectat de numeroase politici ale Uniunii Europene si numeroase eforturi comune ar trebui adesea concentrate pe problemele de natura orizontala.

Cresterea economica din anii urmatori ar trebui sa provina în urma implementarii reformelor structurale si prin îmbunatatirea conditiilor cadrului general atât pentru cetatenii cât si pentru întreprinderile din Uniunea Europeana.

Ultimul punct din aceasta lista se afla în centrul discutiilor ce au loc la nivelul Uniunii

Europene. Problema este daca turismul ar trebui sa aiba o politica orizontala proprie sau daca turismul ar trebui considerat în Tratatul UE ca unul dintre domeniile suport, care va juca un rol complementar în Uniunea Europeana pentru statele membre.

Un alt exemplu de cooperare la nivel european este reprezentat de grija pentru protectia împotriva efectelor comerciale care duc la falimentarea unor turoperatori, ce alcatuiesc în mare parte sectorul turistic. Chiar daca exista planuri nationale de protejare a consumatorilor, a hotelierilor si a furnizorilor acestora, pericolul înca exista si trebuie implementat un mecanism la nivel european pentru a raspunde conditiilor speciale, cum ar fi diferentele de fus orar, distantele si diversele practici în afaceri. Cadrul legal general al Uniunii Europene exercita o influenta asupra sectorului turistic si asupra actiunilor tarilor membre si a celor în curs de aderare. Extinderea Uniunii "largeste" considerabil sfera legislatiei europene care va acoperi o arie geografica mai mare. În acest fel legislatia în domeniul concurentei, inclusiv în ceea ce priveste asistenta asigurata de stat în industrie, în domeniul protectiei consumatorilor, al securitatii, al transporturilor si al mediului înconjurator va influenta industria turistica din cele 25 de tari membre ale Uniunii Europene, sau 27 daca sunt luate în considerare tarile aflate în curs de aderare.

Adoptarea acquis-ului comunitar în domeniul protectiei mediului va duce la un mediu mai curat si la crearea unor destinatii "verzi". Turistii care sosesc în toate cele 25 de tari membre ale Uniunii Europene, plus în celelalte doua tari, vor avea garantat minimul de protectie pe care tarile membre le ofera consumatorilor. Eventuala adoptare a monedei EURO va usura comparatiile între destinatii, din punct de vedere al costurilor si va înlatura riscurile si costurile datorate unor rate de schimb valutar diferite.

În UE se acorda o atentie tot mai mare turismului durabil, turism ce este viabil din punct de vedere economic si social, fara distrugerea mediului înconjurator si a culturii locale. Durabilitatea înseamna succesul afacerilor si al economiei, protejarea si conservarea mediului natural si responsabilitate sociala. Conform Comisiei Europene, calea spre dezvoltarea durabila a turismului în Europa este prin consolidarea cadrului de actiuni existent si realizarea celei mai bune metode de punere în practica a acesteia.

Politicile de transport ale Uniunii Europene sunt, de asemenea, un factor major în cresterea interdependentelor dintre tarile membre ale Uniunii Europene. Transportul si turismul sunt strâns legate, iar o retea de transport eficienta este esentiala pentru orice destinatie turistica. În acest sens exista o nevoie cât mai mare de securitate si de o integrare a retelei de transport, cu transferuri convenabile între diferite mijloace de transport, pentru a satisface nevoile turistilor. Astfel se explica de ce politica de transport a Uniunii Europene joaca un rol asa de important. Masurile de liberalizare din cadrul sectorului de transport aerian au dus la mai multe legaturi catre destinatii care pâna acum nu erau foarte accesibile si erau mai scumpe. Acest lucru nu poate fi decât în beneficiul

turismului.

Alte aspecte se refera la eliminarea restrictiilor referitoare la achizitiile de zboruri charter; o competitie mai mare în acest domeniu va duce la preturi ai mici si produse mai bune pentru toate persoanele ce cumpara astfel de zboruri.

În viitor, un numar de factori sunt asteptati sa aiba un impact major asupra transportului turistic si competitivitatii în Europa: diversitatea mijloacelor de transport joaca un rol important în cresterea turismului european si international - masina este mijlocul de transport predominant, urmata de transportul aerian si cel feroviar. Traim într-o lume în care cresterea economica a stimulat cererea pentru transport - exista o pondere mare a populatiei care calatoreste, calatoriile fiind însa mai scurte, dar si mult mai frecvente. Costul transportului va ramâne mereu o parte determinanta al costului global al produsului turistic, transportul fiind judecat în mod corespunzator în termenii de

calitate, rentabilitate si siguranta. În multe cazuri, preferinta pentru un mijloc de transport

conditioneaza tipul vacantei si destinatiile alese de turisti. Congestionarea traficului si/sau

întârzierile i-ar putea face pe turisti sa se gândeasca mai mult înainte de a lua o decizie.

Folosirea tehnologiilor informatiei în sectorul turismului poate moderniza si îmbunatatii eficienta infrastructurii turistice si poate promova un transport inteligent. De asemenea poate creste mobilitatea.

Una dintre cele mai stringente probleme ale turismului european este daca ar trebui sa existe o promovare unitara. Aceasta nu este o problema politica sau administrativa, în sensul ca singurul lucru pe care decidentii politici îl au de facut este sa puna la un loc vechile planuri cu cele noi, sa lucreze alaturi de cercetatori si stakeholderi profesionisti si sa decida, de la un caz la altul, daca este mai util/eficient sa promoveze întreaga Europa, numai anumite parti din aceasta sau sa ofere guvernelor posibilitatea (si sprijinul) sa realizeze promovarea la nivel local. În ultimul caz, este interesant de observat daca guvernele locale sunt capabile sa promoveze resursele culturale sau naturale comune mai multor regiuni, sau realitatile unor regiuni izolate. Într-un cuvânt, daca au capacitatea de a actiona dincolo de propriile lor competente.

2.2. Organizarea turismului în statele UE

Turismul este un sector de activitate cu profil complex, un agregat de servicii si activitati cu inplicatii multiple în toate ramurile vietii nationale. Rezultǎ cǎ turismul, ca sector de activitate social- economic, nu poate fi limitat exclusiv la activitatea unui singur departament sau organism guvernamental. De aceea in turism mai mult ca în alte sectoare de activitate, trebuie sǎ se consolideze o stransǎ coordonare între diversele departamente si organizatii care se ocupa cu activitatea turistica. În consecintǎ , în afara coordonarii centrale a activitǎtii turistice la nivelul economiei nationale, trebuie sǎ existe o coordonare si între reprezentantii organismelor guvernamentale de turism la nivel zonal si, respectiv, local.

Mai trebuie mentionat si faptul cǎ industria turisticǎ, prin legaturile ei cu aproape toate sectoarele vietii economice, impune ca organismele de turism sǎ mentinǎ o legaturǎ continuǎ cu toate departamentele, organismele, firmele si organizatiile interesate si implicate în dezvoltarea turismului .

2.2.1 Aspecte generale

Industria turistica include o gama larga de activitati în care sunt implicati diversi factori ce se implica în buna desfasurare a activitatii turistice. Acestia pot fi din sectorul privat sau public, societati comerciale sau asociatii profesionale, organisme locale, regionale, nationale sau internationale. Din acest punct de vedere pot fi identificate:

- organizatii sectoriale - specializate pe verigi ale lantului de distributie a produsului

turistic: întreprinderi hoteliere, de alimentatie, de transport, agentii de voiaj, touroperatori, centre de formare profesionala, birouri de promovare, etc. Aceste organizatii sunt cele mai numeroase si îmbraca, cel mai adesea, forma societatilor comerciale. Din punct de vedere organizatoric ele pot functiona independent sau se pot asocia, pot fi cu raza de activitate locala, nationala sau internationala. În aceasta categorie se încadreaza prestatorii de servicii, producatorii directi de vacante, fapt pentru care sunt considerate veriga de baza a aparatului turistic. Ele se subordoneaza organizatiilor locale sau centrale ale activitatii turistice.

- organizatii pe destinatii, respectiv pe statiuni turistice, pe zone geografice sau unitati administrativ-teritoriale; ele încurajeaza cooperarea dintre societatile de turism dintr-un teritoriu si coordoneaza actiuni comune de promovare a turismului. Organismele locale au în multe tari un rol deosebit în organizarea si dezvoltarea turismului. Ele beneficiaza de o structura independenta, uneori în trepte, dispun de autonomie functionala, au bugete proprii si atributii în promovarea turismului în zonele respective.

- organizatii ale turismului privit ca un întreg, pe plan national sau global, ce au ca atributii studierea si previzionarea fenomenului turistic, elaborarea de strategii si politici în domeniu.

În tarile UE, activitatea turistica este coordonata de un organism central, cu atributii mai largi sau mai restrânse, în functie de nivelul de dezvoltare a turismului si importanta acestuia în economie. Aceste organisme centrale pot fi:

- minister de sine statator sau departament public, directie sau directorat, secretariat în cadrul unor ministere cu structura mai complexa (al Industriei si Comertului, al Turismului si Comertului, al Transportului si Turismului); aceste forme sunt caracteristice Frantei, Marii Britanii, Portugaliei, Spaniei, Italiei.

- comisie sau comisariat: Belgia, Olanda;

- oficiu guvernamental: Grecia;

- organizatie semiguvernamentala, cu atributii mai restrânse, în principal în state federale dar si în altele: Austria, Danemarca, Finlanda.

Aceste organisme îndeplinesc mai multe roluri: coordonare a activitatii turistice în plan national; elaborarea strategiei de dezvoltare a turismului; îndrumarea si controlul agentilor economici specializati; promovarea turismului intern si international; formarea profesionala; reprezentarea în organismele internationale, etc.

2.2.1.1 Organizarea turismului în Franta

Activitatea turistica în Franta se afla sub tutela unui ministru delegat din Ministerul Industriei si Comertului (dupa 1992) care are în subordine:

- servicii centrale: Directia Industriei Turistice, Delegatia Investitiilor si Produselor Turistice,Serviciul de Inspectie Generala a Turismului;

- servicii exterioare: Delegatiile regionale ale turismului, care reprezinta serviciile centrale în teritoriu;

- structuri de consultanta si interventie administrativa: Consiliul National al Turismului. La acest nivel mai functioneaza si organisme parapublice: Maison de la France (cu rol de promovare externa a turismului francez), Serviciile Oficiale Franceze ale turismului în strainatate (SOFTE) sI Observatorul National al Turismului (cu atributii legate de înregistrarea fluxurilor turistice).

La nivelul colectivitatilor teritoriale organismele sunt reunite (de regula) în federatii nationale si au atributii diverse: încurajarea si stimularea turismului, îndeplinirea unor functii economice (organizarea de calatorii, rezervari ,etc.). Între aceste organisme pot fi citate: comitete regionale de turism; comitete departamentale; oficii locale de turism si sindicate de initiativa; societati de amenajare regionala.

2.2.1.2 Organizarea turismului în Spania



Organizarea turismului în Spania prezinta particularitatea ca accentul se deplaseaza de la nivel national la nivel local (cauza o constituie autonomia deplina sau larga competenta de care se bucura unitatile administrative. În plan national activitatea se desfasoara sub coordonarea Secretariatului General al Turismului care face parte din Ministerul Industriei Comertului si Turismului.

Administratia centrala a turismului spaniol este reprezentata de Directia Generala a Politicii Turistice, cu doua compartimente: unul pentru coordonarea activitatii turistice si relatii internationale si un altul pentru strategie si prospectare turistica. Institutul de Promovare a Turismului (Turespana), cu o structura foarte complexa (4 directii si peste 30 de oficii de turism în strainatate), se ocupa de dezvoltarea si promovarea turismului spaniol.

La nivel regional functioneaza Directii de Turism ca organisme specializate în dezvoltarea si promovarea turismului si ca reprezentant al administratiei centrale. În fiecare provincie exista câte un Patronat de Turism, iar la nivelul localitatilor îsi desfasoara activitatea Oficiile de turism si/sau Sindicatele de Initiativa.

Organizarea turismului în Italia

Industria turistica din Italia se afla sub autoritatea unui ministru delegat si este pozitionat în structura Ministerului Turismului, Sportului si Spectacolelor. Administratia centrala este reprezentata de un Secretariat de Stat al Turismului. Pentru activitatea de promovare turistica, la nivel national functioneaza Oficiul National de Turism, cu 26 de birouri în strainatate. La nivel teritorial, organizarea turismului este realizata prin: Delegatia Regionala Pentru Turism - pentru fiecare din cele 20 de regiuni; Oficiul Provincial de Turism - la nivelul celor 97 de provincii; Oficii de Turism Locale sau, în marile orase, Agentii Autonome de Sejur si Turism si Sindicate de Initiativa. Acestea sunt reunite în Uniunea Nationala a Oficiilor de Turism.

2.2.1.4 Organizarea turismului în Grecia

În Grecia Administratia centrala este asigurata de Ministerul Turismului atasat Ministerului Economiei care are un rol limitat datorita suprapunerii activitatii cu cea a Oficiului Elen de Turism (EOT). Acesta din urma este un organism public cu atributii de gestionare a unei baze materiale proprii (de stat) si cu rol esential în promovarea turismului. La nivel regional, în structura EOT functioneaza 7 directii regionale, corespunzator împartirii administrative, însarcinate cu gestiunea bazei turistice proprii , coordonarea si controlul activitatii zonale. În plan local exista oficii regionale si departamentale precum si centre municipale de turism si birouri de informare turistica.

Organizarea turismului în Germania

În Germania administratia centrala este asigurata de un Secretariat de Stat aflat în structura Ministerului Afacerilor Economice ce are ca atributii crearea conditiilor pentru dezvoltarea turismului, elaborarea strategiei în domeniu, încurajarea cooperarii internationale specifice, promovarea turismului german pe pietele externe, etc. De activitatea de promovare se ocupa Comisia Germana pentru Turism care dispune de 15 birouri în strainatate si 11 delegatii în reprezentantele externe ale companiei aeriene Lufthansa. La nivel regional fiecare land are propria politica turistica coordonata de un Comitet compus din reprezentantii ministerelor economice locale. În plan local se mai întâlnesc oficii de turism si birouri de informare turistica.

Organizarea turismului în Marea Britanie

În Marea Britanie organismul centrala al turismului este Ministerul Turismului; la nivelul fiecarei natiuni si zone (Anglia, Scotia, Ţara Galilor, Irlanda de Nord) exista câte un minister national al turismului. Organismul national reprezentativ pentru turismul englez este totusi BTA (British Tourism Autority) cu atributii în domeniul promovarii în strainatate a destinatiilor din Marea Britanie (dispune de 29 de birouri si 7 reprezentante în întreaga lume). La nivel regional, fiecare zona beneficiaza de o organizare cu un minister si oficii regionale de turism; mai exista oficii locale, departamente si birouri pentru statiuni sau orase turistice.[5]

2.2.2 Politici de promovare a turismului în U.E

La nivelul UE principalele domenii prin care este sprijinit din punct de vedere financiar turismul sunt:

Calitatea serviciilor. Multe destinatii europene au recunoscut importanta îmbunatatirii calitatii, iar prin finantarile oferite de Fondurile Structurale s-au materializat multe initiative în acest domeniu. Calitatea este o parte integranta a industriei turismului. Fara un produs de calitate este putin probabil ca o regiune sa sustina o industrie viabila a turismului. Calitatea se aplica tuturor prestatiilor turistice de la transport si cazare, la orice servicii de care beneficiaza turistul dar si la calitatea mediului.

Se foloseste conceptul de management integrat al calitatii (Integrated Quality Management) care este aplicat diferentiat pe zone rurale, urbane si de litoral (costiere). Exista un numar mare de factori care au impact asupra perceptiei turistilor despre o destinatie si asupra nivelului lor de satisfactie si prin urmare asupra dorintei lor de a se întoarce în respectiva destinatie si mai mult de a o recomanda-o altor potentiali vizitatori.

Succesul unei destinatii în materie de satisfacere a nevoilor turistilor este conditionat de un numar de componente interdependente. Acestea contureaza nevoia de planificare strategica si integrata prin intermediul unor instrumente si tehnici specifice, iar conceptul de management integrat al calitatii poate fi foarte bine pus în practica pentru o destinatie turistica.

Dezvoltare durabila si turism ecologic. Obiectivul major al politicii comunitare de mediu este de a contribui la dezvoltarea durabila. Investitiile în obiectivele turistice care iau în considerare protectia mediului înconjurator ofera premisele pentru o crestere durabila atât din punct de vedere economic cât si din punct de vedere ecologic. Curatarea canalelor, elesteelor si râurilor poate constitui un punct forte pentru o zona si poate contribui la frumusetea acesteia.

Dezvoltarea turismului poate fi durabila prin respectarea principiilor conceptului de durabilitate:

- durabilitate ecologica care face dezvoltarea compatibila cu respectarea resurselor si diversitatii biologice;

- durabilitate sociala si culturala care contribuie la dezvoltarea si protectia identitatii culturale;

- durabilitate economica care se asigura de dezvoltarea societatii în conditiile unui management ale resurselor prin obtinerea beneficiilor economice atât în prezent cât si în viitor.

Un interes aparte îl constituie conceptul de ecolabeling care sa fie aplicat unitatilor de cazare (inclusiv campingurile începând cu 2005) ca respect pentru mediul înconjurator. Practic orice unitate care doreste sa fie certificata trebuie sa îndeplineasca un set de criterii care se refera la: limitarea consumului de energie; limitarea consumului de apa; limitarea producerii de deseuri; favorizarea folosirii resurselor regenerabile si a substantelor care afecteaza mai putin mediul înconjurator ;promovarea educatiei si comunicarii de mediu.

Aplicarea conceptului de ecolabeling a beneficiat de o atentie speciala din partea UniuniiEuropene si a fost reglementata prin Decizia Comisiei din 14 Aprilie 2003 cu privire la "stabilirea criteriilor ecologice pentru acordarea eco-etichetei comunitare unitatilor de cazare turistica" (2003/287/EC).

Competitivitatea destinatiilor turistice. Deoarece nu exista un singur ofertant de servicii pentru a satisface nevoile unui turist, competitivitatea unei destinatii depinde în mare masura de calitatea diferitelor facilitati pe care aceasta le ofera. Atât timp cât multe activitati turistice sunt prestate de institutii publice, competitivitatea unei destinatii depinde si de o buna functionare a parteneriatului public - privat. Destinatia este si cel mai bun nivel pentru a se crea retele de cooperare între diferitii ofertanti de produse turistice.[6]

În anul 2000 Comisia prin Directoratul General pentru Întreprinderi a contractat un studiu intitulat "Structura, performanta si competitivitatea turismului european si a întreprinderilor sale" care a avut rolul de a contribui la elaborarea unor politici de sprijinire a turismului de exploatare a potentialul sau si totodata de a raspunde schimbarilor structurale în cererea turistica din Europa.

Marketingul produselor turistice. Asistenta acordata marketingului produselor turistice înseamna o imagine mai dinamica si mai performanta. Eforturile comune în chestiuni ce tin de marketing sunt sprijinite de Comisie prin Fondurile Structurale sau alte programe comunitare. De exemplu, au existat astfel de initiative între transporturi si alte domenii ale activitatii turistice precum si între diferite moduri de transport (de exemplu voucherele pentru diverse forme de transport).

Totusi turismul este caracterizat de putine asa numite "consortii sau aliante de marketing" care pot avea anumite avantaje competitive prin beneficiile aduse de economiile de scala si de puterea lor pe piata. De asemenea, un rol important în marketing îl au noile tehnologiile informatice. Un exemplu în acest sens îl constituie marketingul direct care se adreseaza online consumatorilor ceea ce uneori creeaza anumite probleme de adaptare pentru agentiile de turism care îsi vad astfel amenintata existenta ca parte a lantului de distributie.

Marketingul produselor turistice include si produsul "destinatie turistica", iar strânsa cooperare între sectorul public si privat este o preconditie a unui marketing eficient al destinatiei turistice.

Patrimoniul cultural. Unul din factorii cheie care poate fi exploatat de sectorul turistic european, îl reprezinta patrimoniul cultural raspândit în întreaga Europa. Într-adevar, împreuna cu sectorul turistic, cultura a devenit un domeniu de creare a locurilor de munca si de cresterea economica; de aceea, din punct de vedere a politicii interesele celor doua sectoare adesea coincid. Programele operationale în turism, având ca finantare fondurile structurale din statele membre, sprijina deseori patrimoniul arhitectural, industrial sau rural. Actiunile au variat de la sprijinirea muzeelor la transformarea cladirilor istorice în hoteluri sau în alte unitati de cazare. În alte cazuri, Fondurile Structurale au ajutat alte edificii culturale cum ar fi salile de concerte, teatrele, bibliotecile s.a. Totodata programele urbane au vizat conservarea centrelor istorice a unor orase,beneficiarul direct al acestui sprijin, fiind turismul.

În plus Comunitatea sprijina un numar de actiuni care pun accentul, în primul rând, pe aspectele calitative; asemenea actiuni includ proiecte pilot de conservare a patrimoniului arhitectural, restaurarea monumentelor europene si a obiectivelor de interes istoric, (ex: Orasul European al Culturii, luna culturala europeana si proiectul Kaleidoscope) pentru a încuraja evenimentele culturale sau activitatile cu dimensiune europeana implicând participanti din cel putin trei state membre.

Programul Cultura 2000 sprijina rolul cooperarii culturale în dezvoltarea socio-economica a Europei, care are efecte pozitive si asupra turismului, în special prin promovarea turismului cultural. În anul 2000, acest program a cofinantat 219 de proiecte în valoare totala de 32 de milioane de euro.

Similar initiativele comunitare în favoare capitalelor europene au permis ca 9 orase din Europa (Avignon, Bergen, Bologna, Bruxelles, Helsinki, Cracovia, Praga, Reykjavik si Santiago de Compostela ) sa organizeze activitati culturale care sa reprezinte atractii turistice în acelasi timp. Suma alocata a fost de 250 000 de euro pentru fiecare oras.

Dezvoltare regionala. Turismul este un domeniu de vârf al dezvoltarii regionale si în anii care vor veni se asteapta ca turismul sa contribuie activ la diversificarea economiei si la cresterea oportunitatilor de angajare în Europa. În ceea ce priveste dezvoltarea regionala pentru a stimula dezvoltarea economica a regiunilor mai putin dezvoltate, UE sprijina activitatile care genereaza efecte multiple. Turismul este recunoscut ca un sector cu un potential mare de a genera atât dezvoltare economica cât si de a crea de locuri de munca; ca atare sectorul beneficiaza de un sprijin considerabil din partea fondurilor structurale.

Printre obiectivele prioritare în politica turistica a UE se mentioneaza si problema regionalismului, în sensul promovarii regionale a turismului ca factor de stimulare a dezvoltarii zonelor defavorizate dar care au vocatie turistica. Activitatile aferente industriei turistice pot adesea genera o crestere economica în tarile si regiunile cu sau fara resurse limitate, pentru a dezvolta alte sectoare dar, care totusi pot oferi motivatii pentru atragerea turistilor; regiunea poate fi ajutata în a înlatura dezechilibrul economic.

Regiunile si autoritatile locale joaca un rol cheie în formularea politicilor, organizarea si dezvoltarea turismului. Este clar cazul statelor federale (Germania, Belgia etc.) dar si a celorlalte tari (Franta, Spania sau Italia). Dezvoltarea turismului ofera oportunitati atractive pentru un numar mare de ofertanti de bunuri si servicii în special în zonele rurale. De asemenea, dezvoltarea turismului sprijina dezvoltarea infrastructurii necesare dezvoltarii economice a unei zone si poate crea o imagine distinctiva, o identitate a regiunii de care sa beneficieze toate activitatile economice.

Crearea de retele, cooperarea (parteneriatele public-private). Diversificarea produselor turistice si dezvoltarea de noi produse presupune relatii mai bune între întreprinderi, oficiile de turism si autoritatile locale. Fondurile Structurale sprijina prin urmare acele initiative care încurajeaza parteneriatele între întreprinderi si între întreprinderi si sectorul public.

La 13 Noiembrie 2001 în comunicarea Comisiei Europene Sa lucram împreuna pentru viitorul turismului european se recunoaste rolul semnificativ al parteneriatelor, retelelor si centrelor de competenta pentru dezvoltarea turismului european si se propune mobilizarea competentelor existente pentru sprijinirea dezvoltarii cunostintelor în turism. De fapt, aproape în toate tarile membre exista deja retele, parteneriate sau organisme specializate sau centre pentru industria turistica atât la nivel national cât si la nivel regional. Acestea ofera infrastructura si sprijinul de baza necesar pentru diferitii actori din turism, în special pentru destinatii, venind în întâmpinarea nevoilor lor si evaluând starea sectorului turistic. De asemenea, acestea se concentreaza pe diferite aspecte ale activitatii turistice cum ar fi dezvoltarea durabila, patrimoniul cultural, promovarea produselor locale etc.

Prin crearea un retele cooperarea la nivel european va fi realizabila pentru a promova un turism durabil, de calitate si competitiv rezultat al interactiunii dintre diferiti operatori din turism, asociatii publice sau private si destinatii/regiuni. În acest mod se va întari imaginea Europei ca o destinatie turistica pe plan mondial. S-a elaborat si un studiu în 2004 ("networking study") prin care s-au inventariat numarul de retele si parteneriate existente în turismul european, nu numai în cele 25 de state membre ci si în statele candidate sau cele membre ale Spatiului Economic European. De asemenea, s-a urmarit o mai buna întelegere a rolului dinamic pe care îl are crearea de retele pentru un sector turistic durabil si competitiv.

Pregatirea profesionala a lucratorilor din turism. Programul "Leonardo da Vinci" este programul comunitar de cooperare transnationala în domeniul formarii profesionale a fortei de munca. si turismul ca orice sector economic a beneficiat din plin de acest program, în perioada 1995 - 1999, aproape 3% din toate proiectele finantate prin programul Leonardo da Vinci au avut impact indirect asupra turismului. Astfel au fost finantate mai mult de 80 de proiecte totalizând 18 milioane de euro.

Pregatirea profesionala a angajatilor si managementul întreprinderilor turistice promoveaza stabilitatea ofertelor de locuri de munca pe care le ofera. Fiind microîntreprinderi, multe întreprinderi din turism nu dispun de resurse financiare pentru a investii în pregatirea profesionala si management, desi poate exista o nevoie evidenta pentru pregatire profesionala. Se sprijina si înfiintarea unei întreprinderi din sectorul turistic (de exemplu un nou hotel sau pensiune turistica) ceea ce duce la cresterea numarului de întreprinderi turistice de succes si la cresterea oportunitatilor de angajare

2.3 Caracteristici ale dezvoltarii turismului în tarile Uniunii Europene



Industria europeana a turismului va face fata unei concurente în crestere atât din

interiorul cât si din afara regiunii. O serie întreaga de factori concura la aceasta situatie (concurenta economica si financiara, factorii politici, schimbarile sociale si demografice, inovatiile tehnologice etc.) inclusiv activitatile promotionale ale regiunilor concurente.

În acelasi timp, o serie de bunuri si servicii vin în concurenta cu turismul pentru a ocupa timpul liber al potentialilor turisti ceea ce creeaza o alta forma de presiune competitiva.

Extinderea ofertelor de petrecere a timpului liber în zonele rezidentiale (de exemplu parcurile tematice sau de distractie, cluburile de sanatate, evenimentele culturale si sportive) va duce la scurtarea vacantelor si la vacante petrecute mai aproape de casa. Se asteapta ca aceasta tendinta sa fie marcata în timp de o crestere economica mai moderata.

De asemenea exista si alti factori care vor marca turismul în Europa pentru urmatoarele decade. Introducerea euro ca moneda comuna pentru multe tari europene va duce la cresterea numarului de calatorii în interiorul Europei. Dereglementarea în transportul

aerian a determinat un aflux de noi linii aeriene si care au costuri reduse, iar aceasta a dus la scaderea tarifelor pe cursele pan-europene si la cresterea numarului de calatorii pentru

odihna, în special pentru asa numitele "scurtele iesiri".

Industria turismului a suportat un nivel de consolidare în ultimii ani, care va continua

cel putin si în perioada urmatoare. Aceasta activitate se aplica în principal unui numar mare de turoperatori germani si britanici, tari care sunt principalele tari emitatoare de turisti. Totusi competitia de pret pe pietele europene pare a fi principalul motiv care duce la aceasta consolidare.

2.3.1 Turismul receptor

În 2004 s-au înregistrat 416,4 milioane sosiri turisti în Europa, iar în 2020 se estimeaza ca numarul lor va ajunge la 717 milioane. Cota de piata a Europei se asteapta sa scada la 54,5% cât era în 2004 la 46% în 2020, iar aceasta se va face pe seama cresterii

cotei de piata a regiunilor Asia de Est si Pacific, Orientul Mijlociu, Africa si Asia de Sud.

Subregiunea Europa de Vest se prezinta ca cea mai vizitata regiune din Europa, atragând 117 milioane de vizitatori în 1995 si 139 milioane în 2004. Totusi rata de crestere pentru subregiunea Europa de Vest va fi cea mai mica în aceasta perioada de numai 1,9% pe an. Ca rezultat, aceasta subregiune îsi va pierde cota de piata fata de celelalte subregiuni din Europa. Sosirile din subregiunea Europa Centrala si de Est se asteapta sa creasca cel mai rapid, pâna la sfârsitul anului 2020 aceasta regiune atragând cu 40 de milioane de vizitatori mai mult decât Europa de Vest. În plus fata de subregiunea Europa Centrala si de Est, sosirile din Mediterana de Est si Europa de Nord vor creste mai rapid decât media europeana. Sosirile din subregiuneile Europa de Vest si Europa de Sud vor fi mai mici cu rate de crestere inferioare mediei europene.

În anul 2020 Franta va ramâne prima destinatie a Europei cu peste 100 de milioane

de sosiri de turisti. Urmatoarele 5 destinatii europene în anul 2020 vor fi Spania, Marea

Britanie, Italia, Federatia Rusa si Republica Ceha, fiecare înregistrând între 40 si 75 de

milioane de sosiri de turisti.

Ratele cele mai mari de crestere pentru perioada 1995-2020 sunt prognozate pentru

Croatia (+8,4% pe an în medie), Federatia Rusa (+6,8% pe an), Slovenia (+6,0% pe an),

Turcia (+5,5% pe an), Bulgaria si România (amândoua cu 4,6% pe an). Revigorarea pietei emitente a Rusiei si cresterea prosperitatii în statele CSI, va determina un impuls în cresterea turismului în destinatiile din Europa Centrala si de Est în general. În ceea ce priveste tarile europene din Mediterana, cresterea va continua sa se concentreze în tarile din est în particular Turcia, Croatia si Slovenia care vor înregistra rate de crestere peste media europeana. Multe din destinatiile mediteranene care au ajuns deja la maturitate îsi vor pierde cota de piata deoarece se asteapta ca ele sa aiba rate de cresterii inferioare mediei europene. Cele mai mici rate de crestere sunt prognozate pentru tarile din Europa Centrala si de Vest si - Germania, Elvetia, Austria si Ungaria.

Turismul receptor si turismul emitator are unele caracteristici generale pentru UE:

- sejururile pe teritoriul national sunt mai numeroase decât cele în afara tarii de resedinta;

- în numeroase state europene sejururile scurte sunt preferate celor lungi;

- mijlocul de transport cel mai utilizat este automobilul;

- turistii europeni prefera sa-si organizeze singuri calatoriile în interiorul tarii;

- turismul receptor are o importanta majora în industria turistica din micile state ale UE;

- activitatea turismului receptor se concentreaza în perioada iulie-septembrie cu exceptia Austriei unde perioada de vârf este sezonul hibernal. Mai mult de o treime din înnoptarile totale ale nonrezidentilor se înregistreaza în iulie-septembrie;

- Grecia este singura tara unde turismul receptor depinde puternic de perioada estivala;

- Spania este principala destinatie a turismului emitator pentru majoritatea statelor UE.

În perioada 1992-2004 la nivelul Uniunii Europene (25), tendinta generala a turismului receptor a fost de crestere pâna în anul 2000 si de declin în perioada 2001-2003. În anul 2004 numarul înnoptarilor nonrezidentilor în cadrul UE a fost de peste 600 ml nopti (peste 40% din totalul înnoptarilor). Unitatile de cazare preferate au fost cele de tip hotelier si similare care au contribuit cu peste 50% la total înnoptari în UE (în Spania, Italia si Franta peste 70%).

În România turismul receptor a cunoscut o perioada de relativa stagnare numarul de înnoptari ale nerezidentilor în hoteluri si unitati similare fiind în 2003 apropiat de valoarea înregistrata în 1998.

Figura nr. 1 : Numarul de înnoptari ale nerezidentilor în hoteluri si unitati similare (mii)

Sursa: Eurostat yearbook, 2004, Statistique en bref, 2005

În ceea ce priveste destinatia turistilor internationali europeni, 65,9% au preferat sa

calatoreasca în interiorul UE. Conform datelor din tabelul de mai jos turistii din Luxemburg, Belgia, Olanda au preferat spatiul comunitar în proportie de peste 75% în timp ce turistii sloveni, letoni, lituanieni si greci au preferat destinatii din afara UE (explicabil prin pozitionarea lor în cadrul spatiului european si prin legaturile strânse cu statele vecine nemembre ale UE).

Tabelul nr.1 : Ponderea turistilor care au calatorit în interiorul/afara UE în total turisti emitenti în 2005

În interiorul UE

În afara UE

Nr. crt.

Ţara

%

Ţara

%

Luxemburg

82,1

Slovenia

85,9

Belgia

77,1

Letonia

59,0

Olanda

76,0

Lituania

56,8

Irlanda

73,0

Grecia

53,1

Danemarca

72,3

Franta

52,4

Sursa: Eurostat, Statistique en bref, 2006( prelucrare)

Turismul receptor este caracteristic în principal tarilor cu vocatie turistica recunoscuta (Anexa ) - Cipru (93% din totalul înnoptarilor în unitatile de cazare colectiva revenind nerezidentilor), Grecia (75%), Estonia (74%), Austria (72%), Spania (64%), Portugalia (60%), Irlanda (63%), Slovenia (56%), Belgia (55%), Ungaria (54%). Din pacate desi România ar merita sa se înscrie în aceasta din urma categorie dat fiind valoarea potentialului sau turistic, turismul receptor are o pondere de numai 15% (conform datelor INS) - una din cele mai mici din UE.

2.3.2 Competitivitate regionala



Analiza competitivitatii în turism se bazeaza pe o serie de indici de 8 indici - indicele

competitivitatii pretului, indicele Human Tourism, indicele infrastructurii, indicele mediului, indicele tehnologiei, indicele resurselor umane, indicele deschiderii, indicele social - a caror valoare pe o scala de la 0 la 100 arata performanta fiecarei tari comparativ cu alte tari. Valoare 0 reprezinta cea mai mica valoarea a indicelui, iar valoarea 100 cea mai mare.

Sursele de date pentru acesti indicatori sunt reprezentate în mare parte de indicatorii de dezvoltare elaborati de Banca Mondiala, dar si de rapoarte ale ONU si ale WTTC.

În analiza competitivitatii în turism s-au luat ca tari de referinta pentru comparatie 8 tari

din apropierea României care sunt considerate tari concurente în turism: Bulgaria, Croatia, Serbia si Muntenegru, Ungaria, Republica Ceha, Slovacia, Polonia si Ucraina.

2.3.2.1 Analiza globala

Analiza globala face referire la compararea tarilor supuse analizei din punct de vedere al valorilor celor 8 indici.

Tabel nr. 2 : Analiza globala

Nota:

* calculat prin media aritmetica a indicilor pentru care exista informatii disponibile

n.a. - datele nu sunt disponibile

sursa : Strategie ANT 01.08.2006,pag. 10

Daca facem o medie simpla a valorilor indicilor presupunând ca toti acestia au aceiasi importanta obtinem un asa numit "indice mediu de competitivitate". Conform acestuia România în domeniul competitivitatii în turism este clar depasita de Ungaria (78,44) si Cehia (74,47) dar si de Bulgaria (68,57%), Croatia (68,04), Polonia (66,03) si Slovacia (62,84). Totusi tara noastra pastreaza un avantaj fata de vecinele noastre Ucraina si Serbia - Muntenegru. Trebuie însa sa mentionam ca aceste rezultate sunt putin influentate de lipsa unor date mai ales în cazul Serbiei si Muntenegru, dar si într-o mai mica masura pentru Croatia, Ucraina, Polonia si Cehia.

România este mai competitiva fata de unii dintre concurentii sai în domeniul preturilor, al mediului, al deschiderii fata de comert si turism si domeniul social si mai putin în cel al tehnologiei, al resurselor umane si al infrastructurii.

Pentru a conchide, competitivitatea României în domeniul turismului fata de

concurentii sai se prezinta astfel:

- fata de Bulgaria, România este mai competitiva în domeniile preturi (la capitolele tarife pe camera în hoteluri, în 2004; indicele paritatii puterii de cumparare; nivelul impozitarii în turism), infrastructura (doar la capitolele drumuri si caii ferate - cu indici superiori Bulgariei), mediu (emisii de dioxid de carbon mai putine decât Bulgaria, dar o

densitate a populatiei mai mare), tehnologie (doar la capitolul exporturi high-tech),

social (la indicele ziarelor si indicele televizoarelor)

- fata de Croatia, România este mai competitiva în domeniile preturi (doar la capitolul nivelul impozitarii în turism), mediu (emisii de dioxid de carbon mai putine decât Croatia, dar o densitate a populatiei mai mare), deschidere internationala (la capitolul nivelul impozitarii în comertul international) si domeniul social (la indicele ziarelor si indicele televizoarelor). De asemenea, trebuie mentionat ca analiza nu este completa datorita lipsei datelor pentru domeniile infrastructura si human tourism.

- fata de Serbia-Muntenegru analiza competitivitatii de limiteaza doar la doua domenii datorita lipsei datelor: domeniul tehnologiei (România având un numar mai mare de utilizatori de INTERNET) si domeniul deschiderii internationale (capitolele vize si

nivelul impozitarii în comertul international).

- fata de Ungaria, România este mai competitiva doar în domeniile preturi (la capitolele tarife pe camera în hoteluri, în 2004 si nivelul impozitarii în turism) si domeniul social (doar la indicele televizoarelor)

- fata de Slovacia, România este mai competitiva doar în domeniile preturi (la capitolul tarife pe camera în hoteluri, în 2004), human tourism (doar capitolul implicarii

oamenilor în turism), mediu, tehnologie (doar la capitolul exporturi high-tech),

domeniul deschiderii internationale (capitolul vize), si domeniul social (la indicele

ziarelor si indicele televizoarelor).

- fata de Republica Ceha, România este mai competitiva doar în domeniile preturi (la capitolele tarife pe camera în hoteluri, în 2004 si nivelul impozitarii în turism) si

domeniul social (doar la indicele ziarelor si indicele televizoarelor)

- fata de Polonia, România este mai competitiva doar în domeniile preturi (la capitolele tarife pe camera în hoteluri, în 2004 si nivelul impozitarii în turism), human tourism (doar capitolul impactului economic al turismului), tehnologie (doar la capitolul

exporturi high-tech), domeniul deschiderii internationale (capitolele indicele deschiderii

în turism si indicele deschiderii în comert) si domeniul social (doar la indicele ziarelor

si indicele televizoarelor)

- fata de Ucraina, România este mai competitiva în domeniile preturi (la capitolele tarife pe camera în hoteluri în 2004, paritatea puterii de cumparare si nivelul impozitarii în turism), human tourism (doar la capitolul implicarii în turism a populatiei), mediu (emisii de dioxid de carbon mai putine decât Ucraina, o densitate a populatiei mai mare),

tehnologie (capitolele numarul de utilizatori de INTERNET, telefonie mobila, exporturi

high-tech), domeniul deschiderii internationale (capitolul vize, nivelul impozitarii în

comertul international) si domeniul social (capitolele indicele dezvoltarii umane,

indicele ziarelor, indicele calculatoarelor si indicele televizoarelor).

Potentialul turistic al României este foarte valoros, dar performantele de punere a acestuia în valoare sunt reduse, comparativ cu alte tari din Centrul si Estul Europei. Desi turismul este considerat o ramura economica cu avantaj concurential considerabil, România se afla în prezent printre tarile cu nivel scazut în ceea ce priveste turismul intensiv în regiune si la nivel global.

BIBLIOGRAFIE :

1. http://uniuneaeuropeana.ilive.ro/istpolitici.html

2. Strategie ANT 01.08.2006

3. OMT - Barometre OMT du tourisme mondial, vol 5, nr. 1 ianuarie 2006

4. www.world-tourism.org

5. Nicolae Neacsu,Oscar Snak, Petre Baron, Economia Turismului, Ed. Expert, Bucuresti 2003

6. Cristureanu, C. - "Strategii si tranzactii în turismul international", Editura Beck, Bucuresti, 2006

7. WTTC- România. Impactul turismului si calatoriilor asupra locurilor de munca si

economiei



http://uniuneaeuropeana.ilive.ro/istpolitici.html

Strategie ANT 01.08.2006

OMT - Barometre OMT du tourisme mondial, vol 5, nr. 1 ianuarie 2006

Nicolae Neacsu, Oscar Snak, Petre Baron, Economia Turismului, Ed. Expert, Bucuresti 2003, pag. 112 - 114

World Tourism Organization, www.world-tourism.org

Cristureanu, C. - "Strategii si tranzactii în turismul international", Editura All Beck, Bucuresti, 2006

WTTC- România. Impactul turismului si calatoriilor asupra locurilor de munca si

economiei, 2005

Strategie ANT 01.08.2006



loading...











Document Info


Accesari: 8369
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2020 )