Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza






Muntii Birgau

Turism









loading...


ALTE DOCUMENTE

Statiunea Lacu Rosu
OFERTA DE REVELION VILA COCHET 2
SCHI IN BUCEGI
TOUR - OPERATORII
Atestat de competenta profesionala - Promovarea turismului pe Valea Muresului
HOTEL VENUS - EFORIE NORD
Azuga-Culmea Sorica-Culmea Urechea- Virful Cazacu
Macinul, batrinul munte salbatic
Resurse pentru oferta turistica
SPEOLOGIE IN FAGARAS


Drumeti pe plaiurile domoale ale Bīrgaului

0 regiune prea frumoasa din tara noasra este valea Bistritei-Tihuta-Magura, strabatuta peste culmile domoale ale Bīrgaului de stravechiul drum comercial ce facea īn secolele trecute legatura īntre Bistrita, cetatea vestitilor mestesugari transilvaneni, si Suceava, capitala Moldovei. Astazi banda cenusie a drumului asfaltat serpuieste printre frumoasele si bogatele asezari ale ,,Bīrgaielor", urcīnd spre Muresenii Bīrgaului, de unde trece prin inima muntilor īmpaduriti, din care se ivesc luminisuri acoperite de fīnete multicolore ce se extind pe plaiurile domoale, dincolo de Magura Calului, spre Ţara Dornelor.

Pe valea Ilvei, calea ferata Nasaud - Vatra Dornei, magistrala de otel aruncata peste viaducte, intersecteaza culmile prelungi ale Bīrgaului, furisīndu-se īnsa mai mult pe vai si pierzīndu-se īn codrii de nepatruns.

Shoseaua de pe valea Somesului Mare se strecoara si ea prin īngustari si cotloane īn care s-au ascuns mai multe asezari: Rodna Veche, Valea Vinului, situata la 8 km nord de Rodna (pe Valea Bailor), si mai ales Sīngeorz-Bai, vestita atīt prin gospodarii sai, cīt si prin apele minerale cunoscute īn īntreaga tara. Este o regiune de un pitoresc aparte, īn care se īmbina armonios muntii nu prea īnalti, dealurile si luncile, oferind un tablou de mare atractie turistica.

De la Rodna, soseaua duce spre Pasul Rotunda (1271 m) ce separa Muntii Rodnei de cei ai Suhardului, catre Cīrlibaba, pe valea Bistritei Aurii: spre nord, prin Pasul Prlslop, īn Maramuresh, sau catre sud, la Iacobeni si Vatra Dornei. Din "Drumul Bīrgaielor", de la Prundu Bīrgaului, se desface catre dreapta drumul asfaltat ce trece printr-un defileu salbatic spre Colibita, unde zagazul de piatra si beton a pus stavila apelor neastīmparate ale Bistrttei.

Nenumarate sīnt frumusetile pe care le-a daruit natura Bīrgaului. Dar numai strabatīndu-i cararile si drumurile ele ni se vor dezvalui īn plenitudinea lor, chemīndu-ne si rechemīndu-ne, lasīndu-ne īn suflet regretul ca n-am zabovit, mai mult īntr-o īmparatie plamadita parca anume sa ne īncīnte si sa ne reconforteze.

Plaiurile īncarcate de farmec ale Bīrgaului ne atrag si prin peisajul uman. Pastratori ai unor traditii vechi, oamenii Bīrgaielor, harnici si ospitalieri, cu inima deschisa si cu graiul lor pitoresc, pot fi īntīlniti nu numai īn asezarile lor mereu īntinerite, cu sporul de frumusete pe care le dau luminoasele zile pe care le traim, ci si la salasele si stīnele din munti, ce rasar atit de des īn drumurile noastre.

Speram ca rindurile noastre de īnceput vor sugera doar cīteva din atractiile Bīrgaului, constituind o invitatie pentru iubitorii de drumetie, o invitatie pentru cunoasterea acestui colt minunat de tara romaīneasca, pe care-l vom descoperi sau poate redescoperi īn paginile ce urmeaza.

AUTORII

Caracterizare geografica

GENERALITĂŢI

Muntii Bīrgau constituie o unitate mai redusa ca suprafata (circa 1500 km2), dar mai ales ca īnaltime, īn comparatie cu cei doi uriasi ai nordului carpatic, care īi strajuieste pe latura septentrionala si cea meridionala. Prezinta un relief complex, determinat de existenta vulcanismului cu caracter subteran scos la zi īn urma erodarii si īnlaturarii cuverturii rocilor sedimentare, mai friabile. Muntii Bīrgau (altitudine maxima 1611 m) apartin culoarului depresionar transversal - o zona de discontinuitate geomorfologica - ce se continua spre Vatra Dornei si Cīmpulung, o ,,tarnita" larg extinsa īntre muntii īnalti cristalini ai Rodnei (2 308 m) si masivul vulcanic al Calimanului (2 100 m) din grupa nordica (maramuresana) si, respectiv, cehtrala (moldo-transilvana) a Carpatilor Orientali.

Numele de ,,Bīrgau", dat īntregului masiv, a fost larg discutat, dar pīna īn prezent nu s-a ajuns īnca la o explicatie unanim acceptata. Incercarea de a lega numele de Bīrgau de termenul german Berg (deal, munte) apare fortata, ca si aceea bazata pc denumirea de Bergabhand (coasta, povīrnis). Gh. Rusu (1969), referindu-se la ,,Drumul Bīrgaului" (care duce spre Bīrgau), conchide ca Bīrgau provine din slavul breyovo (sat pc muchia tarmului, odinioara īn romāneste ,,bīrgov" si ,,borgov" - dovada, ,,Borgovan"). Noua ni se pare mai plauzibila explicatia dupa care termenul de Bīrgau dat masivului (deoarece satele sīnt ale ,,Bīrgaului": Prundu Bīrgaului, Muresenii Bīrgaului etc.) provine din brcgovo (breg), cu sensul de deal, colina, apoi de mal, tarm abrupt.

AsEZARE sI LIMITE

Muntii Bīrgau se situeaza pe latura sudica a grupei nordice a Carpatilor Orientali, īntre paralelele de 47°08'30" si 47°29'10" latitudine nordica si meridianele 24°36'10" si 25°08'40" longitudine estica. Limita septentrionala corespunde vaii superioare a Somesului Mare (īntre confluenta cu Pīrīul Maria si cea cu Aniesul), iar, īn continuare, spre vest, abruptul sudic al Rodnei. Limita vestica urmareste linia care trece prin culmea de dealuri - Vf. Frasinis (932 m), Vf. Marcus (1 042 m) - ce īnchid catre apus Depresiunea Sīngeorz - intersecteaza valea Somesului la vest de confluenta cu Ilva, urmareste si īntretaie valea Strīmba si ajunge īn Dealul Tanasa, situat la sud de valea Bistritei. Limita aceasta jaloneaza un relief īnalt (culmea Frasinis-Marcus si Dealul Tanasa), care bareaza depresiunile Bīrgaului spre vest (Podisul Transilvaniei) sau un uluc (valea Strīmba) situat la baza reliefului vulcanic īnalt din Bīrgau. Limita estica corespunde culoarului vailor Maria-Cosna ce separa Muntii Suhardului de cei ai Bīrgaului si al vaii Dornei superioare catre Caliman. Limita sudica este greu de trasat datorita īntrepatrunderii si suprapunerii zonei sedimentare a Bīrgaului cu masa eruptiva a Calimanului. Ca urmare, apreciem ca limita este marcata - cu mici depasiri - de Bistrita si afluentul sau Colbul.

Fig01

Carpatii Orientali au strabatut o evolutie īndelungata si complexa, evidentiata prin faptul ca se pot distinge - spre deosebire de celelalte catene carpatice - mai multe lanturi (zone) paralele desfasurate de la nord catre sud, alcatuite din formatiuni geologice diferitc ca vīrsta si constructie petrografica:

-         zona cristalino-mezozoica sau unitatea central-carpatica, cea mai veche, situata īn partea mediana a Carpatilor Orientali;

-         zona flisului carpatic (Jurasic terminal-paleogen), mai ales grezos si conglomeratic, la est de precedenta si catre nord-vest;

-         zona de molasa sau unitatea pericarpatica (cea mai tīnara - Miocen si Pliocen), alcatuita din conglomerate, gresii, nisipuri si marne, argile etc., cu pozitia cea mai estica;

-         zona vulcanitelor neogene pe latura interna, catre Podisul Transilvaniei.

Unitatea central-carpatica este formata din masive cristaline prealpine foarte vechi, acoperite de īnvelisul calcaros preaustric (Triasic-Cretacic), peste care se suprapune īnvelisul postaustric (post-tectonic - Cretacic superior - sfīrsitul Paleogenului, probabil si Miocenul inferior).

Invelisul postaustric - reprezentat prin conglomerate, gresii si marne - acopera suprafete mai restrīnse īn arealul sisturilor cristaline (Ţibau, Glodu si Haghimas), dar larg extinse de la marginea masivelor cristaline spre vest, īn partea sudica si estica a Maramuresului si mai ales īn Muntii Bīrgaului.

Invelisul postaustric este reprezcntat prin depozite variate care apartin Cretacicului superior -Paleogenului. Promontoriul cristalin al Rodnei separa doua sectoare ale acestui īnvelis: maramuresan, situat īn partea nord-vestica si Muntii Bīrgau īn partea de sud-est. In arealul Bīrgaului, peste sisturile cristaline sau deasupra depozitelor conglomeratice-grezoase acoperitoare (Cenomanian), se īntīlnesc calcare rosii (Turonian-Senonian).

Gresiile si sisturile argiloase slab bituminoase (Oligocen), cu o grosime de 3 000 m, apar pe o arie īntinsa īntre cristalinul Muntilor Rodna (pe teritoriul Muntilor Bīrgau) si valea rīului Neagra sarului. Datorita friabilitatii, gresiile si sisturile argiloase au generat un relief domol, cu suprafete usor ondulate specifice Muntilor Bīrgau. Planitatea reliefului bīrgauan este īntrerupta de prezenta uriaselor clai constituite din roci vulcanice, care corespund vīrfurilor risipite pe plaiurile grezo-argiloase larg extinse ale Bīrgaului. Invelisul monoclinal coboara constant spre vest, unde depozitele grezoase trec sub formatiunile Depresiunii Transilvaniei, cīt si catre sud-vest, unde sīnt acoperite de cuvertura vulcano-sedimentara a piemontului de pe latura nordica a Calimanului. Monotonia īnvelisului grezos este īntrerupta de cīteva falii de-a lungul carora s-au insinuat cele mai importante corpuri vulcanice, reprezentate prin vīrfurile Heniul Mare-Gogoasa-Casarul-Magurita.

In Muntii Bīrgaului fenomenul vulcanic a avut o evolutie distincta, īn comparatie cu Masivul Caliman din partea sa sudica, cladit īn urma suprapunerii topiturilor incandescente de lava erupta din adīncurile pamīntului. Bīrgaul este domeniul corpurilor magmatice subvulcanice subterane, care au strabatut o parte din stiva de 3 000 m a cuverturii grezoase, fara sa ajunga la suprafata si sa erupa aruncīnd valuri nesfīrsite de lava. In urma erodarii gresiilor acoperitoare, corpurile magmatice initial subterane au fost scoase la suprafata constituind vīrfurile Bīrgaului, cupole si conuri din roci vulcanice.

Corpurile subvulcanice din Bīrgau sīnt reprezentate prin lacolite (intruziuni cu aspect de lentile sau cupole de kilometri, chiar zeci de km2), silluri (filoane longitudinale insinuate īntre stratele grezoase sau transversale), dykeuri (,,ziduri" de magma consolidata) si chiar stokuri (mase profunde-batolitice solidificate chiar īn locul de formare a topiturii), alcatuite din diorite, dacite si andezite, care la contactul cu rocile sedimentare au dat nastere la fenomene de metamorfism termic, transformīnd gresiile īn "sisturi grezoase negre".

Pozitia altimetrica a Masivului Cornii, evidentiatx prin mari denivelari, a fost determinata de duritatea rocilor si mai ales de existenta unor fracturi secundare, de-a lungul carora corpul subvulcanic a fost īnaltat fata de sedimentarul din partea sa sud-estica. Masa magmatica, compacta spre nord, prezinta īn partea sudica, catre valea Ilvei, o serie de silluri intercalate īntre stratele grezo-argiloase. Eroziunea s-a apropiat mult de corpul principal, iar partea sa sud-estica - Plesa cīt si Vf. Milerului, bine conturate īn relief - corespunde unui lacolit.

Fig 02,03

Corpul intruziv din Vf. Heniul Mare reprezinta masa magmatica cea mai importanta din partea centrala a Bīrgaului, situata la nord de Prundu Bīrgaului (īntre valea Losului si aceea a Bistritei). Muntele Heniu este un lacolit dezvelit pe o suprafata de cca 9 km2, alcatuit din roci dure microdioritice si andezitice, ce constituie vīrful cel mai īnalt.

In partea estica a Bīrgaului se gasesc mai multe corpuri subvulcanice de dimensiuni reduse, alcatuite din andezite bazaltice mai rezistente, dintre care amintim Obcina Maguricii, Bītca Priporului etc. Partea sudica a Bīrgaului, asemenea celei centrale si nordice, este alcatuita tot din formatiuni sedimentare grezo-argiloase ce apartin īnvelisului postaustric, strapunse de corpuri intruzive care au fost dezgropate de eroziune constituind vīrfurile ce domina planitatea specifica sectorului situat la sud de valea Bīrgaului pīna la Colibita.

Muntele Casarul este format dintr-un corp andezitic insinuat de-a lungul aceleiasi linii de dislocatie ca si Gogoasa. Asemenea acestuia, Casarul prezinta īn partea superioara o forma tabulara. Legat de Casarul prin silluri, ceva mai la est se situeaza Magurita. Spre sud-est se īnalta Dealul Ariilor, legat de primele doua prin numeroase silluri, īn buna parte īnca acoperit de gresiile si argilele īnvelisului sedimentar.

Muntele Capul Pietricelii, alungit la sud de Casarul, corespunde unui dykeu - un zid de magma consolidata, o culme andezitica care gītuieste valea Bistritei īn punctul ,,La Strīmtura", īntre lacul Colibita si catunul Mita. Partea sudica a muntelui a fost transformata īntr-o uriasa cariera, care a furnizat blocuri pentru construirea barajului lacului Colibita.

In afara de cupolele subvulcanice care domina relieful domol al formatiunilor sedimentare, de sillurile intercalate īn masa gresiilor generatoare de rupturi de panta īn profilul longitudinal al vailor si de fronturi abrupte pe versanti, apare si un relief modelat īn depozite vulcano-sedimentare ce apartin Calimanului, o cuvertura care acopera sedimentarul grezo-argilos din partea sudica a Bīrgaului, cu precadere īn cheile Bistritei, unde eroziunea a decupat coloane, piramide si turnuri. In sectorul sud-estic, īntre Dornisoara si valea Colbului, afluent al Bistritei, curgerile de lave venite din Caliman au acoperit formatiunile grezo-argiloase ale īnvelisului sedimentar postaustric al Bīrgaului.

RELIEFUL

Toponimia si terminologia orografica (oronime, nume de munti) reflecta caracterelc reliefului, constitutia geologica, vegetatia, fauna, numele fostilor proprietari etc.

Heniul Mare (vīrful cel mai īnalt din Bīrgau) are semnificatie īn antroponimie, deoarece muntele s-a gasit īn stapīnirea lui Ioan zis Henul.

Oronimele cu semnificatie fitogeografica sīnt numeroase (cca 36) si reprezinta atīt vegetatia actuala, cīt si cea existenta īn trecut (Dealul Ulmului, Frasinisului, Marului), cīt si vechea extensiune a padurilor (Dl. Runcului, Vf. Secatura, Arsita etc., cu semnificatia despadurire. Mai putin numeroase (18), cele cu semnificatie zoogeografica redau mai ales fauna actuala (Dl. Ursului), dar si cea care a constituit fala Bīrgaului - faimosul zimbru.

Foarte frecvente sīnt oronimele cu semnificatie īn antroponimie (Dl. Toma, Vf. Dan, Dl Ivan, Dl. Moldovanului, Vf. Coman etc.) sau cele care consemneaza momente deosebite din istoria regiunii (Dl. Tataru, Padurea Tataru). Interesante sīnt si topicele care reflecta pozitia fata de punctele cardinale sub forma de fata si dosul muntelui. Pozitia locului este subliniata de denumiri ca: Vīrful īntre Vai (sens de interfluviu), Dealul la Carari, Sub Piatra etc. Constitutia litologica este amintita de unele denumiri: Vf. Glodu, Dl. Pietrei, La Pietroasa etc.

Aspectul exterior al formelor de relief este oglindit de unele topice ca: Muntii (munceii) Insirati, Vf. Magura, Oala sau Gogoasa. Denumirile care scot īn evidenta dimensiunile formelor de relief sīnt destul de semnificative: Dl. Mare, Vf. Piatra Mare, Magura Mare etc.

Fig04

Unele oronime au semnificatie īn hidronimie (Vf. Borcutului, Dl. Slatinitei, Dl. Fīntīnii, Vf. Vaii Mari) sau sīnt legate de anotimpuri - loc de munte pentru oi (Vf. Tomnatec, Poiana Vacariei).

Relieful foarte complex al Muntilor Bīrgau se caracterizeaza prin prezenta urmatoarelor unitati geomorfologice:

1. marile masive vulcanice (corpuri subvulcanice) din partea vestica dominate de Casarul (1591 m), Magurita (1582 m), Gogoasa (1605 m) si Heniul Mare (1611 m), evidentiate prin īnaltimi mari si pante accentuate, uriase clai care domina celelalte masive alc Bīrgaului cu aspect de muncei;

2. zona munceilor vulcano-sedimentari, cu aspect de platou usor ondulat, cu īnaltimea medie de 1 000 m, alcatuita mai ales din formatiuni grezoase oligocene strapunse de corpuri subvulcanice a caror altitudine relativa oscileaza īntre cīteva zeci si sute de metri. Aceasta treapta, mai coborīta, se desfasoara din valea Dornei (sud-est) si pīna la Somes (nord si nord-est), ocupīnd arealul īncadrat de masivele īnalte din vest si Podisul Zimbroaia din partea estica. Vaile prezinta sectoare cu aspect de defileu, cīnd intersecteaza masivele vulcanice, si largiri-bazinete depresionare, cīnd strabat formatiunile sedimentare-grezoase. Padurile de fag au fost īnlocuite cu pasuni, fīnete si ogoare, iar asezarile adunate īn depresiuni contrasteaza cu cele risipite pe platou;

3. Podisul Zimbroaia (Somes-Tesna - valea Maria-Cosna), cu altitudinea de cca 1400 m, se īnalta cu 200-400 m deasupra munceilor din partea vestica, fiind dominat la rīndul sau de culmile cristaline ale Rodnei si Suhardului. Relieful se prezinta monoton, usor ondulat. Cu exceptia intruziunilor de la Fīntīna Borcutului si Magura de līnga Cosna, rocile vulcanice sīnt inexistente;

4. Depresiimea Poienii (Dorna-Cosna, parte componenta a Depresiunii Dornelor), situata la est, formeaza o unitate distincta a Bīrgaului, de tranzitie.

Fig05

Relieful vulcanic, generat de existenta intruziunilor care strapung formatiunile sedimentare - mai ales grezoase -, constituie elementul specific al Bīrgaului.

Masivul Cornii (1458 m), alcatuit din andezite, se īnscrie īn morfologie prin denivelari de mari proportii, marcate de vīrfurile: Bīrnii, Milerului, Cornii, Piatra Hasii si Plesa constituite din roci mai dure.

Muntele Heniul este format din cca 10 filoane-strat (silluri) de microdiorite foarte variate ca lungime si grosime, care dau reliefului o rezistenta deosebita. Sillurile, insinuate monoclinal pe suprafetele mai putin rezistente ale bancurilor grezoase, genereaza abrupturi etajate pe flancuri impresionante prin salbaticia lor. In ansamblu, Heniul reprezinta un urias lacolit, care domina regiunea īnconjuratoare.

Masivul Gogoasa corespunde unui corp de mari dimensiuni, insinuat de-a lungul unei linii de dislocatie, iar ca altitudine este cel de al doilea vīrf din Bīrgau.

Muntele Casarul (1591 m), cu o lungime de 2 km si o latime de 1,5 km, este format dintr-un corp andezitic intrus, situat de-a lungul aceluiasi aliniament ca si Gogoasa. Spre sud, filoanele-strat ale Casarului trec īn Muntele Magurita, desfasurat pe 2 km, alcatuit si el dintr-un corp intrusiv, cu aceeasi origine ca si precedentul. Dealul Ariilor (1547 m), sudat de primele doua prin numeroase silluri, nu a fost īnca suficient exhumat, fiind acoperit de petice de sedimentar.

Masivele vulcanice de natura intrusiva pot fi grupate pe trei etaje geomorfologice: treapta marilor masive cu īnaltimi de 1 500-1 600 m (Heniul, Gogoasa, Casarul, Magurita etc.); treapta masivelor situate īn general īntre 1 300 si 1 350 m (Magura Cornii, Magura Neagra etc.), la nord de aliniamentul superior; treapta masivelor cu altitudini de 1 200 si de 1 000-1 100 m din zona munceilor (de la Magura de Jos-Sīngeorz si pīna la Pasul Tihuta).

Se poate admite ca aceste trepte corespund unor niveluri de eroziune, mai ales cu caracter litologico-structural.

CONDIŢII CLIMATICE

Asezarea geografica si relieful sīnt principalele elemente care influenteaza īn mod direct asupra climatului. Prin pozitia goografica si matematica, Muntii Bīrgaului apartin sectorului cu clima continentala moderata, supusa adeseori advectiei aerului polar maritim, cu o activitate frontala frecventa.

Iarna predomina invaziile de aer de natura polar-maritima sau maritima-arctica din nord-vest, iar vara cele de aer cald, temperat-maritim, din sud-vest. Datorita influentei cu precadere vestice, amplitudinile termice diurne si anuale sīnt mai mici decīt cele din partea estica a tarii, situate la acelasi latitudine. Prezenta culoarelor depresionare si a depresiunilor conditioneaza aparitia unor anomalii, īn sensul manifestarii inversiunilor termice. Datorita fragmentarii accentuate a reliefului, sīnt foarte frecvente particularitatile topoclimatice, mai ales din cadrul montan si cel deluros, mai blīnde (asa se explica prezenta vitei de vie chiar īn imediata vecinatate a muntelui, la Livezile, Viisoara, Sarata), unde, īn genere, climatul trebuie sa fie submontan, racoros si umed.

Spatiul montan, cu expozitie fata de circulatia predominant vestica, favorizeaza cumularea unor importante cantitati de precipitatii anuale, a caror medie atinge 1000 mm, iar pe culmile īnalte peste 1400 mm, nebulozitatea medie depasind 6 zecimi.

Climatul muntilor mijlocii se caracterizeaza prin variatii moderate ale temperaturii aerului, cea anuala mentinīndu-se pozitiva, iar īn luna iulie oscilīnd īntre 18-20°C. Versantii orientati spre nord-vest, vest, sud-vest sīnt frecvent acoperiti de nori. Versantii adapostiti (estici) se caracterizeaza prin predominarea timpului senin. In partea inferioara a versantilor abrupti si mai ales catre sud-est se accentueaza fenomenul de fohn. Versantii sudici se remarca prin timp senin noaptea si dimineata si prin nori cumulus care, uneori, dau precipitatii abundente dupa-amiaza. In partea lor superioara se īnregistreaza precipitatii abundente (peste 1200 mm anual). Versantii nordici prezinta temperaturi ale solului si aerului moderate.

Zona īnalta (peste 1600 m)[1] este īnconjurata de izoterma de 0°C; vīrfurile au climat mai racoros, cu temperaturi medii anuale īn jur de -2°C, īn timp ce periferia masivului este marcata de izoterma de 4°C.

Temperaturile medii anuale oscileaza īntre 6,8 si 9,5°C. Cea mai scazuta temperatura medie s-a īnregistrat īn anul 1922 (6,8°C), iar anii 1937 si 1951 au fost cei mai caldurosi (īn medie 9,6OC). In luna ianuarie pe īnaltimile ce depasesc 1 500 m, se inregistreaza o temperatura medie de -6°C, iar pe cele de 1000-1500 m, -1°C;- luna iulie prezinta la altitudinea de peste 1 500 m temperaturi medii pīna la 11°C, iar īn zona de 1 000-1500 m ajung la 16°C. Timp de 6 luni, temperaturile medii se mentin sub 0°C.

Tabelul nr. 1    

Statia

Altitudinea (m)

Temperatura (°C)

Bistrita

358

8,2

Poiana Ilvei

490

4.8

Ilva Mare

780

5,7

Prundu Bīrgaului

405

6,0

Tihuta

897

3,5

Colibita

793

4,2

Valori medii multianuale ale temperaturii aerului (1896-1979).

Temperatura maxima absoluta a ajuns īn luna august 1954 la 28°C, iar cea minima a fost īnregistrata īn luna decembrie a aceluia.si an cīnd a coborīt la -24,5°C. In ceea ce priveste valorile extreme absolute, acestea au fost semnalate la periferia Bīrgaului, īn zona deluroasa: maxima la Bistrita īn ziua de 16 iulie 1962 (37,6°C), iar minima la Teaca īn 1954 (-33°C).

Pe valea Somesului Marc, la Sīngeorz-Bai, temperatura medie anuala oscileaza īn jur de 6,2°C, a lunii celei mai calde (iulie) 18,2°C, iar a celei mai reci (ianuarie) -3,7°C. La periferia vestica a Bīrgaului, īn zona deluroasa a orasului Bistrita, doua luni pe an (ianuarie -2,5 si decembrie -0,9°C) temperaturile sīnt negative. Temperatura medie maxima se īnregistreaza īn luna iulie (17,8°C), iar īn luna august o valoare apropiata (17,7°C). Cu cīt īnaintam spre zona īnalta, valorile medii scad, diferentieri importante fiind conditionate de expozitia versantilor. Etajarea climatului este destul de evidenta: astfel, īn timp ce pe Vf. Heniul cuvertura de zapada este prezenta, īn valea Bistritei este deja caldut si pajistile sīnt verzi.

Izoterma de 6-8°C trece prin preajma localitatii Livezile, īn timp ce izoterma de 4-6°C prezinta doua intrīnduri - unul pe valea Bīrgaului si altul pe Bistrita transilvana. Izoterma de -2°C delimiteaza cu aproximatie aria montana de cea a depresiunilor si dealurilor. Luna cea mai rece este ianuarie, iar cea mai calda iulie.

Temperaturile medii zilnice sub 0°C (1 octombrie-1 aprilie) au o durata de 120-180 zile. Spre zona de dealuri din partea vestica primele īngheturi apar īn jur de 10 noiembrie si ultimele īntre 10-15 martie (cca 110-120 zile cu temperaturi negative). Īncepīnd de la data de 1 octombrie, se semnaleaza frecvent zile de īnghet care se mentin pīna la īnceputul lunii mai. Ele apar īn numar redus, crescīnd treptat pīna la 25 īn luna ianuarie, pentru ca apoi sa scada gradat. In vaile adīnci si pe vīrfurile mai īnalte, cu aspect de cupole, sīnt posibile si īn lunile de vara (23 si 24 august 1980 bruma si īnghet la Bistrita Bīrgaului; spre sfīrsitul aceleiasi luni, 1981, a nins īn zona mai īnalta). Zilele de iarna au o distributie conditionata de altitudinea absoluta si de relief. In zona montana, luna februarie are cele mai multe zile de iarna, spre deosebire de zonele depresionare, unde acestea corespund lui ianuarie. Numarul zilelor cu temperaturi peste 30°C este de 0-7 īn regiunile montane, crescīnd īn zonele depresionare la peste 10.

Vīnturile dominante, din sectorul vestic, īnregistreaza schimbari evidente ale directiei, de la vara la iarna, cu intensificari orientate vest-est, cīt si pe sectoarele rectilinii ale rīurilor Somesul Mare, llva, Bistrita, Bīrgau - prin Pasul Tihuta. Pe versantii montani sīnt frecvente brizele de munte si vale īn anotimpul cald. Vaile adapostite, īn general cu directie nord-sud, se caracterizeaza prin predominarea calmului. Depresiunile intramontane, de exemplu Colibita, unde calmul este deranjat numai de brize, prezinta un climat favorabil practicarii turismului.

Viteza medie a vīnturilor este de 3,1 m/s, cu predominanta vest-nord-vest, iar intensitatile cele mai mari se īnregistreaza īn lunile aprilie-iunie (calmul atinge 3,7%) si cele mai scazute īn noiembrie-decembrie, cīnd calmul atinge 46,5%. Intensificarile mai accentuate ale vitezei vīntului, corelate cu prezenta unui strat gros de zapada īnghetata pe crengile pomilor, au provocat mari pagube livezilor (īn primavara anului 1979) si pravalirea arborilor (īn anii 1979 si 1980). In regiunea joasa a dealurilor bistritene si a depresiunilor nebulozitatea atinge 5,5-6 zecimi, valori care cresc o data cu altitudinea (7,0 zecimi) datorita ascensiunii dinamice a aerului umed pe pantele cu expozitie vestica, sub influenta maselor atlantice. La Bistrita, numarul mediu al zilelor cu soare este de 293,3 zile/an, iar cele mai mari valori se īnregistreaza īn august (239,9 ore) si apropiate īn iulie (238,6) si septembrie (238 ore).

Precipitatiile atmosferice cresc pe directia vest-est, īn raport cu altitudinea si expozitia vestica favorabila ploilor frontale, dcpasind 1000 mm (660-1 053 mm) īn Muntii Bīrgau. In zona depresionara de la vest catre est 680 mm/an la Bistrita si 888 mm/an la Tihuta. In Depresiunea Sīngeorz, valorile medii anuale se mentin īn jur de 802 mm, depasind 100 mm īn lunile de vara si situīndu-se sub 30 mm īn februarie. La Rodna, 918 mm/an.

            Fig 06

Precipitatiile medii lunare īnregistreaza, de asemenea, diferentieri pe luni si anotimpuri, īn sensul ca majoritatea cad la sfīrsitul lui mai si īnceputul lui iunie (se semnaleaza īnsa decalaje de cca 30 mm/luna īntre Tiha Bīrgaului din culoarul Tihutei si Colibita, situata mai la sud cu cītiva kilometri, pe valea Bistritei, adapostita sub Caliman).

Tabelul 2         

Post pluviomctric

Altitudinea (m)

Precipitatii (mm)

Bistrita

358

680

Poiana Ilvei

490

672

Ilva Mare

780

728

Sīngeorz

370

802

Rodna

539

918

Prundu Bīrgaului

465

778

Tihuta

897

888

Colibita

793

789

Valori medii multianuale ale precipitatiilor (1898-1979).

Tabel nr. 3 Cantitatea medie lunara de precipitatii (1969-1979)            

Postul hidrometric

Altit

Luna

I

II

III

IV

V

VI

VII    VIII

IX        X

XI

XII

1. Bistrita

358

42,2

37

37,58

71

97,5

128,5

99,4

70,5

56,3

53,8

59,8

47,8

2. Tiha Bīrgaului

465

41,1

22,5

24

62

73,1

116,36

96,4

63,9

66,65

49,42

52,36

51,67

3. Muresenii Bīrgaului

700

36,3

31,6

26,5

66,7

82,2

139,8

127,4

79,1

78,8

62,6

64,2

59,7

4. Colibita

793

39,7

46,3

21,1

68,4

87

146,4

128,6

101,7

72,3

50,9

68,8

60,6

Luna cu cantitatea cea mai redusa este ianuarie (80-100 mm), iar cea mai ploioasa (peste 130 mm) este iunie. Cantitatile de precipitatii maxime īn 24 ore au atins urmatoarele valori: Prundu Bīrgaului (110 mm), la 10 iulie 1913; Bistrita (75,9 mm) la 10 iulie 1938; Rodna (70 mm), la 10 iulie 1938. Precipitatiile sub forma de zapada cad la īnceputul celei de a doua decade a lunii noiembrie, stratul persistīnd mai mult de 100 zile. Ninsorile sīnt abundente, grosimea covorului de zapada depasind 100 cm si chiar mai mult pe fundul vailor datorita spulberarii de pe versantii expusi vīntului.

Bīrgaul - o larga ,,curmatura" situata īntre masivele īnalte ale Rodnei si Calimanului - se caracterizeaza printr-un regim termic si al precipitatiilor mai blīnd, favorabil organizarii statiunilor montane, chiar īn zona de cumpana (Magura Calului - 1 229 m), la Piatra Fīntīnele (Hotelul Tihuta), unde iarna vine mai devreme si zapada mai groasa persista mai mult (pante prelungi favorabile practicarii schiului).

REŢEAUA HIDROGRAFICĂ

Apele de suprafata sīnt reprezentate prin rīuri si lacul de baraj al Colibitei care va alimenta cu apa orasul Bistrita si hidrocentrala electrica de pe Valea Bistritei. Un aspect specific al hidronimiei Muntilor Bīrgau īl constituie faptul ca unele ape curgatoare poarta nume determinate de anumite caractere fizico-geografice. Circa 12 rīuri au denumiri cu semnificatie fitogeografica (Valea Teiulul, Fagetelul, Siminicul, Flnate, Tisa) sau care amintesc ca īsi aduna izvoarele din regiuni despadurite (Runcu, Izvorul Arsului, Arsita, Ciotina etc. = pīraile zonelor despadurite).

Multe din apele curgatoare poarta numele masivelor din care izvorasc (Chicera, Muntelui, Magura, Tomnaticul etc.) sau au semnificatie zoo-geografica (Ursoaia, Lupului, Cioroiului. Cerbul etc.)

Numeroase sīnt hidronimele cu semnifucatii īn antroponimie (Bucur, Marta, Maria, Strugarului, Pīrīul lui Ionita etc.) si mai putin frecvente cele care reflecta litologia (Ilva, Glodului, Illvetul, Iliuta Calului, Colbul), cu precadere argiloasa. Caracterele fizice si chimice ale apelor sīnt oglindite de numele a numeroase rīuri (Sarata, Borcutului, Secul, Slatinii, Izvorul Alb etc.), ca si aspectele geomorfologice ale vaii (Valea Pustie, Grozavul, Tesna, Tesna Mica si Tesnita - cu semnificatia de vai īnguste; Strīmba, Pietroasa de Jos si de Sus, Valea Mare etc.) Anumite vai reflecta numele localitatilor pe care le strabat (Rodna, Cosnita, Cosna, Tureacul).

Rīurile care dreneaza Muntii Bīrgau sīnt tributare Somesului Mare si mai putin Bistritei Moldovene, care, prin intermediul Dornei, culege apele de pe flancul rasaritean (Tesna-Cosna si Dornisoara). Rīurile din Muntii Bīrgau sīnt dispuse īn cea mai mare parte transversal fata de cele trei axe hidrografice principale orientate est-vest: Somesul Mare. care īsi aduna apele de sub Vf. Omul (1932 m) si Vf. Cociorbii din Muntii Suhardului marcheaza limita dintre Muntii Rodnei si Muntii Bīrgaului, iar prin pīrīul Maria (S=46 km2; L=10 km) granita fata de Suhard; Ilva (S = 410 km2; L = 41,7 kmn), care prin Ilisoara īsi are obīrsia sub Magura Calului din apropiere de Piatra Fīntīnele, īmpreuna cu afluentul sau Lesu - aproape paralele - dreneaza partea centrala; Bistrita (limita sudica) cu obīrsiile īn Caliman si afluentul sau Bīrgaul (Tiha, Straja) - de asemenea cvasi-paralele - strabat arealul sudic al masivului, fiind cel mai mare afluent al sieului (sistemul hidrografic al Somesului Mare), cu o lungime de 65,4 km, care dreneaza o suprafata de 662 Km2, din care peste 400 km2 numai īn regiunea Muntilor Bīrgau.

Apele minerale constituie o bogatie deosebita datorita calitatii lor terapeutice, numarului mare de izvoare, cīt si prin debitele ridicate. Izvoarele de pe valea Somesului Mare, Rodna sl Valea Vinului din Muntii Rodnei sīnt cunoscute de pe vremea romanilor. Apele minerale sīnt concentrate pe valea Somesului Mare (statiunea Sīngeorz-Bai) si pe valea Ilvei.

In arealul Bīrgaului exista un singur lac - Colibita, de baraj artificial.

Toate apele amintite - principalele artere hidrografice si īn acelasi timp cele mai importante axe turistice - prezinta sectoare cu aspect depresionar ocupate de asezari umane, separate de portiuni mai īnguste cu aspect de defilee sau chei taiate īn roci vulcanice. De-a lungul Ilvei si al Somesului Mare trece calea ferata Vatra Dornei-Beclean-Cluj, cu numeroase viaducte si tuneluri (drumul Ilvelor), iar pe Tiha si Bistrita - peste Pasul Tihuta - soseaua Vatra Dornei - Bistrita; pe valea Bistritei soseaua asfaltata duce spre lacul si hidrocentrala īn constructie de la Colibita, iar pe valea Somesului soseaua si drumul de fier fac legatura cu vechiul centru minier al Rodnei; prin Pasul Rotunda, soseaua face trecerea spre calea asfaltata ce īnsoteste Bistrita Aurie.

Vaile care au fragmentat intens Bīrgaul constituie importante cai de acces spre vīrfurile cele mai īnalte, strabatute de numeroase trasee turistice. Flora si vegetatia reflecta, īn mare rnasura, particularitatile etajarii reliefului si se dispun zonal, cu asociatii comune īntregului lant carpatic, dar si cu particularitati conditionate de topoclimat, orientarea culmilor, expozitie etc. Turistul poate admira covoarele verzi ale fīnetelor frumos colorate, sobrietatea īntinselor si īntunecatelor paduri de molid si pasunile subalpine presarate cu flori gingase..

Fīnetele si pasunile constituie un brīu lat, discontinuu, īn jurul muntilor, ce avanseaza mai mult pe vai, dar care se revarsa pe plaiurile domoale ale Bīrgaului, padurea retragīndu-se pe cupolele vulcanice. Covorul verde al pasunilor este smaltat de puzderie de flori frumos colorate, cu forme curioase, ale caror petale fixate pe lujere gingase sclipesc scaldate īn soare. Margarete gratioase (Chrysanthemum leuchanthemum), tivite cu petale sidefii, se leagana īn adierea vīntului. Aglica (Filipendula vulgaris), placut parfumata, īsi poarta valul alb peste pasuni, iar clopoteii (Campanula patula) risipesc flori albastrii pe īntinsul fīnetelor. Prin locuri mai umede isi īnalta tulpina cu flori purpurii poroinicul (Orchis maculata) din familia Orhideelor. In plina vara, prin fīnete, rasar buchete de garofite purpurii (Dianthus carthusianorum) si flori albastre de cicoare (Cichorium intybus); ascunse īn iarba, fragute gingase dulci si parfumate (Fragaria vesca L.).

Venirea primaverii este īntīmpinata de brīnduse viorii (Crocus vernus) risipite prin fīnete, iar ciubotica cucului (Primiila veris), cu flori oachese, prinse īntr-un ciucuras galben-auriu, se clatina īn mīngiierea vīntului caldut. In jurul tufelor de maces si alun sau pe līnga molizii solitari rasar flori albe si galbene dc pastita (Anemone raninr culoides), slacul violaceu (Cardamine glanduligera) si o sumedenie de alte flori gingase.

Vara, pologul de fin proaspat cosit te atrage cu parfumul sau patrunzator si te īndeamna la odihna.

In fīnetele uscate, toamna, ciurul zīnelor (Carlina acaulis), cu petalele sidefii, se rasfata īn soare, iar tufele arbustilor din fīnetele Bīrgaului si grupele razlete de arbori īmbraca haine ruginii, aurii sau chiar brune. Fīnetele si pasunile se sfīrsesc la marginea padurii de amestec sau de molid pur. Zona aceasta de trecere, de la fīneata la padure, prezinta o vegetatie specifica. Scorusul (Sorbus aucuparia) si macesul (Rosa canina), paducelul (Crataegus monogyna wiltd.) si aluaul (Corylus avellana) sīnt vestitorii ce anunta padurea. Printre arbusti se īnalta lumīnarica pamīntului (Gentiana asclepiadea), cu flori lungi tubulare ce salta spre soare, si rutisorul (Thalictrum aquilegifolium), cu numeroase flori alb-galbui, cu miros placut.

Padurea de amestec, formata mai ales din fag (Fagus silvatica) si molid (Picea abies), prezinta un aspect deosebit priraavara, cīnd frunzele nu au iesit complet din muguri. Soarele se revarsa din belsug si īn jurul arborilor numeroase flori invadeaza spatiul dintre copaci: pastita alba si galbena se īnfratesc cu plamīnarita sau plamīnarica -(Pulmonaria rubra), cea cu doua fete, si flori albastre colorate īn rosu dupa fecundare. Crucea voinicului (Hepatica transsilvanica), cu flori albastre ascunse printre frunze trilobate, si slacul violaceu alcatuiesc mici covoare la radacina molizilor sau printre trunchiurile uriase ale fagilor seculari. Ierburile viu colorate sīnt īmpestritate de viorele (Viola canina L.). Cīnd frunzele fagilor au crescut si razele soarelui patrund cu greu, numeroase specii dispar.

Padurile de molid sīnt īntunecate si reci si īn locurile mai umede apar pernite de muschi (sphagnuni) acoperite si īnconjurate de macrisul iepurelui (Oxalis acetosella L.), cu frunze micute si gtust acrisor. Prin raristile padurii, merisoare (Vaccinium vitis idaea), iar pe alocuri palariile frumos colorate ale ciupercilor otravitoare apar īmpreuna cu galbinele si zbīrciogi comestibili. Tisa (Taxus baccata), conifer frumos cu lemn valoros, se īntīlneste sporadic mai ales īn Fagetelul Mic.

In raristi, luminisuri si poirni se īntind covoare minunat colorate cu crizanteme (Chrysanthemum rotundifolium) si flori micute, albe, ale lacramitei (Majanthemum bifolium) ce se īntrec īn gingasie cu florile de aceeasi culoare, dar mai mari si solitare ale paralutei de munte (Pyrola uniflora). Spre marginea molidisului se pot observa lumīnarica pamīntului si plesnicioasa (Impatiens nolitangere) cu flori galbene si pintenate, ascunse sub frunze fine. Brīndusa strapunge stratul subtire de zapada, vestind venirea primaverii.

Prin luminisurile padurii de molid, apar arbusti pitici cu afine (Vaccinzum myrtillus) negre-albastrui, ascunse printre frunzisoare verzui.

In taieturile de padure, mai ales de molid, se rasfata o vegetatie specifica. Spre miezul lunii august, rascoagea (Epibobium angustitolium) cu flori purpurii īnroseste spatiile defrisate. Zmeurisurile (Rubus idaeus L.) cu frunze palmate īsi ascund globuletele roze, parfumate si racoritoare. Salcia capreasca (Salix caprea), plopul tremurator (Populus tremula) si pufulita (Epilobium alpestre) cu flori purpurii si port īnalt se rasfata īn voie printre ierburi. Matraguna (Atropa bella dona) cu flori rosii-violacee, ascunse pe sub frunze, se ridica viguroasa si mīndra. Intreaga planta si fructele rotunde, negre sīnt otravitoare. Printre ierburi, degetarasul (Digitalis grandiflora), al carui nume se datoreste formei pe care o prezinta floarea colorata īn galben-īnchis. Planta este folositia pentru prepararea unui medicament īntrebuintat In tratamentul unor afectiuni cardiace.

Īn locurile mai umde ale taieturilor de padure apar gingase flori de nn-ma-uita (Myosotis sylvatica) si floarea studentului (Parnasia paltistris) cu cinci petale albe ornate cu filigran de fire verzui, foarte fine si maiestrit aranjate.

Etajul subalpin - domeniu nesfīrsit al jneapanului (Pinus mugo), la care se adauga arinul de munte (Alnus viridis), salcia capreasca, scorusul de munte, ienuparul (Juniperus communis) ocupa suprafete mult mai restrīnse, mai ales pe Heniul Mare, datorita altitudinii reduse a Bīrgaului. Pajistile si poienile sīnt presarate cu tufe de afin, merisoare, vuietoare (Empetrum nigrum) si salcii pitice. Strigoaia (Veratrum album), planta īnalta si otravitoare, cu frunze mari, ovale, se impune printre florile micute. Bulbucul de munte (Trollius europaeus), cu floare galbena globuloasa, care īnfloreste īn lunile mai-iulie, monument al naturii, este īntīlnita mai ales pe Magura Calului. Ghintura galbena (Gentiana lutea), planta ocrotita, medicinala, de mare valoare, prezinta flori mari galbene dispuse īn buchete dese, ce īnfloresc īn iulie-august. Vulturica (Hieracium transsilvanicum) tapiseaza cu florile sale galben-aurii īn iunie-iulie fīnetele din jurul satului Piatra Fīntīnele, ca si rusulita (Hieracium auranticum), cu flori portocalii.

In Bīrgau vegetatia se sfīrseste cu etajul subalpin, deoarece altitudinea maxima atinge abia 1 611 m īn Heniul Mare. Un specific al Bīrgaului īl constituie prezenta mlastinilor cu turba, frecvente īn bazinul Tesnelor la Gradinita, Larion etc.

In bahne, creste roua cerului (Drosera rotundifolia), o planta carnivora micuta, cu trurize īn rozeta, cu floricele albe ce se deschid spre ora prīnzului. Prin ochiurile de apa ale mlastinii se ivesc la suprafata floricelele galbui ale altei planle carnivore, otratelul de balta (Utricularia vulgaris). Pe līnga aceste specii mai rare se īntilnesc si relicte glaciare care au gasit un loc de refugiu īn bahne. Asa este vīrtejul-pamīntului (Pedicularis sceptrum carolinum), cu flori sulfurii sau mesteacanul pitic (Betula nana). Ruginarea (Andromeda polifolia), planta carnivora, īsi leagana florile albo, uneori trandafirii.

In bahne exista si plante comune, evidentiate prin coloritul lor sau prin curiozitatea formei: bumbacarita (Eriophorum latifolium), cu floricele prinse īntr-un ghem alb spumos, rogozuri, salcii pitice si orhidee, dintre care amintim poroinicul, cu flori adunate īntr-un buchet liliachiu, uneori rosu-violaceu, cu frunze mari, patate cu brun. Primavara, apar florile portocalii de calcea calului (Caltha palustris ssp. Iacta), cu frunze mari, lucitoare.

FAUNA

In padurile de conifere si amestec ale Bīrgaului misuna o bogata si variata fauna care atrage numerosi vīnatori romani si straini. Cerbul (Cervus elaphus carpaticus) (īn Vf. Heniul, izvoarele Somesului Mare), ursul (Ursus arctox), caprioara (Capreolus capreolus) si rīsul (Lynx lynx) (,,pantera Carpatilor" apare si īn padurea Steregoi din apropierea comunei Livezile) - sīnt animalele cele mai reprezentative. Jderul (Martes martes) traieste īn zona coniferelor si a fagului, mai ales īn sectoarole lor de contact. Prin padurile de fag rataceste porcul mistret (Sus scrofa), iar lupul (Canis lupus) este mai des īntīlnit decīt īn Caliman. In Bīrgau īntīlnim vulpea rosie (Canis vulpes), iar la poalele muntilor, īn apropierea terenurilor cultivate cu cartofi, traieste bursucul sau viezurele (Meles meles). Iepurele (Lepus europaeus) este īntīlnit relativ frecvent, iar prin padurile de conifere alearga veverita (Sciurus vulgaris) cenusie, jucausa si sprintara.

Cocosul de munte (Tetrao urogallus) este prezent īn padurile de conifere din Vf. Heniul, iar rata si gīsca salbatica, īn lungul rīurilbr Bistrita si Somesul Mare. Dintre acvilele rare, care nu sīnt daunatoare economiei vīnatului, amintim acvila mica (Aquila pomarinna), acvila tipatoare mare (A. clanga), bufnita mare (Bubo bubo), cea mai mare rapitoare nocturna, ocrotita de lege, ca si corbul (Corvus corax), ai carui pui pot fi dresati cu usurinta (imitīnd diferite animale sau chiar cuvinte).

Reteaua de ape curgatoare a favorizat dezvoltarea unei pretioase faune ihtiologice. In pīraielc repezi si oxigenate sīnt stapīni pastravul (Salmo trutta fario), lostrita (Hucho hucho), lipanul (Thymallus thymallus), zglavocul (Cottus gobio) si boisteanul (Phoxinus phoxinus). Vīnatul numeros, variat si reprezentat prin animale mari si deosebite, atrage nuraerosi vīnatori dornici sa obtina trofee valoroase.

Asezarile umane

Localitatile sīnt amplasate īn interiorul Muntilor Bīrgau, īn bazinetele depresionare īnsiruite de-a lungul vailor mai importante, cīt si pe latura sa estica si mai ales vestica, unde se gasesc cele mai īnsemnate asezari atrase de largimea zonelor piemontane.

Numele de localitati urnane (oiconime) au semnificatii foarte variate. Interesante sīnt denumirile din partea sudica a muntilor, īnsiruite pe "Drumul Bīrgaielor" - valea Bistritei si a afluentului sau Bīrgau (Tiha sau Straja) care scot īn evidenta faptul ca apartin Bīrgaului" (Rusu Bīrgaului, Prundu Bīrgaului, Bistrita Bīrgaului, Muresenii Bīrgaului etc.) sau cele situate pe valea Ilvei din partea centrala a Muntilor Bīrgau (Poiana Ilvei, Magura Ilvei, Ilva Mare, Ilva Mica, Lunca Ilvei). Multe localitati au semnificatie īn atroponimie (Rusu Bīrgaului, Mita, Lesu, Lunca Lesului, Lesu llvei). Unele denumiri de asezari provin din hidronime (Valea Mare, Tesna, Strīmba), iar altele reflecta pozitia lor altimetrica (Josenii, Mijlocenii si Susenii Bīrgaului), influenta fitogeografica (Poiana Ilvei, Gradinita, Floreni otc.) sau constitutia litologica (Prundu Bīrgaului, Piatra Fīntīnele etc.).

Existenta societatii omenesti, din timpurile stravechi si pīna īn zilele noastre, este atestata de numeroase vestigii istorice, mai frecvente din perioada neoliticului (Bistrita, Slatinita etc.). Prima epoca a fierului (Hallstatt) se caracterizeaza prin orientarea pronuntatd spre pastorit si prin intensificarea exploatarii sarii, iar elementele de cultura materiala si spirituala sīnt atribuite tracilor, constatīndu-se o accentuare a individualizarii civilizatiei geto-dacice.

Cea de a doua epoca a fierului (La Tene) se individualizeaza prin dezvoltarea deosebita a metalurgiei fierului si aparitia plugului cu brazdar.. Aceasta duce la dezvoltarea agriculturii, care, īmpreuna cu cresterea vitelor, a constituit ocupatia principala a geto-dacilor. In urma celor doua razboaie de cucerire a Daciei de catre romani, o parte a acesteia a fost transformata īn provincie romana. Recentele descoperiri arheologice atesta ca īn Transilvania granita Imperiului Roman era fixatx pe aliniamentul Caseiu (judetul Cluj)-Ilisua-Spermezeu-Zagra-Nasaud-Livezile-Orheiul Bistritei-Domnesti-Monor si Brīncovenesti (judetul Mures), īncīt o buna parte din teritoriul actualului judet Bistrita-Nasaud (inclusiv zona Muntilor Bīrgau) apartinea dacilor liberi.

Urmele stapīnirii romane cele mai frecvente pot fi depistate īn apropierea drumului de legatura dintre cele trei castre romane; Ilisua-Livezile-Orheiul Bistritei. Romanii au exploatat importante depozite de sare, asa cum confirma inscriptia de pe altarul votiv, din piatra, existent īn lapidariumul Muzeului de istorie din Bistrita.

Existenta ceramicii dacice chiar īn castrele-romane (Orheiu Bistritei, Livezile) atesta indiscutabil continuitatea dacica. In perioada de dupa retragerea autoritatilor romane īn anul 271, īn sudul Dunarii, aceasta continuitate īn vechile vetre sau īn altele nou create este pusa īn evidenta de descoperirile facute pe teritoriul judetului (Bistrita,. Archiud etc.). Dupa retragerea administratiei imperiale, populatia locala, romanizata, si-a continuat īndeletnicirile, confruntīndu-se si uneori convietuind cu neamurile migratoare. Aceasta convietuire vremelnica - īncheiata prin asimilarea noilor veniti - este dovedita arheologic prin aceea ca la Galatii Bistritei, Fīntīnele, Cepari etc. au fost descoperite obiecte ce au apartinut localnicilor, dar si unor semintii alogene[2].

In secolele IX-XI are loc o puternica dezvoltare a culturii materiale si spirituale romānesti, atestata arheologic prin numarul mare de asezari (Bistrita, Rebrisoara, sieu etc.), cimitire cu sute de morminte (sirioara) sau fortificatii (Arcalia, Viile Tecii, Satu-Nou etc.)

Dezvoltarea economica si sociala, accentuarea diferentierilor sociale īn rīndul obstilor au dus la formarea unor importante formatiuni statale mentionate de documentele vremii. Voievodatul lui Gelu, atestat documentar īn ,,Cronica lui Anonymus", a cuprins o buna parte si din teritoriul actual al judetului Bistrita-Nasaud.

Puternice obsti satesti romanesti sīnt consemnate īn documentele secolelor XIV-XV, īn care sīnt amintiti o serie de voievozi locali din Feldru, Maieru, Salva, Mocod, Telciu, Zagra, Rebra. Incepīnd din a doua jumatate a secolului al Xl-lea, regii arpadieni si nobilimea lor au īnceput cotropirea Transilvaniei si, treptat, pe parcursul a cītorva sute de ani, si-au īntins dominatia asupra unei īnsemnate parti a teritoriului romānesc. Comunitatile romanesti, īn ciuda vicisitudinilor politice, s-au mentinut īn forrne de organizare proprii, influentīnd chiar organizarea īn obsti - potrivit specificului traditional romanesc - a sasilor colonizati īn zona Bistritei īn jurul anului 1200. Feudalii locali sau cei proveniti din rīndurile cuceritorilor maghiari vor atenta tot mai mult, īn secolele XIII-XIV, la avutul si libertatea obstilor romanesti. Ţaranii, īn frunte cu voievozii locali, s-au ridicat īmpotriva marilor nedreptati savīrsite de nobili, iar marea rascoala a taranilor romani si maghiari din anii 1437-1438 a cuprins si multe sate din judetul Bistrita-Nasaud. La razboiul taranesc din 1514 au luat parte si multi tarani bīrgauani, cīt si muncitori de la minele de argint din Rodna si oraseni saraci din Bistrita.

Cu toate ca īmprejurarile istorice au facut ca romānii de pe cele doua laturi ale Carpatilor sa se constituie si sa traiasca multe secole īn provincii si state separate, totusi legaturile au fost permanente, mentinīndu-se constiinta originii si a limbii comune, idealul unirii īntr-un singur stat (stravechea Dacie).

Demna de remarcat este stapīnirea temporara a cetatilor Bistrita, Rodna si Ciceu de catre voievozii moldoveni stefan cel Mare si Petru Rares, care au asigurat legaturi strīnse īntre moldoveni si transilvaneni.

Militarizarea acestor tinuturi de catre Curtea din Viena (1762), prin īnfiintarea la Nasaud a Regimentului II de granita romanesc, nu a dus la schimbarea starii precare a taranilor, dar a exercitat o anume influenta pozitiva prin īnfiintarea primelor scoli romanesti (1766); la Prundu Bīrgaului functiona o ,,moara de hīrtie" (1768), iar la Nasaud ia fiinta Institutul militar pentru pregatirea ofiterilor (1784). In 1851, prin desfiintarea Regimentului II graniceresc, īncep mari framīntari sociale. Prin lupta dīrza dusa de romāni, īn frunte cu intelectualii de vaza ai Nasaudului, īn 1861 ia fiinta Districtul autonom romānesc al Nasaudului, cu sediul īn Nasaud, care īnglobeaza cele 44 de comune graniceresti de pe valea Somesului Mare, sieului si Bīrgaului, pe a carui stema sīnt īnscrise initialele V.R.H. (Virtutea romana renascuta), deviza care figureaza īn componenta actualei sterne a judetului. Fondurile create au fost utilizate īn comun pentru īntretinerea scolilor si a elevilor. Instaurarea dualismului (1867) austro-ungar a spulberat īnsa sperantele ca multe din doleantele romānilor se vor rezolva, deoarece cele doua districte, cel romānesc (Nasaud) si cel sasesc (Bistrita) sīnt contopite formīnd Comitatul Bistrita-Nasaud, cu sediul la Bistrita (1878).

Liderii Partidului National Romān din Transilvania au īnaintat un Memorandum īrnparatului Francisc Iosif I (28 mai-9 iunie 1892), care cuprindea revendicarile romānilor din monarhia austro-ungara si o critica sistematica a politicii intolerante a guvernului de la Budapesta. Din impozanta delegatie de 300 reprezentanti, 28 erau din Bistrita-Nasaud. Memorandurnul nici nu a fost citit de īmparat, fiind trimis guvernului de la Budapesta, care, īn loc sa īncerce solutionarea doleantelor, a īnscenat "procesul de la Cluj" (7-25 mai 1894) si a "acordat" memorandistilor ani grei de temnita.

Infrīngerea armatelor austro-ungare īn anul 1918 a dus la destramarea Imperiului Austro-Ungar si la crearea statelor nationale si deci la desavīrsirea statului national romān unitar. Dupa 23 August 1944, zona Bīrgaielor a cunoscut īnsemnate mutatii pe plan economico-social si cultural īn procesul transformarilor revolutionare ce au cuprins īntreaga tara. In anii constructiei socialiste, regiunea Bīrgaielor, apartinatoare judetului Bistrita-Nasaud, a īnregistrat mari progrese pe calea edificarii noii orīnduiri, īn pas cu celelalte regiuni ale patriei, īnscriindu-se ferm pe coordonatele civilizatiei si bunastarii.

Spre deosebire de majoritatea masivelor, unde asezarile sīnt situate periferic, Bīrgaul este intens umanizat. Localitatile se īnsiruie de-a lungul celor cinci axe hidrografice orientate de la est catre vest. Locuiatele se rasfira pe interfluviile domoale si largi si urca pe versanti. In partea sudica a Bīrgaului, satele sīnt concentrate pe valea Bistritei si a afluentului sau principal Tiha (Straja, Bīrgau).

La iesirea din defileul Bistritei se afla Fabrica de cherestea din Bistrita Bīrgaului - statie terminus a caii ferate ce face legatura cu orasul Bistrita - comuna fruntasa a carei suprafata depaseste 42 km2, desfasurata pe ambele maluri ale rīului Bistrita, cale de peste 5 km, pīna la Prundu Bīrgaului, asezat la confluenta Bistritei cu Tiha si Secu, īn ,,Drumul Bīrgaielor".

Prundu Bīrgaului, ale carui case se rasfira pe cele trei vai, dupa militarizarea vaii Bīrgaului, īn anul 1784, a devenit sediul locotenent-colonelului Regimentului II graniceresc, iar dupa anul 1816 aci locuia cel de al doilea maior. La Prundu Bīrgaului se gasea unul dintre cele sase cercuri administrative care cuprindea comunele din zona Bīrgaielor, cīt si una din cele doua judecatorii cercuale (,,Rodna"), care avea jurisdictie asupra a patru cercuri administrative.

Important nod de circulatie asezat īn ,,Drumul Bīrgaielor" si totodata centru industrial (fabrica de hīrtie), Prundu Bīrgaului constituie un īnsemnat punct de plecare spre potecile īnalte ale Calimanului si catre cupolele Bīrgaului; spre dreapta (est), drumul asfaltat duce spre Vatra Dornei, trecīnd prin frumoasele localitati de pe valea Strajei: Tiha, Tureac, Muresenii, Piatra Fīntīnele, peste Magura Calului si Pasul Tihuta, de unde coboara In Ţara Dornelor; catre vest, pe valea Bistritei spre orasul Bistrita prin salba de asezari bīrgauane: Susenii, Mijlocenii, Josenii si Rusu Bīrgaului Livezile, Unirea.

In partea centrala a muntelui, asezarile sīnt cuibarite īn cotloanele de pe valea Ilvei: Lunca Ilvei, Ilva Mare, Mdgura Ilvei, Poiana Ilvei, Ilva Mica sau de-a lungul afluentilor din partea sudica: Ivaneasa, Arsita, Lesu si Lunca Lesului, pe vaile cu acelasi nume. Numai satul Strīmba se avīnta spre interfluviu pe soseaua ce face legatura īntre Ilva Mica si "Drumul Bīrgaielor" (Josenii Bīrgaului) si Ciosa sub dealul cu acelasi nume, la peste 1 000 m, de unde drumul comunal duce la Piatra Fīntīnele. Pe valea Somesului Mare drumul asfaltat face legatura īntre Ilva Mica si Rodna, trecīnd prin statiunea balneoclimaterica Sīngeorz-Bai, Maieru, Anies, Rodna, de unde soseaua neasfaltata se continua prin sant si Valea Mare, peste Pasul Rotunda, spre localitatea cu acelasi nume de pe valea Bistritei.

Pe flancul estic al Bīrgaului, la periferia muntelui, localitatile apartin Ţarii Dornelor: Cosna, Poiana Stampei, Dorna Candreni si Poiana Negri. In partea vestica īntīlnim municipiul Bistrita si orasul Nasaud. Nota dominanta a asezarilor rurale este data de gospodariile permanente, formate din case de locuit, grajduri, adaposturi, capite de fīn īn ocoale, garduri din trunchiuri de brad despicate, care īmpart fīnetele īn mari loturi si marginesc drumurile ce duc spre pasunea īnalta. Fata de aceasta risipire a asezarilor crescatorilor de vite, frecventa īn Bīrgau, concentrarile din cadrul vailor si a bazinetelor depresionare datorate celorlalte forme de activitate (industria lemnului, exploatarea apelor minerale īn statiuni balneoclimaterice, fabrica de hīrtie, minerit, comert si administratie) se reduc la cīteva localitati mai grupate pe vechiul drum dintre Suceava si Bistrita si valea Somesului. Satele de munte apartin tipului īmprastiat de asezari, cu grupare mai strīnsa pe vai si cu gospodarii mai risipite pe terase, povīrnisuri mai domoale si chiar pe versanti, pīna la 1 300 m. Asezarile situate īn bazinete se prezinta relativ rnai adunate.

Spre deosebire de latura estica a Bīrgaului, unde predomina casele cu etaj, frumos ornamentate, specifice ,,Ţarii Dornelor", cele din Bīrgau sīnt īn cea mai mare parte fara etaj, mai simple, cu mai putine ornamente si uneori netencuite la exterior (de exemplu la Colibita, pe valea Ilvei, a Somesului Mare etc.).

Casele de locuit traditionale sīnt īnfrumusetate printr-un ansamblu de decoratii care se conjuga firesc si echilibrat cu celelalte domenii ale artei populare. Fara abundenta īn cioplituri si sculptura, arhitectura caselor este simpla. Pe fatade apar uneori soarele sau alte motive-simbol, reminiscente seculare. Ferestrele caselor vechi, care mai īntīrzie printre cele noi, mai pastreaza chenarele si romburile pe fondul albastru-ultramarin-alb. Mesterii populari au mostenit mestesugul din tata īn fiu, o data cu bunul simt al echilibrului si al lucrului trainic.

Īn trecut, locuintele erau construite din lemn cioplit pe doua fete. Bīrnele de brad sau molid erau īmbinate de catre tislari (dulgheri) priceputi īn cheutori sau īn sosi. Fundatia caselor era construita din lespezi aduse din rīuri sau luate din maluri. Casa avea doua camere mari, de 4x4 sau 5x5 m, separate de o tinda, unde era construit un cuptor mare. In prezent, locuintele se construiesc, de obicei, din caramida, pe fundatie de beton, cu etaj, uneori doua (case ,,pe doua rīnduri"), cu balcoane si turnulete la fatade sau īn cele patru colturi, care dau tot mai mult localitatilor aspect de orasele; adevarate vile cu geamuri mari si linie arhitectonica moderna, uneori cu pereti exteriori acoperiti de placute de faianta, īntr-o frumoasa paleta cromatica, grupate īn diferite desene geometrice romānesti.

BĪRGĂUANII

Populatia din zona Muntilor Bīrgau este formata īn cea mai mare parte din romāni (peste 90%). maghiari, germani si alte nationalitati. Densitatea populatiei difera īn functie de pozitia geografica a asezarilor umane (īn cazul celor din interiorul masivului populatia este īn totalitate romāneasca).

Zona Muntilor Bīrgau prezinta - sub raportul densitatii populatiei - valori īn general scazute: pīna la 26 loc/km2 la nord de Somesul Mare (13 loc/km2 īn cazul comunei sant, cu teritoriu īntins) si īn partea sudica; 26-50 loc/km2 īn zona centrala (Ilva-Tiha si comuna Maieru de pe valea Somesului).

In zona montana apar si densitati mari deter-minate de existenta unor unitati industriale de exploatare si prelucrare a lemnului: regiunea Ilva Mare-Lesu 75-100 loc/km2, llva Mica-51-75 loc/km2, zona orasului Sīngeorz (peste 9 100 locuitori īn 1980, statiune balneoclimaterica), zona Josenii Bīrgaului - Prundu Bīrgaului cu densitati de 75-100 si chiar peste (ultima localitate depasind 130 loc/km2).

Portul popular este foarte frumos si variat. La Poiana Stampei, Cosna, Tesna, pe flancul rasaritean al Muntilor Bīrgau, care apartin Ţarii Dornelor, femeile poarta duminica si īn zilele de sarbatoare "camesi" de pīnza lungi pīna la glezne si largi de la brīu īn jos, cusute cu motive romānesti. Peste camesi se īnfasoara (,,fac roata") cu prijitoare sau catrinte (fote) dintr-o "patura" (bucata) de līna, cu ,,cīmpul" (lundul) negru, cu vrīste (dungi) verticale, late de 2 cm, diferit colorate. Se mai poarta si catrinte de ,,līna aleasa īn razboi". Peste camasa īsi pun bondita, boghita sau bongita (cojoc scurt fara mīneci) asemanatoare celor barbatesti, dar mult mai frumos brodate. Iarna, peste acest cojocel femeile poarta zambalic (jacheta scurta pīna la brīu, facuta din līna si captusita cu postav), cataveica (scurteica) sau genunchier (cojoc lung pīna la genunchi, cu falduri si lucrat cu multe chindiseli - broderii sau ornamentatii florale). Barbatii se īmbraca duminica si īn zilele de sarbatoare cu "camesa" de pīnza lunga pīna la genunchi, cu gulerul mai īnalt, dublu, a carui parte exterioara este brodata de mīna īn general īn rosu-īnchis sau caramiziu, cu variate rnotive romānesti. Peste camasa pun bondita īmpodobita cu cusaturi romenesti si variate decoratii florale, facute cu matase de culori vii. Iarna se poarta suman (zis dulama sau tundra de culoare "laie", īn doi peri, sau cafeniu-roscata), īmpodobit cu sireturi negre īmpletite. Tot iarna, barbatii si femeile pun peste bondita cojoc facut din piei de oaie, lung ca si sumanul (īn prezent se poarta cojoace velurate cu broderii florale) sau mintean (cojocel cu mīneci, alb sau īnflorat, lung cu o palma sau doua mai jos de brīu).

Imbracamintea taranilor este adecvata conditiilor de relief si anotimpurilor, cīt si temperamentului oamenilor, crescatori de vite si taietori de lemn īn padurile Bīrgaului, dar conserva si unele elemente stravechi dacice. In zilele de sarbatoare, la jocuri si la nunti, ni se īnfatiseaza adevarate "expozitii" de costume bogat ornamentate si variat colorate, cu motive traditionale geometrice inspirat īmbinate cu cele florale sau zoomorfe; batrīnii scot din lazi de zestre sumane cu cline negre sau albe, cojoace lungi cusute cu migala si maiestrie. Prin satele cu populatie germana se poarta fuste de barson, bogat decorate, alaturi de jocul vioi al ornamentatiei si cromaticii camasilor cu fodori (acoperiti de flori sau modele decorative), zadiilor (catrinte, pīnzaturi) multicolore si paletele cromatice generate de struturile (buchete) de flori si rozetele de pene de paun ale palariilor.

In satele din partea centrala si vestica a Bīrgaului femeile poarta īn zilele de sarbatoare "camesi" de pīnza (ii) lungi pīna la brīu. Fetele pun pe cap naframa rosie de delin (līna subtire), iar nevestele tinere poarta nafrarna de līna sau matase īn diferite culori. Iarna femeile īmbraca pieptare īmbumbate (īncheiate) sub mīna stīnga, cojoace frumos "īnflorilate" sau ,,jacheta" trei sferturi de "plus negru". Barbatii poarta camasi trei sferturi cu guler dublu, brodat, lat de doua degete. Mīnecile largi sīnt tivite cu sipca (dantela) sau sīnt brodate. La poale camasa are un rīnd de "cusaturi īn motive", ajur si la margine un tiv lat. Se poarta cioareci de haba (aba), de culoare galbuie, cu mansete. Peste camasa īsi pun curea sau cingatoare de piele lata de o palma (chimir), ce se īncheie īn fata cu trei catarame sau trci ,,bunghi" de alama. In picioare ,,ciubote" (cizme cu carīmb tare) si uneori opinci cu nojite (curcle) sau ata de opinci (din par de capra sau cal) īnfasurate īn cercuri succesive pc picior.

Portul din regiunea Bīrgaielor este foarte frumos, dovedind mult bun-gust si rafinamcnt. Fetele si femeile tinere poarta ,,cept" (camasa pīna la brīu) cu ,,pui" (cusaturi īn negru umplute cu rosu) pe mīneci, piept si spate; pe poale pui si ajur; doua ,,pīnzaturi" de ,,par" rosii, de obicei "alese" pīna sus; brīie tesute cu modele de līna colorata; pieptar īnfundat de ,,barson"( catifea), decorat cu cusaturi care imita coada de paun; naframa de ,,par" (līna) de diferite culori, īmpodobite cu cusaturi florale (,,pene"). In picioare, vara, poarta "giumatati" (pantofi sau ghete), iarna ,,ciubote" de piele.

Barbatii poarta camasa alba din pīnza de casa (asemenea femeilor) cusuta cu pui si margele la guler si mīneci. La poalele camasii si la mīneca se pune o dantela fina, de mīna, si se face ajur. Iarna se folosesc ,,cioareci", iar vara ,,izmene" pantaloni, tot albi, dar din bumbac. La mijloc un brīu (curea lata din piele) cusut cu modele colorate, de obicei, īn alb, rosu si albastru. In picioare ciubote din piele, vara clop si iarna cusma, la care feciorii pun ,,strut" (floare, pana de paun etc.).

Prea frumoasele nunti din zona Bīrgaului constituie o manifestare folclorica sarbatoreasca, o contopire a momentelor solemne cu cele de petrecere, joc si voie buna. Din fazele si momentele obiceiului de odinioara, poporul a creat actele si scencle petrecerii spectaculoase de mai tīrziu.

Arta populara ruprinde mai ales lucraluri īn lemn si tesaturi de tot felul, de la iia bogat īnflorata pīna la scoartele minunat pictate, oua īncondeiate, precum si arta de a construi casele. Scoartele cu īnflorituri fine, expuse pe pereti, demonstreaza perfectiunea artei populare romanesti. Tehnica scoartelor este asemanatoare goblenurilor, dar se deosebeste prin īmbinarea culorilor calde, pale. Stilizarea scoartelor e de o varietate uimitoare. Se īntīlnesc toate combinatiile, de la simple vrastari orizontale, cu cīmp simplu sau figuri geometrice, pīna la cele cu elemente floristice.

Covoarele, capatīiele (fund de perna), stergarele sau ,,cindeile" (cindeu, cingea), cum sīnt numite la Colibita, toate cu motive florale alese īn teara orneaza casa. Pe albul imaculat al pīnzei, florile tesute au culori smaltuite de basm romānesc. Mobilierul e din lemn lucrat de mesterii satelor: scaunele, mesele, lavitele, leicerele, lazile de zestre, furca de tors (cujeica), botele ciobanesti, fusarita (strung pentru confectionarea fuselor de tors līna, īn etc.), coada de lingura, caucul, podisoarele de colt, cuierele pentru bocaua (cancea, cana smaltuita cu flori) si blide sīnt minunat "inpcistrite" (ornamentate) cu īncrustari si desene care tradeaza fantezie si gust.

Oalele sīnt facute din ceramica neagra de Bīrgau, īn prelucrarea careia regiunea Bīrgaielor are vechi traditii, mestesugul fiind transmis din tata īn fiu. Nu departe de centrul ceramicii de la Mijlocenii Bīrgaului, unde a trait mesterul Grigore Vrīnceanu, maestru īn modelarea argilei, la Joseni, īn cadrul seolii generale elevii dau viata lutului īndrumati de stefan Garau.

Celor ce trec sīmbata prin Prundu Bīrgaului le sugeram sa se opreasca la tīrg (īn apropierea Consiliului popular pe soseaua asfaltata ce duce spre Vatra Dornei), unde pot sa-si procure numeroase obiecte de arta populara, covoare, cergi, oale de lut, obiecte sculptate īn lemn etc. Sarbatorile de iarna constituie īn regiunea Bīrgaielor un prilej de mare bucurie, fiind asteptate tot timpul anului. Printre traditiile pastrate de-a lungul timpului amintim plugusorul, buhaiul, irozii, turca (caprita), steaua si colindele premiate la diferite festivaluri folclorice.

Bīrgauanii au īmbogatit si diversificat de-a lungul timpului tezaurul folcloric, cu deosebire cel literar. Impresionante prin arta poetica si linia melodica sīnt textele care īnsotesc ceremonialul unor obiceiuri agrare si pastorale stravechi. Bogat si bine pastrat este fondul literar, muzical si coregrafic, care confera un farmec deosebit sezatorilor de pe vaile care strabat Muntii Bīrgaului. Universul fermecat al datinilor si obiceiurilor satului apare ca o lume magica a comuniunii ancestrale dintre om si natura.

Renumit este teatrul popular nescris din satul sant (valea Somesului Mare), unde traieste si creeaza piese de teatru badea Constantin Iugan, care īn urma cu aproape cinci decenii a cunoscut echipa de sociologi condusa de profesorul Dimitrie Gusti.

Turismul

CĂI DE ACCES, PUNCTE DE PLECARE sI POSIBILITAŢI DE CAZARE

Mtmtii Bīrgaului sīnt traversati de vechi drumuri de-a lungul vailor orientate transversal de la est catre vest. O regiune de mare atractie este valea Bistritei - Tihuta - Magura Calului. Drumul asfaltat "al Bīrgaielor" serpuieste peste pasul īnalt al Tihutei (1201 m), pe o distanta de 85 km, prin paduri de molid presarate cu fīnete multicolore si printre siruri nesfīrsite de pomi fructiferi si case aratoase. Magura Calului (1 229 m), punctul cel mai īnalt al traseului, constituie un minunat loc de belvedere, unde ne oprim o dipa si privim pīna departe. Din Piatra Fīntīnele, catre sud, se desprinde drumul de care ce duce spre Dornisoara Calimanului, punct terminus de cale ferata si īn pragul Pasului Tihuta rasare hotelul Tihuta. La Prundu Bīrgaului, o ramificatie a drumului asfaltat se īndreapta catre sud, la Colibita, unde duce si drumul asfaltat care traverseaza podul betonat īn amonte de Mureseni, urmarind valea Blajului, pe sub cupola Vf. Casarul.

Pentru cei ce prefera trenul, recomandam drumul de fier Nasaud - Vatra Dornei, care strabate Muntii Bīrgaului pe valea Ilvei, tīsnind peste viaducte sau īnfundīndu-se īn bezna tunelelor. Principala poarta de intrare pe traseele montane ale Bīrgaului o constituie orasul Bistrita, resedinta judetului Bistrita-Nasaud, situat īn partea vestica a Depresinnii Livezile-Bīrgaa, pe cursul inferior al rīului care-i poarta numele, la altitudinea medie de 370 m, Intr-o depresiune intracolinara cu nesfīrsite livezi de pomi fructiferi si vita de vie care urca pe versantii dealurilor cu īnaltimi de 450-680 m. In nord-vestul bazinului Bistritei se īnalta Dealul Ciuha (620 m), iar pe latura nordica Dealul Cetatii (682 m) cu vīrful acoperit de paduri de stejar si carpen. Spre sud-est se ridica Dealul Budacului (578 m), Dealul Jelnii (536 m) si Dealul Ghinzii (538 m), īmpadurite pe creasta si acoperite de vita de vie si pomi fructiferi spre poale.

Climatul se caracterizeaza printr-o temperatura medie anuala a aerului de 8,2°C. Temperatura atinge valoarea maxima īn luna iulie (19,1°C), iar cea minima īn ianuaric (-4,4°C). Valorile extreme s-au īnregistrat īn ziua de 16 august 1962 (37,6°C) si īn 18 ianuarie 1963 (-33,8°C). Precipitatiile medii multianuale se mentin īn jur de 680 mm. Luna cu valorile medii cele mai scazute este ianuarie (35,2 mm), iar cea mai ploioasa iunie (94,4 mm). Precipitatiile sub forma de zapada cad īn medie īncepīnd din prima decada a lunii decembrie si se continua pīna īn decada a doua a lunii martie, numarul mediu al zilelor cu strat de zapada oscilīnd īntre 75-85.

Orasul Bistrita, stravechi si renumit centru mestesugaresc, amplasat la rascruce de vechi drumuri comerciale, pastreaza numeroase monumente de arhitectura, dovezi ale īndelungatei sale existente, alaturi de noile constructii sociale, economice si culturale. Amintim Casa Argintarului (ce adaposteste Muzeul de istorie al judetului Bistrita-Nasaud), construita aproximativ īn a doua jumatate a secolului al XVI-lea; se crede ca aci a locuit Petru Rares, īn anul 1542, cīnd si-a impus stapīnirea asupra Bistritei.

Casa Ion Zidaru apartine cladirilor medievale etajate, de la mijlocul veacului al XVI-lea. Astazi complet restaurata, a fost transformata īn crama. In Piata Centrala se īnalta cel mai reprezentativ monument de arhitectura (1475), la care predomina stilul gotic, dominat de un turn masiv cu īnaltimea de 76 m. In interior, expuse pe doua coloane, se pastreaza steagurile celor 22 de bresle. Colectiile sectorului etnografic al Muzeului de istorie sīnt adapostite īntr-o cladire construita īn veacul al XVI-lea (Calea Armatei Rosii nr. 53).

Consiliul popular orasenesc este situat īntr-o cladire de la īnceputul veacului al XV-lea (Domus Consistorialis), centru administrativ al Districtului Bistritei si sediul celor 100 dregatori (Centumviri) si a 12 jurati, īn frunte cu ludex Primarius.

Complexul Sugalete, de pe latura nordica a Pietii Centrale (pīna la nr. 24), construit īn veacurile XV-XVI, alcatuit din mai multe cladiri etajate si legate īntre ele cu intrari spatioase, constituie o galerie cu 20 de bolti, majoritatea cu ogive, sprijinite pe zid de pilastri patrulateri.

Pe strazile Mihail Kogalniceanu, Ecaterina Teodoroiu si īn Piata Petru Rares se gasesc fragmente din vechiul zid de fortificatie a orasului, avīnd o lungime de cca 4 km, a carui constructie a īnceput īn anul 1464 si a durat peste un secol. Turnul Dogarilor (strada Kogalniceanu), de forma patrulatera, cu trei niveluri, 35 m īnaltime si ferestre crenelate, este singurul dintre cele 18 turnuri care s-a conservat īn bune conditii. In parcul orasului, de pe latura sudica a acestuia, pe o distanta de cca 800-900 m se pastreaza aproape intacte valul si mai putin santul cetatii, īn prezent aleea principala strajuita de arbori plantati prin anul 1814.

Pe strada 23 August nr. 10, se gaseste actuala Casa de cultura, construita la sfīrsitul veacului al XlX-lea, plasata līnga zidul de incinta al orasului, conservata relativ bine, recent restaurata, cu o sala de peste 500 locuri. In Casa Andrei Mureseanu din strada cu acelasi nume si-a petrecut o parte din anii copilariei poetul care ne-a lasat versarile imnului ,,Desteapta-te romane", asa cum glasuieste si placa fixata pe stīlpul dc gresie al statuii din fata Consiliului popular orasenesc, opera a sculptorului Corneliu Metrea.

Cladirea Liceului wLiviu Rebreanu", edificiu maret cu trei niveluri, inaugurat īn anul 1913, este lina dintre cele mai reprezentative constructii de la īnceputul secolului al Ă-lea, īnconjurata de o minigradina botanica. In arealul vechiului oras se pastreaza 12 pasaje, legaturi directe īntre strazi paralele, din timpul perioadei medievale.

Daca īn trecut existau īn Bistrita numai unitati mici, īn prezent sīnt racordate īn circuitul productiei circa 17 importante unitati industriale de subordonare republicana, dintre care amintim Intreprinderea de textile netesute, Combinatul de prelucrare a lemnului, Intreprinderea de sticlarie-menaj si Combinatul industrial pentru constructia de masini.

Dotarile social-culturale, administrative si comerciale sīnt repartizate si se vor completa īn continuare corespunzator necesitatilor īn ansambluri noi de locuit din imediata vecinatate a platformelor industriale si zona centrului nou, care a prins contur īn ultimii ani, īntr-un cadru arhitectonic traditional adecvat, specific orasului.

Municipiul Bistrita, cu numeroasele sale vestigii ce se completeaza armonios cu noile cladiri, constituie principala poarta de intrare īn zona plaiurilor domoale acoperite de fīnete si salase risipite la tot pasul In Muntii Bīrgau. Pentru a veni īn ajutorul drumetilor, am īntocmit un tabel al cabanelor si refugiilor care cuprinde altitudinea la care se gasesc, traseele pe care le deservesc, posibilitati de acces si diferitele dotari ale acestora.

[..] < Tabele trasee >

Trasee turistice

Muntii Bīrgau, intens umanizati, sīnt strabatuti de numeroase poteci, īn cea mai mare parte nemarcate, cīt si de sosele si cai ferate ce corespund unor ,,axe" turistice longitudinale, orientate de-a lungul principalelor vai (V-E), care usureaza patrunderea īn masiv si care vor fi folosite pentru sistematizarea descrierii īn vederea facilitarii alegerii de catre drumeti a traseelor pe care doresc sa le strabata.

In consecinta, se pot stabili urmatoarele trasee axiale longitudinale, care converg īn orasul Bistrita:

1. Valea Somesului Mare; 2. drumul Ilvei de pe valea cu acelasi nume din care, īn apropiere de Ilva Mica, se desprinde spre sud-est drumul de pe valea Lesului; 3. drumul asfaltat al Bīrgaielor din care, la Prundu Bīrgaului, se abate catre sud drumul Colibitei de pe valea Bistritei, iar īn amont de Muresenii Bīrgaului drumul de pe valea Blajului, care se opreste pe marginea lacului de acumulare al statiunii Colibita (va face legatura cu ,,drumul de contur" al lacului). Transversal fata de aceste axe se orienteaza drumurile de pe vaile secundare si potecile ce trec peste plaiuri pe sub uriasele "clai" vulcanice.

TRASEE AXIALE LONGITUDINALE (vest-est sau est-vest)

1.  Valea Somesului Mare: Bistrita - Nasaud -Feldru - Sīngeorz-Bai Maieru - Anies - Rodna - sant - Valea Mare - Pasul Rotunda - satul Rotunda - valea Bistritei Aurii (DN 18 Borsa -Iacobeni: Cīmpulung; Vatra Dornei).

Posibilitati de acces: traseul poate fi parcurs cu trenul pīna la Rodna (21 km de la Ilva Mica), cu autobuze I.T.A. pīna la Valea Mare (84 km de la Bistrita); pīna la Rodna este accesibil si autoturismelor, īn continuare pīna la sant (9 km) asfalt degradat, apoi drum forestier neamenajat (18 km). Se recomanda sa fie abordat din partea vestica, din Bistrita (Nasaud). Distanta: 97 km; Sīngeorz-Bai - satul Rotunda, 42 km.  Durata: 11-14 ore, Sīngeorz - Rotunda. Caracteristici: traseul trece prin sate foarte frumoase, cazarea putīndu-se face la localnici; satul Rotunda, statie auto (Rusaia - 8 km de Cīrlibaba, 46 km de Vatra Dornei, 44 km de Borsa).

Somesul Mare īsi face intrarea īn regiunea Bīrgaului, īn zona de confluenta cu pīrīul Maria, printr-un frumos defileu, o vale torentiala adīnca, strajuita de pereti verticali, ferastruita īn sisturi cristaline, prin care se strecoara cu greu un drum forestier. Valea Maria urmareste un culoar evazat taiat īn gresii, cu aspect de bazinet depresionar, dar īn apropiere de confluenta cu Somesul apa freamata īncatusata īntr-un defileu īngust, adīnc de 300 m, īncrustat īn sisturi cristaline.

La iesirea din defileu, Somesul se deschide si formeaza depresiunea Valea Mare, īn care s-a cuibarit satul cu acelasi nume. Valea se strīmteaza din nou, devine salbatica si Somesul strabate un adevarat defileu strajuit de munceii Hīrlei (800 m).

In zona de confluenta cu Cobaselul, venit din Hodna, valea Somesului se largeste foarte mult si traverseaza Depresiunea sant (Rodna Noua), ocupata de asezarea cu acelasi nume, sculptata īn sisturi argiloase friabile, īncadrate de sisturile cristaline ale Rodnei si de rocile vulcanice ale Prislopasului si dealurilor Rades si Poiana. Somesul, īmpins de apele repezi ale Cobaserului (venit din zona caldarilor glaciare dintre Ineu si Ineut si care īnainte de confluenta a sculptat chei īn roci vulcanice dure), descrie o frīntura de cerc cu deschiderea spre nord. Eroziunea a īnlaturat cuvertura argiloasa, scotīnd la zi andezitele vulcanice ale Dealului Pietrari (689 m), cu pantele acoperite de grohotisuri.

Intre sant si Rodna, Somesul strabate un defileu adīncit īn sisturi cristaline. La iesirea din cea de a treia strīnsura, rīul patrunde īn bazinul Rodnei, pe care l-a sculptat īn gresii īmpreuna cu afluentii sai: Baia (sau Izvorul Bailor) pc dreapta si cītiva mai marunti, pe stīnga. Doua masive vulcanice alcatuiesc rama sud-estica, iar cel al Magurii Mari (1188 m) īnchide depresiunea catre iesirea Somesului. Dupa o scurta īngustare a vaii pe sub masivul vulcanic, rīul īsi poarta apele prin bazinetul alungit Anies - Maieru, īn care s-au ascuns asezarile cu acelasi nume. Depresiunea sculptata īn gresii si sisturi argiloase este īnconjurata de masive vulcanice (Magura de Sus, Magura Brumatului, Magura de Jos si Magura Porcului), iar de la confluenta cu pīrīul Cormaia, venit din Rodna (de sub vīrful cu acelasi nume -2 033 m), Somesul reteaza un podis vulcanic neted si extins, ce domina valea cu 60-65 m. Albia se īngusteaza din nou, rīul strapungīnd o bara vulcanica. In dreptul tunelului, valea se strīmteaza si mai mult, īncīt soseaua se strecoara cu grev, iar calee ferata se afunda īn inima muntelui, ferindu-se de cotul brusc al Somesultii; defileul este taiat īn conglomerate cuartifere foarte rezistente.

Scapat din īnclestarea muntelui, Somesul sc rasfata si apele ratacesc īn voie spre Depresiunea Sīngeorz, strajuita de cupola vulcanica a Magurii de Jos, ce corespunde localitatii Sīngeorz-Bai. Valea Sornesului prezinta numeroase izvoare minerale legate de prezenta vulcanismului. Pe valea Somesului putem patrunde cu antobuzul sau cu trenul trecīnd prin Nasaud - Ilva Mica. Din Bistrita ne orientam catre nord-est, urmarind DN 17 ce face legatura cu Vatra Dornei si, la iesirea din oras (indicatorul fixat deasupra soselei ne arata ramificatia ce se orienteaza catre nord, stīnga), urmam drumul asfaltat (DN 17 C) care leaga resedinta judettilui cu orasul Nasaud.

Spre nord apare Dealul Cetatii (681 m) cu versantul acoperil de livezi de pomi fructiferi si vita de vie. Drumul asfaltat serpuieste prin uriasa livada spre Dealul Tīrgului (537 m), de unde lasam privirea sa lunece peste cotlonul Depresitmii Dumitra-Taure, strabatuta de pīrīul Aurului, care īn partea superioara adaposteste bazinul pomicol-vittcol de la Dumitra. In raza comunei putem vizita resturile cetatii dacice din piatra de la Valea Morii, monumentul eroilor din primul razboi mondial etc.

soseaua trece prin satul Cepari, traverseaza pīrīul cu acelasi nume si urca spre satul Liviu Rebreanu (Prislopul de altadata), localitate ce apartine orasului Nasaud. Pe stīnga, īn partea nordica a asezarii, se gaseste Casa memoriala a marelui scriitor, iar līnga ea, bustul īn bronz modelat de sculptorul Romulus Ladea al celui ce a zamislit Rascoala si Ion, capodopere ale literaturii romanesti.

Drumul asfaltat urmareste valea īngusta a Prislopului si dupa 2,5 km intram īn orasul Nasaud (331 m alt medie), centru cu vechi traditii istorice si culturale asezat la confluenta Vaii Caselor cu Somesul Mare, īn zona deluroasa a "Ţarii Nasaudului", īncadrata la nord de partea sudica a Muntilor Rodna, catre est de Muntii Bīrgau, spre sud de Dealurile Bistritei, iar pe latura vestica de Dealurile Suplaiului.

Nasaudul, amplasat pe traseele de pe dreapta Somesului Mare, īntr-un bazinet modelat de eroziunea fluviatila, pe un versant cu expozitie sudica, se bucura de un climat cu temperatura medie anuala de 8,3°C, cu ierni blīnde si veri nu prea calduroase, cu precipitatii īn jur de 780 mm, favorabil dezvoltarii padurilor de fag si gorun. Fiind situat aproximativ īn zona centrala a judetului, Nasaudul constituie un important punct de plecare spre traseele Bīrgaului, mai ales din partea nordica.

Straveche asezare romāneasca de lumina si cultura, Nasaudul prezinta numeroase monumente istorice. Localitatea este mentionata pentrn prima data īn actul de la 1264, prin care ducele Transilvaniei, stefan, daruieste ,,Ţara Nasaudului" (Terra Nazoivu) comitelui Haros, iar īn anul 1440, sub numele de Naszod, alaturi de alte sate romanesti de pe valea Somesului. Documentele din perioada 1503-1521 amintesc ca satele din aceasta zona, locuite de romani, erau conduse de voievozii si cnejii lor, fapt ce a determinat mai tīrziu folosirea denumirii de Vallis Valachalis.

Piata Libertatii, veche piata de marfuri, transformata īntr-un frumos parc, este īncadrata pe latura nordica de un sir de case, īntre care una mai pastreaza numele de "Hotelul Grivita". In Bulevardul Republicii nr. 10 se gaseste Filiala Nasaud a Arhivelor Statului, a carei cladire a gazduit la 11 iunie 1882 prima sedinta publica a Societatii de lectura "Virtus Romana Rediviva" a elevilor liceului. Localul vechii scoli elementare (1770), alaturi de care s-a construit actuala Casa de cultura oraseneasca, este situat pe latura sudica a Pietii Libertatii. In Bulevardul Republicii se afla cladirea Liceului ,,George Cosbuc", unde au īnvatat numerosi oameni de seama: George Cosbuc, Liviu Rebreanu, Florian Porcius s.a., membri ai Academiei; de asemenea, fosta cazarma ,,Svarda" a Regimentului II de granita, construita īn stil baroc la mijlocul secolului al XVIII-lea, care adaposteste colectiile Muzeului nasaudean, īndeosebi cele de etnografie si arta populara, cīt si unele documente din istoria Regimentului graniceresc.

Parasim DN 17, care se abate catre nord-vest la Salva, apoi spre nord la Moisei, īn Maramures, si urmam DN 17 D ce strabate valea Somesului Mare. La 2 km de Nasaud, soseaua trece prin partea sudica a comunei Rebrisoara (328 m alt.), atestata documentar īn anul 1440, printre primele 10 sate din districtul rodnean, care se rasfira pe ambele maluri ale rīului Gersa si ale Somesului Mare, unde putem vizita monumentul īn bronz, cu basorelief, opera a sculptorului Corneliu Medrea, care reprezinta pe fratii Ioachim si Iacob Muresanu, luptatori pentru drepturile romanilor. Din Rebrisoara, catre nord, drumul de pe valea Gersei, care treoe prin cele doua sate, Gersa I si Gersa II, duce la complexul carstic Tausoare-Zalion (pestera Tausoarelor, Pestera lui Maglei etc.), situat la o distanta de 22 km.

Din Rebrisoara soseaua se continua catre est urmarind malul drept al Somesului, flancata de ogoare cultivate care īnainteaza pe versantii dealurilor pīna aproape de vīrf. Intersecteaza rīul Rebra, lasīnd spre sud satul Nepos, accesibil prin traversarea unuia din putinele poduri de lemn acoperite, si dupa 5 km soseaua patrunde īn comuna Feldru, locul natal al lui Vasile Nascu, dīrz luptator pentru drepturile granicerilor, a carui memorie este cinstita prin statuia din fata Caminului cultural. Comuna Feldru (370 m alt. medie), situata la confluenta Feldriselului cu Somesul Mare, este adapostita īntr-un bazinet, iar gospodariile urca pīna la 600 m pe plaiurile īnsorite ale dealurilor. Este atestata īnca din anul 1440, alaturi de alte localitati ale districtului rodnean.

soseaua, īncadratx de plopi, se īndreapta catre nord-est pe stīnga Somesului, si dupa 4 km poposim īn Ilva Mica, important nod de comunicatie (feroviar si rutier), atestata documentar din anul 1552, centru al industriei lemnuiui. La iesirea din Ilva Mica, soseaua intersecteaza pīrīul Strīmba, venit din Bīrgau, apoi Somesul Mare urmarind malul drept al rīului printr-un defileu de 6 km ce se deschide īn Depresiunea Sīngeorz.

Orasul Sīngeorz Bai (435 m alt. medie) este una dintre frumoasele asezari de munte, care atrage numerosi vizitatori. Datorita apropierii de Muntii Rodna, statiunea are un climat placut, sub-montan, chiar īn timpul verilor secetoase. Orasul, situat la o distanta de 56 km de Bistrita (31 km fata de Nasaud). La confluenta pīraielor Borcut si Cormaia cu Somesul Mare, este asezat īntr-un cotlon cu suprafata de 15 km, īnconjurat de maguri vulcanice: Vf. Bucnitori (1 032 m) īn est, Cornul Arsitei (1232 m), Vf. Porcului (1026 m) īn nord-est, Magura Sīngeorzului (1368 m) īn nord-vest, Vf. Frasinis (932 m) īn sud-vest.

Localitatea Sīngeorz-Bai, care include si asezarile Valea Borcutului si Cormaia, se extinde mai ales pe versantul drept (2/3 din suprafata sa) al Somesului. Inconjurata de culmi care depasesc 800 m, depresiunea este ferita de calduri excesive si de vīnturi reci de iarna, avīnd un climat cu veri racoroase si ierni lipsite de geruri mari, favorabil dezvoltarii orasului Sīngeorz ca statiune balneo-climaterica, de odihna si turism. Temperatura medie anuala oscileaza īn jur de 6,2°C (a lunii celei mai calde, iulie l8,2°C, iar a celei mai reci, ianuarie -3,7°C), iar mediile anuale ale precipitatiilor, cca 802 mm, cu valori mai mari īn lunile de varu (peste 100 mm) si minime īn februarie (sub 30 mm). Se resimt atīt brizele cīt si curentii ce se canalizeaza de-a lungul vailor.

Dealurile īnconjuratoare sīnt īn mare parte acoperite cu paduri de amestec, īn care predomina fagul, cu un bogat fond cinegetic (ursi, cerbi, cocosi de munte, capriori, mistreti), presarate cu poieni si pajisti care au favorizat cresterea animalelor. In zona dealurilor si pe terasele fluviatile se: extind livezi de pomi fructiferi, mai ales de meri. Pastravul si lipanul populeaza apele rīului Cormaia si ale afluentilor sai, iar cleanul, mreana, scobarul si rosioara apele Somesului. Asezarea este atestata documentar din anul 1242, iar ca statiune balneoclimaterica din a doua jtunatate a secolului al XVIII-lea (1770).

Aparitia unor izvoare minerale īn valea Borcut a favorizat īn urma cu peste 200 de ani dezvoltarea unei statiuni modeste, "Baile Hebe", cu surse de apa indicata pentru vindecarea afectiunilor aparatului digestiv si a celor hepatice. Īn trecut erau cunoscute cinci izvoare, dintre care primele trei alcatuiau grupul Hebe, situate īn imediata apropiere a "insulei" de travertin. In anul 1951 s-a captat o sursa de apa minerala cu un debit de 65 000 l/zi (izvorul 6 Hebe), din care se īmbuteliaza un milion de litri pe an. Ulterior, prin noi foraje (1958) s-au obtinut īnca trei surse (izvoarele 7, 8 si "sonda" 9), care asigura necesarul de apa minerala.

Datorita compozitiei chimice si calitatilor organoleptice, apele minerale (bicarbonatate, calcice, magneziene, clorosodice, slab feruginoase, carbogazoase, atermale) sīnt recomandate īn gastrite hiper-acide, ulcer cronic, gastric si duodenal, gastrite hipoacide si gastrite postoperatorii, afectiuni cronice intestinale, afectiuni hepatice si boli de nutritie, ca diateza urica, reumatism.

Sīngeorzul rivalizeaza cu majoritatea statiunilor din tara noastra si chiar cu unele din Franta si R.S. Cehoslovacia. Inca din a doua jumatate a secolului trecut, Sīngeorz-Bai era cunoscuta ca una dintre renumitele statiuni balneoclimaterice. Pe una din vechile vile, o placa aminteste ca aci au poposit si creat Alexandru Odobescu, lon Luca Caragiale, George Cosbuc si Liviu Rebreanu, īntre anii 1894-1940. Hotelul balnear "Hebe", dat īn folosinta īn anul 1973, dispune de 900 locuri īn 450 camere confortabile, etajate pe noua niveluri, o baza moderna de tratament hidroterapic si fizio-terapic. La finele anului 1974, s-a dat īn exploatare cel de al doilea complex sanatorial, cu o capacitate de 600 locuri. Capacitatea statiunii (inclusiv cele 17 pavilioane) se ridica la cca 2200 de locuri.

Pot fi vizitate asezarile din īmprejurimi, cu un bogat tezaur folcloric, costume si scoarte mintanate. O curiozitate o constituie "Mofeta" de la Prihodistea Marcus, la 1,7 km amont pe Valea Tatarilor (emanatie de bioxid de carbon asemenea unui clocot, deoarece gazele trec prin apa īnainte de a iesi la suprafata).

La 3 km de Sīngeorz se desprinde spre stīnga (nord) drumul de pe valea Cormaia, care trece prin localitatea cu acelasi nume, pe la cabana Farmecul Padurii (13 km), spre vīrfurile Repede (2 074 m) si Cormaia (2 033 m), pe o distanta de 26 km (10 ore) de la ramificatie din soseaua asfaltata (stīlp metalic cu tabla indicatoare, marcaj triunghi rosu).

soseaua asfaltata ne poarta cale de 7 km (de la Sīngeorz), pe malul drept al Somesului, spre comuna Maieru, situata īn bazinul depresionar cu acelasi nume, strajuit de Vf. Porcului (1 026 m) īn nord, Magura Mare (1 188 m) īn est si Vf. Bucnitori īn sud. Localitatea Maieru (449 m alt. medie) se desfasoara pe ambele maluri ale Somesului, īn zona de varsare a pīrīului Caselor, care īsi aduna izvoarele de sub Vf. Muncelului (1 625 m) ce apartine Muntilor Rodnei. In partea sudica, pe Dealul Poienii (627 m) din Bīrgau, gospodariile urca pīna aproape de vīrf.

Asezarea Maieru, atestata documentar ("Maior") din anul 1440, a trecut īn anul 1529 sub stapīnirea lui Petru Rares. In anul 1770, aici s-a īnfiintat una dintre primele scoli romānesti. Dintre obiectivele turistice amintim colectia muzeistica, una dintre cele mai valoroase din tara, care dispune de peste 6 000 de piese, din care sīnt expuse cca 1 800: vase dacice, unelte agricole, īmbracaminte cu specific local, schite, harti, documente, o lada de tezaur bogat decorata, cu un ingenios sistem de īncuietori, scrisori, documente si alte obiecte ce au apartinut scriitorului Liviu Rebreanu.

La 3 km de Maieru, drumul patrunde īn localitatea Anies (497 m alt. medie), situata pe Somes si alungita de-a lungul rīului cu acelasi nume, pe o distanta de cca 4 km. Asezarea este amintita documentar īnca din anul 1450, constituind un avanpost al Rodnei īnca din secolul al XIV-lea, cīnd pe malul drept al Somesului, pe locul denumit ,,Cetate", s-a construit o fortificatie de piatra īnconjurata cu un sant si val de aparare. Prin secolul al XVII-lea, pe movila calcaroasa de pe malul stīng al vaii Anies, aproape de confluenta cu Somesul Mare, s-a īnaltat un turn de straja poligonal ale carui urme se mai pastreaza si astazi. Izvoareie minerale de la Anies sīnt cunoscute din secolul al XVIII-lea, cīnd erau folosite īn scopuri terapeutice, īntr-o modesta cladire līnga sosea, sub forma de bai calde si reci, care a functionat pīna īn preajma primului razboi mondial. Cele 7 izvoare sīnt folosite numai de localnici, ca apa de masa.

In apropierea soselei asfaltate, pe malul drept al rīului Anies, un stīlp metalic cu o tabla indicatoare (marcaj banda albastra) ne orienteaza catre nord, spre saua Gargalau (la vest de vtrful cu acelasi nume, 2152 m) dln Muntii Rodnei, prin valea Aniesul Mare, 32 km, 12 ore (drum forestier Anies - Aniesul Mare, 13,1 km).

Drumul asfaltat ocoleste Magura Mare (1188 m) prin partea nordica si dupa 4 km patrunde īn localitatea Rodna (525 m alt. medie), situata la confluenta rīului Baia cu Somesul Mare, vechi centru minier, īnconjurata de dealuri īnalte acoperite de paduri sau poieni īntinse, cu gospodarii care urca uneori la altitudinea de 700 m; pe latura sudica: Magura Mare, Dealul Pietrani si Vf. Corlei (1152 m), iar pe cea sudica: Coasta Morii si Vf. Lazului (1 001 m), īn buna parte acoperite cu paduri de foioase. Cīteva izvoare si fīntīni cu apa minerala ne racoresc de arsita.

ln Rodna putem vizita: ,,catacombele", care se presupune ca au fost construite ca loc de refugiu īnainte de navalirea tatarilor; urmele drumului roman; colectia muzeistica etc. Din centrul comunei se ramifica, catre nord, drumul care urmareste valea Baia pīna la statiunea balneoclimaterica si exploatarea miniera Valea Vinului. La 200 m de ramificatie, īntīlnim un stīlp metalic cu trei rnarcaje: punct albastru - spre Vf. Ineu, prin Vf. Capul Benesului, 16 km, 8 ore; triunghi albastru - spre Vf. Cisa, pe valea pīrīului Izvorul Rosu, 12 km, 6 ore; triunghi rosu - spre Vf. Ineu, prin Vf. Curatel, 17 km, 8 ore.

Valea Vinului (715 m alt. medie), 8 km de Rodna, localitate straveche, cunoscuta pentru exploatarile de minereuri complexe (probabil, īnca de pe vremea romanilor), situata pe versantul sudic al Ineului, īn valea Izvorul Bailor (Baia) este cautata pentru climatul moderat submontan, cu veri racoroase, ierni blīnde si aer ozonat, ape minerale cu calitati terapeutice indicate pentru cura interna īn afectiuni ale stomacului, boli de rinichi, ca apa de masa, iar īn cura externa ca bai carbogazoase īn afectiuni cardiovasculare si ale aparatului locomotor. Statiunea dispune de doua vile confortabile, cn o capacitate de cazare de 89 locuri, un pavilion balnear cu instalatii pentru bai calde, restaurant etc.

Din frumoasa Piata a Unirii soseaua se orienteaza catre nord-est si treptat, parasim comuna Rodna, urmarind īndeaproape spre amont valea Somesului, mai īngustata, adīncita īn sisturile cristaline ale Muntelui Capul Benesului. Dupa un drum de cca 7 km (asfaltul este deteriorat si necorespunzator pentru autoturisme), valea se deschide īn zona de varsare a pīraielor Cobasel (N) si Cīrtibava (S) si patrundem īn depresiunea īn care s-a cuibarit localitatea sant (595 m alt. medie), amplasata mai ales pe malul drept al Somesului. Case frumoase cu porti de piatra si costume minunat cusute fac din aceasta asezare un adevarat muzeu de arhitectura si arta populara. Colectia muzeistica, cu exponate de etnografie, merita sa ne retina privirea. Cīteva izvoare carbogazoase ne racoresc si ne īndeamna la drum pe o sosea hīrtopita, pe valea tot mai īngusta a Somesului, spre ultimul sat montan, Valea Mare (65o m alt. medie), si urca īn serpentine tot mai numeroase prin padurea de molid, paralel cu pīrīul Preluci spre Pasul Rotunda (1271 m), cumpana de ape dintre Somesul Mare si Bistrita Aurie, care separa si Muntii Rodnei de cei ai Suhardului.

Pasul Rotunda leaga "Ţara Nasaudului" de Moldova prin drumul construit īn anul 1859. Din punctul cel mai īnalt, īn zilele senine lasam privirea sa alerge pīna departe spre Muntii Rodnei In vest, catre muntii īmpaduriti ai Maramuresului (NV si N), Obcinele Bucovinei (NE) si Muntii Suhardului si ai Bīrgaului (SE). Pe dreapta drumului ne atrage atentia un stīlp metalic cu sageata si marcaj banda rosie si cu indicatia ,,spre lacul Lala si Vf. Ineu, 6-7 ore". Spre sud, acelasi marcaj trece pe sub vīrfurile Omului si Suhardul Mare, pīna la Pasul Gradinita, prin Bīrgau (tr. 10) spre Vīrful Bistricioru din Caliman (tr. 18).

Cumpana dintre apele Moldovei si ale Transilvaniei poate fi urmarita pe creasta Muntilor Bodna dln Pasul setref (DN 17 C) si pīna la Pasul Rotunda, de unde acelasi marcaj (banda rosie) ne poarta cale de 60 km spre Vatra Dornei, pe culmea Muntilor Suhard (īn lista oficiala a marcajelor, banda albastra).

Drumul coboara īn serpentine prin padurea de molid, urmarind versantul drept al pīrīului Rotunda, ocoleste prin nord Piciorul Zaclei, traverseaza Pīrīul ses, apoi Bistrita Aurie, unindu-se cu DN 18 care leaga wŢara Maramuresului", peste Pasul Prislop (1416 m), cu "Ţara Dornelor".

2. Valea Ilvei: Bistrita - Nasaud - Ilva Mica -Poiana Ilvei - Magura Ilvei - Irva Mare -Lunca Ilvei - Silhoasa - Larion - Gradinita - Cosna - Floreni - Dorna Candreni - Vatra Dornei

Posibilitati de acces: traseul poate fi strabatut īn totalitate cu trenul pe tronsonul Nasaud - Ilva Mica - (pentru segmentul Bistrita-Nasaud - Ilva Mica vezi traseul 1) - Vatra Dornei. soseaua este necorespunzatoare pentru autoturisme, chiar pīna la Lunca Ilvei, cu atīt mai mult cu cīt nu constituie nici traseu pentru autobuzele ITA. Poate fi parcursa īnsa pe jos, si merita aceasta osteneala pentru frumusetea peisajului si pentru faptul ca asezarile Ilvele" ofera posibilitati de cazare la localnici (case aratoase īn stil romānesc). Caracteristici: traseul nu ridica probleme de orientare. Tronsonul Ilva Mica - Gradinita (50 km) constituie sectorul cel mai interesant pe oare īl recomandam sa fie parcurs pe jos, fragmentīndu-l, dupa dorinta, peatru a-l strabate īn 2-3 zile. Poate fi parcurs tot anul. Descrierea traseului Ilva Mica - Gradinita este facuta la varianta A.

Ilva reprezinta prototipul vailor de tip "Bīrgau", caracteristice zonei vestice, sedimentare, strapunsa de corpuri vulcanice, cu numeroase sectoare cu aspect dc chei taiate īn andezite si depresiuni sculptate īn gresii si sisturi argiloase, care se īnlantuie una dupa alta, asemenea unor margele īnsirate pe firul de argint al rīuluī. Dupa confluenta Silhoasei cu Iliuta la Lunca Ilvei, valea se largeste mult si capata aspectul unui adevarat uluc depresionar, cu latimea de 3-5 km si lungimea de 10-12 km. Depresiunea Lunca Ilvei - Ilva Mare, īnchisa de defileul Ilvei dintre Chicera si Magura Mica, se desfasoara la poalele cupolei vulcanice a Vf. Cornii (1458 m), situate pe latura nordica. In interiorul depresiunii "tīsnesc" numeroase tnrnuri si ziduri vulcanice. Intre Magura Mica si Chicera Mare - Chicera Mica se desfasoara un defileu īngust si adīnc ferastruit īn roci vulcanice, care separa depresiunea Ilva Mare de aceea a Magurii Ilvei. Blajna, afluent al Ilvei, este singurul rīu din Bīrgaul nordic care reteaza andezitele vulcanice dintre cele doua Chicere si strabate o albie formata numai din repezisuri (o cascada continua), apa prabusindu-se īnspumata peste praguri.

La iesirea din acest defileu, unde soseaua si drumul de fier se strecoara cu greu, valea Ilvei se largeste mult si formeaza Depresiunea Magurii, cu o lungime de circa 3 km, īn care se rasfira casele din Magura Ilvei, strajuita pe latura sudica de o coasta īn care afluentii Ilvei au sculptat mici cotloane si vai largi presarate cu asezari omenesti. Intre Magura Brumatului (N) si Magura Sturzilor (S), Ilva strabate un nou defileu retezat īn roci vulcanice, dar īnainte de iesirea din strīnsura descrie un meandru (calea ferata patrunde īn tunel) īn care s-au asezat cīteva case apoi se afunda din nou īn masa de roci dacitice.

Depresiunea Poiana Ilvei reprezinta ultimul cotlon de eroziune al Ilvei, īnchis de un defileu taiat īn gresii dure si pe alocuri īn roci vulcanice. Pe valea Ilvei, calea ferata Vatra Dornei - Nasaud strabate peisaje de neuitat peste culmile domoale ale Bīrgaului, cu numeroase serpentine, tunele si viaducte suspendate pe piloni īnalti. Se succed plaiuri domoale cu pasuni si paduri, presarate cu casute de munte si salase, uneori aruncate pe cīte o costisa. Pe alocuri apar mici bazinete, casele se aduna, iar satele rasar din inima muntilor si din desisul padurilor.

Pentru cei care pleaca din Vatra Dornei, trenul urmareste valea Dornei, strajuita de asezari, cu case curate scaldate īn soare. Rīul se abate spre dreapta pe sub Dealul Runcului, lasīnd pe stīnga o lunca larga acoperita de fīnete, cu numeroase locuinte si turbarii (Colacelu-Rosu). La Podul Alunului muntii se apropie, valea se īngusteaza, apa freamata printre stīnci si drumul de fier ,,aluneca" pe sub padurile de brazi ce coboara pe povīrnisuri.

La Dorna Candrcni valea se large.ste si apele linistite ratacosc īn bucle mari, inele de argint ce stralucesc īn soare, risipite pe covorul verde al nesfīrsitelor fīnete, acoperite de cīmpuri de margarete cu petale de zapada.

De la Dorna Candreni, situata la 9 km de Vatra Dornei, īn mijlocul unei paduri de brad si molid cu numeroase izvoare minerale, strajuita de Ousor (1 639 m), munte solitar ce pare un urias pierdut īn nori, drumul de fier trece prin Depresiunea Poienii, cu aspect deluros, pīna la halta Cosna (17 km de Vatra Dornei), loc īn care paraseste valea Dornei si continua pe afluentul sau Tesna, pe līnga Tinovul Mare, turbarie uriasa, loc de refugiu al unor plante rare (vezi vegetatia).

Fig06b

Intre Gradinita si Larion-Silhoasa (Lunca Ilvei), calea ferata schiteaza ondulatii largi, panglica de otel ratacita printre culmile domoale, īntunecate de codri sau presarate cu fīnete multicolore si asezari ratacite īn luminisuri. Trenul se īncolaceste ca un sarpe si dupa un sfert de ceas se pomeneste īn acelasi loc de unde a plecat, ca si cum ar īncerca sa-si deschida drum prin inima muntilor; alearga peste viaducte wazvīrlite" pe piloni zvelti si peste poduri de otel ce īmbratiseaza malurile panglicilor de argint ale pīraielor zvapaiate, descrie serpentine maiestuoase si se īnfunda īn vagaunile muntilor prin numeroase tunele. Pe valea Ilvei trenul se strecoara cu greu prin defileele īnguste, īncatusate īntre vīrfuri semete, uneori se īngroapa īn adīncuri, ca apoi, scapat din strīnsura stīncilor, sa pufaie linistit īn bazinete depresionare, adunīnd puteri sporite.

Strabatem mai multe cotloane ascunse īn bradet, admiram frumoase defilee, ratacim prin labirintul masivelor īn bezna tunelelor si, de la Ilva Mica, unde muntii se trag īn laturi, patrundem īn zona deluroasa, printre livezi nesfīrsite de meri, catre Nasaud si valea Somesului Mare.

Varianta A. Josenii Bīrgaulni - Ilva Mica -Magura Ilvei - llva Mare - Lunca Ilvei -Pasul Gradinita - Vatra Dornei.

Posibilitati de acces: Vatra Dornei, din partea estica, sau Josenii Bīrgaulul (17 km pe DN 17 Bistrita-Vatra Dornei), pe DJ 172 C si 172 D. Distanta: 57,8 km pīna la Pasul Gradinita, Vatra Dornei 80 km; 50 km Ilva Mica-Gradinita Durata: 14-15 ore Gradinita, 20 ore Vatra Dornei, 12-15 ore Ilva Mica-Gradinita - cu piciorul. Caracteristici: nu se recomanda pentru autoturisme. Pīna la localitatea Strīmba, autobuz din orasul Bistrita, 21 km (50 minute). Din Vatra Dornei, autobuz prin Cosna pīna īn satul Tesna, 23 km (50 minute). Peisaje minunate. Iarna poate fi parcurs si pe schiuri.

Din orasul Bistrita strabatem "Drumul Bīrgaielor" pīna la Josenii Bīrgaului - ramificatie. de unde ne abatem catre nord (4 km stīnga), spre satul Strīmba. urmarind cursul pīrīului Valea Maxe. soseaua nemodernizata urca peste Pasul Strīmba (673 m), pe sub Dealul Oii (735 m), de unde coboara pe valea cu acelasi nume (Strīmba) printre Vf. Tausorului (741 m) - vest si Dealul Frasinisului, la Ilva Mica, unde, dupa intersectarea caii ferate Vatra Dornei - Ilva, īntovaraseste - īmpreuna cu drumul de fier - valea Ilvei spre Pasul Gradinita si de aici, prin valea Tesnei, trece īn Ţara Dornelor.

La 8 km de Ilva Mica, din "soseaua Ilvelor" se desprlnde catre sud-est drumul comunal ce duce pe valea Lesului spre localitatea Lesu, strajuita īn partea sudica de Heniul Mare (traseul 6), renumita pentru traditiile, portul si obiceiurile pastrate de-a lungul secolelor si activitatea culturala a formatiilor artistice. soseaua Ilvelor, īntovarasita de drumul de fier, strabate defileul si patrunde īn Poiana Ilvei, cuibarita īn depresiunea cu acelasi nume (13 km de la Ilva Mica), localitate renumita pentru climatul blīnd, peisajul submontan si apa celor cinci izvoare minerale. soscaua se īnfunda īn cel de al doilea defileu taiat īn roci vulcanice (andezite si dacite) cale de 4 km si muntii se trag din nou īn laturi, facīnd loc bazinetului comunei Magura Ilvei (6 km de la Poiana Ilvei), vechi centru forestier si de prelucrare a lemnului. soseaua intersecteaza cel de al treilea defileu, trecīnd prin cariera de exploatare a dacitelor si dupa 2,5 km poposim īn Depresiunea Ilva Mare, alungita pe o distanta de 9 km, īncadrata de Vf. Cornii (1 457 m) pe latura nordica si de Magura Neagra (1 321 m) si Paltineasa (1 226 m) īn partea sudica.

IIva Mare (7 km de la Magura llvei), īmpreuna cu satul Ivaneasa din partea sudica, strabatut de rīul cu acelasi nume, pare o imensa gradina cu livezi si fīnete, īmprejmuita de paduri de conifere, cu numeroase ixvoare de ape minerale concentrate la Rocele, Dealul ,,La Sīrbi", valea Ivaneasa etc. Aci se mai pastreaza unul din cele 7 poduri de lemn acoperite, constructie populara. Localitatea este renumita pentru portul sobru, cu numeroase cusaturi multicolore, folclor bogat, cīt si prin harnicia gospodarilor.

Lunca Ilvei (7 km de la llva Mare), rasfirata īntr-o depresiune ramificata pe vai, este cunoscuta īnca din secolul trecut ca centru forestier, cu numeroase si variate izvoare minerale, cu case iscusit decorate īn interior cu cusaturi romānesti. soseaua urmareste valea Silhoasei si urca īn serpentine pe sub numeroase viaducte ale drumului de fier de la Silhoasa-Larion, prin turbaria de la Gradinita, spre Pasul Grudinita (869 m), de unde coboara īn valea Tesnei, spre Cosna, din Ţara Dornelor. La iesirea din Lunca llvei, llva (valea Iliutei) se abate catre sud (dreapta) spre Magura Calulul, fiind īntovarasita de un drum ce strabate prin padurea de conifere, presarata dupa ploi cu minunate covoare de galbinele comestibile. Din Pasul Gradinita se desprinde catre nord (valea Somesului) traseul 10.

"Drumul Ilvelor", presarat cu numeroase izvoare de ape minerale concentrate īn jurul localitatilor ascunse īn depresiuni (Lunca Ilvei -10, Ilva Mare - 20, Poiana Ilvei - 9 etc.), cu un climat blīnd, cu pante minunate si peisaje īncīntatoare, constituie un traseu deosebit pentru drumetie, mai ales cu cortul.

3. "Drumul Bīrgaielor": Bistrita - Livezile - salba Bīrgaielor: Rusu - Josenii - Mijlocenii -Susenii - Prundu - Tiha - Muresenii Bīrgaului - Tihuta - Piatra Fīntīnele - Magura Calului -Plaiul Bīrgaului - Poiana Stampei - Dorna Candreni - Vatra Dornei.

Posibilitati de acces: din Vatra Dornei (E) sau din orasul Bistrita (V), DN 17. Distanta: 85 km. Durata: 3 ore cu autobuzul - DN 17 Caracteristici: sectorul Livezile (9 km de Bistrita) - Piatra Fīntīnele (46 km de Bistrita) - Magura Calului, cu o lungime de 42 km - partea cea mai frumoasa a traseului, cu peisaje minunate si renumitele asezari ale "Bīrgaielor", drum asfaltat si cu posibilitati de cazare optime la hotelul Heniu din Prundu Bīrgaului si hotelul Tihuta din Piatra Fīntīnele - se recomanda a fi parcurs pe jos īn doua tronsoane, eventual 3, oprindu-ne pentru o noapte sau doua la localnici.

Bīrgaul (Straja sau Tiha) īsi aduna izvoarele de sub Chicera sendroaiei si Dealul Cornulul (1 502 m), din partea sud-estica a Muntilor Bīrgau. Intre Vf. Casarul (1591 m) si Gogoasa (Oala, Miroslava 1605 m), Tiha strabate o vale īngusta si adīnca (defileul Straja) taiata īn roci vulcanice. La Prundu Bīrgaului īsi aduna apele pīrīului Secu, cu izvoarele sub Heniul Mare, si se uneste cu Bistrita, venita din partea sudica, din lacul Colibitei, formīnd o zona depresionara larga acoperita de ogoare si livezi cu pomi fructiferi. De la Prundu Bīrgaului, sub numele de Bistrita, rīul strabate o vale larga si bogata cu numeroase asezari, īndreptīndu-se spre orasul cu acelasi nume, pentru a se varsa īn sieu, la Saratel, si acesta la rīndul sau īn Somesul Mare, la Beclean, important centru industrial si nod de cale ferata.

Peste pasul īnalt al Tihutei (1221 m), ca si pe valea Somesului Mare, prin Pasul Rotunda (1271 m) s-a scurs īn anul 1241 navalnicul torent al hoardelor tatarilor conduse de Kadan, atrase de bogatele orase ale Apusului. Pe aici au trecut si armatele moldovene spre orasul Bistrita, dependent de Petru Rares, si catre Dej, unde se gasea fostul domeniu al voievozilor moldoveni, cu vechea manastire de la Vad, iar spre Beclean (8 km de Dej), cetatea Ciceiul.

Īntre anii 1780-1787 s-a construit drumul care leaga Bistrita de Cīmpulung si s-a īnfiintat la Dorna un oficiu de posta pentru diligentele cu cai, Panglica cenusie de asfalt, cu numeroase si splendide serpentine, ratacite printre peisaje de neuitat, ne īmbie la drum prin nordul carpatic. Iarna, abundenta zapezilor si pantele prelungi ofera conditii optime pentru schi. Drumul de la Bistrita si pīna la Magura Calului (50 km) parcurge o regiune minunata, cu flora bogata si interesanta dintre care amintim Gentiana ocaulis (ghintura).

Din orasul Bistrita, spre est, strabatem Depresiunea Bistrita - Livezile - Bīrgau, un gol adīncit īn inima muntilor pīna la Mureseni. soseaua patrunde printre lanuri de grīu si porumb, livezi si vita de vie. La cītiva kilometri de orasul Bistrita, indicatorul fixat deasupra soselei ne arata o ramificatie spre nord (stīnga) pe drumul modernizat 17 C, care duce pe valea Somesului, trecīnd prin Nasaud. Prima localitate este Unirea (5 km), cu vechi traditii pomicole si viticole. Din centrul satului (apartine adrninistrativ de orasul Bistrita) se desprinde catre nord drumul comunal care traverseaza satul Slatinita. cu īntinse livezi de pomi fructiferi, apoi prin padurea de stejari, la periferia careia se adapostea odinioara mica statiune balneoclimaterica Baile Slatinita (cu ape sarate).

Din Unirea, la numai 4 km, soseaua intra īn comuna Livezile, unde poposim pentru o frīntura de timp īn fata unor obiective de interes deosebit: urmele asezarii din epoca de bronz, ale castrului roman - constructie de pamīnt - situat īn partea nordica a localitatii, pe platoul ,,Poderei". ,,Muzeul de sub Poarta" din strada Scurta nr. 82, opera de-o viata a cetateanului Ioan Rusu, contine o gama variata de obiecte din toate epocile istoriei, expuse īn cele 12 īncaperi ale celor doua cladiri alaturate; odaia basmelor, camera agricultorului, odaia ciobanilor, camera olarului etc.

La iesirea din comuna Livezile, rasare īn fata noastra, catre est, masivul Bīrgaului, la poalele caruia se īnsira pe Bistrita si Tiha vestitele ,,bīrgaie" (valea Bīrgaului), cu gospodarii risipite prin poieni sau pe versanti pīna īn Pasul Tihuta.

Rusu Bīrgaului, prima nestemata din ,,colierul Bīrgaielor", ne retine pentru o clipa: vestigii ale unei asezari din epoca de fier pe locul denumit ,,Cetatuia"; obiecte de arta populara specifice regiunii: tesaturi, scoarte, cusaturi, cioplituri īn lemn etc. Dupa 2 km se ramifica catre nord (stīnga) DJ 172 C, peste Pasul Strīmba (673 m), traseul 2, varianta A. Panglica de asfalt ne duce pe nesimtite (1 km) īn comuna Josenii Bīrgaului, atestata documentar din anul 1784, cunoscuta īn trecut pentru cerarnica neagra. Un kilometru de sosea īncadrata de locuinte ne poarta spre satul Mijlocenii Bīrgaului (apartine comunei Joseni), singura asezare a ,,bīrgaielor" unde se lucreaza ,,ceramica neagra si colorata". Dintre cei opt mesteri, cel mai cunoscut este stefan Ganau, creatorul si proprietarul exponatelor din micul muzeu (soseaua Principala nr. 52), mai degraba un depozit, iar alaturi atelierul si cuptorul de ars. Pentru opera lui si continuarea acestei stravechi īndeletniciri, artistul olar a primit la Festivalul National ,,Cīntarea Romāniei" diploma de argint si titlul de ,,laureat al Premiului de creator". Vase ornamentate cu linii si puncte, ce īncadreaza motive florale īn culoare alba pe un fond rosu-maroniu de diferite nuante, sub forma de ulcioare pentru apa, cani de diferite marimi, blide (farfurii), oale, vaze de flori, canceaua (cana) tip bīrgaoan etc. ne retin si ne īncīnta privirea.

Numai 2 km ne despart de centrul asezarii Susenii Bīrgaulul si īnca 1 km de Prundu Bīrgaului dar, de fapt, numai tabla indicatoare de localitati aminteste ca s-a produs o schimbare, iar podul peste Bistrita marcheaza intrarea īn Prund. Colectia muzeistica a scolii generale din Suseni prezinta exponate de etnografie: ceramica, cusaturi si un echipament militar al unui ostas din Regimentul de graniceri din timpul revolutiei de la 1848. Trecem pe līnga Fabrica de cherestea din marginea Susenilor si ne oprim la Prundu Bīrgaului (23 km de orasul Bistrita), cea mai importanta asezare a "bīrgaielor", situat la confluenta rīurilor Bistrita, Secul si Bīrgaul (Tiha). Incepīnd din anul 1768, a functionat aici prima ,,morisca de hīrtie", īn prezent moderna Fabrica de hīrtie ,,Bistritau din Prundu Bīrgaului. Este un important centru de colectare si prelucrare a laptelui.

Colectia muzeistica a Liceului industrial prezinta exponate de istorie si etnografie. In dreapta soselei, īn apropierea podului peste rīul Secul, se afla hotelul si restaurantul Heniu. Catre nord, soseaua comunala de pe valea Secului, apoi poteca, duce spre Heniul Mare (tr. 13, varianta C). Bistrita se abate catre sud, īnsotita de soseaua modernizata (desprinsa din DN 17) care ne poarta spre lacul Colibitei, trecīnd prin Bistrita Bīrgaului. In fiecare sīmbata, īn piata comunala din apropierea Consiliului popular al comunei Prundu Bīrgaului, o adevarata expozitie de covoare si costume pitoresti ne īncīnta ochii si ne īndeamna sa cumparam macar o carpeta, un stergar sau o frumoasa traista īnflorata.

Drumul asfaltat (DN 17) paraseste Prundu Bīrgaului serpuind īn panta catre Pasul Tihuta, spre plaiurile domoale si luminoase ale Bīrgaului, tivite de rama īntunecata a codrilor de brazi. Pe valea rīului Bīrgau asezarile se tin lant si ne īntovarasesc la tot pasul. Din Prund, pe nesimtite, soseaua patrunde īn Tiha Bīrgaului, cu privelisti frumoase si gospodarii īmprastiate pe dealuri. Satul este īnsirat de-a lungul drumului asfaltat.

soseaua rataceste de-a lungul vaii rīului Bīrgau (Tiha), care se īngusteaza treptat din satul Tureac catre Mureseni, ultimul bazinet din salba bīrgaielor, strajuit de cupola vulcanica Gogoasa (Miroslava, Oala) care prin īnaltimea sa de 1 605 m constituie cel de-al doilea vīrf al Muntilor Bīrgau.

Locuitorii bīrgaielor se ocupa cu cresterea vitelor, exploatarea lemnului, pomicultura, iar cei din vaile joase se īngrijesc si cu agricultura plantelor cu durata mai redusa de vegetatie (cartof, orz, secara, porumb si mai putin grīu). Imbracamintea localnicilor, deosebit de frumoasa, se remarca prin migaloase cusaturi decorative īn culori variate pe ii si pīnzaturi la femel, pe camasi si pieptare, la barbati, care poarta o curea lata (chimir) īmpodobita.

Din Muresenii Bīrgaului putem urca pe Gogoasa - 4 ore (tr. 15).

La iesirea din Muresenii Bīrgaului, podul de beton azvīrlit peste apa īnvolburata a Tihai duce spre sud-est pe valea Blajului, de-a lungul careia urca drumul asfaltat spre saua Blajului (883 m), pe sub Casarul (1591 m), de unde coboara la Colibita (9 km).

,,Drumul Bīrgaielor" (DN 17) descrie bucle largi pe versantul drept al vaii Tiha, taiate īn stīnca, suspendate la 80-120 m deasupra rīului. La 3 km de Mureseni (35 km de Bistrita; 50 km de Vatra Dornei), usoara largire a vaii a facut loc popasului turistic Straja (Valea Strajii), restaurant cu terasa, teren de parcare. In apropiere de Tihuta (circa 4 km), pe partea dreapta a soselei, līnga parapetul locului de refugiu (parcare), o tabla arata coborīrea spre "molidul-candelabru" (,,regele brazilor") care a fost rupt de furtuna īn anul 1977.

Ne continuam drumul printre poieni īntinse spre satul Piatra Fīntīnele, cu case risipite la altitudinea de 1100 m. La intrarea īn Fīntīnele, pe dreapta, se gaseste hotelul Tihuta. Dupa o distanta de aproape 3 km, din drumul national se ramifica spre dreapta (SE) drumul forestier ce urmareste vechiul traseu dezafectat al trenului forestier ce facea legatura īntre Prundu Bīrgaului si Dornisoara. Drumul acesta trece prin Piatra Fīntīnele (1 097 m), Plaiul sendroaiei, strajuit la sud de Chicera sendroaiei, Piciorul Lung, intersecteaza valea Dornisoarei si ajunge dupa 9 km (3-3½ ore cu piciorul) la Dornisoara, pe rīul Dorna, de unde trenul duce spre Vatra Dornei sau, dupa ce am īnnoptat, a doua zi urmarim poteca spre creasta Calimanului.

Drumul asfaltat (DN 17) descrie bucle largi, urcīnd spre partea cea mai īnalta a Pasului Tihuta, unde apare schitul Fīntīnele, īn partea stīnga Vf. Zimbroaia, iar la nord de schit Vf. Zimbrului, odinioara domeniul acestui falnic reprezentant al salbaticiunilor carpatice. Dupa ramificatia Dornisoarei, soseaua urmareste o curba dubla (Cīrjoiul mic si mare) īn raza satului Fīntīnele, urcīnd sprc Pasul Tihuta (cca 4 km dc la ramificatie). Punctul de maxima altitudine al traseului īl constituie Magura Caluluj (1 229 m), unde ne oprim si lasam privirea sa rataceasca peste īntinsele plaiuri ale Bīrgaului, pīna departe, spre Transilvania, Maramures si Bucovina. Admiram Ineul Rodnei (N), cu medalioane de zapada ce sclipesc īn soare chiar si la īnceput de vara; spre est creasta alungita a Suhardului (1 939 m), Ousorul (1 639 m), masiv solitar ce domina Ţara Dornelor, Muntii Dornelor cu Giumalaul (1 857 m) si Pietrosul Bistritei (1 791 m), ,,piloni" ce strajuiesc cheile Bistritei dc la Zugreni; Pietrele Doamnei din Rarau, stīnci argintii de calcar ce strapung albastrul cerului; catre sud, meterezele Calimanului, ale caror contraforturi se reazama pe Ţara Dornelor; Heniul Mare si celelalte cupole vulcanice din partea vestica, clai uriase de lava īmpietrita, domina plaiurile domoale; departe, īn zare, apar dealurile Transilvaniei din jurul orasului Bistrita.

De sub Magura Calului se desprinde stravechea cale ,,Drumul Romanilor" (tr. 5), care se desfasoara paralel cu panglica de asfalt (DN 17), ceva mai la nord, intersecteaza valea Iliutei, se īntīlneste cu drumul Tihuta-Tasuleasa si se continua trecīnd pe sub Vf. Sterparului, Dosul Zimbrului (la nord de Vf. Zimbroaiei), mai putin distinct pīna la Izvorul Lazaroaiei, unde reīntīlneste soseaua actuala (Podu Lazaroaei).

Din Magura Calului soseaua coboara īn serpentine largi spre Priporul Candrei (1 118 m), punct de trecere pe teritoriul judetului. Suceava si, de aici, pe sub Dealul lui Coman, catre valea Dornisoarei - Poiana Stampei, unde putem vizita renumita rezervatie naturala. cu exemplare rare, caracteristice turbariilor (ruginare, rachitele, merisoare, roua cerului, muschi de pamīnt, salcii etc.); strabatem prin bazinetul Poienii cu case frumoase, risipite pe fīnetele multicolore, si ne continuam drumul de-a lungul rīului Dorna, pe care lunecau odinioara uriase plute cu trunchiuri de molid; remorci greu īncarcate gonesc spre Fabrica de cherestea a orasului Vatra Dornei.

4. Valea Bistritei: Prundu Bīrgaului - Bistrita Bīrgaului - Colibita (Mita).

Posibilitati de acces; traseul poate fi parcurs cu autobuzul pe distanta Bistrita-Prundu Bīrgaului-Colibita colonie-Repedele (Repedea) (35 km; 12 km de la Prund) sau Bistrita-Mureseni (32 km), apoi pe jos (sau cu autoturismul) pe soseaua asfaltata a Blajului (9 km); se recomanda prima varianta. Trenul mixt circula pe distanta Bistrita-Bistrita Bīrgaului - 29 km (1,30 ore) pīna la intrarea īn chei. Propunem parcurgerea pe jos a sectorului desfasurat īntre statia auto si feroviara Bistrita Bīrgaului si catunul Mita - 13 km - care strabate frumoasele chei ale rīului Bistrita si urmareste conturul lacului Colibita, de unde ne putem īndrepta spre nord pe soseaua Blajului (9 km) catre DN 17, la statia auto Valea Strajii - popasul Straja la 6 km de hotelul Tihuta. Accesibil tot anul. Distanta: 25 km, Bistrita Bīrgaului-catunul Mita-saua Blajului-popasul Straja. Durata: 8 ore.

Bistrita īsi aduna apele din Muntii Caliman prin pīrīul Colbul, din Muntele Viisoara-Piatra lui Irimie si de sub Bistricioru (1990 m), colecteaza apele pīrīului Panulet si īn amonte de catunul Mita se uneste cu pīrīul Izvorul Lung cu obīrsia sub Vf. Dalbidanu (1648 m) - culmea Buba-Dalbidanu. Apele sale īnvolburate, care reteaza partea sudica a Muntelui Capul Pietricelii ("La Strīmtura"), se domolesc zagazuite īn lacul Colibita, amplasat īn arealul depresiunii cu acelasi nume, īncadrata pe latura nord-vestica si nordica de o serie de masive vulcanice care se tin lant: Dealul Fagetelului, Dealul Ariilor, Magurita si Casarul, iar pe latura sudica si nord-vestica de Piatra lui Orban (1 470 m) si masivul Piatra Mare - Bridireiul.

Fig 07

Depresiunea Colibita (10 km2) - transformata īn bazin lacustru - se īntinde din partea estica - confluenta Bistritei cu Panuletu si pīna īn aval de gura afluentului Repedea, la intrarea īn chei (V), pe care rīul le strabate pe o distanta de 9 km. La iesirea din chei, Bistrita īsi largeste albia si dreneaza depresiunea Bistrita Bīrgaului. La Prund primeste apele rīului Bīrgau (īmpreuna cu Secu) si se abate catre vest prin satole ,,bīrgaielor", spre orasul Bistrita.

Din comuna Prundu Bīrgaului se desface o frumoasa sosea asfaltata ce duce catre sud, de-a lungul vaii Bistritei pīna īn statiunea climaterica Colibita. Traversam arcada de beton a rīului Bīrgau, calea ferata si dupa circa 400 m o tabla indicatoare precizeaza ca am intrat īn Bistrita Bīrgaului, comuna desfasurata pe o distanta de peste 6 km, de-o parte si de alta a rīului Bistrita. Case frumoase, īnconjurate de lanuri de porumb si cīmpuri cu cartofi īn lunca si pe terasele rīului. Pe versanti, case ascunse īn pometuri, care acopera coastele īnsorite, si īn fīnete pīna īn creasta muntelui, īn inima padurii de molid. Dupa 2 km oprim īn fata Consiliului popular, īn apropierea caruia se gaseste scoala generala. O casa frumoasa, cu porti sculptate, ne retine atentia. Este casa memoriala Constantin Pavel, artist de opera, fondatorul Operei Romāne din Cluj-Napoca (1919), cu numeroase exponate care ocupa 4 camere. Trecem pe līnga gara si Fabrica de cherestea, traversam viaductul si urcam pe malul stīng al rlului cale de 9 km, prin Cheile Bistritei.

La intrarea īn chei, pe stīnga, īntilnim "Cascada Diavolului", cu ape zdrentuite, suvoaie ce se pravalesc printre steiuri si brazi. soseaua serpuieste de-a lungul vaii Bistritei, īmbratisīnd Dealul lui Pasare, Zapodea Paretului si Piatra Mare din partea sudica a Bīrgaului; pe stīnga rīului, stau de straja Piatra Tatarcii si Vf. Tonca din partea nord-vestica a Calimanului. Pereti abrupti si stīnci semete domina valea īngusta a Bistritei, adīncita īn aglomerate vulcanice - un culoar īngust si racoros ce face legatura īntre bazinetul Colibita si valea larga ce strabate Bistrita Bīrgaului. Brazi falnici se īnalta pe versanti, īn timp ce numerosi afluenti s-au īncrustat sculptīnd chei īnguste, cu ape ce salta īnspumate peste repezisuri. Peisajul este odihnitor, cu izvoare cristaline si racoreala placuta ne īmbie spre īnsorita Colibita. La intrarea īn chei, casele dispar, dar īntreaga regiune freamata din zori si pīna īn noapte. Este drumul uriaselor basculante ce alearga spre santier catre Colibita.

Am parcurs 3 km de la Fabrica de cherestea si la loc mai larg, la gura pīrīului Stegea, īntīlnim ,,Colonia" - ,,oraselul" constructorilor ce dau viata acestei asezari. soseaua asfaltata se mai continua 2 km pīna la gura pīrīului Repedea (statie auto Repedele), strabate apoi drumul santierului spre lacul de acumulare Colibita cu o lungime de 5 km, o suprafata de 320 ha si un rezervor urias cu 90 000 000 m3 de apa. Din turbinele centralei hidroelectrice va tīsni energie si lumina, iar din lac suvoiul de apa va asigura, prin regularizarea debitelor, alimentarea municipiului Bistrita, a carui ,,sete" a crescut de cīteva ori prin intrarea īn productie a platformei sale industriale.

Fig 08

De sub Dealul lui Pusca, de la Capul Colibita, valea se largeste, muntii se trag īn laturi si īn inima lor se cuibareste Depresiunea Colibitei, ocupata īn prezent de apele lacului, localitate ale carei locuinte s-au stramutat pe tapsanelc īnsorite ale Casarului si Pietrii lui Orban. Colibita este īnconjurata de un brīu maret de piatra: Casarul, Magurita, Vf, Ariilor, Buba, Dalbidanu. Dincolo de padurile de brad ce īmbalsameaza aerul, cadrul mai departat al Colibitei īl formeaza vīrfurile maiestuoase ale Calimanului.

Colibita, renumita poarta de intrare spre frumoasele peisaje ale Calimanului, cu un fond cinegetic deosebit si minunate locuri pentru schiat, va atrage īn viitor un mare numar de vizitatori. soseaua, serpuind deasupra lacului, la altitudinea de peste 800 m, va lega potecile ce duc spre cel mai īnalt masiv vulcanic si catre partea sudica a Muntilor Bīrgau.

5. Magistrala montana est-vest: Magura Calului (Pasul Tihuta - 1 200 m) - Vf. Zimbroaia (1 346 m) - Vf. Gogoasa (Miroslara, Oala 1 605 m) -Vf. Muncelului (1542 m) - Vf. Honiul Mare (1 611 m) - Vīrful Heniul Mic (1 531 m) - Pasul Strīmba (673 m); Josenii Bīrgaului sau Ilva Mica.

Posibilitati de acces: din Pasul Tihuta (statie auto Magura Calului; DN 17,5 km distanta de orasul Bistrita), īn apropierea satului Piatra Fīntīnele (vezi traseele 9 si 10); Josenii Bīrgaului (traseul 2, varianta A); comuna Ilva Mica (pentru tronsonul Bistrita-Nasaud - Ilva Mica vezi traseul 1). Marcaj: banda rosie (īn curs de executie)  Distanta: 30 km   Durata: 10-12 ore  Caracteristici: traseul corespunde unui drum de creasta desfasurat est-vest, care face legatura īntre Magura Calului (1 229 m) si Pasul Strīmba (673 m), trecīnd prin vīrful cel mai īnalt, Heniul Mare. Nu este indicat iarna. Se recomanda parcurgerea traseului de la est catre vest, deoarece urcusul este mai putin accentuat.

Initial, pe tronsonul I Pasul Tihuta (pīrtie de schi fond) - groapa Gorii, urmarim stravechea cale ,,Drumul Romanilor", desfasurata paralel cu DN 17, ceva mai la nord (4 km sud de Dealul Rachiteaua). Din Pastil Tihuta, ,,Drumul Romanilor" se īndreapta catre sud si descrie o curba spre stīnga, apropiindu-se de panglica asfaltata, apoi se abate la dreapta (vest) si coboara prin poiana alungita a Vamesului, strajuita de catargele īnalte ale brazilor īntunecati, īn valea Vamesului (valea Iliuta, Iliuta Calului - traseul 2, varianta A), unde odinioara se gasea punctul de vama pentru carele pline de marfuri. Din valea Vamesului urcam prin padure pīna la poalele Dealului dintre Iliute (Dealul Ingradit - 1 156 m) si iesim la loc deschis cu fīnete nesfīrsite, presarate cu case si salase. Coborīm usor īn valea pīrīului Fīntīnele (izvorul Hvei), care īmpreuna cu pīrīul Vamesului (Iliuta) formeaza rīul Ilva-lliuta). Urcam usor īn serpentine largi pe sub Vīrful Frumusaua (1 208 m), unde, īn apropiere.

Spre dreapta, nu departe de ,,Drumul Romanilor" apare un mic mamelon - ,,Rachitele" (Dealul Rachiteaua, Dealul Prislopasului) cu blocuri mari de piatra īnconjurate de un sant cu lungimea de 800 m, semnalate (1973) de profesorul Andrei Nauc din Bistrita Bīrgaului. La baza mamelonului se vede o intrare īntr-o galerie īndreptata spre partea centrala a ruinelor, care pare a fi sapata de niste armeni cautatori de aur. Localnicii istorisesc legenda ca aici ar fi fost cetatea (castelul) lui Dracula (Vlad Ţepes).

"Drumul Romanilor", aproape intact, este pavat cu piatra si dale, pe o lungime de cca 10 km. Se observa vechile urme ale rotilor adīncite īn pavaj, īn unele sectoare nefolosite de localnici. In ceea ce priveste ruinele de la Rachitele, nu s-au gasit īnca urme care sa ateste ca ar fi fost un punct de paza al ,,Drumului Romanilor". Se conchide īnsa ca ruinele ce s-au doscoperit provin cu siguranta de la temelia ,,Casei Postei" de la Rachitele, unde postalioanele schimbau caii. In acest sens pare sa pledeze si denumirea de Pīrīul Postei, care īsi aduna izvoarele din partea sudica.

Urmarind ,,Drumul Romanilor" catre vest, intersectam soseaua nemodernizata care leaga satul Ciosa, din partea nordica, de Piatra Fīntīnele, trecīnd printre Vīrful Frumusaua (est) si vīrful Tasuleasa (vest) (traseul 9). Continuam sa mergem spre vest printre Tasuleasa - 1 215 m (nord) si Muntele Piatra Fīntīnele - 1 067 m (sud), prin fīnete cu locuinte si salase, pe flancul nordic al Muntelui Obcioara (1 028 m). Spre stīnga (sud) se abate o ramificatie a drumului Ciosa-Piatra Fīntīnele (traseul 9), care coboara pe līnga Pīrīul Postei, prin partea vestica a Vf. Precob (1 058 rn), īn soseaua asfaltata.

"Drumul Romanilor" patrunde īn zona īmpadurita din partea nordica a vīrfului "Dosul Zimbroaiei" (1 346 m) si curīnd iesim din padure, līnga un izvor situat īn apropiere, coborīnd apoi accentuat spre sud-vest, īntr-o tarnita, la o casuta, līnga groapa Gorii. ,,Drumul Romanilor" coboara īn serpentine īn soseaua Bistrita-Vatra Dornei, prin partea vestica a Dosului Zimbroaiei (mai putin distinct, ,,Drumul Romanilor" se continua pīna la Izvorul Lazaroaiei, de unde ajunge īn soseaua asfaltata, la Podul Lazaroaiei).

Poteca noastra (banda rosie) se orienteaza catre nord-vest, descrie cīteva serpentine, ocolind izvoarele pīrīului Ungurul, pe unde coboara spre dreapta (NE) poteca ce face legatura cu traseul 12 de pe valea Lesului. Strabatem poiana Prislopului, īncadrata de Vf. Lazaroaia (Chicera Lazaroaiei - 1 116 m) la sud si Vf. Prislop la nord, īmpadurite, si poposim īn poiana de sub Vf. Prislopul Moldovanului. Aci intersectam traseul 12, care vine din soseaua forestiera de pe valea Lesului, prin valea Ungurul (dreapta-est), ale unde descrie o curba catre nord pe sub Vf. Hust (l 156 m). In continuare, poteca coboara spre sud pe versantul vestic al Vf. Prislopul Moldoveanului, īn Poiana Prislopului, unde se ramifica īnconjurīnd Vf. Lazaroaiei, dar īn final ambele poteci ajung la popasul valea Straja (traseul 12).

Poteca traseului 5, orientata nord-vest, trece prin partea vestica a Vf. Hust, urcīnd usor pe līnga padurea Holbaneasa, care ne īnsoteste pīna īn Poiana Gogoasa. Ajungem īn partea rasariteana a Vf. Gogoasa (Miroslava 1 605 m) si patrundern tn desisul codrului de molid, pe un drum dostul de bun (traseul 15), care urmareste flancul nordic al muntelui. Iesim din padure la lumina, pe spinarea masivului, īn poiana larga din partea nordica a Vf. Gogoasa (Dosul Gogoasei - Poiana Fagetel) presarata cu grajduri si baraci forestiere.

Precizam ca poteca (banda rosie) urmareste pe tronsonul Dosul Gogoasei - Culmea Tomorogoaia (Dealul Priporul Talutei) - bazinul superior al Tureacului, pe care īl īnconjura de la est catre vest.

Traseul 5 se orienteaza spre nord-vest, pe la izvoarele pīrīului Ciolocii, afluent estic al Tureacului; īn apropiere, catre dreapta, se gaseste cabana forestiera, unde putem poposi pentru o noapte. Spre stīnga (vest), poteca duce, prin Dealul Ciolocii, la soseaua forestiera de pe valea Tureacului (traseul 14), unde ajung si cele doua ramificatii ale drumului forestier care īncadreaza dealul mai sus amintit, urmarind vaile venite din partea estica (valea Ciolocii si afluentul sau nordic).

Poteca noastra se īndreapta catre nord-vest prin poiana Fagetel, patrunde īn padurea care īmbraca Priporul Cocosului, serpuind usor pe īntinsul Poienii Narota, pe flancul vestic īmpadurit al Vf. Bondariului (1 266 m), pīna īn Poiana Bondariului. Aci poteca intersecteaza unul din drumurile de mare circulatie care trec peste rnunte, venind din soseaua asfaltata a Bīrgaielor, pe drumul forestier al Tureacului catre nord, pīna īn poiana mai sus amintita, unde se bifurca: spre nord-est pe valea Bondariului īn valea Iliuta Bozghii (valea Lesului - traseul 12); catre est, sud-est, pe flancul rasaritean al Vf. Bondariului, īn drumul de care al pīrīului Grozavul, īn soseaua forestiera de pe valea Lesului (traseul 12).

Din Poiana Bondariului noi urmam poteca catre nord-vest spre Dealul Bīrgau (Porcoiul Mare 1 363 m), de unde ne abatem spre sud-vest (Vf. Erboasa 1 294 m ramīne rnult īn dreapta-nord), serpuind printre tufisuri, pīlcuri de brazi si fīnete pīna la doua salase, aproape de izvoarele pīrīului Panganete. Dupa 1 km poposim īn Poiana Panganete, īn care s-a cuibarit un salas. Strabatem un sector slab īmpadurit si dupa cca 70 m iesim īn Poiana Prislopului. Ne apropiem de obīrsia rīului cu acelasi nume, afluent al Tureacului.

Poteca urmareste flancul nordic al Vf. Stanesii (1 190 m), īnconjurat la rīndu-i de doua poteci ce se unesc īn partea sudica si coboara pe interfluviul despadurit al Dealului Ursului, printre salase, īn drumul forestier de pe valea Tureacului (traseul 14). Coborīm usor spre vest īn saua dintre Vf. Stanesii si Vf. Erboasa (Porcoiul Mic), de unde ne abatem catre stīnga (sud-vest) ocolind bazinul superior al Tureacului, pe culmea Tomorogoaia (Dealul Priporul Talutei), printre pasuni cu salase, de unde privim pīna departe, peste plaiurile nesfīrsite si domoale ale Bīrgaului. Spre dreapta, o poteca orientata initial nord-est se abate catre nord, pe valea pīrīului Erbosaua, care īsi aduna izvoarele de pe flancul nordic al Vf. Stanesii, facīnd legatura cu traseul 12 (valea Lesului). Spre stīnga (sud), o poteca coboara prin Valea Ursului īn soseaua forestiera de pe valea Tureacului (traseul 14).

Poteca, cu denivelari usoare, trece printre salase risipite īn pasune. La dreapta, o poteca duce catre nord-vest si coboara pe valea Erboasa spre nord, īn valea Lesului (traseul 12); catre stīnga (sud), prin Poiana Tatii, poteca coboara pe Valea UrsuJui, īn drumul forestier al Tureacului. Poteca, cu orientare aproximativ vestica, trece prin Vf. Corhana (1302 m), unde intersecteaza traseul 14, ce se abate spre stīnga (sud-est), cale de 1,5 km, pīna īn drumul forestier de pe valea Corhana (5,5 km), la Tureac, pe valea cu acelasi nume.

Din acest punct, urcam cale de 1,5 km (īmpreuna cu traseul 14) spre sud-vest, catre Vf. Muncelului (1 542 m), pe care-l ocolim prin partea sudica, pe un frumos plai īmpadurit, pe coasta muntelui, de unde se desprinde poteca ce duce spre sud (stīnga) īn soseaua asfaltata, īn apropiere de Tiha Bīrgaului.

Coborīm treptat īn tarnita Parangului (tarnita Heniului Mare - 1 339 m), dominata de un post de pīnda pentru vīnat mare. Lasam īn dreapta un drumeag care coboara spre est (dreapta) prin valea Lesilor (Lescior), In drumul forestier de pe valea Lesului (traseul 14) si urcam catre nord-vest prin trei poieni īnlantuite. Dupa un urcus mai greu, poposim īn cel mai īnalt vīrf din Bīrgau - Heniul Mare (1 611 m), a carui cupola vulcanica este marcata de o baliza denumita de localnici "La cusca". Padurea deasa acopera vīrful si cu greu gasim o spartura īn inima codrului de molid prin care lasam privirea sa rataceasca īn cautarea Rodnei (nord) si a Calimanului (sud).

In apropiere se īnalta releul de televiziune si cabana tehnicienilor, unde putem gasi adapost pentru o noapte. Spre sud (stīnga), pe sub linia telefericului (folosit numai pentru televiziune), poteca, cu o panta de 30-60°, rataceste prin padurea de molid si coboara pe o distanta de 2,8 km (cca 1 ora) la capatul drumului forestier de pe valea Secului (cabanele forestiere ale rampei de īncarcare de sub Heniul Mare), care duce la Prundu Bīrgaului (traseul 13, varianta C ). In Vf. Heniul Mare, traseul 14, care ne-a īnsotit din Vf. Corhana, ne paraseste si se abate spre nord-vest (dreapta), apoi spre vest prin Dealul Magura sl valea Strīmba, la Ilva Mica. Din Heniul Mare, prin padure spre sud-vest, poteca ne duce pīna īn Heniul Mic (1531 m). Traseul coboara īncontinuu, drum de aproape 3 ore, pīna īn Pasul Strīmba.

Din Heniul Mic spre stīnga (sud) se orienteaza poteca ce face legatura īntre comuna Lesu si Prundu Bīrgaului, trecīnd prin Heniul Mare (tr. 13). Coborīnd o panta accentuata, poteca se īndreapta spre sud-vest prin padurea deasa de molid. Ne strecuram pe sub Tomnatec (1201 m), pe latura nordica, prin padure, si urmarim cumpana apelor. Ne abatem catre sud si poteca cu orientare vestica ne duce la capatul drumului "Pasul Strīmba", de unde ne putem īndrepta spre nord (Ilva Mica - traseul 14) sau la Josenii Bīrgaului (sud - traseul 2, var. A).

TRASEE TURISTICE TRANSVERSALE

6. Sīngeorz-Bai - Vf. Bucnitori - satul Poiana Ilvei.

Posibilitati de acces: din localitatea balneoclimaterica Sīngeorz (nord - valea Somesului, tr. 1) sau din Poiana llvei (valea Ilvei), statie C.F.R. pe traseul Ilva Mica - Vatra Dornei (tr. 2).  Distanta: cca 9 km  Durata: 2½-3 ore   Caracteristici: accesibil tot timpul anului.

Din centrul Sīngeorzului ne īndreptam catre est, prin strazile Republicii si Ulmului (Primaverii), traversam podul peste Somesul Mare si strada Alunului ne scoate īn afara orasului pe drumul de hotar care se īngusteaza, treptat, trecīnd īntr-o poteca ce urca din greu timp de 1 ora spre saua dintre Vf. Ulmului (897 m) si Vf. Bucnitori (1 032 m). Din sa, dupa un usor ocol catre nord, ajungem īn Vf. Bucnitori, minunat punct de belvedere: Muntii Rodnei (nord), la poalele carora se rasfata statiunea Sīngeorz din valea Borcutului; valea Somesului Mare spre nord-est si cea a Ilvei catre sud-est, precum si defileul dintre Ilva Mica si Poiana Ilvei (SV), prin care se strecoara cu greu soseaua si calea ferata.

Din sa, trei poteci duc spre Poiana Ilvei, dar recomandam pe cea sud-estica, care urmareste valea Butenilor, unde ne racorim cu apa celor doua izvoare minerale din apropierea cantonului C.F.R. De aici, pīna īn centrul satului, cuibarit īntr-un frumos cotlon, mai avem de strabatut 1,5 km (tr. 2).

7. Comuna Maieru - Vf. Magura Mare - comuna Magura Ilvei - comuna Lesu

Posibilitati de acces: poate fi abordat din partea nordica, de pe valea Somesului - comuna Maieru (statie auto si C.F.R. - 7 km de Sīngeorz), sau sudica, din comuna Lesu (statie auto 36 km de Nasaud).  Distanta: cca 18 km Durata: 6 ore Caracteristici: practicabil tot timpul anului; face legatura īntre valea Somesului (tr. 1) - valea Ilvei - valea Lesului (tr. 2).

Din comuna Maieru, renumita pentru potentialul sxu etnografic, urmarim un drum de hotar spre est cale de 500 m, apoi poteca ce urca aproape pieptis prin partea sudica a cupolei vulcanice Magura Mare pīna la cota de 845 m (3-4 ore). Ne abatem mult catre est si īnaintam din greu pe un pinten golas spre Vf. Magura Mare (1 188 m), unde poposirn pentru o clipa si pentru un tur de orizont: paduri masive si rīuri repezi; valea Somesului cu asezari risipite sau mai adunate īn bazinetele dintre sant si Ilva Mica; valea Ilvei, cu gospodarii care urca pe plaiuri pīna la altitudinea de 900 m si panglica de otel a drumului de fier. Coborīm de pe vīrf spre est si dupa cca 1 km intersectarn drumul ce urca īn serpentine, venind din comuna Rodna, de pe valea Somesului Mare, care urmareste malul drept al pīrīului Rodna si, dupa cca 3 ore de la plecare din Maieru, ajungem īn partea estica a comunei Magura Ilvei, īn DJ 171-D. Traversam calea ferata si valea Ilvei, ocolim prin est Dealul Runcului; urcam prin poieni, strabatem o padure rara si ne oprim pentru un timp īn vīrful Dealului Cotencii (906 m), (unde se desprinde catre est traseul 9 care duce spre satul Ciosa (13 km), urmarind culmea jalonata de vīrfurile Stegii (1 070 m), Buzoi (1 091 m) si Magura Neagra (1 322 m), uriase caciuli acoperite de paduri de molid. Din Dealul Cotencii, traseul se īndreapta catre sud, prin padurea de foioase, trece pe la izvoarele. Erzii (o poteca ce urmareste interfluviul de pe partea dreapta a rīului coboara la Poiana Ilvei), prin vestul Vīrfului Blidarului (906 m) si coboara īn comuna Lesu (spre vest la o distanta de cca 3,6 km se gaseste statia C.F.R. Lesu Ilvei), unde īntīlneste tr. 12.

8. Comuna Rodna - comuna Magura Ilvei - comuna Lesu

Posibilitati de acces: poate fi abordat din partea nordica, din comuna Rodna (statie C.F.R. si auto, 45 km de Nasaud) sau din cea sudica, comuna Magura Ilvei (statie C.F.R., 20 km de Ilva Mica). Distanta: cca 18 km  Durata: 6 ore  Caracteristici: practicabil tot timpul anului.

Drumul forestier, apoi poteca urca īn serpentine catre sud, se abate spre vest pe latura nordica a Magurii lui Arsente (1 118 m) si la izvoarele pīrīului Rodna, īn partea sud-estica a Magurii Mari, īntīlneste traseul 7 care duce spre comuna Lesu, trecīnd prin Magura Ilvei (vezi traseul 7).

9. Comuna Rodna - comuna Ilva Mare - satul Ciosa - satul Piatra Fīntīnele

Posibilitati de acces: din partea nordica - comuna Rodna (statie C.F.R. si auto, 45 km de Nasaud), din partea sudica - Piatra Fīntīnele (drumul Bīrgaielor, DN 17, statie auto, 46 Rm de orasul Bistrita). Distanta: cca 24 km Durata: 8 ore Caracteristici: face legatura īntre valea Somesului si "Drumul Bīrgaielor", intersectīnd valea Ilvei; Ciosa - Piatra Fīntīnele - drum comunal, 13 km (3Va ore cu piciorul); accesibil tot timpul anului.

Din Rodna folosim iraseul care din valea Corlel se abate catre est pīna īn Vf. Corlei (1 152 m).

VARIANTA B: comuna sant - Vf. Corlei

Traseul se desprinde din DN 17 D de pe valea Somesului, la cca 1,5 km vest de comuna sant (5 km de Rodna), statie auto. O punte ne trece peste Somes si poteca urca destul de greu printre terenurile agricole, ,,suspendate" pe coasta, si pīlcuri de padure rara, unde īntīlnim poteca ce vine din Rodna, si dupa cca 1 km ajungem īn Vf. Corlei. Din Vf. Corlei poteca patrunde īn padurea de amestec (fag si molid), traverseaza cīteva poieni si dupa cca 2½ ore poposim pentru un moment īn Vf. Cornii (1458 m), cupola vnlcanica, de unde privim pīna departe catre Rodna; spre sud asezarea Ilva Mare, cu gospodarii īmprastiate pe o suprafata de aproape 15 km2.

Poteca coboara din Vf. Cornii spre vest, trecīnd pe līnga cele sase izvoare minerale din valea Recele si ajungem īn DJ 172 C. Strabatem comuna Ilva Mare, cu case īngrijite, si urcam pe drumul comunal ce duce īn satul Ivaneasa. Ne racorim cu apa izvorului mineral si drumul forestier ne poarta prin padure spre cupola vulcanica a Vf. Paltineasa (1227 m). Poteca II ocoleste prin vest si urca domol spre Vf. Obcina (1 188 m), unde intersecteaza poteca ce coboara īn valea Lesului (tr. 12) trecīnd prin Magura Tisei. Poteca pe care o strabatem urmareste flancul vestic al Dealului Ciosa (1 188 m) si dupa 3 ore de drum parcurs din Ilva Mare ne apropiem de satul Ciosa, rasfirat pe costise. Urmam drumul comunal printre pīlcuri de molizi si poieni pe la izvoarele Lesului, pe sub Dealul Prislopasului (1209 m) din partea estica, intersectam "Drumul Romanilor" (traseul 5), urcam pe la izvoarele Pīrīului Postei si poposim īn satul Piatra Fīntīnele (1097 m) pe DN 17, la hotelul Tihuta.

10. Satul Piatra Fīntīnele - Pasul Tihuta -Pasul Gradinita - Creasta Muntii (Munceii) īnsi-rati - satul Valea Mare

Posibilitati de acces: Piatra Fīntīnele-,,Drumul Bīrgaielor" (statie auto Magura Calului - Dn 17 = 50 km de Bistrita); din partea nordica - valea Somesului Mare - satul Valea Mare (statie auto; 84 km de la Bistrita; 59 km de Nasaud). Marcaj: banda rosie Pasul Tihuta - Pasul Gradinita - Vf. Cucureasa (1 392 m) - 28 km, de unde se abate spre nord-est prin Suhardul Mare - Vf. Omului - Pasul Rotunda (tr. 11) - Muntii Rodnei (tr. 1). Distanta: 33 km Durata: 10 ore Caracteristici: face legatura īntre DN 17 si DN 17 D. Se recomanda tot timpul anului, mai ales vara; iarna, pe schiuri.

In holul hotelului Tihuta (Piatra Fīntīnele) exista un panou cu 10 trasee turistice, care au ca punct de plecare acest cautat loc de odihna, dar fara sa existe nici un marcaj orientativ. La cca 1 km de hotel, spre Vatra Dornei, pe partea dreapta a soselei nationale, īntīlnim o placa indicatoare cu marcaj banda rosie, ce trece prin Vf. Buba (tr. nr. 18), de unde se orienteaza catre sud prin Poiana Terha, spre Vf. Bistricioru - creasta Calimanului. Tot de la aceasta placa indicatoare, marcajul banda rosie ne conduce spre nord-est, īn Pasul Tihuta, apoi catre nord, la Pasul Gradi-mta - Vf. Cucureasa - Suhardul Mare - Vf. Omului din Muntii Suhardului - Pasul Rotunda (tr. nr. 1) - Muntii Rodnei.

Din Pasul Tihuta (1 201 m), strajuit īn partea estica de Magura Calului (1229 m), ne orientam spre nord (banda rosie), urmarind poteca ce strabate prin padure spre Poiana Lunca Ilvei, apoi din nou prin padure avīnd ca reper Vf. Frīu (1 121 m), īnconjurat la rīndul sau de o poiana larga cu salase. De aci ne abatem spre nord-est prin Vf. Tīlharesc (1 071 m) si prin partea vestica a Vf. Sarcel, de-a lungul vaii cu acelasi nume, afluenta a Silhoasei (rīul Ilva), catre Pasul Gradinita, lasīnd pe stīnga (vest) haltele C.F.R. Larion si Silhoasa. Intersectam sectorul ,,marilor curbe feroviare" si al tunelelor caii ferate Vatra Dornei - Ilva Mica, suspendata pe poduri si viaducte īn sectorul Gradinita - Silhoasa. Poteca (banda rosie) se īndreapta catre nord, prin poienile ce adapostesc salase din jurui Dealului Rosia (973 m) si a Vf. Siminic (1 081 m). Se abate apoi usor spre nord-vest, prin padure, taie poteca venita din partea sud-vestica, de la gura pīrīului Bolovanu (Lunca Ilvei), si īmpreuna (banda rosie) se orienteaza catre nord-est prin micuta poiana a Muntelui Vin, serpuind prin poiana larg extinsa a Casteilor, dominata de vīrful cu acelasi nume (Vf. Poiana Casteilor -1 216 m). Poteca rataceste prin padure spre nord-vest pe creasta Muntilor īnsirati, cumpana de apa ce separa valea rīului Cucureasa din partea estica, care apartine bazinului Tesnei, de afluentii nordici ai Ilvei de pe latura vestica: Bolovanul, Ursoaia si Cucureasa.

Poteca banda rosie urmareste culmea prelunga spro Vf. Cucureasa (1 392 m), cale de 28 km de la Pasul Tihuta, prin poieni cu salase, īntrerupte de padure. Din Vf. Cucureasa, poteca banda rosie se abate catre est-nord-est prin Vf. suvarosu - Suhardul Mare - Vf. Omului din Muntii Suhardului - Pasul Rotunda (tr. 11). Traseul nostru (nr. 10), fara marcaj din Vf. Cucureasa, se īndreapta spre nord-vest, pe valea Hoitului (drum forestier, 5 km) pe sub Dealul Hoitului, catre satul Valea Mare, cea mai estica asezare de pe valea Somesului Mare (tr. 1).

11. Valea Maria Mare - Vf. Suhardul - Poiana Rotunda - Pasul Rotunda

Posibilitati de acces: din partea nordica, DN 17 D (km 86 + 500 m), din punctul ,,Gura Mariilor", la confluenta Somesului Mare cu pīrīul Maria sau din Pasul Rotunda (1 271 m), situat pe acelasi drum (tr. 1); transport auto pīna la statia Valea Mare (84 km), apoi 2,5 km pe jos. Marcaj: banda rosic Pasul Suhard -Pasul Rotunda Distanta: 21 km Durata: 7-8 ore Caracteristici: face legatura īntre gura pīrīului Maria si Pasul Rotunda, trecīnd prin Vf. Suhardul, pe sub Vf. Omului (unde intersecteaza traseul Vatra Dornei - Pasul setref din Rodna, marcaj banda rosie (tr. 1); inaccesibil iarna; drum forestier 7 km.

Strabatem drumul forestier ce urca pe valea Maria Mare cale de 7 km. Ne abatem spre dreapta (vest) si dupa 1 ora de mers ajungem īn saua (Pasul Suhard - 1 200 m) vīrfului Suhardul Mare (1 326 m). Schimbam directia de mcrs, orientīndu-ne spre stīnga (est), ghidati de marcajul banda rosie care ne duce īn Vf. Suhardul (l 415 m), unde oprim pentru odihna. Privim pīna departe la norodul de culmi prelungi, ce coboara īn trepte spre est, acoperite īn cea mai mare parte de paduri de rasinoase si pajisti montane. Līnga noi, pe latura estica a vīrfului, stīnci semete si zimtate. Asezarile lipsesc, dar īn caz de nevoie putem gasi adapost la cele cīteva stīne si cabane de exploatare forestiera.

Poteca (banda rosie) trece prin Suhard, urmarind interfluviul care separa pīraiele din bazinul vaii Maria Mare de pīrīul Runcului, afluent al Cosnitei, strajuit pe dreapta de cinci stīnci risipite īn pasune. Ne īndreptam spre nord-est si īn partea sudica a Vf. Omului (1 932 m), cel mai īnalt din Muntii Suhardului, poteca se ramifica; catre dreapta (SE), traseul, marcat cu banda rosie, care face legatura cu Vatra Dornei; spre stīnga (V), traseul nostru, care ocoleste izvoarele pīrīului Zmeu, marcat tot cu banda rosie; la vest de vīrf, o noua ramificatie orientata pe directia estica (dreapta), apoi nord-estica prin Vf. Stīnisoara (1 699 m), catre Cīrlibaba (Bistrita Aurie).

Poteca banda rosie ne duce constant catre vest si la izvoarele pīrīului Zmeu se īndreapta spre nord-vest printre Muntele Zmeu (stīnga, vest -1 263 m) si Muntele Caturii (dreapta, est - 1 625 m), prin Vf. Cociorbii (1 593 m) - Poiana Rotunda, la pasul cu acelasi nume (soseaua de pe valea Somesului Mare, tr. 1).

12. Gura Lesului - valea Lesului - popasul Straja - hotel Tihuta (Piatra Fīntīnele)

Posibilitati de acces: partea nordica, din satul Lunca Lesului (Erboasa), transport auto 47 km de la Nasaud; tren - halta Lesu Ilvei, 5 km de Ilva Mica (25 km Nasaud), īn continuare, autobuz 19 km pīna la Lunca Lesului (Erboasa); partea sudica, popasul Straja, pe "Drumul Bīrgalelor" (36 km de orasul Bistrita), transport auto. Distanta: cca 24 km Durata: 8-9 ore  Caracteristici: face legatura īntre localitatea Lesu si "Drumul Bīrgaielor" (DN 17). Accesibil tot anul. Drum carosabil, 25 km.

Din DJ 172 D, "drumul Ilvelor" (tr. 2), la kilometrul 15 + 500 se ramifica catre dreapta, peste un pod de lemn, drumul comunal care urca pe valea Lesului si dupa 4 km poposim īn comuna Lesu, iar dupa alti 3 km, la extremitatea estica a satului Lunca Lesului, localitati renumite prin traditii, port, obiceiuri.

Lesul, care īsi aduna izvoarele de sub Vf. Sterparului, din apropiere de Piatra Fīntīnele, se īndreapta catre nord-vest si la sud de Magura Neagra descrie un cot spre stīnga, orientīndu-se de la est catre vest. La iesirea din comuna Lesu, cuibarita īntr-un bazinet depresionar, rīul reteaza mai multe bare de roci vulcanice, ce alterneaza cu gresii dure, valea se īngusteaza si apele freamata prinse īn strīnsura muntilor. Pe ultimul kilometru de defileu gresiile dure sīnt prezente la tot pasul. Din Lunca Lesului, unde ne duce autobuzul, urmarim drumul forestier de pe valea Lesului, care urca pe o distanta de 18 km pīna īn Poiana Pascu (īn apropiere de gura pīrīului Iliuta Bozgai). Traversam mai multe bare vulcanice ce alterneaza cu gresii dure si valea se īngusteaza treptat spre amont, pīna īn apropiere de confluenta cu Magura. Peretii sīnt abrupti, masiv īmpaduriti, iar prin apele īnspumate, rostogolite peste repezisuri, putem privi jocul pastravilor. Treptat, versantul drept (stīnga) se domoleste, apar poieni īntinse cu pīlcuri rare de padure presarate cu gospodariile rasfirate ale satului Ciosa. Pe dreapta, traseul ocoleste flancul nordic al celor mai importante masive vulcanice: Heniul Mare (1611 m), Muncelul (1 542 m), trece apoi pe sub latura estica a Dealului Bīrgau (1 363 m), Bondariului (1 266 m), Gogoasa (1605 m) si Dosul Zimbroaiei (1346 m), insule rasarite dintr-o mare nesfīrsita atunci cīnd ceata coboara pe vai.

Din Poiana Pascu poteca descrie o curba, īndepartīndu-se de pīrīul Iliuta Bozgai, urcīnd pe pīrīul Ungur, spre saua ce separa vīrfurile Prislop si Lazaroaia (intersecteaza traseul 5). Din sa, poteca strabate poienile acoperite cu pasuni, culturi de cartofi si secara, prin partea vestica a cupolei vulcanice Dosul Zimbroaiei, coborīnd īn valea Strajii (Bīrgau sau Tihuta) la kilometrul 99 + 700, pe DN 17. Ne īndreptam catre vest si ne oprim la popasul Straja (kilometrul 97 + 400), de unde autobuzul ne duce spre Vatra Dornei (hotel Tihuta - Piatra Fīntīnele, 10 km) sau catre orasul Bistrita.

13. Comuna Lesu - Dealul Murgulet - Heniul Mare - Heniul Mic - comuna Prundu Bīrgaului

Posibilitati de acces: din partea nordica, comuna Lesu, statie auto (36 km de Nasaud, 61 km de Bistrita) si C.F.R. (halta Lesu Ilvei, 3 km de Ilva Mica pe linia Vatra Dornei - Ilva Mica -Nasaud); din partea sudica - Prundu Bīrgaului (DN 17, 23 km de orasul Bistrita). Distanta: 22 km Durata: 10-12 ore.  Caracteristici: drum greu, cu diferente de nivel de peste 1 000 m; nu se recomanda iarna, datorita absentei unor cazari corespunzatoare; poate fi parcurs cu schiurile; este deosebit de atractiv, deoarece strabate vīrfurile cele mai īnalte, minunate puncte de belvedere spre Caliman, dealurile Bistritei si partea estica a Bīrgaului.

Din comuna Lesu ne orientam catre sud, initial pe valea Lesliorului (drum comunal) sau direct pe interfluviul din partea dreapta spre Dealul Murgulet (Hurgulet?). Din statia C.F.R. Lesul Ilvei trecem peste podul Ilvei si urmarim poteca interfluviala pe sub Dealul sincu (792 m) care duce prin Murgulet īn Heniul Mare. Daca am patruns pe valea amintita, dupa cca 1 km ne abatem spre dreapta (V), apoi catre sud pe poteca ce duce īn Dealul sincu, initial prin pasune, apoi prin padure.

Poteca urca accentuat spre sud-est avīnd īn fata vīrful cel mai īnalt, Heniul Mare, marcat si de releul de televiziune. Din Heniul Mare se desprind urmatoarele trasee mai importante: spre vest si est traseul de pe vaile Strīmba si Tureac; catre sud, traseul nostru (Heniul Mare - Heniul Mic, poteca comuna si traseului 5).

Tronsonul Heniul Mare - Prundu Bīrgaului va fi descris īn sens invers, de la sud la nord, cu plecare din ,,Drumul Bīrgaielor" (5 ore).

Pornim din centrul comunei Prundu (din fata hotelului Heniu) catre nord. pe drumul forestier de pe valea pīrīului Secului (pe dreapta rīului), traversam podul si urmarim drumul ce urca usor spre stīnga (V) printre ultimele case si ajungern pe terasa, deasupra comunei, loc deschis de unde privim pīna departe spre lumea muntilor acoperiti de oceanul verde al padurilor si pasunilor. Cotim usor la dreapta pe līnga valea Secului, pe un drum umbrit de arbori stufosi si dupa 15 minute sosim la obīrsia pīrīului Acu, firicel de apa care se pierde printre muschi si ferigi. Parasim zona colinara si urcam spre stīnga printr-o padurice rara pīna īn Dealui Gurau (1 039 m), acoperit de o poiana larga scaldata īn soare. Drumul larg si frumos ne poarta pe piciorul muntelui, prin padurea din ce īn ce mai deasa, pe sub arcadele crengilor ce ne apara de soare. La un cot, arcadele se desfac si prin fereastra deschisa pentru o clipa apare maiestuosul Caliman, care strajuieste depresiunea Colibita. Bolta se īnchide si uriasul vulcanic dispare īn spatele cortinei verzi. Urmarim coturi scurte si curīnd ajungem īntr-un luminis unde drumul se bifurca: catre stīnga (V) poteca ce duce īn Poiana Viteilor, acoperita de grohotisuri īnverzite de muschi sau de stīnci pravalite din creasta muntelui; īn continuare (N), traseul nostru, pe piciorul muntelui, pe sub streasina padurii, spre Heniul Mic. De sub Heniul Mic se desface catre dreapta (NE) poteca orientata catre Tarnita Heniului Mare, la izvoarele Secului. Cam la jumatatea drumului dintre poiana Dealului Gurau si Heniul Mic (īn apropierea bifurcatiei amintite) se gaseste o cabana forestiera asezata līnga un izvor cu apa cristalina care-si joaca undele pe coasta pietroasa a muntelui.

Dupa 4 ore de drum pieptis pe poteca ce se abate spre stīnga, printre trunchiurile de brazi de care atīrna barba ursului, ne oprim sub Heniul Mic (1 489 m), īntr-o poienita minuscula scaldata īn soare, loc unde duce si bifurcatia din poiana Dealului Gurau, care strabate Poiana Viteilor urmarind o poteca larga; catre vest, un sipot de apa firav murmura īn linistea si umbra codrilor de brazi; ne abatem spre stīnga, apoi din nou la dreapta si reīntīlnim poteca noastra. Ne orientam spre nord-vest, prin poiana Heniului Mic si poposim īn vīrf (1 531 m).

De sus privim īntreaga panorama a muntilor: catre sud, valurile īmpietrite de lava ale Calimanului, dominate de Bistricioru, Strunioru si Piatra Zurzugaului; spre est, claia vulcanica a Gogoasei (Oala), acoperita de padure, iar dincolo de valea Tihai, uriasul musuroi al Casarului, strajer din partea estica a cotlonului Colibita. La picioarele noastre se īntind fīnete si plaiuri īnsorite, presarate cu locuinte, oaze de munca si liniste.

Reluam drumul catre miazanoapte, pe o ca-rare invadata de acaieti si presarata cu tufisuri de zmeur, mur si afini pīna la Heniul Mare (1 611 m), unde intersectam drumul est-vest al Bīrgaului (tr. 5) venit din Pasul Tihuta prin valea Lesului, pe sub Dealul Bīrgaului, prin Vf. Muncelului (1 542 m) si plaiul Tarnitei. Din Heniul Mare, poteca se īndreapta catre apus la Pasul Strīmba (673 m), īn DJ 172 C se face legatura īntre Ilva Mica si Josenii Bīrgaului. Din Vf. Muncelului poteca coboara spre sud, la Tureac (tr. 14).

VARIANTA C: Prundu Bīrgaului - Vf. Heniul Mare

Distanta: 10,8 km; 8 km drum forestier, care poate fi parcurs cu remorcile si autocamioanele exploatarii forestiere. Durata: 3-4 ore pe jos

Din centrul comunei Prund, de la statia auto din fata hotelului Heniu si a magazinului universal, strabatem drumul comunal de pe valea Secului, traversam podul si ne abatem spre stīnga printre ultimele case, cale de 3 km, si patrundem īn drumul forestier de pe valea Secului, prin padurea de fag si molid, care dupa 5 km ne scoate la rampa de īncarcare de sub Heniul Mare (doua ore de la Prund), unde cabanele muncitoresti ne ofera cazare pentru o noapte, iar apa rece si cristalina a izvorului din apropiere ne racoreste sl ne da forta sa urcam pieptis pe drumul Heniului. Spre stīnga se bifurca o poteca care urca īn serpentine spre Vf. Heniul Mic (cca 3-3½ ore de la statia auto Prund) unde īntīlnim traseul descris anterior. Catre dreapta ne putem abate spre Vf. Muncelului (traseul nr. 14). De la capatul drumului forrstier (cabanele rampei de īncarcare de sub Heniul Mare), urcam din greu poteca cu o panta de 30-60° ce strabate prin padurea de molid, serpuind pe sub linia telefericulni (nu functioneaza pentru turisti) pe o distanta de 2,8 km (1-2 ore) pīna la releul de televiziune din Vf. Heniul Mare, unde se gasesc cabanele tehnicienilor care asigura functionarea acestuia.

14. Ilva Mica - valea Strīmba - Dealul Magurii - Heniul Mare - Vf. Muncelului - valea Corhana - satul Tureac

Posibilitati de acces: poate fi abordat din partea nordica - Podul Strīmbei, statie auto 4 km de Ilva Mica (statie C.F.R. si auto) si la cca 2 km de halta C.F.R. Lesu Ilvei; din partea sudica - din satul Strīmba (statie auto, 21 km de Bistrita) sau din comuna Tureac (statie auto, 28 km de Bistrita). Distanta: 15 km Durata: 5-6 ore Caracteristici: drum greu pīna la Heniul Mare. Nu se recomanda iarna decīt pentru schiori; semnalam absenta unor cazari corespunzatoare. Este deosebit de atractiv, deoarece ofera minunate puncte de belvedere: Magura, Heniul Mare, Muncelul.

Traseul se desprinde din DJ 172 C de pe valea Strīmbei (sud Ilva Mica) la kilometrul 9 + 250 m si urca prin padurea de molid pe o poteca aproape pieptis, pe sub Vf. Magurii, spre Heniul Mare (2-3 ore), pe care īl ocoleste prin partea nordica, urmarind īn continuare culmea īmpadurita pīna pe Vīrful Muncelului (1 542 m). Dupa un coborīs usor spre est, la 1,5 km īntīlnim drumul forestier de pe valea Corhana, care duce īn satul Tureac (5,5 km). De sub Vf. Muncelului alt drum forestier coboara spre Lunca Lesului urmarind valea pīrīului Erboasa (6 km, 5-6 ore). Pe traseul Heniul Mare - Vf. Muncolului - Vf. Corhana poteca comuna cu traseul 5.

15. Satul Tureac - Vf. Gogoasa (Miroslava)-Vf. Prislop - popasul Straja

Posibilitati de acces: poate fi abordat  din satul Tureac de pe valea Bīrgaului (Straja, Tiha), DN 17 - "Drumul Bīrgaielor", la 28 km de orasul Bistrita.  Distanta: 15 km  Durata: 5-6 ore  Caracteristici: nu se recomanda iarna decīt pentru schiorii si turistii bine antrenati.

Drumul se ramifica din traseul 14, īn satul Tureac, de unde urca gradat de-a lungul Piciorului Bozgai, printre livezile (,,gradinile" - cum le denumesc bīrgauanii) presarate pe coasta. Dupa un drum de 3,5 km, poteca face un ocol spre nord-est, trece pe līnga stīna din Poiana Fagetel, patrunde īn padure si dupa 2½ ore de mers ajungem īn golul (Dosul Gogoasei) de pe vīrful Gogoasa (1605 m), care strajuieste ,,Drumul Bīrgaielor" si valea Bīrgaului, ferastruita īn gresii oligocene strapunse de corpuri vulcanice dezgropate de eroziune. Dupa un coborīs abrupt timp de 30 minute, patrundem īn Poiana Prislopului, traversam un plai prin partea sud-vestica a Vīrfului Prislop; īntīlnim apoi traseul 12 care se orienteaza spre nord - gura Lesului sau spre sud - popasul Straja, īn ,,Drumul Bīrgaielor". Pe tronsonul Dosul Gogoasei - Poiana Prislopului, poteca comuna  traseul 5.

16. Comuna Tiha Bīrgaului - Piatra Bridireiului - Colibita

Posibilitati de acces: din partea nordica, din comuna Tiha (25 km distanta de orasul Bistrita); din partea sudica - Colibita (35 km pīna la Colibita- Colonie, statie auto), situata la 43 km de Bistrita. Distanta: 11 km Durata: 3-4 ore Caracteristici: traseu usor; iarna, pentru schiori

Din Tiha Bīrgaului (2 km distanta de Prundu Bīrgaului), dupa ce traversam valea Tihai (Bīrgau sau Straja), traseul urca spre est pe valea Boncilor, apoi pe un drum de hotar printre gospodariile risipite pe versantul vestic al Dealului Strīmba; intersectam izvoarele pīrīului Strīmba, ocolim Vf. Piatra Bridireiului (1 108 m) prin partea nordica (pe sub "Poarta Bistricioarei") si ne īndreptam spre sud-est trecīnd pe latura estica a Dealului Pietrei (1 168 m), apoi peste Dealul lui Pusca (1085 m), la Colibita.

            17. Colibita (Mita) - Poiana lui Toader - Poiana Vinului - satul Piatra Fīntīnele

Posibilitati de acces: din Colibita (Mita) - 43 km de la Bistrita) - statie auto Repedele (37 km de la Bistrita) pe valea Bistritei - sudul Muntilor Bīrgau; din "Drumul Bīrgaielor": Muresenii Bīrgaului (statie auto - 32 km de orasul Bistrita) - sosea modernizata 9 km pe jos pīna la Colibita; Piatra Fīntīnele (46 km de Bistrita) statie auto. Marcaj: cruce rosie Colibita - Poiana Vinului si īn continuare banda rosie pīna la Piatra Fīntīnele, Distanta: 15 km Durata: 6-7 ore Caracteristici: accesibil numai vara.

Traseul urmareste valea Magurei, patrunde printre rasde risipite prin fīnetele de pe flancul sudic al Dealului Ariilor (1547 m), minunat punct de belvedere pentru splendida panorama din partea sud-estica a Bīrgaului, cu vai adīnci si paduri nesfīrsite. Poteca strabate o padure batrīna de molizi care se raresc treptat si coborīm apoi īn raristile din Poiana lui Toader, prin Poiana Vinului spre est, strabatem Poiana Ciungi, ocolim obīrsia sendroaiei si sub Vf. Cornului (partea nordica) īntīlnim banda rosie venita din Caliman (Vf. Bistricioru), care ne duce la Piatra Fīntīnele (tr. 18) trecīnd prin drumul forestier venit de la Dornisoara.

Fig 09

18. Colibita - Poiana Vinului - Vf. Buba - pīrīul Dalbidanu - Izvorul Lung - Colibita (Mita)

Posibilitati de acces: din Colibita (vezi tr. 17) Marcaj: cruce rosie Colibita - Poiana - Vinului (flancul nordic al Vf. Cornului); īn continuare banda rosie pīna la Vf. Buba (se īndreapta spre Caliman).  Distanta: 20 km.  Durata: 6-7 ore. Caracteristici: accesibil numai vara.

Primul tronson al traseului este comun cu acela al traseului descris anterior (tr. 17) si, ca urmare, vom prezenta traseul din Poiana Vinului - de pe flancul nordic al Vf. Cornului (1 502 m) - de unde se desprinde de cel care coboara catre nord (tr. 17) spre satul Piatra Fīntīnele, prin drumul forestier al Dornisoarei.

Din Poiana Vinului, poteca batatorita se orienteaza spre sud-est, ocolind prin sud izvoarele Dornisoarei si urca spre vīrful golas Buba (1 671 m), de unde privim pīna departc: tancurile Muntilor Rodna, acoperite de zapada, stralucesc scaldate īn soare, uneori chiar īn miez de vara, pīna īn luna august; creasta Calimanului, strajuita de Bistricioru (1 990 m) si rīul Dornei, care īsi rostogoleste undele īn est. De sub vīrf īsi aduna izvoarele pīrīul Buba, cu un izvor mineral cu apa bicarbonatata feruginoasa, placuta la gust. De pe creasta, poteca coboara la izvoarele pīrīului Dalbidanul, ale carui ape strabat o cale īngusta īncatusata īntre Vf. Cornului īn nord si conurile vulcanice Dalbidan si Tomnatec la sud, īntovarasita de un drum forestier. Dupa cca 1 km, īntīlnim cantonul silvic īn fata caruia a fost captat izvorul mineral ,,Dalbidan", cu apa bicarbonatata-carbogazoasa, foarte placuta la gust. Drumul forestier coboara pe pīrīul Izvorul Lung catre vest, cale de 11 km pīna la Colibita, trecīnd prin fata cabanei si a magazinului forestier de la gura pīrīului Valea lui Toader, care īsi aduna izvoarele de sub Poiana lui Toader, pe unde a trecut traseul nostru plecīnd din Colibita spre Poiana Vinului si Vf. Buba.

[..]

Cuprins

PE PLAIURILE DOMOALE ALE BĪRGĂULUI

CARACTERIZARE GEOGRAFICĂ

Generalitati

Asezare si limite

Alcatuire geologica

Relieful

Conditii climatice

Reteaua hidrografica

Vegetatia

Fauna

Asezarile umane

Bīrgauanii

TURISMUL

Cai de acces, puncte de plecare si posibilitati de cazare

Tabelul traseelor turistice

TRASEE TURISTICE

Trasee axiale longitudinale

1. Valea Somesului Mare: Bistrita-Nasaud -Sīngeorz - Rodna - Pasul Rotunda - satul Rotunda - Valea Bistritei Aurii

2. Valea Ilvei: Bistrita- Ilva Mica- Ilva Mare- Lunca Ilvei- Gradinita- Vatra Dornei

3. Drumul Bīrgaielor: Bistrita - Prundu Bīrgaului - Muresenii Bīrgaului - Piatra Fīntīnele - Magura Calului (Pasul Tihuta) - Vatra Dornei

4. Valea Bistritei: Prundu Bīrgaului- Bistrita Bīrgaului- Colibita (Mita)

5. Magistrala montana est-vest: Magura Calului (Pasul Tihuta)- Vf. Gogoasa- Vf. Muncelului- Vf. Heniul Mare- Heniul Mic- Pasul Strīmba; Josenii Bīrgaului sau Ilva Mica

TRASEE TRANSVERSALE

6. Sīngeorz-Bai-Vf. Bucnitori-satul Poiana Ilvei

7. Comuna Maieru-Vf. Magura Mare-comuna Lesu

8. Comuna Rodna - comuna Magura llvei -comuna Lesu

9. Comuna Rodna - comuna Ilva Mare -satui Piatra Fīntīnele

10. Satul Piatra Fīntīnele-Pasul Tihuta -creasta Muntii Insirati-satul Valea Mare

11. Valea Maria Mare-Vf. Suhardul-Poiana Rotunda - Pasul Rotunda

12. Gura Lesului - valea Lesului - popasul Straja - hotel Tihuta (Piatra Fīntīnele)

13. Comuna Lesu - Vf. Heniul Mare - comuna Prundu Bīrgaului

14. Ilva Mica - Heniul Mare - satul Tureac

15. Satui Tureac - Vf. Gogoasa - popasul Straja

16. Comuna Tiha Bīrgaului - Piatra Bridireiului-Colibita

17. Colibita (Mita) - Poiana lui Toader -Piatra Fīntīnele

18. Colibita - Poiana Vinului - Vf. Buba -Colibita (Mita)

Redactor: DUMITRU MARTINIUC Tehnoredactor: MARIA CARCIOG

Bun de tipar: 15.08.87 Coli de tipar: 5 + 1 harta

Tiparul executat la Intreprinderea poligrafica Sibiu, sos. Alba lulia nr. 40.

sub comanda nr. 017081 Republica Socialista Romānia

Scanare, OCR si corectura : Rosioru Gabi rosiorug@yahoo.com

Alte titluri disponibile la : grupul HARTI_CARTI la http://groups.yahoo.com/



[1] Numai marile masive din partea vestica se apropie de 1 600 m, iar Heniul Mare si Gogoasa depasesc 1 600 m.

[2] 'Bistrita-Nasdud, monografie', Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1980. p. 36-42.


Document Info


Accesari: 2409
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

 


Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2014 )