Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































LUCRARE DE LICENTA - PROIECT DE LANSARE PE PIATA EUROPEANA A SATULUI TURISTIC HOBITA

Turism












ALTE DOCUMENTE

Statiunea Balaton
A vinde turism inseamna a vinde vise
Strategii de amenajare turistica; obiective ^i principii
PSEVDO-CHINEGHETICOS
Comoara de sub podea
SUPRAVIETUIRE
Perceptia ofertei turistice romanesti pe pietele externe
LUCRARE DE DIPLOMA - PROGRAM DE ORGANIZARE SI COMERCIALIZARE A UNUI PRODUS CU TEMA
TURISMUL IN ECONOMIA CONTEMPORANA
TURISMUL RURAL IN ROMANIA

                                                               



LUCRARE DE

LICENŢĂ

                                   

UNIVERSITATEA "CONSTANTIN BRÂNCUsI"

FACULTATEA DE sTIINŢE ECONOMICE

SPECIALIZAREA: ECONOMIA COMERŢULUI,  TURISMULUI sI SERVICIILOR 

PROIECT DE LANSARE PE PIAŢA EUROPEANĂ A SATULUI TURISTIC HOBIŢA

CUPRINS:

INTRODUCERE...........................................................................................4

CAPITOLUL  I

TURISMUL RURAL  - CONSIDERATII GENERALE

1.1. Turismul rural  în România..................................................................7

1.2. Turismul rural la nivel european........................................................13

1.3. Turismului rural sub latura sa economica.........................................18

1.4. Turismului rural în ansamblul activitatilor turistice din România

.......................................................................................................................21

1.5. Dezvoltarea turismului rural...............................................................24

1.6. Dezvoltarea agroturismului românesc...............................................26

CAPITOLUL II

POTENŢIALUL TURISTIC AL SATULUI ROMANESC

2.1. Amenajarea turistica a zonelor rurale...............................................31

2.2. Consecintele  amenajarii turistice în zonele rurale...........................32

2.3. Dezvoltarea durabila a turismului rural............................................38

2.4. Ineditul satului turistic romanesc.......................................................40

CAPITOLUL III

ORGANIZAREA TURISMULUI RURAL sI A AGROTURISMULUI

3.1. Organizarea turismului ruaral in tara noastra.................................42

3.2. Organizarea turismului rural in unele tari europene.......................45

3.3. Structuri de organizare a turismului rural si a agroturismului......47

3.4. Politici si modele de valorificare turistica a mediului rural.............53

3.5. Dezvoltarea turismului si a agroturismului.......................................58

CAPITOLUL IV

PROIECT DE LANSARE PE PIATA EUROPEANA A  SATULUI TURISTIC HOBIŢA

4.1. Hobita - sat turistic european..............................................................61

4.2. Amenajarea turistica a satului Hobita...............................................63

4.3. Oferta turistica pentru satul Hobita...................................................64

4.4. Analiza activitatii de turism rural in zona.........................................69

CONCLUZII................................................................................................78

BIBLIOGRAFIE.........................................................................................81

INTRODUCERE:

Turismul rural, ca parte integranta a întregului angrenaj al turismului, implica o activitate turistica. Mediul înconjurator si comunitatile locale sunt elementele sale de baza si, de aceea, sunt direct implicate în receptarea de beneficii si costuri.

Turismul rural poate fi considerat un raspuns la necesitatile micii exploatari agrare, cu probleme de continuitate, care permite familiilor de agricultori sa ajunga la un nivel de viata care compenseaza dificultatile vietii rurale si aduce o anumita autonomie fata de sectorul agroindustrial.

Dezvoltarea turismului trebuie ,a se faca gradat, fara sa provoace vreun impact. Trebuie sa se bazeze pe utilizarea sustinuta a resurselor, pe revitalizarea economiilor locale, pe integrarea populatiei locale si pe o dezvoltare planificata si controlata care sa nu duca la aparitia unui fenomen de masa, care sa aiba un impact scazut si sa fie sustinuta.

Principala problema care apare atunci când se pune problema turismului rural este sustinerea, mai precis capacitatea de a satisface cererea, asigurând o mentinere în timp a ofertei.

Este vorba, deci, de a integra în timp aspectele tehnice (natura) cu cele economice (turismul).

În definitiv, este vorba de stabilirea unui circuit închis si bidimensional între natura si resursele economice. Natura trebuie sa creeze resurse economice (prin intermediul turismului), în timp ce aceasta activitate trebuie sa fie capabila sa contribuie, sa mentina si sa îmbunatateasca cantitatea si calitatea resurselor naturale existente.

Necesitatea turismului rural raspunde unei triple perspective: cea a operatorilor, în masura în care diversificarea ofertei poate modifica cresterea competitivitatii sectorului; cea a turistilor, pentru ca se ofera raspunsuri oportune privind satisfacerea noilor necesitati de relaxare si, în sfârsit, cea a autoritatilor publice, deoarece aplica strategii de îmbunatatire calitativa a turismului, atât în timp, cât si în spatiu.

Orice proces de planificare a turismului rural implica doua directii mari de actionare. Pe de o parte, crearea infrastructurilor necesare pentru ca impacturile fizice negative ale turismului sa fie minime, si, pe de alta parte, educatia agentilor implicati în turismul rural, în mod direct sau indirect.

Infrastructura reprezinta toate elementele care, în cadrul zonei turismului alternativ, sunt destinate sa reduca impactul negativ al vizitatorilor în zona (cosuri de hârtii, zone de odihna, servicii de curatenie, brosuri, afise care indica modul corect de comportare etc.) si sa potenteze oportunitatile (cu o oferta diversificata si încercând sa disperseze vizitatorii din punct de vedere spatial si temporal).

Educatia este al doilea pilon al planificarii turismului rural si consta în crearea unei constiinte respectuoase fata de mediul înconjurator, tinând cont de cele doua colectivitati receptoare, vizitatorii si comunitatile locale. Functia educativa poate fi realizata printr-o comunicare personala (ghizii trebuie sa fie formati sa protejeze spatiul natural de care sunt responsabili si, de asemenea, comunitatile locale) si prin forme de comunicare non-personale, ca: mijloace de comunicare în masa, mijloace care se adreseaza în mod special vizitatorilor (distribuirea de prospecte, emisiuni audio-vizuale, afise etc.). Trebuie sa se tina seama de faptul ca, în planificarea acestor activitati, atentia cea mai importanta se acorda mediului înconjurator.

Exista o multitudine de argumente în favoarea dezvoltarii turismului rural, constând în efectele imediate sau pe termen lung, de natura economica, sociala, culturala etc. induse de organizarea rationala a spatiilor rurale.

Astfel, dezvoltarea ofertei de cazare conduce la aparitia unui cadru construit de calitate, ce are ca efect îmbunatatirea aspectului arhitectonic al satului. Apar mutatii în conceptia celor care construiesc, care vor accepta ideea consultarii unui arhitect în vederea realizarii unei case functionale, gospodaria taraneasca se consolideaza, gradul de confort va fi mai ridicat, atât în beneficiul turistului, cât si al proprietarului. Gazdele vor deveni mai prospere decât restul locuitorilor satului si prin urmare vor fi mai dispuse sa investeasca în scopul cresterii nivelului lor de trai, ca si în scopul prosperarii comunitatii rurale.

Urmare a intensificarii circulatiei turistice se dezvolta activitati economice pe plan local (agricultura, prelucrarea materiilor prime, industria usoara, mestesugurile) pentru a satisface o cerere sporita de produse agricole si neagricole. Direct sau indirect se asigura cresterea numarului locurilor de munca în plan local.

Pe baza experientei internationale si a practicilor întâlnite în ultimii ani, în Ro­mâ­nia sunt considerate ca favorabile dezvoltarii turismului zonele montane, li­to­ralul si Delta Du­­narii, iar prin actiunile desfasurate de asociatiile ce au ca obiect de ac­ti­vi­ta­te turismul 16316n1310q ru­ral si agroturismul, numarul zonelor si localitatilor rurale atrase în cir­cu­itul turistic a cres­­cut.

Dupa 1990, o data cu întelegerea importantei turismului rural si agrotu­ris­mu­lui si co­­res­pun­zator cu elaborarea unor reglementari legate de dezvoltarea acestora, pri­­mele gos­­­po­darii au fost omo­logate în zona montana.

Problema principala a turismului românesc în perioada urmatoare inclusiv a turismului rural este calitatea produsului turistic privita, în principal, sub aspectul serviciilor turistice, fara de care nici un patrimoniu turistic, oricât ar fi de valoros, nu poate fi valorificat eficient.

Ridicarea calitatii produsului turistic românesc, indiferent de forma sa concreta, necesita aplicarea unor strategii de flexibilitate, de diversificare a genurilor de prestatii turistice si de diferentiere a produsului turistic oferit, comparativ cu ofertele concurentilor.

Strategia de flexibilitate permite urmarirea evolutiei cererii turistice si adaptarea prestatiilor turistice în functie de specificul si variatiile acesteia, precum si în concordanta cu caracteristicile mediului natural si vocatia turistica a zonei.

Strategia de diversificare a genurilor de prestatii turistice asigura largirea si diferentierea actiunilor turistice în functie de preferintele diferitelor categorii de turisti: zone geografice, profesie, vârsta, turism organizat si turism neorganizat etc.

Strategia de diferentiere a produsului turistic comparativ cu ofertele concurentilor permite dezvoltarea originalitatii produsului turistic, prin crearea de spatii si modalitati de viata turistica, cu valente spirituale si specific national, îndeosebi pe piata internationala produsul turistic trebuie si poate sa posede atributele unicitatii.

CAPITOLUL  I

TURISMUL RURAL  - CONSIDERATII  GENERALE

1.1.Turismul rural  în România

          Ţara noastra are o remarcabila vocatie turistica. Dispunem de importante resurse turistice, concretizate în existenta unui spatiu geografic variat, combinat cu valoroase creatii istorice si de arta si cu un potential balneoclimateric deosebit al pamântului.

          Valorificarea eficienta a acestor resurse turistice si în interesul economiei nationale poate constitui o sansa de dezvoltare a României. Desi este ramura economica cu avantajul competitiv international cel mai mare, performantele sale economice în prezent sunt modeste.

          Turismul, prin natura sa,  prezinta numeroase avantaje fata de alte domenii de activitate: în cazul turismului " materia prima " folosita exista din belsug în tara si este extrem de valoroasa; valoarea adaugata în turism este superioara; turismul nu este o ramura energointensiva; turismul permite transformarea în valuta a unor resurse materiale si umane, neexploatabile pe alte cai etc.

          În pofida acestor avantaje, contributia turismului la dezvoltarea economiei noastre nationale este mult sub posibilitatile de care dispunem.

          Având în vedere ca potentialul turistic de care dispunem este superior celui din celelalte tari din Europa centrala si de Est, în perioada urmatoare se impune reconsiderarea locului si rolului turismului, inclusiv al turismului rural, în cadrul economiei noastre nationale.

          Viitorul turismului românesc la începutul mileniului III depinde hotarâtor de capacitatea agentilor economici si a spatiului de a valorifica potentialul deosebit de care dispunem, de a se adapta exigentelor crescânde ale cererii turistice si de a ridica calitatea activitatii turistice sub toate aspectele, adica de a organiza si realiza u n turism  modern si competitiv. Totodata, depasirea neajunsurilor si dificultatilor cu care este confruntat turismul românesc în prezent necesita o politica nationala coerenta si eficienta. Exemplul tarilor care au realizat un turism dezvoltat este edificator în acest sens.

          Problema principala a turismului românesc în perioada urmatoare inclusiv a turismului rural este calitatea produsului turistic privita, în principal, sub aspectul serviciilor turistice, fara de care nici un patrimoniu turistic, oricât ar fi de valoros, nu poate fi valorificat eficient.

          Necesitatea concentrarii atentiei asupra calitatii produsului turistic decurge din cel putin trei împrejurari:

          a) cresterea ofertei de produse turistice în fiecare tara si la nivelul economiei mondiale, fapt ce determina o sporire a utilizatorilor;

          b) cresterea ponderii calitatii în cadrul concurentei produselor turistice pe piata nationala si internationala;

          c) influenta hotarâtoare a calitatii asupra celorlalti indicatori economici ai firmei turistice.

          Ridicarea calitatii produsului turistic românesc, indiferent de forma sa concreta, necesita aplicarea unor strategii de flexibilitate, de diversificare a genurilor de prestatii turistice si de diferentiere a produsului turistic oferit, comparativ cu ofertele concurentilor.

          Strategia de flexibilitate permite urmarirea evolutiei cererii turistice si adaptarea prestatiilor turistice în functie de specificul si variatiile acesteia, precum si în concordanta cu caracteristicile mediului natural si vocatia turistica a zonei.

          Strategia de diversificare a genurilor de prestatii turistice asigura largirea si diferentierea actiunilor turistice în functie de preferintele diferitelor categorii de turisti: zone geografice, profesie, vârsta, turism organizat si turism neorganizat etc.

          Strategia de diferentiere a produsului turistic comparativ cu ofertele concurentilor permite dezvoltarea originalitatii produsului turistic, prin creatie de spatii si modalitati de viata turistic, cu valente spirituale si specific national. Îndeosebi pe piata internationala produsul turistic trebuie si poate sa posede atributele unicitatii[1].

          În directia relansarii turismului românesc o atentie deosebita se cere acordata mediului înconjurator, acesta reprezentând " materia prima ", obiectul si domeniul de desfasurare a activitatii turistice. În aceste conditii, relatia turism - mediu înconjurator prezinta o semnificatie deosebita, dezvoltarea si ocrotirea mediului constituind conditia sine qua non a practicarii lui : produsele turistice care include resurse degradate îsi micsoreaza valoarea determina reducerea cererii turistice si deci utilizarea mai redusa a bazei materiale turistice, scaderea încasarilor provenite din comercializarea lor.

          Desi în România degradarea resurselor turistice nu a atins limite îngrijoratoare, problema se impune mentinuta în actualitate si luata în calcul în ortice strategie de dezvoltare a turismului.

          Prin asemenea orientari de dezvoltare a turismului, România se poate transforma dintr-o tara cu un potential turistic bogat si variat într-o tara cu un turism dezvoltat, modern si competitiv.

          La realizarea acestui obiectiv strategic al turismului românesc, turismul rural poate si trebuie sa aduca o contributie substantiala. Specialistii în domeniu considera ca turismul rural, agreat si solicitat în prezent pe piata turistica, va constitui turismul viitorului si va avea un aport important la rezolvarea probelemelor mai sus mentionate.

           Specificitatea turismului rural românesc.

Fiind un produs turistic în curs de fundamentare, delimitare si organizare, conceptele teoretice si instrumentele metodologice comporta înca discutii.

          În principiu, turismul rural include toate activitatile care se desfasoara în acest mediu. El este reprezentat de asezarile rurale situate într-un mediu nepoluat, semnificative prin valorile etnofolclorice si culturale, pastratoare de traditii satesti sau cu un bogat trecut istoric, care în afara functiilor administrative, economice si culturale proprii, îndeplinesc sezonier sau în tot cursul anului si functia de primire si gazduire a turistilor pentru petrecerea unui sejur.

          Turismul rural este expresia orientarii unei parti însemnate din turistii contemporani cître natura ca urmare a implicatiilor civilizatiei post industriale. Astari natura devine pretext de reflectie, petru descoperire, pentru educatie, dar si pentru tratament, performante sportive  si implicit pentru o viata noua.

          Drept elemente definitorii ale turismului rural românesc mentionam urmatoarele:

          - Datorita resurselor sale naturale si antropice deosebit de bogate, diversificate si echilibrat repartizate în teritoriu, tara noastra prezinta o mare disponibilitate pentru turismul rural. Prin tot ce poseda - munti, dealuri împadurite si întinse câmpii, litoralul Marii negre, Delta Dunarii, numeroase monumente istorice si culturale de vocatie universala, artizanatul si ospitalitatea specifica etc. - România poate satisface gusturile si preferintele celor mai exigenti turisti români si straini;

          - Varietatea si valoarea peisagistica a cadrului natural, diversitatea si dispersia în teritoriu si cu precadere în spatiul rural a patrimoniului cultural - istoric, asigura acestei forme de turismconditii de desfasurare în peste 60 % din cuprinsul tarii, ceea ce reprezinta un mare avantaj fata de alte tari;

          - Cu toate aceste conditii extrem de favorabile, turismul rural în România, ca forma organizata si de mare dimensiune se practica de putin timp. Fata de alte tari europene, experienta noastra în organizarea turismului rural este redusa. Specialistii în domeniu mentioneaza anii 1973-1974 drept un moment semnificativ în dezvoltarea turismului rural, când s-a încercat identificarea a 33 de sate turistice din toate zonele etnografice si omologarea gospodariiilor taranesti pentru activitati turistice.

          Aceasta actiune nu a fost însa finalizata, doar doua sate, Leresti (Arges) si Sibiel (Sibiu), fiind angajate în turismul rural. În consecinta, abia dupa 1990 s-au initiat actiuni sistenmatice de ordin organizatoric si legislativ  de promovare a turismului rural. Întârzierea promovarii sistematice a turismului rural în tara noastra obliga la studierea atenta a experientei altor tari în aceasta directie si valorificarea ei în toate masurile de revitalizare a turismului rural românesc;

          - Prin continutul sau, turismul rural se interfereaza, în mare masura, cu alte forme de turism cu care se completeaza si se stimuleaza reciproc. Avem în vedere în special turismul cultural, turismul cinegetic si de pescuit, turismul legat de Delta Dunarii. Drept urmare, cercetatorii disting mai multe tipuri de sate turistice: etnografico - folclorice, de creatie artistica si artizanala, climaterice si pisagistice, pescaresti si de interes vânatoresc, viti - pomicole etc.

          Dezvoltarea tuturor acestor sate turistice într-o conceptie unitara, ofera posibilitati deosebite de echilibrare a pietei turistice în profil teritorial, cu numeroase incidente pozitive asupra turismului rural;

          - Prin prezenta conditiilor favorabile de desfasurare în peste 60 % din cuprinsul tarii, turismul rural contribuie la introducerea în circuitul intern si international a unei partinsemnate a potentialului turistic al tarii noastre, fapt ce impune o atentie speciala din partea factorilor raspunzatori. Se poate afirma ca sansa turismului românesc depinde, în mare masura, de dezvoltarea corespunzatoare a turismului rural;

          - Fata de alte forme, turismul rural nu necesita investitii mari pentru amenajarile de infrastructura sau pentru alte dotari si nu produce aglomerari care creeaza diverse probleme pentru localitartile urbane. Pentru structurile de primire, pe lânga gospodariile unor sateni, se pot folosi fermele si pensiunile agricole;

          - Turismul rural constituie un rezultat dar si o premisa a dezvoltarii economiei rurale. El poate contribui din plin la echilibrarea dezvoltarii teritoriale a tarii. În acest sens avem în vedere urmatoarele: posibilitatea de a deveni un suport pentru noi afaceri si locuri de munca ; încurajarea activitatilor traditionale locale, cu precadere artizanatul, dar si cele care pot determina dezvoltarea unui comert specific si crearea de noi locuri de munca; cresterea veniturilor locuitorilor asezarilor rurale rezultate din valorificarea resurselor locale si a produselor agroalimentare ecologice pentru consumul turistilor,

          În raport cu agricultura, care ramâne activitatea principala a satelor, turismul rural constituie o activitate complementara si nu o alternativa sau o substitutie a acesteia[2];

          - În conditiile specifice tranzitiei României la economia de piata, turismul rural îndeplineste si o importanta functie de protectie sociala, oferind populatiei cu venituri reduse posibilitatea realizarii unor concedii de odihna, de petrecere a timpului liber în peisajul pitoresc al mediului rural din zona muntoasa, litoralul Marii Negre sau Delta Dunarii.

          Din acest punct de vedere interventia statului în sprijinirea dezvoltarii turismului rural este nu numai necesara, ci si urgenta.

           Directii de impulsionare a turismului rural în România.

Ţinând cont de particularitartile turismului rural, dar si de interactiunea sa cu celelalte forme, impulsionarea acestuia depinde atât de masurile adoptate  la nivelul fiecarei zone, judet si sat turistic, cât si de masurile initiate si aplicate la nivelul turismului românesc.

          În prezent, turismul românesc trece printr-o profunda criza, determinata, între altele, de unele restructurari insuficient elaborate si ineficient aplicate, precum si de retragerea statului din politica turistica. Desi avem resure turistice deosebite, circulatia turistica este din 1990 în scadere, iar indicatorii economici de rezultate, asa cum s-a mentionat, sunt nesemnificativi. În acest context si ritmul extinderii turismului rural în tara noastra a ramas lent în raport cu alte tari europene.

          Experienta tarilor care practica un turism eficient demonstreaza ca punerea în valoare a potentialului turistic valoros de care se dispune nu se produce automat, ci depinde direct de capacitatea investitionala si manageriala a agentilor din acest sector, de strategia generala a statului în domeniul turismului. Acest lucru este cu atât mai necesar în cazul turismului rural care cuprinde unitati mici si neexperimentate. Dezvoltarea initiala a turismului rural necesita adesea subventii publice si masuri fiscale de favorizare.

          Câteva directii de actiune în ceea ce priveste dezvoltarea turismului rural în România la nivelul posibilitatilor de care dispunem:

          Turismul rural se poate dezvolta numai în masura în care turismul românesc privit in ansamblu îsi formeaza o puternica piata.În perioada actuala si tot mai mult în viitor nici o activitate economica nu mai poate fii gândita si rezolvata fara analiza prealabila a pietei, fara proiectarea unor strategii de lansare si comercializare a produselor respective.

          În orice domeniu piata nu se creeaza de la sine si peste noapte. Cu deosebire în domeniul turismului piata se construieste prin actiuni complexe atât la nivelul fiecarui agent, cât si la nivelul economiei nationale, deoarece piata turistica prezinta o anumita specificitate: turismul, în calitate de client, urmareste nu doar achizitionarea si consumarea unor marfuri obisnuite, comune si generalizate la nivelul întregii populatii, ci propunerea unor satisfactii individuale potrivite cu pretentiile si mofturile sale, pe care le induc actiunile din cadrul acestui sector de activitate; locul ofertei coincide cu locul consumului, dar nu si cu locul de formare a cererii; oferta turistica este perceputa de solicitant sub forma unor imagini formate prin cumularea tuturor informatiilor receptate, direct si indirect, de fiecare potential turistic; sezonalitatea cererii si ofertei turistice marcheaza profund întreaga activitate a agentilor implicati în turism etc.

          Toate acestea fac ca piata turistica sa aiba o mare încarcatura de factori de risc si sa necesite studii profunde de marketing si management. Turismul ramâne un domeniu de activitate pe cât de apropiat, pe atât de necunoscut. În plus, un timp se lucreaza sub pragul rentabilitatii.

          Intensificarea turismului rural în România presupune definitivarea urgenta a cadrului organizatoric si legislativ. În scopul informarii profesionale a celor ce vor sa se orienteze spre acest sector, în anul 1994 a luat fiinta Asociatia Nationala pentru Turism Rural, Ecologic si Cultural (ANTREC), cu filiale în majoritatea judetelor tarii. S-au aprobat normele de clasificare a pensiunilor si fermelor agroturistice si au fost adoptate unele reglementari privind scutirea de impozite pentru agentii ce practica turismul rural.

          Sunt însa necesare multe alte reglementari privind îmbunatatirea infrastructurii rurale, a cailor de acces si a drumurilor, asigurarea cu apa curenta a satelor respective, semnalizarea satelor turistice, editarea unor materiale promotionale privind turismul rural, etc.

          Cuprinderea în sfera de activitate a turismului rural a întregului teritoriu national. În acest scop specialistii în domeniul turismului rural preconizeaza înfiintarea unor centre teritoriale (filiale) amplasate în urmatoarele zone: Maramures, Bucovina, Moldova Centrala, Vrancea, Delta Dunarii, Litoralul Marii Negre, Muntenia, Dealurile subcarpatice, Oltenia de sub Munte, Muntii Banatului, Crisana, Muntii Apuseni, Dealurile Transilvaniei, Culoarul Bran-Rucar.

          Prin intermediul acestor centre se poate acorda gospodariilor taranesti asistenta tehnica si financiara din partea asociatiilor si organizatiilor de turism nationale si internationale, atât pentru derularea activitatii, cât si pentru extinderea formelor de cooperare în domeniul turismului rural.

          Formarea profesionala pentru turismul rural, prin organizarea sistematica de cursuri si actîuni în teritoriu, grupate pe zone, de seminarii pentru pregatirea prestatorilor si touroperatorilor, a ghizilor si agentilor locali, etc.

          În acelasi scop, este necesar sa se organizeze stagii de documentare si schimburi de experienta între centrele care dispun de rezultate deosebite în turismul rural si sa se stimuleze participarea la astfel de actiuni la nivel international.

          Facilitarea colaborarii între organismele si organizatiile implicate în dezvoltarea turismului rural din România si organisme similare din celelalte tari europene cu turism rural traditional, prin sprijinirea asocierii la organismele internationale de profil, participarea la actîuni internationale si invitarea reprezentantilor organismelor internationale la actîunile organizate pe plan intern.

          Actîunile promotionale trebuie sa sigure o imagine sugestiva a turismului rural românesc, atât sub aspectul potentialului turistic, cât si a caracteristicilor sociale, culturale, psihologice specifice poporului nostru.

          În cadrul acestor actiuni este necesar sa fie evidentîat atributul de unicitate a unor componente, reflectate printr-un relief divers, într-un mediu natural nepoluat si neaglomerat si multitudinea elementelor de cultura - folclor, monumente, obiceiuri, traditii. Totodata, se impune sa se reflecte imaginea de multilateralitate a ofertei care poate sa satisfaca o gama vasta de preferinte si motivatii ale turistilor, de la categoriile cu venituri mici la cele cu venituri mari.

 

 

1.2. Turismul rural la nivel european

          "Turismul    verde"    a   sedus  în   special  europenii,   în   mod   deosebit   locuitorii   marilor aglomerari  urbane,  dar  nu  numai.  Pentru  aceasta  tot  mai  multi  dintre  "actorii"  lumii  turismului încearca o dezvoltare cât mai orchestrata a echipamentelor si zonelor turistice cu mediul natural  si socio-cultural al ariilor de receptie. Atât prestatorii cât si turistii încearca o armonizare a interesului pentru o vacanta excelenta cu dorinta de a îmbunatati impactul acesteia - din punct de vedere social, cultural si al protejarii, respectiv atenuarii efectului de degradare - asupra mediului înconjurator.

          Aceste preocupari fac ca din ce în ce mai multi turisti - an de an mai numerosi - sa descopere vraja,  romantismul,  libertatea  si  facilitatea  practicarii  turismului  în  spatiul  rural.  În  general  acesti turisti  doresc  conditii  de  cazare  si  viata  tipic  rurale,  un  grad  de  confort  decent,  preparate  culinare traditionale si specifice regiunii în care se afla, asteptând o diversificare în timp a ofertei.

          Fara  a  absolutiza,  vom  remarca  faptul  ca  în  mare  parte  europenii  sunt  mai  ales  adeptii vacantelor  sedentare;  aceasta  s-ar  putea  traduce  prin  dorinta  de  a  gasi  la  destinatia  vacantelor  un raspuns al aspiratiilor. Astfel, pentru un turist sedentar, produsul turistic este constituit din ansamblul de elemente care-i permit sa petreaca o "vacanta buna". Spre exemplu:

          - daca  se afla  la  mare, produsul turistic  va  fi  constituit din însasi  marea, dar si  din toate celelalte  activitati  presupuse  de  aceasta:  plaja,  animatie,  comercianti,  spatii  de  cazare, restaurante, informatii turistice, servicii diverse (posta, banca, farmacie, doctor s.a.);

          - daca se afla la munte, produsul turistic va fi constituit din însasi muntele, dar si din toate celelalte  activitati  presupuse  de  aceasta:  domeniul  schiabil,  instalatiile  de  transport  pe cablu,  agrementul  "apres-ski"96   ori  estival  si  animatia,  comercianti,  spatii  de  cazare, restaurante,   informatii   turistice,   servicii   diverse   (posta,   banca,   farmacie,   doctor, salvamont, etc.);

          - daca  se  va  afla  la  tara,  el  asteapta  sa  gaseasca  aici  un  ansamblu  de  prestatii  sau  de posibilitati comparabile cu acelea pe care le-a visat dar mai putin pretentioase decât cele din statiunile de pe litoral ori montane.

          O parte dintre prestatorii de servicii turistice considera - în mod eronat - ca de o deosebita importanta sunt pentru turist doar serviciile de baza (cazarea si masa). Eroarea consta în faptul ca orice vacanta presupune: calatoria, serviciile de cazare

si  serviciile  de  alimentatie  publica;  dar  acestea  exista  si  la  domiciliul  turistului vacanta trebuie însotita, în afara conditiilor de existenta, de servicii suplimentare si de ceea ce se numeste "oferta speciala sau personalizata".

          Dupa  maniera  în  care  ele  sunt  constituite  distingem  urmatoarele  tipuri de produse turistice prioritar solicitate de catre turistul european:

a) produsele  turistice  alcatuite  de  turistul  însusi  plecând  de  la  elementele  constitutive  ale vacantei în care el se înscrie. Este cazul - spre  exemplu - al campingurilor  de la tarmul marii: începând cu cazarea sa, activitatile practicate pe plaja,  plimbarile  în  localitate  sau excursiile programate în împrejurimi;

b) produsele turistice dinainte aranjate de catre mediul de primire. Este cazul fermelor care propun  gazduire  asortata  cu  posibilitatea  practicarii  pescuitului,  echitatiei  sau  activitatilor

"de la ferma", precizându-se ansamblul posibilitatilor oferite turistului în împrejurimi;

c) produsele turistice alcatuite de un profesionist în turism pentru clientela sa, pornind de la elemente raspândite sau disparate. Este cazul sejururilor organizate;

d) produsele turistice "totul inclus", raspândite sub numele de "produse forfetare".

          Alcatuite astfel încât încearca acordarea unui produs complet  clientului care sa-i satisfaca asteptarile si care încearca echilibrarea  componentelor în  cadrul  unui  just  raport  pret/calitate. Constatam astfel ca europenii sunt atrasi de bogatiile naturale si sunt sensibili la "un cost al vietii mai putin ridicat".

          Cazarea în spatiul rural este, în majoritatea cazurilor, satisfacuta de mici unitati   în gestiune hoteliera. Una din asociatiile turismului rural din Franta - numim aici "Gîtes de France"- propunea clientilor sai în anul 1994, 50000 de adrese, la tara, munte si mare, iar în 1999: alte 5000 noi adrese peste cele deja existente. Spatiile de cazare - traditionale sau moderne (pastrând însa elemente ale arhitecturii specifice ruralului si în mare parte zonei în care sunt amplasate) prezentau clasificare de la 1 la 5 spice si erau de urmatoarele tipuri:

          - Gîte rural: amenajari respectând stilul local, fiind o casa sau o locuinta independenta situata

la tara, mare sau munte. Se poate ramâne un week-end, una sau mai multe saptamâni, în toate sezoanele. La sosire, proprietarii rezerva o primire personalizata.

          - Chambre et table d'hotes (camere  de hotel sau "bed & breakfast"): este o alta modalitate de a descoperi miile de fete  ale  Frantei. Turistii sunt  primiti "ca prieteni" la particulari care deschid casele lor pentru una sau mai multe nopti, cu ocazia unei deplasari sau a unui sejur. Reprezinta o modalitate de a redescoperi convietuirea în spatiul rural, traiul bun si bucatariile regionale.

          - Gîte d'enfants et Gîte pour adolescents (cuiburi /culcusuri pentru   copii):   în   timpul vacantelor scolare, copii sunt primiti de familii agreate de "Gîtes de France" si supravegheati de o persoana competenta. Ei împart împreuna cu alti copii (maxim 11) viata la tara si profita de odihna în aer curat.

          - Camping et l'aire naturelle (camping la ferma): situat în general în apropierea unei ferme, terenul unde poate fi instalat/a cortul sau rulota este amenajat pentru a primi între 6 si 25 de instalatii, dispune de instalatii  sanitare complete; turistii petrec  aici un sejur profitând de liniste si natura.

          - Gîte d'etape si Gîte de sejour: este destinat primirii de calatori (pedestri, calare, ciclisti etc.) care doresc sa faca o mica oprire înainte de a continua itinerarul propus; este situat în imediata apropiere  a  traseelor  de  calatorie,  permitând  gazduirea  de  familii  sau  de  grupuri,  pentru sejururi sau week-end-uri în mijlocul naturii.

          - Gîte de group - adaposturi rurale de mare capacitate, sunt prevazute pentru a primi familii sau grupuri (în jur de 20 persoane) cu ocazia sejurului sau a unui week-end.

          - Chalets-loisirs (popasuri pe  îndelete /popasuri de recreere -  odihna),  situate într-un spatiu natural ("în inima naturii") în grupuri de 3 pâna la 25,  prezinta amenajari pentru maxim 6 persoane. Sunt propuse aici activitati diverse: pescuit, ciclism, tir cu arcul etc.

          Dupa cum s-a observat în exemplul prezentat se poate discuta deja de o "hotelarie rurala" fara a folosi vorbe mari. Situate majoritatea în comune cu mai putin de 5000 de locuitori, ele beneficiaza de un standard de 1 sau 2 stele si sunt raspândite în întreaga Europa:

Franta -"Logis et ocuberages de France", dispune de aproape 80 000 camere;

Irlanda -"Village luns Hotels", peste 200 camere.

          În deceniul opt al secolului nostru au fost realizate în mediul rural  dotari de lux, aspect ce nu trebuie neglijat. Dintre acestea amintim dotarile  "Paradores" în  Spania, "Relais  et  Chateaux"  în Franta, "Health Farms" în Anglia.

          Dupa cum s-a putut constata - din cele prezentate, oferta turistica este  foarte variata si se adreseaza unor segmente de piata diverse. Pe de alta  parte se poate vorbi, în paralel cu activitatea turistica rurala, de o preocupare generala pentru activitati de salvare a patrimoniului arhitectural rural materializata nu numai în Italia (Toscana), Luxemburg (Grand Duche) ci si în Franta ori Portugalia.

          Formele  de  agroturism  practicate  în  tari  cum  ar  fi  Belgia,  Danemarca,  Portugalia,  Italia, Franta si chiar Germania prezinta în general aceleasi forme de cazare. Astfel o inventariere realizata la nivelul CEE în anul 1987, prezenta 15000 de dotari pentru cazare în locuinte ale agricultorilor în Franta, iar la nivelul întregii Comunitati peste 30000 de asezaminte.

          În ceea ce priveste camerele de hotel, numai în Germania aceste se  gaseau în numar de peste 75000, cifre importante detinând: Anglia,  Portugalia, Irlanda, Luxemburg, Grecia, Spania si Belgia. Mai putin  reprezentate sunt formele de camping la ferma. În timp ce în Olanda, Franta  si Germania este conturata precis  aceasta  forma  de  cazare  în  gospodariile  agricultorilor, în Irlanda nu exista, iar în celelalte tari este putin prezenta. Totusi fermele specializate sunt tot mai prezente în cadrul ofertei turistice rurale. În Germania, Franta, Italia, Olanda numeroase ferme propun forme de gazduire specializate. Întâlnim astfel:

          - ferme specializate în primirea handicapatilor;

          - ferme specializate în primirea copiilor;

          - ferme specializate în primirea grupurilor;

          - ferme   specializate   în   primirea   claselor   speciale   de   stiinte   naturale(botanica, zoologie, biologie, s.a);

          - ferme pentru pescari;

          - ferme hipice (ecvestre).

          În prezentarea facuta am enumerat doar formele deja consacrate ale   turismului rural european. Apreciind ca din punct de vedere a consacrarii si  a continuitatii activitatii practicate ne aflam în fata unui sector deosebit de  dinamic si receptiv credem ca viitorul ne rezerva surprize deosebit de placute, dintre care o parte se vor regasi chiar în "curtea noastra". În ultima vreme se remarca o tendinta tot mai accentuata de armonizare si centralizare a domeniului în analiza. La nivel national si european au aparut si se nasc înca (cazul tarilor din centrul si Estul Europei) asociatii si  federatii diverse ale oamenilor implicati în turismul rural. Obiectivul urmarit  se pare a fi nu o uniformizare ci dorinta de a realiza si consfintii criteriile  unei standardizari.

          Din cele prezentate s-a conturat tendinta generala de clasificare a spatiilor de primire în:

a) hoteluri rurale;

b) campinguri rurale;

c) dotari mobilate rurale;

d) camere de hotel rurale;

e) primire la ferma.

Aceasta tendinta de specializare prezinta avantajul de a realiza publicatii (pliante, cataloage, CD - uri, pagini web, etc.) care sa armonizeze criteriile  de clasificare - functie de trebuintele turistilor - si sa orienteze, pe baza tipologiei comune, clientela spre destinatiile rurale. Pentru ca asa cum glasuieste un proverb francez "important nu este sa cunosti tot ceea ce exista, ci mai curând sa stii tot ce exista". În fond ceea ce se doreste este realizarea unei cât mai eficiente comunicari între prestatorii si beneficiarii serviciilor turistice din mediul rural.

1.3. Turismului rural sub latura sa economica

Turismul rural românesc dispune de un mare viitor el aflându-se într-o strânsa conexiune cu celelalte forme de turism: turismul de circuit, de tratament balnear, de odihna, de week - end.

          Având în vedere faptul ca circulatia turistica interna scazuta este datorata în principal  existentei unei ponderi din ce în ce mai mari a populatiei cu venituri mici si deci indisponibile pentru practicarea turismului, strategia de dezvoltare a produsului turistic în perioada 2006 - 2010  va acorda o atentie sporita si dezvoltarii acestor forme de turism cu adresabilitate acestei categorii de populatie, în paralel cu dezvoltarea si consilidarea formelor de turism si produselor turistice prioritare.

          În acest sens, se impune turismul rural, care, pe lânga a fi la moda, prezinta si o latura sociala importanta datorita preturilor mai mici si specificul acestuia, în cea mai mare parte turism familial, turism de camping  si turism de tineret.

          Dezvoltarea turismului în zonele rurale îsi propune sa rezolve, în afara obiectivului esential al activitatii - satisfacerea motivatiei turistice - si problemele economice ale zonelor, legate de[3]:

          - depopularea provocata de migrarea populatiei rurale spre centrele urbane. Prin asigurarea conditiilor practicarii unor activitati rentabile la sate se urmareste stoparea migrarii si revenirea fortei de munca din mediul urban  spre zonele de origine, cresterea gradului de stabilitate a populatiei active, îmbunatatirea conditiilor de viata, protejarea si conservarea mediului înconjurator ca factor de recreere si refacerea potentialului creator al individului;

          - crearea conditiilor 0pentru desfasurarea altor activitati economice, industriale, agricole, comerciale în zonele rurale;

          - stimularea institutiilor statului, sectorului privat si asociatiilor din domeniu în intensificarea eforturilor pentru realizarea unei infrastructuri corespunzatoare nivelului de dezvoltare turistica.

          Cauzele cele mai diverse care au contribuit la dezvoltarea turismului rural sunt deterrminate de situatii ca: importanta turismului pe plan politic, economic si social; politica guvernamentala si locala sensibil influentata de politica comunitara; explozia comuncarii si a tehnologiilor; dezvoltarea transporturilor ce faciliteaza deplasarile cu scop turistic; avantajele incontestabile pe care le ofera turismul rural în comparatie cu alte forme de turism.

          Masuri de dezvoltare a turismului rural.

          Un mare aport la dezvoltarea turismului rural si-a adus-o legislatia actuala prin înlesniri substantiale acordate acelora care si-au asumat riscul de a investi în turismul rural ; crearea premiselor organizatorice si legislative prin:

          - construirea Asociatiei Nationale pentru Turismul Rural Ecologic si Cultural (ANTREC);

          - construirea primei societati private specializate în turismul rural, respectiv S.C. Bran - Impex, cu sediul în localitatea Bran;

          - obtinerea a doua amendamente la Legea nr. 18/1991 si la Legea nr. 83 / 1994, pentru apararea intereselor locuitorilor zonelor montane;

          - promovarea prin initiativa Ministerului Turismului a ordonantei Guvernului  nr. 62/1994, privind acordarea unor facilitati pentru dezvoltarea turismului rural din zona montana, Delta Dunarii si pe litoralul Marii Negre;

          - emiterea Ordinului Ministerului Turismului privind abordarea normelor si criteriilor de clasificare pe "margarete" a fermelor si pensiunilor agroturistice.

          Identificarea potentialului rural românesc care se preteaza dezvoltarii turismului de acest gen prin:

          - realizarea unui studiu de evaluare a patrimoniului turistic rural si posibilitatilor de integrare a sistemului turistic european;

          - identificarea gospodariilor taranesti ce pot fi introduse în circuitul turistic, în special în zonele etnografice Neamt, Vîlcea, Gorj, Ţara Motilor, Maramures.

          Formarea profesionala pentru turismul rural prin organizarea de actiuni cum ar fi:

          - seminarul pentru formarea prestatorilor si touroperatorilor pentru turismul rural din întreaga tara;

          - seminarul itinerant "bed and breakfast", organizat  în 6 din cele mai cunoscute zone etnografice, respectiv Maramures, Suceava (vatra Dornei), Neamt, Harghita (Praid), Apuseni (Albac) si Arges (Cîmpulung Muscel), destinat formarii taranilor gospodari prestatori de servicii turistice în propriile gospodarii;

          - seminarii pentru formarea tinerilor din principalele zone etnografice  ca ghizi si agenti locali pentru agroturism;

          - cooperarea cu organizatiile internationale din domeniul turismului rural (O.V.R., EUROGITES);

          Pregatirea gospodariilor taranesti pentru a deveni capabile sa presteze servicii turistice prin:

          - acordarea de consultanta si asistenta tehnica din partea Ministerului Turismului, a asociatiilor si organizatiilor nationale si internationale care activeaza în domeniu;

          - organizarea de manifestari (seminarii, actiuni practice) nationale, regionale si locale pentru prestatorii de servicii agroturistice.

          Atestarea gospodariilor taranesti selectionate pentru practicarea serviciilor agroturistice pe baza normelor si criteriilor elaborate de Ministerul Turismului.

          Lansarea pe piata interna si internationala a ofertei  turismului românesc prin:

          - organizarea de manifestari si realizarea de materiale promotionale de catre asociatiile si organizatiile nationale ale turismului rural  cu sprijinul prestatorilor individuali de servicii turistice, al firmelor specializate si al agentilor de turism  si touroperatorilor din turismul românesc;

          - organizarea de actiuni de marketing si promovare în cadrul programului promotional al Ministerului Turismului;

          - colaborarea cu firme straine specializate, interesate în organizarea de circuite rurale în Europa Centrala si de Est si introducerea ofertei românesti în catalogul acestora;

          - editarea unui catalog al ofertelor gospodariilor taranesti atestate din zonele etnografice selectionate;

          - crearea unor pagini Web de prezentare a gospodariilor taranesti atestate.

          Realizarea fondului de date privind unitatile  - gospodariile cuprinse în reteaua nationala a turismului rural, prin:

          - crearea unor baze de date  care sa cuprinda toate gospodariile si formele în regim agroturistic;

          - clasificarea acestora pe " margarete ", pe marimi si dotari.

          Formarea expertilor în management agroturistic la nivel local, regional si national, precum si continuarea actiunilor de formare a prestatiilor din reteaua turistica rurala  si a valorificatorilor specializati în comercializarea acestui produs, prin:

          - organizarea de cursuri în cadrul Institutului National de Formare si Management pentru Turism;

          - organizarea de actiuni în teritoriu grupate pe zone, în functie de specificul fiecarei zone;

          - organizarea si participarea la actiuni externe de formare, în special în domeniul managementului turistic.

          Facilitarea colaborarii între organismele si organizatiile implicate în dezvoltarea turismului rural din România si organisme similare din celelalte tari europene cu un turism rural traditional, prin:

          - sprijinirea asocierii la organismele internationale  de profil, ANTREC etc., care sa promoveze imaginea zonei sau a gospodariilor respective;

          - participarea la actiuni internationale si invitarea reprezentantilor organismelor internationale la actiuni organizate pe plan intern.

          Asigurarea unor facilitati în sprijinul dezvoltarii turismului rural prin:

          - facilitarea accesului gospodariilor taranesti si al întreprinderilor mici de artizanat la credite din fondurile alocate de la bugetul statului;

          - crearea unui Fond mutual pentru turismul rural, în vederea acordarii de credite cu dobânzi subventionate si de garantii, gospodariilor taranesti atestate.

          România are mari posibilitati de dezvoltare a turismului rural. Veniturile banesti realizate vor conduce la ridicarea nivelului de civilizatie a satului românesc, iar locuitorii sai, prin ospitalitatea deosebita, ar putea schimba imaginea României  în lume.

          Pentru aceasta este necesara elaborarea unei politici clare si de perspectiva  cu privire la dezvoltarea turismului rural românesc, în sensul stabilirii unor obiective precise si judicios esalonate în timp, spre care sa fie dirijate resursele financiare interne si internationale.

1.4. Turismului rural în ansamblul activitatilor turistice din România   

Mediul rural este expus intermitentelor severe ale fortelor majore de interactiune, fiind necesare interventii pentru protectia valorilor sale naturale si ale populatiei însasi.

          Principalele forte de interactiune care afecteaua mediul rural sunt: depopularea, raspândirea rapida a localitatilor urbane, poluarea solului, apelor si aerului, a terenurilor agricole si a padurilor, degradarea crescânda si generalizata a peisajului  si calitatilor culturale, crizele economice.

          Impactul acestor interferente difera de la o zona la alta, dar rezultatele sunt aceleasi:

          - slabirea sau lipsa diversificarii economiei locale si în consecinta a randamentelor si nivelului de viata - în numeroase zone rurale exista o saracie generalizata;

          - insuficienta confortului rural si bineînteles a serviciilor rurale - în consecinta o slabire a vitalitatii sociale si culturale în multe zone ale spatiului

 rural;

          - prezenta poluarii sub toate formele ei.

          În ce priveste politicile de urmat, agricultura a reprezentat totdeauna cea mai mare parte a economiei rurale. Ea constituie înca suportul de viata si modelul cultural al ruralitatii europene. Prin urmare, prin activitatile agricole nu trebuie urmarita numai obtinerea produselor alimentare, ci si crearea unui anime mod de viata, specific economiei rurale, precum si conservarea peisajului cultural în toate zonele.

          Din acst punct de vedere nu trebuie împartasita ideea concentrarii populatiei rurale în zonele cu terenuri si conditii favorabile si abandonarea asa ziselor teritorii sau zone rurale marginale. Agricultorii si locuitorii sptiului rural trebuie încurajati pentru a realiza venituri suplimentare prin cresterea valorii produselor agricole, prin transformarea laptelui în brânzeturi, a carnii în produse locale traditionale, a fructelor si legumelor în conserve, a lânii în tesaturi si confectii si, pe cât posibil, comercializarea directa a acestora catre turisti sau concetateni.

          Centralizarea activitatii economice teritoriale a determinat declinul multor activitati în spatiul rural. Aceasta este cauza majora a slabirii economiei rurale. Renasterea satului trebuie facuta concomitent cu cresterea cererii pentru produsele industriale locale si artizanale. Eforturile trebuie îndreptate spre cresterea valorii produselor primare locale, catre folosirea aptitudinilor  si produselor specifice zonei respective, prin controlul la nivel local al initiativelor individuale sau cooperatiste, menite sa vitalizeze contributia comunitatilor locale.

          Spatiul rural românesc ocupa circa 93 % din suprafata tarii, aici locuind 45,1 % din populatia tarii (10,2 milioane locuitori). În administratia comunelor si satelor se afla 89 % din suprafata totala  si 91 % din suprafata agricola.

          Turismul rural ca optiune economica.

          Popularitatea turismului rural a crescut în ultimii ani. De la initiative cu caracter individual s-a ajuns la o adevarata alternativa de petrecere a timpului liber. Motivul dezvoltarii turismului în mediul rural este constientizarea, de catre micii agricultori, a necesitatii diversificarii activitatii atât în cadrul fermei agricole, cât si în afara acesteia, prin angrenarea în solvicultura, turism sau apelând la anumite activitati pe timp determinat, în interiorul economiei locale.

          Pentru turismul din mediul rural, sunt deolsebit de importante, doua idei de forta:

          - dezvoltarea rurala integrata prin turism ;

          - turism echilibrat.

          Dezvoltarea rurala integrata prin turism  presupune participarea activa a populatiei la operatiunile turistice de primire si animatie, ce trebuie efectuate conform unui proiect colectiv de dezvoltare locala.

          Evitarea daunelor si pastrarea avantajelor unui turism echilibrat pot fi asigurate printr-o conceptie clara referitoare la dezvoltarea turistica locala. Aceasta consta în necesitatea obtinerii unor produse alimentare de baza direct de la sursa, evitarea transplorturilor aglomerate, asigurarea calitatii si a oricaror initiative menite sa creeze avantaje financiare durabile populatiei locale.

          Locul turismului rural în ansamblul activitatilor turistice.

          O evaluare coerenta a activitatii turistice rurale pe teritoriul tarii noastre  este furnizata de catre Anuarul Statistic începând cu cu trimestrul al III-lea al anului 1995, la indicatorul " ferme agroturistice ".

          Se pot trage astfel, urmatoarele concluzii privind evolutia turismului rural în România:

          1. Turismul rural a demarat în tara noastra în bune conditii, cu rezultate ce pot fi considerate meritorii : omologarea, clasificarea si atestarea gazdelor, încercarile de organizare la nivel national, racordarea la turismul international;

          2. Desi turismul rural reprezinta o oportunitate în multe regiuni, printre conditiile reusitei sale se numara :

          - nivelul si rentabilitatea investitiilor din zona;

          - profesionalismul în materie de ospitalitate;

          - integrarea în retelele locale  si nationale de comercializare si promovare a produsului turistic, dezvoltarea noilor activitati turistice în legatura cu alte structuri locale.

          3. Deficientele si lipsurile turismului national s-au rasfrânt si asupra turismului rural (lipsa sau imperfectiunile cadrului legislativ, pregatirea personalului etc.);

          4. Pe lânga avantajele financiare, turismul rural se constituie într-un adevarat ferment de coeziune între locuitorii satului, pregatirea pentru primirea oaspetilor putând determina reevaluarea trecutului , imprimarea sentimentului de apartenenta istorica la comunitate;

          5. Ca orice activitate economica, turismul reprezinta o combinatie a elementelor negative si pozitive care trebuie estimate si dirijate în sensul dorit.

          În scopul diversificarii si eficientizarii activitatii de turism în spatiul rural, se pot face urmatoarele propuneri:

          - elaborarea, la nivelul localitatilor unde s-a dezvoltat turismul rural, de mici ghiduri turistice  (puse la dispozitia turistilor), care sa cuprinda: prezentarea zonei, harta zonei, posibilitati de acces, descrierea traditiilor principale, posibilitati de drumetii, muzee, obiective arheologice  etc. - care sa duca la o informare completa a turistului cu privire la ceea ce se ofera;

          - organizarea, în extrasezon, de informari si propuneri de diversificare a activitatii turistice, oferite taranilor  care au investit, sau doresc sa investeasca  în acest segment de piata. Aceste informari sa fie facute de persoane specializate, psrofesionisti ai turismului ;

          - introducerea în programele scolare ale zonelor rurale, a unor cursuri - care pot fi sustinute de profesorii de limba româna, dar si de specialisti etnologi - care ar duce la formarea a noi lucratori din turism, buni cunoscatori ai traditiilor locale.

1.5. Dezvoltarea turismului rural   



Literatura de specialitate aduce argumente pro si contra dezvoltarii turismului rural, dintre argumentele pro fiind si[4]:

          - existenta locurilor de munca noi, mai multe pe ansamblu, diversificate care presupun activitati multiple;

          - servicii îmbunatatite pentru întreaga comunitate;

          - asistenta agricola si diversificarea industriei forestiere, precum si obtinerea de venituri din turism care sa sustina primele doua activitati;

          - ajutoare pentru asezarile mici si noi idei si initiative la nivel local;

          - dezvoltare ecologica care presupune prestarea peisajului, a mediului precum si fonduri pentru ocrotirea naturii;

          - sustinerea  artei, un orizont cultural mai larg pentru comunitate.

          Exista si o serie de elemente care împiedica comunitatea rurala sa ia o decizie în domeniul dezvoltarii turismului rural si anume:

          - schimbarile care se vor produce în comunitate;

          - amenintarile ecologice;

          - dependenta de turism;

          - problema oamenilor de afaceri de succes din zona;

          - riscul dezvoltarii turismului rural.

          În urma cu 20 ani, în zonele alpine, expertii în turism si futurologii au început  sa caute moduri de a depasi problemele create de cresterea turismului. Au dezvoltat conceptul de "Sustainable Tourism". Acest concept încearca sa evalueze potentialul turistic al unei asezari dupa o luare în considerare a situatiei culturale, ecologice si a comunitatii. Ofera directii de ghidare spre o forma de turism rural  care poate fi în acelasi timp atât viabila comercial, cât si prielnica din punct de vedere ecologic.

          Turismul rural are calitati speciale: nu este pur si simplu turism  într-o zona rurala. Factorii cheie sunt:

          - dezvoltarea conform scalei peisajului si comunitatii;

          - autenticitate;

          - contact personal;

          - afaceri familiale;

          - un rol suplimentar si sustinut în economie mai degraba decât un rol dominant;

          - un rol important pentru natura;

          - un mediu natural nemecanizat;

          - interpretarea mostenirii culturale;

          - sustinerea modului rural de viata;

          - implicare locala informata în management si conducere;

          - initiativa de durata.

          În ultimii ani grupuri din lume au cautat sa dezvolte un turism rural durabil, de succes. Cheia succesului a fost de obicei un plan strategic incluzând o filozofie bine gândita pentru dezvoltarea socio - economica a întregii regiuni.

          Incluse în strategie, planurile de marketing, interpretarea naturii si a cunoasterii, pregatirea personalului devin toate absolut necesare. Aceste planuri pot fi totusi impuse: au nevoie de implicare si acceptare.

          Localnicii si afacerile de pe plan local trebuie sa înteleaga si sa se încreada în strategie, pentru ca aceasta sa functioneze. Parteneriatul între acestia si initiatori este vital.

          De asemenea, oamenii de la tara nu pot deveni experti peste noapte. Asa cum lucratorii din turism  trebuie mult ajutati pentru a ajunge buni fermieri, asa si fermierii au nevoie de ajutor. Turismul rural de succes are, prin urmare, nevoie de cooperare între specialistii din afara localitatii si localnici. Fiecare poate învata mult de la ceilalti.

          Totusi, presiunea vizitatorilor asupra zonelor rurale în tarile dezvoltate a dus la concretizarea ideilor turismului durabil în zonele rurale. Astfel, o serie de concepte ale turismului alternativ au fost dezvoltate  în Alpii Europeni în 1970 ca raspuns la presiunile puternice asupra comunitatii  rurale. Multe dintre proiectele si initiativele noi ale turismului durabil se regasesc si în zonele rurale si mai ales zonele rurale montane.

          Traditional, zona montana este conceputa ca un teritoriu rural, ca un context fizic  si social pentru agricultura  si silvicultura. Tot traditional, îl reprezinta conceptul raspândit în care rolul principal în dezvoltarea rurala din zona montana îl are agricultura. Totusi, un astfel de concept sectorial poate avea o influenta pentru crearea unui sector performant, limitat, dar care nu poate solutiona probleme globale.

                  

1.6. Dezvoltarea agroturismului românesc

          În tarile europene turismul nu este, la drept vorbind, un fenomen nou. De-a lungul timpului, cazarea turistilor la sate s-a practicat de o maniera mai mult sau mai putin  spontana sau organizata.

          În schimb, ceea ce este nou reprezinta dimensiunea la care s-a ajuns prin expansiunea fenomenului turistic în spatiul rural. Aceasta expansiune se explica, pe de o parte, prin rfelansarea dezvoltarii regiunilor rurale  si pe de alta parte, prin diversificarea formelor  de practicare a turismului în masa. De aceea, regiunile rurale ale Europei înscriu turismul, rând pe rând, în cadrul politicilor de dezvoltare pe viitor.

          Turismul rural se bazeaza pe trei coordonate: spatiu, oameni, produse , deoarece:

          - spatiul fara existenta oamenilor nu poate fi suport al convietuirii ; un spatiu fara produse nu poate raspunde tuturor nevoilor consumatorilor de turism;

          - oamenii din lipsa spatiului sau a produselor dispun numai de o capacitate de primire redusa;

          - produsele care nu au la baza spatiul si oamenii nu au decât o existenta efemera si nu pot asigura dezvoltarea durabila pe plan local.

          Însisi cei care locuiesc în mediul rural trebuie sa fie principalii actori în activitatea de turism rural pentru a fi principalii beneficiari. Însa, ospitalitatea traditionala a taranului trebuie însotita de o pregatire specifica activitatii de cazare turistica, oferind vizitatorului consumator satisfactia cazarii civilizate si în acelasi timp posibilitatea descoperirii unor locuri si oameni noi.

          Ecuatia fundamentala a produsului turistic rural este:

Cazarea la ferma = vacanta petrecuta în sat + petrecerea timpului liber în spatiul rural.

          În România, de peste doua decenii, prin promovarea unor asezari rurale cu valori etnofolclorice , culturale si cadru natural pitoresc, ca sate turistice, a fost înfiintat oficial agroturismul.

          De atunci, s-a conturat o definitie acceptata  si în alte tari, care încadreaza satele turistice drept asezari rurale bine construite, situate într-un mediu nepoluat, pastratoare de traditii si cu un bogat trecut istoric, care, în afara functiilor pol.itoco - administrative, sociale, economice si culturale  proprii, îndeplinesc sezonier  sau în tot cursul anului si functia  de primire si gazduire  a turistilor pentru petrecerea unui sejur  cu durata nedefinita.

          Treptat, în vremurile de trista amintire, actiunea s-a stins datorita interdictiei de cazare a strainilor la particulari. Cu unele exceptii, aceasta situatie a dainuit pâna în 1989.

          Dupa 1989, situatia s-a schimbat si au început sa apara initiative în acest sens, mai întâi la nivelul unor inimosi ai agroturismului montan, precum Radu Rey, apoi la nivelul Comisiei Economice  a Zonei montane  si al Ministerului Turismului.

          Astfel, a fost adoptata legea pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 62 din 1994 privind stabilirea unor facilitati pentru dezvoltarea sistemului de turism rural în zona montana, Delta Dunarii si litoralul Marii Negre. S-a înfiintat de asemenea, Asociatia nationala pentru Turismul Rural, Ecologic si Cultural  din România (ANTREC). În multe localitati din mediul rural au aparut societati comerciale de profil, care efectueaza cazari în locuinte particulare, oferind produse naturale si activitati specifice.

          Dintre societatile comerciale cu activitate în acest sens amintim: Fundatia "Ţara Dornelor" din Vatra Dornei, "Bran - Impex" din Bran, "Trans Tour" SRL - Praid Harghita, etc. Un model este activitatea firmei "Bran - Impex" SRL din Bran, judetul Brasov, care închiriaza cca. 150 de case în satele Bran, Moieciu, sirnea si Fundata.

          Turistii provin din Germania, S.U.A., Franta, Marea britanie si alte tari. Presedintele acestei societati este si presedintele ANTREC, membru în Federatia Europeana de Turism Rural, în Societatea Americana a Agentiilor de Turism din S.U.A., etc.    

          Posibilitati de dezvoltare a agroturismului românesc.

          România are mari posibilitati de dezvoltare a agroturismului, practicarea acestuia fiind nu numai posibila dar si foarte necesara în etapa actuala.

          Veniturile realizate din aceasta activitate vor contribui la ridicarea nivelului de civilizatie a satului românesc, iar locuitorii acestuia, prin ospitalitatea atât de caracteristica românilor, ar putea schimba imaginea României în lume.

          Însa agroturismul de calitate nu poate fi realizat fara ca pensiunile si fermele agroturistice  sa dispuna de echipare sanitara moderna.

          De mare însemnatate este si promovarea eficienta, care necesita tiparirea annual a unor cataloage realizate conform standardelor europene privind oferta turistica rurala. Specialistii apreciaza ca întreaga politica de dezvoltare a turismului rural din România  trebuie sa se faca printr-o conlucrare cât mai strânsa cu EUROGITES, precum si prin colaborarea pe baza de parteneriat  cu asociatii regionale sau nationale.

          Prin încheierea unor acorduri de parteneriat cu organizatii nationale, regionale sau locale  de profil s-ar usura accesul României  la fondurile destinate de Uniunea Europeana  pentru turismul rural  de care România în prezent nu poate beneficia decât întâmplator, deoarece nu este înca membra a U.E.

          De mare însemnatate sunt, în etapa actuala, sprijinirea, consolidarea si dezvoltarea ANTREC, prin înfiintarea de minimum 16 centre teritoriale (filiale) amplasate în: maramures, Bucovina, Moldova centrala, Vrancea, delta Dunarii, pe litoralul Marii Negre, în dealurile Subcarpatice, Oltenia de sub Munte, Muntii Banatului, Crisana, Muntii Apuseni, Dealurile Transilvaniei, Marginimea Sibiului, Culoarul Bran - Rucar,etc.

          De asemenea, este necesara formarea unui grup de experti capabili sa acorde asistenta tehnica si sa tina cursuri cu sefii centralelor teritoriale si cu detinatorii de structuri turistice rurale pe probleme de marketing, amenajarea si compartimentarea interioara a spatiilor de cazare si de pregatire  si servire a mesei, clasificarea si standarde de calitate, catering si reguli  de servire a mesei, reguli de igiena si ecologie, comportament în relatiile cu turistii, sistem informational, etc.

          Selectionarea expertilor trebuie facuta de Asociatia nationala, iar pentru pregatirea lor sa se solicite sprijinul EUROGITES.

          În aceste conditii, atributiile Asociatiei nationale pentru Turism Rural, Ecologic si Cultural se refera la:

          - promovarea si apararea intereselor membrilor;

          - conlucrarea cu organizatiile omoloage din alte tari si cu EUROGITES si alte organisme  europene;

          - coordonarea si colaborarea cu filiale teritoriale;

          - organizarea de schimburi de experienta între centrele teritoriale;

          - organizarea periodica a unor seminarii pe teme ecologice, inclusiv cu sprijinul de profil al unor satudenti  si cadre didactice universitare;

          - organizarea participarii la târgurile de actiuni promotionale si de marketing, inclusiv organizarea participarii la târgurile de turism, interne si internationale;

          - mentinerea legaturilor cu mass-media si Asociatia presei turistice;

          - selectionarea, pregatirea si coordonarea activitatii corpului de experti;

          - pregatirea unui corp de ghizi interpreti, însotitori  sau specializati pe principalele activitati proprii turismului rural;

          - organizarea de cursuri pentru perfectionarea pregatirii profesionale a conducatorilor centrelor teritoriale si a membrilor asociatiei;

          - constituirea, gestionarea si exploatarea bazei de date privind prestatorii si  agentiile ce actioneaza în domeniul turismului rural.

          - gestionarea mijloacelor financiare si banesti ale asociatiei.

          Managementul local.

          Managementul local si-a extins sfera de actiune asupra tuturor laturilor si componentewlor societatii moderne, manifestându-si  specificitatea în fiecare domeniu de activitate.

          În prezent, în domeniul agroturistic actioneaza primii întreprinzatori; s-a pregatit o oferta de cazare, dar în mod izolat, la nivel de gospodarii individuale. Lipseste însa oferta locala, oferta la nivel de grupuri organizate, cea la nivel national, lipseste un mod unitar de pregatire  si lansare a ofertelor agroturistice.

          La nivelul regiunilor rurale se are în vedere modul de identificare a potentialului agroturistic sub toate aspectele sale, potential care trebuie sa reuneasca si sa îmbine armonios factorii naturali, materiali si spirituali atât din punct de vedere al gazdei, cât si al turistului.

          Pentru armonizarea acestor resurse este necesar ca mai întâi sa fie identificata persoana care sa posede un minim de însusiri si cunostinte necesare organizarii actiunilor de agroturism local. Persoana identificata, testata si instruita devine factorul care trebuie sa actioneze  în vederea formarii si pregatirii potentialului agroturistic local.

          Evaluarea potentialului agroturistic se face prin prisma agrearii zonei, a existentei unei infrastructuri minime si a unui cadru construit, integrat armonios în cadrul rural, a posibilitatilor identificarii si realizarii unor programe de odihna si agrement care sa activeze traditii si mestesugari  ce vor construi  elemente de atractie pentru turisti.

          Rezultatul evaluarii potentialului zonei va oficializa interesul pentru dezvoltarea agroturismului în zona respectiva, precum siu a formarii si pregaptirii factorului uman  - viitorul agent local de agroturism.

          Evaluarea gospodariei se va realiza în conformitate cu procedura de evaluare a gospodariilor agroturistice, ceea ce va permite agentului local sa situeze gospodaria  pe o anumita treapta  care sa corespunda unei clase de confort.

          Dupa atestarea gospodariilor, agentul local va trece la culegerea si prelucrarea datelor, informatiilor si imaginilor  necesare actiunilor de catalogare  a gospodariilor si a zonei în scopul pregatirii ofertei si reclamei publicitare.

          Odata constituita baza de date locala, agentul dispune de un poitential privind oferta de cazare. Din acest moment, este necesar sa treaca la întocmirea programelor agroturistice care trebuie sa ofere pe lânga organizarea de trasee turistice, vizitarea si prezentarea unor obiective de interes: ateliere de produse artizanale, organizarea de mese cu specific traditional etc.

          Dupa parcurgerea acestor etape se poate aprecia ca agentul local dispune de toate elementele necesare întocmirii ofertei agroturistice, oferta care trebuie sa cuprinda în mod obligatoriu:

          - potentialul de cazare în gospodariile atestate care au primit certificatul de conformitate;

          - pliant de prezentare a potentialului agroturistic la nivelul zonei;

          - program agroturistic cu precizarea serviciilor puse la dispozitia turistilor;

          - preturi si tarife de cazare, masa, servicii de baza si preturi orientative pentru activitati optionale.

          Rolul managementului global este acela de a reuni toate initiativele individuale în vederea racordarii acestora la o retsea nationala si internationala, de a asigura transpunerea acestora în standarde care sa devina usor accesibile, atât pentru conducere, cât si pentru oferta agroturistica.

          Pentru a crea o retea nationala, managementului global îi revine sarcina standardizarii urmatoarelor activitati:

          - managementul local;

          - procedura de identificare a potentialului zonal si global;

          - procedura de formare a agentilor locali;

          - procedura de asistenta si consultanta în vederea pregatirii ofertei de cazare si programe agroturistice;

          - procedura de catalogare a potentialului agroturistic;

          - realizare aprogramelor de marketing.

          Managementul global trebuie realizat de catre un agent cu atributiuni de master care sa supervizeze întreaga activitate, pornind de la identificarea initiativei individuale, a formarii entitatii agroturistice locale, pâna la crearea unei retele zonale nationale.

CAPITOLUL II

CONSIDERAŢII PRIVIND POTENŢIALUL TURISTIC RURAL

2.1. Amenajarea turistica a zonelor rurale

         

Faptul ca, în derularea actiunilor turistice se stabilesc o serie de raporturi între turist si zonele pe care acesta le viziteaza, face ca fenomenul turistic sa fie puternic influentat de particularitatile teritoriului, ce se constituie ca suport material si "materie prima" pentru activitatea turistica.

          Între turism si evolutia economica si sociala a spatiilor exista o relatie de interconditionare: natura specifica a teritoriului îsi pune amprenta asupra dimensiunilor si intensitatii circulatiei turistice, iar prezenta turismului într-o anumita zona stimuleaza dezvoltarea economico-sociala a acesteia.

          În aceste circumstante, strategiile de amenajare si dezvoltare turistica a zonelor trebuie sa fie corelate cu o serie de fenomene economice si sociale cum sunt: industrializarea, urbanizarea, cresterea duratei timpului liber, ridicarea nivelului de instruire si civilizatie ale oamenilor etc. si sa urmareasca:

.   crearea cadrului necesar dezvoltarii turismului si valorificarii optime a teritoriului din punct de vedere turistic;

.   gasirea unor solutii de multiplicare a efectelor turismului în sprijinul economiei globale a zonei, în general;

.   integrarea programelor de dezvoltare turistica în strategia dezvoltarii economico-sociale a teritoriului.

          În mod special, dezvoltarea turismului rural este influentata de o serie de factori, asa cum rezulta din "Strategia de dezvoltare a turismului rural", elaborata de Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului, dintre care mentionam: 

.   tendinta de a petrece timpul liber într-un mediu cât mai putin poluat si aglomerat;

.   cresterea duratei timpului liber;

.   fragmentarea concediului în 3-4 minivacante;

.   amplasarea resedintelor familiale secundare, de vacanta situate în mediul rural;

.   costuri mai mici pentru petrecerea concediului;

.   dezvoltarea transporturilor, în special a celor rutiere si a telecomunicatiilor.

Notiunea de amenajare turistica a fost folosita cu precadere începând cu anii 1960, necesitate impusa de cresterea fluxurilor turistice, de imperativul dezvoltarii echilibrate a localitatilor, de pastrarea echilibrului ecologic si protejarea mediului.

În literatura de specialitate si în documentele expertilor ONU se vorbeste de "coordonare spatiala", similara conceptului de amenajare turistica, dar cu un sens mai larg, incluzând activitatile complexe de organizare rationala a teritoriului.

          În decursul timpului, teoria amenajarii turistice a capatat contururi specifice caracteristicilor zonelor, dezvoltându-se ca: amenajarea turistica a zonelor montane, a litoralului, a arealelor balneo-climaterice, a zonelor rurale etc.

La nivel mondial, în contextul problemelor grave care obstructioneaza dezvoltarea regionala, cum sunt depopularea, desertificarea anumitor regiuni, amenajarea turistica în spatiile rurale devine un instrument de valorificare si mentinere a vietii în zonele aflate în situatii economice critice.

Potrivit opiniei specialistilor în probleme de economie regionala, spatiul rural este reprezentat de regiuni în stagnare sau regres din punct de vedere demografic sau economic, unde turismul reprezinta unul dintre elementele de relansare a activitatilor agricole sau artizanale[5].

Amenajarea zonelor rurale înglobeaza un ansamblu de actiuni care se deruleaza în trei directii:

.    realizarea unor rezervatii funciare;

.    dezvoltarea de servicii de gazduire a turistilor si activitati de agrement;

.     crearea unor oglinzi de apa.

În completarea acestora vin masurile legislative, reglementarile si facilitatile menite sa stimuleze organismele locale, organizatiile profesionale agricole si populatia satelor în implementarea strategiilor.

Nu în ultimul rând putem situa alaturi de factorii stimulatori, dorinta de întoarcere la locurile de origine, care a favorizat aparitia unor forme particulare de turism rural si anume agroturismul, turismul silvestru (de odihna, recreare, week-end sau vânatoare).

2.2. Consecintele  amenajarii turistice în zonele rurale

Exista o multitudine de argumente în favoarea dezvoltarii turismului rural, constând în efectele imediate sau pe termen lung, de natura economica, sociala, culturala etc. induse de organizarea rationala a spatiilor rurale.

Astfel, dezvoltarea ofertei de cazare conduce la aparitia unui cadru construit de calitate, ce are ca efect îmbunatatirea aspectului arhitectonic al satului. Apar mutatii în conceptia celor care construiesc, care vor accepta ideea consultarii unui arhitect în vederea realizarii unei case functionale, gospodaria taraneasca se consolideaza, gradul de confort va fi mai ridicat, atât în beneficiul turistului, cât si al proprietarului. Gazdele vor deveni mai prospere decât restul locuitorilor satului si prin urmare vor fi mai dispuse sa investeasca în scopul cresterii nivelului lor de trai, ca si în scopul prosperarii comunitatii rurale.

Urmare a intensificarii circulatiei turistice se dezvolta activitati economice pe plan local (agricultura, prelucrarea materiilor prime, industria usoara, mestesugurile) pentru a satisface o cerere sporita de produse agricole si neagricole. Direct sau indirect se asigura cresterea numarului locurilor de munca în plan local.

Guvernele din întreaga lume vad turismul ca o sursa de ocupare a fortei de munca, în special acolo unde schimbarile structurale din economie au provocat pierderi de locuri de munca. Politicile guvernamentale în domeniul ocuparii fortei de munca se orienteaza în urmatoarele directii:

. Managementul cererii. Acolo unde exista somaj în economie, unii economisti recomanda guvernului stimularea cererii globale, astfel încât sa induca cresterea productiei si a gradului de ocupare. Cererea globala poate fi stimulata prin reducerea taxelor, cresterea cheltuielilor guvernamentale si reducerea ratei dobânzii. Principalul inconvenient al unei astfel de politici este tendinta de încurajare a inflatiei;

. Politici favorabile exportului. Practicarea unui curs de schimb scazut stimuleaza exportul de bunuri si servicii turistice (atrage cerere turistica externa) si creeaza locuri de munca;

. Salariile si conditiile de angajare. O politica "flexibila" a pietei fortei de munca, concretizata în salarii ridicate si o legislatie a muncii bine pusa la punct creeaza locuri de munca;

. Proiecte de asistenta. Unele guverne considera, de asemenea, ca asistenta directa prin proiecte sau crearea unor fonduri regionale de asistenta financiara pot sa asigure reducerea somajului.

Nu în ultimul rând, dezvoltarea turismului în zonele rurale influenteaza dezvoltarea serviciilor de diferite tipuri, ceea ce are ca efect cresterea gradului de prosperitate a zonei.

O circulatie turistica în crestere va face posibila si necesara modernizarea infrastructurii locale.

Practicarea turismului rural are si efecte de natura culturala constând în: cresterea nivelului de cultura, de civilizatie al locuitorilor din zona rurala respectiva, largirea orizontului de cunoastere al acestora, stimularea schimbului de cunostinte si experiente între sat si oras.

 Posibilitati de cuantificare a dezvoltarii regionale. Indicele global al dezvoltarii regionale

Metodologia statistica ofera posibilitati de cuantificare a nivelului de dezvoltare a turismului în profil teritorial, mai simple (gruparea statistica, indicatori de structura) sau mai elaborate (energia informationala a coeziunii sistemului).

Pentru cuantificarea nivelului general de dezvoltare regionala poate fi folosit un sistem de indicatori care sa caracterizeze fiecare latura a activitatii umane într-un anumit perimetru sau un indice global de dezvoltare, integrator, cu o mare sfera de cuprindere. Un astfel de indice poate sa sintetizeze într-o singura expresie numerica varietatea aspectelor privind economia, infrastructura, urbanizarea, demografia, educatia, sanatatea, conditiile de locuit, standardul vietii de familie etc.

Într-o astfel de conceptie sintetica, elaborarea unui sistem de indicatori care reflecte cai mai semnificative laturi ale procesului de dezvoltare economico-sociala regionala devine o prima etapa.

Ulterior, elaborarea indicelui presupune o etapa metodologica, de definire a criteriilor si algoritmilor de calcul, având rolul de a:

. asigura .comparabilitatea indicatorilor la nivelul subsistemelor, prin convertirea în indicatori fara dimensiune concreta;

. realiza agregarea prealabila a indicatorilor de subsistem în indici sintetici partiali;

. calcula indicele sintetic global, fie ca medie aritmetica simpla a indicilor partiali luati ca atare (când se considera ca subsistemele de indicatori au aceeasi importanta în cadrul indicelui global), fie ca medie aritmetica simpla a indicilor partiali ponderati cu un coeficient de importanta (când se acorda importanta diferita subsistemelor de indicatori).

Etapa finala în elaborarea indicelui global al dezvoltarii regionale este analiza de sensibilitate a variatiei acestuia la variatia altor indicatori sau indici, de e indicele global depinde în mod natural.

Construirea unui astfel de indice poate fi adaptata si la nivel de sector, fiind o forma de exprimare sintetica a nivelului de dezvoltare a diferitelor activitati intr-o anumita zona, regiune sau tara si de ierarhizare a activitatilor sau poate fi construit pentru aceeasi activitate (de exemplu, activitatea turistica) si folosit pentru ierarhizarea zonelor, regiunilor sau tarilor.

Multe din studiile efectuate la diferite niveluri privind dezvoltarea turismului românesc au evaluat impactul dezvoltarii acestui sector, cu precadere dintr-un singur punct de vedere, fie economic, dar de cel mai multe ori ecologic sau socio-cultural. De asemenea, în evaluarea impactului turismului a existat tendinta de efectuare a studiilor cu precadere asupra destinatiilor turistice.

Amenajarea turistica a zonelor rurale în strategiile nationale si sectoriale Importanta pe care guvernele o acorda amenajarii si dezvoltarii zonelor rurale este dovedita de preocuparea includerii acestora în strategiile de dezvoltare nationala si de ramura.

Obiectivele strategice în domeniul turismului rural au în vedere asigurarea si protejarea factorului uman, dotarile tehnice si conservarea patrimoniului si sunt orientate pe trei directii de actiune si anume[6]:

. stoparea migratiei populatiei din mediul rural spre cel urban si stimularea revenirii, cel putin partiale, a populatiei din zone urbane spre cele rurale;

. asigurarea conditiilor de trai si de civilizatie în mediul rural, stimulând stabilitatea populatiei active;

. conservarea si protectia mediului rural-factor de atractie a populatiei autohtone si a strainilor spre mediul rural.

La noi în tara, preocupari pentru dezvoltarea turismului rural, în sensul identificarii si promovarii unor asezari rurale, cu valori etnografice, culturale si cadrul natural pitoresc si catalogarea unor sate turistice este o preocupare de peste trei decenii, dar un interes real s-a manifestat dupa 1990. Au aparut organisme neguvernamentale interesate în dezvoltarea turismului rural si agroturismului, cum sunt: Federatia Româna pentru Dezvoltare Montana (1991), Asociatia turistica Botiza (1993), Fundatia turistica "AGRO-TUR O.S.R." (1994), Asociatia Operatiunea Satele Românesti (1991), Asociatia de Turism Montan Prahova, Agentia Româna pentru Agroturism (1993), Asociatia Nationala pentru Turism Rural, Ecologic si Cultural - ANTREC (1994).

Dupa anul 1990 au manifestat interes pentru dezvoltarea turismului rural si unele organisme guvernamentale, cum sunt: Autoritatea Nationala pentru Turism, Ministerul Agriculturii, Ministerul Tineretului si Sportului, Ministerul Educatiei Nationale, institutele de cercetari: Institutul de Cercetare - Dezvoltare în Turism, Institutul de Geografie, Institutul de Economie Agrara, Centrul de Informare si Documentare Economica Bucuresti, institutii de învatamânt superior, liceal, postliceal din reteaua de stat si particulara, fundatii si asociatii preocupate de comunitatea rurala si de viitorul acesteia.

De asemenea, dupa anul 1990 a fost elaborata o strategie nationala de restructurare a turismului în cadrul careia statului îi reveneau sarcini legate de realizarea pachetului de politici si mecanisme economice necesare îndeplinirii functiilor sale de: coordonare, protectie a mediului înconjurator, investitor, legiuitor.

În anul 1994 apar si primele reglementari legale în turismul rural românesc: Ordonanta Guvernamentala nr. 62/1994 si Legea nr. 145/1994 care au introdus unele facilitati pentru dezvoltarea sistemului de turism rural în zona montana. Delta Dunarii si litoralul Marii Negre.

O extindere a acestora se realizeaza prin Ordonanta Guvernului nr. 63/1997 privind stabilirea unor facilitati acordate pentru dezvoltarea turismului rural, prin precizarea unor responsabilitati si competente pentru organismele guvernamentale prefecturi, departamente, ministere) si neguvernamentale (asociatii turistice, sindicate, administratii publice locale, asociatii de tineret) implicate în activitatea

de turism rural.

În anul 1995, Ministerul Turismului si ANTREC au elaborat un "Studiu de evaluare a patrimoniului rural si a posibilitatilor de integrare în sistemul turistic european". Realizarea acestui studiu a fost impusa de necesitatea aderarii României la structurile europene, care implica corelarea politicii tarii noastre în domeniul amenajarii teritoriului cu prevederile aferente acestui domeniu, asa cum rezulta acestea din documentele institutiilor europene.

În cadrul acestui studiu au fost identificate 11 zone etnografice (Bran, Tismana, Maramures, Marginimea Sibiului, Muscel, Neamt, Radauti, Tulcea, Tara Motilor, Valea Bistrei, Vâlcea) cu piata turistica potentiala pentru turismul rural. Unele din aceste zone sunt zone agroturistice mai dezvoltate (Muntii Apuseni, Moldova, Brasov), iar datele statistice confirma valorificarea conditiilor de dezvoltare locala existente într-o activitate turistica mai intensa.

           "Cartea europeana a amenajarii teritoriului" (Strasburg, 1984) si Programul EUROTER al CEE (1992) subliniaza importanta turismului rural ca instrument si mijloc de dezvoltare rurala durabila.

Studiul propune în domeniul politicilor si strategiilor realizarea unei strategii de dezvoltare si promovare a turismului rural pe termen mediu si lung, care sa cuprinda, între altele, urmatoarele:

. revitalizarea gospodariilor taranesti si a întregii politici agrare, echilibrând cererea cu oferta, acordarea de credite din fonduri alocate de la bugetul statului si crearea unui Fond Mutual pentru Agroturism pentru acordarea de credite cu dobânzi subventionate si cu garantii gospodariilor taranesti atestate;

. stimularea activitatilor non-agricole complementare, în mod deosebit prin crearea de noi unitati economice îndeosebi agro-productive si de servicii si prin valorificarea potentialului turistic si agricol;

. ameliorarea infrastructurii generale de care depinde revitalizarea economiei rurale, inclusiv turismul (drumuri, retea apa, canalizare, telecomunicatii, energie);

. selectarea unor localitati specifice zonelor etnografice românesti pentru finantarea etapizata a unor proiecte de amenajare complexa pentru turismul rural si identificarea surselor de finantare;

. elaborarea de studii si proiecte de amenajare locala a spatiului rural ales ca proiect pentru practicarea sporturilor, agrementului si divertismentului cultural, programe turistice diverse, pentru a oferi turistilor în zonele rurale o gama cât mai variata de ocupatii si atractii.

Infrastructura si suprastructura pot fi considerate ca alternative în modul de abordare a componentelor destinatiilor turistice. Infrastructura reprezinta toate formele de constructie situate deasupra sau sub nivelul solului de care este nevoie în ariile locuite, având legaturi multiple cu restul lumii, ca baza pentru activitatile turistice în aceste spatii. O infrastructura adecvata este esentiala pentru ariile de destinatie si se concretizeaza, cu precadere, în formele de transport (rutier, feroviar, aerian), utilitati (electricitate, apa, comunicatii) si alte servicii (de sanatate si siguranta), acestea fiind folosite deopotriva de rezidenti si vizitatori. Exista numeroase exemple în care absenta unei infrastructuri adecvate împiedica dezvoltarea turismului, cum ar fi, la nivel mondial, lipsa apei în anumite zone, dupa cum infrastructura nu genereaza în mod automat venit, reprezentând o investitie publica. Sezonalitatea este o problema majora pentru dezvoltarea infrastructurii si majoritatea constructiilor sunt proiectate sa primeasca turisti peste vârful de afluenta.

Superstructura este un sector privat de activitate, un element generator de profit la destinatiile turistice. Ea include baza materiala de cazare, de agrement, divertisment, de alimentatie în turism etc. în multe tari, sectorul public stimuleaza financiar prin alocatii, credite, taxe de vacanta si altele, investitiile private în turism.

Subliniem faptul ca, regula este ca sectorul public sa asigure infrastructura pentru dezvoltarea superstructurii în sectorul privat, de cele mai multe ori combinarea finantarii din sectorul public cu cea din sectorul privat fiind benefica pentru dezvoltarea destinatiilor turistice.

Componentele destinatiilor turistice se pot orienta în directii eficiente daca strategiile si managementul sustin produse turistice în sensul dezvoltarii durabile, cu conditia ca nici una dintre componente sa nu devanseze o alta.

2.3. Dezvoltarea durabila a turismului rural

Conceptul de dezvoltare durabila a aparut la începutul anilor '80 si tot de atunci apar si primele dezbateri teoretice legate de durabilitate si dezvoltarea durabila a turismului. El si-a câstigat recunoasterea internationala datorita activitatii Comisiei Mondiale asupra Mediului înconjurator si Dezvoltarii si la Conferinta Natiunilor Unite asupra Mediului înconjurator si Dezvoltarii, din iunie 92 de la Rio de Janeiro.

Astfel, Raportul Bruntland al Comisiei Mondiale asupra Mediului Înconjurator si Dezvoltarii (1987) arata ca viitorul nostru comun privit prin prisma dezvoltarii durabile este "dezvoltarea care satisface nevoile prezente fara a compromite capacitatea generatiilor viitoare de a-si satisface propriile nevoi". Pornind de la aceasta definitie de baza, turismul si-a stabilit propriile principii de dezvoltare durabila, pe care le prezentam sistematizate de Consiliul Mondial al Calatoriilor si Turismului si anume:

. calatoriile si turismul trebuie sa ajute oamenii sa duca o viata sanatoasa si productiva în armonie cu natura;

. calatoriile si turismul trebuie sa contribuie la conservarea, protectia si refacerea ecosistemului pamântului;

. calatoriile si turismul trebuie sa se bazeze pe principiile durabilitatii în productie si consum;

. natiunile trebuie sa coopereze în promovarea unui sistem economic deschis, în care schimburile internationale si serviciile de calatorii si turistice sunt fundamentate pe o baza durabila;

. calatoriile si turismul, pacea, dezvoltarea si protectia mediului sunt interdependente;

. protectionismul în serviciile de schimb, calatorii si turism trebuie sa înceteze sau sa se diminueze;

. protectia mediului trebuie sa constituie o parte integranta din procesul de dezvoltare a turismului;

. procesul de dezvoltare a turismului trebuie corelat cu preocuparile oamenilor, cu deciziile de planificare adaptate la nivel local;

. natiunile vor preveni dezastrele naturale, care ar putea afecta turistii si ariile turistice;

. calatoriile si turismul trebuie sa îsi foloseasca propriile capacitati pentru a crea locuri de munca pentru femei si populatia autohtona, pâna la un anumit punct;

. dezvoltarea turismului trebuie recunoscuta si sprijinita de identitatea, cultura si interesele populatiei autohtone;

. legile internationale privind protectia mediului înconjurator trebuie sa fie respectate de industria calatoriilor si turismului.

Prin "Strategia de dezvoltare a turismului rural" elaborata de Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului în anul 1996 sunt enuntate criteriile minime pentru identificarea zonelor favorabile dezvoltarii turismului rural si anume:

. criteriul valorii turistice are în vedere atât valoarea cât si functia turistica a zonei. Valoarea resurselor turistice este determinata de volumul resurselor turistice, pozitia în raport cu drumurile nationale si europene, caile ferate, aeroporturile internationale, punctele de frontiera, infrastructura, calitatea ecologica (poluare, degradare naturala etc.), raspândirea si concentrarea acestora în teritoriu, iar functia turistica a zonelor este stabilita în raport cu tipul si valoarea resurselor turistice si se va evidentia prin forme de turism (turism de sejur sau itinerant, cultural, religios, stiintific, sporturi de iarna, pescuit sportiv etc.).

. criteriul ecologic are în vedere sursele, tipurile si nivelul de degradare si poluare, impacturile si conflictele ce pot apare între dezvoltarea economica, în special cea turistica si mentinerea calitatii mediului rural;

. criteriul accesibilitatii are în vedere pozitia geografica si nivelul de dotare cu cai de comunicatie ca elemente permisive în dezvoltarea turistica;

. criteriul economic si socio-demografic, care are în vedere dezvoltarea si structura economica a zonei (tipul de economie: agricola, pastorala, silvica, amploarea si perspectivele acesteia), ca si elementele demografice (structura, ponderea, urbanizarea) ca determinanti în stabilirea functiei zonei ca emitatoare sau receptoare de turisti;

. criteriul valorii etnografice are în vedere caracterul etnografic al zonei determinat de traditia istorico-sociala si afirmat în tipul asezarilor, ocupatii, locuinta, port, arta populara, manifestari culturale, spirituale si în modul de viata.

Experienta si practica interna si internationala-se arata în aceasta strategie, fac ca în România sa fie considerate zone turistice favorabile dezvoltarii turismului zona de munte, litoralul si delta, acestea fiind cu prioritate vizate în realizarea studiilor de amenajare turistica a zonelor rurale.

Nu în ultimul rând, "Strategia de dezvoltare a turismului pe termen mediu si lung" mentioneaza, ca un aspect important în perspectiva dezvoltarii regionale, faptul ca în unele zone selectate exista o serie de proiecte, dar sunt necesare noi capacitati, unul dintre obiectivele acestei strategii fiind dezvoltarea unei retele de sate în locuri ca zona Sibiului, Bran, Delta Dunarii, Maramures si regiunea Nordul Moldovei.

Strategia prevede corelarea politicii în domeniul turismului cu politicile la nivel national, integrarea în politica economica nationala, prin politicile fiscala si bugetara, promovarea expozitiilor, protectia consumatorului, privatizarea, politica de dezvoltare regionala si locala, dezvoltarea sectorului de întreprinderi mici si mijlocii, utilizarea si protejarea capitalului natural - mediul, politici de dezvoltare a infrastructurilor.

În concluzie, putem aprecia ca dezvoltarea turistica a zonelor rurale se afla în atentia institutiilor guvernamentale, lipsa unor rezultate vizibile demonstrând ineficienta punerii în practica a proiectelor.

2.4. Ineditul satului turistic romanesc

Privind turismul ca pe o forma de contrapunere interculturala vom constata ca personalul din tara gazda este preocupat, în procent ridicat, de transmiterea de informatii culturale despre propria patrie. Totusi ceea ce se preia de la un grup la altul sunt: articolele de vestimentatie, obiecte de arta populara deosebite si specifice tarii, muzica, cuvinte.

Constatam ca în general schimburile se realizeaza la nivel de simboluri. În rândul simbolurilor turismului românesc s-ar putea include: muzica si portul popular, mestesugurile, produsele gastronomice, dansurile, instrumentele populare, articole de artizanat si multe altele.

Prin combinarea acestor simboluri si valorificarea lor prin activitatea turistica, satul românesc va fi supus unor efecte economico-sociale favorabile si nefavorabile. Cele favorabile sunt urmarea activitatilor economice desfasurate, iar cele nefavorabile sunt cu prioritate cele ambientale care pot fi dezastruoase.

Vom aminti aici doar o parte dintre acestea :

a. efecte favorabile:

- dezvoltarea unor activitati din sfera micii productii si a serviciilor;

- aparitia unor noi locuri de munca;

- fixarea tinerilor în sate si concomitent întinerirea satelor;

- introducerea unor utilitati(alimentarea cu apa, canalizare, sisteme de epurare, telefonie etc.) s.a.;

b. efecte nefavorabile:

- degradarea peisajului;

- poluarea sub toate formele ei;

- modificari ale: obiceiurilor de consum, s.a.

Ca orice activitate economica, turismul reprezinta o combinatie a elementelor negative si pozitive care trebuie estimate si dirijate în sensul dorit. Cunoasterea si constientizarea posibilelor efecte nefavorabile va conduce la justa dimensionare a activitatii si fenomenului turistic astfel încât mutatiile, de orice natura, sa poata fi pozitive si favorabile. Fiind locul de întâlnire si redirijare al multor contrapuneri interculturale fundamentale, turismul îndeparteaza izolarea realizând conditiile necesare ca oamenii sa constientizeze existenta si a altor semeni  culturi diferite.

Constientizarea ineditului, a deosebirilor si a punctelor comune, pot slujii pentru realizarea de produse turistice cum ar fi: învatarea limbii române, initierea în muzica instrumentala si vocala, deprinderea de mestesuguri (olarit, sculptura în lemn, tesut, pictura pe sticla etc.), învatarea de dansuri populare românesti, introducere în gastronomia româneasca etc. Toate acestea ar personaliza oferta turistica rurala româneasca si reprezinta doar o parte a atractiilor care ramân a fi introduse în circuitul turistic si deci valorificate economic. Chiar daca în mare parte cei ce practica în momentul de fata turismul rural nu privesc aceasta activitate ca pe o afacere în sine ci doar ca pe o activitate complementara, prioritare ramânând, asa cum este si normal de altfel, activitatile agricole, din contactul cu turistii straini gazdele vor resimti nevoia învatarii limbilor turistilor.

Interesul primar îl reprezinta nevoia de comunicare, iar mai apoi trebuinta reclamei propriilor afaceri. Se vor realiza astfel inevitabile relatii personale între oameni foarte deosebiti si pe cai foarte variate. Aceste relatii personale vor contribui la cunoasterea realitatilor si întelegerea mentalitatilor între oaspeti si gazde, scotând în evidenta ineditul satului românesc.

Manifestarea ineditului consta în:

- executarea manuala a majoritatii activitatilor casnice si gospodaresti (lucrari agricole si agrozootehnice),

- modul de preparare a produselor gastronomice,

- activitatile manufacturiere din segmentul mestesugaresc,

- datinile si traditiile populare,

- instalatii tehnice populare,

- instalatii  arhaice  industriale  (mocanita,  batoza,  piua,  ateliere  si  cuptoare  de  olari, s.a.),

- varietatea peisajului,

- monumente ale naturii,

- servicii religioase monahale.

Toate acestea prin diferentierea lor de la o cultura la alta, de la o piata la alta, vor contribui la personalizarea produsului turistic rural românesc. Aceste ciocniri interculturale vor da culoarea ofertei românesti, vor realiza si demonstra nota accesibilitatii precum si dimensiunea exoterica a ruralului românesc.

CAPITOLUL III

ORGANIZAREA TURISMULUI RURAL sI A AGROTURISMULUI

3.1. Organizarea turismului rural in tara noastra

În România, confruntata în ultimii ani cu profundele mutatii impuse de procesul de tranzitie la economia de piata, turismul s-a dovedit sectorul  cel mai sensibil la stimulii economico-sociali, fenomen resimtit atât în  domeniul cererii cât si în cel al ofertei de produse turistice românesti. Turismul rural românesc s-a aflat si se afla în rezonanta cu întreaga miscare turistica româneasca, însa prin plusurile sale încearca sa-si domine lipsurile si sa convinga.

Pentru turist, calitatea produsului este deosebit de importanta. Ţinând  cont de aceasta este cunoscut ca introducerea în circuitul turistic a unor structuri / echipamente ce ofera - prin personalul sau - servicii de proasta calitate poate compromite, pe termen lung, un produs sau o destinatie. Din literatura  de  specialitate  si  din  practica  rezulta  ca  odata  compromis  un  produs  turistic,  refacerea acestuia necesita eforturi si cheltuieli deosebite pe durata a mai multi ani.

În concluzie, un turism rural de calitate presupune servicii si prestatii  de calitate. Se subîntelege ca echipamentele turismului rural trebuie sa  dispuna de o dotare sanitara moderna; de conditii de confort atât pentru gazduire (primire), cât si pentru alimentatia publica; de cai de acces si comunicatie civilizate. Consideram ca nu în ultimul rând, trebuie acordata o  deosebita importanta promovarii produsului turistic rural care necesita:  publicarea unor buletine informative; înfiintarea unui ziar (revista) de profil; editarea anuala a unui catalog la standardele europene; elaborarea unor programe de media; realizarea unui oficiu de informare si difuzare.

În alta ordine de idei, se impune:

-formarea - în cadrul asociatiilor profesionale - unui corp de experti capabili a acorda asistenta tehnica;

-organizarea unor cursuri de marketing, amenajare si compartimentare  a spatiilor de primire, pregatire si servire a mesei (catering si reguli de servire a mesei), clasificare, omologare, standarde de calitate;

-desfasurarea unor actiuni de instruire în igiena si ecologie;

-realizarea unui sistem informational competitiv (evidenta operativa, sistem de rezervari);

-initierea în comportamentul si relatiile cu turistii (comunicare).

Atragerea si selectionarea expertilor din rândul specialistilor în domeniul turismului, învatamântului superior si mediu (economic, agricol, etc.), administratiei si a altor domenii, revine organizatiilor  neguvernamentale (asociatii, federatii, etc.) interesate de dezvoltarea  turismului  rural, care vor trebui sa solicite:

- sprijin  intern:  Ministerul  Muncii  si  Protectiei  Sociale,  Ministerul  Educatiei  si  Cercetarii, Ministerul Tineretului s.a.

- sprijin extern: Comunitatea Europeana, organisme specializate: EUROTER152, EUROGITES, TER153, AFRAT154, COFRAT155, s.a.

Realizarea modernizarii structurilor traditionale sau construirea de  noi echipamente va impune acceptarea ideii identificarii unor investitori, români sau straini, care dispun de resursele necesare întretinerii si modernizarii echipamentelor si care pot, în acelasi timp, sa asigure o crestere a gradului de utilizare a capacitatilor turistice (cazare, alimentatie publica, agrement, etc.).

Legat direct cu previzionarea justa a circulatiei turistice si dimensionarea corecta a investitiilor (amenajarilor si echipamentelor), este necesar sa se realizeze pregatirea populatiei pentru consumul turistic,  redescoperindu-se nevoia de a petrece vacantele si concediile în mijlocul  naturii, în mediul rural, în atmosfera patriarhala a satului.

Constientizarea dreptului la repaos, a bucuriei reîntoarcerii la natura, a importantei petrecerii timpului liber  apelând  la  serviciile  turistice  trebuie  sa  fie  urmarea  unor  actiuni  concertate,  vizând educatia civica, turistica, ecologica si culturala a populatiei.

Procesul de constientizare va trebui sa schimbe idei si conceptii, sa învinga prejudecati, sa educe si sa formeze un curent de opinie capabil sa considere turismul rural ca un producator de valori,activitate complementara celor traditionale si agricole în primul rând pentru femeile si tinerii din mediul rural, instrument de educatie,civilizatie si modelare a constiintelor, modalitate de usurare a cooperarii si realizarii de schimburi de experienta cu alte structuri europene asemanatoare.

Trecerea timpului si practica vor contribui la verificarea teoriilor avansate prin experimente pe care ni le dorim încununate de succes. În obtinerea transformarilor dorite, un rol important îl vor juca obiectivele stabilite (precise si judicios esalonate în timp), ca si dirijarea resurselor financiare interne si de la diferite organisme internationale catre zonele si comunitatile rurale interesate, cu un valoros potential turistic si uman.

România este o tara minunata, ce poate oferi vizitatorilor o mare varietate de produse turistice, dar care are de învins în viitorul apropiat o serie de obstacole. În prezent, durerosul adevar este ca pentru vizitatorii straini România nu prezinta un interes major. Turistul strain plateste pentru majoritatea serviciilor turistice o suma comparabila cu preturile vestice, primind în schimb un produs de o calitate mai scazuta (comparativ cu standardele europene).

Logic se naste interogatia: de ce ar veni un vizitator strain în România, pentru acelasi pret cu care ar putea vizita Franta, Germania, sau Italia, primind în schimb un produs de o calitate superioara? Ne propunem o succinta argumentare. Studiind produsul turistic al mediului rural românesc, concertat cu factorii determinanti ai deciziei de cumparare în conditiile pietei turistice si coroborând cu punctele tari, respectiv slabe constatam ca minimalizând slabiciunile si maximalizând punctele forte se creeaza o nisa de piata profitabila. Aceasta include: muntii, râurile, plajele, luciile de apa si posibilitatile de pescuit, pesterile, pârtile de schi, monumentele istorice, vinotecile, manastirile, castele si spatiu rural românesc însusi; bine înteles ca acest spectru de posibilitati trebuie îngustat. Scopul este identificarea caracteristicilor care fac ca România sa fie diferita de celelalte destinatii.

Ce are tara noastra de oferit si nu intra în competitie directa cu alte destinatii turistice? Cât de puternice sunt aceste piete potentiale?

Daca vom încerca o diagnosticare sumara a motivatiei în alegerea destinatiei de vacanta vom constata ca un turist alege: Franta pentru plaja sau pentru a vizita Parisul; Austria pentru schi; Germania pentru drumetii; Grecia pentru istorie; Spania pentru insule. Ţara noastra ofera o mare varietate turistica, însa turistul nu poate sa o parcurga în întregime, ca în cazul Belgiei, Olandei, Luxemburgului sau micului stat Monaco, într-o vacanta. În mod logic descoperim existenta unei salbe piete de produse turistice, din rândul carora trebuie puse în valoare acele produse turistice unice care nu pot fi vazute, admirate si oferite de alte tari. Nisa de piata poate fi realizata din multitudinea de alternative, de una din urmatoarele variante:

- produsul în sine - satul românesc, festivaluri românesti traditionale, sarbatorile la români (Paste, Craciun), târguri si iarmaroace (Muntele Gaina cu târgul de fete, târgurile de ceramica, etc.), mâncarea româneasca (gastronomia populara, vinurile si rachiurile), manastirile pictate, mitul lui Dracula, cetatile taranesti, Delta Dunarii etc.

          - pretul - conceptul de pret pentru valoare (existenta unui just raport pret / calitate) trebuie bine înteles: este necesar sa oferim o valoare exceptionala;

          - accesul convenabil - localizarea este un avantaj în orice afacere, iar în turism este unul major.

Odata cu descoperirea nisei munca nu s-a încheiat urmeaza gasirea pietelor, a segmentelor de piata interesate si motivarea lor. Nu este suficient sa oferi un produs turistic, trebuie sa oferi motivul cumpararii si mai ales sa faci cunoscuta oferta ta pe pietele potentiale.

Cunoscând aceste aspecte si orchestrându-le cu informatiile din capitolele precedente în care am prezentat piata externa, vom constata de ce aceasta este cea mai vizata pentru desfacerea / comercializarea produsului turistic rural românesc. Piata la care facem referinta, în mod special, este piata  europeana, evaluata prin prisma concurentei si a obiceiurilor de consum generate. Interesul reciproc este dat tocmai de asemanarile si deosebirile existente între ruralul românesc si ruralul european în general.

3.2. Organizarea turismului rural in unele tari europene

Organizarea locala a agroturismului nu difera prea mult de la o tara la alta. În Germania, pentru promovarea ofertei "Vacanta taraneasca",  asociatiile  locale  sunt  unite  în asociatii regionale (supraregionale), care, la rândul lor fac parte dintr-o Uniune (Asociatie) de Land (14  Uniuni de Land) ce constituie o Uniune Federala, în care se afla si reprezentanti ai ministerelor, sindicatelor, asociatii diverse. Uniunile sunt sprijinite de Ministerul Agriculturii din fiecare land, sunt autonome, dispun de un    marketing   propriu, se preocupa de alcatuirea si comercializarea ofertelor turistice, pregatirea si perfectionarea în domeniu a membrilor organizatiei. În 1990, a luat fiinta "Grupul de Lucru pentru Vacanta în gospodaria taraneasca si turismul rural din Germania" (ANG) care are doua comisii tehnice: Comisia pentru Marketing si Comisia pentru Calitate din landul Renania de Nord - Westfalia, Poiana Brasov, iunie 1996).

În landul Bavaria, 4 regiuni grupeaza 30 de asociatii zonale, care se alatura Asociatiei (Uniunii) de Land si au aceleasi atributii ca mai sus, între care: elaboreaza strategiile de promovare a ofertei agroturistice, organizeaza si fac reclama fermelor agroturistice etc. ( mai, 1997, Mangalia).

În Tirol (Austria) exista o organizare supla si descentralizata la nivel local si regional.

În toate comunele exista "Sindicatul de Initiativa" (FVV) - organism cu personalitate publica din care fac parte fermierii, hotelierii si toti cei care beneficiaza de activitatea de turism direct sau indirect. Adunarea Generala alege un Consiliu de Administratie ce desemneaza un Comitet Director alcatuit din presedinte, vicepresedinte, secretar si casier. Atributiile sunt:

*   gestionarea Casei de Turism;

*   organizarea oficiului de turism;

*   organizarea oficiului de rezervari de camere;

*   editarea de prospecte, operatiuni promotionale;

*   elaborarea unui calendar de manifestari culturale, economice;

*   întretinerea aleilor de promenada etc.

Aceste sindicate se lanseaza si în investitii ca:

*   echiparea domeniilor schiabile;

*   instalatii sportive (piscine acoperite, patinoare, pârtii de schi si saniute, terenuri de tenis etc.);

*   lanseaza credite.

Au bugete mari, alcatuite din:

*   taxele de sejur;

*   contributia membrilor;

*   donatii.

Uneori, aceste asociatii formeaza, spontan, Ansambluri de Sindicate Comunale (Dachverband).

La scara regionala sunt Oficiul Turistic al Landului si Raportorul pe Probleme Turistice, cea mai înalta instanta a turismului, fiind de regula responsabil cu serviciile economice ale guvernului landului.

La nivel national nu exista un organism special pentru turism, politica generala a Guvernului se aplica si în turism.

În Franta, o data cu Legea din 1901, s-au format Asociatii turistice locale (comunale), regionale, departamentale, care colaboreaza cu autoritatea locala si cu agentiile si touroperatorii ce activeaza în domeniul turismului rural.

În Polonia, prin Programul TOURIN II initiat în 1996 de Administratia de Stat pentru Turism si Sport si finantat de UE (Phare), s-a urmarit realizarea unei Strategii de Dezvoltare a Turismului Rural ("Rural Tourism Development'), care cuprinde, printre altele, dezvoltarea turismului rural ca o alternativa la turismul "standard", identificarea arealelor rurale (asezarilor) pentru dezvoltarea turismului rural, sustinerea initiativei rurale si a cooperarii dintre sectoarele public si privat în dezvoltarea turismului rural, protejarea mediului si a culturii locale în spatiul rural, promovarea strategiilor de marketing, crearea de centre de informare turistica, pregatirea fortei de munca locala si editarea de manuale practice, dezvoltarea formelor active de turism rural (echitatie, sporturi nautice si alte sporturi, ecoturism si drumetie, excursii), crearea de centre model pentru turism rural, odihna si recreare etc.

Alte proiecte din Programul TOURIN II vizeaza sistemul de dezvoltare si asistenta pe arterele rutiere si crearea sistemului national de rezervare a spatiilor de cazare (Foundation for Tourism Development-TOURIN, Warsaw, 1998).

Turismul rural s-a dezvoltat, în Ungaria, dupa anii '80, prin valorificarea peisajului, a traditiilor folclorice, gastronomice si ospitalitatea satelor unguresti. S-au organizat asociatii si agentii pentru promovarea turismului rural, cu concursul autoritatilor locale iar guvernul acorda facilitati fiscale si economice în acest scop. În aprilie 1994 s-a constituit Federatia Ungara de Turism Rural cu peste 2300 de membri si circa 8500 de paturi. Federatia are printre atributii si: clasificarea pensiunilor, formarea personalului din turismul rural, promovarea ofertei, editarea de cataloage si realizarea sistemului informational, studierea pietei, diversificarea ofertei de servicii si supravegherea calitatii acestora etc.

Un sprijin sustinut pentru dezvoltarea turismului rural îl reprezinta si unele asociatii si organizatii locale de profil, precum Organizatia Sateasca de vânzare (directa) a spatiilor de cazare, Organizatia de informare turistica si Asociatia lucrativa pentru dezvoltarea turismului rural. (The Hungarian Federation of Rural Tourism, Budapesta, 1996).

3.3. Structuri de organizare a turismului rural si a agroturismului

Asociatia Nationala de Turism Rural, Ecologic si Cultural, la nivel central si filialele acesteia pe plan local, au atributii, cu precadere, de promovare a turismului rural, dar cuprinderea si rezolvarea optima a problemelor ce le implica activitatea turistica se poate realiza numai printr-o organizare la nivel local, regional si national. Aceasta organizare trebuie sa includa atât activitatea de turism rural cât si cea de agroturism, ambele desfasurându-se pe teritoriul "satului turistic" sau în aria limitrofa a acestuia.

În strategia de organizare si promovare a turismului rural si agroturismului în teritoriu este necesara constituirea unui parteneriat între prestatorii de servicii turistice (gospodarii/fermierii din comunitatea rurala), autoritatile locale, alti agenti economici furnizori de servicii conexe turismului, agentii de turism etc. Numai prin aceasta conlucrare se pot rezolva problemele majore ale dezvoltarii si promovarii agroturismului si, în general, a turismului rural, în special, în contextul dezvoltarii economico-sociale a comunitatii rurale, cu efecte benefice asupra turismului local. Fara o dezvoltare a infrastructurii generale si a dotarilor tehnico-edilitare si turistice, a initierii unor masuri de protectie a mediului înconjurator natural si construit, nu se poate vorbi de un turism competitiv la nivelul localitatii rurale.

Pentru sprijinirea populatiei locale în dezvoltarea turismului rural si implicit în organizarea si functionarea "satului turistic" se poate constitui Asociatia Sateasca de Turism Rural - ASTR pe baza de adeziune, din rândul gospodarilor care ofera servicii agroturistice, dar si a altor persoane fizice sau juridice care practica turismul sau servicii conexe acestuia, la care participa si autoritatea locala. Asociatia este nonguvernamentala, apolitica si nonprofit. Aceasta asociatie are ca scop coordonarea activitatilor economice cu profil turistic: rezervari de locuri, promovare, publicitate si alte prestari de servicii, dezvoltare, animatie etc.




Problema "satelor turistice" si a agroturismului a fost abordata si de Operatiunea Satele Românesti - Operation Villages Roumaines (OVR) sub patronajul PHARE, care a elaborat un "Program de dezvoltare a satelor agroturistice", iar nucleul acestui program este "Asociatia locala pentru dezvoltarea turismului". Aceasta din urma va trebui sa dezvolte un turism cu "sprijinul si sub controlul populatiei locale". [Acest program PHARE -OVR s-a desfasurat pâna la finele anului 1997, a vizat dezvoltarea turismului în patru zone-pilot cu "sate agroturistice" si a zonei lor adiacente, respectiv pe Valea Ariesului - Muntii Apuseni (Arieseni, Garda), Valea Moldovitei - Bucovina (Vatra Moldovitei, Vama), Valea Izei -Maramures (Botiza, Vadu Izei, leud) si culoarul Bran - Rucar (Bran, Moeciu)].

Necesitatea ca, în strategia de dezvoltare a agroturismului, pionul central sa fie "Asociatia Sateasca de Turism Rural" (ASTR), cu implicarea autoritatii comunale, deriva din urmatoarele considerente:

*   agroturismul este o forma de turism unde omul reprezinta elementul esential si central; de altfel, omul, teritoriul, (deci, satul) si "produsul turistic"-oferta, reprezinta elementele de baza ale agroturismului;

*   asociatia locala si fermierii pot asigura atractivitatea acestei forme de turism prin calitatea primirii, cunoasterea mediului local natural, uman si istoric, precum si autenticitatea produselor (ofertelor gastronomice si turistice în general);

*   participarea autoritatii [ocale este strict necesara în parte-neriatul cu asociatia de turism a colectivitatii rurale în asigurarea dezvoltarii rurale, în general si a turismului, în special;

*   asocierea fermierilor înlesneste alcatuirea ofertelor, urmarirea pietei, promovarea si comercializarea acestora, ceea ce nu ar putea realiza o singura persoana;

*   posibilitatea dezvoltarii în comun a unor oferte de agrement costisitoare, ca pârtii de schi, piscine, piste pentru cicloturism, echipamente si dotari pentru turism ecvestru, terenuri sportive etc., care necesita investitii mari si studii tehnico-economice aprofundate;

*     realizarea unor studii mai complexe de inventariere a resurselor si de creare a unor oferte specifice acestora, studii de piata si respectiv de marketing, studii de impact agroturism - mediu etc., care presupun eforturi materiale si financiare destul de ridicate;

*       realizarea de programe de formare si perfectionare a membrilor asociatiei;

*  stimularea identitatii spirituale si economice a comunitatii, asumarea responsabilitatilor si favorizarea creativitatii si cooperarii pentru asigurarea dezvoltarii agroturismului cu specific local;

*  conservarea si promovarea traditiilor cultural-istorice, a patrimoniului etnofolcloric al spatiului rural;

*    conservarea si protejarea mediului înconjurator si a monumentelor naturii, istorice si de arta.

Asociatia de turism este condusa de Adunarea generala, care alege urmatoarele structuri de conducere:

*        Consiliul de Administratie - cu un presedinte ales de adunare -, ca organ coordonator si reprezentant al asociatiei; aceasta îsi desemneaza un Comitet Executiv alcatuit din: presedinte, vicepresedinte, contabil sef, secretar general si consilier juridic;

*        Comisia economica si de dezvoltare;

*        Comisia de calitate si de clasificare a pensiunilor turistice rurale si a altor structuri turistice de primire, alimentatie etc.;

*        Comisia de marketing si animatie;

*        Comisia de educatie si ecologie;

*        Comisia de cenzori.

Asociatia împreuna cu Comunitatea si Autoritatea locala sau cu alte asociatii, fundatii, societati comerciale, persoane fizice si juridice poate face investitii în infrastructura, dotari tehnico-edilitare, de animatie si alte obiective în folosul turismului si al satului turistic.

Veniturile asociatiei

Asociatia are un buget propriu alcatuit din: taxa de sejur platita de turistii cazati în satul turistic, cotizatiile platite de membrii asociatiei si alte persoane fizice si juridice interesate, sponsorizari, reclame etc.

Obiectivele-cadru ale asociatiei

Printre obiectivele ASTR se pot sugera urmatoarele:

-alege anual (sau la intervalul de timp stabilit) comitetul asociatiei, pe presedintele acesteia, pe membrii comisiilor si pe responsabilul fiecareia;

-aproba primirea de noi membri dintre fermieri, la propunerea Comisiei de clasificare a pensiunilor turistice si agroturistice;

-aproba tipul fundamental de sat turistic, serviciile turistice care urmeaza sa constituie "specialitatea satului" si formele prioritare de turism, la propunerea Comisiei de marketing si animatie;

-aproba bugetul asociatiei, volumul, caile de formare a bugetului, cheltuielile de la buget, alte încasari si cheltuieli la propunerea Comisiei economice si de dezvoltare;

-aproba. functiile si sarcinile pentru activitati remunerate (permanent sau sezonier) din fondul asociatiei, cuantumul remuneratiei si persoanele propuse pentru a îndeplini functiile respective, la recomandarea Consiliului de Administratie;

-aproba Statutul si Regulamentul de organizare si functionare al asociatiei, la propunerea Consiliului de Administratie, elaborat pe baza Statutului cadru si Regulamentului, ce urmeaza a fi puse la punct de catre FNATR, pe masura cristalizarii si verificarii în cadrul experimentului a acestei forme organizatorice;

-elaboreaza politica de dezvoltare a turismului rural si de amenajare a spatiului, de realizare a investitiilor necesare si de creare de oferte turistice noi;

-elaboreaza actiunile promotionale locale si editeaza prospecte, pliante, harti si calendare ale manifestarilor satesti traditionale si în colaborare cu ANTREC si alte asociatii/agentii turistice si de promovare interesate; contracteaza împrumuturi bancare pentru investitii turistice la nivel de "sat turistic" si sprijina contractarea unor împrumuturi cu aceleasi destinatii de catre membrii asociatiei; înfiinteaza un Birou de Informare Turistica si Rezervare pentru Turism cu dotarile necesare în vederea asigurarii serviciilor de primire, informare, documentare si rezervare; acesta va fi conectat la centrele de rezervare ale ANTREC, Internet sau ale altor agentii de turism; recruteaza la nivel local personalul pentru acest birou;

-participa activ, alaturi de administratiile implicate si comunitatea locala la realizarea unor obiective de interes comun si conexe turismului;

-conlucreaza îndeaproape cu organismele de turism, alte asociatii de profil, cu ANTREC si filiala sa zonala, FRDM si asociatiile sale, pentru dezvoltarea turistica locala;

-asigura securitatea si protectia igienico-sanitara a turistilor; pentru realizarea protectiei igienico-sanitare ar fi necesara realizarea de microcomplexe agroalimentare de prelucrare a produselor lactate, de carne si fructe, care prin magazine proprii sa aprovizioneze fermierii si turistii;

-colaboreaza cu alte institutii specializate pentru formarea si perfectionarea personalului implicat în turism sau a persoanelor interesate de a face o afacere în domeniul agroturismului, fie a lucratorilor de la Biroul de Informare Turistica si Rezervare pentru Turism sau cei ce se vor ocupa de serviciile conexe turismului;

-reprezinta interesele asociatiei în raporturile cu autoritatile locale, institutiile, alte organizatii turistice;

-elaboreaza politica de conservare si protejare a mediului înconjurator natural si construit, a întregului patrimoniu rural.

Structuri de organizare la nivel local

Asociatiile rurale - ASTR - se pot grupa la nivel judetean în Asociatia Judeteana de Turism Rural - AJTR, care poate avea mai mult rol de îndrumare în câteva domenii, în conditiile descentralizarii activitatii de turism si anume:

-îndrumarea în domeniul promovarii, publicitatii si initierea acesteia la nivel judetean;

-îndrumarea în domeniul financiar, economic, juridic etc.;

-initierea judeteana a formarii si perfectionarii profesionale ale personalului;

-initierea unor schimburi de experienta la nivel interjudetean sau intraregIonal;

-informarea asupra expozitiilor si târgurilor de profil;

-informarea despre noile acte normative, oferta altor asociatii, noutatile pe plan intern si european cu privire la turismul rural etc.;

-reprezentarea în raporturile cu asociatiile de profil, organisme si institutii judetene care au tangenta cu turismul etc.

Aceste AJTR-uri cuprind, prin optiune, ATSR-urile din judet si alte asociatii si institutii interesate.

Conducerea AJTR este asigurata de o Adunare generala constituita din reprezentantii tuturor ATSR-urilor. Adunarea alege un Comitet Consultativ, condus de un presedinte si care reprezinta interesele AJTR în raport cu tertii. Restul structurilor organizatorice ramân identice ASTR.

Desigur, Asociatiile locale se pot grupa si regional în scopuri publicitare, informative si chiar investitionale sau în realizarea altor probleme turistice comune în ansamblul unei regiuni date.

La nivel national se poate crea Federatia Nationala a Asociatiilor de Turism Rural - FNATR, cu scopul de a coordona si îndruma întreaga activitate de turism rural din România.

Este alcatuita din reprezentantii ASTR, AJTR, ministere, asociatii, fundatii si alte institutii la nivelul tarii si condusa de un Comitet Consultativ si un presedinte alesi de Adunarea Reprezentantilor. Comisiile tehnice ramân aceleasi ca structura.

Între principalele atributii enumeram:

*        reprezentarea în raport cu partenerii si alte asociatii din domeniu, din tara si mai ales cu asociatiile internationale, Ia care se poate afilia si cu care poate colabora pe linie de publicitate, schimb de experienta, schimb de turisti, colaborare tehnica si stiintifica etc.;

*        sustine interesele asociatiilor de turism în fata ministerelor, autoritatilor centrale sau organizatiilor a caror activitate are tangenta cu turismul rural si realizeaza un lobby eficient pentru agroturism;

*        organizeaza târguri si expozitii de profil, participa sau invita asociatiile sau fermierii cu standuri proprii, fara a se percepe taxe;

*        editeaza materiale de promovare, cataloage, prospecte în colaborare cu asociatiile turistice locale sau judetene, ofera consultanta în acest scop si promoveaza prin intermediul mass-media oferta locala si nationala;

*    promoveaza ofertele locale în diferite orase mari sau la târguri si expozitii nationale si internationale, în general pe piata turistica;

*        organizeaza cursuri de pregatire si perfectionare pe diferite teme împreuna cu diferite asociatii locale si judetene; organizeaza   schimburi   de   experienta   pentru   asociatii   si fermieri în tara si peste hotare;

*        ofera consultanta tehnica asociatiilor de turism prin comisiile proprii sau prin grupuri de lucru pe diferite probleme; promoveaza standardele de calitate în gospodariile taranesti prin modul de definire a ofertelor rurale, a sigurantei si realismului acestora;

*        conlucreaza activ cu ANTREC si FRDM pentru codificarea ofertei agroturistice prin "marca" sau "logo" pentru a fi inteligibila si recunoscuta de turisti; militeaza pentru adoptarea sistemului unitar de pictograme din Europa pentru eficientizarea codificarii ofertei;

*        elaboreaza cu ministerele, institutiile si organismele specializate sau interesate, un ghid-cadru privind organizarea si derularea programelor de turism, modalitatile de amenajare a pensiunilor turistice rurale, inclusiv a caselor vechi, în vederea cazarii, dotarile minime pentru pregatirea si servirea micului dejun si a mesei în general, realizarea dotarilor tehnico-edilitare, amenajarea agrementului si divertismentului, amenajarea Biroului de Informare Turistica si de Rezervare pentru Turism, realizarea si editarea materialelor publicitare, semnalizarea si inscriptionarea(prin pictograme) pensiunilor agroturistice, a pensiunilor turistice, întocmirea documentatiilor pentru omologarea spatiilor, actele normative în vigoare pentru omologare etc.;

*        promoveaza proiecte de acte normative în sprijinul agrotu-rismului si turismului rural.

3.4. Politici si modele de valorificare turistica a mediului rural

În tara noastra avantajele si binefacerile acestei activitati au fost testate în mai multe rânduri, dar un interes real pentru astfel de preocupari a aparut abia dupa 1990. Ca o urmare fireasca au aparut o serie de organisme neguvernamentale specializate (FRDM, ARA, ANTREC, OVR, s.a.), iar concomitent o serie de exponente ale administratiei centrale (Ministerul Turismului, Ministerul Agriculturii, Ministerul Tineretului si Sportului, Ministerul Educatiei si Cercetarii, s.a), institute de cercetari (Institutul de Cercetare pentru Turism, Institutul de Geografie, Institutul de Economie Agrara, Centrul de Informare si Documentare Economica Bucuresti s.a.) au fost si sunt receptive la preocuparile  dezvoltarii  rurale  si  implicit  evolutiei  turismului  rural. Aceeasi efervescenta a cuprins institutii de învatamânt liceal, post-liceal, universitar din reteaua de stat si particulara, fundatii si asociatii preocupate de comunitatea rurala si de viitorul sau. În mod unanim specialistii, practicantii, sustinatorii si beneficiarii acestei forme de turism, considera turismul rural drept turismul viitorului.

Aceasta întrucât el:

- este competitiv - fiind mai ieftin decât cel clasic,

- favorizeaza contactele sat-oras,

- înlesneste schimbul de valori si de produse.

Produsul turistic rural este contemplativ, ofera posibilitatea petrecerii vacantei în locuri cât mai linistite si nepoluate, oferind acum în secolul urmator celui al "vitezei" o cu totul alta dimensiune timpului si "vacantelor petrecute la tara". Din punct de vedere socio-economic, turismul rural:

       ofera  noi  motivatii  locuitorilor  lumii  satului  si  inedite  posibilitati  de  valorificare  a produselor satului;

       antreneaza populatia, mai putin ocupata, în sfera serviciilor;

       contribue la fixarea populatiei tinere în zonele rurale.

Primele implicatii guvernamentale în cadrul acestui domeniu au fost în anul 1973 când prin Ordinul Ministrului Turismului nr.744 erau declarate "sate  turistice" 12 localitati rurale, ulterior numarul acestora crescând la 14. Ordinul sus mentionat aproba cadrul de organizare, functionare si îndrumare a activitatii. Urmeaza apoi interzicerea cazarii turistilor straini în locuinte particulare (1974) si acordarea unei dispense speciale satelor: Leresti, Sibiel, Crisan si Murighiol. Desi în aceste conditii nu s-a putut aplica si experimenta cadrul organizatoric si functional - din practica rezultând multe inconveniente în ceea ce privea amenajarea si omologarea gospodariilor, exploatarea turistica propriu-zisa, aprovizionarea, coordonarea, tariful, totusi acest moment poate fi considerat startul preocuparilor administratiei centrale pentru dezvoltarea activitatilor turistice în mediul rural românesc. Dupa   1990, pentru turismul rural a fost elaborata Ordonanta Guvernamentala nr. 62/24.08.1994 si mai apoi Legea 145/31.12.1994 care acordau o serie de facilitati pentru dezvoltarea sistemului  de  turism rural  în zona  montana,  Delta Dunarii si litoralul Marii Negre. Necomentând caracterul restrictiv al ariei geografice în care dupa parerea legiuitorului se putea practica turismul rural, actul normativ conferea scutire de la plata impozitului pe venit - pe o perioada de 10 ani - proprietarilor pensiunilor si fermelor agroturistice.

O extindere a facilitatilor acordate pentru dezvoltarea turismului  rural s-a realizat prin Ordonanta numarul 63/1997, care introducea notiunile de ferma agroturistica si pensiune turistica, încercând dimensionarea lor si lasând a se întrevedea Ordinul Ministrului Turismului nr. 20/04.04.1995 ce cuprinde normele si criteriile minime pentru clasificarea pe stele a pensiunilor turistice si a fermelor agroturistice, revizuite si transformate  în  1999 în concordanta cu realitatile mediului rural, prin individualizarea nivelurilor de clasificare sub forma florilor - respectiv margaretelor.

Din acest moment urmau stabilirea de responsabilitati si competente pentru organismele guvernamentale (prefecturi, departamente, ministere) si neguvernamentale (asociatii turistice, sindicate, administratiile publice locale, asociatii de tineret) implicate în activitatea de turism rural. Consideram ca prin politica adoptata în domeniul turismului rural la nivel guvernamental, s-a confirmat pozitia acestei activitati în relansarea economica - alaturi de agricultura si servicii - a comunitatii rurale si a economiei românesti însasi. Privind în perspectiva apreciem ca este necesar ca interventia statului sa fie orientata cu precadere spre identificarea prioritatilor majore si printr-o participare directa, controlata a organismului guvernamental la decizie.

Dezvoltarea turismului rural într-o serie de tari vest-europene releva ca importanta stimularea localnicilor sau a unor mici agenti economici în orientarea resurselor de capital - proprii si atrase - în vederea realizarii de:

       capacitati turistice mici si mijlocii, în zonele si localitatile cu potential neutilizat sau insuficient utilizat;

       amenajarii si modernizarii echipamentelor din zonele de litoral, montane sau balneoclimaterice;

       reechiparii sau modernizarii dotarilor existente ale unitatilor comerciale sau de alimentatie publica, a celor de agrement turistic sau a altor obiective care produc venituri din circulatia turistica.

Trebuie remarcat, ca pâna la momentul prezent, resursele de capital proprii au fost suportul majoritatii echipamentelor, instalatiilor si dotarilor existente în turismul rural românesc actual.

Alaturi de echipamentele turistice, un rol determinant în dezvoltarea turismului în spatiul rural îl joaca infrastructura generala (caile de acces, canalizarea, alimentarea cu apa, energie electrica, telecomunicatiile, etc.). În acest sens este necesar a se acorda subventii de la bugetul statului cu prioritate zonelor care au probat ca prezinta interes si atractie turistica.

Este necesar ca administratiile publice locale sa se constituie în promotori ai gestionarii profitabile a patrimoniului turistic, initiind programe locale în sprijinul turismului rural, pastrând personalitatea constructiilor si a localitatilor în procesul de sistematizare si amenajare a teritoriului. Mai mult în localitatile cu un valoros potential turistic este necesara specializarea unui angajat sau consilier comunal pe probleme ale turismului rural, ale protectiei mediului si conservarii ambiantului. Pe de alta parte se impune constituirea - din bugetul local - a unui fond special destinat promovarii formelor de turism,  contribuind astfel  la  valorificarea eficienta  a  potentialului  turistic al zonelor rurale.

Existenta unui cadru legislativ care sa asigure libera concurenta între agentii economici implicati si protectia sociala a beneficiarilor serviciilor turistice va conditiona reusita concretizarii unei imagini noi a turismului românesc în general si a turismului rural românesc în particular, atât pe piata interna, cât si pe piata externa.

Consideram necesare modificari, completari sau promulgari ale unor reglementari legislative în urmatoarele domenii:

a) conservarea si promovarea pe scara larga a patrimoniului cultural-istoric national; realizarea legislatiei privind restaurarea monumentelor; facilitati financiare, fiscale si de credit pentru investitiile din acest domeniu;

b) protejarea mediului înconjurator, scutirea de taxe vamale a importurilor de echipamente destinate depoluarii si promulgarea Legii privind Protectia Mediului si a Legii Urbanismului si Amenajarii Teritoriului;

c) organizarea turismului, crearea cadrului institutional care sa mentina relansarea acestui domeniu de activitate, precum si realizarea modalitatilor organizatorice pentru cooperarea pe orizontala a agentilor economici din domenii de activitate care se completeaza în prestarea unui serviciu turistic sau contribuie la realizarea acestora;

d) organizarea si alinierea sistemelor informationale la cerintele EUROTER, EUROGÎTES si Organizatiei Mondiale a Turismului, cu respectarea prevederilor legislatiei nationale.

Acestea sunt doar câteva dintre problemele care prin rezolvarea si statuarea lor pot conduce la dezvoltarea mai accentuata a turismului, în general si a celui rural, în  subsidiar. Pentru accelerarea acestor activitati, un rol deosebit revine asociatiilor profesionale, asociatiilor locale, consortiilor, grupurilor de initiativa, liderilor de opinie întregii societati civile.

Este bine stiut ca succesul oricarei întreprinderi, cu oameni pentru oameni, sta în calitatea oamenilor. Apreciem în acest sens ca pentru pregatirea si lansarea produsului turistic rural românesc este  necesar  a  fi  instruit  atât  producatorul/prestatorul  cât  si  beneficiarul/turistul.  Sugeram  în  acest domeniu  cooperarea  într-un  sistem  coerent  de  competente  si  responsabilitati  a  tuturor  institutiilor guvernamentale si neguvernamentale implicate în gestionarea resurselor umane ale societatii.

Într-un astfel de cadru se impun politici si mecanisme de operationalizare de modul urmator:

a) realizarea unei cooperari în vederea relansarii educatiei si instruirii turistice, în sensul realizarii unei opinii publice nationale favorabile turismului rural;

b) formarea de clase si categorii socio-profesionale specializate în activitati turistice, realizându-se reteaua institutionala care sa raspunda acestor cerinte la toate nivelele de instruire: prescolar, primar, gimnazial, profesional, liceal, postliceal, universitar si postuniversitar;

b) cooperarea cu structurile guvernamentale a asociatiilor profesionale de profil în vederea elaborarii unor programe comune privind reorientarea profesionala a personalului care se disponibilizeaza în alte ramuri ale economiei nationale;

c) realizarea reconversiei profesionale în zonele cu potential turistic, prin mijloace financiare ale administratiei publice locale;

d) cooperarea cu organisme internationale pentru acordarea de asistenta tehnica de specialitate în domeniul formarii profesionale si pregatirii manageriale.

Studiile si cercetarile realizate pâna în momentul de fata au realizat doar clasificari si constatari asupra stadiului turismului rural în tara noastra. Analizând stadiul actual al turismului românesc, în general al economiei nationale si al evolutiei societatii românesti, credem de cuviinta ca cercetarea trebuie sa  fie sustinuta de factorul economic pentru a trece la o faza mai concreta ce va sprijini pe dezvoltarea economica a zonelor si comunitatilor rurale românesti. Este absolut necesar a se realiza analize si studii pentru valorificarea potentialului turistic natural si antropic la nivel zonal si pe localitati. Sustinerea cercetarii trebuie realizata prin constituirea unui fond de cercetare - proiectare la nivelul administratiei nationale de turism cu participarea agentilor economici printr-o taxa procentuala asupra veniturilor totale realizate în activitati turistice si prin gestionarea bugetului special pentru cercetare-proiectare de catre administratia nationala de turism.

Cercetarea este chemata a realiza:

a) studii de fezabilitate si prognoze pe termen mediu si lung;

b) studii de prognoza si evaluare asupra tendintelor ce se manifesta pe plan international (directionarea fluxurilor, interesul marilor emitatori de fluxuri etc.);

c) studii de fundamentare a politicii de dezvoltare regionala a turismului (stabilirea de prioritati în dezvoltarea si modernizarea bazei tehnico - materiale, a infrastructurii generale etc.);

d) fundamentarea unor propuneri în vederea alocarii unor surse din bugetul special pentru finantarea de lucrari care sa puna în valoare patrimoniul cultural istoric al tarii noastre;

e) gasirea modalitatilor de finantarea a unor proiecte/programe destinate realizarii si popularizarii unei imagini reale, corecte si precise a patrimoniului national (valorile turistice, culturale si istorice, calendar al principalelor evenimente cultural-istorice-religioase-turistice românesti etc.).

Rezultatele cercetarilor întreprinse vor fi facute cunoscute tuturor  celor interesati, care la rândul lor pot propune teme sau subiecte de cercetare colectivelor abilitate.

Drumul catre un rezultat cât mai bun porneste din zonele si de la produsele turistice cu cel mai mare potential de îmbunatatire, de acolo unde se doreste aceasta si este posibil a fi realizata. Transformarea turistilor în oaspeti si a receptorilor (gazdelor) în amfitrioni nu este un proces simplu,dar nici de nerealizat. Pentru asigurarea succesului acestor actiuni este indicat a se folosi "teoria oglinzii"(a analiza toate activitatile ca si când am privi în oglinda, punându-ne în locul celuilalt). În ceea ce priveste modernizarile si ridicarea confortului, aceste operatiuni este bine sa fie realizate în cele mai bune conditii posibile.

Exista doua elemente care nu trebuie sa fie alterate sub nici o forma: mediul si personalitatea regiunii introduse în circuitul turistic. Activitatile de turism, prin fluxurile pe care le genereaza, sunt o noua forma de "colonizare", turismul îmbogatind atât pe vizitatori (mai ales spiritual si îmbunatatind capacitatea de munca), cât si pe gazde (mai ales material si experimental).

3.5. Dezvoltarea turismului si a agroturismului

Organizarea activitatilor de turism rural si agroturism se pot realiza prin persoane fizice, asociatii familiale si societati comerciale detinatoare de pensiuni turistice rurale, amplasate în spatiul rural, inclusiv în satele si comunele care apartin de orase si municipii, în acest sens acordandu-se si o serie de facilitati pentru dezvoltarea agroturismului si turismului rural.

Activitatea de turism din spatiul rural este strâns legata de satul românesc, care, ca entitate naturala, socio-economica si etnofolclorica reprezinta componenta de baza a acestuia.

Imaginea rurala si spiritualitatea populara româneasca ce dainuie peste veacuri, nu pot fi valorificate în turismul rural si agroturism decât în contextul asezarii rurale, ca "sat turistic" integrat unei zone "etnofolclorice". Astfel, "satul turistic" se înscrie în oferta turistica a României, ca un "produs turistic" de marca, iar agroturismul si turismul rural sunt activitati, cai si mijloace de promovare turistica a imaginii acesteia în lume.

De aceea, în organizarea si dezvoltarea activitatii de turism în mediul rural, studierea asezarilor rurale este hotarâtoare.

Cercetarile interdisciplinare întreprinse în acest scop se pot realiza în doua etape: prima se axeaza pe identificarea asezarilor rurale cu posibilitati de integrare în circuitul turistic, iar a doua se refera la organizarea si dezvoltarea propriu-zisa a activitatii de turism rural si agroturism.

Studiile si analizele realizate trebuie sa evidentieze potentialul natural, economic, socio-demografic, cultural-istoric si turistic al asezarii rurale respective, ca si nivelul de dezvoltare a infrastructurii generale, a dotarilor tehnico-edilitare si de prestari de servicii publice. Aceste studii pun în lumina si experienta locuitorilor în practicarea turismului rural, structurile si programele turistice existente, precum si aderenta populatiei locale la o asemenea activitate economica.

Cercetarile întreprinse conduc la stabilirea tipologiei localitatii ca "sat turistic"' si a functiei turistice a acesteia în raport cu categoria de resurse turistice, natura activitatilor economice si dezvoltarea generala socio-economica.

Prin studii si proiecte, în corelatie cu dezvoltarea socio-economica a asezarii rurale, stabilita de autoritatile locale si prin Planul de Urbanism General (PUG), se fundamenteaza si propuneri de amenajare si dezvoltare edilitara cu scopul devenirii localitatii destinatie turistica, propunându-se solutii tehnice, viabile, privind: modernizarea si dezvoltarea cailor de comunicatie de acces si a retelei stradale, parcari si statii de calatori; alimentarea cu energie electrica si termica; alimentarea cu apa si reteaua de canalizare; telecomunicatii; dotari tehnico-edilitare; amenajari peisagistice si spatii verzi si estetica urbanistica; dotari comerciale, sanitare, culturale si prestari de servicii publice etc.

Organizarea si dezvoltarea turismului în mediul rural este o activitate complexa, care cuprinde mai multe domenii legate de organizarea structurala, identificarea si clasificarea pensiunilor turistice rurale, informarea si orientarea turistilor, agrementul si animatia.

Sintetic, organizarea agroturismului (si turismului rural) presupune o serie de activitati concertate din partea Asociatiei Turistice si a autoritatilor locale, cu sprijinul agentilor economici interesati, între cele mai importante, amintim:

a.       crearea structurilor organizatorice: la nivel local (Asociatia Sateasca de Turism Rural -ASTR , judetean sau regional (Asociatia Judeteana/Regionala de Turism Rural AJTR/ARTR), national (Federatia Nationala a Asociatiilor de Turism Rural -FNATR).

b.       identificarea gospodariilor taranesti locuite sau independente (dar sub supravegherea fermierului), în procesul de identificare se analizeaza starea tehnica, dotarile existente, destinatia pentru turism, conditiile de încadrare în criteriile de clasificare si amenajarile si dotarile necesare pentru a fi introduse în circuitul turistic.

c.       omologarea gospodariilor sau a altor cladiri independente ca pensiuni turistice rurale în conformitate cu criteriile de clasificare stabilite de Ministerul Turismului (OMT nr. 510/2002).

d.       organizarea sistemului de informare a turistilor privind activitatea turistica din localitatea rurala si care presupune urmatoarele actiuni:

*        înfiintarea unui Birou de Informare Turistica si de Rezervare pentru Turism (sau Birou de Informare Turistica si Rezervari - Dispecerat), dotat cu: calculatoare, cataloage cu pensiunile turistice rurale (proprietar, telefon, adresa, categorie de confort, oferta turistica, reprezentate prin pictograme), pliantul localitatii cu atractiile turistice si dotarile pentru agrement, pliante ale pensiunilor turistice rurale, harta stradala cu amplasarea pensiunilor, harta turistica a localitatii si împrejurimilor pe o izocrona de cea. 10-15 km (cu indicarea atractiilor turistice, dotarilor de agrement, cu localizare, distanta), panou electronic cu pensiunile turistice rurale si ocuparea lor, precum si posibilitatea de accesare prin telefon a fermierului;

*        instalarea de panouri cu harta localitatii si dispersia stradala a pensiunilor turistice rurale si de sageti-indi-catoare pentru orientarea turistilor spre acestea; aplicarea de placute-indicatoare pe cladirea pensiunii cu pictogramele ce evidentiaza: simbolul de pensiune , categoria de confort, oferta turistica; în Austria si Germania se indica si calitatea de produs ecologic, precum si categoria de monument istoric sau de arhitectura;

*        instalarea Ia intrarea în localitate de panouri cu simbolul de agroturism/turism rural ce reprezinta cazarea în pensiuni turistice rurale;

*        semnalizarea atractiilor turistice naturale prin table, panouri si sageti, a monumentelor istorice si de arta, muzee, institutii culturale, a dotarilor sportive si de agrement, de divertisment cultural etc.

e.  agrementul si animatia reprezinta, alaturi de odihna si recreere sau alte motivatii, o componenta esentiala a vacantelor în spatiul rural. Conditiile naturale ca si specificul atractiilor turistice se impun, de altfel, în modalitatea de petrecere a timpului liber ca si asupra mijloacelor si formelor de agrement. Astfel, mediul rural ofera o mare varietate de posibilitati de destindere, care satisfac motivatii si cerinte ale celor mai diverse categorii de turisti. Se impun printre acestea: excursiile, plimbarile si ascensiunile montane, cura de aer, de soare si balneara, cultura, cunoastere, contem-

plarea peisajului, practicarea sporturilor de iarna (schi-alpin, schi-fond, schi de plimbare, sanius), a sporturilor în aer liber (tenis, volei, fotbal etc.), a sporturilor extreme (canoening, rafting, catarare libera, deltaplanorism, planorism, parapanta, alpinism, speoturism etc.), echitatie, pescuit, vânatoare, cicloturism, mountain-bike, studiul naturii, foto-safari, participarea la festivaluri, sarbatori traditionale, pelerinaje etc.; un loc important îl ocupa activitatile de creatie artistica si artizanala, de divertisment cultural si sportiv (discoteci, spectacole, jocuri de club, popicarie, biliard), de agrement nautic (piscina, plaja, înot) etc.

În tarile cu un agroturism dezvoltat chiar ocupatiile traditionale ale fermierilor pot atrage turisti, urmarindu-se implicarea acestora în desfasurarea lor sau initierea fie în activitati de artizanat sau alte mestesuguri, fie în folclor muzical si coregrafic. Multe ferme din Bavaria si Renania dispun de animale mici (iepuri, catei, pisici), pasari, cai si ponei, care constituie atractii pentru copii.

Se remarca faptul ca unele ferme dispun de dotari de agrement mai simple (terenuri de sport, locuri de joaca pentru copii, amenajari pentru echitatie si plimbari cu caii, trasee pentru plimbari cu caruta). Dotarile de agrement mai complexe (pârtii de schi, piste de cicloturism, piscine acoperite sau în aer liber, teren de golf, sali de spectacole etc.) necesita investitii mari si de regula sunt realizate în parteneriat între fermieri, între asociatia turistica locala si cele învecinate, fie cu alti agenti economici.

CAPITOLUL IV

PROIECT DE LANSARE PE PIATA EUROPEANA A  SATULUI TURISTIC HOBIŢA

4.1. Hobita - sat turistic european

Între resursele turistice si turism, în calitatea sa de activitate spatiala, exista un raport de interdependenta. Acest raport este cu atât mai intens cu cât calitatea resurselor turistice este mai ridicata, iar valorificarea lor este mai substantiala.

          Fara prezenta resurselor turistice nu am putea sa vorbim despre turism, deoarece nu ar fi materia prima ce este utilizata în acest domeniu.

          Aceste resurse se regasesc în principal în factorii naturali si cei antropici, care sustin si contribuie la dezvoltarea activitatii turistice în anumite puncte si zone.

          Pe lânga aceste resurse au aparut în timp elemente de baza tehnico-materiala specifica, ce au contribuit la crearea fluxurilor turistice si care, pe masura dezvoltarii lor, au ajuns în postura de statiuni turistice (balneare sau climaterice).

Baza dezvoltarii turismului rural o constituie satul românesc.

          Pentru ca acesta sa intre în circuitul turistic trebuie sa îndeplineasca câteva conditii cum ar fi:

-        cadrul natural atragator, cu diferite monumente ale naturii, cu o poluare redusa;

-        existenta unor obiective de ordin antropic (puncte muzeistice, statui, monumente istorice, ruine sau cetati, castele, case vechi, monumente de arhitectura populara, etc.);

-        traditii culturale, folclorice si ale obiceiurilor traditionale;

-        infrastructura minima pentru accesul turistilor, pentru asigurarea unor servicii de cazare, masa, agrement, etc.;

-        dotari si amenajari edilitar-gospodaresti.

O varianta a dezvoltarii satului românesc contemporan o reprezinta satul turistic. Pentru a se încadra în categoria satelor turistice, o localitate rurala trebuie sa îndeplineasca, pe lânga cele enumerate deja, un set mai mare de conditii, din rândul carora putem mentiona:

-        existenta unei strategii locale referitoare la valorificarea resurselor turistice existente;

-        contributia turismului la bugetul local prin veniturile ce pot fi obtinute din exploatarea turistica a teritoriului;

-        sa prezinte potential de dezvoltare în interdependenta cu strategia nationala privind turismul;

-        mentinerea specificului local în turism.

Pornind de la adevarul prin care turismul este una din activitatile ce activeaza numai în câmpul valorilor, a elementelor cu mare grad de originalitate, întelegem ca accentul trebuie sa cada pe valorificarea acelor resurse ce au forta cea mai mare de atractie turistica. Se ajunge astfel la o anumita tipologie a satelor turistice (sate istorice, piscicole, pomicole, etc.) care în final îsi pune amprenta pe tipologia formelor de turism ce pot fi practicate în arealul lor.

          Aceasta abordare a satului turistic are avantajul eliminarii unor etichete, prin implicarea tuturor factorilor locali în dezvoltarea localitatilor în general, a celor cu caracter turistic în special.

          În tara noastra, având în vedere importanta care se acorda autonomiei locale si în general politicilor locale de dezvoltare  notiunea de "sat turistic" trebuie sa se afle în atentia administratiilor publice locale din mediul rural, ca o modalitate de folosire imediata a resurselor naturale, având ca tinta sporirea veniturilor cetatenilor si a unei dezvoltari economice a comunitatilor. Pentru aceasta este nevoie ca fiecare localitate rurala, în frunte cu primarul si consilierii locali, sa puna în discutie, daca zona lor poate deveni sau nu "sat turistic", mai mult, sa aiba initiativa sa invite la dialog specialistii sau alte personalitati interesate în activitatea satului turistic, din tara sau din strainatate si sa aiba în vedere: organizarea turismului, cazarea, standardele, asigurarea produselor, piata turismului rural, calitatea produselor, calitatea serviciilor, agrementul, etc.

          Rolul administratiei publice locale, alaturi de reprezentantii forurilor interesate în promovarea turismului rural, trebuie sa fie si acela de a avea capacitatea sa faca propuneri la legislatia actuala, în directia eliminarii lipsurilor, greutatilor, neajunsurilor, care constituie piedici în organizarea în cele mai bune conditii a activitatilor turistice în mediul rural si a prestatiilor acestor servicii, în special.

          Concluzia este ca se cere o strânsa legatura între gazde (fermieri) si administratia publica, comunala pentru a se asigura succesul acestei variante de turism. La nivel local, primaria poate sa înceapa sa colecteze adresele acelor ferme-case taranesti, bine întretinute, ale caror proprietari se declara dispusi sa primeasca turisti.

          Clientii nu cauta conditii de viata primitive, ci conditii simple, dar civilizate. Gazdele trebuie sa dispuna de suficient timp pentru a se ocupa de oaspeti. Liniste, aer curat, cazare civilizata, preturi modeste - în aceasta consta cheia succesului - spun organizatorii turismului rural din Germania.

          Din analizele activitatilor desfasurate în acest sector, în tarile cu experienta în turismul rural s-a remarcat faptul ca, prin turismul rural se exercita o influenta puternica asupra comertului si a micii industrii. O parte dintre tarani pot vinde mai mult lapte de vaca, mai scump decât la laptarii si cantitati mai mari de produse agro-alimentare, pe când cealalta parte dintre tarani care au fost dispusi sa închirieze camere pentru turisti, pot face investitii pentru modernizarea gospodariilor lor. Alt exemplu este si dezvoltarea industriei artizanale, mestesugaresti, specifica zonelor: lemn, textile, metale, piele, ceramica, etc.

          Atractivitatea turismului rural,  presupune si investitii pentru agrementare,  de exemplu: construirea de piscine în zonele cu clima foarte calda (vara), instalatii de minigolf, terenuri de tenis, sali de lectura si altele.

 Institutiile statului român trebuie sa constientizeze importanta turismului în general si a celui rural, în mod special. Turismul rural  ar putea fi sustinut prioritar printr-o functionare profesionala a sistemului bancar, prin acordarea de împrumuturi speciale acelor gospodarii care ofera turistilor locuinte corespunzatoare (apa rece - calda), care ar determina cresterea veniturilor taranilor (ex. în Germania, 22% din venitul taranilor provine din turism), ceea ce ar duce apoi la cresterea considerabila a bugetului local, de pe urma impozitului profesional

          Iata o motivatie reala a celor care organizeaza si sustin turismul rural: "un oaspete pentru un sejur aduce mai mult profit decât orice alta activitate din cursul unui an întreg".

Este important ca administratiile publice locale, la nivelul comunelor sa preia initiativa evaluarii potentialului turistic rural si apoi, în urma analizelor cu specialistii, sa promoveze viitorii antreprenori ai zonelor turistice.

4.2. Amenajarea turistica a satului Hobita

Pe baza experientei internationale si a practicilor întâlnite în ultimii ani, în Ro­mâ­nia sunt considerate ca favorabile dezvoltarii turismului zonele montane, Li­to­ralul si Delta Du­­narii, iar prin actiunile desfasurate de asociatiile ce au ca obiect de ac­ti­vi­ta­te turismul 16316n1310q ru­ral si agroturismul, numarul zonelor si localitatilor rurale atrase în cir­cu­itul turistic a cres­­cut.

În acest context, propunerea de realizare a satului turistic Hobita, denumit în cadrul acestui proiect "Hobita turistica" întruneste toate conditiile expuse mai sus. Argumentele "forte" sunt urmatoarele:

-        potentialul turistic exceptional;

-        localitatea este cunoscuta în întreaga lume datorita sculptorului Constantin Brâncusi, parintele sculpturii moderne, cel mai mare artist al lumii al secolului 20;

-        disponibilitatea foarte mare a autoritatilor locale si judetene de promovare a turismului în aceasta zona;

-        ospitalitatea proverbiala a locuitorilor satului Hobita ( de care a vorbit lumii Brâncusi, ori de câte ori avea prilejul);

-        infiintarea unui touroperator specializat pe conceperea, realizarea, promovarea si valorificarea produselor turistice unicat din "Hobita lui Brâncusi": SC "Hobita turistica" SA.;

-        studiile de marketing care au stat la baza conceptualizarii proiectului.

Concluzia: promovarea turismului cultural prin "descoperirea" modului de viata, a locurilor natale, a oamenilor din zonele respective,si, în mod deosebit a operelor create (mobilul si geneza creatiei, "picanteriile" legate de etapele realizarii operelor, caracterul stiintific si artistic al operelor etc.) reprezinta un megatrend în turism. Iar Constantin Brâncusi este unul din cei mai cunoscuti artisti pe care omenirea i-a dat de-a lungul timpului

4.3. Oferta turistica pentru satul Hobita

Produsul turistic rural românesc este un produs "tânar" si realizat, în mare parte, prin mimare sau mai corect prin urmarea exemplului altor prestatori. Dat fiind nevoia de a se realiza prestatii de calitate, repetabile  si  perfectibile  este  necesar  a  se  organiza si conduce aceasta activitate, în spiritul realizarii unei profesionalizari a prestatorilor, precum si a produselor în sine.

Managementul de proiect poate fi calificat ca fiind un proces de planificare si administrare a sarcinilor si resurselor, în vederea atingerii unor obiective si de comunicare a progresului ori rezultatelor înregistrate. În aceasta lumina un proiect este neaparat o activitate cu scop si finalitate; cu alte cuvinte, are un început si un sfârsit, este planificat si controlat, iar la sfârsit conduce la concluzii clare. În alta ordine de idei, proiectul fiind supus unui proces de validare si verificare a fezabilitatii, va crea schimbare în domeniul respectiv. Particularizând, putem spune ca satul românesc, pentru a putea deveni produs turistic trebuie sa îndeplineasca urmatoarele exigente:

-        sa-si clarifice obiectivele, sa-si puna în valoare atuurile si sa remedieze deficientele pentru a deveni o reala atractie;

-        sa-si dirijeze eforturile pentru atingerea obiectivelor, evitând utilizarea ineficienta a resurselor de orice natura;

-        sa comunice intern (toate persoanele interesate si implicate în devenirea satului) si extern (cu mediul, dar mai ales cu oaspetii - turistii sositi);

-        sa planifice, monitorizeze si controleze prin intermediul comitetelor de initiativa, filiale ale ONG-urilor - resursele  umane, materiale si banesti necesare pentru ducerea la bun sfârsit a proiectului;

-        sa coordoneze activitatea în cadrul echipelor multidisciplinare ce cuprind oameni diferiti, profesii felurite, organizatii diferite dar cu un scop bine precizat si unic;

-        sa mentina în atentie permanent o imagine de ansamblu a devenirii pentru a reduce zonele de risc si a lucra eficient la detalii;

-        sa aprecieze ce trebuie sau nu facut, înainte de executie si sa implementeze un standard de calitate adecvat;

-        sa micsoreze costurile prin maximizarea eficientei lucrului si a alocarii resurselor.

Preocupari legate de imaginea produsului turistic rural

Pentru a crea o imagine de marca si a standardiza calitatea serviciilor, consideram - în cadrul scenariului propus - ca s-ar putea proceda în felul urmator:

a. În momentul realizarii rezervarii pentru servicii turistice, gazda va primi la domiciliu sau lenjeria curata necesara (cu aceeasi ocazie ridicându-se pentru spalare, eventual reconditionare, lenjeria utilizata de precedentii clienti). În ceea ce priveste serviciile de alimentatie, in cazul în care nu avem de a face cu o ferma sau o pensiune agroturistica, se va prelua si comanda pentru preparatele necesare a fi servite la micul dejun (pâine, lapte, unt, miere, gem, oua, preparate din carne, etc.) sau cele necesare prepararii dejunului ori cinei (pentru atunci când se adauga demipensiunea sau pensiunea completa la pachetul de prestatii oferite).

b. În fiecare dimineata, în baza comenzilor si a situatiei dispeceratului, un mijloc de transport va distribui comenzile fiecarei ferme, pensiuni, gospodarii care are oaspeti.

c. Centralizat, vor fi propuse programe facultative de: drumetii, excursii tematice, picnicuri, degustari de produse agro-alimentare si alcoolice traditionale ori locale, vizionare de spectacole, expozitii, întreceri sportive, etc.

d. Formatiile artistice se vor produce de regula seara, în cadrul unor programe în restaurantele sau  unitatile  ce  pot,  prin  calitatea  serviciilor  si  capacitatea  lor,  sa  atraga  si  sa  concentreze turistii, ele vor fi alcatuite / produse de localnici ce vor purta obligatoriu costume populare traditionale românesti specifice zonei;

e. În cazul în care în zona avem artizani, se va conveni asupra unei zile când pot fi realizate vizite  la  ateliere. Atunci când mestesugul prezinta interes se pot crea produse turistice de sine statatoare, tabere pentru deprinderea mestesugurilor populare, învatarea dansurilor populare, a cântatului la diverse instrumente muzicale populare, etc.;

f. În  decontarea cheltuielilor ocazionate de un astfel de produs turistic, fabricat de pseudo- holdingul satesc, agentiile de turism fac încasarea tuturor prestatiilor de la turisti, la sediile lor sau printr-un reprezentant prezent la fiecare manifestatie, realizeaza contracte cu toti prestatorii (brutarie, fabrica de produse lactate, spalatorie, croitorie, ansamblu folcloric si ceilalti) si efectueaza reglarea conturilor (încasari - regularizari - plati);

g. Fiecare comunitate, colectivitate rurala, va trebui sa se straduiasca sa puna  în valoare valentele ce pot personaliza produsul turistic rural din zona respectiva astfel încât în fiecare localitate sa existe o asa-zisa Oferta Speciala Unica (OSU). Multitudinea OSU - urilor va contribui la diversificarea produselor turistice rurale românesti oferite si la realizarea unei oferte generale într-o larga paleta de culori la nivel zonal, provincial si mai ales  national. Prin aceste câteva propuneri se poate considera ca este încheiata astfel prima faza de evolutie a produsului turistic rural clasic/standard si urmeaza o a doua etapa cea a turismului itinerant.

Realizarea unui astfel de scenariu personalizat care sa valorifice specificul zonei va conduce la identificarea cu usurinta, a zonei noastre, din rândul ofertelor celorlalti prestatori din turismul rural national sau international.

Ceea ce proiectul realizeaza în cadrul comunitatii rurale este o noua portiune de piata care va permite extinderea procesului vânzarii (valorificarii) - cumpararii (achizitionarii) produselor turistice. Remarcam cu aceasta ocazie ca în cadrul oricarui ciclu de trecere de la producator la consumator a unui produs, importanta majora revine acestei materializari.

Prezentarea sub diverse forme si din diverse unghiuri a produsului turistic românesc scoate în evidenta existenta atât a unei concurente interne (între produsele turistice rurale din diverse zone ale tarii noastre), cât si a uneia externe (fata de produsele rurale europene). Daca am amintit la un  moment dat  de  nevoia existentei unei  OSU (Oferte  Speciale Unice),  este

cazul  sa  insistam  în  acest  moment  si  sa  aratam  necesitatea  unei  OUV  (Oferte  Unice  de  Vânzare). OUV desemneaza particularitatile si avantajele pe care le prezinta produsul nostru fata de cel al concurentei. Pentru a putea atrage si mai ales pentru a putea vinde cu succes, serviciile noastre turistice trebuie sa fie cunoscute de catre potentialii clienti.

Practicantii  spontani  ai  turismului  rural  vor  putea  utiliza  functie  de  sansa  si  disponibilitate oricare dintre mijloacele de transport nominalizate. Credem ca pentru turismul itinerant un rol important îl va juca existenta unei organizatii sau a unui cadru organizatoric specializat, care sa faciliteze realizarea rezervarilor, confirmarea acestora si asigurarea prestarii serviciilor în conformitate cu comanda receptata.

Programele turistice vor avea nume expresive, vor prezenta punctele de atractie si aspecte inedite sau specifice din zonele parcurse, ce se vor constitui în trasaturi majore ale unei personalitati, zone, activitati sau curiozitati. Consideram la fel de atractive circuitele sau traseele ce vor cuprinde:

- parcuri si rezervatii naturale,

- drumetii în zone montane,

- escalade,

- trasee speologice,

- calatorii cu caiacul, canoe, barca si de ce nu cu plute.

Toate sunt produse turistice care se bucura de o cerere din ce în ce mai mare în lumea ecoturistica. În acest scop produsele turistice create vor încerca sa aiba fie un caracter specializat pentru un anumit segment de turisti, fie vor avea un caracter general care va trezi interesul pentru produsele specializate, care în concordanta cu potentialul turistic natural si antropic românesc poate îmbraca forme variate de turism într-o gama foarte larga de concretizari.

Model de pseudo-holding turistic pentru o comunitate rurala.

Practica turistica a consemnat ca turistul nu se deplaseaza într-o zona sau alta pentru servicii de  baza, ci pentru desfasurarea unei activitati placute, regeneratorii - în plan psihologic, pentru satisfacerea unor hobby-uri sau a unor trebuinte culturale. Luând în calcul aceste aspecte, apare evident ca serviciile importante pentru turist sunt acelea corelate cu imaginea "visului de vacanta" pentru care a efectuat deplasarea. Urmarea fireasca ar fi ca în cadrul organizarii activitatii turismului rural, activitatile:

-         recreative (dans, excursii, vizionari, spectacole etc.),

-         sportive (calarie, sporturi nautice, pescuit, vânatoare cu glont sau foto, schi, sanius etc.),c

-         culturale (muzee, pinacoteci, concerte, spectacole de teatru popular, excursii la mesteri si mestesugari populari etc.);

sa nu fie considerate si calificate drept servicii complementare, de fapt, dat fiind faptul ca în viziunea turistilor care au strabatut sute sau mii de kilometri pâna la destinatia vacantei lor, acestea pot fi mult mai importante decât cazarea si alimentatia publica.

Un alt aspect important îl reprezinta, în cadrul turismului de grup, standardizarea serviciilor de baza. Pentru a realiza o imagine unitara a produsului turistic rural din cadrul fermelor, pensiunilor si  gospodariilor, ce ofera camere de închiriat în regim BB (bed & breakfast - cazare si mic dejun) aflate în aceeasi zona.

Cu toata fuga de lumea civilizata, cu toata dorinta de izolare si de reîntoarcere la natura, omul modern doreste în "vacantele sale verzi" din mijlocul spatiului rural o serie de activitati la care viseaza, gândeste  sau pe care chiar le practica în marile aglomerari urbane atunci când are ragazul.

Modelul de organizare a unui "holding turistic" rural

La sediul asociatiei de turism rural locale vor fi organizate: un centru de informare, o agentie de turism touroperatoare, un dispecerat de cazare. Toate având sarcini operative si putându-si desfasura activitatea în aceeasi cladire sau încapere, functie si de dimensiunea fluxurilor turistice deservite.

În comunitatea rurala vor fi create în scopul satisfacerii nevoilor locuitorilor si pentru activitatea de turism: brutarie si atelier de patiserie; fabrica de prelucrare a laptelui (lapte, brânza, unt, smântâna); laborator de carmangerie; atelier de croitorie si spalatorie - curatatorie lenjerie; magazin desfacere produse artizanale si suveniruri (poate coabita împreuna cu centrul de informare turistica); atelier foto (comercializare filme foto si casete video, developare filme, studio costume populare pentru imortalizarea vizitei), s.a.

Se va amenaja, împreuna cu cadrele didactice, elevii si studentii din localitate, alte persoane talentate sau care doresc implicarea, un centru cultural (camin cultural) unde se vor regasi:

       sala de spectacole,

       muzeul local,

       sediul ansamblurilor folclorice (teatru si traditii populare),

       sediul diverselor formatii muzicale (taraf, fanfara, cor - de la caz la caz).

Activitatile pot fi organizate în concordanta cu nevoile si sunt gândite de asa natura încât sa nu duca la intersectia fluxurilor activitatilor cotidiene. Informatiile sosesc de la dispecerat, centrul de informare sau dispeceratul asociatiei de turism si sunt directionate catre cele cinci coloane verticale:

       ale prestatorilor serviciilor de baza,

       ale  furnizorilor  de  produse  alimentare  pseudo  sau  real  standardizate  în  concordanta  cu traditia sau marcile înregistrate,

       prestatorii de servicii pentru amfitrioni,

       prestatorii de servicii comerciale generale sau suveniruri,

       prestatorii de servicii cu caracter cultural si de ocupare a timpului liber.

Aici se iau deciziile operative si se porneste la constructia produsului turistic propriu-zis. Datele problemei sunt, în general, aceleasi dar exista variatii de la o regiune la alta, de la o forma de organizare la alta si nu în ultimul rând de la un sezon turistic la altul. Cu siguranta practica, experienta  acumulata  prin  formele  de  învatamânt  (cele  cu  sau  fara  frecventa,  dar  mai  ales  cel desfasurat  la  distanta  si  permanent)  si  schimburile  de  experienta  -  însotite,  atât  cât  este  posibil,  cu stagii de formare - vor rezolva fericit abaterile de la regula.

4.4. Analiza activitatii de turism rural in zona

Localizare. Pe drumul ce leaga municipiul Tg. Jiu de orasul Baia de Arama, la un kilometru de centrul localitatii Pestisani, se întinde satul care a dat nemuririi pe cel mai mare artist modern, pe titanul de la Hobita. Din punct de ve­de­re al ca­dru­lui natural, zona se prezinta ca o depresiune  cu ori­en­ta­re SV ce este delimitata de valea râului Bistrita si culmile Dealului Sporesti. În zona se remarca un contrast între plaiurile pre­lungi, nuceturi si vaile adâncite de forme carstice: chei (Valea Bistritei, Valea Bistricioarei), do­li­ne, pesteri (pestera Cioarei), etc. Localitatea Hobita, parte componenta a comunei Pestisani se afla în partea de NV a judetului Gorj,  la o distanta de 24 km de Tg.Jiu si  la 10 km de Tismana. Comuna Pestisani atestata pentru prima data în 1467, este specifica satului montan românesc si este formata din 7 sate: Pestisani, Gureni, Frâncesti, Bradiceni, Seuca, Borosteni si Hobita, având centrul comunal în satul omonim.

Aceasta regiune are o clima temperata de depresiune montana cu veri ra­­co­roa­se si ierni mai blânde, fara vânturi si precipitatii excesive. Temperatura medie anuala este de 9°C. În lu­­na iulie, care este cea mai calduroasa din an, temperatura ajunge la 30-33°C, iar în luna ianuarie tem­peratura variaza între -5 si -10°C. Zona Pestisani es­te bogata în pre­­­cipitatii, numarul me­diu al zilelor ploioase fiind de 105 zile/an. În sezonul rece, nu­­­marul mediu de zile cu nin­soare este de 60 zile­/­a­n, iar grosimea stratului de za­pa­­da este de 40-50 cm (propice pra­cticarii spor­tu­ri­lor de iarna, în special schiul fond). Vânturile pre­do­mi­na­n­­te în zona au o viteza de 3-5 m/s. Din analiza acestor factori climatici reiese ca este favorizata din punct de vedere  termic , ada­po­st de vân­turi puternice, strat de zapada bogat si îndelungat, ceea ce arata ca ace­a­sta zona are va­lente turistice deosebite.

Reteaua morfo-hidrografica din regiune este desfasurata conform ori­en­ta­rii re­lie­fului catre depresiunea Târgu Jiului. Exista ape de adân­ci­me si de suprafata. Apele de adâncime reprezentate de izvoarele aflate la con­tactul dintre munti si culoarul Gureni-Borosteni, cu o po­tabilitate bu­na. În ca­drul apelor de suprafata, pârâul Bistrita este colectorul Râusorului, Bâltii si Bistricioarei.

Din punct de vedere al florei si faunei perimetrul se afla în cadrul padurilor de frasin ce se amesteca la limita inferioara cu gorunul si la cea superioara cu co­ni­fe­rele. Pa­du­rile compacte de molid sau amestec de fag si brad apar în Muntii Vîlcanului, în special la altitudini de 1400 - 1700 m, iar la altitudini înal­te exista jne­peni, ienupari, flora subalpina si alpina. În perimetrul subcarpatic, influenta submediteraneana de pe culoarul Cerna-Tismana creeaza conditii existentei nucului, alunului si castanului comestibil (în satele Gureni, Borosteni si Frîncesti). Fauna este reprezentata în special în fondul silvic al Muntilor Vîlcanului cu de ex­em­­plare ca: lupul, capra neagra, ursul, mistretul, veverita, râsul, vulpea, etc. Avi­fa­u­na este re­prezentata de: cio­ca­ni­toa­rea, cin­teza, pi­ti­goiul etc.; în apele de munte traiesc pastravi, scobari, clean.

Toate aceste elemente pot reprezenta mo­tivatii pentru practicarea diferitelor for­­me de turism: speologic, sti­in­ti­fic, vânatoare, pescuit sportiv etc.

Din punct de vedere al cadrului socio-economic, Hobita se defineste ca fi­in­d­ un sat agrar, cunoscuta fiind traditia locuitorilor în cresterea animalelor. Aceste lo­calitati fac parte din categoria satelor cu gospodariile cu­no­­scute sub forma ar­haica de "casa cu curte" întâlnite si în alte zone de munte ale Ro­­­­mâniei, precum si în Eu­ropa, unde poarta denumirea de "gospodarie cu ocol în­ta­rit".

Ocupatiile de baza ale locuitorilor din acest perimetru sunt cresterea ani­ma­le­lor, lucrul la padure, atât în munti cât si prin pendularea între munte si câmpie. Pre­do­­minanta a fost cresterea vitelor în propria gospodarie. Agricultura se practica pe scara mai redusa datorita terenului slab productiv; cultivarea porumbului, grâului, dar mai ales vita de vie si pomii fructiferi. Un loc important în eco­no­mia acestui sat îl ocupa mestesugurile si industriile ta­ranesti le­ga­te mai ales de prelucrarea lemnului, lânii. Ţesutul este practicat în fiecare gos­po­da­rie, iarna, la raz­boi, realizându-se cunoscutele covoare si macaturi în alternanta cro­ma­ti­ca alb-negru. Alt aspect al vietii satelor din acest spatiu îl constituie târgurile de tara, unde comertul cu vite si cereale predomina.

Potentialul turistic-cultural la nivelul localitatii Hobita este atractiv si variat, fiind re­pre­zentata de fondul etno-folcloric originar, manifestari folclorice si sarbatori tra­di­ti­o­nale, biserica satului cu macheta creata de Brâncusi, sculpturile din zavoiul Bistritei si, în mod deosebit, casa memoriala a lui Constantin Brâncusi cu toate obiecte ce au apartinut sculptorului

Spatiile de cazare localitatii Hobita. Initial s-au facut cazari la 4-5 case situate în satele Pestisani si Hobita, ul­te­ri­or ex­tin­zându-se posibilitatile de cazare si în satele si comunele limitrofe. Baza ma­te­ria­la care asigura prestarea serviciilor de cazare este con­sti­tuita din 21 gospodarii expertizate de Oficiul de Autorizare si Control Turistic, ele fiind eva­lua­te dupa mai multe ca­rac­te­ristici:

-        capacitatea de cazare, numar de camere, locuri;

-        capacitatea de asigurare a conditiilor igienico-sanitare;

-        spatiile destinate prepararii si servirii meselor;

-        posibilitatea de asigurare a hranei si buna depozitare;

-        dotarile facultative în camerele de cazare (televizor, radio, telefon, frigider)

-        dotari facultative în gospodarii (parcari, spatii de recreare, terenuri de sport)

Aceste gospodarii identificate au fost omologate pri­mi­nd certificate de clasificare a fermelor agro­turistice. La aceste gos­podarii se mai adauga un numar de ferme si pensiuni care au fost verificate de catre re­pre­zen­tantii Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului si cu ajutorul spe­cia­lis­ti­lor din cadrul ANTREC - Gorj care fac par­te din Comisia Tehnica de Omologare, aces­tor gospodarii întocmindu-li-se dosare, fiind ve­ri­fi­ca­te  conform criteriilor de omo­lo­ga­re elaborate de catre ministerul  de resort.



Dezvoltarea turismului rural si ecologic, în ultimii ani, a determinat aparitia unui numar însemnat de pensiuni taranesti, nu­­mar în continua cres­te­re, cu numar de locuri de cazare va­­riind între 2 si 10. Toate aceste pen­siuni sunt omologate, ele figurând în catalogul ANTREC. Începând cu 1997, ANTREC a editat anual un catalog anual ce include oferta turistica ru­rala la nivelul în­tregii tari. Brosura cuprinde oferta turistica din cele 5 zone ale tarii (Mol­dova si Bu­co­vi­na, Dobrogea, Muntenia si Oltenia, Maramures, Crisana si Banat, Tran­silvania). Fie­care echi­pament turistic este prezentat cu ajutorul unor pictograme ce in­clude:

-        numar persoane ce pot fi cazate

-        suprafata în mp

-        numar camere cu 1,2,3 paturi

-        numar de bai

-        numar de dusuri

-        telefon

-        încalzire

-        mic dejun

-        toaleta

-        televizor

-        masina de spalat

-        acceptare animale

-        curte

-        limba straina vorbita de gazda (F; G; E; R;I;S)

-        distanta la cel mai apropiat oras din zona

O centralizare a tuturor datelor privind gospodariile clasificate din satul turistic Hobita, evi­den­tiaza urmatoarele: suprafata minima de cazare a unei gospodarii este de 22 m2 cu po­sibilitatea de a caza 4 persoane, iar suprafata maxima de 80 m2 putând caza 10 per­soa­ne. Gospodariile au în general camere cu 2 paturi si cu baie. Pentru sezonul rece, gospodariile sunt prevazute cu încalzire. Aproape toate echipamentele au în dotare masini de spalat, ofera mic dejun si au curte. Proprietarii nu sunt foarte buni vorbitori de limbi straine de circulatie internationala, dar sunt mai cunoscute cele de sorginte latina: franceza si italiana.

Aspectele turismului în ariile rurale se încadreaza cel mai bine turismului cultural, cu accent pe întelegerea stilurilor de viata contrastante si a interschimbului de cu­nos­tin­te si idei. De aceea, turismul rural îi atrage pe cei în cautare de contact personal si in­te­rac­­tiune cu diverse culturi, medii si grupuri de oameni. Printre aceste manifestatii se nu­ma­ra: turismul recreational cu accent pe solicitare fizica si pe activitati legate de mediu (ci­clism sau drumetii montane), turism ecologic cu accent pe natura si vizitarea pe­isa­je­lor contrastante (vizite în parcuri si rezervatii nationale), turismul mostenirii istorice care se concentreaza pe locuri sau evenimente istorice, adesea cu scop educational si turismul de arte  ca parte a turismului cultural, având ca scop promovarea operelor marilor artisti ai lumii. Tu­ris­mul rural poate, de asemenea, sa includa calatorii de o zi dintr-un loc în altul, într-o ma­nie­ra secventionala, în contrast cu turismul urban unde accentul cade pe destinatia ur­ba­na ca focus pentru activitati turistice urbane.

Turismul itinerant în lumea satului va fi ca si în cazul turismului industrial: organizat si spontan. Apreciem apoi ca în cadrul celui organizat acesta va îmbraca forma:

-        clasica: deplasarea de la un loc de interes la altul, cu mijloace clasice de transport  (aerian, tren, vapor, salupa, automobil, autocar)

-        specifica: itinerarul va fi realizat cu cai, magari, carute, sanii, tractoare special amenajate, trenulet cu ecartament îngust (mocanita), biciclete, barci pescaresti etc.

Un alt produs turistic itinerant în mediul rural si mai ales în zona colinara, submontana si montana ar putea fi cel pentru autovehicule de teren (4 x 4) sau motociclete pe drumuri forestiere, cu macadam sau putin amenajate. Aceasta categorie ar putea include si produsele cicloturistice. Apreciem ca turismul itinerant are deosebite implicatii atât pentru prestatori cât si pentru turisti.

Pentru sustinerea si încurajarea turismului itinerant organizatorii si prestatorii vor tine cont de necesitatea realizarii unor materiale, ce se vor constitui în suport si mijloc de promovare, orientativ de genul: calendar al manifestarilor din lumea satului, ghiduri, harti, monografii, pliante, cataloage. Materialele informative vor fi realizate în limba engleza, franceza, germana si chiar japoneza; vor cuprinde obligatoriu date despre: cai de acces si mijloace de transport, locuri istorice, puncte de informare, ghizi turistici, dispecerate - centre de rezervari, restaurante cu specific etc.

Conceperea si derularea programelor turistice itinerante (organizate, semiorganizate sau neorganizate) vor trebui sa tina cont de interesul cultural, stiintific, tehnic al calatoriei si nu în ultimul rând de necesitatea de a calatori în scopul cunoasterii de locuri si oameni noi.

În planificarea turismului rural este necesara o cooperare între toate organizatiile, co­misiile si organismele implicate în aceasta activitate. Casele taranesti au luat locul complexelor hoteliere în topul preferintelor tu­ris­ti­lor.

Dintre motivele cele mai importante avute în vedere în alegerea ca destinatie a pen­si­u­nilor turistice, enumeram:

-        confortul din ce în ce mai ridicat pe care îl ofera fermele si pensiunile agro­tu­ris­tice pe fondul preocuparii constante si permanente a gazdelor pentru sa­tis­fa­cerea cerintelor clientului;

-        dorinta de a cunoaste "pe viu" modul de viata si locurile natale ale marilor personalitati ale lumii artistice care au trait în mediul rural;

-        în statiunile traditionale, de tip citadin, turistul se simtea doar o parte a unei ma­se de turisti în timp ce în sate el este privit individual si tratat aparte; de do­rintele lui se tine cont în alcatuirea meniului, spre exemplu;

-        intimitatea sporita conferita de faptul ca pensiunile sunt de dimensiuni incom­pa­rabil mai reduse decât hotelurile;

-        crearea unor relatii de prietenie cu familia gazda si mentinerea legaturilor ani de zile, cu revenirea în aceeasi pensiune mai multi ani la rând;

-        oferta de produse proaspete din gospodaria taraneasca, preparate de turisti sau de gazda la cererea turistilor;

-        un mediu mai putin poluat.

Din punctul de vedere al tarifelor practicate în zona Pestisani-Hobita[7], exista urmatoarea oferta la nivelul anului 2007( tarif/pers.):

Reduceri: 20%(grup min.15pers, minim 2 nopti)                                                                                    

Cazare













Single

15 EURO

9 EURO

10 EURO

6 EURO

8 EURO

9  EURO

Dubla

9 EURO

11 EURO

12 EURO

8 EURO

10 EURO

11 EURO

Tripla

11 EURO

13 EURO

15 EURO

9 EURO

11 EURO

13 EURO

Masa

Pensiune completa:

 10 EURO

Mic dejun

Dejun

Cina

 2 EURO

 4 EURO

 4 EURO

Pensiune completa:

 9 EURO

Mic dejun

Dejun

Cina

1,8 EURO

3,6 EURO

3,6 EURO

                                                          Sursa: Oferta ANTREC Gorj (2007)

Agrement - animatie

- Jocuri specifice de "interior": sah, remy, table, carti de joc, biliard, tenis de masa, jocuri pe calculator, jocuri de animatie în spatiile puse la dispozitie în pensiunea turistice "Brâncusiana", sezatori  etc.

- Activitati de relaxare si recreare: înot în piscina, sauna, plimbare cu trasura, plimbare cu calul, cu sania, cu caruta, concursuri de orientare turistica, jocuri specifice pe teren de sport multifunctional (tenis de câmp, handbal, fotbal, baschet) concursuri pe teme brâncusiene (biografia, operele, exegeze privind pe marele sculptor C. Brâncusi), participarea la culesul strugurilor si a altor fructe, picnicuri în zonele de mare atractie turistica etc.

- Activitati de învatare si instruire cu caracter distractiv: lectii de dansuri populare, de preparare a unor mâncaruri pe baza retetelor mostenite de la C. Brâncusi, prepararea zaibarului si tuicii de Hobita, a cidrului, a socatei, a sucurilor din fructe de padure, a siropurilor din plante de câmp si de deal, a visinatei, zmeurate si afinatei, învatarea artei tesutului si sculpturii în lemn, a olaritului si a cojocariei, echitatiei, gradinaritului etc.

Servicii profilactice de ocrotire a sanatatii: cura de ceaiuri din plante medicinale, de sucuri si siropuri naturale bogate în minerale si vitamine, cura de lactate si preparate proaspete din lapte, meniuri vegetariene din produse ecologice, masaje, reflexoterapie, cura de teren etc.

Drumetii si excursii turistice.Drumetiile se bucura de tot mai multa solicitare atât în rândul tineretului, cât si a celorlalte categorii de vârsta. Principalele motivatii sunt: dorinta de a admira peisaje deosebite, continuata în putine rânduri cu pasiuni precum: film, fotografia, pictura, poezia sau literatura, fuga de poluarea sonora si a mediului vital, dorinta de miscare, recreere, libertate si independenta. În momentul actual, piata acestui produs este confruntata cu urmatoarele tendinte:

- o relativa stagnare a clientelei pentru marile drumetii pedestre;

- un progres al clientelei "plimbaretilor de ziua" sau de o jumatate de zi, clientela obisnuita care nu cauta exploatarea sportiva;

- cautarea, tot mai accentuata,  în special de catre organizatori specializati, de drumetii "fara sac" si de locuri de cazare confortabile. Dezvoltarea acestui produs se realizeaza din ce în ce mai frecvent prin intermediul structurilor specializate ale operatorilor sau touroperatorilor. A se vedea exemplul unor astfel de firme din: Franta, Anglia sau Germania.

- Drumetii pe dealurile Hobitei la vestitele pivnite din viile si livezile din apropiere, drumetii silvestre (prin padurile de mesteacan si gorun precum si luminisurile înflorite), drumetii în zavoiul Bistritei cu vizitarea sculpturilor realizate de sculptorii tineri reuniti la tabara de sculptura de la Hobita si a locurilor copilariei lui Brâncusi etc.

- Excursii de o jumatate de zi la Tg. Jiu, cu vizitarea complexului brâncusian în aer liber, a muzeelor de arta, de istorie etc.; excursii la Tismana, pe valea Sohodolului, la Baile Herculane etc.

Promovarea în circuitul intern si international a Hobitei turistice.

În turism rural se utilizeaza în mod deosebit publicitatea, publicatiile (cataloage, afise, harti si trasee, ghiduri turistice si de servicii sau pliante), relatiile publice, târgurile si Internet-ul constituie principalele instrumente de comunicare cu piata.

Pentru promovarea produselor turistice cu valoare de unicat prestate în Hobita turistica se pune accentul pe anumite activitati promotionale ca: târgurile turistice, relatiile cu ziaristii, prin impact pozitiv al articolelor din reviste si al reportajelor televizate, materiale tiparite: pliante, cataloage etc.

Cea mai buna promovare în turismul rural sunt parerile favorabile ale rudelor si prietenilor. Majoritatea investigatiilor confirma importanta opiniilor si recomandarilor rudelor si prietenilor ("din gura în gura") ca sursa de informatie mai relevanta, atât în momentul în care se hotaraste unde se va calatori, cât si în momentul planificarii calatoriei. De aici reiese extraordinara importanta de a avea clienti satisfacuti.

Asadar, publicitatea pentru promovarea Hobitei turistice se asigura prin:

-        Comunicarea "din gura în gura": este recunoscuta influenta vechilor clienti în momentul promovarii locatiilor si destinatiilor de turism rural, produs în care relatia personala este mult mai directa decât în cazul altor produse turistice.

-        Pliantele, cataloagele si materialul tiparit completeaza gama publicitatii;

-        Relatiile publice: impactul unui reportaj bun, cu fotografii de buna calitate, depaseste cu prisosinta o campanie publicitara foarte costisitoare (în turismul rural si de natura se utilizeaza cu precadere reviste specializate si reviste de decoratiuni în care se prezinta, în special, locatiile de turism rural);

-        Promovare realizata în cooperare: asociatiile de întreprinzatori de turism rural sunt, în mod normal, cei însarcinati sa îsi uneasca eforturile cu micii întreprinzatori, promovând grupuri de locatii sau destinatii concrete de turism rural;

-        Internet: prin crearea unui site cu promovarea ofertei turistice.

Publicitatea la locul de vânzare. În cazul turismului rural, principalul punct de vânzare îl reprezinta birourile de turism si locatiile de turism rural, respectiv, în localitatea Hobita.

Cele mai utilizate instrumente sunt afisele sau posterele si afisajele electronice (displays). Afisul sau posterul este un instrument clasic al promovarii turistice. Este o forma de prezentare atractiva a unei destinatii turistice, prin intermediul unei fotografii mari. Un astfel de afis se poate monta si pentru promovarea  produselor turistice "brâncusiene".Pentru a utiliza în mod corespunzator afisele este nevoie sa se dispuna de un spatiu adecvat expunerii lor. Diverse birouri de turism pot amenaja vitrine sau locuri de expunere în care afisele sunt prezentate în mod atractiv.

În prezent, afisajele electronice înlocuiesc afisele ca material publicitar în punctele de vânzare.

Publicatiile.Exista diverse tipuri de publicatii care se utilizeaza ca instrument de comunicare al întreprinderilor de turism rural, ca: ghidurile turistice, ghidurile de servicii, hartile, planurile si traseele turistice, publicatiile specializate, pliantele.

Relatii publice.În sectorul turistic, relatiile publice se pot referi la inaugurarile de locatii, organizarea de sedinte de lucru, sedinte gastronomice etc. În turismul rural, notele de presa sunt instrumentul cel mai important al relatiilor publice pentru micii proprietari ai întreprinderilor de turism rural si pentru alte publicatii care promoveaza destinatii turistice. Locatiile de turism rural si întreprinderile de activitati de relaxare sau servicii în destinatii de turism rural trebuie sa foloseasca stirile scurte si de actualitate, adresate presei specializate, interesata de aceasta tema (reviste specializate în turism rural, turism de natura sau decoratiuni), cu scopul de a fi publicate într-un material tiparit. Este o încercare din partea întreprinderilor de a difuza, prin intermediul mijloacelor de comunicare, anumite mesaje pentru a crea o imagine buna.

Târguri de turism. Târgurile de turism sunt evenimente culturale cu rol important în promovarea si comercializarea turismului si care atrag profesionistii din numeroase tari. Dar, împreuna cu functia de for profesionist pentru promovarea si comercializarea produselor turistice, târgurile atrag, de asemenea, interesul cetatenilor asupra cererii.Târgurile de turism constituie o forma de prezentare si, ocazional, de vânzare a produselor, desi au loc periodic si sunt de scurta durata. Participarea la târguri este fundamentala în turismul rural pentru a stabili contacte comerciale si pentru a cunoaste ce produse ofera competitorii nostri si ce mijloace de comercializare utilizeaza. Târgurile sunt evenimente foarte importante ca instrumente de comunicare si de distributie a produsului, astfel ca pun în contact consumatorul final cu locatiile de turism rural, în special prin intermediul pliantelor pe care acestea le pun la dispozitie. Prezenta la un mare târg de turism implica un cost ridicat pentru întreprinzatorii de turism rural, de aceea numai în asociere cu alti touroperatori se poate asigura participarea.

Concluzii

Am  realizat  pâna  în  acest  moment  o  imagine  de  ansamblu,  ce  s-a  dorit  efectuata  la  nivel macro, chiar daca în anumite momente a cunoscut întrepatrunderi cu universul micro al spatiului rural românesc. Pentru a conferi unitate întreprinderii noastre viitoare vom analiza, contura si experimenta situatiile, strategiile si modelele  prin  intermediul ANTREC-ului, organizatie neguvernamentala specializata în turismul rural, ecologic si cultural, unul dintre actorii implicati si preocupati în realizarea unui produs turistic rural cu personalitate si culoare locala.

Putem considera începând, din momentul de fata, ca ne aflam în conditiile unei activitati tip "management  de  proiect"  care  ne  va  impune,   pentru a ne însela cât mai putin, sa gândim si sa experimentam cât mai mult.

Circa 250 milioane de oameni calatoresc anual în Europa si unul din 4 europeni îsi petrece vacanta în mediu rural. În aproape toate tarile Europei, turismul este un factor ecnomic important, îndeosebi pentru regiunile rurale, si o alternativa pentru productia agricola.

          În statele occidentale aceasta forma de turism nu mai este în faza de initiativa. Este doar o chestiune de timp pâna ce si turismul rural din tarile est-europene sa se poata plasa si sa poata deveni competitiv pe piata europeana si mondiala.

          Turismul rural a evoluat diferit în fiecare tara, mari deosebiri calitative constatându-se la capitolul dotari si servicii. În conditîile unificarii Europei, turismul rural românesc trebuie sa se integreze în ansamblul european. Fiecare tara are punctele sale forte si potentialul sau propriu care permit dezvoltarea spatiilor rurale.

          Turismul rural poate sa joace un rol important în procesul de dezvoltare al spatîului rural, atât pe plan local cât si regional. Îndeosebi satele si orasele mici cu grad sporit de ruralitate prezinta cel mai bogat potentîal turistic. Asezarile cu un trecut istoric îndelungat, cu cladiri în stil arhitectonic caracteristic regiunii, dezvoltat de-a lungul timpului, cu obiceiuri, traditii si un mod de viata propriu, atrag turistii care doresc sa cunoasca pe viu aceste aspecte.

Este recunoscut faptul ca sectorul turismului rural a fost singurul din cadrul turismului în care dinamica dezvoltarii în ultimii 10 ani a fost importanta ba chiar spectaculoasa, în afara investitiilor private a existat si un sprijin consistent prin programul PHARE. De asemenea, cel putin într-o anumita perioada legislatia a sprijinit acest proces. Privind în ansamblu am putea deci afirma ca promovarea s-a desfasurat destul de bine. La o analiza ceva mai în detaliu însa, ne-am putea întreba daca toti cei cu o astfel de oferta se numara si printre beneficiarii acestor actiuni din ultimii 10 ani. În aceasta evaluare trebuie sa luam în considerare ce conditii solicita promovarea produsului turistic si care este situatia marii majoritati a ofertantilor turismului rural.

Ipoteza de baza de la care trebuie sa plecam în acest demers este ca produsul rural trebuie integrat produsului turistic.

Pâna atunci, însa, institutiile statului român vor trebui sa constientizeze importanta turismului în general si a celui rural, în mod special.

În tara noastra, având în vedere importanta care se acorda autonomiei locale si în general politicilor locale de dezvoltare  notiunea de "sat turistic" trebuie sa se afle în atentia administratiilor publice locale din mediul rural, ca o modalitate de folosire imediata a resurselor naturale, având ca tinta sporirea veniturilor cetatenilor si a unei dezvoltari economice a comunitatilor. Pentru aceasta este nevoie ca fiecare localitate rurala, în frunte cu primarul si consilierii locali, sa puna în discutie, daca zona lor poate deveni sau nu "sat turistic", mai mult, sa aiba initiativa sa invite la dialog specialistii sau alte personalitati interesate în activitatea satului turistic, din tara sau din strainatate si sa aiba în vedere: organizarea turismului, cazarea, standardele, asigurarea produselor, piata turismului rural, calitatea produselor, calitatea serviciilor, agrementul, etc.

          Rolul administratiei publice locale, alaturi de reprezentantii forurilor interesate în promovarea turismului rural, trebuie sa fie si acela de a avea capacitatea sa faca propuneri la legislatia actuala, în directia eliminarii lipsurilor, greutatilor, neajunsurilor, care constituie piedici în organizarea în cele mai bune conditii a activitatilor turistice în mediul rural si a prestatiilor acestor servicii, în special.

          Concluzia este ca se cere o strânsa legatura între gazde (fermieri) si administratia publica, comunala pentru a se asigura succesul acestei variante de turism. La nivel local, primaria poate sa înceapa sa colecteze adresele acelor ferme-case taranesti, bine întretinute, ale caror proprietari se declara dispusi sa primeasca turisti.

          Clientii nu cauta conditii de viata primitive, ci conditii simple, dar civilizate. Gazdele trebuie sa dispuna de suficient timp pentru a se ocupa de oaspeti. Liniste, aer curat, cazare civilizata, preturi modeste - în aceasta consta cheia succesului - spun organizatorii turismului rural din Germania.

          Din analizele activitatilor desfasurate în acest sector, în tarile cu experienta în turismul rural s-a remarcat faptul ca, prin turismul rural se exercita o influenta puternica asupra comertului si a micii industrii. O parte dintre tarani pot vinde mai mult lapte de vaca, mai scump decât la laptarii si cantitati mai mari de produse agro-alimentare, pe când cealalta parte dintre tarani care au fost dispusi sa închirieze camere pentru turisti, pot face investitii pentru modernizarea gospodariilor lor. Alt exemplu este si dezvoltarea industriei artizanale, mestesugaresti, specifica zonelor: lemn, textile, metale, piele, ceramica, etc.

          Atractivitatea turismului rural, presupune si investitii pentru agrementare,  de exemplu: construirea de piscine în zonele cu clima foarte calda (vara), instalatii de minigolf, terenuri de tenis, sali de lectura si altele.

Experienta tarilor care practica un turism eficient demonstreaza ca punerea în valoare a potentialului turistic valoros de care se dispune nu se produce automat, ci depinde direct de capacitatea investitionala si manageriala a agentilor din acest sector, de strategia generala a statului în domeniul turismului. Acest lucru este cu atât mai necesar în cazul turismului rural care cuprinde unitati mici si neexperimentate. Dezvoltarea initiala a turismului rural necesita adesea subventii publice si masuri fiscale de favorizare.

 Este important ca administratiile publice locale, la nivelul comunelor sa preia initiativa evaluarii potentialului turistic rural si apoi, în urma analizelor cu specialistii, sa promoveze viitorii antreprenori ai zonelor turistice.

Turismul rural poate si trebuie sa aduca o contributie substantiala. Specialistii în domeniu considera ca turismul rural, agreat si solicitat în prezent pe piata turistica, va constitui turismul viitorului si va avea un aport important la rezolvarea problemelor mai sus mentionate.

          Deci dupa cum reiese din întelepciunea populara "sa masuram de  mai multe ori si sa taiem o singura data" sau în termenii economiei de piata sa lucram eficient si profitabil.

         BIBLIOGRAFIE:

1.Barbu, Gh.,                                   Turismul si calitatea vietii, Editura Politica,

                                                         Bucuresti, 1980.

2.     Bran,   F.,   Marin, 

        D.,   Simon,   T.,                       Economia  turismului  si  mediulu

                                                          înconjurator, Editura Economica, Bucuresti,

                                                         1998.

3.     Bran,   F.,   Manole,    V.,        Specificul   marketingului   turistic,   Tribuna

                                                          Economica, nr. 22/1997.

4.   Bratucu, G., Dima, D.

 (coord.) ,                                           Marketing în turism, Editura

                                                           Psihomedia, Sibiu, 2002.

5.  Bucur Sabo, M.,                           Marketing turistic, Universitatea "Spiru

                                                          Haret", Bucuresti,

6. Cosmescu,    L,                             Turismul,   fenomen    complex 

                                                          contemporan,Editura Economica, Bucuresti.

                                                          1998.

7.   Cristureanu, C., Economia si politica turismului international. Editura ABEONA, Bucuresti, 1992.

8.      Draica, C., Ghid practic de turism intern si international, Editura AII Beck, Bucuresti, 1999.

9.     Draica, C., Turism international. Practici de elaborare si de distributie a produselor turistice, AII Beck, Bucuresti, 2003.

10.      Dumitrescu, L., Marketingul serviciilor, Editura Imago, Sibiu, 1998.

11.      Erdeli, G., Istrate, L, Potentialul turistic al României, Editura Universitatii

din Bucuresti, 1996.

12.    Gafencu   Zait,   A.,   Introducere   în   marketingul   serviciilor,   Editura Universitatii "Al. I. Cuza", Iasi, 1996.

13.     Gherasim,   T.,   Gherasim,   D.,   Marketing  turistic,   Editura   Economica, Bucuresti, 1999.

14.   Gurau,  C.,  Bran,   O.,  Strategii promotionale în  turism prin  Internet, Marketing-Management, nr.6/1999.

15.  Hapenciuc, C.V.,  Cercetarea statistica în  turism, Editura Didactic Pedagogica, Bucuresti, 2003.

16.    Hunziker, W., Le tourisme - caracteristiques principales, Berne, 1972.

17.    Ispas, A,, Petrache, D., Bratucu, G., Marketing turistic, Editura Infomarket Brasov, 1999.

18.    Istrate, L, Bran, F., Rosu, A.G., Economia turismului, Editura Economica, Bucuresti, 1996.

19.    Jahoda, M., Complexitatea pietei turistice, în vol. "Turismul în economia nationala", Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1981.

20.    Krippendorf, J., Marketing et tourisme, Herbert Lang&Peter Lang, Bc 1971.

21.    Kotler, Ph., Bowen, J., Makens, J., Marketing for Hospitality & Tourism,

         PrenticeHall, 1996.

22.    Lache, C., Marketing turistic, Editura TipoMoldova, Iasi, 2002.

23.    Lupu, N., Hotelul. Economie si management, Editura AII, Bucuresti, 1999.

24. Minciu, R., Baron, P, Neacsu, N., Economia turismului, Universite Independenta "Dimitrie Cantemir", Bucuresti, 1991.

25.    Naghi, M., Managementul unitatilor din turism si comert, vol.I, Edit George Baritiu, Cluj-Napoca, 1999.

26.    Neacsu, N., Turismul si dezvoltarea durabila, Editura Expert, Bucure 2000.

27.    Neagu, V., Managementul turistic si al serviciilor turistice, Editura S y Bucuresti, 2000.

28.    Neagu, V., Servicii si turism, Editura Expert, Bucuresti, 2000.

29.    Nedelea, Al., Publicitatea si programul promotional de marketing în

turism,  Simpozionul International de stiinte Economice si Informatica Economica, Suceava, 1995.

30.    Nedelea, AL, Turismul românesc. Starea actuala si sansele relansarii

                                 Simpozionul International de stiinte Economice si

                                 Informatica a Suceava, 1995.

31.     Nedelea, AL, Strategii de dezvoltare a turismului, Tribuna Econom nr. 42, 43, 44/1997.

32.    Nedelea, AL, Politici în turism în tarile în curs de dezvoltare, Tribuna Economica, nr. 47, 48/1997.

33.    Nedelea, AL, Politica de produs si piata turistica româneasca, Tribuna Economica, nr. 51-52/1998.

34.    Nedelea,  AL,  Ziua  Mondiala  a   Turismului,  România pitoreasca, 9/1998.

35.    Nedelea, AL, Turismul - fenomenul secolului, Ziua turistica, nr. 53, septembrie 1998.

36.    Nedelea, AL, Hapenciuc, V., Studiu privind dezvoltarea turismului judetul   Suceava,    Simpozionul   "Început   de   mileniu   III:    economia româneasca în context european", Universitatea "stefan cel Mare", 1998, Suceava.

37.    Nedelea,   Al.,   Cibotariu,   L,   Turismul  - provocarea   mileniului  III,

Simpozionul "Început de mileniu III: economia româneasca în context european", Universitatea "stefan cel Mare", 1998, Suceava.

38.    Nedelea, Al., Strategii de dezvoltare a turismului, Studii si cercetari economice, vol. XXIX, Universitatea "Babes- Bolyai" Cluj-Napoca, 1998.

39.    Nedelea,  Al., Analiza macromediului întreprinderii turistice,   Tribuna      Economica, nr.38/1999.

40.    Nedelea, AL, Distributia în turism, Tribuna Economica, nr. 5/2000.

41.    Nedelea, Al., Marketing direct prin Internet în turism, Marketing-Management, voi. l-2/2000.



[1] Bratucu, G., Dima, D. (coord.), Marketing în turism, Editura Psihomedia, Sibiu, 2002., pag. 122.

[2] [2] Nistoreanu P. Ecoturism si turism rural, Ed. ASE Bucuresti, 1999, pag 110

[3] [3] Nistoreanu P. Ecoturism si turism rural, Ed. ASE Bucuresti, 1999, pag 135

[4] [4] Nistoreanu P. Ecoturism si turism rural, Ed. ASE Bucuresti, 1999, pag 176.

[5]  [5] Nistoreanu P. Ecoturism si turism rural, Ed. ASE Bucuresti, 1999, pag 152.

[6]Bratucu, G., Dima, D. (coord.), Marketing în turism, Editura Psihomedia, Sibiu, 2002., pag. 114.

[7] Sursa: Oferta ANTREC Gorj (2007)












Document Info


Accesari: 10348
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )