social si ecologic .......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... ..................... 11 1.3 Motivatiile ce stau la baza practicǎrii agroturismului.......... ..... ...... ............................. 15

1.4 Tipologia satelor turistice.......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... ......... 16

1.5 Modalitǎti de cazare si alimentatie publicǎ specifice satelor turistice.

Criterii economico-sociale de clasificare a fermelor si pensiunilor agroturistice................. 18

CAPITOLUL 2: CARACTERIZAREA GENERALĂ A JUDEŢULUI MARAMUREs.......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... ............................. 22

2.1 Maramuresul între nou si vechi.......... ..... ...... .......... ..... ...... .............................. 22

2.2 Istorie si culturǎ în contextul actual.......... ..... ...... .......... ..... ...... ........................ 24

2.3 Asezare geograficǎ si cǎi de acces.......... ..... ...... .......... ..... ...... ........................... 25

2.4 Nivelul de dezvoltare economico-socialǎ.......... ..... ...... .......... ..... ...... ............... 28

2.4.1 Economia.......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... ........................ 28

2.4.2 Industria.......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... .......................... 29

2.4.3 Agricultura.......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... ...................... 31

2.4.4 Învǎtǎmântul.......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... ................... 31

2.4.5 Populatia.......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... ......................... 33

CAPITOLUL 3: ANALIZA OFERTEI TURISTICE DIN JUDEŢUL MARAMUREs.......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... ............................. 34

3.1 Continutul potentialului turistic.......... ..... ...... .......... ..... ...... .............................. 34

3.1.1 Resurse naturale.......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... .............. 36

3.1.1.1 Relieful.......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... .............. 39

3.1.1.2 Clima.......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... .................. 42

3.1.1.3 Reteaua hidrograficǎ.......... ..... ...... .......... ..... ...... ......................... 43

3.1.1.4 Solurile, flora si fauna.......... ..... ...... .......... ..... ...... ....................... 44

3.1.1.5 Rezervatiile naturale.......... ..... ...... .......... ..... ...... ......................... 45

3.1.2. Resurse antropice.......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... ......... 47

3.2 Baza tehnico-materialǎ a judetului: dinamici si structuri în perioada 2000-2004............... 58

3.2.1 Unitǎti de cazare.......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... ............ 59

3.2.2 Unitǎti de alimentatie.......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... ..... 67

3.2.3 Instalatii de agrement.......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... ..... 68

3.2.4 Instalatii de tratament.......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... ..... 69

3.3 Principalele forme de turism practicate în judetul Maramures.......... ..... ...... .............. 69

CAPITOLUL 4: CADRUL ETNOGRAFIC AL JUDEŢULUI MARAMUREs

4.1 Asezǎrile .......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... .. 82

4.2 Mestesugurile tǎrǎnesti.......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... ............ 83

4.3 Casa si gospodǎria tǎrǎneascǎ.......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... . 84

4.4 Portul popular si obiceiurile.......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... ... 85

4.5 Monumentele de arhitecturǎ, bisericile si portile maramuresene.......... ..... ...... ......... 87

4.6 Decorul si simbolistica lui.......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... ...... 88

CAPITOLUL 5: CALCULUL sI INTERPRETAREA PRINCIPALILOR INDICATORI CE CARACTERIZEAZĂ CIRCULAŢIA TURISTICĂ A JUDEŢULUI MARAMUREs, ÎN PERIOADA 2001-2005.......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... 90

5.1 Numǎrului mediu zilnic de turisti.......... ..... ...... .......... ..... ...... .......................... 90

5.2.Numarul de înnoptari.......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... .............. 92

5.3 Durata medie a sejurului.......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... ......... 94

5.4 Densitatea circulatiei turistice.......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... . 94

5.5 Coeficientul de utilizare a capacitǎtii de cazare.......... ..... ...... .......... ..... ...... ..... 96

CAPITOLUL 6: STRATEGII DE DEZVOLTARE sI PROMOVARE A POTENŢIALULUI TURISTIC RURAL DIN JUDEŢUL MARAMUREs

6.1 Activitǎti de management si marketing în domeniul turismului si

agroturismului în România.......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... ....... 97

6.2 Modalitati de dezvoltare si promovare a turismului rural în judetul Maramures.................103

6.3 Determinarea indicelui de atractivitate al zonei Maramuresului .......... ..... ...... ..........109

6.4 Propuneri privind noi trasee turistice în judet.......... ..... ...... .......... ..... ...... .........112

CONCLUZII

ANEXE

BIBLIOGRAFIE

İNTRODUCERE

Activitatea turisticǎ reprezintǎ cǎlǎtoria de plǎcere, pentru recreere. Aceastǎ notiune a fost extinsǎ în ultimii ani pentru a include orice cǎlǎtorie în afara zonei în care cineva trǎieste sau munceste, de la cǎlǎtorii de o zi pânǎ la vacante în strǎinǎtate. Turismul se numarǎ printre cele câteva fenomene ce s-au impus în epoca contemporanǎ, dezvoltarea sa spectaculoasǎ constituind o trǎsǎturǎ caracteristicǎ secolelor XX si XXI.

Termenul de turism are un continut cât se poate de complex, specialistii atribuindu-i sensuri diferite. Plecând de la originea sa (de la cuvintele latinesti turnare – a se întoarce si turnus – miscare circularǎ), termenul desemneazǎ o cǎlǎtorie (deplasare circularǎ a oamenilor) cu întoarcere în punctul de plecare (de rezidentǎ), acesta regǎsindu-se (cu acelasi sens) în majoritatea limbilor de largǎ circulatie (în francezǎ – tourisme, în englezǎ – tourism, în italianǎ – tourismo, în germanǎ – tourismus, în rusǎ – turizm etc.)

În prezent, activitatea turistica se înscrie între fenomenele ce s-au impus în mod deosebit pe plan mondial, dezvoltarea sa permanentǎ constituind una dintre principalele tendinte ale secolului nostru si, în special, a celei de-a doua jumatati a acestuia, când se poate vorbi cu adevarat de o „explozie turistica” . Ca mijloc de utilizare în mod placut si în conditii de confort a timpului liber, turismul a devenit în zilele noastre o activitate social-culturala si economica de mare importanta, fiind un element esential care contribuie la echilibrarea balantei de plati a unei tari.

Turismul, mai mult ca oricare alt domeniu de activitate, este dependent printre altele de conditiile meteo, dar mai ales de starea mediului înconjurator. Astfel întreg materialul turistic, materie prima a “industriei calatoriei si ospitalitatii”, este parte integranta a mediului înconjurator, si drept urmare, depinde în mod direct si obiectiv de calitatea si ospitalitatea zonelor turistice.

Asadar, prin turism se întelege, în primul rând, ansamblul de activitati prin care omul îsi petrece timpul liber calatorind în alta localitate sau tara pentru a vizita oameni si locuri, monumente si muzee, pentru a-si îmbogati cunostintele generale, pentru a se distra si a face sport, pentru odihna sau tratament etc., iar în al doilea rând industria creata pentru satisfacerea tuturor serviciilor solicitate de turisti la locul de destinatie, la un înalt nivel calitativ, si în conditiile protectiei si conservarii resurselor turistice, în special, si a mediului înconjurǎtor în general .

România dispune de un important potential turistic, atât natural cât si cultural-istoric. Potentialul natural este dat de marea varietate a peisajului (de la peisajul marin si deltaic la cel montan – împadurit, cu pajisti întinse sau, din contra, cu creste ascutite si stânci golase) si, deasemenea de marea bogatie a izvoarelor minerale si termale ce o plaseaza pe unul din primele locuri în Europa. Potentialul cultural este dat de varietatea vestigiilor (ale culturilor neolitice, grecesti, romane, dacice), monumentelor istorice, arhitectonice, de arta si de foarte buna conservare a civilizatiei populare (folclor, etnografie, arta populara). Turismul românesc dispune în prezent de cca. 300 000 locuri de cazare, din care 43% se afla în statiunile balneo-climaterice de pe litoralul Marii Negre, 16% în statiunile balneare din restul tarii, 6% în statiunile montane etc. Unitatile de cazare cuprind hoteluri (56% din totalul locurilor de cazare), vile, hanuri turistice, moteluri, campinguri, cabane, pensiuni. Din totalul locurilor de cazare cea mai mare pondere o detin unitatile de 1-2 stele (46% din total), dar exista si unitati de 3-4 stele (6% din total). Statiunile mon 10310d322k tane, marine sau balneoclimaterice, precum si cabanele, motelurile si alte forme de cazare, ofera posibilitati variate de formule de vacanta: alpinism, excursii, sporturi de iarnǎ sau nautice, vânatoare, pescuit .

Pentru a-si satisface nevoia de miscare fizica, oamenii doresc sa-si petreaca mai mult timp liber în mijlocul naturii, în zone cu un cadru natural cât mai pitoresc si cât mai putin poluate. Aceste zone se gasesc cu precadere în spatiul rural, agroturismul afirmându-se ca o solutie de evadare a orasenilor din mediul urban deosebit de stresant.

De la bisericile din lemn din Maramures, manastirile din Moldova, artizanatul si horele satelor si pâna la ospitalitatea specifica românilor, toate acestea sunt valori universale si argumente pentru atractia turistilor.

Din 1990, în România a început sa se dezvolte turismul rural (agroturismul). Nucleul l-a constituit zona Moeciu – Bran. Apoi, încetul cu încetul fenomenul s-a extins în toata tara. Pe de o parte turistii au început sa prefere linistea si aerul nepoluat din mediul rural în locul hotelurilor. Pe de alta parte, taranii sunt din ce în ce mai interesati de aceasta noua îndeletnicire – turismul rural. Turismul rural ofera turistilor straini posibilitatea de a cunoaste direct traditiile poporului român, ospitalitatea acestuia si bucataria autentica din fiecare zona. Frumusetea cadrului natural si monumentele istorice de valoare nationala si internationala, creeaza premisele obtinerii unui important aport economic din sfera turismului rural.

Dezvoltarea si promovarea turismului rural românesc este realizata de Asociatia Nationala pentru Turism Rural, Ecologic si Cultural (ANTREC), organizatie non-guvernamentala înfiintata în 1994, membra a Federatiei Europene de Turism Rural – EUROGITES. ANTREC are 31 de filiale judetene, un numar de 2500 de membrii si pensiuni turistice si agroturistice în 770 de sate românesti .

Satul românesc – prin specificul etnocultural si etnografic, prin originalitate si bogatia resurselor proprii spatiului geografic aferent - reprezinta un produs turistic inedit pentru piata nationala, dar mai ales pentru cea mondiala. Pe de alta parte, satul turistic românesc poate contribui la descoperirea tarii noastre, ca posibila destinatie turistica, creând interesul fata de România ca loc ce ofera o gama larga de experiente, de vacante de calitate si chiar oportunitati de afaceri.

Daca în tari ca Franta, Germania sau Austria, turismul rural are deja o vechime de câteva decenii, în România, aceasta formula de vacanta cu sejur în gospodariile taranilor se practica de putin timp într-un cadru organizat.

O terapie anti-stress în mijlocul naturii nu poate fi decât beneficǎ pentru sanatate si chiar pentru prosperitatea afacerilor.

Turismul rural se desfasoarǎ în ariile extraurbane, utilizeaza pensiunile si fermele agroturistice pentru cazare si servirea mesei, beneficiaza de un mediu nepoluat si de atractiile turistice naturale sau create de om. Ca forma de „loisir” el se practicǎ pentru odihna si recreere, cura de aer, sporturi, instructie si educatie, tratament balnear etc.

Date fiind varietatea si valoarea peisagistica a cadrului natural, diversitatea si dispersia în teritoriu si cu precadere în spatiul rural a patrimoniului cultural-istoric, aceasta forma de turism cuprinde peste 60% din teritoriul tarii, conducând la deconcentrarea marilor aglomerari turistice si la evitarea degradarii mediului înconjurator si a resurselor turistice. De aceea, contribuie la introducerea în circuitul turistic intern si international a unor variate conditii naturale si la valorificarea tezaurului de cultura traditionala sau contemporana, a întregului potential cultural-istoric din spatiul rural.

Pe de alta parte, ofera populatiei cu venituri reduse posibilitatea de odihna si reconfortare, de petrecere a timpului liber în vacanta sau în week-end, în peisajul pitoresc al mediului rural, de la munte pâna la litoralul Marii Negre sau în mirifica Delta a Dunǎrii.

Turismul rural se practica în România din anii `20-`30, dar abia între 1973-1974 s-a încercat revitalizarea acestuia prin identificarea a 33 de „sate turistice” din toate zonele etnografice si omologarea gospodariilor taranesti, însa, actiunea a fost stopata din ratiuni politice. Ulterior, au fost omologate 13 sate, dar au functionat numai doua: Leresti (Arges) si Sibiel (Sibiu).

Dupa 1990, s-au initiat actiuni de promovare a turismului rural, la nivel organizatoric, legislativ, formativ, de cercetare si cooperare internationala. Astfel, s-a înfiintat Comisia Zonei Montane, care avea si sarcini de organizare si promovare a turismului în mediul rural, apoi au aparut agenti economici specializati. Apoi, constituirea ANTREC, a dat un nou impuls acestei forme de turism.

România are mari posibilitati de dezvoltare a turismului rural, practicarea acestuia fiind nu numai posibila, dar si necesara în etapa actuala. Veniturile banesti realizate vor duce la ridicarea nivelului de civilizatie a satului românesc, iar locuitorii sai, prin ospitalitatea deosebita, ar putea schimba radical imaginea României în lume.

Una din zonele cu un bogat potential turistic rural o reprezintǎ Maramuresul, adevǎrat tezaur etnografic al României, oglindit în arhitectura popularǎ originalǎ, datinile autentice, coloritul portului popular si frumusetea graiului locuitorilor sǎi. Judetul Maramures pǎstreazǎ nesecate comori de frumusete, într-un univers cu totul aparte:

peisaje de un neasemuit pitoresc, zeci de izvoare minerale, pajisti alpine întinse, ape nǎvalnice, pǎduri compacte cu o faunǎ ce i-a adus faimǎ printre vânǎtori[6].

Maramuresul este o arie culturalǎ cu caracteristici specifice bine conturate care, în structurǎ, se regǎsesc în ceea ce înseamnǎ „spiritualitate româneascǎ”, continând însǎ si multe elemente de originalitate, de identitate zonalǎ foarte precise. Îndeosebi în preajma sǎrbǎtorilor, în Ajunul Crǎciunului sau de Boboteazǎ, în Maramuresul istoric, pe locurile de leagǎn ale neamului românesc, basmele devin relitate, tǎranii devin haiduci sau cavaleri si povestile auzite la gura sobei devin reale. Aici, ca si în tot nordul tǎrii, respectiv Bucovina si Oas, costumele traditionale, datinile si ritualurile sǎrbǎtorilor se aflǎ la mare pret, multe dintre acestea rǎmânând neschimbate de sute de ani.

Într-un cadru natural de o frumusete coplesitoare, aceastǎ noblete a traditiei care izbucneste cu bucurie la fiecare sǎrbǎtoare este ca un ritual strǎvechi, fiecare gest, fiecare întâmplare avându-si rostul ei. Toate acestea, alǎturi de arhitectura traditionalǎ, au fost create de-a lungul sutelor de ani, poate chiar a mileniilor, si constituie azi o emanatie unicǎ de frumusete care dezvaluie spiritul oamenilor de aici si al românilor de pretutindeni . Coplesit de frumusetea si valoarea acestor meleaguri, marele scriitor român Geo Bogza spunea despre Maramures: „Prin potentialul sǎu monumental si folcloric, Maramuresul reprezintǎ în istoria noastrǎ ceea ce Egiptul reprezintǎ în istoria lumii.”

În acest context, lucrarea îsi propune sa evidentieze patrimoniul turistic fǎrǎ pereche al judetului Maramures, sǎ analizeze principalele forme de turism ce pot fi practicate în acest judet, cu accent pe cele specifice zonelor rurale, sa studieze stadiul actual de valorificare a potentialului turistic, inclusiv prin determinarea indicatorilor ce caracterizeaza circulatia turistica, si sa propuna câteva strategii de promovare a acestui areal la nivel national.

CAPITOLUL 1

ASPECTE TEORETICE GENERALE PRIVIND TURISMUL, TURISMUL RURAL sI AGROTURISMUL

Desi este considerat de cei mai multi dintre specialisti ca un fenomen propriu perioadei contemporane, prin care se valorifica potentialul turistic al unui spatiu, turismul s-a cristalizat la sfârsitul sec. XIX si, ca atare, primele încercari de definire si caracterizare a acestuia dateaza din acea perioada.

În prima jumǎtate a sec. al XIX-lea turismul era considerat ca fiind sinonim cu cǎlǎtoria. Cǎlǎtoria sau sejurul de agrement devin inseparabile de notiunea de turism odatǎ cu înmultirea statiunilor termale si balneare.

1.1 Definitii uzuale

Prin natura lui turismul se prezintǎ ca o activitate economicǎ situatǎ la interferenta

altor ramuri, ceea ce determinǎ o serie de dificultǎti în definirea lui. Pornind de la premisa cǎ fiecare ramurǎ economicǎ reprezintǎ locul unei productii de bunuri sau servicii care sunt consumate într-un mod specific, turismul are ca obiect „o productie si un consum de bunuri eterogene care concurǎ la satisfacerea nevoilor turistilor, a nonrezidentilor”.

O primǎ încercare de definire a turismului ca fenomen social si economic apartine lui E. Guy Freuler si dateazǎ din 1880. Potrivit pǎrerii lui turismul este „un fenomen al timpurilor moderne, bazat pe cresterea necesitǎtii de refacere a sǎnǎtǎtii si schimbare a mediului, de cultivare a sentimentului de receptivitate fatǎ de frumusetile naturii... rezultat al dezvoltǎrii comertului, industriei si perfectionǎrii mijloacelor de transport”.

O definitie mai expresivǎ este formulatǎ în 1938, de Leville-Nizerolle, potrivit cǎruia „turismul este ansamblul activitǎtilor nonlucrative ale omului, în afara ariei de resedintǎ” .

Mai târziu, in anul 1975, Kaspar defineste turismul ca ansamblul raporturilor si fenomenelor rezultate din cǎlǎtoria si sejurul persoanelor, pentru care locul sejurului nu este nici rezidenta principalǎ si durabilǎ, nici locul obisnuit de muncǎ.

În anul 1983, seful Consiliului Superior al Turismului Francez, Michaud, aratǎ ca turismul grupeazǎ ansamblul activ de productie si consum, generate de deplasǎrile de o noapte sau mai multe, de la domiciliul obisnuit, motivul cǎlǎtoriei fiind plǎcerea, afacerile, sǎnǎtatea sau participarea la o reuniune profesionalǎ, sportivǎ sau religioasǎ.

În 1991 Organizatia Mondiala a Turismului (O.M.T.), organism major care creaza cadrul general de desfasurare a activitatii turistice în lume, a adoptat un set de rezolutii si recomandari cu privire la conceptele utilizate în turism, printre care si definitii ale turismului, calatorului si turistului :

Calatorul este reprezentat de totalitatea persoanelor care se deplaseaza între doua sau mai multe locatii în orice scop.

Turismul reprezinta activitatea persoanelor care calatoresc catre si ramân în locurile aflate în afara mediului lor obisnuit pe o perioada de timp de cel mult un an pentru relaxare, afaceri sau alte scopuri.

Vizitatorul reprezinta orice persoana care calatoreste într-un loc, altul decât cel obisnuit, pentru mai putin de 12 luni consecutive si al carei scop principal nu este acela de prestare a unei activitati lucrative la locul vizitat.

Turistul este vizitatorul care ramâne cel putin o noapte în mijloacele de cazare colective sau private la locul vizitat.

Excursionistul este vizitatorul care nu-si petrece noaptea în mijloace de cazare colective sau private la locul vizitat.

Dupǎ definitivarea relativǎ a notiunilor de turism si consemnarea lor în literatura de specialitate, se evidentiazǎ faptul cǎ acesta este un fenomen dinamic, care îsi lǎrgeste continuu sfera de activitate. Notiunea de turism trebuie adaptatǎ permanent schimbǎrilor din viata economicǎ si socialǎ, confruntatǎ si corelatǎ cu activitatea practicǎ, cu celelalte domenii ale economiei.

Turismul rural si agroturismul sunt notiuni ce pentru multi înseamnǎ acelasi lucru, însǎ turismul rural are o sferǎ de cuprindere mai larga astfel: turismul rural este un concept care acopera activitatea turisticǎ desfasurata si condusa de populatia locala si bazata pe potentialul natural si antropic local, în timp ce agroturismul este o forma particulara a turismului rural, cuprinzând activitatea turistica propriu-zisa: cazare, pensiune, circulatie turistica, derularea programelor, prestarea serviciilor de baza suplimentare, cât si activitatea economica, de regula agricola, practicata de gazdele turistilor (activitati productive de obtinere si prelucrare a produselor agricole în gospodarie si comercializarea acestora catre turisti, sau prin retele comerciale, precum si modul de petrecere a timpului liber).[11] Ambele forme de turism se încadreazǎ în notiunea mai generalǎ de turism „moale”, cel ce se practicǎ fǎrǎ a deranja echilibrul natural dintr-un areal.

Componentǎ de bazǎ a desfǎsurǎrii turismului rural, satele turistice sunt asezari rurale situate într-un cadru pitoresc si nepoluat, care prezinta urmatoarele avantaje: traditii etnofolclorice nealterate si case cu arhitectura specifica unei zone etnografice; gospodarii taranesti (cu un anumit grad de confort) ce se închiriaza turistilor; monumente cultural-istorice, muzee si atractii naturale si culturale, ce pot fi utilizate în dezvoltarea agrementului; dotari de infrastructura generala (alimentare cu energie electrica în întreaga localitate) apa si canalizare; dotari comerciale, sanitare si de telecomunicatie; accesibilitate usoara la drumurile nationale si caile ferate; retea rutiera, partial modernizata.[12]

Toate aceste concepte, notiuni si definitii elaborate de OMT sau de mari profesori în domeniu, au drept scop stabilizarea turismului ca activitate si evidentierea particularitǎtilor acestuia.

1.2 Avantajele si dezavantajele practicarii turismului rural în plan economic, social si ecologic

În timp, activitatile turistice derulate în spatiul rural „verde” genereaza efecte pozitive, dar si efecte nedorite mai ales când nu se respecta capacitatea de încarcare ecologica si particularitatile ecologice ale mediului rural. Avantajele practicǎrii turismului rural pot fi prezentate din mai multe puncte de vedere:

Din punct de vedere al turistului:

Odihna la tarǎ este o alternativǎ din ce în ce mai atractivǎ pentru orǎseni.

Sǎ colinzi ziua întreagǎ pǎdurile si fânetele, sǎ te abati pe la o stânǎ, iar seara sǎ dormi într-o camerǎ mirosind a mere coapte ... acestea sunt imaginile pe care le derulǎm în minte atunci când, coplesiti de griji si stresati de aglomeratia strǎzii, începem sǎ visǎm cu ochii deschisi la o vacantǎ idealǎ.

Într-adevǎr, turismul rural este preferat de tot mai multi turisti români si strǎini „saturati” de modernitate, de orasele poluate, de aglomeratia marilor hoteluri.

Refugiul în naturǎ este practicat nu numai de elevi si studenti cu posibilitǎti materiale modeste si nepretentiosi în privinta conditiilor de locuit, ci si de oameni din România si din strǎinǎtate cu un anume standard de viatǎ, oameni de afaceri, intelectuali, diplomati, ceea ce face ca turismul rural sǎ devinǎ un culoar deosebit de important, care sǎ facǎ legatura între tara noastra si restul lumii. În afara odihnei propriu-zise, turistii sunt invitati sǎ participe la sǎrbǎtorile traditionale locale, precum: mǎsurarea laptelui, rǎvǎsitul oilor, parade ale portului popular, târguri de artizanat ori vite, vizita unor castele medievale etc.

Din punct de vedere socio-economic:

Crearea si dezvoltarea turismului este consecinta mutatiilor social-economice din epoca contemporanǎ. Aceastǎ ramurǎ a economiei stimuleazǎ dezvoltarea altor ramuri ale economiei nationale cum ar fi: industria, agricultura, constructiile, transporturile, comertul. Prin aceasta se poate spune cǎ turismul stimuleazǎ activitǎti nationale rentabile ca: hotelǎria, alimentatia, suveniruri, artizanat etc. Activitatea turisticǎ este beneficǎ si pentru diversificarea economiei locale acolo unde dezvoltarea agriculturii este insuficientǎ sau neregulatǎ.

Turismul creeazǎ noi locuri de muncǎ în structurile turistice dar si în sectoarele economice adiacente (agricultura, artizanat, pescuit, comert) prin dezvoltarea de întreprinderi turistice locale sau de unitǎti de prestǎri servicii conexe. Acestea duc la cresterea veniturilor, ameliorând calitatea vietii locuitorilor. Totodatǎ cresc impozitele si taxele locale permitând dezvoltarea infrastructurii, instalatiilor, echipamentelor si serviciilor în folosul comunitǎtii locale – spatii verzi, spatii recreative, parcuri, dotǎri tehnico-edilitare, alimentare cu apǎ, energie electricǎ, scoli, dispensare etc. De toate acestea profitǎ atât populatia localǎ cât si turistul.

Prin turism sunt finantate adesea si activitǎti culturale ca spectacole de teatru, muzicale, festivaluri, reuniuni, expozitii, competitii sportive care antreneazǎ si populatia localǎ. Aceasta duce la cresterea nivelului de culturǎ si civilizatie al locuitorilor din zona turisticǎ respectivǎ, largirea orizontului de cunoastere al acestora, schimb de cunostinte si experiente între sat si oras.

Activitatea agroturisticǎ, datoritǎ complexitǎtii ei, contribuie la dezvoltarea în ansamblu a zonelor rurale, iar aceastǎ dezvoltare la rândul ei va determina o crestere a circulatiei turistice. Agroturismul reprezintǎ o realǎ sansǎ pentru economia localǎ, acesta creând principalele motivatii în antrenarea si dezvoltarea unor initiative, a unor activitǎti traditionale care au fost neglijate multǎ vreme, a unor mestesuguri, creatii artistice locale pentru satisfacerea turistilor. Toate aceste activitǎti dinamizeazǎ viata economicǎ localǎ.

Activitatea turisticǎ oferǎ gospodarului posibilitatea de a pune în valoare oferta de cazare, de a valorifica în stare proaspatǎ sau prelucratǎ produsele proprii din gospodǎrie, de a presta servicii. Turismul creeazǎ cererea localǎ de produse alimentare proaspete, produse de micǎ industrie, artizanat; el este amator de trasee, de recreere, solicitǎ servicii si stimuleazǎ inventivitatea gospodarului.[13]

Dupǎ cum se observǎ, agroturismul, componentǎ a turismului rural, are cele mai mari implicatii în valorificarea resurselor turistice locale si în ridicarea nivelului de viatǎ al locuitorilor, în dezvoltarea socio-economicǎ a localitǎtii rurale si comunitǎtii în general si nu în ultimul rând, în protejarea si conservarea mediului natural si construit, în contextul unei activitǎti economice pe principii ecologice (turismul incitǎ la protejarea mediului). De aceea, interesul comunitǎtii si autoritǎtii locale este acela de a elabora o strategie de organizare si dezvoltare durabilǎ si de promovare a turismului rural, cu precǎdere a agroturismului, la nivel local, cu concursul tuturor agentilor economici implicati în desfǎsurarea acestei activitǎti.[14]

Un alt efect pozitiv determinat de activitatea turisticǎ este efectul multiplicator al acestuia. Astfel banii primiti de la vizitatori sunt repartizati în diferitele sectoare ale economiei nationale, pentru achizitionarea de echipamente moderne, achizitionarea de mǎrfuri, plata personalului, provocând de fiecare datǎ noi venituri si realizând investitii de care vor beneficia viitorii vizitatori

Din punct de vedere socio-cultural:

Activitǎtile si serviciile din domeniul turismului rural sunt într-o strânsǎ interactiune creând astfel o serie de avantaje sociale, avantaje de care beneficiazǎ atât entitatea agroturisticǎ, cât si mediul din care aceasta face parte. Se activeazǎ astfel traditiile social culturale, mestesugǎresti, folclorice.

Deasemenea, turismul contribuie la constientizarea populatiei si autoritǎtilor locale fatǎ de valoarea turisticǎ si identitatea culturalǎ a localitǎtii, prezenta turistilor în zonele respective fiind consideratǎ ca o apreciere a calitǎtii mediului natural si a patrimoniului lor istoric si cultural ce favorizeazǎ întelegerea interculturalǎ si comunicarea liberǎ între locuitori si turisti.

Astfel turismul se înscrie ca sprijin pentru justificarea si finantarea protectiei zonelor naturale, sprijin în conservarea siturilor arheologice si istorice pentru a atrage vizitatori, si duce la sensibilizarea locuitorilor în problemele de mediu si patrimoniu cultural istoric. Acestea se concretizeazǎ în: mentinerea si dezvoltarea manifestǎrilor culturale traditionale, sustinerea muzeelor, teatrelor si a altor echipamente de culturǎ, conservarea si protejarea patrimoniului cultural-istoric.

Din punct de vedere social-politic:

Turismul ajutǎ la cresterea fenomenului de stabilitate, dar si de restrângere a procesului de emigrare a populatiei rurale, deci de întretinere a acesteia la diversificarea ocupationalǎ a populatiei rurale, îndeosebi cea tânǎrǎ, pǎstreazǎ modelele socio-culturale existente, a traditiilor populare si a arhitecturii locale, contribuie la educatia si instructia populatiei turistice tinere în vederea lǎrgirii orizontului de cunoastere a mediului rural din tara noastrǎ, ajutǎ la cresterea calitǎtii vietii populatiei locale, strângerea de relatii prietenesti între localnici si turisti, creeazǎ o imagine externǎ favorabilǎ României, prin contactul turistilor strǎini cu etnocultura si ambianta naturalǎ si ospitalierǎ a satului românesc.

Se pot mentiona, deasemenea, si o serie de dezavantaje sau efecte negative generate de intensificarea turismului rural, efecte ce se resimt mai ales la nivelul peisajelor naturale, rezervatiilor si parcurilor naturale din vecinǎtatea satelor turistice datorate printre altele acordǎrii unor facilitǎti prea largi, lipsei cadrului legislativ si a reglementǎrilor de functionare ce pot permite dezvoltarea unui turism „greu” si cu caracter de masǎ în multe rezervatii sau parcuri naturale din apropierea satelor, numǎrului mare de turisti care, prin circulatie si zgomot, pot perturba viata ruralǎ si viata florei si faunei naturale.

Deasemenea existenta unui numǎr mare de trasee si poteci, drumuri de circulatie si acces, vizitate în grupuri de peste 25-30 de persoane, în areale sensibile, produce perturbǎri ale echilibrului ecologic. Practicarea, pe arealele existente, a sporturilor de varǎ si iarnǎ, si o prea mare diversificare a activitǎtilor sportive pot conduce la distrugerea solurilor, florei, faunei etc. Turismul rural intensiv practicat într-o anumitǎ zonǎ poate aduce schimbari în modul de viatǎ al localnicilor si poate favoriza poluarea.

Dupǎ cum se poate observa , toate aceste activitǎti turistice au impact atât asupra mediului înconjurǎtor cât si asupra mediului economic si a celui social.

1.3 Motivatiile ce stau la baza practicǎrii agroturismului

Pornind de la caracteristicile mediului citadin, alǎturate conventiilor sociale specifice, poate fi depistatǎ o serie de necesitǎti pe care orǎseanul le emite din ce în ce mai constant si tinde sǎ le transforme în actiuni[16]:

Reîntoarcerea la naturǎ, motivatie valabilǎ pentru toate categoriile de varstǎ, sex, profesie, statut social. Este rezultatul necesitǎtii de relaxare, sǎnǎtate, confort fizic si spiritual;
Cunoasterea si adeziunea temporarǎ la grupurile de apartenentǎ specificǎ zonelor rurale, dintre care pot fi amintite: familia de tip patriarhal, comunitatea locativǎ, grupul de muncǎ, grupul folcloric etc.;
Cunoasterea, întelegerea si creativitatea sunt, de asemenea, motivatii care se pot realiza cu succes în ambianta satului turistic. Contactul nemijlocit cu piese ale
tezaurului istoriei nationale, ale folclorului, ocupatiilor traditionale si obiceiurilor populare, transformǎ vacantele rustice într-un veritabil proces de asimilare a unor noi si numeroase cunostinte;
Motivatiile estetice ce decurg din nevoia de frumos, ordine, armonie, naturalete, determinǎ majoritatea turistilor, care viziteazǎ satele respective, sǎ se considere privilegiati pentru posibilitatea de a cunoaste locuri atât de frumoase si de pitoresti;
Curiozitatea ce decurge din informatii asupra ospitalitǎtii populare, obiceiurilor gastronomice, artizanatului si ritualurilor sǎtesti, determinǎ dorinta multor turisti de a cunoaste la fata locului toate acestea;
Odihna, cura de aer si fructe, consumul de alimente proaspete de care doresc sǎ beneficieze cei care îsi îngrijesc sǎnǎtatea în vacantǎ;
Sportul, vânǎtoarea, pescuitul sportiv, ascensiunile si drumetiile sunt motivatii care capǎtǎ o notǎ autenticǎ, lǎsând loc suficient initiativei, imaginatiei si înclinatiilor individuale.

Teritoriul României prezintǎ o mare bogǎtie de valori cultural-istorice si naturale, care rǎspund unor variate motivatii ale cǎlǎtoriilor turistice, între care comorile de artǎ popularǎ, etnografie si folclor reprezintǎ o imagine de marcǎ a poporului nostru.

1.4 Tipologia satelor turistice

Aplicarea principiului specializǎrii în domeniul organizǎrii si functionǎrii satului turistic este necesarǎ deoarece fiecare localitate ruralǎ constituie o entitate cu particularitǎti proprii si activitǎti specifice, ce nu trebuie decât sǎ fie identificate si valorificate cât mai eficient posibil, din punct de vedere turistic.

De asemenea, stabilirea tipurilor de sate turistice constituie un mod de selectionare a turistilor, acestia grupându-se de la sine într-un sat sau altul, în functie de principalele lor motivatii si optiuni turistice.

Asezǎrile rurale de interes turistic sunt prezente, si s-au dezvoltat, pe cele mai variate forme de relief, de pe litoralul Mǎrii Negre si Delta Dunǎrii, pânǎ în zona montanǎ, fiind grupate pe baza specificului în câteva tipuri majore :

Satele peisagistice si climaterice se caracterizeazǎ prin prezenta unui cadru natural atractiv, cu elemente de potential turistic numeroase si variate, care favorizeazǎ petrecerea timpului liber. Asezǎrile turistice de acest tip, situate în zone de deal si de munte, cu casele raspândite la o oarecare distantǎ unele fatǎ de altele, dar si în zona litoralǎ – sunt adecvate turismului de sejur, oferind posibilitǎti de plimbare în aer liber, bǎi de aer, helioterapie, drumetie: Tismana (Gorj), Brǎdet (Arges), Botiza (Maramures), Vama Veche (Constanta).
Satele balneare sustin turismul balnear de importantǎ localǎ si mai rar regionalǎ, bazându-se pe o serie de „resurse turistice” exploatate si valorificate: ape minerale carbogazoase, mofete, izvoare sau lacuri sǎrate, nǎmol: Zizin (Covasna), Costiui (Maramures), Sǎcelu (Gorj).
Satele turistice pentru practicarea sporturilor sunt specifice zonelor montane cu strat de zǎpadǎ persistent, conditii de pantǎ deosebite ce favorizeazǎ practicarea sporturilor de iarnǎ (Fundata, Gǎrina – Jud. Caras), dar si zonelor joase, cu oglinzi de apǎ, care sustin sporturile nautice (Murighiol) etc.
Satele turistice pastorale (Vaideeni, Prislop, Jina). În aceastǎ grupǎ pot fi incluse satele de munte în care preocuparea de bazǎ a localnicilor este cresterea oilor si vitelor, si care pot sǎ atragǎ turisti, prin meniuri bazate pe produse lactate.
Satele pescǎresti si de interes vânǎtoresc oferǎ si organizeazǎ diferite forme de agrement speciale pentru turisti – vânǎtoare, pecuit, safari – asigurând în acelasi timp, posibilitǎti de cazare, servicii culinar-gastronomice pescǎresti sau vânǎtoresti: Sfântu Gheorghe (Deltǎ), Ciocânesti (Suceava), Gurghiu (Mures).
Satele turistice de creatie artisticǎ si artizanalǎ (Tismana, Margina, Cordun, Sǎpânta) atrag turistii interesati de creatia artisticǎ si artizanalǎ, prin posibilitatea achizitionǎrii unor astfel de creatii direct de la sursǎ, de la producatorul însusi, precum si posibilitatea de a asista la modul de confectionare al acestora.
Satele turistice etnofolclorice grupeazǎ asezǎrile rurale care detin un fond etnografic, de valoare inestimabilǎ, reprezentat prin muzee etnografice, arhitecturǎ popularǎ de exceptie, port traditional si folclor: Curtisoara (Gorj), Rǎsinari (Sibiu), Vama (Suceava) etc. Aceste sate pot oferi turistilor servicii de cazare si masǎ în conditii autentice (mobilier, decor si lenjerie în stil popular, meniuri traditionale servite în veselǎ si cu tacâmuri specifice, farfurii si strǎchini de ceramicǎ, linguri de lemn etc.).
Satele cu obiective de interes stiintific dispun de diferite tipuri de rezervatii naturale care prin inedit, unicitate si frumusete, atrag spre vizitare numerosi turisti strǎini si autohtoni: Andrieseni (Vrancea), Sadova (Suceava), Chiuzbaia (Maramures) etc.
Sate cu monumente istorice, de artǎ si arhitecturǎ cu valoare de exceptie, renumite pe plan national si international, sunt specifice Moldovei, cu o salbǎ impresionantǎ de mǎnǎstiri: Sucevita, Putna, Agapia, Vǎratec etc.; Subcarpatilor Getici – Aninoasa, Cozia, Horezu, Tismana; sudului Transilvaniei – Hǎrman, Biertan, Feldioara etc.
Sate turistice pomiviticole unde principala activitate este cultivarea pomilor fructiferi si a vitei-de-vie iar turismul se poate practica pe toatǎ durata anului, atât în perioada recoltǎrii cât si dupǎ aceea, prin oferirea fructelor, strugurilor si a preparatelor pe baza lor: Recas, siria, Agapia etc.

Satul românesc – prin specificul etnocultural si etnografic, prin originalitate si

bogǎtia resurselor proprii spatiului geografic aferent – poate sǎ se constituie ca un produs turistic inedit, care sǎ satisfacǎ o gamǎ largǎ de motivatii în turismul organizat si pe cont propriu, intern si international. Un numǎr mare de sate, recunoscute ca sate turistice, constituie destinatii pentru turismul de sejur, turismul de cunoastere, balneoturismul etc.

1.5 Modalitǎti de cazare si alimentatie publicǎ specifice satelor turistice. Criterii economico-sociale de clasificare a fermelor si pensiunilor agroturistice

Cazarea în satele turistice se poate organiza si amenaja pe mai multe tipuri si anume:

- camere mobilate, de categorii diferite, în locuintele gospodarilor, acestia locuind în aceeasi casǎ sau în apropiere;

- casǎ de vacantǎ, alta decât cea locuitǎ de gospodar, construitǎ ad-hoc sau eliberatǎ în sezonul turistic;

- spatiu pentru amenajarea unui loc de campare (cu cort sau rulotǎ) în grǎdinǎ sau livadǎ, gospodarul locuind în apropiere, spre a asigura securitatea turistilor;

- spatii secundare în gospodǎria sǎteascǎ;

- spatii cu destinatie specialǎ pentru turisti, construite de cǎtre grupuri de locuitori sau asociatia turisticǎ sǎteascǎ.

Toate aceste spatii de cazare (mai putin cele secundare) vor fi mobilate ca sǎ corespundǎ normelor de clasificare elaborate de Ministerul Turismului, care le va omologa, iar tarifele percepute vor fi în conformitate cu legislatia în vigoare.

Alimentatia publicǎ. În satele turistice, servirea mesei pentru turisti se poate realiza în mai multe modalitǎti:

- pensiune completǎ la gospodarul-gazdǎ;

- demipensiune;

- mic dejun inclus în tariful de închiriere a camerei (casei);

- pensiune completǎ sau demipensiune acordatǎ de o familie unui grup mai mare de turisti, care locuiesc în gospodǎrii diferite;

- pensiune completǎ sau demipensiune la o unitate de alimentatie publicǎ din localitate (restaurant, pensiune);

- pregǎtirea mesei de catre turisti cu produsele lor sau ale gospodarului si cu utilajele acestuia.

Toate spatiile de alimentatie publicǎ vor fi omologate conform normelor Ministerului Turismului, iar tarifele vor fi stabilite si aplicate în baza normelor în vigoare. Omologǎrile si clasificǎrile pentru structurile de cazare (pensiuni si ferme
agroturistice) se fac de cǎtre Comisia Tehnicǎ de Verificare formatǎ din specialisti ai
Ministerului Turismului si Asociatia Nationalǎ de Turism Rural Ecologic si Cultural
(ANTREC) si au la bazǎ "criteriile minime privind clasificarea pe stele (margarete) a
pensiunilor si fermelor agroturistice" stabilite prin lege.

Criteriile minime pentru intrarea unei gospodǎrii în circuitul turistic se referǎ la

- accesul în camerele de dormit si la grupurile sanitare sǎ fie direct, fǎrǎ a se trece prin
alte camere;

- racord obligatoriu la reteaua publicǎ de canalizare si existenta apei curente
menajere;

- racord obligatoriu la reteaua electricǎ publicǎ.

Preturile si tarifele practicate sunt diferentiate în functie de clasificarea gospodǎriilor, zona în care se aflǎ acestea, perioada de sejur (sezon sau extrasezon).

Criteriile de clasificare a gospodǎriilor tǎrǎnesti din zona montanǎ :

A. Clasa de confort agroturistic montan – spatii de cazare:

Clasa I - camerǎ cu 1-2 paturi, 10-16 mp, grup sanitar propriu fiecǎrei camere, cu WC, lavoar, dus, (cadǎ), cu apǎ rece si apǎ caldǎ.

Clasa II - camerǎ cu 1-2 paturi, 10-16 mp, cu posibilitǎti de încǎlzire asigurate si grup
sanitar comun cu alti turisti, cu WC, lavoar, dus, cu apǎ rece si apǎ caldǎ.

Clasa III - camerǎ cu 1-3 paturi, 10-20 mp, cu posibilitǎti de încǎlzire asigurate si
grup sanitar comun cu alti turisti si cu proprietarul, cu WC, lavoar, dus, cu apǎ rece, eventual si apǎ caldǎ.

Clasa IV - camerǎ cu 1-3 paturi, 10-20 mp, latrinǎ separatǎ de locuintǎ, comunǎ cu
proprietarul si o încǎpere pentru spǎlat, cu lavoar, cu apǎ rece, comunǎ cu alti turisti.

B. Clasa de confort agroturistic montan - spatii pentru prepararea si servirea meselor:

Clasa I - camerǎ de servit masa si de recreere, dotatǎ cu un loc pentru prepararea hranei,
în folosinta exclusivǎ a turistilor.

Clasa II - camerǎ de servit masa si de recreere, în folosinta turistilor cu propietarul, cu
acces la bucǎtǎria propietarului.

Clasa III - fǎrǎ camerǎ de servit masa si de recreere, dar cu acces la bucǎtǎria proprietarului.

Criteriile minime privind clasificarea pensiunilor turistice si a caselor de oaspeti (ANEXA 1)

Pensiunile turistice sunt structuri de primire turistice, având o capacitate de cazare de

la 3 la 10 camere, totalizând maximum 30 de locuri în mediul rural, si zona periurbana si

pâna la 20 de camere în mediul urban, functionând în locuintele cetatenilor sau în cladiri

independente, care asigura în spatii special amenajate cazarea turistilor si servirea mesei.

Casele de oaspeti sunt structuri de primire turistice, având o capacitate de cazare de la 3 la 10 camere, totalizând maximum 30 de locuri în mediul rural, si zona periurbana si pâna la 20 de camere în mediul urban, functionând în cladiri independente , caracterizate prin existenta unor spatii de cazare si conditii de pregatire a mesei.

Amplasarea pensiunilor turistice rurale si a caselor de oaspeti trebuie realizata în locuri

ferite de surse de poluare si de orice alte elemente care ar pune în pericol sanatatea sau

viata turistilor.

Dotarile din camerele si din grupurile sanitare destinate turistilor vor fi puse în

exclusivitate la dispozitie acestora. În interiorul acestora nu se admit lucrurile personale

ale locatorului (articole de îmbracaminte si încaltaminte, bibelouri sau alte obiecte care ar

putea stânjeni turistii).

. Spatiile pentru prepararea si servirea mesei trebuie sa fie destinate în exclusivitate

turistilor.

Pensiunile turistice care dispun de teren pentru asigurarea serviciilor de campare vor

respecta pentru montarea corturilor si rulotelor criteriile privind echiparea sanitara si

dimensiunea parcelelor[18].

Aceste criterii sunt obligatorii pentru desfǎsurarea activitǎtii de cazare în pensiuni.

Cazarea turisticǎ în mediul rural cuprinde toate formele de primire, de la ferme la hoteluri rurale sau camere de oaspeti, gestionate direct si personal de proprietari persoane fizice, asociatii sau comunitǎti locale. Aceste spatii de cazare trebuie sǎ fie clasificate si înregistrate la Registrul de Comert Judetean sau Orǎsenesc în functie de situatie[19].

Agroturismul, ca formǎ a turismului rural, utilizeazǎ ca spatii de cazare si de servire a mesei, fermele si pensiunile turistice rurale.

Principalele structuri de primire care se întâlnesc în zonele rurale din România sunt urmǎtoarele:

Satul de vacantǎ este un centru turistic compus din vile sau bungalouri destinate cazǎrii individuale sau familiale si grupate în jurul unor spatii comune pentru masǎ, distractii si sport. Preturile de sejur cuprind atât pensiunea cât si distractiile oferite. Primele sate de vacantǎ au fost create în anul 1947 de cǎtre Touring Club de France si au intrat în circuitul turistic începând cu anul 1965.
Popasul turistic este un tip de hotel destinat în special turistilor în trecere si amenajat de-a lungul unui mare traseu turistic sau în apropierea lui; are mai putin de 10 camere si un restaurant cu specific gastronomic regional.
Motelul. La origine termenul desemna un ansamblu de apartamente grupate în bungalouri, izolate unele de altele sau aflate în acelasi corp de clǎdire, compuse dintr-o camerǎ cu baie si un amplasament pentru masinǎ. Situate de-a lungul cǎilor rutiere, motelurile permit automobilistilor sǎ aibǎ în permanentǎ masina la dispozitie. Motelurile diferǎ de hoteluri prin aceea cǎ, în principiu, nu au personal la dispozitia clientului - autoservire – acesta închiriând apartamentul sau camera a carui cheie îi este data la receptie imediat ce a sosit si a plǎtit suma cerutǎ. Conceptia despre moteluri a evoluat rapid, în prezent fiind definit astfel: constructie cu functie hotelierǎ – cazare, masǎ – de capacitate micǎ sau mijlocie, amplasatǎ în general in afara localitǎtilor si în imediata apropiere a retelei rutiere si a dotǎrilor acesteia si destinatǎ sǎ ofere serviciile necesare, la diferite grade de confort, îndeosebi pentru turistul automobilist.
Hotelul rustic pavilionar este un tip de hotel turistic, situat în mediul rural, grupând o serie de pavilioane rustice.
Campingul este forma de turism care presupune cazarea în corturi sau rulote, utilizând, pentru un sejur mai mult sau mai putin prelungit, un echipament adecvat. Dezvoltarea crescândǎ a acestei forme de turism a impus introducerea unor reglementǎri privind amenajarea terenurilor si compartimentul turistilor.
Pensiunile turistice sunt structuri de primire turistice având capacitate de cazare de pânǎ la 10 camere, totalizând maxim 30 de locuri în mediul rural, si pânǎ la 20 de camere în mediul urban, functionând în locuintele cetǎtenilor sau în clǎdiri independente, care asigurǎ în spatii special amenajate cazarea turistilor în conditii de pregǎtire si servire a mesei.
Ferma agroturisticǎ este o structurǎ de primire pentru gǎzduire si servire a mesei, cu capacitate cuprinsǎ între 3 si 20 de camere, functionând în cadrul gospodǎriilor tǎrǎnesti care asigurǎ alimentatia turistilor cu produse proaspete din surse proprii si locale.

Activitatea de turism în cadrul pensiunilor si fermelor agroturistice cuprinde servicii de cazare si masǎ, de agrement precum si alte servicii asigurate turistilor pe perioada sejurului.

CAPITOLUL 2

CARACTERIZAREA GENERALĂ A JUDEŢULUI MARAMUREs

În nord-vestul patriei noastre în cadrul Muntilor Carpatii Orientali se deschide o
depresiune de mare frumusete, cunoscuta sub denumirea de Ţara Maramuresului. Strǎveche vatrǎ româneascǎ, cu o naturǎ încântǎtoare, de o rarǎ frumusete, judetul Maramures este situat în nordul României si are ca vecini Ucraina, judetele Suceava, Bistrita-Nǎsǎud, Cluj, Sǎlaj si Satu Mare. De o frumusete aparte sunt depresiunile Maramuresului, Lǎpusului si Bǎii Mari, cu dealuri, terase si lunci, care au favorizat, prin bogǎtiile naturale si geo-climatice, prezenta si permanenta omului din cele mai vechi timpuri în aceastǎ zonǎ. Maramuresul este o oazǎ de viatǎ arhaicǎ plinǎ de farmec, în mijlocul unei civilizatii egalizatoare. Este cu certitudine cel mai mare muzeu etnografic în aer liber din Europa si valorile pe care le detine îl recomandǎ sǎ ocupe un loc pe lista UNESCO a valorilor culturale ale umanitǎtii. Prin valorile si frumusetile sale spirituale, morale si peisagistice, judetul Maramures constituie un punct de atractie pentru mii de turisti din tarǎ si strǎinǎtate[20].

2.1 Maramuresul între nou si vechi

Prin pozitia sa geograficǎ specificǎ, în extremitatea de nord-vest a României,
Maramuresul a avut o istorie mai agitatǎ decât alte zone aflate înspre interiorul
Transilvaniei, provincie de care esti legat în mod natural prin unitatea de limbǎ si culturǎ
a populatiei sale, în majoritate româneascǎ. La acest destin aparte a contribuit si pozitia sa strategicǎ de primǎ importantǎ. De aceea, în decursul timpului apartenenta Maramuresului la un stat sau altul a suferit dese schimbǎri.

Judetul actual Maramures cuprinde Ţara Maramuresului, Lǎpusului, Chioarului,
Bazinul Baia Mare si o parte a Zonei Codrului.

O incursiune succintǎ în preistoria locului ne aratǎ cǎ Maramuresul este un pamânt strǎvechi care a fost locuit încǎ din timpuri imemorabile.

În sec. al X-lea si al XI-lea, conditiile specifice de dezvoltare ale Maramuresului au facut ca în aceastǎ zonǎ sǎ se organizeze mici entitǎti teritoriale numite voievodate.
Acestea erau formate din mai multe asezǎri românesti stabile, cu vetre de sat, pǎsuni si
munti cu pǎduri, cu hotare între ele, constituite în cnezate si conduse de câte un cneaz.
Ele se gaseau însirate pe Vǎile Marei, Cosǎului, pe Taras si Tisa, pe Talabor si Viseu
precum si pe cursul superior si inferior al Izei.

Secolul al XIV-lea si începutul secolului urmǎtor se caracterizeazǎ în toatǎ Transilvania prin înǎsprirea relatiilor dintre iobagi si nobili. În urma unor rǎscoale de proportii (Bobâlna-1437), detinǎtorii puterii - nobilii maghiari în majoritate, dar si nobilii români care se maghiarizeazǎ - semneazǎ o conventie cu sasii si secuii, o uniune frǎteascǎ de întrajutorare, în cazul când una din pǎrti este atacatǎ. Pentru cǎ erau trei pǎrti de trei
neamuri diferite, întelegerii i s-a mai spus Univ Trium Natium. Sub raport politic, actul a
avut o deosebitǎ importantǎ: el a servit tezei de mai târziu care prezenta ca natiuni
politice ale Transilvaniei numai pe unguri, sasi si secui; românii erau doar tolerati.

Dupǎ cel de-al doilea rǎzboi mondial, situatia s-a schimbat radical. Teritoriul
maramuresean din nordul Tisei a trecut la Ucraina, respectiv la Uniunea Sovieticǎ,
legǎturile dintre românii de pe cele douǎ maluri au fost puternic întrerupte si a urmat o
intensǎ politicǎ de deznationalizare a populatiei românesti de cǎtre puterea sovieticǎ.
Pânǎ si denumirea româneascǎ a satelor a devenit slavǎ: Slatina s-a schimbat în
Solotvina, Teceu în Tiacev, Biserica Albǎ - Belaia Terkov, iar Apsa de Jos - Dabrova.

Dupǎ evenimentele din Decembrie 1989 si dupǎ dislocarea Imperiului Sovietic,
legǎturile s-au reluat; spre surprinderea celor din stânga Tisei, ei au constatat cǎ fratii lor
din dreapta apei, atâti câti sunt, nu si-au uitat limba, portul si nici traditiile. Ei sǎrbǎtoresc
încǎ evenimentele arhaice rǎmase de la romani, cum ar fi ,,serbarea mǎrtisorului" si existǎ
o asociatie culturalǎ numitǎ "George Cosbuc", care cautǎ sǎ tinǎ aprinsǎ flacara culturii
românesti printre conationali[21].

Este impresionantǎ tenacitatea cu care românii maramureseni din dreapta Tisei au luptat pentru a se pǎstra ca atare: "Suntem neam de piatrǎ!" sau "Desi nu am fǎcut niciodatǎ parte din România, nu am încetat niciodatǎ sǎ ne simtim români!"- spun ei.

Dǎinuirea româneascǎ la nord de Tisa este însǎ fragilǎ si depinde de sprijinul celor din tarǎ. În privinta împǎrtirii administrativ teritoriale a tǎrii, s-a procedat la desfiintarea judetelor si s-a preluat modelul sovietic, al regiunilor si raioanelor. În acest context, în 1948 s-a desfiintat si judetul Maramures cu resedinta la Sighet si s-a creat regiunea Baia Mare, care încorpora teritoriul Maramuresului, Satmar, Oas, Lǎpus, Chioaru, Zona Codrului - deci si actualul judet, si se înfiinteazǎ raioanele ca unitǎti teritoriale restrânse, subordonate regiunii.

În anul 1964 are loc o nouǎ împǎrtire administrativ-teritorialǎ a tǎrii, revenindu-se la forma si denumirea de judet ca unitate specificǎ, dar Maramuresul rǎmâne în continuare afiliat la Baia Mare, care va deveni resedinta judetului. Pierzându-si - dupǎ mai bine de 600 de ani - locul privilegiat de resedintǎ de judet, Sighetul Marmatiei s-a dezvoltat si s-a modernizat într-un ritm mai lent decât alte centre urbane similare. Cǎderea dictaturii ceausiste în Decembrie 1989 a adus speranta unui reviriment rapid pentru întreaga zonǎ si repararea unor greseli fǎcute de regimul trecut.

În Maramures unde mesterii populari au cultivat de veacuri cu deosebitǎ artǎ si pe scarǎ întinsǎ arhitectura de lemn, obiceiurile si traditiile, noul, prin modernitatea sa, nu agreseazǎ “vechiul” ci încearcǎ sǎ-l completeze, sǎ îl ducǎ mai departe, sǎ-l punǎ în valoare. Natura, de-a lungul timpului, a fost privitǎ ca aliat în realizarea operelor cu caracterul lor specific – original si pitoresc. Prin adaptarea la materialul din care este construit, opera mesterilor maramureseni a dus la închegarea unor forme de mare prospetime si usurintǎ .

Frumoasǎ, pitoreascǎ, elegantǎ - arta, traditia maramureseanǎ se distinge de-a lungul timpului nu atât prin forma discretǎ si odihnitoare apropiatǎ de scara si ochiul omului, cât prin înfǎtisarea mândrǎ si formele mestesugite monumentalizate.

Vizitatorii Ţǎrii Maramuresului sunt atrasi, în primul rând, de creatia popularǎ din Oas, pǎstratǎ si azi în formele sale originale. În ritualul sǎrbǎtorilor osenilor, transmise din generatie în generatie, se rǎsfrâng obiceiuri legate de preocupǎrile milenare (pǎstoritul). Se remarcǎ portile sculptate (Halmeu), originalitatea gospodǎriilor, cioplitul lemnului (Camarzana, Certeze), pictura pe sticlǎ si olǎritul (Tur), toate de o inegalabilǎ frumusete. De asemenea, Vama este o cunoscutǎ localitate prin produsele sale ceramice, care perpetueazǎ vechiul obicei dacic al olǎritului. Culorile cu care se orneazǎ vasele sunt naturale, aidoma celor de acum 2000 de ani.

Istorie si cultura în contextul actual

Maramuresul, vatrǎ de culturǎ si civilizatie care si-a dǎltuit în lemn istoria, este locul unde traditiile, portul si arta popularǎ se pǎstreazǎ ca nicǎieri altundeva în România. Maramuresul este un imens muzeu în aer liber, iar viata de zi cu zi a satului maramuresean este o adevaratǎ întoarcere în timp.

Muzeul Ţǎrii Oasului - Negresti Oas, posedǎ o frumoasǎ colectie de port osenesc, artǎ popularǎ (tesǎturi si cusǎturi caracteristice), ceramicǎ; Muzeul ceramicii - Vama, expune peste 500 de piese, unele cu o vechime de peste 300 de ani; Muzeul etografic svǎbesc-Petresti. Bisericile de lemn - bijuterii de artǎ popularǎ - se întâlnesc aproape în fiecare sat. Opt dintre acestea apartin patrimoniului UNESCO, iar unele detin recorduri absolute: cea mai înaltǎ constructie din lemn - biserica mǎnǎstirii Bârsana 62 m, cea mai veche bisericǎ din lemn – biserica de la Ieud 1364. Poarta maramureseanǎ veritabil "arc de triumf" rustic, era în trecut apanajul familiilor nobile. Conform traditiei, poarta este bariera împotriva rǎului, elementul care delimitezǎ universul sacru al casei si gospodǎriei. Elementele decorative nu au doar o functie esteticǎ, ci sunt simboluri cu rǎdǎcini puternice în cultura crestina si precrestinǎ. Coarda - spirala simbolizând aspiratia spre înalt, rozeta - simbol al soarelui ca element esential al vietii, arborele vietii - simbolizând viata vesnicǎ, sarpele cu binecunoscutul lui rol protector, sunt doar câteva dintre elementele cel mai des întâlnite în sculptura portilor maramuresene. Maramuresul este o regiune care a pǎstrat de-a lungul timpului obiceiurile legate de muncǎ, de viatǎ si de sǎrbǎtoare. Obiecte din lemn decorate artistic însotesc toate momentele importante ale vietii, dar cele mai fascinante sunt crucile, element de comunicare între lumea celor vii si a celor morti. Cimitirul vesel de la Sǎpânta, opera artistului popular Ioan Patras, reuneste cruci "vorbitoare". Prin intermediul unui text în care autoironia se împleteste cu dramatismul, acestea povestesc viata ce lui dispǎrut. Meseriile traditionale cum ar fi tesutul, sculptura lemnului, pictura pe lemn si sticlǎ se practicǎ cu succes si se transmit din tatǎ în fiu. Muzica maramureseanǎ care însoteste toate momentele fericite ale vietii se remarcǎ prin ritm si vitalitate. Portul popular este purtat zi de zi nu doar de sǎrbǎtori ca în alte zone. Sǎrbǎtorile sunt momente în care satul maramuresean "explodeazǎ" de muzicǎ si voie bunǎ, si ele nu sunt putine de-a lungul anului: Sǎrbǎtorile de Iarnǎ, Pastele, Tânjaua, Stâna maramureseanǎ, la care se adaugǎ nuntile si botezurile. Aici, mai iute ca oriunde, se-ncinge muzica si jocul. În câteva clipe, toatǎ sala este în picioare, iar perechile încep sǎ se roteascǎ, pe ritmul din ce în ce mai rapid, impus de ceterasi, acesti violonosti locali de exceptie, nelipsiti de la orice petrecere .

2.3 Asezare geografica si cǎi de acces

Judetul Maramures este situat în extremitatea de N-NV a României, la granita cu Ucraina, între 47⁰20’00” si 48⁰00’15” latitudine N si 22⁰52’30” si 25⁰07’30” longitudine E. Maramuresul are o suprafatǎ de 6 304 km² adicǎ 2,37% din suprafata tǎrii si o populatie de 535 000 locuitori (2005) si se întinde în partea de nord a Carpatilor Orientali, acolo unde acestia se desfac în douǎ ramuri: Rodna si Muntii Maramuresului, închizând depresiunea cu acelasi nume.

Maramuresul - situat în cursul superior al râului Tisa - formeaza în privinta
topohidrografica un teritoriu închis din toate laturile, de dealuri mari si munti înalti, ca o
cetate, având ca poarta locul îngust lânga Hust, unde Tisa paraseste locul sau natal. Râuri
curg din toate marginile pâna la mijlocul tinutului, unde Tisa le aduna, primind din stânga râurile Mara, Iza si Viseul iar din dreapta Apsa, Tarasul, Talaborul si râul
Neagova. Toate aceste râuri se ramifica în vai si vâlcele de o rara frumusete naturala.

Descrierea cuprinde întreg spatiul Maramuresului istoric, adicǎ a Ţǎrii Maramuresului, din care astǎzi mai mult de douǎ treimi se aflǎ în dreapta Tisei, în tara vecinǎ, Ucraina.

Din suprafata totalǎ de 10 354 km cât avea fostul comitat Maramures înainte de primul rǎzboi mondial, la sud de Tisa a mai rǎmas o suprafatǎ de 3 381 km, cât reprezintǎ
actualul Maramures. Aceastǎ zonǎ este situatǎ în partea de nord a Carpatilor Orientali,
care sunt marcati de masivul Rodna, Carpatii Vulcanici de Nord si respectiv Muntii
Maramuresului. Limita de nord a zonei se suprapune pe granita cu Ucraina, granita
marcatǎ de râul Tisa începând de la satul Piatra pânǎ la vǎrsarea Viseului în Tisa. Granita
se continuǎ pe cumpǎna apelor din Muntii Maramuresului pânǎ dincolo de Izvorul Cǎtelei
(izvor al Ceremusului). Spre est Maramuresul se învecineazǎ cu Bucovina (actualul judet
Suceava) pânǎ la Bistrita Aurie. La sud, Maramuresul se învecineazǎ cu judetul Bistrita-
Nǎsǎud pe Bistrita Aurie, urcǎ în Pasul Prislop si în continuare pe cumpǎna apelor, peste
Rodna urmeazǎ lantul muntilor Ţiblesului, Lǎpusului, Gutâiului, Ignisului si Oasului. La
sud-vest se învecineazǎ cu Depresiunea Baia Mare[23].

Cǎile de comunicatie si transporturile

ara Maramuresului, aceastǎ zonǎ atât de frumoasǎ peisagistic, atât de bogatǎ în traditii etnografice si folclorice, pǎmântul care a dat primii domni ai Moldovei si bisericutele de lemn, a trebuit de-a lungul secolelor sǎ traiascǎ în sǎrǎcie si izolare. Totusi, conditiile geografice, istorice si poate mai mult ca orice constiinta apartenentei la acelasi neam, au impus o legaturǎ a maramuresenilor cu fratii lor din celelalte tinuturi locuite de români. Toponimia si traditiile, precum si atestǎrile documentare din perioada medievalǎ, confirmǎ legǎtura permanentǎ cu fratii lor de dincolo de munti.

Reteaua rutierǎ de astǎzi este modernizatǎ, drumurile spre Maramures sunt asfaltate, fiind accesibile pentru masini. Drumurile urmeazǎ în general firul vǎilor principale si secundare pe care sunt dispuse asezǎrile omenesti cu toatǎ frumusetea si pitorescul lor.

Cǎile rutiere ale judetului sunt reprezentate de drumul european E60 care strǎbate traseul Bucuresti – Cluj Napoca, E571 spre Dej si DJ1C spre Baia Mare.

Centrul de convergentǎ al tuturor drumurilor rutiere este municipiul Sighetu Marmatiei, fostǎ resedintǎ de voievodat, comitat, si mai târziu de judet, timp de peste 600 de ani. Accesul în Maramures dinspre Baia Mare se face pe soseaua nationalǎ nr. 18, care trece prin pasul Gutâi (989 m), una din ,,portile" de intrare în zonǎ - coboarǎ muntele în
serpentine, prinde firul râului Mara si-l urmeazǎ pânǎ la Sighetu Marmatiei. O altǎ
,,poartǎ" a Maramuresului este pasul Prislop, care leagǎ între ele asezǎrile de pe Valea
Marei, o parte din asezǎrile de pe Valea Tisei si Ronei cu cele de pe Valea Viseului si
Borsei, precum si orasele zonei: Sighetu Marmatiei, Viseu de Sus si Borsa. Drumul care
se constituie si într-o axǎ etnograficǎ a Maramuresului este cel care porneste de la Sighet
si urmeazǎ firul Vǎii Izei, cuprinzând toate asezǎrile de pe aceastǎ vale, precum si cele de
pe vǎile laterale. Tot de la Sighet un alt drum urmeazǎ firul Vǎii Tisei, iar prin pasul Huta
deschide poarta spre Ţara Oasului - o altǎ zonǎ etnograficǎ de mare rezonantǎ în nord-
vestul României. Drumuri laterale, drumuri forestiere si de cǎrute, poteci, înlesnesc
accesul omului în toate locurile tainice ale Maramuresului, dând posibilitatea iubitorilor
de naturǎ si de culturǎ popularǎ sǎ-si umple sufletul, sǎ se bucure de creatiile omului si
ale lui Dumnezeu.

Cǎile ferate oferǎ o altǎ posibilitate de acces spre Maramures. Prima retea de cale feratǎ s-a dat în folosintǎ în anul 1875, când a devenit functionalǎ si gara Sighet. Începând din 6 decembrie 1996 s-au dat în folosintǎ noi trasee, pe calea feratǎ, înspre Ucraina.

Calea feratǎ însuma 232 km lungime la sfârsitul anului 2000, cu o densitate de 40 km/1000 km, structuratǎ pe douǎ directii:

1) Satu Mare – Baia Mare – Bucuresti, cu mai multe ramificatii;

2) Sighetu Marmatiei – Viseul de Jos – Salva – Beclean, cu ramificatie spre Viseul de Sus – Borsa.

Transportul aerian, atat de marfuri cat si de persoane se face prin aeroportul din comuna Tǎutii – Mǎgherǎusi situat la 10 km de Baia Mare[24].

2.4 Nivelul de dezvoltare economico-socialǎ

Din punct de vedere economic si social dezvoltarea turismului în judetul Maramures exercitǎ o influentǎ pozitivǎ mai ales asupra utilizǎrii fortei de muncǎ prin crearea de noi locuri de muncǎ, turismul având efecte benefice asupra nivelului de calificare si instruire a oamenilor cât si asupra dezvoltǎrii economice a judetului.

2.4.1 Economia

Economia actualǎ a judetului Maramures este de tip industrial-agrarǎ, aflatǎ în tranzitie la economia de piatǎ. Numarul total de salariati la sfârsitul anului 2003 este de 96,7 mii persoane, a cǎror distributie procentualǎ pe principalele ramuri de activitate se prezintǎ astfel:

- agriculturǎ, silviculturǎ, pisciculturǎ, exploatare forestierǎ 5,8%

- industrie si constructii 46,2%

- servicii si alte activitǎti 48,0%

Total: 100%

Repartizarea salariatilor pe principalele ramuri de activitate în anul 2003, în judetul Maramures

Tabel nr. 2.1

INDICATORI	Aprilie	Mai	Iunie
Agriculturǎ, silviculturǎ, pisciculturǎ, exploatare forestiera
Industrie si constructii
Servicii si alte activitǎti
TOTAL

Sursa: Anuarul statistic al judetului Maramures, 2003, INSSE, Bucuresti

Efectivul de salariati la sfârsitul lunii iunie 2003 a fost de 96 722 persoane, în crestere cu 557 persoane fatǎ de sfârsitul lunii aprilie a aceluiasi an.

Distributia salariatilor pe sectoare de activitate evidentiazǎ cǎ cea mai mare pondere o detin serviciile (49,6% din totalul salariatilor), urmatǎ de industrie si constructii (47,8%), agriculturǎ, silviculturǎ, pisciculturǎ, exploatare forestierǎ (2,6%).

Comparativ cu sfârsitul lunii aprilie 2003, efectivul de salariati a înregistrat cresteri mai mari la servicii (276 persoane), industrie si constructii (266 persoane), agriculturǎ, silviculturǎ, pisciculturǎ, exploatare forestierǎ (15 persoane).

Cresterea efectivului de salariati s-a datorat în principal înfiintǎrii de noi locuri de muncǎ în sectorul privat, reducerea muncii la negru si recalificarea somerilor în concordantǎ cu nevoile curente ale economiei.

2.4.2 Industria

Industria în judetul Maramures este reprezentatǎ prin sectoarele de exploatare si prelucrare a materiilor prime. Ramurile prelucrǎtoare s-au dezvoltat datoritǎ prezentei zǎcǎmintelor de minereuri polimetalice neferoase si a resurselor de masǎ lemnoasǎ. Astfel, metalurgia neferoasǎ ocupǎ primul loc ca pondere atât în productia industrialǎ a judetului cât si a tǎrii, Maramuresul ocupând locul întâi pe tarǎ în productia de plumb si cupru electrolitic. Baia Mare, Borsa, Baiul, Cavnic reprezintǎ principalele centre ale metalurgiei neferoase.

Pe teritoriul judetului Maramures îsi mai desfasoarǎ activitatea întreprinderi textile, de articole de blǎnǎrie, materiale de constructii, încǎltǎminte, produse alimentare etc.

Populatia activǎ ocupatǎ, pe ramuri ale economiei (%), în judetul Maramures, în perioada 1998-2002

Tabel nr. 2.2

INDICATORI
TOTAL
Agriculturǎ	42,2
Silviculturǎ, exploatare forestierǎ, vânat	1,2
Industrie
Ind. Extractivǎ
Ind. Prelucratoare
Energia electricǎ si termicǎ, gaze si apǎ
Constructii
Comert, repararea si întretinerea autovehiculelor, a bunurilor personale si casnice
Hoteluri si restaurante
Transporturi si depozitare
Posta si telecomunicatii
Activitǎti financiare, bancare si de asigurare
Tranzactii imobiliare, închirieri si servicii prestate întreprinderilor
Administratie publicǎ
Învǎtǎmânt
Sǎnǎtate si asistentǎ socialǎ
Alte activitǎti

Sursa: Anuarul statistic al judetului Maramures, 2003, INSSE, Bucuresti

Agricultura a avut cea mai mare pondere în anul 2000 cu 50,0%, iar în anii urmǎtori ponderea a început sǎ scadǎ la 49,9% în 2001 si 44,7% în 2002. Silvicultura, exploatarea forestierǎ si economia vânatului au variatii foarte mici. Industria extractivǎ scade de la un an la altul (1999 – 3,9%, 2000 – 3,7%, 2001, 2002 – 3,5%), iar industria prelucrǎtoare are o pondere în crestere din an în an (2000 – 15,3%, 2001 – 16,1%, 2002 – 19,5%). Activitǎtile care au o crestere semnificativǎ sunt: constructii, comert, repararea si întretinerea autovehiculelor, a bunurilor personale si casnice, transporturile (2000 – 2,8%, 2002 – 3,3%) învǎtǎmântul si sǎnǎtatea.

Industria feroasǎ este reprezentatǎ printr-o turnǎtorie de otel aflatǎ la Baia Mare, iar industria constructiilor de masini are centre la Sighetu Marmatiei si Baia Mare. Productia acestor centre se bazeazǎ în general pe utilaj minier, masini si utilaje agricole si forestiere, piese de schimb auto etc.

Industria de prelucrare a lemnului a beneficiat de centre la Sighetu Marmatiei, Baia Mare, Baia Sprie, Borsa, unde se realizeazǎ mobilǎ, placaj, cherestea etc.

O îndelungatǎ traditie în judetul Maramures o are productia mestesugǎreasca din care se remarcǎ olǎritul la Sǎcel, Tg. Lǎpus si prelucrarea artisticǎ a lemnului cu vestitele porti maramuresene, mobilier tǎrǎnesc, cruci pictate, la Vadul Izei, Sǎpânta, Desesti si prelucrarea lânii la Sǎpânta, Viseu de Sus[25].

2.4.3 Agricultura

Fondul funciar al judetului Maramures la sfârsitul anului 1996 era format din 311 226 ha de terenuri agricole acoperite cu fânete naturale, pepiniere pomicole si viticole, terenurile arabile însumând 3 604 ha cultivate cu: porumb, cartofi, grâu, orz etc.

Cresterea animalelor este si ea prezentǎ, principalele animale fiind bovinele, porcinele, ovinele. În sectorul cresterii animalelor s-au desfǎsurat actiuni menite sǎ conducǎ la stoparea scǎderii numǎrului de animale la toate speciile si relansarea zootehniei conform Programului de guvernare.

A fost elaborat si pus în aplicare Programul strategic privind exploatarea si îmbunǎtǎtirea pajistilor, care în judet ocupǎ 71% din totalul suprafetelor agricole.

S-a constituit cadrul favorabil pentru îmbunǎtǎtirea si asigurarea stǎrii de sǎnǎtate a animalelor, realizându-se programul de supraveghere si combatere a bolilor la animale, de prevenire si transmitere a acestora la om.

2.4.4 Învǎtǎmântul

În anul scolar 2002 – 2003, reteaua unitǎtilor de învǎtǎmânt a judetului Maramures cuprindea 56 de grǎdinite, 271 scoli generale, 32 licee, 1 scoalǎ profesionalǎ, o scoalǎ de maistri si 14 institutii de învǎtǎmânt superior.

Evolutia învǎtǎmântului de toate gradele în judetul Maramures

Tabel nr. 2.3

INDICATORI
Învǎtǎmânt total:
Unitǎti
Populatia scolarǎ
Copii de grǎdinitǎ
Elevi înscrisi
Studenti înscrisi
Personal didactic
Învǎtǎmânt prescolar:
Grǎdinite de copii
Copii înscrisi
Personal didactic
Învǎtǎmânt primar si gimnazial:
scoli
Elevi înscrisi
Personal didactic
Învǎtǎmânt liceal:
Licee
Elevi înscrisi
Personal didactic
Învǎtǎmânt profesional:
scoli
Elevi
Personal didactic
Învǎtǎmânt tehnic de specialitate postliceal si de maistri:
scoli
Elevi înscrisi
Învǎtǎmânt superior:
Institutii
Studenti

Sursa: Anuarul statistic al judetului Maramures, 2003, INSSE, Bucuresti

Efectivul scolar scade de la un an la altul (de la 111 903 în 1999/2000 la 105 573 în 2002/2003). O scǎdere spectaculoasǎ au avut-o grǎdinitele (de la 296 în 1999/2000 la 56 în 2002/2003). scolile profesionale au scǎzut de la un numar de 3 în 1999/2000 la o scoala în 2002/2003. Învǎtǎmântul superior a suferit si el o transformare dintr-un numǎr de 31 de institutii în 1999/2000 la 14 în 2002/2003.

O primǎ cauzǎ a acestor scǎderi în învǎtǎmânt o reprezintǎ situatia economicǎ si slaba dotare a scolilor cu tot ceea ce este necesar copiilor, de la grǎdinite pânǎ la institutiile de învǎtǎmânt superior.

2.4.5 Populatia

Conform ultimului recensǎmânt din 18 martie 2005, Maramuresul avea 535 000 locuitori, adicǎ 2,37% din populatia tǎrii, din care populatia masculinǎ 249 350, iar cea femininǎ 285 650 . Populatia urbanǎ reprezintǎ 52,9%, cea ruralǎ 47,1% iar densitatea populatiei este de 82,6 locuitori/km².

Populatia, pe sexe si medii, la 1 iulie în judetul Maramures

Tabel nr. 2.4

Judetul Maramures	Total (numar persoane)			Urban (numar persoane)			Rural (numar persoane)			Locuitori / km²
Judetul Maramures	Ambele sexe	Masculin	Feminin	Ambele sexe	Masculin	Feminin	Ambele sexe	Masculin	Feminin	Locuitori / km²
Anii:

Sursa:www.maramures.insse.ro

Populatia urbana a judetului era alcatuita din 38,6% evrei, 35,4% români, 19,9% maghiari, 4,5% ruteni (ucrainieni) s.a. Ca limba materna în mediul urban predomina limba idis (36,6%), urmata de limba româna (33,7%), maghiara (25,7%), ucraineana (2,3%) s.a. Din punct de vedere confesional, locuitorii s-au declarat în majoritatea lor de religie mozaica (38,9%), urmati de greco-catolici (38,0%), romano-catolici (12,8%), reformati (5,7%), ortodocsi (3,5%) s.a.[27]

Turismul reprezintǎ un factor ce poate duce la o crestere considerabilǎ a economiei judetului Maramures, în mǎsura în care potentialul turistic al acestei zone este bine valorificat prin crearea de conditii optime în vederea practicǎrii formelor de turism specifice acestui areal si atragerea prin diferite mijloace de promovare atât a turistilor români cât si a celor de peste hotare.

CAPITOLUL 3

ANALIZA – DIAGNOSTIC A OFERTEI TURISTICE DIN JUDEŢUL MARAMUREs

Judetul Maramures reprezintǎ o zonǎ turisticǎ aparte, cu caracteristici si personalitate distinctǎ, acesta s-a fǎcut remarcat prin frumusetile si bogǎtiile sale si prin statiunile climaterice si balneo-climaterice. Denumit si Ţara Lemnului, judetul este renumit pentru zonele etnografice si folclorice care si-au pǎstrat aproape nealterate porturile, traditiile, obiceiurile si arta popularǎ.

3.1 Continutul potentialului turistic

De la Baia Mare se poate realiza o interesantǎ cǎlǎtorie în depresiunea numitǎ "Ţara Maramuresului" de care ne despart culmile tesite ale muntilor vulcanici Gutâi si
Ţibles. Pornim, mai întâi, spre Sighetu Marmatiei pe drumul prin Baia Sprie, vechi
centru minier, pe la Poiana suiorului, loc pitoresc de popas cu o cabanǎ, teren de camping
si parching, prin sate cu remarcabile biserici din lemn ca Desesti, Giulesti si Vad. Mai
apoi ajungem la Sighetu Marmatiei, unde putem vizita un muzeu cu profil etnografic. De
la Sighet putem coborî spre complexul turistic de la Borsa fie pe Valea Viseului, fie pe
Valea Izei. Este de preferat acest din urmǎ drum care oferǎ un numǎr mai mare de atractii
turistice cum ar fi: Oncesti, Nǎnesti, Bârsana, Strâmtura, Rozavlea, sieu. Dupǎ sieu se
aflǎ satul Ieud cu cea mai veche biserica maramureseanǎ. În continuare se trece prin
Bogdan Vodǎ, fosta resedintǎ voievodalǎ în sec. al XIV-lea, Dragomiresti, Moisei, unde
se înaltǎ impresionantul monument al sculptorului Vida Gheza, dedicat celor 29 tǎrani
ucisi aici în 1944. Se trece mai apoi prin Borsa, peste pasul Prislop si se intrǎ în
depresiunea Ţara Dornelor, din nordul Moldovei. În drum sunt întâlnite localitǎtile
Cârlibaba, Ciocǎnesti si Iacobeni, vechi centru minier.

Revenind la Sighetu Marmatiei trebuie sǎ arǎtǎm cǎ de aici se poate vizita si o altǎ zonǎ etnograficǎ foarte interesantǎ "Ţara Oasului". Vom porni pe soseaua ce duce la
Seini, trecând prin inima Oasului, pe la Negresti. Traseul este pitoresc si dinamic în
obiective turistice: Sǎpânta, sat cu un cimitir original, adevarat muzeu de artǎ popularǎ,
pasul Huta dincolo de satul Teceu unde se aflǎ hanul turistic "Sâmbra Oilor", Certeze, cu
un interesant port popular, Negresti, principala localitate din Ţara Oasului; Varna,
important centru de ceramicǎ.

Seini este o comunǎ mare unde întâlnim podgorii, o fermǎ horticolǎ unde s-au
aclimatizat migdali si lǎmâi, o carierǎ de piatrǎ pentru pavaj si chiar douǎ mici fabrici,
una de drojdie de bere si una de abrazive. În apropierea comunei, pe dealul Bradului,
localnicii au folosit un întins luminis (4000mp) pentru a scrie cu litere formate din brazi
numele marelui poet Mihail Eminescu.

Mergând spre vest, vom întâlni marea comunǎ Mediesul Aurit, unde se înaltǎ o cetate din sec. al XII-lea. Între zidurile ei, iobagii rǎsculati în 1848 au închis mai multi
latifundiari din regiune. Pentru eliberarea lor a trebuit sǎ intervinǎ armata, care a trecut
apoi la sângeroase represalii.

Maramuresul înseamnǎ un univers în care se îngemǎneazǎ, cu atâta firesc, arhaismul satelor si al oamenilor cu puritatea naturii, ca într-un nesfârsit si magic ceremonial. Un tinut al misterelor, cu legende despre femei de pe celǎlalt tǎrâm, care se aratǎ ziua prin luminisuri de pǎdure, cu colinde care urcǎ pǎmântul pânǎ la cer, cu oameni în costume viu colorate, care exerseazǎ de multǎ vreme arta ospetiei si a mitologiei.

Atractia tinutului este fǎrǎ egal si resorturile ei tainice rezidǎ din oamenii locului. Esti primit în lumea lor cu respect, dar si cu demnitate. Sunt curiosi sǎ afle ce se mai petrece prin universul mare si sunt gata sǎ povesteascǎ si sǎ arate ce-i cu viata lor de tǎrani, care trǎiesc într-un fel de paradis dat de Dumnezeu, dar înfrumusetat apoi de mâna si gândul omului. Splendoarea tinutului este datǎ de lumea satelor, în care fiecare asezare apare ca un mic miracol, greu de definit pentru strǎini. La început de nou mileniu, când ultima tehnologie a robotizat existenta, iatǎ cǎ este posibil sǎ amesteci toate astea într-un basm cu oi si cai, cu locomotive cu aburi si mesteri cioplitori în lemn, cu ritualuri ce-ti taie respiratia si teribile ritmuri de dans, ori cu atâtea si atâtea chipuri, privelisti si trǎiri. Dacǎ esti venit din alte colturi de lume, vrei sǎ te convingi ca ceea ce vezi este aievea si nu un vis din alte vremi...

Starea de uimire nu te pǎrǎseste aproape nici o clipa. Cu atât mai putin când este vorba de fabuloasele chipuri pe care le capatǎ lemnul. Ţinutului i s-a spus pânǎ nu demult, "Ţara Lemnului", pǎdurile reprezentând, la începutul secolului trecut, 90 la sutǎ din suprafata Maramuresului. De la cruce si capcane pentru animalele codrului si pânǎ la linguri, mobilier, poartǎ ori casǎ, arta cioplitorilor dǎinuie ca una dintre virtuozitǎtile meleagului. Toate sunt inconfundabile prin monumentalitatea si bogǎtia motivelor decorative, predominate de semnul soarelui si al funiei, simboluri ce semnificǎ firul vietii. Bisericile din lemn din Maramures - unele vechi de peste jumatate de mileniu – alcǎtuiesc un spectacol unic european, încântând prin tehnica ineditǎ a constructiei, prin înǎltimea turlelor, prin armonia proportiilor.

O cǎlǎtorie în tinutul Maramuresului înseamnǎ o superbǎ aventurǎ în Împǎrǎtia
Pitorescului. Spectacolul este de-a dreptul fascinant.

3.1.1 Resurse naturale

Diversitatea formelor de relief, întinderea pǎdurii cu bogatul fond cinegetic, specificul etnografic si folcloric, prezenta unor monumente istorice si de arhitecturǎ, multimea izvoarelor minerale si prezenta statiunilor climaterice conferǎ judetului Maramures un valoros potential turistic. Resursele turistice naturale sunt alcǎtuite dintr-o serie de elemente caracteristice, nemodificate prin activitatea umanǎ.

Ţara Maramuresului reprezintǎ una dintre regiunile cele mai bogate în elemente de interes turistic în care obiectivele naturale se îmbinǎ armonios cu cele social-istorice.
Muntii Rodnei din care face parte Ţara Maramuresului, reprezintǎ cel mai înalt masiv din
Carpatii Orientali, jalonati de o serie de vǎi, cu un pitoresc aparte: Iza-Viseu, Bistrita
Aurie, Somesul Mare, Sǎpânta.

Glaciatiunea cuaternarǎ a lǎsat urme mai ales asupra crestei si a versantului nordic, maramuresean, foarte abrupt, cu numeroase zǎnoage, praguri în spatele cǎrora

s-au format lacurile glaciare din partea superioarǎ a crestei principale dintre Vârfurile
Pietrosu. La picioarele pârâului Pietrosu, care coboarǎ în cascade, este situat unul din cele mai pitoresti lacuri glaciare din masiv - lacul Iezer, la 1786 m altitudine.

Majoritatea lacurilor sunt de origine glaciarǎ, ele fiind acumulate din izvoarele care apar la baza depozitelor de grohotisuri, cu apǎ limpede, bunǎ de bǎut. Cele 23 de lacuri situate la altitudini de 1800 - 1950 m, în spatele unor depozite morenice (Buhǎescu II, Iezer, Izvorul Pietrosului, Izvorul Bistritei).

Pe lângǎ marea diversitate a peisajului, Muntii Rodnei au devenit cunoscuti si printr-o serie de forme carstice dezvoltate în calcare eocene, rǎspândite mai ales pe versantul sudic. Dintre ele se evidentiazǎ Pestera Izvorul Tǎusoarelor, descoperitǎ în 1955, la o altitudine de 550 m, cu galerii în lungime de 9530 m. Ea face parte din complexul carstic Tǎusoare - Zalion si a fost declaratǎ monument al naturii. Alte pesteri din zonǎ sunt: Pestera lui Maglei, pestera Jgheabul lui Zalion, Pestera Zânelor, Pestera de sub Paltin de la Izvorul Izei, Pestera de la Piatra Busuiocului, Pestera din Dealul Popii.

În afara pesterilor amintite mai sunt si alte fenomene carstice: Poarta lui Benes are forma unei arcade prin care trece usor un om; apoi izbucul numit Izvorul Albastru al Izei. O importantǎ rezervatie naturalǎ se aflǎ la 10 km de orasul Borsa - Rezervatia Pietrosul Mare, zona limitrofǎ a vârfului gǎzduieste cea mai mare parte a rezervatiei naturale din nordul tǎrii. Flora, fauna, geologia, urmele glaciare creeazǎ o rezervatie cu o suprafatǎ initialǎ de 183 ha, care cuprinde golul de munte din jurul Vârfului Pietrosu.

Culmea principalǎ adǎposteste pe versantul nordic trei cǎrǎri glaciare care, prin peisajul lor sǎlbatic, sunt unice în Carpatii Orientali. Prima este Zǎnoaga Micǎ, cea mai extinsǎ si a doua, cea mai adâncǎ, cu pereti prǎpǎstiosi, este Zǎnoaga Iezeru, care adǎposteste lacul Iezeru si obârsia pârâului Pietrosu; versantul sudic al Vârfului Pietrosu, adǎposteste cǎldarea Buhǎescu, în care sunt cantonate Râurile Buhǎescului populate cu pǎstrǎv.

Vǎrful Pietrosu este acoperit cu vegetatie tipic alpinǎ si subalpinǎ, cu specii rare printre care si floarea de colt. O bunǎ parte din golul alpin este acoperit cu jnepenisuri, iar la limita superioarǎ a pǎdurii de molid apar exemplare de tisǎ. În cadrul rezervatiei apar si specii de animale ca: ursul brun, cerbul, râsul, acvila de munte, capra neagrǎ, marmota.

O importantǎ economicǎ si peisagisticǎ o reprezintǎ rezervatia de castan comestibil sau dulce din jurul municipiului Baia Mare. Rezervatia se întinde pe o suprafatǎ de aproximativ 450 km. Specia de castan comestibil se dezvoltǎ între 240 si 700 metri altitudine, pe terasa de pe dreapta râului Sasǎr si pe prima treaptǎ a muntilor care sunt formati din roci vulcanice. Rezervatia de castani comestibili a fost creatǎ în anul 1962 si este o specie de climat mediteranean, originarǎ din Asia Micǎ.

Rezervatii de mlastinǎ s-au format destul de târziu în timp, la începutul secolului XX, când s-a ajuns la concluzia cǎ mlastina este un complex biologic unitar si în acelasi timp un veritabil depozit de relicve. Pe baza ultimelor cercetǎri, trei dintre mlastinile aflate în judetul Maramures au fost puse sub ocrotire. Mlastina oligotrofǎ Vlǎschinescu se aflǎ pe platoul izvoarelor, sub liziera pǎdurii, la numai 500 metri de cabana cu acelasi nume. Ea s-a format într-un rest de crater vulcanic, la o altitudine de 800 metri în Muntii Gutâi, unde ocupǎ o suprafatǎ de 3 ha. Speciile care vegeteazǎ pe cuprinsul mlastinii sunt: muschiul de turbǎ, rogozul, trifoiul de baltǎ, roua cerului - plantǎ carnivorǎ.

Mlastina Poiana Brazilor, situatǎ în raza localitǎtii Sǎpânta, este consideratǎ unicǎ în tarǎ prin existenta jepurilor care aici vegeteazǎ la cea mai joasǎ altitudine din Carpatii
Românesti (970 m).

Lacul Morenilor din hotarul satului Breb, s-a format în urma unei alunecǎri de teren, având o formǎ circularǎ, cu un luciu de apǎ de 4300 mp si o adâncime de 20 m. Este alimentat de un pârâu în Valea Mare, afluent al râului Mara. Mai mult de jumǎtate din suprafata lacului este ocupatǎ de trifoiul de baltǎ. În jurul lacului, pe o suprafatǎ de 20 ha se întâlneste o interesantǎ asociatie vegetalǎ, care include specii de crin, alun, plop, specii de alge de origine nordicǎ. Aceastǎ rezervatie naturalǎ rǎmâne un obiectiv turistic pentru cel ce îsi propune o ascensiune pe Creasta Cocosului (Muntii Gutâi), având ca punct de plecare Ocna sugatag, Breb.

Potentialul turistic al zonei Maramuresului este cunoscut sub valoarea pe care o are datoritǎ mai multor cauze printre care dotǎrile si drumurile modernizate, care sunt foarte putine. Ţara Maramuresului pǎstreazǎ numeroase locuri în zona montanǎ. Un peisaj de neuitat oferǎ turistilor Masivul Rodnei, cu o serie de piscuri ce depǎsesc 2000 m. Sunt prezente aici si urme ale glaciatiei, precum si formatiuni cu aspecte stranii cum este "vâju" din Pietrosu, o cǎdere de apǎ. Calcarele din Masivul Rodnei ascund un fenomen natural curios. Ponorul afluent al izvorului lui Dragos, strǎbate un peisaj calcaros subteran de câtiva km pentru a reapare printr-un izbuc puternic sub numele de Izvorul Albastru al Izei. Minunata creatie a naturii, Cascada Izvorul Cailor, de pe râul cu acelasi nume din Muntele Piatra Rea, se aflǎ la altitudinea de 1800 m, la o distantǎ de 4.5 km de Borsa. Apele se prǎvǎlesc zgomotos, în trepte, de la o înǎltime de circa 60 m.

Muntii Maramuresului cu vârfurile Pop Ivan, Farcǎu si Mihailec ascund comori
floristice si faunistice deosebite.

Natura a format în Maramures câteva pesteri: Casa Pintii pe pârâul Mihai Viteazu, Pestera cu oase de la Poiana Botizii, ambele aflate în apropiere de Bǎiut; Pestera de la Vǎlenii sonicutei de pe Valea Repedea. Pestera cu oase contine resturi de fosile ale ursului de pesterǎ. Cadrul natural maramuresean conferǎ multe asezǎri, aspecte de statiuni balneare sau climaterice.

Borsa, situatǎ în plinǎ zonǎ a molidului, la 800 m altitudine, la poalele Pietrosului, are calitǎti terapeutice de odihnǎ si recreere. Izvoarele cu ape minerale carbogazoase,
magneziene, calcice, din împrejurimi sunt utilizate în tratarea unor afectiuni ale
rinichiului. Pârtiile usor accesibile fac din statiune un centru al sporturilor de iarnǎ.

Statiunea climatericǎ Izvoarele se aflǎ la 916 m altitudine (32 km de Baia Mare) pe un platou vulcanic înconjurat de brazi, sub Vârful Ignis (Gutâi). În S-V Muntilor Gutâi se aflǎ Creasta Cocosului si Cheile Tǎtarului, cu patru cabane pentru cazare. În apropiere de Cheile Tǎtarului se aflǎ statiunea Runcu - Plesa (100 locuri de cazare).
Maramuresul este cunoscut si pentru cele 100 de izvoare cu ape minerale, numite de
localnici "borcuturi", aflate la Sǎpânta, Borsa (30), Viseul de Sus (20), Valea Virului
(14), Stoiceni, Strâmbu - Bǎiut, Borcut - Breb, Ieud, Sǎlistea de Sus si altele[28].

3.1.1.1 Relieful

Zona se caracterizeazǎ printr-un relief destul de variat, care presupune cresteri si
descresteri - între douǎ limite extreme, de la luncile râurilor la crestele muntilor, punctul
cel mai jos care se aflǎ în Depresiunea Sighetului, pe malul Tisei, este situat la 204 metri,
iar înǎltimea cea mai mare o constituie vârful Pietrosul Rodnei de 2303 metri. Ca
suprafatǎ, ponderea principalǎ o ocupǎ zonele cuprinse în Carpatii Orientali: Muntii
Rodnei, Muntii Maramuresului, Carpatii Vulcanici de Nord si Depresiunea Maramures. În Maramures se aflǎ doar partea nordicǎ a Muntilor Rodnei cu Vârful Pietrosul (2303m).
Între Pasurile Prislop (1416m) si setref (817m) culmea este marcatǎ de mai multe vârfuri:

Garagalǎu (2158m), Piatra Rea (1825m), Negoiasa (2041m), Cormaia (2033m),
Buhǎescu Mare (2188m) si Bǎtrâna (1710m). Caracteristica generalǎ a Muntilor Rodnei
sunt sisturile cristaline, dominate de urme glaciare: morene, circuri si vǎi glaciare
(Fântâna cu Cimpoiasǎ, Negoiescu, Repedea, Pietroasa si Dragos). Sub vârful Pietrosu
este lacul Iezer (la 1825 m)[29].

În partea de sud, sud-vest se desfǎsoarǎ grupa nordicǎ a lantului muntos de origine
vulcanicǎ, care închide Depresiunea Maramuresului pe aceastǎ laturǎ.

Muntii vulcanici ai Maramuresului, dintre valea Tisei si valea Sǎlǎutei, cu altitudine redusǎ (în medie 600-l000m), se prezintǎ sub formǎ de platouri cu conuri vulcanice deasupra. Constructia petrograficǎ si formele de relief dominante justificǎ împǎrtirea acestor munti în douǎ grupe: Muntii Oas-Gutâi sunt formati din lave si din piroclastite, pe substrat sedimentar (marne, argile si gresii cutate) cu relief de platouri vulcanice, deasupra cǎrora saltǎ vârfuri conice. Acest relief caracteristic se mentine la altitudini relativ coborâte în Muntii Oas, unde punctul culminant (vf. Frasin) atinge abia 827 m si la înǎltimi mai mari în Muntii Gutâi, unde unele vârfuri depǎsesc 1300 si chiar 1400 m (Ignis - 1307 m, Gutâi - 1442 m). Acesti munti, care se întind pânǎ la valea Botizei, au pe alocuri curmǎturi relativ joase, folosite ca pǎsuni de culme, între care mai circulate sunt Negresti-Oas, Sighetu Marmatiei si Gutâi (987 m). Pǎdurile de foioase cuprind spre sud un brâu de castani comestibili. Caracteristice sunt de asemenea, micile depresiuni de pe latura sudicǎ a Gutâiului (Bǎita, Firiza, Chiuzbaia) si o depresiune de mai mari dimensiuni, în Muntii Oasului. Ţara Oasului, o cuvetǎ cu relief colinar si piemontan, închisǎ spre vest de câteva maluri vulcanice, este de origine tectonicǎ si erozivǎ.

Populatia acestei mici depresiuni pǎstreazǎ si astǎzi un frumos port popular si un folclor care stârnesc admiratia vizitatorilor.

A doua grupǎ, a Muntilor Ţibles, este constituitǎ, în cea mai mare parte, din
rocile flisului paleogen (îndeosebi marne si gresii), care dau culmi tesite sau larg ondulate
la circa 1000 m altitudine, la care se adaugǎ restrânse iviri de andezite si prioclastite, care
alcǎtuiesc proeminente de relief, adevǎrate mǎguri conice, între care cel mai înalt este
vârful Ţibles de 1839 m altitudine.

Muntii Maramuresului. Se însiruie de la nord spre sud-est de la vǎile Carlibaba si Bistrita Aurie pânǎ la frontierǎ, pe partea dreaptǎ a Viseului. În general sunt constituiti
din sisturi cristaline, strǎpunse de andezite. În cadrul Muntilor Maramuresului se
detaseazǎ Culmea Pop Ivan, cu vârful Mica Mare (1815 m), Muntele Muncel (1318 m),
Muntele Pop Ivan (1937 m).

Masivul Farcǎu este asezat între vǎile Ruscova, Repedea si Rica; vârful care dominǎ masivul se numeste Mihǎilescu (1918 m), unde se aflǎ si lacul periglaciar Venderelu. Tot în cadrul acestui lant muntos se aflǎ si Culmea Copilasu (1611 m) si Muntele Bârsǎnescu (1542 m). În toti acesti munti se practicǎ pǎsunatul, de primavara pânǎ toamna, fiind împânziti de stâne de oi, stavre de cai, cirezi de vite, care nu si-au schimbat „locurile de vǎrat" iar ,,drumurile oilor" se pǎstreazǎ încǎ din secolul al XIV-lea, când aceste locuri apar mentionate pentru prima datǎ în documente.

Culmea Pietrosu Maramuresului sau Bârdǎului se situeazǎ între Ruscova si râul Vaser; vârful are 1850 m altitudine. Se detaseaz ǎ din aceastǎ culme si Prislopasu (1201 m), Grebeni, Novicioru, Muntele Suligu cu vârfurile Budescu Mare (1679 m) si Ludescu(1580 m), Culmea Rosusnei, prelungitǎ spre sud de Poienile de sub Munte cu dealul Muncelul Maxim (1220 m). Mai la sud, spre Borsa se gaseste Culmea Toroiaga-Jupania, care merge de la Vaser pânǎ la izvorul Ţibǎului, pe Valea Tasla. La est de Borsa se dezvoltǎ masivul Cearcǎnu Prislop, care cuprinde Muntele Cearcǎnu (1847 m) si culmea Prislop.

Muntii Zimbroslaviile se situeazǎ între vǎile Ţibǎului si Bistrita Aurie pânǎ la Valea Ursului. Tot din Muntii Maramuresului face parte si Obcina Ţapului, care este între
Carlibaba si Ţibǎu[30].

Principalele altitudini muntoase ale judetului Maramures

Tabel nr. 3.1

Vârful, denumirea si altitudinea (m)	Masivul in care se afla	Localitatea cea mai apropiata	Distanta (km)
Pietrosul	Rodna	Borsa
Gǎlatului 2 159	Rodna	Complex Borsa
Cearcǎului 1 849	Rodna	Complex Borsa
Ţibles 1 839	Ţibles	Dragomiresti
Hudinului	Ţibles	Botiza
Gutâi	Gutâi	Mara
Plesca 1 323	Gutâi	Bǎiut
Secului	Ţibles	Botiza
Ignis	Gutâi	Chiuzbaia
Plesca Mare 1 302	Gutâi	Chiuzbaia
Mogosa 1 247	Gutâi	Cavnic
Tiganul	Gutâi	Iapa
Pietrei	Gutâi	Desesti
Latia	Gutâi	Ciocotis

Sursa: Anuarul statistic al judetului Maramures, 2002, INSSE, Bucuresti

Muntii Rodnei. Masivul cel mai înalt din Carpatii Rǎsǎriteni (alt. max. vf. Pietrosul, 2303m). Creasta principalǎ mǎsoarǎ peste 50 km lungime, pe o lǎtime de
30-40 km si prezintǎ o asimetrie asemǎnatoare celei fǎgǎrasene: abruptǎ
spre nord, domoalǎ spre sud cu exceptia zonei Pusdrele, în apropierea
cǎreia se aflǎ o cabanǎ si un refugiu Salvamont. Lipsit în zona alpinǎ
de popasuri amenajate, masivul este indicat pentru drumetia cu cortul[31].

Depresiunea Maramures este cea mai mare formatiune de acest gen din Carpatii
Orientali. Portile de intrare în depresiune sunt marcate de pasurile de peste muntii care o
înconjoarǎ, pasuri care din vremuri strǎvechi o leagǎ de celelalte tinuturi românesti.
Astfel, intrarea în Maramures, dinspre Depresiunea Baia Mare, se face prin pasul Gutâi,
dinspre Moldova de Nord-Bucovina, intrarea si legǎtura se fac prin pasul Prislop, dinspre
zona Bistrita-Nǎsǎud, legǎtura cu depresiunea si Ţara Maramuresului se face prin pasul setref, iar legǎtura cu depresiunea si Ţara Maramuresului se face prin pasul Huta.

Locurile acestea de trecere sunt de mare frumusete naturalǎ si beneficiazǎ de amenajǎri turistice adecvate (hanuri, cabane, hoteluri) - toate cu specific zonal.

Depresiunea Maramures este dominatǎ de douǎ categorii de relief, una ar fi cea care cuprinde dealurile si piemonturile si alta în care intra vǎile, bazinetele si micile
depresiuni. Între piemonturile Maramuresului amintim Piemontul Mara-Sǎpânta,
Piemontul Gutâiului, Piemontul Vǎratecului si Piemontul Botizei, Valea Viseului cu
afluentii sǎi a permis în timp dezvoltarea unor mici depresiuni ca cele ale Borsei,
Viesului, Ruscovei si bazinetele Bistrei si Valea Viseului. Culoarul Izei cuprinde, de
asemenea, o serie de bazinete si mici depresiuni favorabile asezǎrilor, amintind în acest
sens bazinetele Sǎcel, Sǎlistea de Sus, Dragomiresti, culoarul Rozavlea, micile depresiuni
Bârsana si Vadul Izei. Râurile si afluentii au dat nastere la mici depresiuni care le poartǎ
numele: Mara, Cosǎu, Rona si desigur Sighet, depresiune situatǎ la confluenta Izei cu
Tisa caracterizatǎ de terase joase si lunci; râuletul Sǎpânta a creat Depresiunea Sǎpânta,
în care s-a dezvoltat asezarea cu acelasi nume, de mare faimǎ în tarǎ si în lume.

3.1.1.2 Clima

Clima zonei Maramures este moderatǎ de tip temperat continental. lernile sunt destul de geroase, cu zǎpadǎ abundentǎ, lapovitǎ si ploi reci si se întind pe o perioadǎ lungǎ. În munti, precipitatiile sunt mult mai abundente, iar stratul de zǎpadǎ atinge grosimi de peste 80-100 cm si se pastreazǎ pânǎ la 200 de zile din an. În covata din versantul nordic al Pietrosului Rodnei, vara se vede stratul gros de zǎpadǎ.

Temperaturile medii ale aerului variaza între 0⁰ C în regiunile montane înalte si 9,4⁰ C în depresiuni. Temperatura maximǎ absolutǎ 39,4⁰ C a fost înregistratǎ la 16 august 1952 în localitatea Seieni, iar temperatura minimǎ absolutǎ -31,6⁰ C la 26 ianuarie 1954 la Viseul de Sus. În peroiada de iarnǎ sunt frecvente inversiunile de temperaturǎ în ariile depresionare, precum si invaziile de aer rece[32].

Regimul precipitatiilor, în zonele depresionare si deluroase, atinge 700 m anual iar pe crestele montane înalte ajunge pânǎ la 1 400 m anual. Vânturile sunt moderate si bat în general din nord si vest (dinspre munti); nu sunt vifornite si vijelii.

Clima regiunii este beneficǎ pentru practicarea turismului, ea favorizând drumetia si turismul sportiv în principalele forme de relief atât vara cât si iarna pe trasee marcate si în zone cu altitudine scazutǎ. Deasemenea clima este favorabilǎ turismului de agrement, de recreere sau tratament.

3.1.1.3 Reteaua hidrograficǎ

Hidrografia zonei Maramures, apele principale ale Maramuresului sunt colectate de râul Tisa (Viseul, Iza si Sǎpânta cu afluentii lor), iar o micǎ parte cum este Ţibǎul si Bistrita Aurie sunt colectate de râul Bistrita, iar Izvorul Cǎtelei merge spre Ceremus (Ucraina).

Râul Viseu izvorǎste de sub pasul Prislop (1416 m altitudine) si se varsǎ în Tisa în localitatea Valea Viseului. De la izvoare si pânǎ la Borsa-Moisei se numeste Borsa sau

Viseul. Pe partea stângǎ, Viseul are ca afluenti pe cei din Muntii Rodnei - Valea
Fântânelor, Podul Izvorului, Cimpoiesu, Negoiescu, Pietroasa, Vremusu, Pârâul
Hotarului, Valea lui Dragos, Izvorul Negru. Din partea dreaptǎ Viseul primeste ca
afluenti Vaserul si Ruscova.

Râul Iza izvorǎste de sub vârful Bǎtrâna din Muntii Rodnei (1380 m altitudine) si se varsǎ în Tisa, strǎbǎtând peste 83 km. Afluentii Izei pe partea stângǎ sunt: Bǎleasa, Baicu, Slatina, ledisorul, Botiza, Slǎtioara, Mara, pârâul Sugǎului. Pe partea dreaptǎ, cel mai important afluent este pârâul Ronisoara, lung de 22 km. Râul Mara are izvorul sub vârful Iezurile din Muntii Ignis (1040 m altitudine).

Râul Sǎpânta isi are izvorul sub vârful Rotundu (1150 m altitudine) în Muntii Ignis. Caracteristica râului este debitul mare si constant, datorat pǎdurilor numeroase care atrag si mentin umiditatea în sol.

O mare bogǎtie a zonei atât din punct de vedere peisagistic cât si al rezervei de apǎ sunt lacurile. Mai numeroase, dar mici, sunt cele glaciare din Muntii Rodnei si cele de tip periglaciar din Muntii Maramuresului (Venderelu din Muntele Mihǎilescu), lacurile de sub abrupturile Gutâiului (lezerul Mare, lezerul Mic, Tǎul lui Dumitru). Dintre lacurile glaciare amintim Buhǎescu Mare, lezerul Pietrosului (18 lacuri). În minele de sare de la Ocna sugatag s-au format opt lacuri, cel mai întins lac de minǎ din România fiind lacul Gavrila, iar restul Tǎul fǎrǎ Fund, Lacul Bǎtrâna, Lacul Rosu si încǎ peste 30 de lacuri mici în coline. Apele sǎrate si lacurile care s-au format la Ocna sugatag si Costiui au permis în timp dezvoltarea în cele douǎ localitǎti a unor statiuni de agrement si balneare, cu largi posibilitǎti de tratament al bolilor reumatismale.

Principalele cursuri de apǎ ale judetului Maramures

Tabel nr. 3.2

Râuri	Lungimea cursului de apǎ (km)
Râuri	Totalǎ	Pe teritoriul judetului
Somes
Lǎpus
Iza
Viseu
Vaser
Mara

Sursa: Anuarul statistic al judetului Maramures, 1999 – 2003, INSSE, Bucuresti

3.1.1.4 Solurile, flora si fauna

Solurile zonei cuprind grupa celor specifice zonelor montane si depresionare, care determinǎ vegetatia si fauna caracteristicǎ acestora. În general vegetatia Muntilor Rodnei si a Muntilor Maramuresului este caracterizatǎ de pǎduri de conifere si pajisti alpine.
Etajul alpin (la peste 2000 m) cuprinde o florǎ bogatǎ si cu multe raritǎti, rogozul,
urechelnita, azaleea piticǎ etc. Ierburile bogate sunt favorabile pǎstoritului. Etajul subalpin se încadreazǎ în general între 1900 m si 1700 m altitudine,
coborând uneori pânǎ la 1400 m. Coniferele, cu preponderentǎ molidul, ocupǎ zone
întinse în Muntii Maramuresului, Gutâi si Ţibles. Pentru foioase distingem rǎsinoase, fag,
gorun, stejar. Vegetatia variatǎ si bogatǎ a Maramuresului a determinat si prezenta unei
faune adecvate. Pentru zonele alpine, capra neagrǎ a fost una din bogǎtiile si mândriile
Maramuresului, cu mare grijǎ a fost repopulatǎ începând cu anul 1964. Se mai gǎseste
marmota, apreciatǎ pentru blana si pentru grǎsimea folositǎ în medicina popularǎ. Pǎsǎrile alpine si subalpine sunt prezente într-un mare numǎr, peste 30 de specii. Amintim acvila de stâncǎ, brumǎrita, rata, cocosul de munte, vânturetul rosu. În pǎdurile de rǎsinoase gǎsim specii de animale si pǎsǎri într-un mare numǎr, ursi, lupi, ciocǎnitoarea cu trei degete, forfecuta galbenǎ, pitigoiul de brǎdet. Pǎdurile de foioase adǎpostesc o mare varietate de animale: cerbul carpatin, ursul brun, râsul, cǎpriorul, mistretul, lupul, vulpea, iepurele, jderul de pǎdure, jderul de piatrǎ, veverita, bursucul. Lumea pǎsǎrilor în pǎdurile mixte este mai variatǎ, peste 60 de specii cuibǎresc aici. Apele de munte (Tisa, Viseu, Ruscova si Vaser) sunt bogate în pesti ca: lostrita, pǎstrǎvul curcubeul, tiparul, stiuca, cleanul, mrana, scobarul etc. care însumeazǎ peste 23 de specii .

3.1.1.5 Rezervatiile naturale

Frumusetile naturii Maramuresului, caracterul de unicitate al unor formatiuni geologice, dar si a unor specii de florǎ si faunǎ, au determinat autoritǎtile administrative

sǎ le protejeze prin lege, constituind unele rezervatii naturale si declarând anumite specii
monumente ale naturii.

Cea mai reprezentativǎ zonǎ protejatǎ prin lege este Rezervatia Pietrosul Mare, care cuprinde peste 3000 ha, din care 1200 ha gol de munte, iar peste 1500 ha sunt pǎduri. Este situatǎ în limitele localitǎtilor Borsa si Moisei. Dintre speciile de florǎ de tip alpin sau subalpin considerate ca rare si protejate amintim: Gusa porumbelului sau Garofita (Lychnis nivalis), Clopotelul (Campanula carpatica), Ghintura (Gentiana punctata), Floarea de colt sau Floarea Reginei (Lentopodium alpinum), Crucea pǎmântului (Heracleum carpaticum) etc.

Specii de muschi pe care le gǎsim numai aici, ca: Pleuroclada albescens, Mnium blyti, Cirripshyllum cirrosum, precum si rogozul alpin (Cbresia simpliciuscula) sunt
considerate ca relicte arctice. În golurile de munte florile de smârdar (Rhododendron
kotschyi), iar lângǎ pǎdurile de molid - zâmbrul (Pirus cerba) sunt specii rare si ocrotite de lege. Zona este bogatǎ si în faunǎ dintre care amintim capra negrǎ (Rupicapra rupicapra}, recolonizatǎ în anul 1964, marmota (Marmota marmota), recolonizatǎ în anul 1973, râsul (Lynx lynx}, cerbul carpatin (Cervus elaphus), ursul brun (Ursus arctos}, acvila de stâncǎ (Aquila chrysaetos), cocosul de munte (Ttrao urogallus), vipera (Vipera berus) etc. Toate sunt puse sub protectia legii.

Pentru iubitorii de excursii cantonati în Borsa sunt câteva trasee turistice care le vor oferi bucurii de neuitat, astfel :

• Borsa (Gura Pietroasa) - Statia metorologicǎ - Lacul Iezer - Pietrosu Rodnei - Vârful Buhǎescu - Tǎmita la Cruce;

• Poiana Borsa (Gura Negoiescu) - Valea Negoiescu - Cabana Puzdrele – Curmǎtura Gǎlǎtiului;

• Statiunea de odihnǎ Borsa - pârtia olimpicǎ de schi - Buza Muntelui – Cabana Puzdrele;

• Statiunea de odihnǎ Borsa - Cascada Izvorul Cailor - saua stiol - Hanul Prislop;

• Statiunea de odihnǎ Borsa - Podul Izvorului - Poiana Runca - Poiana stiol – saua Gargalǎu;

• saua Gargalǎu - saua Gǎlǎtiului - Târnita Negoieselor - saua Buhǎescu Mare

(Târnita "La Cruce") - Vârful Bǎtrâna - Dealul stefǎnitei.

Rezevatia Cornu Nedeii - Ciungii Bǎlǎsinii este situatǎ în Muntii Maramuresului, cuprinde golurile de munte si s-a creat special pentru ocrotirea cocosului de mesteacǎn. Mai sunt declarate rezervatii ale naturii, si puse sub ocrotire prin lege, Mlastinile Vlǎsinescu, Tǎul lui Dumitru de pe platoul Izvoarelor, Poiana Brazilor si Lacul Morǎrenilor la hotarul satului Breb. Cheile Tǎtǎrului de pe pârâul Brazilor sunt formate din andezite bazaltice.

Rezervatiile floristice sunt în mai multe locuri pentru diferite specii protejate: arboretul de gorun si larice de la Ocna sugatag; laricele de la Costiui; rezervatia de gorunet de pe Ronisoara, cu arbori seculari de o rarǎ frumusete. Alte specii de faunǎ si florǎ ocrotite în zonǎ sunt bujorul de munte, laleaua pestritǎ, precum si o serie de arbori seculari. Dintre animale sunt ocrotite prin lege râsul, corbul, acvila tipǎtoare micǎ, bufnita, huhurezul, ciuful, cocosul de munte, iar dintre pesti, lostrita.

Aceste rezervatii ale Maramuresului ce detin suprafete diferite si elemente deosebite precum plante, animale, pesteri, ape, sporesc interesul turistilor de a vizita judetul.

Rezervatiile naturale ale judetului Maramures

Tabel nr. 3.3

Rezervatii naturale ale judetului Maramures	Suprafata (ha)
Rez. Nat. Pietrosul Mare
Rez. Cornu Nedeii-Ciungii Bǎlǎsinii	800
Stâncǎriile calcaroase de la Sâlhoi-Zâmbroslâvii	5
Rez. Nat. Izvorul Albastru al Izei	0,2
Rez. de gorunet Ronisoara	62
Rez. de larice Costui	0,7
Rez. Poiana Brazilor	4
Rez. Pǎdurea Crǎiasa	44
Rez. Creasta Cocosului	50
Rez. Mlastina Oligotrofǎ Vlǎscinescu	3
Rez. Nat. Tǎul lui Dumitru	3
Rez. Arboretele de castan comestibil	500
Rez. Fosilierǎ Chiuzbaia	50
Rez. Nat. Lacul Albastru	1,54
Rez. Forestierǎ Bavna-Conga	26
Rez. Cheile Babei	15
Rez. Pestera cu oase	0,5
Rez. Pestera Vǎlenii somcutei	5

Sursa: Anuarul statistic al judetului Maramures 2003, INSSE, Bucuresti

Parcul National Muntii Rodnei este desemnat parc international de cǎtre Comitetul MAB UNESCO, reprezentând o Rezervatie a Biosferei cu o suprafatǎ de cca 3300 ha. Aceastǎ zonǎ este destinatǎ conservǎrii diversitǎtii si integritǎtii comunitǎtilor biotice vegetale în ecosistemele naturale si protejǎrii diversitǎtii genetice a speciilor.

Masivul Pietrosul Mare este acoperit cu o vegetatie de tip alpin si subalpin ce cuprinde numeroase specii rare, dintre care putem enumera: gusa porumbelului, sopârlita, pǎiusul, mierea ursului, floarea de colt etc. Datoritǎ unui complex de conditii favorabile, în Pietrosul Mare întâlnim numeroase specii de animale si pǎsǎri cum ar fi: ursul brun, cerbul, râsul, capra neagrǎ, acvila de munte, cocos de munte etc.

3.1.2 Resursele antropice

Resursele turistice antropice sunt reprezentate de acele obiective create de-a lungul timpului de activitatea umanǎ. Maramuresul istoric posedǎ un potential turistic antropic, complex si unitar, reprezentând o zonǎ renumitǎ prin elemente de etnografie si folclor, în care s-au pǎstrat aproape nealterate arta popualarǎ de o pregnantǎ originalitate: case, porti, unelte, tesǎturi, ceramicǎ, biserici, datini si folclor, unice prin frumusete, semnificatie, vechime si desfǎsurare. Toate acestea sunt întâlnite mai cu seamǎ în asezǎrile de pe vǎile Marei, Cosǎului si Izei, dar prezente si pe vǎile Tisei si Viseului; multe dintre ele sunt adevǎrate muzee în aer liber.

Ţinând seama de ansamblul elementelor naturale, istorice, arhitecturale si etnografic – folclorice, ce compun potentialul turistic, se disting urmǎtoarele zone: zona etnografic – folcloricǎ a Ţǎrii Maramuresului, zona turisticǎ montanǎ, zona municipiului Baia Mare si împrejurimile si zona Chioar – Lǎpus. Traseele cele mai frecventate pentru valorile etnografice si folclorice sunt: vǎile Marei si Izei, Sighetu Marmatiei si Sǎpânta, ce poate fi continuat, peste pasul Huta, în pitoreasca si nu mai putin importanta Ţara Oasului . În continuare vom prezenta principalele zone si obiective turistice maramuresene, împreunǎ cu resursele antropice prezente în fiecare zonǎ.

Municipiul Baia Mare este situat în partea vesticǎ a judetului Maramures, în
depresiunea cu acelasi nume, pe cursul mijlociu al râului Sasǎr, la o altitudine medie de
228 m fatǎ de nivelul mǎrii. Obiectivele turistice ce pot fi vizitate aici sunt: Biserica din Lemn, Biserica Sfânta Treime, casa Iancu de Hunedoara, Turnul lui stefan - ridicat în secolul al XV-lea, este o constructie din piatrǎ, în stil gotic, înalt de aproape 50 m; din foisorul sǎu se poate vedea o frumoasǎ panoramǎ asupra orasului; o replicǎ a turnului se aflǎ ridicatǎ lângǎ prefecturǎ; Turnul Mǎcelarilor, Vechiul Han al orasului, Muzeul judetean - are mai multe sectii: istorie si arheologie, artǎ, etnografie, mineralogie .

Orasul Sighetu Marmatiei, asezat la confluenta râurilor Iza cu Tisa, pe frontiera de nord-vest a tǎrii, este vechea capitalǎ a Ţǎrii Maramuresului . Orasul s-a dezvoltat în timp, cu viata sa economicǎ si culturalǎ specificǎ burgurilor transilvane. Spre Sighet au gravitat de secole oamenii Maramuresului de pe toate vǎile, asezarea dezvoltându-se ca o micǎ capitalǎ de judet. Institutii de prestigiu din clǎdirile trainice, vechi, dau o notǎ specificǎ orasului; centrul vechi s-a pǎstrat în întregime. Clǎdirea actualei biserici reformate se pare cǎ este cea mai veche constructie din oras, secolul al XI-lea. Vis-a-vis de bisericǎ este clǎdirea monumentalǎ a fostei prefecturi a judetului Maramures, care, pe fronton, deasupra usii de la intrare pǎstreazǎ în original sterna veche a Maramuresului. Din pǎcate, în ultimii 50 de ani, orasului nu i s-a acordat atentia meritatǎ pe mǎsura prestigiului de veche capitalǎ a unei provincii istorice românesti de mare rezonantǎ, oras spre care au gravitat de-a lungul secolelor, si o fac si astǎzi, oamenii Maramuresului de pe toate vǎile zonei.

În zona turisticǎ Valea Cosǎului, de la crucea drumului din Feresti, D.J. 109 F, la 5 km, urcând panta dealului, pe un drum asfaltat ajungem în statiunea balneoclimatericǎ Ocna sugatag. De la Sighetul Marmatiei sunt 20 de km, iar de la Baia Mare, 58 km.

Asezarea este situatǎ într-un spatiu pitoresc, dominat de dealuri si coline, pe cumpǎna apelor, între râurile Mara si Cosǎu. Casele sunt situate de-a dreapta si de-a stânga drumului principal, din care se desprind strǎzi drepte, perpendiculare pe sosea. În general, asezarea este de forma celor specifice populatiilor alogene. De altfel, populatia comunei este mixtǎ: o bunǎ parte sunt maghiari si vorbitori de limba maghiarǎ (svabi si polonezi maghiarizati) si o parte români.

Localitatea apare în documente la 20 martie 1360, sub denumirea de Zalatina (Slatina). Apoi s-a mai numit si "La sare", în apropierea ei aflându-se si localitatea Doraslǎu, azi disparutǎ. De altfel, localitatea este situatǎ pe Valea Sǎratǎ, afluent al Marei, la Giulesti. În general, în perioada secolelor al XIV-lea si al XV-lea, Ocna sugatag apare în documente în stǎpânirea familiilor nobile din Giulesti, din neamul Rednicenilor, urmasi ai lui Dragos[37].

Ocna sugatag, sau denumirile mai vechi Slatina sau "La Sare", ne sugereazǎ
exploatarea sǎrii aici din timpuri vechi. Prin traditie se mai stie cǎ aici erau bǎi
balneoclimaterice din vechime. Statiunea de astǎzi are deja un renume pentru diverse tratamente medicale. Existau aici patru hoteluri amenajate cu peste 300 de locuri de cazare, restaurante, cantine, terase, baruri, cafenele. Vin aici oameni la odihnǎ si tratament din toatǎ tara, dar si tǎranii din satele Maramuresului. Bolnavii beneficiazǎ de cabine individuale, instalatii de hidroterapie, fizioterapie (inhalatii, împachetǎri cu parafinǎ, masaje, sǎli de gimnasticǎ medicalǎ). Complexul modern este situat în apropierea pǎdurii Crǎiasa, cu arbori de stejar de sute de ani, pǎdurea fiind ocrotitǎ ca monument al naturii.

Tot aici, în imediata apropiere a Complexului, în deceniul trecut pǎrintele Mircea Antal din Breb s-a îngrijit de construirea unei biserici de lemn în stil maramuresean, o
adevǎratǎ capodoperǎ a arhitecturii în lemn.

.De la Ocna sugatag se pot face excursii cu caracter etnografic în satele de pe Valea Cosǎului sau Marei, dar si la "borcutul" de la Breb, la "Creasta Cocosului", Stâncǎria de pe Muntii Gutâiului.

Dupǎ decembrie 1989 comuna a oferit posibilitatea si pentru cei din afara ei (Sighet, Baia Mare, satele din jur) de a-si construi case de vacantǎ proprii, care vor da satisfactie multor persoane si vor îmbogǎti peisajul locului.

Satul Breb este asezat pe versantul nordic al Muntelui Gutâi, imediat la poalele acestuia, în partea superioarǎ a bazinului Mara. Oarecum izolat, nefiind pe nici una din arterele principale, Brebul se învecineazǎ cu localitǎtile Budesti si Sârbi de pe Valea Cosǎului, Hoteni si Mara de pe Valea Marei si peste deal cu satul Surdesti, din zona
Lǎpusului. Accesul în sat se face pe drumul care leagǎ Sighetul de Ocna sugatag spre
Budesti, satul fiind pe dreapta, între aceste douǎ localitǎti. Este strǎbǎtut de pâraiele
Breboaia si Valea Mare ce izvorǎsc din Muntele Gutâi si se varsǎ în râul Mara. În hotarul Brebului se aflǎ mlastinile cu turbǎ, groase de opt metri, numite Tǎul
Chendroaiei sau Lacul Morǎrenilor.

Satul Breb de astǎzi cuprinde teritorii care în perioada medievalǎ fǎceau parte din
asezǎrile ce apar în documente sub denumirile de Valea Mare, Copacis si Breb, aici
descoperindu-se si vestigii din epoca bronzului.

Prima atestare documentarǎ este o diplomǎ a regelui Ludovic I de Anjou, fiul lui Carol Robert, din 20 martie 1360, prin care îl întǎreste pe romanul Dragos, fiul lui Giula, în mosiile Breb, Copacis, Slatina (Ocna sugatag), Desesti, Hǎrnicesti si Sat sugatag,
diplomǎ care recunoaste drepturile acestei familii cneziale asupra acestei mosii din
vechime.

Biserica satului, asezatǎ în apropierea întâlnirii pârâului Buboaia cu Valea Caselor, a fost construitǎ înainte de 1531, lǎrgitǎ în 1643 si reparatǎ în 1715. Arhitectura bisericii este specific maramureseanǎ pentru acest gen de constructii. De remarcat faptul cǎ acoperisul, cu o pantǎ abruptǎ, are o singurǎ streasinǎ. Intrarea în bisericǎ se face pe o
poartǎ aflatǎ pe peretele sudic. În cimitir se pot vedea câteva troite cu coroane circulare, neobisnuite în regiune.

Brebul pǎstreazǎ bine încǎ arhitectura traditionalǎ, portul, obiceiurile, folclorul. A atras cercetǎtori români si strǎini care au studiat satul cu oamenii sǎi (cercetǎrile
interdisciplinare conduse de prof. dr. doc. Mihai Pop, 1970-1974, dr. Danielle Mason,
Franta, dr. Claude Karnoouh, Franta)[38].

În zona turisticǎ Valea Izei întâlnim satul Ieud. Un sat nu este numai o asezare în spatiu, ci un loc în umanitate si în univers. Un sat este un loc anume, orânduit dupǎ legile omenesti, un sat poate fi si o cale cǎtre tarǎ, o deschidere a rosturilor ei cele mai îndepǎrtate. Ieudul este aceastǎ "cale" si o deschidere cǎtre tarǎ, acolo în miazǎnoaptea pǎmântului românesc, în Maramuresul istoric, la margine de hotar voievodal strǎbun. Prin tot ce a dǎinuit din începuturile lumii si pânǎ azi, Ieudul mǎrturiseste despre obârsiile strǎmosesti, crescute din pǎmânt si deodatǎ cu pǎmântul, zǎmislite dupǎ legile lui.

Comuna Ieud este asezatǎ la sud de soseaua care urmeazǎ firul vǎii Izei, în care se varsǎ perpendicular Ieudisorul, pârâul Ieudului, de-a lungul cǎreia pe parcursul mileniilor s-au statornicit casele oamenilor locului care au format satul, la nord asezarea este dominatǎ de Muntii Ţibles. Specific Ieudului este sistemul de amplasare al gospodǎriilor care sunt dispuse pe aceeasi linie, perpendicular pe axa drumului.

Ieudul a pǎstrat traditii si legende care amintesc de eroii întemeietori, de ctitori de mǎnǎstiri si biserici, de dascǎli si preoti, de martiri, sacrificii, de bucurii si necazuri. În Ieud se aflǎ o bisericǎ veche datând din anul 1364, Biserica din Deal sau Biserica Balculu; în bisericǎ se pǎstreazǎ icoane vechi pictate pe lemn, o valoroasǎ colectie de icoane pictate pe sticlǎ de Nicula, covoare si stergare cu motive geometrice, vopsite în coloranti vegetali si minerali, mobilier specific si câteva cǎrti de mare valoare, printre care se numǎrǎ si Tipǎriturile lui Coresi "Întrebare Crestineascǎ" (Brasov 1560) si "Apostolul" (Brasov 1563).

Un alt monument de arhitecturǎ în lemn, de mare frumusete si care pe drept cuvânt este considerat "catedrala în lemn a Maramuresului", este Biserica din ses din Ieud, greco-catolicǎ. Biserica este edificatǎ în anul 1718; în bisericǎ se pǎstreazǎ o colectie de icoane pe sticlǎ, covoare maramuresene, mobilier specific si desigur carte veche româneascǎ de mare valoare din principalele centre (Râmnic, Blaj, Buzǎu, Iasi).

Ieudul a pǎstrat si o serie de monumente de arhitecturǎ tǎrǎneascǎ laicǎ: case si anexe gospodǎresti, instalatii tehnice actionate de apǎ (mori, vâltori) etc. din secolele XVII-XVIII. Unele dintre acestea au intrat în patrimoniul muzeelor (Muzeul Satului din
Bucuresti, Muzeul Maramuresului din Sighetul Marmatiei).

Astǎzi, trecǎtorul prin Ieud poate vedea încǎ în zilele de sǎrbǎtoare portul popular,
specific locului, iar printre casele noi, ici-colo se mai zǎresc si casele vechi, deja
devenite monument. Situat la 97 km. distantǎ de Baia Mare si la 43 km. de Sighetul Marmatiei, pe Valea Izei, Ieudul atrage prin frumusetea si varietatea peisajului, a arhitecturii constructiilor tǎrǎnesti, prin pitoresc si originalitate.

Ieudul se mândreste cu cea mai veche bisericǎ din lemn din Maramures, ridicatǎ în 1364, numitǎ "Biserica din deal", precum si cea mai veche pravilǎ în limba românǎ
scrisǎ de mânǎ cu litere chirilice cunoscutǎ sub denumirea de "Codicele de la Ieud".

Traditia popularǎ pomeneste de o mǎnǎstire veche, la începutul secolului al XIV-lea, numitǎ Botiza. Se ajunge aici pe un drum lateral de 11 km, care se desprinde din soseaua principalǎ Sighet-Borsa, în dreptul comunei sieu (37 km sud-est de Sighet).

Centrul comunei este dominat de biserica din lemn aflatǎ într-o pozitie privilegiatǎ, pe un promontoriu; putin mai jos este biserica nouǎ, masivǎ, de zid; în partea opusǎ sunt clǎdirile administrative si cooperativa.

Populatia actualǎ este de aproximativ 4000 de persoane; locuitorii se ocupǎ în principal cu cresterea vitelor, tǎierea si industrializarea lemnului sau lucreazǎ la mina de cǎrbuni din apropiere. Un loc important în viata femeilor din Botiza îl ocupǎ prelucrarea lânii. Mestesugul de a vopsi lâna cu coloranti vegetali, extrasi din flori si plante, abandonat pe parcursul anilor, a cunoscut în comunǎ o puternicǎ revitalizare, datoritǎ unor initiative individuale apreciabile, care, pe lângǎ satisfactii de ordin moral - notorietate pe plan national si international, expozitii de covoare si obiecte de lânǎ, etc. creeazǎ o sursǎ de venituri deloc neglijabilǎ.

Spre sfârsitul secolului al XIX-lea, vechea bisericǎ din lemn care exista atunci devenise neîncǎpǎtoare si a fost înlocuitǎ cu o bisericǎ din lemn mai mare, daruitǎ de comunitatea credinciosilor din Viseul de Jos, care tocmai îsi ridicaserǎ un alt lǎcas, din piatrǎ, mai spatios. Arhitectura monumentului este caracteristicǎ bisericilor din lemn maramuresene. Ca element sculptural în exterior este de remarcat, în primul rând, tocul usii de la intrare, unde se regǎsesc aceleasi decoratii ca si pe portile gospodǎriilor tǎrǎnesti, cu simbolistica precrestinǎ în majoritatea cazurilor. Biserica a fost restauratǎ în anul 1962.

Cresterea populatiei din comunǎ a impus ridicarea, între 1975-1976, a unui nou lǎcas de închinǎciune, de asta data din cǎrǎmidǎ, cu sapte turle. În 1992, lângǎ asezarea lor, aproape de un izvor de apǎ mineralǎ, la locul numit "Valea Sasului", locuitorii au mai
construit o bisericǎ de lemn, în stilul arhitecturii traditioanale maramuresene, cu intentia
de a creea aici o mǎnǎstire de maici. Este unul dintre cele mai pitoresti sate maramuresene situat la 99 km. de Baia Mare si vestit prin atelierele mestesugǎresti de tesut covoare din lânǎ vopsitǎ în culori vegetale[39].

Bârsana este una din comunele mari ale Maramuresului. Asezatǎ pe malul drept al râului Iza, la o distantǎ de 20 km de municipiul Sighetul Marmatiei, este strǎbǎtutǎ de drumul judetean 186. Prima atestare scrisǎ despre comunǎ este din 22 septembrie 1326 când, printr-o diplomǎ, regele Carol Albert I de Anjou recunoaste si întǎreste în aceste locuri pe cneazul Stanislau, fiul lui Stan. Astǎzi satul îti dǎ, de la primul contact, sentimentul bogǎtiei (materiale si spirituale).

Comuna Bârsana conservǎ câteva monumente de arhitecturǎ de exceptie. Astfel,
"Bisericuta de pe Jbar", dupǎ numele locului unde este amplasatǎ, a fost adusǎ aici în
1802 din locul numit "Podurile Mǎnǎstirii".

În anul 1881 este edificatǎ în centrul satului o nouǎ bisericǎ greco-catolicǎ (azi
ortodoxǎ), din piatrǎ. Aceasta este pictatǎ în frescǎ în stil neobizantin. Atât biserica veche
din lemn, cât si cea din piatrǎ, conservǎ în interior icoane din secolul al XVIII-lea pictate
în Maramures în tehnica "tempera pe lemn". Se pǎstreazǎ si tablouri pe pânzǎ de mare
valoare, precum si multǎ carte veche din tiparnitele de la Iasi, Bucuresti, Blaj, Râmnic.

În ultimii ani, 1993-1994, s-a construit în centrul satului o bisericutǎ din lemn de stejar pentru cultul greco-catolic si este în curs de finalizare o bisericǎ tot din lemn, pentru un viitor centru mǎnǎstiresc ortodox. Ambele sunt creatii arhitectonice deosebite, inspirate din traditia vechilor biserici maramuresene din lemn.

De la intrarea în sat, de-a lungul soselei, dar si pe strǎzile laterale, pe dreapta si pe
stânga, aproape la fiecare casǎ s-au ridicat porti noi, constructii monumentale din lemn de
stejar, sculptate cu mǎiestrie în spiritul traditiei. Portile, adevǎrate arcuri de triumf, sunt
mândria bârsǎnestilor, constituind o marcǎ de identitate culturalǎ inconfundabilǎ.

În centrul comunei, în curtea scolii generale centrale s-a restaurat si conservat o veche scoala confesionala (greco-catolicǎ), singura constructie de acest gen pǎstratǎ în
Maramures, care astǎzi adǎposteste muzeul sǎtesc ce cuprinde o bogatǎ colectie de
obiecte etnografice si o serie de documente legate de istoria satului.

Satul, în zilele de sǎrbǎtoare devine atractiv prin prezenta oamenilor costumati în portul traditional, grupati în centrul civic pe grupuri de vârstǎ, vecinǎtǎti si neamuri, în fata portilor unde stau la sfat. Tot acum se organizeazǎ si "Jocul" (hora satului).

Comunǎ autenticǎ a Maramuresului Istoric, Bârsana atrage prin frumusetea si varietatea peisajului, a arhitecturii constructiilor tǎrǎnesti, prin pitoresc si originalitate.

În Bârsana se aflǎ una dintre cele mai frumoase mǎnǎstiri din Maramures. De asemenea se poate vizita casa mesterului popular Toader Bârsan, acesta fiind considerat unul dintre cei mai vestiti mesteri populari în lemn din tarǎ.

Comuna Oncesti situatǎ la 65 km. de Baia Mare si 8 km. de Sighetul Marmatiei pe cursul superior al râului Iza, se aliniazǎ satelor maramuresene pǎstrǎtoare de traditii populare. Comuna sieu este situatǎ la 89 km. de Baia Mare, pe Valea Izei. Obiectivele turistice cele mai importante sunt: biserica din lemn atestatǎ documentar din anul 1400 având pictura executatǎ pe pânzǎ lipitǎ pe lemn, iconostasul vechi ortodox manufacturat dupǎ anul 1800.

În zona turisticǎ Valea Marei întâlnim localitatea Desesti. Centru de comunǎ de care apartin administrativ satele Mara si Hǎrnicesti, localitatea apare în documente încǎ din 20 martie 1360, alǎturi de celelalte sate de pe Valea Marei, care faceau parte din cnezatul de vale al Drǎgosestilor. Asezarea se aflǎ la 41 km de Baia Mare si 26 km de Sighetul Marmatiei. Situatǎ pe dealurile si colinele de la poalele muntilor vulcanici Gutâi, Desestiul este un sat de tip agro-pastoral dominat de grǎdini si livezi cu pomi fructiferi. Satul pǎstreazǎ încǎ o bunǎ parte din arhitectura traditionalǎ în lemn: case si acareturi, porti monumentale, sopronuri pentru fân si biserica din lemn, ca o chintesentǎ a geniului creator tǎrǎnesc. Constructiile contemporane (majoritatea din cǎrǎmida pe fundatii masive din beton) preiau anumite elemente traditionale în arhitectura exterioarǎ (pridvoare de lemn cu stâlpi si arcade sculptate în spiritul traditiei locale). Interiorul, în mod frecvent, are o încǎpere aranjatǎ cu mobilier traditional si împodobitǎ cu textile (covoare, cergi, stergare) adecvate.

Multe din portile din lemn, lucrate dupa rǎzboi, sunt creatiile mesterului Pop Taina, al cǎrui urmas a întemeiat în zilele noastre firma Taina Lemnului, specializatǎ în restaurǎri de monumente în lemn (în special biserici) si în constructii noi în lemn specifice zonei si adaptate la nevoile contemporane.

Biserica actualǎ, cu hramul "Cuvioasa Paraschiva", s-a ridicat în anul 1770 de cǎtre localnici. Nava are un plan rectangular, iar absida este decrosatǎ, de formǎ poligonalǎ. Nu are pridvor. În sat se pot vedea încǎ în functiune mori cu roatǎ verticalǎ, pive, vâltori, instalatii tehnice tǎrǎnesti, actionate de apǎ, de o deosebitǎ ingeniozitate tehnicǎ, aducând de peste secole o culturǎ si civilizatie tǎrǎneascǎ de exceptie.

Satul Brebesti apartine de comuna Giulesti si apare prima datǎ în documentele medievale la 7 aprilie 1402, în legaturǎ cu proprietǎtile voievozilor Bale, Drag si Ioan Românul din Maramures. Satul este legat de traditia cnezatului de vale al Cosǎului, alaturi de Feresti, Cǎlinesti, Balotesti, Budesti, Vintesti si Vǎleni. si astǎzi satul mentine frumoasele traditii locale cu specificul lor inconfundabil.

Casele vechi din lemn sunt pe cale de disparitie, dar noile constructii au preluat, în
special la etaj, elemente din arhitectura veche din lemn. De asemenea, s-au pǎstrat si
portile (mult îmbogǎtite în pǎrtile sculptate). În zilele de sǎrbǎtori oamenii se îmbracǎ în
portul traditional.

În partea de jos a satului, se pǎstreazǎ cea mai veche troitǎ de hotar, cunoscutǎ sub
numele de "Troita Rednicenilor" si datatǎ în a doua parte a secolului al XVIII-lea. În sat se pǎstreazǎ foarte bine portul, dansurile, obiceiurile. Copiii si tinerii pe categorii de vârstǎ sunt constituiti în grupuri folclorice. Biserica satului este construitǎ la începutul secolului al XIX-lea prin grija preotului Petru Barlea, participant la Marea Unire.

În sat s-au pǎstrat pânǎ nu demult case foarte vechi din secolele XVII si XVIII. Demn de relevat este grupajul de case care a apartinut familiei Pop Tomanu. Dintre acestea, una a fost transferatǎ la Muzeul satului din Bucuresti, una la Muzeul Transilvaniei din Cluj-Napoca si una la Muzeul din Baia Mare. Toate poartǎ inscriptii si datǎri certe pe parcursul secolului al XVIII-lea si începutul secolului al XIX-lea. Casele sunt din lemn de stejar (peretii din bârne impresionante) pe modelul clasic, foarte bine conservate. În zilele de duminicǎ si sǎrbǎtori, oamenii ies la plimbare prin centrul satului,

într-o adevǎratǎ defilare a portului traditional.

În zona turisticǎ Valea Ronisoarei întâlnim localitatea Costiui. Localitatea este asezatǎ pe D.N.18 pe ruta Sighetul Marmatiei - Rona de Sus. Costiui este o veche asezare minereascǎ, astǎzi o micǎ statiune balneoclimatericǎ de interes local. Numele satului vine de la Castelul cǎmǎrii regale a sǎrii, care domina asezarea si despre care se stie prea putin. Descoperirile care s-au fǎcut indicǎ existenta satului în sec. XIII-XIV, castelul apartinând la un moment dat familiei Apaffy. Minele de la Costiui au fost exploatate încǎ din preistorie, iar mai târziu sunt puse în legaturǎ cu prezenta romanǎ. S-au descoperit monede de argint si de aur , de pe vremea împǎratilor romani si bizantini (Comodus, Traianus Consule, Marcian, Vitellius, Vespasianus, Septimius Severus).

La Costiui, pe lângǎ Castel (astǎzi scoalǎ), se mai poate vizita "Calvaria St. Ioan",
construitǎ în 1742, si biserica romano-catolicǎ, construitǎ din piatrǎ în stil baroc în
perioada 1807-1814. În bisericǎ, pictura din altar apartine pictorului Simion Hollosy
Corbul; tot aici existǎ si o orgǎ, datatǎ în 1888. În sat a existat si o bisericǎ veche din
lemn (1730), care a ars.

În zona turisticǎ Valea Tisei întâlnim localitatea Remeti situatǎ pe D.N.19, pe cursul râului Tisa pe ruta Sighetul Marmatiei - Negresti. Pe soseaua spre Negresti, înainte de a urca dealul ne întâmpinǎ Popasul Huta, loc de odihnǎ într-un peisaj splendid. Huta este un cǎtun care alǎturi de Teceul Mic apartine de Remeti, aici functioneazǎ o micǎ fabricǎ (fostǎ manufacturǎ) de sticlǎ - astǎzi pentru cristalul rubiniu. Populatia este mixtǎ: maghiari, ruteni, slovaci. În sat existǎ o bisericǎ catolicǎ, douǎ scoli cu clasele I-IV, cǎmin cultural. Teceu sau Teceul Mic - sat apartinǎtor de comuna Remeti, exceleazǎ prin frumusetea peisajului colinar propice livezilor. Populatia este mixtǎ: maghiari, ruteni, români, slovaci, germani. În sat existǎ o bisericǎ greco-catolicǎ si o scoalǎ cu clasele I-VIII. soseaua ne conduce prin serpentine acoperite de coroanele pǎdurii de fag spre pasul Huta, unde în vârf se aflǎ Hanul "Sâmbra Oilor", care marcheazǎ si locul unde vara vin osenii la sǎrbǎtoarea „mulsul mǎsurii”. De aici se deschide o panoramǎ splendidǎ spre Depresiunea Ţǎrii Oasului, o altǎ zonǎ turisticǎ si etnofolcloricǎ de renume national si european.

Comuna Sǎpânta este asezatǎ pe malul de sud al Tisei în dreptul Vǎii Tarasului, pe D.N., la 18 km distantǎ de municipiul Sighetul Marmatiei. Sǎpânta este una din comunele mari ale Maramuresului; hotarul comunei atinge hotarul municipiului Baia Mare, asezarea este dominatǎ de Piatra Sǎpântei, un abrupt vulcanic de mare frumusete si atractivitate turisticǎ si desigur de râul Sǎpânta care izvorǎste de sub Vârful Rotundu 1500 m altitudine si se varsǎ în Tisa 228 m altitudine.

În Sǎpânta s-au pǎstrat pânǎ în zilele noastre mai multe case monumentale din sec. XVII-XVIII construite din lemn; una dintre acestea este casa Stan, restauratǎ în
Muzeul Satului Maramuresean .

Ceea ce a dus faima Sǎpântei este asa-zisul "Cimitir Vesel", creatie a renumitului
sculptor de cruci Stan Ioan Patras. Maniera proprie de realizare a acestor semne de
mormânt, cruci, a fǎcut din cimitirul de la Sǎpânta un adevarat mit. Arta lui Stan Ioan
Patras constǎ în faptul ca a reusit sǎ sintetizeze viata celui dispǎrut într-o imagine
plasticǎ sculptatǎ în tehnica basoreliefului, adǎugând de cele mai multe ori si câteva
versuri care redau preocupǎrile celui dispǎrut. Maniera naivǎ de tratare plasticǎ si
versurile însotitoare trǎdeazǎ un optimism robust si o anumitǎ veselie care au determinat
pe unii cercetǎtori sǎ denumeascǎ cimitirul din Sǎpânta "Cimitirul Vesel". Stan Ioan
Patras, colora lemnul sculptat pentru cruce, folosind ca fond albastrul, iar pentru
sublinieri, galben, albastru si rosu. Stan Patras a sculptat si mobilier tǎrǎnesc, impunând
un stil specific, anume, prelucrarea artisticǎ a lemnului, prin vopsirea lui. Nicǎieri în
Maramures lemnul nu se vopseste, numai la Sǎpânta se foloseste acest procedeu.
Mesterul a avut mai multi ucenici care îi urmeazǎ îndeletnicirile.

Sǎpânta are mai multe locuri frumoase de vizitat: Cimitirul, Casa-muzeu Stan Ioan Patras, popasul de la Borcut cu renumita apǎ mineralǎ de Sǎpânta, Pǎstrǎvia, Cascada, Piatra Sǎpântei, vâltorile si horincile, dar mai ales casele frumos amenajate, curate si deschise întotdeauna[40].

În zona turisticǎ Valea Viseului întâlnim localitatea Borsa, situatǎ la 81 km de Sighetul Marmatiei pe D.N.18. Asezarea este caracteristicǎ pentru tipul "adunat de-a lungul vǎii", cu cǎtune pe vǎile laterale si case izolate la mare distantǎ de vatrǎ, dând nota caracteristicǎ asezǎrilor de tip "rǎsfirat si risipit". Pânǎ dupǎ rǎzboi, când Borsa a cǎpǎtat statut urban, a fost consideratǎ cea mai mare comunǎ ruralǎ din România (atât ca numǎr de locuitori cât si ca întindere).

Borsa este una din vechile si statornicele asezǎri maramuresene. Urme de locuire exista încǎ din epoca bronzului, descoperiri întamplatoare au dat la ivealǎ piese si fragmente ceramice edificatoare. Pǎcat cǎ încǎ nu s-au fǎcut cercetari sistematice. Interesante sunt urmele de asezare din epoca bronzului remarcate la circa 750-800 m altitudine.

Atestǎri scrise apar târziu, la 2 februarie 1365, cu statut de villae, când regele Ludovic, supǎrat pe voievodul Bogdan I pentru nesupunerea sa si plecarea în Moldova, va confisca mosiile acestuia dǎruindu-le voievodului Balc Vodǎ si fratilor sai Drag, Dragomir si stefan, care au manifestat supunere. În istoria comunitǎtii, evenimentul marcat cu litere de aur este lupta care s-a dat cu hoardele tǎtǎrǎsti în ultima lor invazie în Europa, când la 4 septembrie 1717 tǎtarii au fost nimiciti de sǎteni într-o bǎtǎlie eroicǎ.

În Borsa au fost douǎ biserici de lemn, una în parohia de Sus si celaltǎ în parohia de Jos. Se pare cǎ cele doua biserici au ars în 1717. Biserica din lemn, monument, existentǎ astǎzi este din secolul al XVIII-lea, reconstruitǎ probabil imediat dupa 1717.
Monumentul are o absidǎ poligonalǎ, naos drepunghiular, turn, clopotnitǎ si pridvor deschis. În Borsa s-a pǎstrat una din putinele case parohiale: o constructie monumentalǎ din bârne rotunde din lemn din brad, cu un plan generos pentru perioada respectivǎ: tindǎ,
douǎ încǎperi mari, care o flancheazǎ si încǎ douǎ încǎperi în spatele lor.

Borsa de azi este un oras de munte cu câteva dotǎri urbane, o concentrare de blocuri de locuinte nefericit inspirate ca arhitecturǎ, implantate în acest peisaj mirific. Populatia orasului cu cǎtunele componente, la recensǎmântul din 7 ianuarie 1994, era de 27.294 locuitori, români 26.310, restul alte nationalitǎti (germani, maghiari, ucrainieni).
Dacǎ orasul de astǎzi încǎ suferǎ în privinta urbanizǎrii, amintim câteva dotǎri de
exceptie. Printre acestea se evidentiazǎ Spitalul, construit într-o arhitecturǎ modernǎ si
destul de bine dotat, Hotelul Iezer, Grupul scolar Minier, Clubul Muncitorilor Minieri de
la Baia Borsa. Orasul dispune si de o Bibliotecǎ si o Casǎ de culturǎ cu cinematograf.

De la Complexul turistic se poate accede pânǎ la Poiana Runcu (3.5 km) cu o linie de telescaun. De aici se pot face excursii în împrejurimi, iar iarna se face schi. Aici sunt
amenajate pârtii de schi pentru coborâri, iar una din ele are cea mai mare trambulinǎ
naturalǎ din Europa (90 m) cu un record stabilit înainte de rǎzboi si neegalat.

Muntii Rodnei, care se ridicǎ ca un zid deasupra Borsei, oferǎ un peisaj unic, cu bogǎtii ale faunei si florei de neegalat. În Masivul Rodnei pentru varietatea si bogǎtia vegetatiei si animalelor, în 1932 s-a creat Rezervatia Pietrosu Rodnei (3300 ha), care astǎzi a devenit Rezervatie a biosferei. Cel care se va încumeta în Muntii Rodnei si Muntii Maramuresului, pe lângǎ frumusetile naturii va gǎsi si oameni la stâne, la exploatǎrile forestiere, la culesul fructelor de pǎdure. De pe Vârful Prislopului, unde în luna august a fiecarui an se face marele festival folcloric "Hora la Prislop", avem perspectiva spre Valea Bistrita Aurie, care ne va conduce spre Bucovina.

Localitatea Baia Borsa apartine de orasul Borsa. Din centrul Borsei, pe un drum modernizat ce merge în paralel cu râul Tasia se ajunge în Baia Borsa. Orasul a fost dintotdeauna localitate minierǎ, fiind atestat ca atare încǎ din anul 1554.

Chiar în centrul localitǎtii un perete de stâncǎ cu o verticalitate impresionantǎ ne
introduce în atmosfera locului. Centrul este dominat de casele vechi ale colonistilor, biserica, noul cartier de blocuri cu sediul administrativ al exploatǎrilor miniere din Baia Borsa. Zona este interesantǎ pentru turism: Vârful Toroiaga (1930 m), Valea Tâslei, Valea Vinisorul cu 23 de izvoare minerale. Din pǎcate încǎ nu sunt valorificate în conditii
optime nici apele minerale, nici nenumǎratele posibilitǎti de practicare a turismului
montan[41].

Multitudinea de resurse naturale si antropice ale acestu judet constituie elementele de atractivitate ale ofertei turistice maramuresene, premisele de bazǎ ale desfǎsurǎrii unei activitǎti turistice intense care sǎ permitǎ desfǎsurarea a numeroase forme de turism: turism rural, turism montan, turism balnear, turism de vânatoare, turism cultural etc.

3.2 Baza tehnico-materialǎ a judetului: dinamici si structuri în perioada 2000-2004

Pentru realizarea unei activitǎti turistice cât mai bune este necesar ca pe lângǎ resursele naturale si antropice sǎ existe si resurse materiale adecvate, capabile sǎ asigure satisfacerea cerintelor turistilor. Aceste resurse materiale sunt cunoscute sub denumirea de „bazǎ tehnico-materialǎ”[42]. Aceasta este reprezentatǎ prin: unitǎti de cazare si alimentatie, mijloace de transport, instalatii de tratament sau agrement si este conditionatǎ în primul rând de dezvoltarea si modernizarea bazei tehnico-materiale existente. Astfel, o zona turistica de mare atractivitate nu se poate constitui în oferta înainte de a beneficia de dotarile necesare primirii si retinerii calatorilor.

Volumul fluxurilor turistice este determinata atât de cerere cât si factorii acesteia, dar si de gradul de dotare tehnica a teritoriilor. Deoarece, pe masura ce cresc exigentele turistilor fata de calitatea serviciilor si nivelul de confort, apar mutatii în criteriile de selectie a destinatiilor de vacanta, are loc o sporire a importantei bazei tehnico-materiale. Aceasta explica, în mare masura, atractia diferita a unor zone, beneficiind de potential sensibil apropiat, dar diferentiat dotate din punct de vedere tehnic.

Unitatile de cazare sunt alcatuite din obiective de diverse tipuri, clasificate dupa continut, functia îndeplinita, categoria de confort, perioada de functionare, forma de propietate, etc.

3.2.1 Unitatile de cazare

Aceste unitati de cazare, indiferent de apartenenta la sectorul comercial sau non-comercial, sunt divizate, dupa modul de obtinere/oferire a serviciilor în unitati cu servicii prestate{ hoteluri, hanuri, ferme, case de oaspeti) si unitati cu autoservire - în care se asigura doar gazduirea propriu-zisa, serviciile de curatenie, prepararea hranei fiind procurate independent sau reliazate de turisti (camping-caravaning, vile - apartamente închiriate,etc).

Capacitatea de cazare turisticǎ în functiune (numar de locuri) din România si din judetul Maramures

Tabel nr. 5.10


România
Maramures
Pondere (%)

Sursa: Anuarul statistic al României, 2001-2005, INSSE, Bucuresti

Capacitatea de cazare turisticǎ a cunoscut mici oscilatii prezentându-se astfel:

- în România, anul cu cea mai mare capacitate de cazare este 2005 cu 277 384 locuri fatǎ de anul 2001 cu 277 047 locuri, iar în Maramures tot anul 2005 prezintǎ cea mai mare capacitate 3 257 fatǎ de anul 2001 cu 3 077 locuri de cazare.

Din rezultatele obtinute reiese faptul cǎ judetul Maramures nu prezintǎ o importantǎ semnificativǎ la nivel national din punct de vedere al locurilor de cazare. Ponderea cea mai mare a judetului a fost înregistratǎ în anul 2005 – 1,15%.

Una din cea mai utilizata clasificare, este cea care separa mijloacele de cazare în:[43]

unitati hoteliere propriu-zise si asimilate lor (moteluri, pensiuni, hanuri, hoteluri-apartamente, bungalow-uri, etc.)
unitati complementare sau cazare extrahoteliera, reprezentanta de terenuri de camping si caravaning, casute, sate de vacanta, camine si hanuri pentru tineri, cabane si refugii montane camere, case si apartamente de închiriat, sanatorii si stabilimente de sanatate, tabere si colonii de vacanta.

Numarul unitatilor de cazare din judetul Maramures în perioada 2004 - 2005

Tabel nr. 3.4

Unitǎti
Hoteluri
Moteluri
Vile turistice
Cabane turistice
Pensiuni urbane
Pensiuni rurale
Total

Sursa: Anuarul statistic al Judetului Maramures 2005, INSSE, Bucuresti

Din datele obtinute din 2004-2005 din tabelul 3.4 se poate observa ca numarul hotelurilor a crescut , iar numǎrul motelurilor a rǎmas acelasi, la fel ca si numǎrul vilelor turistice si al cabanelor turistice. Unitatile cu cea mai buna evolutie sunt pensiunile urbane si rurale, aceste având o crestere de 2 si respectiv 7 pensiuni.

Figura nr. 3.1 Numarul unitatilor de cazare din anul 2004 în Maramures.

Unitatile de cazare si alimentatie, mijloacele de transport, instalatiile de agrement sau tratament sunt adaptate specificului nevoilor turistilor, în functie de categoria sociala si venit. Atfel, unitatile de cazare si alimentatie sunt definite dupa cum urmeaza:

Hotelul: reprezinta unitatea de cazare destinata în principal turismului automobilistic. Categoriile sale de clasificare se încadreaza între 1 si 5 stele si poate fi de capacitate mare, mica si mijlocie. În judetul Maramures sunt întâlnite hoteluri ce se încadreaza din punct de vedere al clasificarii între 1 si 4 stele.

În privinta structurii, aceaste unitatii de cazare pot fi abordate din mai multe unghiuri, folosind criterii diferite de segmentare ca: tipul unitatii, categoria de de confort, forma de propietate, perioada de functionare, amplasarea în spatiu, importanta, etc.

Numarul locurilor de cazare din hoteluri existente în judetul Maramures în perioada 2000-

Tabel nr 3.5

Anii	Locuri de cazare în hoteluri

Sursa : Anuarul statistic al judetului Maramures 2004, INSSE, Bucuresti

Cel mai mare numar de locuri de cazare în hoteluri se înregistreazǎ în anul 2004 cu 1544 locuri, în restul anilor, pâna în 2004 înregistrându-se cresteri succesive ale locurilor de cazare, anul 2002 detinând cele mai putine locuri de cazare în hoteluri dintre toti anii analizati. O cauza a acestor variatii poate fi modernizarea treptatǎ a acestor unitati cu echipamente necesare atragerii turistilor. O unitate dotata cu un echipament modern si cu un personal bine pregatit, atrage turistii si astfel îi face sa se întroarca la aceea unitate.

Figura nr. 3.2 Ponderea capacitǎtii de cazare din hoteluri 2000 - 2004

Motelul: este o unitate de tip hotelier de dimensiuni mici, amplasata deobicei de-a lungul soselelor si care ofera posibilitati speciale de parcare, cazare, hrana, servicii, carburantii.

Se observa ca în judetul Maramures, motelurile sunt construite lânga resursele antropice sau naturale deoarece turisti sa beneficieze de cât mai mult de ele.

Numarul locurilor de cazare din moteluri existente în judetul Maramures în perioada 2000-2004

Tabel nr. 3.6

Anii	Locuri de cazare în moteluri

Sursa : Anuarul statistic al judetului Maramures 2004, INSSE, Bucuresti

Numarul locurilor de cazare în moteluri între anii centralizati 2000-2004, creste din doi în doi ani. În anii 2000-2001 se înregistreazǎ acelasi numǎr de locuri de cazare (60), pentru ca apoi acesta sǎ creascǎ si sǎ se mentinǎ între anii 2003-2004 la 99 locuri. Anul 2004 este anul cu cele mai multe locuri de cazare înregistrate (136) Aceste cresteri sunt rezultatul proiectelor de modernizare a unitatilor de cazare din moteluri cu un echipament dezvoltat si adecvat cererii turistice.

Figura nr. 3.3 Ponderea capacitatii de cazare din moteluri între 2000-2004

Complexul turistic: sunt unitati de mari dimensiuni si specific lor este faptul ca ofera toata gama de servicii sub acelesi adapost: servicii de cazare, de alimentatie, de tratament si de agrement.

Cel mai important compex turistic din judetul Maramures este Compexul turistic suior (Baia Sprie), acesta având categoria de 3 stele.

Acesta este amplasat într-un peisaj de o rara frumusete, la altitudinea de 688m si la 16 km de Baia Mare la poalele Muntilor Gutâi. El se defineste ca o oaza de liniste si confort pentru petrecerea vacantelor si a timpului liber. Dispunând de multiple atractii turistice, sportive si de agrement, complexul ofera posibilitati unice de relaxare si evadare din cotodian.

El este compus din trei unitati hoteliere:

Iza cu doua camere single, opt camere duble si patru cu pat matrimonial;

Mara cu doua camere single, opt camere duble si patru pat matrimonial;

Ignis cu 6 camere cu pat matrimonial caredispun si de sauna.

Facilitatile oferite de Complexul Turistic suior sunt: resturant, sala de conferinte, room service, telefon, fitness, salon pentru servirea micului dejun, organizarea de petreceri, fax, sauna, televizor, minibar, internet, terenuri de sport (tenis de câmp, handbal, fotbal, baschet), si cu o pârtie de schi cu o lungime de 1200m si o diferenta de nivel de 550 m, spalatorie, etc.

Cabanele turistice : unitati de primire turistica de capacitate relativ redusa, functionând în cladiri independente, cu arhitectura specifica, care asigura cazarea, alimentatia si alte servicii specifice, necesare turistilor aflati în drumetie sau la odihna, în zona montana, rezervatii naturale, în apropierea statiunilor balneare sau a altor obiective de interes turistic.

Ele sunt specifice turismului de drumetie, sunt amplasate în zone alpine si au un caracter sezonier sau permanent. În fiecare oras se poate întâlni câte o cabana, dotata cu echipamentul necesar satisfacerii nevoilor turistilor.

Numarul locurilor de cazare în cabanele amplasate pe teritoriul judetului Maramures în perioada 2000-

Tabel nr. 3.7

Anii	Locuri de cazare în cabane

Sursa: Anuarul statistic al judetului Maramures, anul 2004.

Situatia locurilor de cazare în cabanele din judetul Maramures este buna, numǎrul acestora creste treptat de la 40 de locuri în anul 2000 la 84 de locuri în anul 2004. Totusi numǎrul locurilor de cazare din cabane este mic comparativ cu numǎrul locurilor din celelalte unitǎti de cazare. Aceasta situatie se datoreaza slabei importante fata de acesta categorie de cazare, si modernizarea altor categori de cazare precum: moteluri, pensiuni urbane si rurale si a pensiunilor agroturistice, care îsi maresc numarul de la un an la altul.

Figura nr. 3.4 Ponderea locurilor de cazare în cabanele din judetul Maramures între 2000-2004

Pensiunile turistice: este "structura de primire turistica cu o capacitate de cazare de pâna la 10 camere, totalizând maximum 30 de locuri în mediul rural si pâna la 20 de camere în mediul urban, functionând în locuintele cetatenilor sau în cladiri independente, care asigura, în spatii special amenajate, cazarea turistilor si conditiile de pregatire si servire a mesei[44]".

Datorita numeroaselor atractii turistice, a celor peste 100 de izvoare minerale, peste 60 de terenuri de vânatoare, multitudinea de lacuri naturale si artificiale, cultura si traditiile fac din Maramures un cautat centru turistic. Din acest motiv, aici s-au înfiintat foarte multe pensiuni urbane si rurale.

Numarul de pensiuni din judetul Maramures în perioada 2000-2004

Tabel nr. 3.8

Anii	Pensiuni din judetul Maramures

Sursa: Anuarul statistic al judetului Maramures, 2004, INSSE, Bucuresti

Figura nr. 3.5 Ponderea pensiunilor in judetul Maramures în 2000-2004

Aceasta categorie de cazare are o evolutie foarte favorabila, numarul pensiunilor creste de la un an la altul, în anul 2003 s-a produs cea mai mare modificarea numarului pensiunilor crescând de la 70 la 76.O alta modificare importanta s-a produs în anul 2001de la 65 la 69 de pensiuni. Aceasta dezvoltare a turismului în pensiuni s-a produs datorita numarului mare de cereri ale turistilor de a-si petrece vacanta în aer liber, în natura.

Pensiunile agroturistice sunt pensiuni turistice ce pot asigura, cazare si alimentatie,dar însa, o parte din alimentatia turistilor este realizata cu produse din productia proprie a gospodarilor. Amplasarea lor trebuie sa fie în locuri ferite de poluare si de orice elemente care ar pune viata sau sanatatea turistilor în pericol.

Pe teritoriul judetului Maramures sunt întâlnite peste 120 de pensiuni

agroturistice. Numarul foarte mare de pensiuni agroturistice se datoreza faptului ca în satele maramuresene se pastreza, înca nealterate traditional si spirituale, cu precadere cele etnofolclorice, viata socio- economica si mediul înconjurator.

Pensiunile agroturistice sunt cele mai numeroase unitati de cazare din judet, iar evolutia numarului lor este într-o continua crestere.

Agroturismul da posibilitatea cunoasterii mai bine a spatiului rural cu toate valorile sale naturale, spirituale, si ocupationale, de catre populatia din mediul urban.

Numarul pensiunilor agroturistice amplasate pe teritoriul judetului Maramures în perioada 2000-2004

Tabel nr.3.9

Anii	Numarul pensiunilor agroturistice din judetul Maramures

Sursa : Anuarul statistic al judetului Maramures 2004, INSSE, Bucuresti

Numarul pensiunilor agroturistice din judet este în crestere de la un an la altul, anul 2000 detinea 49 de pensiuni iar 2004 - 59, cu 10 mai multe pensiuni agroturistice. Cresterea si dezvoltarea acestei categori de cazare se datoreaza numarului tot mai mare de cereri ale turistilor de a-si petrece vacanta la tara, în aer liber si de a lua parte la activitatile care se desfasoara în cadrul pensiunilor, dar si datoritǎ punerii în aplicare a proiectelor EUROGITES, care au drept scop dezvoltarea agroturismului în România.

3.2.2 Unitǎtile de alimentatie

Unitatea de alimentatie publica este localul care îmbina activitatea de productie cu cea de servire, punând la dispozitia clientilor o gama diversificata de preparate culinare, produse de cofetarie- patisserie, bauturi si unele produse pentru fumatori[45].

Unitatile de alimentatie publica din judetul Maramures nu reprezinta un punct de atractie turistica, desi sunt foarte variate, însa pentru gastronomie sunt mai cautate pensiunile agroturistice.

Restaurantul cu specific national este unitatea de alimentatie publica ce pune în valoare traditiile culinare ale unor natiuni ( frantuzesc, Italian, chinezesc, etc.), servind o gama diversificata de preparate culinare, bauturi alcoolice si nealcoolice de servire sunt specifice tarii respective. Dintre restaurantele cu specific international existente în judetul Maramures mentionam:

Crama Veche- Baia Mare;

Hexalit - Târgul Lapus;

Casa Veche- Viseu de Sus.

Alte unitati de alimentatie ce merita amintite sunt:

- Restaurant Doi Pauni;

- Restaurant Union;

- Restaurant Plazza Rebel.

Pe lânga unitatile amintite mai exista si fast-food-uri, pizzeria, unitati de tip expres, braserii, cofetarii, patiserii, etc.

Instalatiile si modalitatile de agrement

Cea mai importanta zona de agrement a judetului Maramures o reprezinta statiunea Borsa. Situat la 12 km nord-est de centrul orasului Borsa, el este amplasat la poalele Muntilor Rodna si Maramures, la 700-850 de metri altitudine, pe valea superioara a Viseului, în apropiere de Pasul Prislop.

Aici exista variate posibilitati de practicare a turismului montan si a sporturilor de iarna: numeroase trasee marcate, pârtii de schi cu diferite grade de dificultate, trambulina olimpica naturala (113 metri) amenajata pentru sarituri cu schiurile, linia de teleferic ( de 1900 lungime si 500 metri diferenta de nivel) si teleschi (790 metri) care leaga Complexul Borsa cu vîrful Runcu stiorului (1611 metri).

În apropierea orasului Baia Sprie se afla cabana Mogosa (731 metri altitudine) unde exista un telescaun ce urca pâna la vârful Mogosa (1346 metri altitudine). De aici coboara o pârtie de schi de 2100 metri lungime, cu o diferenta de nivel de 500 metri, una din cele mai bune din tara pentru probele de slalom.

Alte unitati de agreement sunt reprezentate de numeroasele cluburi, terenuri de sport (tennis de câmp, fotbal, handball, baschet, etc), discoteci, baruri, existente în marile orase ale judetului[46].

3.2.4 Instalatiile si modalitatile de tratament

În acest caz, cel mai important loc îl ocupa statiunea Borsa. Ea dispune de numeroase izvoare cu apa minerale carbogazoase, magneziene, bicarbonate si calcice recomandate în tratarea afectiunilor rinichilor si cailor urinare, ale bolilor cronice, ale tubului digestive, etc.

Statiunea climaterica Izvoarele (916 metri) beneficiaza de un climat tonic, puternic ionizat, utilizat în tratarea afectiunilor respiratorii, neurologice, endocrine, etc.

Desi reprezinta interes pe plan local, statiunea Baile Carbunari merita amintita apelor sulfuroase si clorurate-sodice indicate în afectiuni reumatismale, intoxicatii profesionale cu agenti chimici.

Localitatea Sapânta exista un centru de îmbuteliere a apelor minerale , ele fiind folosite doar pe plan local pentru tratarea gastritelor cronice hiperacide, a bolilor ulceroase, gastro- duodenale, a colecistelor si colitelor cronice si a fomelor simple de diabet zaharat, etc.

3.3 Principalele forme de turism practicate în judetul Maramures

Prin relieful variat pe care îl detine judetul Maramures, turismul poate fi întâlnit aici în diferite forme si anume turismul montan în muntii Rodnei, Maramuresului, Gutâi, Ţibles, etc; turismul balnear întâlnit datorita prezentei apelor minerale; turismul rural si agroturismul practicat în gospodariile taranilor; turismul cultural si stiintific stimulat prin curiozitatea oamenilor de cunoastere si vizitare, datorita prezentei a numeroase obiective culturale, bisericii si obiceiuri stravechi., precum si rezeravatii naturale ale Biosferei.

Turismul montan. Aceasta forma de turism s-a cristalizat printr-o forma organizata la sfârsitul secolului XIX . Turismul montan s-a dezvoltat si a fost sustinut de numarul de cabane si statiuni care creste de la un an la altul. Întâlnim forme ale turismului montan care necesita un grad de echipare tehnica ridicat (cazare, pârtii de ski, mijloace de transport pe cablu, poteci marcate cât mai corespunzator, accesibilitate). Turismul montan este practicat de gama larga de persoane cu vârste cuprinse : de la 6 la 70 ani. În România a putut fi practicat la o scara larga, deoarece pe teritoriul tarii se gaseste un renumit lat muntos , si anume :"Lantul muntos al Carpatiilor".

Judetul Maramures detine 43% o suprafata muntoasa, care este reprezentat de cele doua lanturi: - lantul vulcanic al muntilor Gutâi-Ţibles- Lapus ce au altitudini cuprinse între 1300m si 1839m; si lantul cristalin al muntilor Rodna si Maramures.

Dintre cele mai importante masive ale judetului pe care se practica turismul montan, enumeram : muntii Rodnei (Pietrosu 2302m altit. max.),muntii Caliman, muntii Ţibles, muntii Maramuresului, muntii Gutâi.

În traseele montane sunt întâlnite diferite marcaje turistice care apar în patru forme (triunghi, cerc, punct, banda verticala si cruce) si trei culori (rosu, albastru si galben ), pentru a fi deosebite de alte tipuri de marcaje (explu : cele silvice), toate marcajele turistice au un contur exterior alb.

Durata unor trasee montane în judet oscileaza între 2-10 ore, în functie de zona si masiv. Dintre toate traseele ale judetului cele mai periculoase se afla în muntii Rodnei, de care trebuie sa se tina cont foarte mult de marcaje pentru a nu aparea incidente majore precum: ratacire, accidentare, etc[47] .

O excursie în Maramures este o încântare pentru turistul dornic de cunoasterea valorilor morale si spirituale ale locurilor, specifice poporului român dar uitate în alte zone. Maramuresul este, prin excelenta, unul dintre judetele în care simplitatea se îmbina armonios cu omenia, conferindu-le locuitorilor, acea noblete datatoare de har. Orice ce persoana care trece prin Maramures cu siguranta va avea revelatia împlinirii personale, pentru ca aici sufletul se regaseste si trupul se împrospateaza.

Vizitarea Maramuresului este ca o lectie de istorie, cultura si geografie fara profesor. Nu trebuie decât sa privesti si sa asculti cu mare atentie spectacolul ce te înconjoara. Natura se desfasoara maiestoasa de jur împrejur iar viata localnicilor , atât de linistita dar si atât de bogata, nu te va lasa indiferent. Vei dori sa faceti parte, sa afli, sa încerci. Gazdele dumneavoastra va vor încânta si minuna iar tu nu vei ramâne decât cu regretul pentru un concediu atât de scurt.

Turismul montan este practicat în urmǎtoarele zone:

Muntii Rodnei, este o zona de creasta cuprinsa între vârful Pietrosul Rodnei si
vârful Ineu, lacurile din zona crestei Taul Pietrosu, Buhaescu, Lacurile Lala
Mare si Lala Mica), pentru practicarea acestui trase sunt importante
marcajele pe timp nefavorabil, în zona de cresta lipsesc adaposturi.

Muntii Calimarii, zona Pietrosul si Iezerul Calimanului, regiunea 12 Apostoli
cu martori de eroziune, pe timp nefavorabil se acorda mare importanta
marcajelor, în zona de creasta nu exista adaposturi.

Pentru parcurgerea traseelor montane se pot folosi ca punct de plecare si statiunile turistice sau localitatile amplasate în apropierea zonelor montane. Dintre cele mai renumite statiuni ale zonei, sunt:

Borsa. Aflata în nordul României, în judetul Maramures, statiunea montana si balneoclimaterica Borsa este situata la o altitudine de 850 de metri în Muntii Rodnei, pe valea râului Viseu si la numai câtiva km de orasul Borsa. Fiind la o altitudine înalta si înconjurata de munti înalti (peste 2000 de metri) Borsa beneficiaza de un aer curat, intens ozonizat dar si de izvoare cu ape minerale carbogazoase recomandate în afectiuni digestive si renale. Statiunea ofera conditii excelente pentru practicarea alpinismului si a sporturilor de iarna, pârtiile de schi fiind amenajate atât pentru începatori cât si pentru avansati, având lungimi cuprinse între 200 si 3000 de metri si zapada din decembrie si pâna în aprilie. Pentru turistii pasionati de drumetii montane zona ofera numeroase oportunitati: Cabana Puzdrea (1540 m), Valea Izei, Valea Vaserului, Rezervatia Pietrosul Rodnei, etc.

Alte obiective turistice în zona care pot fi vizitate sunt manastirile. De asemenea nu trebuie uitat festivalul folcloric traditional "Hora la Prislop" care are loc de obicei în august. În statiunea Borsa se poate ajunge atât pe calea ferata cât si pe sosea pe drumurile DN17C si DN18 care se intersecteaza cu soseaua europeana E576 Cluj Napoca-Bistrita-Câmpulung Moldovenesc-Suceava. Dinspre Satu Mare, Baia Mare si Sighetu Marmatiei nu exista decât drumuri nationale (DN1C sau DN18 care trece chiar prin orasul Borsa)[48].

Mogosa se afla situata pe malul lacului Mogosa, în judetul Maramures, în Muntii Gutâi si beneficiaza de zapada abundenta din decembrie si pâna, deseori, în aprilie ceea o face atractiva pentru iubitorii sporturilor de iarna mai ales ca în zona se mai poate schia si pe pârtiile din Borsa, Cavnic, Ocna sugatag si Izvoare.

Daca nu va atrag sporturile de iarna si ajungeti în zona Maramureslui în timpul verii, drumetiile montane pe care le puteti face vor fi de neuitat (valea Izei, valea Viseului etc). La Mogosa se poate ajunge pe sosea (18-20 km) mergând dinspre Baia Mare, pe drumul National DN18 (Baia Mare-Baia Sprie-Sighetul Marmatiei-Borsa-Vatra Dornei).

Rozavlea - Botiza - leud - Poienile Izei

Ca si alte zone ale tarii, Maramuresul încânta prin frumusetea peisajelor, prin traditiile culturale si etnografice aparte mentinute înca vii de locuitorii acestor locuri, prin ospitalitatea si farmecul maramuresenilor cu totul deosebite.

În acest spatiu etnografic, localitatea Rozavlea aflata la o distanta de 35 km de Sighetu Marmatiei si 90 km de Baia Mare, se numara printre cele mai vechi asezari maramuresene fiind mentionata înca de la jumatatea anilor 1300. Unul din punctele de atractie ale localitatii îl constituie biserica declarata monument istoric si care dateaza din anul 1717.

În apropiere de Rozavlea, pe aceeasi vale a Izei se afla si localitatile Botiza si leud care se înscriu în aceesi nota de traditionalism si istorie maramureseana si sunt situate la poalele Muntilor Ţiblesului. Din Rozavlea si pâna în aceste doua localitati sunt circa 15 si respectiv 6 km. De asemenea, din Botiza se poate urca pâna în Poienile Izei cale de câtiva kilometri. În zona se pot vizita, mai ales daca ajungeti aici vara, multe obiective turistice printre care:

Cimitirul Vesel din Sapânta si Manastirea Peri;

Manastirea Bârsana din localitatea Bârsana;

Muzeul Ţarancii si Manastirea din Dragomiresti;

Alte biserici de lemn aflate pe valea Izei;

Muzeul Satului si Muzeul Memorial din Sighetul Marmatiei;

Cascada Cailor din Muntii Pietrosu;

Biserica Cuvioasa Paraschiva din Botiza;

Statiunile Ocna sugatag si Mogosa.

În zona Rozavlea - Botiza - Ieud se poate ajunge pe calea ferata, venind dinspre Nasaud sau Sighetul Marmatiei pâna în Viseul de Sus sau Viseul de Jos de unde se poate continua drumul cu mijloace auto. Pe sosea se poate ajunge mergând pe drumurile nationale DN17C dinspre Bistrita prin Nasaud sau pe DN18 dinspre Suceava prin Câmpulung Moldovenesc[49].

Cavnic localitate situata în muntii Gutâi, la jumatatea distantei dintre Baia Mare si Sighetu Marmatiei, aici zapada tine din decembrie pâna în aprilie. Aceasta localitate dispune de o pârtie de schi foarte bine întretinuta.

În vederea modernizarii si dezvoltarii localitatii, primaria a achizitionat utilaje de batatorit zapada si o instalatie de iluminat nocturn si a amenajat zone pentru iubitorii de snowboard. În turismul montan zonele sunt practicate si de alte forme specifice numite sporturi extreme si anume: mountainbike, drumetia, snowboard, parapantǎ, alpinism,etc.

Mountainbike. Activitatea de mountainbike se desfasoara la coborâre sau urcare pe trasee montane amenajate pe drumuri forestiere sau plaiuri alpine.

Astfel, mountainbike-ul este practicat în judet pe traseele:

*Baile Borsa-Borsa oras- Viseul de Sus

*Remeti- Sapânta-Sighetul Marmatiei

*Rona de Sus- Giulesti- Desesti-Ocna sugatag

*Poienile de sub Munte-Repedea-Ruscova-Rozavlea-Viseul de Jos

*Botiza-Rozavlea-Strîmtura- Bârsana- Calinesti- Ocna sugatag

Activitatea se poate introduce si în completarea altor activiatti, de exemplu: întoarcerea de la pestera sau de la cascade.

Grupul de biciclisti este urmat întotdeauna de catre o masina cu remorca pentru biciclete si în situatia în care un participant renunta la deplasarea pe bicicleta acesta poate continua drumul cu masina. O zi de adrenalina pe sub cascade si în galeriile subterane din adâncul pamântului include off-road cu masini de teren pâna la cascade, coborârea unor cascade a caror înaltime ajunge si Ia 30-35 de metri. Cascadele întâlnite pe teritoriul judetului Maramures sunt: Cascada Cailor, Cascada Puzdrele[50].

Escalada – Rapel. Activitatile de alpinism si escalada se desfasoara pentru neinitiati cel mai bine în prezenta unui profesionist de obicei, pentru cei antenati, se alege un traseu mai dificil, în functie de nivelul de pregatire al participantilor. Coborârile în rapel se pot face pe lungimi între 10 - 200 de metri pe stânca sau în gol, de pe pod.

Coborârea în rapel se efectueaza cu corpul vertical, picioarele orizontale si departate. În cazul unei surplombe, puteti sa va sprijiniti pe genunchi. Coborârea în rapel trebuie sa se efectueze fara întrerupere si este recomandabil sa se evite suprasolicitarile asupra punctului de ancorare (de asigurare).

Rapel este coborârea prin alunecare pe o coarda, cu ajutorul unui sistem de frânare, numit opt de rapel. Acest dispozitiv permite recuperarea coardei dupa terminarea coborârii. O zona în care se desfasoara acest fel de sport este în statiunea Borsa, aceasta fiind amplasata chiar în apropierea muntii Rodnei.

Parapanta Depresiunea Maramuresului este locul cel mai indicat pentru zbor cu parapanta. Aici se întâlnesc cei mai puternici curenti de aer din judet si, daca ai învatat lectia bine si ti-a reusit ridicarea de pe pamânt, cu putin talent în mânuirea parapantei, poti sa zbori ore întregi, folosindu-te de curenti.

Zborul se desfasoara cu un pilot instructor autorizat si experimentat, în conditii de siguranta maxima, si ofera o experienta fatastica de 15-20 minute de zbor deasupra unui peisaj încântator. Zborul în tandem este o alternativa sigura si placuta pentru ca toti cei ce doresc sa experimenteze emotiile si senzatiile zborului liber fara a parcurge un proces lung de învatare si antrenamente.

Canioning – Bodyrafting. O zi de adrenalina înconjurati de ape înseamna off-road cu masini de teren pâna în buza malului râului, punctul de plecare în rafting, coborârea pe prin defileu Somesului[51].

Bodyrafting înseamna coborârea pe firul apei a unui canion, echipat cu neopren, care permite participantului sa pluteasca si sa faca miscari libere în apa. Pentru prima data în România se organizeaza coborâri de rafting si pe timp de noapte. Aventura este însotita de echipament corespunzator, dotat cu elemente reflectorizante, casca cu sistem de iluminare propriu pentru fiecare participant, proiector montat pe barca.

Canioning - Aven – Cascade. Zona lantului vulcanic al muntilor Gutâi- Lapus- Ţibles si lantul cristalin al muntilor Maramures si Rodna ofera cele mai spectaculoase locuri pentru aceasta aventura: canioane uscate sau cu apa, avene si galerii orizontale, lungi de zeci de metri, cascade, pesteri, chei, toate aflate la distante mici unele de altele.

Traseul cuprinde parcurgerea sectoarelor de vai înguste si adânci sapate de apǎ de-a lungul timpului, vai active prin care mai curge apa, sau fosile prin care cursul de apa a disparut sau este sezonier.

Activitatea este deosebit de atractiva, atât prin ineditul peisajului, cât, mai ales, prin diversitatea procedeelor necesare parcurgerii: catarare, coborâre, curgere prin tobogane naturale, traversari de marmite etc.

Aceste forme de turism si anume sporturile extreme sunt practicate în general de profesionisti care au pe lânga ehipamentul necesar adecvat si o conditie fizica buna, ei trebuie sa tina seama si de marcajele taseelor parcurse, pentru evitarea accidentelor.

În judetul Maramures exista o asociatie montana care are urmatoarele obiective

• Atragerea si angrenarea tinerilor în practicarea activitatilor cu caracter turistic precum si a sporturilor cu specific montan.

Dezvoltarea retelei turistice prin actiuni de remarcare a traseelor turistice
existente precum si de marcare a noi trasee.

Organizarea de excursii în toate zonele tarii, practicarea de activitati cu caracter
speologic, a cicloturismului si alpinismului.

Educarea tineretului, printr-o serie de actiuni la nivel de scoli, în vederea
ocrotirii naturii, a constientizarii importantei acestui fapt si a implicatiilor sale în
dezvoltarea societatii moderne.

Participarea pe baza de proiecte la actiuni de ecologizare, precum si initierea
unor actiuni de educare a populatiei în acest sens.

Initierea unor actiuni menite sa duca la protejarea rezervatiilor naturale,
monumentelor ale naturii si a zonelor cu regim special de protectie, precum si a
elementelor de flora si fauna ocrotite[52].

Peste o treime din apele minerale ale Europei se gasesc în România. Unele dintre ele sunt simple, altele fierbinti, multe radioactive. Înca din antichitate, unele lacuri acumulate în craterele vechilor mine de sare sau rezultate din eroziunea ori prabusirea unor partii de munte, erau cunoscute ca având efecte terapeutice.

România poate fi considerata pe bune dreptate, o tara fondatoare a turismului balnear. Prin complexitatea factorilor de cura pe care îi detin aceste "uzine ale sanatatii", pot trata aproape toate maladiile umane. Ocna sugatag -Mogosa - Vadu Izei.

Ocna sugatag este situata în Depresiunea Maramuresului la poalele Muntilor Ţibles si Gutâi, la o altitudine de 490 de metri. Frumusetea locurilor, ospitatalitatea oamenilor, aerul ozonizat, bogatia de obiective turistice si sarbatori folclorice va vor face sa va aduceti aminte cu drag si nostalgie de aceasta statiune.

Pe lânga toate acestea mai exista si izvoarele de ape minerale care sunt recomadate în tratarea unor afectiuni reumatismale, ale sistemului nervos periferic, ginecologice sau ale aparatului locomotor. În sprijinul acestora stau facilitatile de tratament prezente: bazine cu apa minerala calda sau rece, fizioterapie, electroterapie , aerosoli, gimnastica medicala.

În zona statiunii Ocna sugatag se mai pot vizita:

- Orasul Baia Mare: Muzeul de Etnografie si Arta Populara, Centrul Vechi
(arhitectura din sec. XV) etc.

Sapânta - "Cimitirul Vesel".

Manastirea Bârsana - aflata în localitatea Bârsana si atestata documentar în
anul 1761.

Manastirea Rona de Sus - aflata în localitatea Rona de Sus

Baia Sprie - Biserica Romano - Catolica (sec. XIV)[53].

În Ocna sugatag se poate ajunge pe sosea urmând drumul national DN18 care leaga Baia Mare de Sighetu Marmatiei sau pe calea ferata pâna în gara din orasul Sighetu Marmatiei de unde se pot lua mijloace auto pâna în statiune.

Din Ocna sugatag pâna în Vadu Izei mai sunt circa 12-13 km mergând spre Sighetu Marmatiei.

În judetul Maramures gasim urmatoarele statiunii balneare :

Ocna sugatag situata în depresiunea Maramuresului la poalele muntilor de origine vulcanice Ţibles-Gutâi, la 58km de Baia Mare si la 20km de Sighetul Marmatiei, statiunea Ocna sugatag are un relief deluros, brazdat de apele râului Mara, altitutdinea medie a acestui loc este de 490m.

Datorita prezentei padurilor, livezilor, precum si a lacurilor saline din preajma statiunii, atmosfera este încarcata cu ioni negativi benefici.

Lânga statiunea "Ocna sugatag", în împrejurimi se pot vizita bisericile din lemn de la Breb, Sârbi, Budesti, Calinesti si Giulesti; manastirea Bârsana; lacul Firiza unde se fac canotaj, plimbari cu vaporasul sau se poate pescui.

De la statiune se pot face drumetii pe Valea Iehudului spre Vârful Ţibles.

Profil terapeutic: reumatismal, respirator

Factori terapeutici naturali: ape minerale clorurosodice sulfuroase, ape clorurosodice iodurate, bromurate, izvoare crenoterapie.

Indicatiile tratamentului balnear:

Afectiuni O.R.L.: rinosinuzite cronice,catarale, alergice, hipertrofice,
ozenoase, sinuzite operate, rinofaringite cronice hipertrofice, laringite, micoze
ocofaringiene.

Afectiuni respiratorii: bronsita cronica, traheobronsite, B.P.O.C.N.,
emfizen pulmonar, status post ionfectii respiratorii repetate, bronsiiectazii fara
episoade hemoptoice, astmul bronsic alergic, infectîos, infectioalergice, sechele
postpneumectorii.

Afectiuni ale aparatului locomotor: reumatism degenerativ: spondiloze, gonartroze, coxartroze, artroze periferice, reumatism secundar infectios, reumatism abarticular, disfunctii postraumatice: afectiuni neurologice, periferice, centrale.

Boli asociate: afectiuni ginecologice, endocrine, boli profesionale, boli
cardiovasculare[54].

Aerosoloterapia = pulverizarea prin diferite tehnici a apelor sulfuroase si iodurate, confera aerosolului temperatura deosebita, marirea particulei, viteza de deplasare.

Efectele apelor sulfuroase: umiditatea mucoasei bronsice, revitalizarea epitelului vibratil, vasodilatatie cu refacerea troficitatii mucoasei, favorizarea mukokineziei în sputele vâscoase permanente, efect bacteriostatic prin interferarea metabolismului microbian, efect histominopaxic si spasmilitic, efect antiinflamator, amelioreaza deficitul creat prin eliminarea procluziilor de secretie patologica, creste rezistenta la frig a mucoasei cailor respiratorii.

Efectele apelor iodurate sunt similare cu ale apelor sulfuroase exclusiv efectul antialergic, au mai mult rol trofic asupra mucoasei (eficiente în ozena), au efect mai intens în micoze si în fluidifierea sputelor vâscoase.

Efectele apelor sulfuroase în cura externa: vasodilatatie în reteaua arteriala si cutanata, îmbunatatirea circulatiei arteriale periferice, sulful se reabsoarbe prin tegument si intervine în metabolismul, general, scade glicemia, sulful intervine în cartilagiul articular în componenta acidului, condroetin sulfric, datorita temperaturii baii si în asociere cu parafina, electroterapia diminua durerea în procesul de dinamizare a stazelor, decontracturant, fluidifiant la nivelul lichidului articular, creste mobilitatea articulara; împreuna cu kinetoterapia reface dinamica articulara.

Indicatiile sunt comune pentru apele sufuroase si iodurate , exceptând faptul ca apele sufuroase sunt indicate in reumatismul secundar infectios si reumatismul cronic degenerativ asociat cu HTA arterosclerica, în afectiuni ginecologice inflamatorii, micoze, afectiuni neurologice, periferice li se pare ca si la persoanele cu spasmofilie asociata.

O alta statiune aflata în judetul Maramures este Statiunea Izvoare, aflata la 30 km de Baia Mare, aceasta este o statiune climaterica si de schi, este situata la altitudinea de 1003 m, pe un platou vulcanic sub vârful Ignis, într-un cadru natural deosebit de pitoresc. În aceasta statiune se folosesc cu precadere sursele cu ape minerale si namol, câteva dintre reperele terapeutice sunt: afectiuni reumatismale, ginecologice, ortopedice, afectiuni vasculare periferice si afectiuni neurologice periferice. Elementul principal de cura este apa minerala în concentratie mare, clorurata, sodica, hipertona, iodica, având un rol important de interferare a mecanismelor biologice si fiziologice[55].

În Maramures, infuzia de capital din ultimii ani începe sa sporeasca oferta de cazare a turistilor, care vor sa înnopteze în pensiuni, la vreun motel, hotel, la casute de vacanta sau în tarcuri special amenajate pentru instalarea corturilor. Statiunea Borsa a fost napadita în ultimii ani de veritabile palate, case cu 3-4 etaje, plus mansarda si demisol. Din Borsa pe Valea Izei, doua retele de pensiuni îsi cheama din sosea drumetii, în localitatile Vadu Izei si Onceni. Cei care prefera sa se cazeze la oras au oferta variata de hoteluri, moteluri si pensiuni în Sighetu Marmatiei. La circa 20 km, în Sapânta, doar doua pensiuni autorizate sunt la dispozitia Asociatiei de Turism.

Din anul 1995 a fost aprobata Legea nr. 154/31. 12 . 1994 care prevede stabilirea unor facilitati pentru dezvoltarea sistemului de turism rural din zona muntoasa, astfel fiind promovata initiativa privata în sensul ca gospodariile taranesti pot fi autorizate sa presteze servicii turistice în calitate de pensiuni sau ferme agroturistice.

Dezvoltarea si promovarea turismului rural românesc este realizata de Asociatia Nationala pentru Turismul Rural, Ecologic si Cultural (ANTREC), organizatie non-guvernamentala înfiintata în 1994, membra a Federatiei Europene de turism rural EUROGITES. Antrec are 31 de filiale judesene, printre care si în judetul Maramures.

Aceasta forma de turism a fost dezvoltat cu ajutorul satului si naturii. SATUL înseamna civilizatia traditionala cu obiceiuri cunoscute de generatii întregi, cu sarbatori stramosesti, înseamna atragerea turistului prin ineditul spectacol, în care vechiul se îmbina cu noul sau, astfel spus, traditionalul si modernul stau în aceeasi casa.

Se poate vorbi mult de turismul rural din toata România, dar câteva sunt zonele care se detaseaza fata de celelalte prin oferta lor mai mult decât generoasa, una dintre aceste zone fiind si judetul Maramures. Prin promovarea unor asezari rurale cu valori etnografice, culturale si cadrul natural pitoresc, ca sate turistice, a fost înfiintat oficial agroturismul.

Astfel, agroturismul se defineste prin: satele turistice drept asezari rurale pitoresti bine constituite, situate într-un mediu nepoluat, pastratoare de traditii si cu un bogat trecut istoric, care în afara functiilor politico-administrative, sociale, economice si culturale proprii, îndeplinesc sezonier sau în tot cursul anului si functia de primire si gazduire a turistilor pentru petrecerea unui sejur cu durata nedeterminata[56].

Specialistii apreciaza ca întreaga politica de dezvoltare a turismului rural
din România trebuie sa se faca printr-o cât mai strânsa colaborare cu
EUROGITES.

Stabilirea tipurilor de sate turistice consta în relevarea specificului localitatilor si gruparea lor în câteva tipuri fundamentale , în vederea promovarii în fiecare localitate:

- sate turistice etnografice-folclorice

- sate turistice de creatie artistica si artizanala

- sate turistice climaterice si peisagistice.

Dintre aceste categorii de sate se enumerǎ si cele întâlnite pe teritoriul Maramuresului.

Bogdan -Voda este unul dintre satele declarate sate etnografice-folclorice. Aceasta comuna fosta Cuhea, este un important centru de artizanat: covoare, împletituri din nuiele, prelucrarea artistica a lemnului. Nu departe de actuala intrare în satul Bogdan - Voda se gasesc vestigiile fostei rezidentei princiare a celui care a trecut Pasul Prislop pentru a întemeia Moldova si al carui nume îl poarta comuna cu mare fala;

Sacele - muzeu satesc ce detine vestigii geto-dacice, ceramica veche, unelte
traditionale locale;

Satul sugatag are arhitectura de lemn traditionala, costum popular cu specific
local; atelier renumit de cojocarie- pieptare de o mare varietate cromatica ,
ornamentate cu oglinzi si ciucuri si brodate cu negru;

Satul Sârbi prin portile de lemn, sculptate cu motivul soarelui, arborele
vietii, floarea soarelui, pasari, flori, funia;

Satul Botiza renumit centru de artizanat în tesutul scoartelor si confectionarea
jugurilor pentru boi;

Sapânta renumit centru de artizanat - tesaturi, staite, cergi maramuresene cu
motive traditionale original; port specific popular local: camasa femeiasca de
Sapânta cu încretituri, coltisori si broderie rafinata alba sau galbena dupa
vârsta; camasa barbatesca brodata foarte scurta. Portile maramuresene
deosebite care imaginând în relief si culoare , aspecte din viata si preocuparile
oamenilor din zona; Cimitirul Vesel unic în România prin conceptie si originalitate

Stoiceni, comuna cu izvor cu apa minerala indicat în tratarea afectiunilor
hepatobiliare, gastro- intestinale;

Satul Rogoz, sat ce detine un port popular lapusnean autentic.

Vadu Izei cele mai frumoase porti de lemn din maramures sculptate, ce
reprezinta adevarate arcuri de triumf ale harniciei si omeniei acestui colt de
tara, faurite de mesteri cioplitori locali cu mult simt artistic, cu motive ornamentale traditionale: funia, rozeta solara, margini în dinti de lup, semnul soarelui-simbolul vietii.

Astfel, turismul rural este reprezentat în judetul Maramures prin diferite sate si activitǎtii desfasurate acolo care atrag turisti, fiecare fiind unic si deosebit prin creatiile pe care le detine.

Aceasta forma de turism are doua obiective :

1) de instruire prin îmbogatirea cunoasterii;

2) recreerea resimtita pe plan spiritual prin aflarea unor adevaruri si
cunoasterea unor forme noi. Primordiala ramâne însa în sfera conditionari nevoia de cunoastere si nu numai ca derivat al ei, recreerea.

Turismul cultural vizeaza, în principal obiective turistice de provenienta antropica, spre deosebire de turismul recreere sau curativ, pentru care cadrul natural ofera majoritatea motivatiilor. Dezvoltarea turismului cultural este stimulatǎ de curiozitatea oamenilor, de nivelului de instruire al acestora, de civilizatie.

Turismul cultural se concretizeaza în:

Vizitarea obiectivelor patrimoniului istoric al regiunii: vestigii arheologice, istorice, monumente, castele, edificii religioase, ansambluri urbane sau rurale,
parcuri si gradinii;

Vizitarea muzeelor: de arheologie, istorice, stinte naturale, nationale sau
regionale, gradina botanica, parcuri zoo;

Participarea la evenimente culturale: spectacole de opera, balet, teatru, coverturi, festivaluri de muzica, dans, sarbatatori traditionale, expozitii si târguri.

În acest judet exista foarte multe resurse antropice iar turismul cultural este foarte practicat. Ţinutul Maramuresului detine un patrimoniu cultural-istoric si etno-folcloric de mare valoare si atractivitate turistica. Exista valori de patrimoniu cultural de interes national si international, între care se remarca: biserici si ansambluri manastiresti, monumente si ansambluri de arhitectura si de arta, din care o parte s-au constituit ca valori ale Patrimoniului Universal sub egida UNESCO.

Printre principalele obiective turstice vizitate în Maramures prin prisma turismului cultural sunt: în Târgul Lapus: Centru de artizanat si ceramica, Muzeul Etnografic al Ţarii Lapusului, Monumentul eroilor (1935); în Sighetu - Marmatiei: Muzeul Maramuresului (1926), Muzeul Satului Maramuresean, Catedrala Ortodoxa Româna, Casa de lemn (secXVIII), Palatul culturii; în Ieud: Centru Etnografic, Biserica din Deal (1364), Biserica din Vale în Moisei: Ansablul Monumental dedicat patriotilor maramureseni (1972), Manastirea Moisei (sec XIV - UNESCO ), Biserica din lemn (1699), Muzeul satesc- comuna Sacele: în Sapânta: Centrul de artizanat, Cimitirul Vesel; În Rozavlea : Biserica din lemn (1717- UNESCO); în sieu : Biserica de lemn (1599 - UNESCO). Aspectele problematice cu care se confrunta acest tip de turism sunt legate de infrastructura de acess la siturile arheologice si monumentele de arhitectura care este învechita si insuficienta, lipsa spatiilor de parcare dotate cu puncte de informare si promovarea obiectivului cultural, lipsa punctelor de belvedere pentru fortificati, lipsa spatiilor de cazare pentru turismul de pelerinaj.

Turismul stiintific reprezinta o forma de turism cu potential deosebit de dezvoltare datorat, în special, biodiversitatii deosebite existente în Parcul National Muntii Rodnei – Rezervatie a Biosferei. Aspectul reliefului modelat în cea mai mare parte în roci cristaline reflecta puternic structura geologica. Supranumiti si „Fagarasul nordului”, Muntii Rodnei prezinta o configuratie asimetrica cu vai abrupte si scurte spre nord, lungi si salbatice spre sud, o creasta principala lunga si continua orientata nord-vest, numeroase circuri glaciare, custuri si vârfuri abrupte, semete. Toate aceste caracteristici confera frumusete si originalitate acestui masiv montan deosebit de apreciat de catre iubitorii de alpinism si drumetii montane, precum si de cǎtre cercetǎtori[57]. Acest judet detine un potential turistic de exceptie: unic si vestit atât prin resursele naturale cât si prin etnografie si folclor care a fost pastrat de-a lungul anilor nealterat. Toate acestea îndeamna practicare formelor de turism amintite cu o intesitate ridicata si în conditii calitative accesibile.

E adevarat cǎ Maramuresul este cunoscut pentru aceastǎ civilizatie a lemnului, pentru traditiile pe care stie sǎ le respecte, însǎ mai presus de toate stǎ maramureseanul, fire sǎnǎtoasǎ si robustǎ, care si-a pǎstrat judecata limpede si neîntinatǎ. În felul lor de a grǎi si de a privi lucrurile, în felul lor de a "hori" si de a fi ca oameni, stǎ farmecul Maramuresului. Doar reusind sǎ simti puterea magicǎ a maramureseanului, râsul sǎnǎtos al maramuresencelor, gustul înselǎtor al hornicii, ascultând întelepciunea bǎtrânilor, graiul fermecat, arhaic al tǎranilor si cântecul ceterasilor poti întelege chemarea Maramuresului. si atunci, nu vei simti decât un dor continuu si o dorintǎ puternicǎ de a te întoarce si a nu mai pleca.

CAPITOLUL 4

CADRUL ETNOGRAFIC AL JUDEŢULUI MARAMUREs

Diversitatea formelor de relief, întinderea pǎdurii cu bogatul fond cinegetic, specificul etnografic si folcloric, prezenta unor monumente istorice si de arhitecturǎ, multimea izvoarelor minerale si prezenta statiunuilor climaterice conferǎ judetului Maramures un valoros potential turistic. Dintre toate acestea, cadrul etnografic este cel care atrage în mod deosebit turistii prin frumusetea si diversitatea caselor, portilor traditionale, uneltelor, tesǎturilor, ceramicii, bisericilor, datinilor si folclorului, unice prin semnificatie, vechime si desfǎsurare.

4.1 Asezǎrile

La întrebarea de ce este frumos Maramuresul, vom gǎsi o multime de rǎspunsuri
pornite din impresii de moment, din impactul pe care-1 are vizitatorul cu natura, cu
oamenii si creatiile acestora. Credem cǎ armonia care s-a creat între om si operele sale
integrate în peisajul maramuresean dǎ nastere specificului care individualizeazǎ zona,
care-i conferǎ acesteia unicitate.

Privitǎ în ansamblu, asezarea maramureseanǎ are ca dominantǎ biserica, care în general este amplasatǎ în mijlocul satului sau în mijlocul celor douǎ pǎrti ,,susani" si „josani". Biserica, în general este amplasatǎ pe un patrimoniu, de unde dominǎ satul. În jurul bisericii este cimitirul satului, unde de secole sunt îngropati cei care pleacǎ în lumea de dincolo.

Având în vedere criterii etnografice, istorice si geografice, se constatǎ elemente de
identitate culturalǎ localǎ care indicǎ mai multe subzone. Pentru aceste subzone pledeazǎ
si tipul de asezare si structura gospodǎriei tǎrǎnesti, ocupatiile specifice portul popular si
arta popularǎ în general, obiceiurile si folclorul, particularitǎtile lingvistice, si nu în
ultimul rând, arhitectura.

1) Subzona plasatǎ în vestul Maramuresului, definitǎ geografic de bazinul Marei si
Cosǎului si cursul inferior al Izei pânǎ la Bârsana, în care folosirea lemnului de
stejar a imprimat constructiilor anumite caractere.

2) Subzona centralǎ, cuprinzând cursul mijlociu al Izei (între Strâmtura în nord si
Sǎlistea de Sus, în sud) si apa Viseului (de la vǎrsare în nord si pânǎ la Viseu de
Sus, în sud), în care s-a dezvoltat arhitectura cunoscutǎ îndeobste maramureseanǎ,
incluzând cele mai reprezentative biserici de lemn (Ieud, Rozvlea, Bogdan Vodǎ,
sieu, Botiza, Poienile Izei).

Subzona esticǎ a bazinului Ruscova, grupând si cǎtunele populatiei de ruteni, în
care arhitectura prezintǎ unele note diferite fatǎ de restul zonei, în ceea ce priveste
planul si sistemul de decoratie.

Subzona nordicǎ, de-a lungul Tisei, în care se simte mai puternic influenta
arhitecturii orasului Sighet, precum si a localitǎtilor urbane de dincolo de Tisa,
ducând la anumite fenomene de hibridizare.

Subzona sudicǎ cuprinde cursurile superioare ale Izei si Viseului (satele Sǎcel,
Borsa, Moisei), mai complexǎ ca structurǎ, în care se resimt legǎturile cu Nǎsǎudul
si cu Bucovina.

Desi s-a fǎcut mult pentru dezvoltarea unui turism modern, amenajǎrile actuale sunt încǎ departe de a pune în valoare potentialul turistic al judetului .

4.2 Mestesugurile tǎrǎnesti

Acestea au apǎrut pentru a satisface nevoile omului, în special în perioada când satele erau ,,închise", guvernate de un sistem autarhic. Odatǎ create, ele s-au perfectionat,
pǎstrându-se vii pânǎ în zilele noastre.

Torsul, tesutul si cusutul Ambianta interiorului casei din Maramures este armonizatǎ de prezenta textilelor care, prin varietatea lor, bogǎtia formelor, motivelor decorative, a cromaticii si nu în ultimul rând a felului cum sunt aranjate, dau o notǎ specificǎ zonei. Dupǎ functia tesǎturilor în cadrul casei se disting: tesǎturi de uz curent (cerga, tolul, tolinca, lepedeul, fata de perinǎ, stergarele, fata de masǎ); tesǎturi cu caracter decorativ (tolurile si cergile de rudǎ, cǎpǎtâie de pernǎ, tesǎturile de desagi, stergarele de rudǎ, stergarele de icoanǎ, stergarele de blid, fetele de masǎ si lepedeele care se pun pe rudǎ); tesǎturile de ritual (covorul pe care îngenuche mirii când depun juramântul, dar si covorul de pe masa pe care este asezat mortul în cosciug în timpul priveghiului si al prohodului, stergarele si materialele de traistǎ care se dau de pomanǎ la înmormântare, crijma de botez).

Prelucrarea lemnului Mestesugul prelucrǎrii lemnului se justificǎ prin bogǎtia
pǎdurilor de foioase si rǎsinoase, pǎduri care si astǎzi acoperǎ o mare parte a teritoriului.
Viata de azi a impus în Maramures noi tehnici si materiale de constructie. Mestesugarii de case si porti, prezenti în toate satele zonei, folosesc si astǎzi vechile tehnici
traditionale: cioplitul lemnului cu securea, fǎtuitul cu barda, tǎiatul si crǎpatul lemnului
gros cu fierǎstrǎul si joagǎrul, securirea pentru drǎnitit, rindele, dǎlti, sfredele. În cadrul
Maramuresului, comuna Sǎpânta face o notǎ aparte în privinta artei lemnului. Mesterul
Stan Ion Patras a colorat lemnul sculptat tot de el, în albastru ca fond, iar pentru sublinieri
a folosit galbenul, rosul, albul. Stan Patras a mai lucrat si mobilier tǎrǎnesc, miniaturi,
picturi pe lemn.

Olǎritul Încǎ se mai pǎstreazǎ în casele maramuresenilor piese vechi de ceramicǎ
provenite din zona Sǎcel, Sighet, Ieud. Astǎzi functioneazǎ centrul de ceramicǎ de la
Sǎcel si cel de la Sighet. Centrul de ceramicǎ de la Sǎcel are un specific propriu, absolut
inconfundabil, ceramica de Sǎcel este cunoscutǎ ca ceramicǎ de facturǎ dacicǎ, deoarece
prin tehnicile de lucru, dar si prin forma vaselor si prin elementele decorative este foarte
asemǎnǎtoare cu ceramica arheologicǎ din La Tene-ul dacic. Efectul deosebit al ceramicii
de la Sǎcel îl constituie forma si culoarea rosie nesmǎltuitǎ. Armonia între forma vaselor
si simplitatea motivelor decorative, într-o cromaticǎ caldǎ, dǎ notǎ de vechime si
autenticitate pentru aceste obiecte. Ceramica de Sǎcel a avut o largǎ rǎspândire, piese de
mare rafinament artistic pǎtrunzând în colectiile muzeelor zonale, nationale si în multe
colectii particulare. si astǎzi vasele ceramice îsi gǎsesc rolul lor functional (pentru apǎ,
lapte, preparatul hranei), iar pentru calitǎtile lor estetice se folosesc si în decorarea
interiorului.

4.3 Casa si gospodǎria tǎrǎneascǎ

Privitǎ în ansamblu, gospodǎria tǎrǎneascǎ traditionalǎ se încadreazǎ în tipul
gospodǎriilor cu curte dublǎ. Fiecare spatiu din gospodǎrie este ocupat de o constructie cu
destinatie specialǎ. Gospodǎria maramureseanului cuprinde douǎ componente: statutul,
respectiv gospodǎria propriu-zisǎ (grǎdina, livada, grǎdinita, curtea cu casa si ocolul
vitelor) si terenurile din afara gospodǎriei (fânete, pǎmânt arabil, pǎdure). Astǎzi
gospodǎriile s-au modernizat, fenomen firesc si necesar, s-au îndesit de-a lungul
drumului principal, dar în general, au pǎstrat structura modelului traditional.

Casa - Locuinta Este un semn, o marcǎ culturalǎ si de civilizatie a unui popor. În ea este încorporat un sistem existential, filosofic, de aceea se constituie într-un element
de identitate culturalǎ si nationalǎ.

Casa tǎranului din Maramures poartǎ amprenta timpului peste care a trecut si la care a rezistat, rǎmânând un simbol al startoniciei. Casa este dovada importantei de care s-a bucurat întotdeauna din partea celor care o locuiau si de aceea, pe lângǎ functionalitate, s-a avut în vedere si aspectul ei estetic, pe mǎsura oamenilor locului, a frumusetii lor sufletesti si a mediului natural care o înconjoarǎ. În Maramures, arhitectura constructiilor este într-o armonie perfectǎ cu peisajul, formând o simbioza între om, creatiile sale si mediu.

Astǎzi gospodǎriile s-au modernizat, fenomen firesc si necesar, s-au îndesit de-a lungul drumului principal, dar, în general, au pǎstrat structura modelului traditional.

Satul maramuresean, pânǎ în primele decenii ale secolului nostru era pus sub semnul "civilizatiei lemnului". Toate componentele, de la poarta de intrare pânǎ la casǎ, erau confectionate din lemn, la fel ca si morile, pivele, vâltorile si uleinitele, dar si
constructiile administrative. Din lemn erau si semnele de mormânt - crucile - si troitele
de hotar si ca o sintezǎ a geniului creator tǎrǎnesc tot din lemn erau construite si bisericile
maramuresene. Intrând astǎzi într-o casǎ tǎrǎneascǎ vei fi uimit de abundenta produselor textile de tot felul, care mai de care mai colorate, mobilier modern în amestec cu piese traditionale, vase emailate cu motive strident colorate asezate în stive pe dulapuri, în esentǎ, un amalgam între vechi si nou. Interiorul tǎrǎnesc traditional conditionat de factori social-economici, etnopsihologici, geoclimatici a fost si este supus nevoii de înnoire. Trebuie sǎ remarcǎm cǎ semnul categoriei sociale nu era dat de mǎrimea încǎperilor casei, ci de mǎrimea si numǎrul constructiilor anexe din gospodǎrie, care erau relevante pentru bogǎtia în animale, pǎmânt.

4.4 Portul popular si obiceiurile

Maramuresul, sub aspectul creatiei populare, este o zona unitarǎ cu caracteristici
specifice de necontestat. Un loc important în domeniul acestei creatii îl detine portul
popular . În timp, portul popular, ca de altfel majoritatea categoriilor culturii populare materiale si spirituale, suferǎ în continuare modificari, care, în ultimii ani, au devenit din ce în ce mai pregnante. Se renuntǎ cu mare usurintǎ si rapiditate la piesele traditionale, preluându-se îmbrǎcǎminte din comert.

Costumul femeiesc din Maramures, cu multe elemente specifice locale, pe ansamblu, se integreazǎ în structura generalǎ a portului popular românesc. O mare valoare artisticǎ o au cǎmǎsile femeiesti, confectionate din pânzǎ albǎ tesutǎ în casǎ. La femeile tinere si fete, decolteul si mânecile sunt accentuate de ornamente realizate prin cusǎturi de mare migalǎ si cu fire divers colorate. O cǎmasǎ bogat ornamentatǎ, care astǎzi a devenit frecventǎ în Maramures, este cǎmasa de Sǎpânta. Croiul acesteia este cel traditional specific zonei, cu mâneca încretitǎ prinsǎ din umǎr si decolteul pǎtrat. Pieptarul femeiesc are în general douǎ variante: cel din pǎnurǎ de lânǎ si cojocul din blanǎ de miel, brodat cu lânǎ finǎ, divers coloratǎ. Podoabele femeilor din Maramures sunt putine si sobre. La gât poartǎ si azi "zgǎrdane" din mǎrgele colorate, însirate si împletite sau "tesute" în motive geometrice.

Costumul bǎrbǎtesc se înscrie în aria portului transilvǎnean, cu elemente comune si pentru celelalte provincii românesti. Cǎmasa traditionalǎ bǎrbǎteascǎ, confectionatǎ din cânepǎ si in, astǎzi din bumbac sau în amestec cu in, este tesutǎ în casǎ. Pieptarul, o altǎ piesǎ a costumului popular bǎrbǎtesc, este confectionat din pǎnurǎ si tivit pe margini cu catifea neagrǎ dar si albastrǎ, la Sǎpânta, Sarasǎu si Iapa. Încǎltǎmintea traditionalǎ era formatǎ din opinci cu obicele de lânǎ legate cu curele. Astǎzi se poartǎ cizme sau bocanci. O categorie aparte a costumului popular o constituie portul pǎcurarilor, piesele sunt tratate cu sânge de ied în amestec cu unt, cearǎ de albine si rǎsinǎ de brad, în felul acesta devenind impermeabile si imune la insecte. Se fierb cu scoartǎ de arin si capǎtǎ o culoare neagrǎ. Hainele pǎcurarilor se numesc smolenci si sunt o marcǎ personalǎ si semn de distinctie. Portul popular este încǎ viu în zonǎ, iar zilele de sǎrbǎtoare devin pentru strǎini o revelatie esteticǎ .

Obiceiurile sunt o componentǎ a modului existential al oamenilor si constituie un
sistem de viatǎ care s-a statornicit în timp, în cadrul cǎruia s-au produs si se produc
schimbǎri, de sens si functionale, dar care se mentin si în zilele noastre, pǎstrându-si
functiile esentiale. Momentele importante, hotǎrâtoare din viata omului, ca nasterea,
cǎsǎtoria, moartea, dar si zilele de trecere de la un anotimp la altul, care presupun munci
specifice, au determinat aparitia unor ceremonii si ritualuri de o frumusete si originalitate deosebitǎ.

De-a lungul timpului, obiceiurile au pierdut tot mai mult caracterul lor magic
si ritual, au trecut în cel ceremonial, evoluând înspre cel artistic, pǎstrând totusi
secventele esentiale initiale. Toate obiceiurile statornicite în viata comunitǎtilor
maramuresene, cele din ciclul vietii, dar si cele de peste an, sunt marcate si de
componente sacrale crestine, cu note proprii, care au contribuit la pǎstrarea si transmiterea lor peste timp.

4.5 Monumentele de arhitecturǎ. Bisericile si portile maramuresene

Monumentele Maramuresului sunt fǎrǎ îndoialǎ monumentele neamului românesc. Maramuresul si-a lǎsat amprenta pe pǎmântul milenar prin constructiile de lemn, case si biserici, mori si semne de mormânt, acareturi gospodǎresti si unelte. Prezenta, în toate satele Maramuresului, a bisericilor de lemn, este expresia rolului pe care l-au avut acestea de-a lungul veacurilor în viata si spiritualitatea româneascǎ de pe acele meleaguri[61].

Din punct de vedere al planimetriei, la bisericile maramuresene se constatǎ unitatea de conceptie, edificiile fiind ridicate pe sistemul de plan folosit de întreaga arhitecturǎ medievalǎ româneascǎ si caracteristicǎ cultului ortodox. Caracteristic arhitecturii bisericilor maramuresene este supraînǎltarea boltii naosului, ce se sprijinǎ nu pe peretii clǎdirii, ci pe un sistem de grinzi si console. Elemente de decor vin sǎ sustinǎ arhitectura maiestuoasǎ a constructiei. Încadramentele usilor masive de la intrare, precum si ale ferestrelor, poartǎ însemne decorative pe care le gǎsim frecvent si la casele traditionale si care, sunt expresia unui limbaj ce se lasǎ greu de descifrat, având o încǎrcǎturǎ simbolisticǎ milenarǎ, astǎzi trecutǎ în planul artisticului.

Între monumentele Maramuresului, un loc aparte îl au troitele de hotar, atât de specifice satelor românesti. În Muzeul Etnografic al Maramuresului din Sighetul Marmatiei se mai pǎstreazǎ elemente componente - sculpturi ca "Sf. Ioan", mai multe rǎstigniri "Iisus Hristos", "Sf Maria cu Pruncul" recuperare de la troitele din secolele al XVII-lea si al XVIII-lea[62]. Semnele de mormânt sau crucile, cum sunt denumite de sǎteni, atunci când s-au pǎstrat, devin monumente, deoarece ele aduc de peste secole forme sculpturale si motive
decorative deosebite si de cele mai multe ori, texte care ele însele sunt monumente de
limbǎ. Maramuresul are putine monumente vechi din zid (de piatrǎ, pǎmânt, cǎrǎmidǎ).
Printre acestea, cetǎtuia dacicǎ cu suprapunere medievalǎ de la Oncesti, asezarea
fortificatǎ de pe Dealul Cetǎtii din muncipiul Sighetul Marmatiei, datatǎ la sfârsitul
epocii bronzului si începutul epocii fierului.

Un element important al gospodǎriei maramuresene îl constituie portile, adesea cu o înfǎtisare monumentalǎ, care si-au cucerit o faimǎ binemeritatǎ prin armonia proportiilor, prin echilibrul constructiei si prin metafora densǎ a ornamentatiei. Adevǎrate opere de artǎ, frumusetea portilor uimeste cu atât mai mult cu cât creatorii au fost tǎrani simpli, fǎrǎ pregǎtire specialǎ, dar cu un simt al esteticului deosebit. O poartǎ maramureseanǎ este un ansamblu format din pǎrti fixe si mobile . Poarta maramureseanǎ "clasicǎ" si cea mai des întâlnitǎ este alcatuitǎ din trei stâlpi de bazǎ, confectionati din lemn de stejar, dispusi paralel si în acelasi plan. Poarta
maramureseanǎ este, în afarǎ de atributele deja descrise, si o marcǎ de identitate culturalǎ,
zonalǎ si localǎ. Dacǎ în privinta arhitecturii locuintei si a celorlalte componente ale
gospodǎriei traditionale s-au produs astǎzi mutatii nu întotdeauna fericite, pierzându-se
mult din specificul zonal, poarta rǎmâne ca un simbol al Maramuresului, reînnoindu-se an
de an pe aceeasi structurǎ, pe acelasi model. Portile maramuresene alcǎtuiesc un capitol
important al civilizatiei lemnului si vǎzute într-un context european, ele reprezintǎ o
contributie de seamǎ la îmbogǎtirea tezaurului cultural al vechiului nostru continent.

4.6 Decorul si simbolistica lui

Cel care va zǎbovi putin pe pridvorul unei biserici maramuresene va constata, nu fǎrǎ surprindere, cǎ decoratia în lemn a stâlpilor de la intrare este identicǎ cu a portilor de la gospodǎriile tǎrǎnesti din satele regiunii. Printre cele mai frecvente motive care apar încrustate pe cadrul usilor exterioare la intrarea în biserici este în primul rând funia rǎsucitǎ. Acest motiv îl gǎsim si în sculptura brâului masiv care încinge mai întotdeauna biserica de jur-împrejur. Element decorativ astǎzi, la vechile culturi din care a fost preluat, el avea un rol simbolic, brâul acesta mai ilustreazǎ si planul de legǎturǎ dintre Cer si Pǎmânt. În afarǎ de funia rǎsucitǎ, Soarele, arborele vietii, roata si coroana sunt cele mai frecvente elemente decorative.

Soarele apare nu numai pe porti, ci pânǎ si pe obiecte de uz casnic, pe tesǎturi brodate si pe cruci în cimitire. El era prezent încǎ din preistorie în simbolistica celor mai multe popoare. Soarele era considerat simbolul vietii, al cunoasterii si al întelepciunii. Soarele era mǎsura timpului si simbolul vietii, astfel el a fost cunoscut în Maramures reprezentat sub formǎ de disc, cu raze multe si dese, dar cel mai frecvent se poate vedea sub formǎ de rozacee cu petale, reprezentare care vine de fapt cu aceeasi semnificatie. Luna - ca simbol, înseamnǎ cel mai adesea puterea femeii, divinitatea mamǎ, regina cerului, combinatǎ cu Soarele ca parte masculinǎ; Luna simbolizeazǎ ritmul ciclic al timpului, devenirea universalǎ; aparitia, disparitia si reaparitia ei înseamnǎ deasemenea nemurirea si vesnicia, reînnoirea eternǎ. Luna are si aspecte mai putin pozitive, reprezentând irationalul, intuitivul, subiectivismul. Luna este în general asociatǎ cu Soarele, si reprezintǎ astfel cǎsǎtoria sfântǎ dintre Cer si Pǎmânt. Luna plinǎ înseamnǎ
întregul, împlinirea, forta si puterea sufleteascǎ, Soarele - puterea trupeascǎ. Luna
jumǎtate este un simbol de îngropǎciune; în descrestere ea îmbracǎ un aspect demonic,
înseamnǎ nenorocire. Luna nouǎ, în crestere, aratǎ luminǎ, este "nava luminii care
pluteste pe marea noptii". Arborele sau pomul vietii este reprezentat în Maramures fie cioplit în lemn, fie pictat, fiind aproape peste tot alǎturi de Soare, motivul cel mai frecvent întâlnit în regiune. Motivul semnificǎ viata vesnicǎ, "tinerete fǎrǎ bǎtrânete"; el este o mostenire a dendrolatriei, cultul arborilor, cult de circulatie universalǎ.

Coroana Sculptatǎ în lemn sau confectionatǎ din diverse frunze sau flori, de
dimensiuni mai mari sau redusǎ la dimensiuni de amuletǎ, coroana a avut din cele mai
vechi timpuri o gamǎ de semnificatii dintre cele mai diverse, care merg pînǎ la
contradictoriu: simbol funerar, semn de distinctie, recompensǎ, veselie, pavǎzǎ împotriva
bolilor. Florile erau utilizate în scop profilactic, contra anumitor boli, prin însusirile speciale pe care unele dintre ele le aveau. Ca talismane profilactice care se puneau în anumite puncte ale corpului, florile au avut una din cele mai vechi întrebuintǎri. În mormintele antice se puneau flori ca: rosmarin, albǎstrele, busuioc, pentru a întârzia putrefactia corpului. Roata, un alt ornament des întâlnit în Maramures, simbolizeazǎ fie schimbarea si curgerea fǎrǎ întrerupere a timpului, fie ciclurile anului. Crucea însǎsi este unul dintre cele mai vechi semne fǎcute de mâna omului. Are semnificatii magice, previne si chiar respinge rǎul; ea a fost si un instrument de torturǎ si
pedeapsǎ. În acceptiunea ulterioarǎ a Bisericii crestine, prin rǎstignirea si moartea lui
Iisus pe cruce, a fost transformatǎ dintr-un obiect de torturǎ într-un lucru sfânt,
devenind simbol al crestinismului. sarpele este unul dintre cele mai complexe simboluri; îl gǎsim gravat si sculptat în lemn pe stâlpii portilor în mai multe regiuni din România, în special în Maramures. Poate reprezenta uneori spiritul binelui, alteori al rǎului. În Maramures este încrustrat pe stâlpii portilor pǎzind gospodǎria. sarpele, ca simbol, este soarta omului însusi: "repede ca nenorocirea, ascuns si chibzuit ca rǎzbunarea, de nepǎtruns ca destinul". Coarnele de berbec sau de bovideu care împodobesc sub formǎ de gravurǎ sau ciopliturǎ în lemn portile maramuresene, erau considerate ca simboluri pentru putere, fecunditate si fortǎ regeneratoare[63].

Arta si civilizatia popularǎ maramureseanǎ reprezintǎ una din componentele de bazǎ ale culturii si civilizatiei nationale, capabilǎ sǎ oglindeascǎ într-o modalitate specificǎ realitatea lumii prin crearea de ansambluri, grupuri artistice, generate de un evantai larg de emotii si talente cu adânci rǎdǎcini în spatiul carpato-danubiano-pontic cu îndelungate evolutii istorice si care au început sǎ fie apreciate si mai bine cunoscute abia la începutul secolului XIX.

CAPITOLUL 5

CALCULUL sI INTERPRETAREA PRINCIPALILOR INDICATORI CE CARACTERIZEAZĂ CIRCULAŢIA TURISTICĂ A JUDEŢULUI MARAMUREs ÎN PERIOADA 2001-2005

Indicatorii cei mai reprezentativi si frecvent utilizati pentru exprimarea circulatiei turistice si a principalelor ei caracteristici sunt: numǎrul turistilor, numǎrul mediu zilnic de turisti, numǎr zile/turist, durata medie a sejurului, încasǎrile din turism, densitatea circulatiei turistice si preferinta relativǎ a turistilor .

Analiza circulatiei turistice a judetului Maramures se va realiza în urma calculǎrii urmǎtorilor indicatori:

5.1 Numǎrul mediu zilnic de turisti

Aratǎ intensitatea circulatiei turistice într-un anumit interval.

N_T
mediu= Σ T / n, unde: ΣT – suma turistilor înregistrati într-o perioadǎ

n – numǎrul zilelor din perioada respectivǎ

Numǎrul de turisti sositi în judetul Maramures, între anii 2001-2005

Tabel nr. 5.1


Total
Români
Strǎini

Sursa: Anuarul Statistic al României 2001-2005, INSSE, Bucuresti

Numǎrul turistilor sositi între anii 2001-2005 în judetul Maramures este oscilant. Atât numǎrul turistilor strǎini cât si al celor din tarǎ este în descrestere din anul 2001 pânǎ

în 2004; în anul 2005 se poate observa o usoarǎ crestere de la 61 522 în anul 2004 la 62 384 în 2005 (români), si de la 17 315 în 2004 la 17 688 în 2005 (strǎini).

Calculul numǎrului mediu zilnic de turisti sositi în judetul Maramures între anii 2001-2005

Tabel 5.2

(turisti/zi)


Total
Români
Strǎini

Sursa: date rezultate din prelucrare

Se observǎ o scǎdere a intensitǎtii circulatiei turistice în primii 4 ani iar apoi o usoarǎ crestere în anul 2005. O primǎ cauzǎ a acestei scǎderi dintre anii 2001-2004 este lipsa investitiilor din unitǎtile de cazare si slaba promovare a zonei.

Figura nr. 5.1 Numǎrul mediu zilnic de turisti sositi în judetul Maramures între anii

Astfel, turistii au cǎutat zone cu bogate resurse turistice atât naturale cât si antropice, zone care pe lângǎ liniste, odihnǎ si recreere, le oferǎ si programe turistice de agrement si tratament, cu ajutorul noilor aparate din tehnologia modernǎ.

Ritmurile de evolutie privind numǎrul turistilor sositi în unitǎtile de cazare turistica în judetul Maramures

Tabel nr. 5.3


Total
Români
Strǎini

Sursa: date rezultate din prelucrare

Din acest tabel putem observa ritmul evolutiei privind numǎrul turistilor sositi în unitǎtile de cazare în judetul Maramures pe perioada anilor 2001-2005.

Ritmul evolutiei privind numǎrul turistilor români este oscilant, acesta creste si scade de la un an la altul; aceeasi situatie o prezintǎ si numǎrul turistilor strǎini, care negǎsind ceva nou în aceastǎ zonǎ au început sǎ caute alte destinatii.

5.2 Numǎrul de înnoptǎri

Numǎrul de înnoptǎri sau numǎr zile/turist reprezintǎ fluxul de turisti ce au cǎlǎtorit si s-au cazat în diferite unitǎti turistice dintr-o anumitǎ zonǎ intr-o perioadǎ de timp. Numǎrul de înnoptǎri sau zile/turist din judetul Maramures se prezintǎ astfel:

Numǎrul de înnoptǎri înregistrate în unitǎtile de cazare turisticǎ din judetul Maramures între anii 2001-2005

Tabel nr. 5.4


Total
Români
Strǎini

Sursa: Anuarul statistic al judetului Maramures, anul 2005, INSSE, Bucuresti

Numǎrul înnoptǎrilor înregistrate în unitǎtile de cazare turisticǎ ale judetului în perioada 2001 – 2005 se prezintǎ astfel:

- numǎrul de înnoptǎri in judet scade treptat de la 216 283 în anul 2001 la 168 264 în anul 2005

- numǎrul înnoptǎrilor efectuate de români este în scǎdere continuǎ de la 189 723 în 2001 la 137 432 în 2005.

Figura nr. 5.2 Numǎrul de înnoptǎri înregistrate în unitǎtile de cazare turisticǎ din judetul Maramures între anii 2001-2005

- numǎrul înnoptǎrilor efectuate de strǎini este oscilant; în 2001 situatia era de 26 560, iar în 2002 de 31 733, dar din 2003 se observǎ o usoarǎ scǎdere pânǎ în 2004 când numǎrul turistilor creste cu câteva unitǎti.

Ritmul de evolutie privind numǎrul de înnoptǎri înregistrate de unitǎtile de cazare turisticǎ din judetul Maramures

Tabel 5.6


Total
Români
Strǎini

Sursa: date rezultate din prelucrare

Ritmul evolutiei privind numǎrul de înnoptǎri din unitǎtile de cazare turisticǎ este urmǎtorul: - în cazul turistilor români ritmul este oscilant; acesta creste în anii 2003/2002 si 2004/2003 la 0,98 respectiv 0,97 de la 0,84 în anii 2002/2001, iar apoi scade în anii 2005/2004 la 0,88.

- turistii strǎini au un ritm descrescǎtor de la 1,19 în anii 2002/2001 la 0,98 în anii 2003/2002 si 2004/2003, crescând apoi la 1,00 în anii 2005/2004.

5.3 Durata medie a sejurului

Reflectǎ posibilitatea ofertei turistice de a retine turistul într-o anumitǎ zonǎ.

Dsmediu = Σ nzt / T, unde: nzt – numǎr zile/turist (înnoptǎri)

T – numǎr turisti

Calcului duratei medii a sejurului în judetul Maramures între anii 2001-2005

Tabel nr. 5.5

(zile)


Total
Români
Strǎini

Sursa: date rezultate din prelucrare

Se observǎ o scǎdere a duratei medii a sejurului pe total în perioada 2001 - 2005, o primǎ cauzǎ a acestei scǎderi fiind lipsa investitiilor moderne din unitǎtile de cazare si a personalului pregǎtit si specializat în domeniul turismului. În privinta turistilor români, durata medie a sejurului oscileazǎ de la an la an, iar în cazul turistilor strǎini se aflǎ în continuǎ scǎdere, printre cauze numǎrându-se si lipsa promovarii adecvate a potentialului turistic al zonei.

5.4 Densitatea circulatiei turistice

În raport cu populatia

Pune în legǎturǎ directǎ circulatia turisticǎ cu populatia rezidentǎ a zonei receptoare.

D = Σ T / P, unde: T – numǎrul turistilor

P – numǎrul populatiei

Calculul densitǎtii circulatiei turistice în raport cu populatia în judetul Maramures

Tabel nr. 5.7

(turisti/locuitor)


Populatia
Turisti sositi
Total
Români
Strǎini

Sursa: date rezultate din prelucrare

Se observǎ o scǎdere a populatiei pe parcursul anilor 2002 – 2004 iar apoi o crestere a acesteia în anul 2005 la 535 000 persoane, o primǎ cauzǎ fiind cresterea ratei natalitǎtii în aceastǎ perioadǎ.

Densitatea circulatiei turistice scade de la 0,18 în anul 2001 la 0,17 în anii 2002 si 2003 si la 0,15 în anii 2004 si 2005 fapt ce diminueazǎ riscul producerii unor conflicte sociale între populatia gazdǎ si turisti, reduce aglomerarea si poluarea fonicǎ precum si posibilitatea furturilor si a imitǎrii comportamentului turistului.

În raport cu suprafata

Suprafata judetului Maramures este de 6 304 km².

D = Σ T / S, unde: T – numǎrul turistilor

S – suprafata

Calculul densitǎtii circulatiei turistice în raport cu suprafata în judetul Maramures

Tabel nr. 5.9

(turisti/km²)


Total
Români
Strǎini

Sursa: date rezultate din prelucrare

În cazul densitǎtii turistice în raport cu suprafata situatia este bunǎ, se aflǎ într-o usoarǎ scǎdere, neproducându-se supraaglomerǎri sau degradarea suprafetei de teren.

5.5 Coeficientul de utilizare a capacitǎtii de cazare (Cuc)

Este un indicator sugestiv de apreciere a eficientei cazǎrii, calculat ca raport între capacitatea de cazare efectiv utilizatǎ la un moment dat sau într-o perioadǎ de timp si capacitatea de cazare maxim posibilǎ[65].

Cuc = nr. înnoptǎri (nr. zile turist) / nr. locuri de cazare * nr. zile functionare * 100

Calculul coeficientului de utilizare a capacitǎtii de cazare în judetul Maramures

Tabel nr. 5.11

(%)


Cuc

Sursa: date rezultate din prelucrare

Coeficientul de utilizare a capacitǎtii de cazare este în continuǎ scǎdere, anul cu cel mai bun coeficient fiind 2001 cu 19%. Aceastǎ scǎdere se datoreazǎ activitǎtii reduse de promovare a judetului, lipsei noilor tehnologii din baza tehnico-materialǎ a judetului, slaba pregǎtire a angajatilor din domeniul turismului si calitatea redusǎ a serviciilor oferite.

Analiza acestor indicatori oferǎ o viziune globalǎ asupra activitǎtii turistice în judetul Maramures.

CAPITOLUL 6

SRATEGII DE DEZVOLTARE sI PROMOVARE A POTENŢIALULUI TURISTIC RURAL DIN JUDEŢUL MARAMUREs

Teritoriul României prezintǎ o mare varietate de valori, culturǎ, istorie, artǎ popularǎ, etnografie, folclor, traditii, vestigii istorice, un cadru natural armonios îmbinat, cu un fond peisagistic variat si pitoresc.

Turismul rural în tara noastrǎ se practicǎ dintotdeauna, dar spontan, sporadic,
întâmplator si mai ales neorganizat. Începând cu anul 1990, interesul pentru turism rural renaste. Iau nastere diverse asociatii si organisme care prin obiectivele propuse doresc afirmarea si dezvoltarea turismului în zonele rurale. Una dintre acestea este Federatia Românǎ pentru Dezvoltare Montanǎ (1990) care îsi propune sprijinirea sub toate formele a locuitorilor din zona montanǎ, inclusiv prin promovarea, organizarea si dezvoltarea agroturismului.Urmeazǎ Agentia Românǎ pentru Agroturism (1995) ce îsi propune racordarea agroturismului românesc la sistemul international de turism.

6.1 Activitǎti de management si marketing în domeniul turismului si agroturismului din România

Agroturismul si turismul rural sunt activitǎti economice complexe, cu o largǎ scarǎ de cuprindere care pun în evidentǎ, printr-un mecanism propriu, circulatia turisticǎ din
mediul rural. Agroturismul si turismul rural trebuie abordate, din punct de vedere conceptual, ca "pachete" de servicii economice, socio-culturale, sportive, de agrement puse la dispozitia turistilor, urmând ca acestea sǎ se desfǎsoare în cadrul natural rural, cu investitii minime si conditii de protejare si conservare a mediului ambiant.

Satul românesc, în general, si cel cu vocatie turisticǎ, în special, reprezintǎ un produs turistic inedit pentru piata nationalǎ, dar mai ales pentru cea mondialǎ. Pe de altǎ parte, satul turistic românesc poate contribui la descoperirea tǎrii noastre ca o posibilǎ destinatie turisticǎ, creând interesul fatǎ de România ca loc ce oferǎ o gamǎ largǎ de experiente, de vacante de calitate si chiar oportunitǎti de afaceri.

Solutia lansǎrii satului românesc ca produs turistic pe piata nationalǎ si internationalǎ o constituie un demers de management si marketing care sǎ situeze în centrul sǎu produsul, pe de o parte si omul (turistul), pe de altǎ parte. Acestea trebuie sǎ sprijine interesele prestatorilor de servicii turistice si agroturistice din lumea satului românesc care au posibilitatea, în cadrul unei afaceri 100% private, sǎ-si punǎ în valoare dotǎrile realizate, produsele si preparatele locale[66].

La nivelul regiunilor rurale se are în vedere modul de identificare si potentialul
agroturistic, sub toate aspectele sale. Pentru facilitarea intrǎrii în corespondentǎ cu partenerii interni si externi, la toate nivelurile, pe orizontalǎ si pe verticalǎ, este nevoie de adoptarea unor standarde de evaluare, modul de realizare al reclamei si publicitǎtii.

Rolul managementului global este acela de a reuni toate initiativele individuale, în
vederea racordǎrii acestora la o retea nationalǎ si internationalǎ, de a asigura transpunerea
acestora în standarde care sǎ fie usor accesibile atât pentru coducere, cât si pentru oferta
agroturisticǎ.

Pentru a crea o retea nationalǎ, managementului global îi revine sarcina standardizǎrii urmǎtoarelor activitǎti:

a) - managementul global;

b) - procedura de identificare a potentialului zonal si global;

c) - procedura de formare a agentilor locali;

d) -procedura de existentǎ si consultantǎ în vederea pregǎtirii ofertei de cazare si
programe agroturistice;

e) - procedura de catalogare a potentialului agroturistic;

f) - realizarea programelor de marketing.

O clasificare foarte sumarǎ a tipurilor de turism ar fi:

- turismul hotelier, cu sectoarele adiacente acestuia,

- agroturismul si turismul rural

Agroturismul este o formǎ complexǎ de turism ce oferǎ oamenilor care vor sǎ se
relaxeze, iubesc natura, cultura si arta popularǎ, posibilitatea de a-si petrece timpul liber
în gospodǎriile tǎrǎnesti.

Agroturismul cuprinde douǎ mari laturi :

- pe de o parte activitatea turisticǎ propriu-zisǎ, concretizata în cazare, servicii de
alimentatie - pensiune, circulatie turisticǎ, prestarea serviciilor de bazǎ si suplimentare;

pe de altǎ parte, activitatea economicǎ agricolǎ practicatǎ de prestatorii de servicii
agroturistice, concretizatǎ în prelucrarea primarǎ a produselor agroalimentare în
gospodǎrie, comercializarea acestora direct cǎtre turisti sau prin diferite retele comerciale.

* Identificarea operatorilor locali de
turism;

* Elaborarea procedurii de selectie;

* Elaborarea criteriilor de clasificare a
unitǎtilor agroturistice;

* Crearea retelei zonale;

* Elaborarea programului de marketing;

* Promovarea si publicitatea;

* Formarea si atestarea operatorilor si
agentilor economici.

Evaluarea globalǎ a potentialului
zonei;

* Atestarea zonei.

* Formarea operatorilor si crearea
agentului local;

* Identificarea si atestarea gospodǎriilor
agroturistice;

* Catalogarea gospodǎriilor în zona
agroturisticǎ;

* Realizarea programului agroturistic;

* Pregatirea ofertei agroturistice;

Figura nr. 6.1 Comoponentele managementului agroturistic

Sursa: Simion Cristian Ovidiu, Rodica Tǎnǎsescu, Vergina Buianu, op. cit. p. 175

Functiile si obiectivele strategice ale agroturismului ar putea fi sintetizate astfel:

a) - reducerea si chiar stoparea migratiei populatiei rurale spre mediul urban si
stimularea unei pǎrti a populatiei urbane în mediul rural;

b) - asigurarea unui nivel de trai si civilizatie în mediul rural comparabil cu cel din
zonele orǎsenesti, contribuind astfel la stimularea stabilirii populatiei active în zona
ruralǎ,

c) - valorificarea complexǎ a resurselor naturale existente în zonele rurale, prin
producerea de bunuri nealimentare, artizanale, de înaltǎ calitate si importantǎ pe
piata turisticǎ;

d) - valorificarea resurselor hidrologice existente în aceste zone în scopuri energetice si
piscicole, urmǎrind realizarea, pe cât posibil, a unei autonomii energetice a
gospodǎriilor si localitǎtilor rurale;

e) - folosirea si diversificarea microindustriilor pentru prelucrarea partialǎ sau chiar totalǎ a produselor agricole, sau a altor numeroase industrii si mestesuguri specifice traditionale;

f) - armonizarea dezvoltǎrii sectoarelor agricol, zootehnic si silvic în zonele
agroturistice;

g) - protectia mediului, combaterea tuturor surselor si factorilor de poluare de orice
naturǎ, pentru conservarea unor conditii de viatǎ cât mai sǎnǎtoasǎ în zonele
agroturistice.

ANTREC, Asociatia Nationalǎ de Turism Rural, Ecologic si Cultural (1994), este o organizatie nonguvernamentalǎ, apoliticǎ si nonprofit, membrǎ a Federatiei Europene de Turism Rural, Eurogites. Activitatea ANTREC-ului, ca organizatie nonguvernamentalǎ, vizeazǎ, pe de o parte, sprijinirea membrilor sǎi (proprietari de pensiuni), iar pe de altǎ parte promovarea conceptului de turism rural, a satului românesc ca destinatie turisticǎ.

ANTREC vǎ propune o alternativǎ, un alt stil de vacantǎ, o terapie antistres în naturǎ. Oaspetii vor fi gǎzduiti în case tǎrǎnesti, dar dotate la nivelul conditiilor confortului citadin: camere confortabile, bǎi moderne, sisteme de încǎlzire diverse, cu servicii de cazare si masǎ.

ANTREC este organizatia cea mai reprezentativǎ, viabilǎ, realizând în mare parte ceea ce îsi propunea la fondare:

- identificarea si popularizarea potentialului turistic din spatiul sǎtesc;

- formarea profesionalǎ prin colocvii, seminarii, cursuri de scurtǎ duratǎ si lungǎ duratǎ;

- burse de specializare;

- schimbǎri de experientǎ în tarǎ si în strǎinatate;

- editare de buletine informative si reviste;

- înfiintarea unei banci de date;

- cooperarea cu organizatii guvernamentale si neguvernamentale de specialitate din tarǎ si
strǎinatate;

- companii de publicitate a pensiunilor si fermelor agroturistice prin mediatizare;

- participarea la târguri si expozitii nationale si internationale;

- realizarea unui sistem de rezervǎri în turismul rural românesc.

Preocupǎri din ce în ce mai concrete au manifestat pentru acest domeniu: Ministerul Turismului, Ministerul Tineretului si Sporturilor, Ministerul Educatiei Nationale si însusi Guvernul României.

Urmarea fireascǎ a interesului general a fost Legea nr. 145/1994 privind stabilirea unor facilitǎti pentru dezvoltarea sistemului de turism rural din zona montanǎ. Delta Dunǎrii si litoralul Mǎrii Negre si Ordonanta Guvernului nr. 62/24 august 1994 si Ordinul Ministerului Turismului nr. 20/1995, referitor la normele si criteriile de clasificare a pensiunilor si fermelor agroturistice.

ANTREC reuneste la sfârsitul anului 1995 peste 2000 de membrii, în 15 filiale.
Activitatea turisticǎ s-a desfǎsurat în cadrul a 1240 echipamente (ferme, pensiuni sau
gospodǎrii tǎrǎnesti), care au atras 18 500 de turisti - din care 3 500 de turisti strǎini - un
sejur mediu de 4 zile/turist. Urmare a dinamismului activitǎtii desfǎsurate de cǎtre
ANTREC, sǎptamânalul economico-financiar "Capital" a acordat asociatiei premiul
"Oscar - Capital" pentru anul 1995, recunoscând si confirmând prin aceasta ,,invitatia cu
cel mai mare impact social"[68].

Anul 1996 a marcat cresterea dimensiunilor ANTREC la 25 de filiale si ridicarea
nivelului calitativ, asociatia s-a preocupat de ridicarea nivelului pregǎtirii profesionale a
prestatorilor de servicii turistice rurale, prin organizarea de seminarii, colocvii si cursuri
de tehnicǎ turisticǎ însemnatǎ (Brasov, Maramures, Bucovina).

Pe de altǎ parte anul 1996 este punctul de pornire a primului Program Phare pentru turism rural din tara noastrǎ. Cu acest prilej a fost demaratǎ o puternicǎ activitate de promovare a resurselor turismului rural românesc si au început demersurile pentru
realizarea unei centrale de rezervǎri.

În anul 1997 membrii ANTREC au ajuns la aproape 3 000, iar cei al filialelor la
28. Asociatia a reusit editarea primului CD-rom, a primului catalog al pensiunilor si
fermelor turistice, a participat la numeroase evenimente promotionale (târguri si
expozitii, reuniuni si congrese) a fost preocupatǎ de realizarea unui climat de
descentralizare a actiunilor sale[69].

Anul 1998 concretizeazǎ imaginea ANTREC în :

- cei peste 2 500 de membrii, organizati în 28 de filiale judetene;

- mai mult de 1 000 de pensiuni turistice si agroturistice - omologate si clasificate;

-aproximativ 150.000 de turisti români, cu un sejur mediu de 4 zile/turist
Preocupǎrile actuale vizeazǎ finalizarea sistemului national informatizat de rezervare si
racordarea sa la sisteme similare din tǎrile membre EUROGITES, prezenta sa în paginile
Internetului. O problemǎ vitalǎ ce se doreste realizatǎ în cel mai scurt timp este cea a
implementǎrii unui sistem viabil de asigurǎri pentru turistii ce practicǎ turismul rural,
pentru pensiunile si fermele turistice, pentru gazde si pentru gospodǎriile acestora.

Legat de strategia dezvoltǎrii turismului rural în tara noastrǎ ANTREC si Autoritatea Nationalǎ pentru Turism au optat mai mult pentru calitate si nu atât pentru cantitate. Pentru solutionarea cu operativitate a problemelor privind organizarea, dezvoltarea si promovarea turismului rural în România a fost constituitǎ, prin ordinul Ministerului Turismului 59/iulie 1995, Comisia Tehnicǎ pentru Dezvoltarea Turismului Rural. Din aceastǎ comisie fac parte specialisti de la ministerele si institutiile care-si pot aduce o contributie în acest domeniu: Ministerul Agriculturii si Alimentatiei, Ministerul Tineretului si Sportului, Institutul de Cercetare pentru turism, Institutul National de Formare Managerialǎ în Turism, Ministerul Apelor, Podurilor si Protectiei Mediului.

Pe langǎ acestea, nu lipsitǎ de importantǎ este existenta, în momentul de fatǎ a unui numǎr important de firme ce desfasoarǎ activitate de turoperatori cu produse turistice rurale. Dintre acestea amintim: " Branimex" si "Ovidiu Tur" Bran (Brasov); "Trans Tour" Praid (Harghita); "Dublion" Campulung (Arges); "Daragus" Blavanyos (Covasna); "Montana Service" Vidra (Vrancea), total aproape 25 de turoperatori. Un model este activitatea firmei "Branimpex" SRL din Bran, judetul Brasov, care închiriazǎ circa 150 de case în satele Bran, Moeciu, Sirnea si Fundata.

De asemenea, în ultimii ani în România au fost create:

- Organizatia Patronalǎ a Turismului Balnear din România;

- Asociatia Nationalǎ Maitres d'Hotel, Barmani si Somelieri din Turism (precursoarea sa,
Societatea Internationalǎ a Chelnerilor din Bucuresti a fost fondatǎ în 1881);

- Fundatia Europeanǎ pentru Învǎtǎmântul Hotelier- Turistic din România;

- Asociatia Nationalǎ a Ghizilor de Turism din România;

- Federatia Românǎ pentru Dezvoltare Montanǎ (precursoare a ANTREC);

- Asociatia Nationalǎ a detinǎtorilor de Campinguri, Moteluri, Popasuri Turistice si Sate
de Vacantǎ (Romcamping);

- Asociatia Nationalǎ a Organizatorilor Profesionisti de Conferinte si Expeditii;

Se cuvine mentionat numele presedintilor fondatori ai câtorva organizatii profesionale din domenii: Ion C. Rogojanu - pentru A.H.R. (Asociatia Hotelierilor din România), George Opris - pentru "Cheile de aur", Ovidiu Stoian - pentru ACROM (Asociatia Cabanierilor din România), Maria Stoian - pentru ANTREC (Asociatia Nationala a Turismului Rural Ecologic si Cultural), Paul Marasoiu - pentru F.P.T. (Federatia Patronala din Turism)[70].

Odata cu constituirea Asociatiei Nationale de Turism Rural Ecologic si Cultural
(ANTREC) al carei obiectiv principal este dezvoltarea si promovarea produsului turistic
rural, primele gospodarii agricole destinate cazarii turistilor au fost cele din Culoarul
Rucar - Bran. Ulterior, ANTREC au aderat 23 de filiale judetene, cu peste 2000 de spatii
de cazare situate în zone nepopulate, care se evidentiaza prin perpetuarea nealterata a
traditiilor etnofolclorice si prin peisaje de exceptie.

În mod succint iata câteva din principalele zone cu potential agroturistic din tara
noastra, mentionând ca practic întreaga suprafata a României poate fi cuprinsa în
activitatea de agroturism: judetele Alba, Arges, Bacau, Bistrita Nasaud, Brasov, Buzau, Cluj, Constanta, Covasna, Dâmbovita, Dolj, Harghita, Iasi, Mehedinti, Mures, Neamt, Prahova, Satu-Mare, Sibiu, Tulcea, Vrancea, Maramures.

Judetul Maramures - este renumit prin elementele de etnografie si folclor, se poate
vizita urmatoarele obiective: muzeele din Baia Mare si Sighetul Marmatiei, peste 200 de
monumente de arhitectura populara. Pline de frumusete si farmec sunt satele de pe Vaile
Izei, Marei, Viseului si Tisei. Remarcabil este "Cimitirul Vesel" din Sapânta. Cai de
acces aeriene, rutiere, feroviare.

6.2 Modalitǎti de dezvoltare si promovare a turismului rural în judetul Maramures

Ca produse dominant intangibile, serviciile din spatiul rural nu sunt usor de promovat. Intangibilitatea e cel putin dificila de descris în publicitate, indiferent daca mediul este tiparit, TV sau radio. Publicitatea produselor turistice trebuie sa sublinieze punctele tangibile care vor ajuta turistii sa înteleaga si sa evalueze serviciile prestate. Punctele pot fi reprezentate de caracteristicile fizice ale prestarii serviciului sau unele obiecte relevante care simbolizeaza serviciul însusi, ca de exemplu ANTREC - prin imaginea logo-ului sau sugereaza caldura si protectia formelor sau pensiunilor turistice rurale împletite cu traditia si spiritul ecologic al ecosistemelor ce gazduiesc echipamentele si turistii.

Aspecte concrete ale activitatii promotionale în turismul rural românesc; programul de promovare

Turismul rural în tara noastra se afla într-o perioada de reafirmare si lansare a
produselor sale atât pe piata româneasca, cât si pe cea internationala.

Sarcina ANTREC în marketing si promovare este considerabila nefiind legata de
promovarea unui produs stabilit catre o piata care este constienta de aceasta. Mult mai
important si fundamental este faptul ca trebuie popularizat conceptul atât pe piata interna
cât si pe piata externa. Prin natura lor unitatile implicate în turismul rural sunt foarte mici.
Apare necesar un program de marketing care sa promoveze la scara larga întregul sector,
o companie de marketing de cooperare, sub aceeasi umbrela, în care vor concura toti
operatorii. Planul strategic de marketing ANTREC urmeaza în mod fundamental o astfel de abordare prin care toti participantii vor avea posibilitatea de a beneficia în mod egal.
Caracteristicile cele mai importante ale programului sunt:

- marcarea turismului rural prin imaginea acestuia îmbunatatita începe sa se identifice cu o forma alternativa atractiva;

- recunoasterea, identificarea proprietatilor, folosirea unor însemne uzuale pe placi de
identificare;

- promovarea directa de catre public folosind publicitatea uzuala, postere si brosuri cu
imagini, cu destinatie;

- material colateral de ajutor sub forma unui catalog succint care listeaza toate casele
participante;

- servicii de rezervare locala si centrala care sa faciliteze realizarea rezervarilor;

- cercetarea pietei pentru a determina ce îmbunatatiri trebuie facute în produs si în
marketing;

- un program educational de formare pentru operatori;

- târguri reprezentative comerciale si pentru consumatori;

- legaturi si cooperari cu organizatii internationale angajate în promovarea si dezvoltarea
turismului rural;

- alegerea logo-ului si a sloganului reprezinta un aspect de marcare a produsului.

Promovarea turismului rural si agroturismului românesc va fi facuta prin intermediul mai multor materiale publicitare, din rândul acestora se remarca tipariturile, constituite din:

- un ghid al echipamentelor de cazare;

- piese individuale promotionale pentru fiecare regiune;

- postere.

Toate aceste elemente ale activitatii promotionale sunt canalizate si spre evenimente promotionale, târguri, expozitii si conferinte.

ANTREC participa la târgurile de la Londra, Berlin, Milano, Paris, Silleda (Spania), la Bursa Internationala de Turism Bucuresti, la târgurile regionale de la Budapesta si Praga. Produsul turistic rural se presupune a fi perceput mai ales de cei cu un anumit grad de cultura, promovarea în acest caz va fi directionata în atragerea turistilor pe termen lung si scurt în cadrul unor sejururi de tratament în zona ruralului, circuite tematice sau culturale.

Pe piata externa avem categoriile de turisti straini care se considera a fi deschise catre promovarea turismului rural, dupa cum urmeaza: turistii de tranzit, turistii în circuit prin tarile vecine în special în Ungaria si tour-operatorii din tari aflate la distante rezonabile fata de România pe cale rutiera, în special Germania, Austria, Italia.

Activitatea initiala pe piata externa va fi limitata la:

- promovarea turismului rural si agroturismului în aeroporturi si la punctele de trecere a
frontierei, folosind expunerea de brosuri si postere;

- participarea împreuna cu Ministerul Turismului la târgurile de la Londra, Berlin, Bucuresti.

O excursie în Maramures este o încântare pentru turistul dornic de cunoasterea valorilor morale si spirituale ale locurilor, specifice poporului român dar uitate în alte zone. Maramuresul este prin excelenta izvorul cel mai bine pastrat al traditiilor stramosesti. Este locul în care simplitatea se îmbina armonios cu omenia, conferindu-le acea noblete plina de har. Daca sunteti excursionisti prin Maramures cu siguranta veti avea revelatia împlinirii personale, pentru ca aici sufletul se regaseste, trupul se împrospateaza. Vizitarea Maramuresului este ca o lectie de istorie, cultura si geografie fara profesor. Nu trebuie decât sa priviti si sa ascultati cu mare atentie spectacolul ce va înconjoara. Natura se desfasoara maiestoasa de jur împrejur iar viata localnicilor , atât de linistita dar atât de bogata, nu va va lasa indiferenti. Veti dori sa faceti parte, sa aflati, sa încercati. Gazdele va vor încânta si minuna si nu va va ramâne decât regretul pentru un concediu atât de scurt .

Ţara Maramuresului este o tara cu mare disponibilitate pentru turism, conferita de resursele variate, naturale si antropice cu care este înzestrata. Prin diversele forme de relief, prin clima sa propice practicarii turismului în tot timpul anului, prin flora, fauna si prin monumentele sale istorice si arhitectonice, poate sa satisfaca pretentiile celui mai exigent turist, român sau strain.

Dupa decembrie 1989, turismul românesc a intrat într-o noua etapa, si anume aceea a reformei economice, a asezarii sale pe principiile economiei de piata. Reforma este un proces profund, de durata si supus actiunii unor factori mai mult sau mai putin cunoscuti. Ca urmare, în momentul actual,turismul românesc se afla într-o situatie de criza. Inflatia a facut ca tarifele si preturile practicate de hotelurile si restaurantele din statiunile traditionale de turism sa fie inaccesibile pentru majoritatea consumatorilor. Pe de alta parte, veniturile populatiei sunt destinate în întregime cheltuielilor alimentare; rezulta deci ca resursele pentru satisfacerea altor nevoi, implicit pentru petrecerea timpului liber, sunt practic inexistente.

Dar pe masura iesirii din criza economica actuala si a cresterii veniturilor reale ale populatiei, cererea turistica se va ameliora si având în vedere faptul ca turismul clasic va ramâne în continuare destul de scump, se va orienta mai mult decât pâna în prezent catre alte forme de turism. Una dintre acestea o reprezinta tocmai agroturismul.

Principalii factori ai aparitiei si dezvoltarii agroturismului sunt reprezentati de: societatea industrializata, poluarea excesiva a zonelor urbane, necesitatea petrecerii placute a timpului liber, asigurarea unor venituri suplimentare pentru gospodariile taranesti, valorificarea eficienta a resurselor naturale si antropice existente în zonele rurale, stoparea migratiei populatiei de la sate la orase, pitorescul asezarilor rurale si ospitalitatea locuitorilor din satele românesti, excendentul de cazare existent în gospodariile taranesti.

Din cele prezentate rezulta ca analiza conceptului de agroturism necesita tratarea acestuia ca un domeniu deosebit de complex, putând fi privit ca un subsistem cibernetic în cadrul sistemului economiei locale.

În cadrul sistemului economiei locale si a relatiilor acestuia cu mediul extern, agroturismul are un rol de regulator, de feed-back. Prin agroturism se realizeaza valorificarea superioara a cadrului natural, a ofertei de cazare si a diverselor servicii agroturistice puse la dispozitia turistilor de catre fermele si pensiunile agroturistice.

Agroturismul trebuie abordat din punct de vedere conceptual ca un “pachet” de servicii economice, socio-culturale, sportive, de agrement etc. puse la dispozitia turistilor, urmând ca acestea sa se desfasoare în cadrul natural rural cu investitii minime si în conditii de protejare si conservare a mediului ambiant.

Agroturismul conduce la dezvoltarea zonelor rurale prin: reducerea somajului prin crearea de noi locuri de munca; oprirea exodului tineretului din sate spre orase; cresterea calitatii vietii, prin cresterea nivelului de trai al populatiei rurale; dezvoltarea infrastructurii locale (cai de acces, mijloace de comunicatie, institutii de interes public,etc.); modernizarea localitatilor rurale; cresterea nivelului cultural si educational al populatiei rurale; obtinerea de venituri suplimentare de catre exploatatiile agricole devenite agroturistice .

Prin agroturism se vor realiza efecte pozitive si asupra conservarii valorilor satului si colectivitatii rurale, transmiterii si perpetuarii tezaurului folcloric, reluarii traditiei caselor memoriale si muzeelor, punerii în valoare a monumentelor istorice, a vestigiilor arheologice si a celorlalte valori spirituale existente în satul românesc.

În satele turistice etnografice si folclorice din zona Maramuresului (ex. Bogdan-Voda) pot fi oferite turistilor servicii de cazare si masa în conditii autentice (mobilier, décor, echipament de pat în stil popular, meniuri traditionale servite în vesela si cu tacâmuri specifice –farfurii si strachini de ceramica, linguri de lemn etc., ceea ce nu exclude desigur posibilitatea utilizarii, la cerere, a tacâmurilor moderne). În aceste sate se pot organiza expozitii artizanale permanente (cu vânzare), iar pentru turistii care nu ramân în localitate, ci numai viziteaza, se pot amenaja una sau mai multe gospodarii, cu muzeu etnografic în aer liber.

Pastrarea si perpetuarea folclorului si îndeosebi a etnografiei (portul, tehnicile de lucru, arhitectura, mobilarea si decorarea interioarelor etc.) în formele lor originale traditionale, se afla într-un declin, devenind tot mai izolate pe harta etno-folclorica a tarii. Formele si continutul de viata citadin au patruns si continua sa patrunda impetuos si ireversabil si în mediul rural.

Abordând viitorul unei localitati rurale din perspectiva turistica si adaptându-le acestui scop, consideram ca specificul lor etnografic poate si trebuie sa fie conservat si perpetuat. În caz contrar, interesul actual al turistilor pentru satul românesc, pentru mediul rustic, în general, va scadea treptat. Cu mai multa receptivitate si cu putin interes din partea organelor administrative si de specialitate, se poate perpetua, chiar si în conditiile civilizatiei contemporane, specificul etnografic si spiritual al unor sate românesti. Acest deziderat trebuie urmarit cu atât mai mult, cu cât numerosi sateni din unele localitati manifesta vadit interes pentru mentinerea stilului de viata, aceste localitati având sanse sa devina baze turistice permanente, de popularitate internationala, deosebit de rentabile.

În concluzie se poate afirma faptul ca agroturismul contribuie la recreere, refacere si reconfortare, îmbogatind cunostintele si înflorind personalitatea umana. Însa agroturismul de calitate nu poate fi realizat fara ca pensiunile si fermele agroturistice, sa dispuna de echipare sanitara moderna. Trebuie tinut seama ca, spre deosebire de structurile de primire din alte tari, cele din România sunt oferite de turismul international prin intermediul unor agentii de turism, specializate fapt ce obliga la o exigenta maxima. Pentru aceasta, în etapa actuala, gospodariile taranesti trebuie sa fie sprijinite printr-o serie de facilitati pentru aceste activitati.

Specialistii apreciaza ca întreaga politica de dezvoltare a turismului rural din România trebuie sa se faca printr-o conlucrare cât mai strânsa cu EUROGITES, precum si prin colaborarea pe baza de parteneriat cu asociatii regionale sau nationale.

În acest sens, Asociatia Nationala pentru Turism Rural, Ecologic si Cultural din România s-a afiliat la EUROGITES.. A fost adoptata legea privind scutirea de impozite pentru o perioada de zece ani pentru cei ce practica turismul rural. S-au aprobat norme de clasificare a pensiunilor, fermelor agroturistice. Adevarat, sunt multe de facut, atât în legislatie cât mai ales în asigurarea infrastructurii. Multe regiuni din România, unicate poate în lume, din punct de vedere al peisajelor, nu pot fi integrate în reteaua de turism. Lipsa cailor de acces, a telecomunicatiilor, a curentului electric sunt impedimente pentru practicarea turismului rural.

Ministerul Turismului, Comisia Zonei Montane si ANTREC trebuie sa se ocupe de editarea unui îndrumator (ghid) cu variante de organizare interioara a structurilor de primire turistice nou construite sau posibilitatile de adaptare a cladirilor existente.

Centrele teritoriale se vor ocupa de urmatoarele probleme: atragerea de noi membrii si crearea în zona a unui curent de opinii specifice de marketing; asigurarea cuprinderii în catalogul national a tuturor structurilor turistice rurale clasificate, organizarea cu sprijinul corpului de experti de la Asociatia Nationala de cursuri de pregatire profesionala pentru detinatorii de structuri turistice rurale; acordarea de asistenta tehnica la întocmirea documentatiilor pentru clasificarea si participarea la activitatea comisiilor tehnice de clasificare a structurilor turistice din zona; organizarea, cel putin o data pe an, la nivelul fiecarui centru teritorial a unor actiuni promotionale de genul "Zilele portilor deschise pentru vacante la tara."

6.3 Determinarea indicelui de atractivitate al zonei Maramuresului

Indicele de atractivitate al unei zone se foloseste în scopul amenajarii turistice a acesteia si arata gradul în care aceasta zona beneficiaza de resurse turistice naturale sau antropice capabile sa atraga un flux mare de turisti în cazul amenajarii unor structuri materiale în aceasta zona.

Pentru a determina gradul de aractivitate al zonei Maramuresului vom utiliza un tabel dupa cum urmeaza[72]:

În prima coloana sunt evidentiate principalele elemente de atractie a zonei;

La baza urmatoarelor trei coloane sta coeficientul (indicele) de atractivitate (I) care are urmatoarea formula de calcul:

I = Σ qi * ci unde: q – ponderea fiecarui element (resursa) în total

c – nivelul calitativ al acestor elemente (nota)

i = 1,2, ....... ,n – numarul elementelor

Σ qi = 1

Nivelul calitativ al elementelor (c) este reprezentat de o nota cuprinsa în intervalul [1-4], fiecare dintre ele având urmatoarea semnificatie privind atractivitatea lor:

1 – insuficient 3 – bine

2 – suficient 4 – foarte bine

Nota se acorda doar elementelor componente ale capitolelor I, II, III, IV, V, VI. În consecinta, indicele de atractivitate total va trebui sa fie cuprins în intervalul [1-4].

În aceste conditii tabelul va arata astfel:

Determinarea indicelui de atractivitate al zonei Maramuresului

Tabel nr. 6.1

Componentele ofertei turistice	Pondere (qi)	Nivel calitativ (ci)	Indice de atractivitate (I)
I. Resurse naturale
- peisaj
- clima
- retea hidrografica
- lacuri
- iazuri
- ape minerale terapeutice
- fauna de interes cinegetic
- paduri
- vegetatie de interes turistic
- rezervatii
- monumente ale naturii
- domeniu schiabil
II. Resurse antropice
- cetati
- ansambluri, curti, domenii ruinate
- castele, conace, palate
- cladiri civile urbane (primarii, teatre)
- ansambluri urbane (centre istorice ale oraselor)
- biserici din lemn
- biserici si ansambluri manastiresti
- monumente de arhitectura populara (locuinte satesti)
- ansambluri traditionale rurale
- monumente si situri arheologice
- etnografie
- folclor
III. Poluarea mediului
IV. Accesul
- rutier
- feroviar
- aerian
V. Forme de turism practicate
- montan
- balnear
- rural
- agroturism
- cultural
TOTAL

Sursa: prelucrare dupa Baltaretu Andreea, op. cit. p. 51

Indicele de atractivitate de 3,25 este cuprins între intervalul [1-4] si depaseste jumatatea intervalului de unde rezulta ca în zona aleasa se poate realiza o amenajare turistica în conditii optime. Resursele antropice detin o pondere putin mai mare decât cea a resurselor naturale ceea ce indica faptul ca turistii se vor deplasa în zona atât pentru unele cât si pentru celelalte.

Aceastǎ metodǎ a fost folositǎ pentru a demonstra faptul cǎ se pot face amenajǎri turistice în judet datoritǎ potentialului turistic bogat pe care îl prezintǎ zona si capacitǎtii acesteia de a atrage turisti din toate colturile tǎrii cât si din strǎinǎtate.

6.4 Propuneri privind noi trasee turistice în judet. Prezentarea unui circuit turistic în judetul Maramures

Regiunea Maramuresului dispune de o gama mare de resurse turistice naturale si antropice dintre care putem enumera cele mai importante localitati, care sunt principalele obiective ale judetului în decursul a câteva circuite:

Baia Mare (o km)-Baia Sprie (10 km) aici gasim Rezervatia naturala Chiuzbaia- Mara (39 km) Cheile Tatarului- Desesti (42 km)-Harnicesti (45 km )- Giulesti (51 km )- Vadu Izei (59 km ) Centrul etnografic si Biserica din lemn Sf. Nicolae- Sighetul Marmatiei (65 km ) Gradina Morii si Muzeul arhitecturii populare maramuresene-Câmpulung la Tisa (78 km ) - Sapânta (84 km) Cimitirul Vesel si Centrul etnografic - Câmpulung la Tisa (90 km) -Sighetul Marmatiei (103 km) - Vadu Izei (109 km) - Giulesti (117 km ) -Harnicesti (123 km ) - Desesti (126 km ) - Mara (129 km ) - B. Sprie (158 km) Rezervatia naturala Chiuzbaia - Baia Mare (168 ).

Târgul Lapus (o km ) Cheile Lapusului - Cernesti (15 km ) - Copalnic (22
km) - Surdesti ( 37 km ) - Danesti (40 km ) - Sisesti ( 42 km ) - Baia Sprie
(46 )Rezervatia naturala Chiuzbaia - Baia Mare (56 km).

Baia Mare (0 km )-Baia Sprie (10 km ) Rezervatia naturala Chiuzbaia-
Mogosa (19 km )Statiunea Mogosa - Baia Mare (28 km ) -Baia Sprie (38 km )

Baia Mare (o km ) - Baia Sprie (10 km ) Rezervatia naturala Chiutbaia-
Mogosa ( 19 km ) Statiunea Mogosa - Cavnic ( 25 km ) - Budesti (37 km )
Biserica din lemn Cuvioasa Prascheva si Centru etnografic (UNESCO) -
Calinesti ( 44 km ) - Bârsana (55 km )Biserica din lemn Adormirea Maicii
Domnului, Manastirea Bârsana si Centru etnografic - Strâmtura (61 km ) -
Rozavela (69 km ) Biserica din lemn Sf. Arhangheli Mihail si Gavril - sieu
(71 km ) - Rozavlea ( 103 km ) - Strâmtura (11 km ) - Bârsana ( 117 km )
- Calinesti (128 km ) - Budesti (135 km ) - Cavnic (147 km ) Mogosa ( 153
km) Statiunea Mogasa -Baia Sprie (162 km) Rezervatia naturala Chiuzbaia -
Baia Mare (172 km).

BaiaMare (o km) - Baia Sprie (10 km) Rezervatia naturala Chiuzbaia -
Mogosa (19 km ) Statiunea Mogasa - Cavnic (25 km ) - Budesti (37 km )
Poiana cu narcise de 100 ha si Biserica din lemn Cuvioasa Parascheva-
Calinesti ( 44 km ) - Bârsana (55 km )Biserica din lemn Intrarea în
Biserica Maicii Domnului si Manastirea Bârsana - Petrova (65 km )
Padurea Ronisoara- Ruscova (74 km )Poiana cu narcise-Repedea- Viseu de
Jos (84 km) - Viseu de Sus (90 km )Biserica Ortodoxa si Defileul Vaserului -
Viseu de Jos ( 96 km ) - Ruscova (106 km ) - Petrova ( 115 km ) -Bârsana (125 km ) - Calinesti (136 km ) - Budesti (143 km ) - Cavnic (155 km ) -
Mogosa (161 km) - Baia Sprie ( 170 km ) - Baia Mare (180 km).

Toate aceste trasee se pot parcurge cu masina, facându-se popasuri de câteva ore sau cazari la pensiunile agroturistice din localitati pentru a putea vizita toata regiunea Maramuresului.

Aceste trasee se mai pot face cu bicicleta atunci când drumul este inaccesibil pentru masina iar turisti sunt cazati în apropiere sau se încearca pastrarea mediului prin interzicerea accesului cu autovehicule, si astfel pe parcurge traseul pe jos sau cu bicicleta.

Prezentarea unui circuit turistic în judetul Maramures

Circuitul ales reprezinta un traseu ce strabate cea mai mare parte a judetului Maramures, având ca principal punct de atractie Cimitirul Vesel de la Sapânta. Alegerea acestui traseu se datoreaza bogatiei de atractii turistice naturale si antropice prezente în acest judet. Noutatea acestui traseu consta în redescoperirea si cunoasterea într-o lumina noua si mult mai atragatoare a punctelor turistice deosebit de atractive presarate de-a lungul unui cadru natural pitoresc.

Coordonatele principale ale programului se disting dupa cum urmeaza:

Traseul programului este urmatorul: Bucuresti – Baia Mare – Baia Sprie – Mara – Desesti – Hǎrnicesti – Giulesti – Vadu Izei – Sighetu Marmatiei – Câmpulung la Tisa – Sǎpânta – Câmpulung la Tisa – Sighetu Marmatiei – Vadu Izei – Giulesti – Hǎrnicesti – Desesti – Mara – Baia Sprie – Baia Mare – Bucuresti.

Numar de turisti:

Numar de ghizi: 1 ghid specializat în arta si folclorul românesc si vorbitor de limbi straine

Numar de soferi:

Mijloc de transport: Minivan

Numar de zile: 8 zile (7 nopti)

Perioada desfasurarii: 1-8 august 2006

Numar de km parcursi:

- Bucuresti – Baia Mare: 550 km

– Baia Mare – Baia Sprie: 10 km

– Baia Sprie – Mara - Desesti – Hǎrnicesti: 35 km

- Hǎrnicesti – Giulesti – Vadu Izei: 14 km

- Vadu Izei – Sighetu Marmatiei – Câmpulung la Tisa: 19 km

- Câmpulung la Tisa – Sǎpânta: 12 km

– Sǎpânta - Câmpulung la Tisa - Sighetu Marmatiei - Vadu Izei – Giulesti

Hǎrnicesti – Desesti – Mara - Baia Sprie - Baia Mare: 90 km

– Baia Mare – Bucuresti: 550 km

Total: 1 280 km

Prezentarea traseului pe zile

Circuitul turistic va urmari în principal vizitarea urmatoarelor puncte turistice:

Baia Mare – Baia Sprie - Vadu Izei – Sighetu Marmatiei – Sǎpânta

ZIUA 1: 1.08.2006

Ora 7.30: Întâlnire în Piata Unirii, Bucuresti. Plecare cu Minivan-ul catre Baia Mare pe traseul Brasov, Tg. Mures, Bistrita cu scurte opriri.

Ora 16.30: Sosire Baia Mare, vizitare Biserica din Lemn, Biserica Sfânta Treime, casa Iancu de Hunedoara, Turnul lui stefan, Turnul Mǎcelarilor, Vechiul Han al orasului, Muzeul judetean.

Ora 20.00: Cazare si cina la hotel Mara (3*).

ZIUA 2: 2.08.2006

Ora 8.30: Mic dejun la hotel Mara (3*).

Ora 9.30: Plecare catre Baia Sprie unde se vor vizita rezervatia naturala Chiuzbaia, Creasta Cocosului, Lacul Albastru, Muzeul de Mineralogie si biserici de lemn.

Ora 19.00: Cazare si cina traditionala în ambianta unui taraf de muzica populara la pensiunea Vlad (3 margarete).

ZIUA 3: 3.08.2006

Ora 8.30: Mic dejun la pensiunea Vlad (3 margarete).

Ora 9.30: Plecare catre Mara – Desesti – Hǎrnicesti unde se viziteaza Cheile Tǎtarului, Biserica cu hramul "Cuvioasa Paraschiva" din Desesti ridicata în anul 1770, case, porti monumentale, sopronuri pentru fân si alte biserici din lemn.

Ora 19.00: Cazare si cina la pensiunea Ioana (2 margarete) în satul Hǎrnicesti

ZIUA 4: 4.08.2006

Ora 8.30: Mic dejun la pensiunea Ioana (2 margarete).

Ora 9.30: Plecare catre Giulesti – Vadu Izei, traseu care ofera pe lânga peisaje de un mare pitoresc si satisfactia vizitarii unora dintre cele mai vechi biserici din lemn, precum si a unui sir întreg de porti maramuresene, adevarate arcuri de triumf rustice. Aici se vor vizita Centrul etnografic si Biserica din lemn Sf. Nicolae.

Ora 19.30: Cazare si cina la Vila Doina în Vadul Izei

ZIUA 5: 5.08.2006

Ora 8.30: Mic dejun la Vila Doina

Ora 9.30: Plecare catre Sighetu Marmatiei – Câmpulung la Tisa. Aici se viziteaza clǎdirea actualei biserici reformate cea mai veche constructie din orasul Sighetu Marmatiei ce dateaza din secolul al XI-lea, clǎdirea monumentalǎ a fostei prefecturi a judetului Maramures care, pe fronton, deasupra usii de la intrare, pǎstreazǎ în original sterna veche a Maramuresului, Gradina Morii si Muzeul arhitecturii populare Maramuresene.

Ora 19.30: Cazare si cina la pensiunea Casa Iurca

ZIUA 6: 6.0.2006

Ora 8.30: Mic dejun la pensiunea Casa Iurca

Ora 9.30: Plecare catre Sǎpânta unde se vor vizita Cimitirul Vesel si Centrul etnografic.

Cimitirul Vesel de la Sapânta (la 18 km de Sighetu Marmatiei), unic în lume, uluieste prin originalitatea sa. Crucile de lemn sculptate si pictate de mesterul popular Stan Patras, l-au transformat într-un adevarat muzeu. Coloritul crucilor si textele pline de umor eternizeaza ipostazele esentiale ale vietii si evidentiaza vigoarea spiritului românesc care nu se teme de moarte. Se poate spune ca satele maramuresene reprezinta o imensa Galerie de arta populara. În zilele de sarbatoare decorul lor este completat de costumele localnicilor, puternic colorate, cusute cu migala si fantezie; obiceiurile reprezinta originale demonstratii de arta populara. Vestitele porti maramuresene sunt adevarate „carti de vizita” ale sculpturii în lemn. Maiestrit lucrate, ele au ca ornament elementul traditional pentru Ţara Maramuresului: semnul soarelui, simbolul vietii.

Ora 19.30: Cazare si cina la pensiunea Adriana (3 margarete).

ZIUA 7. 7.08.2006

Ora 8.30: Mic dejun la pensiunea Adriana (3 margarete).

Ora 9.30: Întoarcere pe traseul Câmpulung la Tisa - Sighetu Marmatiei - Vadu Izei – Giulesti - Hǎrnicesti – Desesti – Mara - Baia Sprie - Baia Mare

Ora 19.30: Cazare si cina la hotel Mara (3*) în Baia Mare

ZIUA 8: 8.08.2006

Ora 8.30: Mic dejun la hotel Mara (3*)

Ora 9.30: Plecare catre Bucuresti pe traseul Bistrita, Tg. Mures, Brasov

Ora 17.30: Sosire în Bucuresti, Piata Unirii

Analiza de pret a circuitului turistic

Circuitul turistic maramuresean se desfasoara în perioada 1-8 august 2006, si prezinta în programul turistic urmatoarele obiective: în Baia Mare - Biserica din Lemn, Biserica Sfânta Treime, casa Iancu de Hunedoara, Turnul lui stefan, Turnul Mǎcelarilor, Vechiul Han al orasului, Muzeul judetean; în Baia Sprie - rezervatia naturala Chiuzbaia, Creasta Cocosului, Lacul Albastru, Muzeul de Mineralogie si biserici de lemn; Biserica cu hramul "Cuvioasa Paraschiva" din Desesti; Centrul etnografic si Biserica din lemn Sf. Nicolae în Vadu Izei; Gradina Morii si Muzeul arhitecturii populare Maramuresene în Sighetu Marmatiei; Cimitirul Vesel si Centrul etnografic din Sǎpânta.

Beneficiarii acestui program turistic pot fi: - grup de turisti români sau straini

- grup de familii

Organizatorul grupului si al circuitului turistic este ANTREC, unul din scopurile sale fiind acela de a promova imaginea judetului Maramures si de a îl aduce în acelasi timp în atentia turistilor de pretutindeni.

Calculatia pretului de vânzare este înfatisata în urmatorul tabel, observându-se prezentarea tipurilor de cheltuieli, alaturi de comision si asigurare, pentru ca în final sa rezulte pretul total de vânzare pe persoana, apoi totalul pretului de vânzare pentru întreaga actiune, respectiv pentru cele 20 de persoane.

Calculatia pretului de vânzare

Tabel nr. 6.2

Nr.crt	Articole de calculatie	Elemente de cheltuieli	Elemente de calcul (RON)	Valoare (RON)
Nr.crt	Articole de calculatie	Elemente de cheltuieli	Elemente de calcul (RON)
	Cheltuieli directe	Cheltuieli cu cazarea	*35 RON/np7 nopti**
		Cheltuieli cu alimentatia	*40 RON/zi8 zile**
		Cheltuieli cu transportul	*1280 km2RON/100 km**
		Cheltuieli culturale
		Cheltuieli cu ghidul
		Cheltuieli cu soferul
		Cheltuieli organizatorice
		Alte cheltuieli
	Total cheltuieli directe (CD)
	*Comision (10% CD)**
	*Asigurare (3% CD)**
	*TVA (19% comision)**
	Total costuri
	Rotunjiri
	Total pret de vânzare
	Total pret de vânzare în euro

Sursa: Neacsu Nicolae, Cernescu Andreea – Economia turismului. Studii de caz. Reglementari, Editura Uranus, Bucuresti, 2003

Concluziile ce se desprind în urma realizarii tabelului nr. 6.2 reflecta faptul ca pretul total de vânzare/persoana este de 771 RON echivalent a 220 euro.

Acest pret este accesibil nu numai pentru familiile cu venituri medii ci si foarte atragator în acelasi timp pentru straini.

Pretul vânzare – persoana cuprinde urmatoarele servicii:

- cazare la hotelul Mara din Baia Mare, pensiunile Vlad, Ioana, Casa Iurca, Adriana si Vila Doina

- masa în stil traditional

- transport Bucuresti – Baia Mare - Baia Sprie - Vadu Izei – Sighetu Marmatiei – Sǎpânta – Baia Mare – Bucuresti

- servicii de ghid specializat în arta folclorului românesc si vorbitor de limbi straine

Se acorda facilitati : tarifele pentru copii 0 – 6 ani: gratuit

tarifele pentru copii 6 -14 ani: reducere 50%

Pretul nu include costurile intrarilor la obiectivele turistice.

Circuitul turistic în zona Maramuresului va fi promovat prin intermediul agentiilor de turism, internetului si televiziunii. (ANEXA 2).

CONCLUZII

Înzestrat cu un potential turistic deosebit de variat, diversificat si concentrat prin existenta unor forme de relief îmbinate pe tot teritoriul, a unei clime favorabile practicǎrii turismului pe aproape tot parcursul anului, a unui potential faunistic si floristic bogat în specii si ecosisteme singulare în Europa, cu factori naturali de curǎ balnearǎ, cu un patrimoniu cultural – istoric si arhitectural de referintǎ mondialǎ, judetul Maramures se poate încadra în rândul destinatiilor turistice atractive din România si chiar din Europa.

Tursmul se practicǎ din vremuri strǎvechi, însa a cunoscut o dezvoltare majorǎ în ultimele doua secole; mai cu seamǎ, primele definitii ale turismului au fost realizate în secolul al-XIX-lea de mari profesori ai domeniului precum: Guy Freuler, Edmound Picard, W. Hunziker, care au încercat sǎ formuleze si sǎ delimiteze urmǎtoarele notiuni: turist, excursionist, cǎlǎtor, vizitator.

Importantǎ zonǎ turisticǎ a tǎrii noastre, judetul Maramures este situat în extremitatea de N-NV a României, la granita cu Ucraina, între 47⁰20’00” si 48⁰00’15” latitudine N si 22⁰52’30” si 25⁰07’30” longitudine E. Maramuresul are o suprafatǎ de 6 304 km² adicǎ 2,37% din suprafata tǎrii si o populatie de 535 000 locuitori (2005) si se întinde în partea de nord a Carpatilor Orientali, acolo unde acestia se desfac în douǎ ramuri: Rodna si Muntii Maramuresului, închizând depresiunea cu acelasi nume. În cadrul judetului întâlnim numeroarse orase, însǎ cele mai importante dintre ele sunt municipiile Baia Mare si Sighetu Marmatiei.

Cǎile de acces ale judetului sunt cele clasice: sosele, cǎi ferate, cǎi aeriene (aeroportul Tǎutii Mǎgherǎusi – situat la 10 km de Baia Mare).

Judetul Maramures are o economie de tip industrial-agrarǎ, principalele ramuri de activitate fiind agricultura, industria si constructiile.

Relieful judetului este predominant muntos, acoperind 43 % din suprafata acestuia. Clima este temperat continentalǎ, cu ierni aspre si veri rǎcoroase. Reteaua hidrograficǎ este bogatǎ datoritǎ regimului abundent al precipitatiilor în zonele montane, unde îsi au izvorul majoritatea râurilor, si are o lungime de peste 3000 km. Principalele râuri ale judetului sunt: Somes, Lǎpus, Iza, Viseu, Vaser si Mara. În muntii Rodnei se gǎsesc si câteva lacuri naturale: Iezerele, Buhǎescu, însǎ cel mai important lac al judetului este Firiza (10 ha).

Întinderea mare a pǎdurilor a constituit un mediu prielnic pentru dezvoltarea unei faune bogate: capra neagrǎ, marmota de munte, cerbul carpatin, vulpea, iepurele etc. Tot aici întâlnim mai multe rezervatii naturale, cea mai importantǎ fiind Parcul National Muntii Rodnei – Rezervatie a Biosferei, cu o suprafatǎ de 3 300 ha.

Una din atractiile principale ale judetului sunt bisericile din lemn ce s-au mentinut de-a lungul timpului aproape nealterate si care detin adevǎrate recorduri: Biserica din Deal de la Ieud este cea mai veche bisericǎ din lemn din Europa (1364) si Biserica din lemn din Surdesti este cea mai înaltǎ bisericǎ din lemn din Europa (1721).

Sǎpânta uluieste lumea cu frumusetea unicǎ a „Cimitirului Vesel”, creatia lui Ion Stan Patras, în care coloritul crucilor evidentiazǎ vigoarea spiritului românesc care nu se teme de moarte, nu îngenuncheazǎ în fata ei, ci o considerǎ o simplǎ trecere, necesarǎ în rotirea ireversibilǎ a ciclului vietii. Maramuresul este „tara” oamenilor tari si colturosi la chip ca piatra, „tara” oamenilor harnici si buni la suflet ca pâinea caldǎ.

Motivele ornamentale ale portilor maramuresene, cergile înflorate, covoarele, portul, ciopliturile mǎrunte, icoanele pe sticlǎ si multe alte comori traditionale prezente în acest judet îti vor dezvǎlui înclinatia spre frumos a maramuresenilor, transformatǎ în mǎiestrie, în vocatie atunci când urmǎresti arhitectonica armonioasǎ a bisericilor si caselor din lemn.

Pentru a deveni o destinatie turisticǎ din ce în ce mai cautatǎ judetul Maramures are nevoie de o bazǎ tehnico-materialǎ mult mai dezvoltatǎ, mai ales din punct de vedere al agrementului care, în ultimii ani, a devenit o motivatie foarte importantǎ în paracticarea turismului. Judetul este renumit pentru pensiunile agroturistice unde turistii pot reveni la o viatǎ simplǎ, departe de banalul cotidian si de toate problemele legate de aglomeratia urbanǎ. În cadrul acestor pensiuni, turistii nu numai cǎ se odihnesc dar pot lua parte si la activitǎtile specifice tinutului: olǎrit, cioplitul lemnului, cusut, brodat etc.

Datoritǎ potentialului natural si antropic foarte variat formele de turism ce se pot practica în judet sunt diverse: turism montan, balnear, cultural, stiintific, rural, agroturism.

Numǎrul turistilor sositi în ultimii ani s-a mǎrit, ceea ce înseamnǎ cǎ atractia cǎtre acest judet este în crestere, însǎ acestia nu au înnoptat mai mult de 2,3 zile, cu toate cǎ unitǎtile de cazare sunt variate si numeroase. Coeficientul de utilizare a capacitǎtii de cazare era de doar 14 % în anul 2005 deoarece judetul detine unitǎti de cazare ce functioneazǎ la capacitate maximǎ doar 3-4 luni pe an, mai ales în sezonul de varǎ.

Principalele mǎsuri ce ar trebui aplicate pentru realizarea unei activitǎti turistice dezvoltate în zona Maramuresului sunt: crearea de programe si fonduri pentru co-finantarea de proiecte de dezvoltare regionalǎ, corelarea programelor nationale cu cele de interes local si regional, extinderea comunicatiilor în zonele de interes turistic, a transporturilor eficiente si moderne, promovarea potentialului turistic zonal prin participari la târguri de turism, prin realizarea de campanii publicitare, întocmirea de brosuri cu informatii despre potentialul turistic al zonei si cu imagini sugestive în acest sens, mediatizarea pensiunilor si fermelor agroturistice.

Vizitarea Maramuresului este ca o lectie de istorie, culturǎ si geografie fǎrǎ profesor. Nu trebuie decât sǎ priviti si sǎ ascultati cu mare atentie spectacolul ce va înconjoarǎ. Natura se desfǎsoarǎ mǎiestoasǎ de jur împrejur iar viata localnicilor , atât de linistitǎ dar atât de bogatǎ, nu vǎ va lǎsa indiferenti. Veti dori sǎ faceti parte, sǎ aflati, sǎ încercati.

Desi suntem la început de drum, avem totusi succese în turismul rural din România. De la luna, la luna tot mai multi turisti români sau straini ne solicita pentru petrecerea vacantelor. Ce poate fi mai minunat decât un mic dejun cu lapte prospat, o plimbare pe cararile muntilor, ulita satului, câteva clipe în fata unei expozitii artizanale, o plimbare cu sania trasa de cai, câteva ore visând în fata sobei? Cum sa nu alegi aceasta lume minunata a satului în locul hotelurilor zgomotoase?

BIBLIOGRAFIE

BĂLTĂREŢU ANDREEA – “Amenajarea durabila a teritoriului”, Editura Sylvi, Bucuresti, 2003

BĂLTĂREŢU ANDREEA – “Turism international. De la teorie la practica”, Editura Sylvi, Bucuresti, 2004

BRAN FLORINA, MARIN DINU, sIMON TAMARA – “Turismul rural. Modelul european”, Editura Economica, Bucuresti, 1997

CÂNDEA MELINDA, ERDELI GEORGE, PEPTENATU DANIEL, sIMON TAMARA – “Potentialul turistic al României si amenajarea turistica a spatiului”, Editura Universitara, Bucuresti, 2003

CÂNDEA MELINDA, BRAN FLORINA – “Spatiul geografic Românesc”, Editura Economica, Bucuresti, 2001

CIOCULESCU sERBOV, BONIFACIU SEBASTIAN, GRIGORESCU MIRCEA – “România. Ghid turistic”, Editura Meridiane, Bucuresti, 1969

COCEAN P., VLĂSCEANU GH., NEGOESCU B. – “Geografia generala a turismului”, Editura Meteor Press, Bucuresti, 2003

CRISTEA A. – “Gestiunea activitatilor de turism”, Editura Universitatii Crestine Dimitrie Cantemir, Bucuresti, 2003

DĂNCUs MIHAI – “Zona etnografica Maramures”, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1986

FIRUŢĂ CORINA, CORI SIMIONA ION – “România. Obiective turistice”, Editura Alcor, Bucuresti, 2002

GHINEA DAN – “Enciclopedia geografica a României”, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 2002

GLĂVAN VASILE – “Turism rural, agroturism, turism durabil, ecoturism”, Editura Economica, Bucuresti, 2003

MIHALACHE ST., STOIAN M., ISTRATE I., MANOLE V., BRAN FLORINA – “Agroturism, turism rural”, Editura Fax Press, Bucuresti, 1996

MINCIU RODICA – “Economia turismului”, Editura Uranus, Bucuresti, 2000

MINCIU RODICA, BARON PETRE, NEACsU NICOLAE – “Economia turismului”, Editura Universitatii Independente Dimitrie Cantemir, Bucuresti, 1993

MIRCEA BOGDAN – “Prestari servicii agroturistice. Marketingul serviciilor turistice”, Editura Bioterra, Bucuresti, 2003

MITRACHE S., MANOLE V., BRAN F., STOIAN M., ISTRATE I. – “Agroturism si turism rural”, Editura Fax Press, Bucuresti, 2003

NEACsU NICOLAE, CERNESCU ANDREEA, “Economia turismului. Studii de caz. Reglementari”, Editura Uranus, Bucuresti, 2003

NEGUŢ SILVIU, SUDITU BOGDAN – “Geografie economica mondiala”, Editura Sylvi, Bucuresti, 2001

NISTOREANU PUIU – “Ecoturism si turism rural”, Editura ASE, Bucuresti, 2003

POP MIHAI – “Arta lemnului în Maramures”, Editura Meridiane, Bucuresti, 1968

POSEA GR., MOLDOVAN C., POSEA A. – “Judetele patriei. Judetul Maramures”, Editura Institutului de Geografie, Bucuresti, 1980

SIMION CRISTIAN OVIDIU, TĂNĂSESCU RODICA, BUIANU VERGINA – “Management agricol si agroturistic”, Editura Bioterra, Bucuresti, 2003

SNAK OSCAR, BARON P., NEACsU N. – “Economia turismului”, Editura Expert, Bucuresti, 2003

sTEFĂNESCU I. D. – “Arta veche a Maramuresului”, Editura Meridiane, Bucuresti, 1968

TUFESCU VICTOR – “România: natura, om, economie”, Editura stiintifica, Bucuresti, 1974

Anuarul statistic al judetului Maramures, INSSE, Bucuresti

Revista Vacante si Calatorii, nr. 25/ian. 2002

Revista Vacante si Calatorii, nr. 35/nov.2002

www.apmbm.ro

www.fonduriue.mfinante.ro

www.hoinari.ro

www.incdt.ro

www.infotravelromania.ro

www.infoturism.ro

www.maramures.insse.ro

www.mturism.ro

www.romanianmuseum.com

www.romaniatravel.ro

www.romaniatourism.ro

www.ropedia.ro

www.turism-catalog.ro

www.vacantesicalatorii.ro

www.wikipedia.org

Baia Mare – Baia Sprie - Vadu Izei – Sighetu Marmatiei – Sǎpânta

PENTRU NUMAI 220 €

Pretul vânzare – persoana cuprinde urmatoarele servicii:

- cazare la hotelul Mara din Baia Mare, pensiunile Vlad, Ioana, Casa Iurca, Adriana si Vila Doina

- masǎ în stil traditional

- transport Bucuresti – Baia Mare - Baia Sprie - Vadu Izei – Sighetu Marmatiei – Sǎpânta – Baia Mare – Bucuresti

- servicii de ghid specializat în arta folclorului românesc si vorbitor de limbi straine

Se acorda facilitati : tarifele pentru copii 0 – 6 ani: gratuit

tarifele pentru copii 6 -14 ani: reducere 50%

Ne puteti contacta la adresa noastrǎ Str. Nuferilor, nr. 5, sect. 3, Bucuresti, tel. 3 22 22 22, e-mail: maraholiday@yahoo.com

NU EZITAŢI SĂ NE CONTACTAŢI!

ANEXA NR. 5

Pensiuni din Maramures

Pensiunea Petreus Irina - pensiune cu 2 margarete

O pensiune frumoas , retras , asezat la 5 m de r ul Botiza. Pensiunea dispune de o curte mare, plin cu flori, si de un foisor n care o s v puteti relaxa sau servi masa. St p na casei este amabil si v va delacta cu o multime de bucate traditionale.

Acces auto: la 700 m dup intrarea n Botiza o luati la st nga. Pensiunea este prima cas pe dreapta si are o poart traditional

Limbi str ine vorbite: franceza, italiana, spaniola, engleza

Structura pensiunii :

Parter • 3 camere cu paturi duble
• 1 baie traditional , sufragerie

Casa: Parter: • 2 camere cu 2 paturi simple
• 1 baie modern • sufragerie

Casa traditional Parter: 1 camer cu pat dublu
• 1 baie modern • sala de mese

Etaj: 1 camer cu pat dublu
• 1 camer cu 2 paturi simple
• 1 baie modern

Camere: 5
Capacitate de cazare: 10 locuri

Facilitǎti : • camer cu obiecte traditionale
   • transfer auto de la gara Iza
   • nc lzire cu sobe de teracot
   • animale acceptate n curte
   • curte mare pentru parcare
   • gara: 22 km; statie autobuz: 300 m; aeroport: 100 km

Activitǎti : • plimbare pe jos la Ieud sau Poienile Izei
  • vizite la bisericile din lemn din Maramures, Muzeul Satului din Sighet, Cimitirul Vesel din S p nta.
   • plimbare cu c ruta sau sania
   • sear muzical cu ceterasi
   • vizit la mesteri artizani locali
   • gr tar la iarb verde
Preturi : Cazare: 5 EUR/persoana

Masǎ: 3 EUR/pers. mic dejun
4 EUR/pers. prânz
4 EUR/pers. cinǎ

Contact :PETREUs IRINA si ROXANA nr. 771, sIEU
Jud. MARAMUREs
Telefon: 004 0262 334 129
Mobil: 004 0727 724 895; 004 0742 994 215
Personal web: www.ruraltourism.ro/petreus

2. Pensiunea Berbecaru Victoria - pensiune cu 2 margarete.

O pensiune frumoasǎ, formatǎ din douǎ case: una traditionalǎ si una modernǎ, la distantǎ de 50 m una de alta. Casa este bogat decoratǎ cu multe covoare traditionale. Stǎpâna casei este mester artizan si vǎ va ajuta sǎ învǎtati cum se fac covoarele traditionale. Casa traditionalǎ este un loc unde puteti regǎsi trecutul Maramuresului (rǎzboi, car de lemn, etc.)

Acces auto: pensiunea este a doua cas n dreapta bisericii vechi de lemn din centru Botiza, si are o poart traditional din lemn.

Limbi str ine vorbite: : franceza, engleza, germana, spaniola, japoneza

Structura pensiunii :

Casa: Parter:   • sal de mese
    • 1 camer cu pat dublu
  • 1 camer cu pat extensibil
  • 1 baie modern

Etaj:  • 2 camere cu 2 paturi simple
  • 2 camere cu pat dublu
  • 1 baie modern , hol mare

Camere: 6
Capacitate de cazare: 12 locuri

Casa traditional Parter:  • atelier
   • camer muzeu
  • 1 baie modern

Etaj: • 4 camere cu 2 paturi simple
• 2 s li de baie moderne, teras

Camere: 4
Capacitate de cazare: 8 locuri

Facilitǎti : • transfer auto de la gara Iza
• încǎlzire centralǎ cu lemne
• animale acceptate în curte
• curte mare pentru parcare
• gara: 22 km; statie autobuz: 50 m; aeroport: 100 km

Activitǎti : • puteti învǎta sǎ teseti covoare si sǎ le vopsiti cu colori vegetale

• vizite la bisericile din lemn din Maramures, Muzeul Satului din Sighet, Cimitirul Vesel din Sǎpânta.
• plimbare cu cǎruta sau sania
• searǎ muzicalǎ cu ceterasi
• grǎtar la iarbǎ verde
• plimbare pe jos ghidatǎ la Ieud sau Poienile Izei

Contact :

BERBECARU VICTORIA
nr. 743, BOTIZA
Jud. MARAMUREs
Telefon: 004 0262 334 107; 004 0262 334 207
Mobil: 0723 775 848
Fax: 004 0262 334 107

Pensiunea Chindris Dumitru — pensiune cu 2 margarete.

Pensiunea se aflǎ în centrul comunei Ieud, dupa Primǎrie cca 30m pe un drum imediat la dreapta. Directia spre pensiune este semnalizatǎ. Pensiunea oferǎ o camerǎ cu pat dublu, iar la cerere se poate asigura pensiune completǎ.

Limbi vorbite: franceza, engleza.

Facilitǎti :

• Acces cu automobilul
• Monumente istorice
• Informare
• Grup sanitar
• Baie cu cadǎ
• Telefon

• Televizor color în pensiune
• Animale acceptate

• Pensiune completǎ

Posibilitǎti de recreere oferite: echitatie, plimbǎri, drumetii, pescuit.

Negut Silviu, Suditu Bogdan – Geografie economicǎ mondialǎ, Editura Sylvi, Bucuresti, 2001, p. 190

www.wikipedia.org

Negut Silviu, Suditu Bogdan, op. cit., p. 204

www.fonduriue.mfinante.ro

Bran Florina, Marin Dinu, simon Tamara – Turismul rural. Modelul european, Editura Economicǎ, Bucuresti, 1997, p. 130

*** Revista Vacante si cǎlǎtorii, nr. 35/noiembrie 2002, p. 16

*** Revista Vacante si cǎlǎtorii, nr. 25/ianuarie 2002, p. 20

Cândea Melinda, Erdeli George, Peptenatu Daniel, simon Tamara – Potentialul turistic al României si amenajarea turisticǎ a spatiului, Editura Universitarǎ, Bucuresti, 2003, p. 13

Cândea Melinda, Erdeli George, Peptenatu Daniel, simon Tamara, op. cit., p. 14

Bǎltǎretu Andreea – Turism international. De la teorie la practicǎ, Editura Sylvi, Bucuresti, 2004, p.13

Cândea Melinda, Erdeli George, Peptenatu Daniel, simon Tamara, op. cit., p. 17-19

Bran Florina, Marin Dinu, simon Tamara, op. cit., p. 130

Mihalache St., Stoian M., Istrate Ion, Manole V., Bran Florina – Agroturism, turism rural, Editura Fax Press, Bucuresti, 1996, p. 29

Vasile Glǎvan – Turism rural, agroturism, turism durabil, ecoturism, Editura Economicǎ, Bucuresti, 2003, p. 147

Cândea Melinda, Erdeli George, Peptenatu Daniel, simon Tamara, op. cit., p. 282

Cândea Melinda, Erdeli George, Peptenatu Daniel, simon Tamara, op. cit., p. 275

Cândea Melinda, Bran Florina – Spatiul geografic românesc, Editura Economicǎ, Bucuresti, 2001, p. 291

www.mturism.ro

Cocean P., Vlǎsceanu Gh., Negoescu B. – Geografia generalǎ a turismului, Editura Meteor Press, Bucuresti, 2003, p.278

www.vacantesicalatorii.ro

www.wikipedia.org

www.romaniatravel.ro

serbov Cioculescu, Sebastian Bonifaciu, Mircea Grigorescu – România. Ghid turistic, Editura Meridiane, Bucuresti, 1969, p. 325

Dan Ghinea – Enciclopedia geograficǎ a României, Editura Enciclopedicǎ, Bucuresti, 2002, p. 782

www.maramures.insse.ro

www.wikipedia.org

Tufescu Victor – România: naturǎ, om, economie, Editura Stiintificǎ, Bucuresti, 1974, p. 89

www.infoturism.ro

Ghinea Dan, op. cit. p. 777

www.carpati.org

Ghinea Dan, op. cit. p. 780

Ghinea Dan, op. cit. p. 781

www.apmbm.ro

Gr. Posea, C. Moldovan, Aurora Posea – Judetele patriei – Judetul Maramures, Institutul de Geografie, Bucuresti, 1980, p. 158

www.hoinari.ro

www.romaniatourism.ro

www.wikipedia.org

www.agroturism.com

Firutǎ Corina, Ion Cori Simiona – România. Obiective turistice, Editura Alcor, Bucuresti, 2002, p. 125

www.ropedia.ro

Minciu R. – Economia turismului, Editura Uranus, Bucuresti, 2000, p. 175

Minciu R.,, Op. Cit. pag 179

Cristea A. – Gestiunea activitǎtilor de turism, Editura Universitatea Crestinǎ Dimitrie Cantemir, Bucuresti, 2003, p. 90

Cristea A., op.cit. p. 223

www.hoinari.ro

www.alpinet.org

www.borsa.ro

www.emaramures.ro

www.hoinari.ro

www.infotravelromania.ro

Dǎncus Mihai – Zona etnograficǎ Maramures, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1986, p. 87

www.turism-catalog.ro

www.infoturism.ro

Mitrache S., Manole V., Bran F., Stoian M., Istrate I. – Agroturismul si turismul rural, Editura Fax Press, Bucuresti, 2003, p. 11

www.incdt.ro

Gr. Posea, C. Moldovan, Aurora Posea, op. cit. p. 175

www.romanianmuseum.com

Gr. Posea, C. Moldovan, Aurora Posea, op. cit. p. 163

I.D. stefǎnescu – Arta veche a Maramuresului, Editura Meridiane, Bucuresti, 1968, p. 73

Pop Mihai – Arta lemnului în Maramures, Editura Meridiane, Bucuresti, 1968, p. 56

Dǎncus Mihai, op. cit p. 78

Minciu Rodica, Baron Petre, Neacsu Nicolae – Economia turismului, Editura Universitatii Independente Dimitrie Cantemir, Bucuresti, 1993, p.34

Snak Oscar, Baron Petre, Neacsu Nicolae – Economia Turismului, Editura Expert, Bucuresti, 2003, p. 491

Nistoreanu Puiu – Ecoturism si turism rural, Editura ASE, Bucuresti, 2003, p. 145

Simion Cristian Ovidiu, Rodica Tǎnǎsescu, Vergina Buianu – Management agricol si agroturistic, Editura Bioterra, Bucuresti 2003, p. 175

www.antrec.ro

www.infoturism.ro

Mircea Bogdan – Prestǎri servicii agroturistice – Marketingul serviciilor turistice, Editura Bioterra, Bucuresti, 2003, p. 127

Bǎltǎretu Andreea – Amenajarea turisticǎ durabilǎ a teritoriului, Editura Sylvi, Bucuresti, 2003, p. 53

Document Info

Accesari: 53026
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta

Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul:
in pagina web a site-ului tau.

eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare