Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































Muntii Vrancei

Turism












ALTE DOCUMENTE

AGENTIA DE TURISM ROMARIS
CUPRINS TRAVEL
Valea Rea - Obiective, Accesibil in orice anotimp
LANSAREA IN CIRCUITUL INTERNATIONAL A TURISMULUI RURAL DIN POLOVRAGI
MODALITATI DE VALORIFICARE A RESURSELOR TURISTICE DIN LOCALITATEA POLOVRAGI
ANALIZA CIRCULATIEI TURISTICE IN STATIUNILE BALNEARE DIN ROMANIA SI PREVIZINEA CERERII PENTRU PERIOADA 2007 - 2010
MUNTII BISTRITEI
LUCRARE DE LICENTA - PROIECT DE LANSARE PE PIATA EUROPEANA A SATULUI TURISTIC HOBITA
Pioletul
Muntii Vrancei

,,Pe-un picior de plai, pe-o gura de rai"



La vremea cīnd un īnvatator se straduia sa ne deprinda cu mīnuirea stiloului - lepadīnd astfel tocul muiat īn calimara cu marginile rasfrīnte īnauntrul ei - tata ne īndemna sa scriem despre īmprejurimile unui sat vrīncean, mai rasarit, aflat pe malurile a doua ape īngemanate īntr-o lunca pietroasa si larga. Era o vara dogoritoare si, cum mai toata ziua ne scaldam īn dulghina Zabalei de sub priporul vīnat al Podului Stoica, voind sa ne mai scuteasca de arsita, tata ne-a pus sa īnsailam ceva despre Naruja. Pe atunci eram trei copii la parinti, rasfatati īn zburdalniciile vacantelor īnsotite de privelistea, mereu alta parca, a coastelor, colnicelor si dealurilor pe care le cutreieram pīna ce foamea si osteneala ne mīnau la locuinta noastra vremelnica din acea veche si frumoasa asezare vrīnceana.

Adesea, cu parintii si o caravana de cai ce purtau samarele cu merinde, urcam pe valea Narujei pīna dincolo de Herastrau, poposind la cascioarele prietenilor tatei, cocotate pe coastele golase de sub poala muntelui. Drumeagul serpuia anemic printre bolovani mari si rotunzi, se avīnta pe povīrnisuri, unde oamenii priponeau rotile carelor, treccam pe līnga joagare, mori de apa si pive, strabatīnd astfel īntregul sirag de catune, cale de-o zi.

De la Herastrau, aveam sa ne īncumetam, cu destula teama, īn codrii Colocanilor, ai Dealului Secaturii, ai Mīsinei, ai Zboinei Frumoase si, mai apoi, sa pasim peste piramida Pietrosului, īn salbaticia Zabalei, unde gazduiam īntre pereti de bīrne si scīnduri, pe patule de cetina, īntr-o cabanuta macinata de vreme - sediul de atunci al brigazii a V-a silvice ,,Giurgiu", īncepuse sa-si faca loc, tot mai mult, obisnuinta pribegiilor cu flinta, pe tainuitele poteci de vīnatoare, urmīnd fidel pasii regretatului Vasile Doldur din Romānesti, verilor Maftei si Simion Busila din Podu Chiriac si ai īnvatatorului Toader Ciuta din Podu schiopului. si asa, se cuibarise īn noi, pe nesimtite, chemarea muntelui ce avea sa devina patima.

Pietrosu - primul meu munte "calcat" - l-am simtit stapīnul acelei lumi de creste, trecatori, plaiuri, vai si vesminte verzi ale Vrancei, pentru ca din vīrful sau privirile prindeau nesfīrsitele zari din care rasareau Muntisoarele, Verdete, Coza, Zburatura, Condratu, Lacauti, Gent, Giurgiu, Vetrila, Zboina... Iar cīnd nea Vasile Doldur, īntr-o dimineata somnoroasa, ne istorisea legenda "Treptelor lui Voda" (stefan), sapate de vrīnceni pe un pinten al Pietrosului, am īnteles ca oamenii meleagurilor acestea īsi cunosteau bine vatra de bastina, ca o masurasera cu sufletul si nevoile īnca din obīrsia statornicirii "Ţarii Vrancei", ca leagan pentru generatii.

Cu trecerea anilor, a venit si dezlegarea pentru īnjghebarea drumetiilor cu prieteni si colegi de scoala, alegīndu-ne itinerare ce abia acum constat ca au fost mai mult decīt temerare pentru acea vreme. Stīnele ne erau adaposturile cele mai sigure, cum hatasurile si potecile ciobanilor ne duceau dintr-o culme īn alta, pīna cīnd, īntr-o vacanta, ne-am īnsailat ceva ce semana cu un cort, cutezīnd sa traversam īntreaga Vrance pīna īn Voinestii Covasnei, prin fascinanta vale a Tisitei - creasta semeata a Cozei - Lacauti.

Dar Vrancea a mestesugit si cautarile drumului meu prin viata. Asa am ajuns sa aflu - din sufletul si īntelepciunea puse īn stiinta dascalilor ieseni pentru tara care ne hraneste si trebuie sa o cunoastem ca sa o iubim cu adevarat - despre framīntarile deloc īntīmplatoare ale naturii. Sīnt mai bine de trei decenii de la primele urme efemere, lasate līnga ale tatei si ale prietenilor sai localnici pe potecile mute ale Vrancei...

Pe locurile vetrelor vīnatoresti de odinioara, cu atītea povesti si tīlcuite vorbe, se aprind astazi focuri de tabara ce īntīrzie zarva tovarasilor de drum; soselele au mistuit parca drumeagurile, iar carele lenese sīnt ocolite de camioane uriase purtīnd īn ele macar unul dintre brazii līnga care ne aciuiam la un popas ori īn asteptarea animalului grabit de zori spre culcusul sau. Īn locul tolbelor si dasagilor, punem acum pe umeri rucsacuri īnchingate īn bare metaliceī īn golurile scaldate de roua diminetilor am īntepenit stīlpi marcatori de otel, vargati īn alb-negru; pe scoarta copaceilor - deveniti voinici cu vīrfurile īnfipte īn cer - pensulele au desenat figuri geometrice colorate īn alb, rosu, albastru si galben; īn pragul stīnei, batrīnul baci raspunde doar cu "buna fie ziua!", fiindca vorbele lui sīnt acum talmacite pe sageata din stīlpul pus īn raspīntia potecilor; izvoarelor si farmecului noptii cernute prin ramurile aninate la margine de codru le tin tovarasie, acum, corturi pastelate, iar pe lespedea de piatra ori pe buturuga mai vegheaza un ,,alpin-stock", si nu batrīna pusca de vīnatoare ...

Dupa mai bine de trei decenii, deci, am īnceput sa facem turism īn Muntii Vrancei si sa īncercam a scrie despre ei. Pe cīt ne-au desfatat īnsa, pe cīt ne-au īnvatat, si pe cīt de generosi au fost īn cunoastere si trairi adīnci, putinele pagini ce-or urma sīnt doar o farīma de recunostinta adusa lor si tuturor acelora care, aflati sau nu printre noi, le datoram calauzirea calda īn intimitatea naturii si, prin ea, īn fraternitatea cu frumusetea din oamenii muntelui.

Dar daca timpul pentru o asemenea īncercare de carte a zabovit peste asteptari, ramīne destula vreme sa se colinde, cu īndrumarea inserata īn file, plaiurile acestei "guri de rai" - Muntii Vrancei.

FLORIN ROMAN                   

Prezentare generala

Zona de care ne ocupam, īmpreuna cu aria subcarpatica ce i se ataseaza la miazazi constituie spatiul geografic al "Ţarii Vrancei", careia īi revine, cu precadere, sectorul superior si, respectiv, mijlociu al bazinului rīului Putna. Individualitatea acestui tinut este conferita, printre altele, de faptul ca, īntr-un teritoriu mai greu accesibil (din cauza configuratiei reliefului) si izolat pīna nu de mult de marile drumuri ale tarii, s-au conservat si pastrat elemente etnografice si folclorice de certa originalitate.

AsEZARE sI LIMITE

Muntii Vrancei se īncadreaza laturii externe a grupei de Curbura, apartinīnd Carpatilor Orientali, īn cuprinsul careia, laolalta cu Muntii Bretcului si Muntii Buzaului, alcatuiesc sectorul estic. Acesta este marginit de Depresiunea intramontana a Brasovului, la nord, de Subcarpatii Curburii, la est, si de valea carpatica a Buzaului, la sud-vest.

Fig. .1. Asezarea geografica a Muntilor Vrancei. A - Īn cuprinsul Romāniei; B - īn cuprinsul judetului Vrancea.

Spre est, teritoriul montan vine īn contact cu Depresiunea Vrancei, de-a lungul unei limite transante marcata de localitatile Soveja, la nord, pe valea susitei, Tulnici - pe Putna, Nereju - pe Zabala, si Vintileasca, la sud, pe Rīmnicu Sarat.

La nord-vest, Muntii Vrancei, īn delimitarea lor mai extinsa, ce cuprinde si "clabucetele" mai joase ale Muntilor Bretcului, sīnt marginiti de marea Depresiune a Brasovului, reprezentata īn acest sector p 14114s182o rin compartimentul sau nord-estic, Tīrgu Secuiesc.

Fig. 2. Muntii Vrancei. Asezare si limite. 1 " treapta montana īnalta; 2 - trepte montane mai coborīte de tranzitie; 3 - limite.

In partea nordica, limita Muntilor Vrancei este trasata īn mod obisnuit īn lungul vaii Oituzului, incluzīndu-se acestora si culmile coborīte ale Magurii Casin (1 165 m). Īn lucrarea de fata, care se refera īn mod special la spatiul montan vrīncean, mai īnalt si mai unitar sub raportul posibilitatilor de drumetie, nu au fost inclusi Muntii Bretcului, situati pe bordura estica a Depresiunii Brasovului, si nici Magura Casinului, dintre rīurile Casin si Oituz, mai izolata si mai coborīta decīt restul Muntilor Vrancei, considerata ca o zona de tranzitie īntre Curbura si grupa centrala a Carpatilor Orientali. De fapt, majoritatea lucrarilor geografice adopta un punct de vedere apropiat, considerīnd Muntii Bretcului si Magura Casinului (sau Muntii Casin) fie ca unitati separate, fie ca o treapta aparte a Muntilor Vrancei a caror personalitate geografica si vocatie turistica se pastreaza īndeosebi īn spatiul montan aferent bazinului hidrografic al Putnei.

Totodata, pozitia lor se suprapune rascrucii dintre Moldova, Transilvania si Muntenia, īntarindu-se si prin aceasta functia nodala īn circulatia turistica pe coordonate mult mai extinse, cu specific transcarpatic si extracarpatic. Sub raport adminitrativ-teritorial, zona apartine judetelor Vrancea (cea mai mare parte), Bacau (sectorul nordic), Buzau (marginea de sud-vest si foarte putin din extremitatea sudica) si Covasna (latura nord-vestica) avīnd o suprafata de aproximativ 1.500 km2.

RELIEFUL sI ALCĂTUIREA GEOLOGICĂ

Pentru a īntelege relieful Muntilor Vrancei ca element distinctiv al peisajului geografic natural, se cuvine mai īntīi cunoasterea genezei si alcatuirii formelor, a relatiilor sale strīnse si complexe cu factorii geologici - relatii ce se reflecta nemijlocit (alaturi de numerosi agenti modelatori ai scoartei) īn frumusetea, originalitatea si atractivitatea lui. Istoria geologica a Muntilor Vrancei se implica prefacerilor multiple, petrecute īn decursul a peste 140 milioane de ani, cīt īnglobeaza timpul derulat de la finele mezozoicului pīna īn prezent. Ea se leaga intim de evenimentele care au generat cutarea depozitelor sedimentare acumulate īn medial marin, exondarea treptata a catenelor si constituirea lantului carpatic. Intr-un cuvīnt, Muntii Vrancei sīnt creatia orogenezei alpine, manifestata īnsa cu intensitati temporale si spatiale diferite, punctate de faze de paroxism sau, dimpotriva, de imobilitate relativa a scoartei.

Data fiind apartenenta la Carpatii Orientali, caracteristicile dominante ale structurilor geologice si complexelor litologice sedimentare - proprii Muntilor Vrancei - se īnscriu unitatii de flis: Cum īnsa aceasta s-a realizat īn doua perioade deosebite din punct de vedere cronologic, s-au individualizat subunitatea flisului cretacic (mai vechi si dispus catre baza cuverturii sedimentare) si subunitatea flisului paleogen (mai tīnar si dispus īn partea superioara a cuverturii sedimentare). Diferentierile privesc atīt caracteristicile petrografice ale sedimentelor acumulate, cīt si trasaturile de ordin tectono-structural. Īn acest din urma caz, se apreciaza ca flisul cretacic a fost īmpins (deversat) catre rasarit, acoperind (sariind) flisul paleogen. Miscarile ulterioare de ridicare (epirogenice pozitive) au permis agentilor denudationali sa īndeparteze, partial, formatiunile mai tinere (paleogene) si, astfel, sa se constituie ceea ce, īn geologia teritoriului, poarta denumirea de semifereastra tectonica Putna - Vrancea. Īn cadrul acesteia, pozitia depozitelor cretacice este anormala, ele situīndu-se peste formatiunile paleogene.

Fig. 3. Schita geologica a Muntilor Vrancei.

Considerate laolalta, formatiunile cretacice si paleogene din alcatuirea Muntilor Vrancei se remarca prin eterogenitate petrografica, o mare diversitate de structuri si o tectonica "vie", actuala - elemente reflectate din plin īn aspectele generale sau de detaliu ale reliefului. Substratul abunda īn asa-zise faciesuri litologice, purtīnd amprenta rocilor preponderente din alcatuirea depozitului geologic respectiv. Raspīndirea cea mai larga o au gresiile cu ,,familiile" lor numeroase si diverse, de la "gresia de Kliwa" si de "Tarcau", la gresii calcaroase, gresii curbicorticale, gresii micacee, gresii glauconitice, gresii cu cromatica verzuie si alba etc., īn alternanta sau intercalate cu marnocalcare, marnocalcare bituminoase, marne, calcare cu silicifieri, radiolarite rosii, sisturi, sisturi disodilice, sisturi marnoase, sisturi bituminoase, conglomerate, conglomerate cu elemente verzi, menilite etc. Toate acestea sīnt dispuse īn strate cu grosimi variabile si au o structura cutata, aproximativ paralela, orientata pe aliniamente majore cu directie generala nord-est - sud-vest.

Prin faptul ca unele areale sīnt mai omogene sub raportul alcatuirii geologice (cum este cazul stratelor predominant gresoase apartinīnd pīnzei de Tarcau, relieful este slab fragmentat, mai unitar, cu forme largi si prelungi, conforme īn parte cu liniile structurale principale. Asa se explica masivitatea culmilor muntoase īndeosebi din extremitatea apuseana a Vrancei, cele de pe rama nordica si cele ce formeaza cumpana apelor Zabala - Misīna. Dimpotriva, acolo unde se impune "mozaicarea" litologica ori alternanta repetata a faciesurilor cu duritati diferite si supuse intens fortelor tectonice (situatie particulara ,,semiferestrei Putna - Vrancea"), relieful este puternic fragmentat, atīt īn plan cīt si īn profil, "tīnar", cu creste proeminente si vīrfuri secundare semete, cu turnuri, colti si multe alte microforme zvelte. Astfel se īnfatiseaza sectorul central-nordic al Muntilor Vrancei, delimitat la nord de Putna si la sud de valea Balosu.

Pe līnga aceste aspecte, formatiunile geologice sīnt afectate sensibil de deformari tectonice: falii, flexuri, decrosari etc. Unele linii de fracturi se evidentiaza īn peisaj prin povīrnisuri ori abrupturi, care marginesc creste propriu-zise. Tot de tectonica sīnt legate si miscarile seismice actuale, deosebit de frecvente īn zona Vrancei. Acestea īsi au originea īn marile energii degajate de dinamica unor microplaci litosferice ce se conjuga īn fundamentul Carpatilor Curburii.

De fapt, activitatea tectonica a īntregului edificiu muntos vrīncean se face remarcata si prin miscari actuale lente, pozitive, cu intensitate cuprinsa īntre 2,0 si 4,0 mm/an. Ridicarea este "raspunzatoare" de adīncirea tuturor vailor (frecvent, cu 300-400 m), de formarea sistemelor de chei (caracteristica vailor din sectorul central-nordic), de ,,īncatusarea" meandrelor, impulsionīnd totodata eroziunea fluviatila, care a "selectionat" rocile dupa duritatea lor, creīnd serii de cataracte, repezisuri, "saritori" si cascade.

Sub raport altimetric, Muntii Vrancei au īnaltimi mai mari de 1100 m, culminīnd la 1785 m īn vīrful Goru. Nivelul altitudinal mediu de 1500 īn poate fi generalizat la īntreaga suprafata, el īnglobīnd marea majoritate a liniilor orografice prelungi, numeroase culmi secundare si "umerii" detasati īn partea mijlocie a versantilor. Acest nivel este dominat de numeroase vīrfuri care se apropie sau depasesc cu putin 1600 m, cele mai īnalte (putine la numar) trecīnd de 1700 īn altitudine. Pe līnga Goru, alte exemple ni le ofera Lacauti (1777 m), Arisoara (1 725 m) si Giurgiu (1 721 m). Priviti īn ansamblu, Muntii Vrancei sīnt alcatuiti din doua flancuri montane, cu orientari opuse si extindere diferita: unul rasaritean si altul apusean. Ele se īmbina pe un aliniament major ce se īntinde īntre Muntele Lepsa (1390 m), la nord, si Culmea Pietrele Insirate (1476 m), la sud.

Flancul rasaritean - īnglobīnd mare parte a teritoriului muntos - este prelung (12-18 km) si coboara de la altitudinea maxima de 1 785 m la mai putin de 1100 īn vīrfurile Tiganasu, 1075 m si Ţiua Golasa, 1 071 m). Īntre alinamentul major de īmbinare a celor doua flancuri si baza muntelui, amplitudinea reliefului este cuprinsa īntre 685 si 714 m. Local, īnsa, diferentele de īnaltime depasesc 800 m, ceea ce releva un grad sporit al fragmentarii reliefului.

La prima vedere, ansamblul morfografic al zonei montane sugereaza o imagine haotica de culmi, masive si vai. Īn realitate, culmile Muntilor Vrancei, care formeaza structure majora a reliefului, se dispun pe trei aliniamente principale, aproximativ paralele, cu orientate generala nord - sud. Astfel, de la est la vest, se succed: creasta apuseana (cu trei culmi secundare mai importante), creasta mediana (cu trei ramificatii mai īnsemnate) si bordura montana. Acestei geometrizari morfografice nu i se integreaza Masivul Coza (1629 m), asezat īn nord-estul teritoriului, considerat o individualitate:

Creasta apuseana are o altitudine medie absoluta de circa 1550 m, masoara aproape 50 km lungime, este fragmentata de numeroase īnseuari largi (exceptia apartine curmaturii Poarta Vīntului, 1695 m, de la nord de Lacauti), care se desfasoara pe urmatorul aliniament: Lepsa (1390 m, reprezentīnd extremitatea nordica) - Musat (1 503 m) - Stogu Mare (1527 m) - Baba (1544 m) - Lujeru (1517 m) - Arisoaia (1725 m) - Lacauti (1 777 m) - Goru (1 785 m) - Giurgiu (1 721 m) - Musa Mare (1 497 m) - Musa Mica (1434 m) - Pietrele Insirate (1 478 m) - Nehīrna Mica (1 318 m, marcīnd extremitatea sudica).

In sectorul dintre Musat si Lujeru, creasta formeaza cumpana apelor dintre bazinele hidrografice Siret, la est, si Olt, la vest, īnscriindu-se astfel crestei Carpatilor Orientali. La sud de Lacauti, aliniamentul desemneaza cumpana bazinelor Putna, Rīmnicu Sarat si Buzau, componente importante ale bazinului Siret.

Urmarind aliniamentele enumerate mai īnainte, se constata o boltire sensibila a crestei īn portiunea centrala, indicata de succesiunea īnaltimilor Arisoaia, Lacauti, Goru si Giurgiu, rezultīnd ca cele mai impunatoare masive vrīncene sīnt concentrate pe un perimetru restrīns. Īn īntreg compartimentul rasaritean al Curburii, acest nucleu de altitudini maxime este unic, cuprinzīnd totodata īnaltimea record: 1.785 m, īn vīrful Goru.

De-a lungul ,,crestei apusene" se pun īn evidenta doua noduri orohidrografice principale: Musat -Lepsa (īn partea nordica) si Lacauti - Arisoaia (īn partea centrala). Din primul pornesc radiar vaile Oituz, Ojdula, Ghelinta, Lepsa, Pīrīul Marului si interfluviile acestora, iar din Lacauti - Arisoaia pornesc radiar vaile: Bīsca Mare, Bīsca Mica, Zabala si Putna.

Din extremitatile ,,crestei apusene" se desprind prin intermediui īnseuarilor - culmi secundare, dirijate īn general catre est, marcīnd totodata marginile Vrancei, aferente sectorului nordic si, respectiv, sudic. Astfel, culmea nordica se detaseaza din creasta prin Pasul Stīnisoara (1250 m), urmīnd linia īnaltimilor Clabuc (1366 m) - Zboina Neagra (1350 m), separīnd bazinele Putna, la sud, si Casin, la nord; culmea sudica se ramifica din saua Zīrnei si se urmareste pe aliniamentul Furu Mic (1 406 m) - Furu Mare (1415 m) - Monteoru (1330 m), constituind totodata interfluviul bazinelor Zabala, la nord, Rīmnicu Sarat, Slanic, ambele la sud, si Bīsca Mica, la sud-vest.

Pe līnga aceste culmi cu pozitii extreme, din "creasta apuseana" a Vrancei (mai exact, din Lacauti) se desprinde catre sud-vest cea de a treia culme secundara, formata din Manisca Mare (1 677 m) - Clabuci (1 616 m), care face legatura cu Muntii Penteleu prin pasul Delusor (1 200 m). Privite īn īnlantuirea lor, culmea secundara de la marginea nordica a teritoriului, ,,creasta apuseana" si culmea secundara din sudul Muntilor Vrancei ofera imaginea completa a unui aliniament morfologic unitar si semicircular, lung de aproximativ 90 km, īn interiorul caruia se etaleaza spatiul muntos larg si fragmentat, strabatut de cele 13 trasee turistice.

Creasta mediana a Muntilor Vrancei se detaseaza la o distanta de 5-7 km est de precedenta, unica lor legatura directa fiind efectuata prin saua Poienita (1408 m) dintre Arisoaia si Culmea Paisele. Ea are o altitudine medie absoluta de aproximativ 1450 m, masoara circa 40 km lungime si este individualizata pe aliniamentul: Tisaru Mic (1263 m) - Tisaru Mare (1285 m) - Dealul Crucilor (1273 m) - Condratu (1455 m) - Zburatura (1590 m) - Culmea Paisele - Pietrosu (1676 m) - Zboina Frumoasa (1657 m) - Culmea Laposu (de Sus, 1455 m si de Jos, 1256 m). Aceasta creasta defineste cumpana bazinelor individuale Putna, la nord-vest, Zabala, la vest si sud, Tisita si Naruja, la est.

Fata de creasta principala, aceasta īnregistreaza orientari diferite de la un sector la altul. Asa se face ca īntre Tisaru Mic si Zburatura are o directie nord-est - sud-vest, iar īntre Zboina Frumoasa si Laposu de Jos se orienteaza vest-est. Īn jumatatea nord-vestica a crestei se remarca nodul orohidrografic reprezentat de capatul Culmii Paisele, din care pornesc radiar interfluviile si vaile din alcatuirea bazinelor Putna, Tisita Mare, Naruja si Zabala. Acelasi rol, dar mai putin semnificativ, īl dobīndeste Muntele Zboina Frumoasa. Din ,,creasta mediana" a Vrancei se desprind trei siruri de culmi. Doua dintre acestea se prelungesc catre rasarit pīna īn vecinatatea marginii zonei montane, dar īntre ele si creasta intervin sei adīnci (217 - 505 īn diferenta de nivel), accentuīndu-le astfel exprimarea īn peisaj. Cea de a treia culme este mai scurta, orientata nord-sud pe aliniamentul Pietrele Albe (1463 m) - Frumoasele (1423 m), iar īnseuarea de racordare la creasta (respectiv cu Muntele Zboina Frumoasa) este mai slab reprezentata.

Cele doua aliniamente de culmi secundare prelungi sīnt aproape paralele si reprezentate prin Dealul Negru - Dealul Tichertu si Culmea Verdele - Cateaua. Primul aliniament se leaga de Culmea Paisele prin saua Tisitei (1319 m), care are altitudini maxime cuprinse īntre 1508 īn (vf. Tichertu) si 1548 īn (vf. Bulboace), si separa vaile Naruja, la sud, Tisita Mare si Coza, la nord. Cel de-al doilea aliniament se racordeaza la Muntele Pietrosu prin īnseuarea Golu Verdelui (1460 m), avīnd altitudini maxime cuprinse īntre 1492 īn (vf. Piatra Catelei) si 1527 īn (vf. Verdele). Aceasta culme margineste pīrīul Balosu (unit cu Verdele), la sud, si rīul Naruja, la nord.

Bordura montana īnchide la rasarit Muntii Vrancei, realizīnd legatura dintre terminatiile celor doua ansambluri orohidrografice descrise anterior. Pe de alta parte, ea marcheaza categoric, printr-un abrupt de pīna la 300 m īnaltime, contactul cu Depresiunea subcarpatica a Vrancei. Faptul ca aceasta bordura este strapunsa perpendicular de vaile Putna si Naruja permite distingerea a trei segmente: de nord, central si de sud.

Segmentul nordic, care se īntinde īntre Muntele Zboina Neagra (1350 m, terminatia culmii secundare nordice a crestei apusene) si albia Putnei, este indicat de īnaltimile Ţiua Golasa (1071 m) si vīrful Fīntīna lui Bucur (1113 m), fiind fragmentat doar de pasul Soveja.

Segmentul central se evidentiaza īntre Putna, la nord, si Naruja, la sud, fiind materializat prin Culmea Muntisoarele (1395 īn īn vf. Colocani) a carei creasta, "dantelata" de curmaturi si o suita de vīrfuri conice, se face remarcata de la mari departari. La sud de strapungerea Narujei urmeaza cel de-al treilea segment al "bordurii" montane. Acesta este format din Dealul Secaturii (1075 īn īn vf. Ţiganasu), pe cīt de priporos īn vecinatatea rīului, pe atīt de estompat, usor valurit si larg īn rest (cum se recomanda portiunea numita "Plaiul Plostina"). Capatul sudic se racordeaza la Laposu de Jos (1 256 m, terminatia sud-estica a "crestei mediane"). Pe līnga aceste trei aliniamente ce definesc structura morfo-hidrografica a Muntilor Vrancei, īn partea de nord a acestora, pe valea Putnei, se afla Depresiunea Gresu - Lepsa, denumita astfel dupa localitatile situate la extremitatile ei. Fata de axa albiei are o dezvoltare asimetrica, fiind mai extinsa īn partea de nord, pe stīnga rīului. Īn partea de sud, pe dreapta Putnei, este dominata de povīrnisul Masivului Tisaru. Altitudinile depresiunii scad din amonte catre aval, respectiv de la 720 m, īn zona satului Gresu, la 550 m, īn zona satului Lepsa. Depresiunea se prelungeste si pe cursul inferior al pīrīului Lepsa (afluentul Putnei, pe stīnga). Avīnd īn vedere caracterele generale ale aliniamentelor morfohidrografice, precum si raportul dintre relief si structura geologica, īn cuprinsul Muntilor Vrancei pot fi conturate doua compartimente distincte: compartimentul central-nordic si compartimentul de nord, vest si sud.

Compartimentul central-nordic este grefat īndeosebi pe formatiunile ,,semisferei tectonice Putna - Vrancea" si īnglobeaza: culmea formata de Tisaru - Zburatura - Paisele - Pietrosu, deci cea mai mare parte a crestei mediane, apoi Muntele Coza, culmile Dealul Negru si Tichertu, si Culmea Muntisoarele. Nota dominanta a compartinaentului o reprezinta gradul foarte mare al fragmentarii reliefului, prezenta crestelor montane īnguste, marginite de versanti puternic īnclinati si scurti (Tisaru, Coza, Dealul Negru, Tichertu, Cateaua, Halau), vīrfurile piramidale si conice (Pietrosu, Condratu, Zburatura, Colocani, Cristianu). Vaile care īl strabat formeaza sisteme de chei.

Compartimentul de nord, vest si sud, alcatuit cu precadere din depozite specifice pīnzei de Tarcau, cuprinde īntreaga creasta apuseana si ramificatiile ei extreme, respectiv aliniamentul culmilor Zboina Neagra - Clabuc - Musat - Stogu Mare - Baba - Lujeru - Lacauti - Goru - Giurgiu - Musa - Pietrele Insirate - Furu - Monteoru. La aceasta se adauga culmea formata din Zboina Frumoasa - Laposu (extremitatea sudica a "crestei mediane"), Dealul Secaturii (parte din ,,bordura periferica), Culmea Pietrele Albe - Frumoasele si cea mai mare parte a Depresiunii Gresu -Lepsa. Acestuia īi revin vaile Zabala, Misīna, Balosu (īn totalitate), Bīsca Mica si Bīsca Mare (numai cursurile superioare).

Acest compartiment se caracterizeaza prin predominarea culmilor largi si prelungi, adevarate plaiuri de munte (Laposu, Prelunci, Casaria, Muselor, Giurgiului etc.), delimitate de versanti lungi si cu īnclinare medie de 20-35°, prin existenta masivelor greoaie, unitare, cu vīrfuri estompate, trapezoidale (Giurgiu, Goru, Lacauti, Musat, Stogu, Zboina, Frumoasa etc.). Exceptīnd cursurile inferioare ale Balosului si Misīnei, care apartin sectorului central-nordic, Zabala dispune de o vale larga cu o lunca joasa si aproape continua pe sectorul ei longitudinal (amonte de ,,caldarile" sale), iar cele doua Bīsce prezinta o alternanta de defileuri si largiri, unele foarte bine individualizate.

ASPECTE CLIMATICE

               

Caracteristicile dominante ale climei Muntilor Vrancei sīnt determinate de pozitia geografica īn cuprinsul arcului carpatic si de etajarea reliefului, suferind mai mult influenta penetrarii, la latitudini mai joase, a maselor de aer din nordul Europei. Desigur, ele sīnt subordonate climei temperat-continentale specifice Romāniei, cu remarcabile oscilatii sezoniere.

Temperatura aerului se manifesta īn succesiunea anotimpurilor prin valori pozitive si negative destul de diferite. Media anuala este cuprinsa īntre 2 si 4°C, pentru zona montana cea mai īnalta, si 6 - 8°C, corespunzatoare sectorului muntos mai coborīt. Mediile lunii cele mai calde, iulie, oscileaza īntre 14 si 16°C la periferia muntilor si 10 - 12°C la altitudini mai mari de 1500 m. Īn luna ianuarie, temperaturile medii coboara de la - 2 pīna la mai putin de - 6°C pe culmile cele mai īnalte.

Precipitatiile cresc de la 600-800 mm pīna la 1 200 - 1 400 mm, cele mai abundente afectīnd muntii cu īnaltimi de peste 1 400 - 1 500 m. Aceste valori medii multianuale sīnt neuniform repartizate pe anotimpuri, īnregistrīndu-se cīte un maxim la finele primaverii si īnceputul iernii, separate de doua perioade de minim: iulie - august si ianuarie - februarie.

La tranzitia anotimpurilor, precipitatiile au caracter mixt, punīndu-se astfel īn evidenta si conditiile locale. Spre exemplu, īn īntreaga zona se pot produce concomitent ploi, ninsori si lapovite, asa cum caderile de zapada sau ploile torentiale nu lipsesc din manifestarile trecatoare ale starilor vremii.

Dinamica atrnosferei se implica nemijlocit īn caracterizarea climatica. Pozitia geografica a Muntilor Vrancei permite influenta maselor de aer vestice, oceanice, mai umede si cu temperaturi moderate, cīt si a celor est-europene, mai aride, īn functie de care starile vremii se deosebesc mai cu seama īn privinta umiditatii si nebulozitatii atmosferei. Este important faptul ca masele de aer oceanic, o data ce depasesc la est aliniamentul culmilor īnalte, devin mai sarace īn precipitatiile ce le sīnt specifice, īnregistrīndu-se concomitent degajarea cerului de nori si foehnizarea lor. Contrar, fronturile atmosferice rasaritene, īn īnaintarea si ascensiunea lor, se racesc, sporesc īn umiditate, dau precipitatii destul de īnsemnate si maresc gradul de nebulozitate.

De altfel, numarul mediu anual de zile cu cer acoperit este de 180 īn zona celor mai īnalte culmi de pe creasta apuseana a Muntilor Vrancei si de 160 īn restul spatiului montan. Īn aceasta situatie, durata medie de stralucire a soarelui este de 80 zile pe an. Īn dinamica generala a atmosferei si īn starile de vreme, mai mult ori mai putin persistente, se resimte influenta dispunerii principalelor linii orohidrografice si adīncimea fragmentarii reliefului, ceea ce se rasfrīnge asupra conditiilor drumetiilor montane. Cu cīteva exceptii, traseele nu se desfasoara īn zonele cu frecventa mare a vīnturilor reci si umede. Referitor la vai, pe līnga alte caracteristici locale si temporale ale vremii (mai multa ceata si umiditate), ele favorizeaza inversiuni termice evidente (mai frecvente primavara si toamna), fenomen ce permite, de pilda, prelungirea duratei medii de topire a stratului de zapada sau aparitia timpurie a īnghetului si brumei.

Pentru a ne face o imagine īntrucītva definitorie asupra climei, precizam ca Muntii Vrancei nu fac exceptie de la regula generala, conform careia starile vremii stabile, relativ calme si cu temperaturi moderate, ce se instaleaza toamna, sīnt favorabile celor mai placute excursii montane, ambianta fiind īntregita de policromia covorului vegetal. Cīt priveste sezonul alb, gerurile patrunzatoare nu au persistenta īndelungata, iar caracteristicile stratului nival sīnt impuse de etajarea reliefului, expozitia pantelor, gradul de acoperire a terenului cu vegetatie etc. Īn general, pe muntii cu īnaltimi de peste 1 450-1 500 īn zapada īncepe sa se depuna la sfīrsitul lui octombrie - īnceputul lui noiembrie, iar īn decembrie aceasta se generalizeaza si persista pīna catre sfīrsitul lui nmartisor; uneori, cele mai īnalte masive ramīn albe pīna īn luna mai.

Pentru turistii experimentati, accesibilitatea traseelor īn timpul iernii este posibila, atentionīnd īnsa asupra pericolului producerii avalanselor īn Masivul Coza, pe valea Tisitei si pe valea Narujei (dupa cum este cunoscut, mai ales īntre orele 10 si 14).

In Muntii Vrancei, sporturile de iarna nu dispun de o baza materiala specifica. Totusi, īn statiunea Soveja, schiorii īncepatori pot folosi din plin pīrtiile din Poiana Punga sau de pe Dealul Tīrgului, ca sa nu mai vorbim de popularitatea saniusului īn īmprejurimile statiunii. Conditii similare exista īn raza satelor Tulnici, Lepsa, Gresu, Nereju. Schiorii ajunsi īn Lacauti gasesc satisfactia practicarii sportului pe Culmea Dobroslavu si la izvoarele Bīscei Mici.

REŢEAUA HIDROGRAFICĂ

Datorita conditiilor climatice impuse de altitudinea reliefului, de pozitia geografica īn cuprinsul Curburii Orientalilor si de alti factori, Muntii Vrancei ofera conditii prielnice organizarii unei retele hidrografice dense. Reteaua hidrografica are o distributie radiara, īncrustīndu-se deopotriva pe ambele flancuri montane. Astfel, vaile dirijate catre rasarit apartin bazinului hidrografic Siret, iar cele orientate spre apus revin bazinului Olt. Exceptie face Bīsca Mare, care, desi se īnjghebeaza pe versantul vestic, transilvan, al Muntilor Vrancei, este aferenta tot bazinului Siret.

Data fiind disproportia considerabila īn privinta extinderii celor doua flancuri muntoase vrīncene, vaile orientate catre est sīnt cu mult mai lungi si totodata mai numeroase, īn raport de cele de pe flancul opus, rezultīnd astfel o evidenta asimetrie hidrografica. De aceea, bazinul Siret colecteaza majoritatea covīrsitoare a cursurilor de ape din acest spatiu montan.

Cīt priveste regimul hidrologic al apelor din Muntii Vrancei, el se manifesta prin variatia sezoniera a principalilor parametri. Cea mai mare parte a scurgerii are loc la sfīrsitul primaverii (circa 44%) si īn prima jumatate a verii (aproape 30% cīnd se produc si cresteri substantiale de debite lichide, provocīnd īnsemnate viituri. Durata acestora, precum si volumul debitelor tranzitate sīnt proportionale cu marimea bazinelor individuale, fiind īnsa mai frecvente la cele mici, cu regim torential tipic, īngreunīnd uneori circulatia turistica. Īn sezonul de iarna, scurgerile lichide pe reteaua de albii sīnt minime (de pīna la 29%) si pe alocuri nule, datorita stocarii apei īn formatiuni de gheata ce pot forma adesea poduri extinse.

Siretul colecteaza din cuprinsul Muntilor Vrancei o retea de ape constituita īn cinci bazine hidrografice individuale: Oituz, susita, Putna, Rīmnicul Sarat si Buzau.

Bazinul Oituz este reprezentat de rīul cu acelasi nume si afluentul sau, Casinul. Oituzul īsi are obīrsia la aproximativ 1100 īn altitudine, pe povīrnisul nordic al culmii dintre Musat si Lepsa, margineste la apus Muntii Bretcului si se orienteaza, īn buna parte, pe directia generala sud-nord, depasind limitele teritoriului montan vrīncean.

Casinul īsi aduna apele din extremitatea de nord-est a Muntilor Vrancei, mai precis, de pe versantul nordic al culmii Clabuc-Zboina Neagra. Este colectat de Oituz, īn cuprinsul Depresiunii subcarpatice Tazlau-Casin, īn afara teritoriului muntos al Vrancei.

Bazinul Susita, a carui suprafata este de 410 km2, īn zona de care ne ocupam este reprezentat numai prin sectorul sau superior. Aceasta ocupa contactul dintre culmile muntoase Zboina Neagra-Ţiua Golasa, la vest, si Depresiunea subcarpatica Soveja, la est īn depresiune, susita primeste din stīnga Dragomirna, China si Dumicusu, iar din dreapta Pīrīul Negru, alcatuind laolalta o convergenta hidrografica ce confera zonei caracterul de ,,piata" de adunare a apelor.

susita īsi desfasoara valea pe o lungime totala de 68 km, strabate sectorul nordic al Subcarpatilor Vrancei si debuseaza īn Siret, la sud de orasul Marasesti. Frecvent, īncepīnd din sezonul cald si pīna catre sfīrsitul toamnei, cursul inferior īsi pierde complet apa prin infiltrare, īncīt albia devine seaca. Din punct de vedere turistic, atīt valea cīt si bazinul de receptie al susitei sīnt deosebit de īnsemnate, permitīnd accesul spre statiunea Soveja, precum si efectuarea drumetiilor īn zona montana a Vrancei, pe traseul turistic 13.

Bazinul Putna are o suprafata totala de 2 742 km2, din care aproximativ jumatate īnglobeaza Muntii Vrancei, drenīnd aproape īn exclusivitate flancul rasaritean al acestora. La alcatuirea bazinului hidrografic participa si rīul Zabala (unit cu Naruja), precum si totalitatea pīraielor montane. Īn ce priveste confluentele Putna-Zabala si Zabala-Naruja, acestea au loc la exteriorul Muntilor Vrancei, īn depresiunea subcarpatica. Bazinul superior al Putnei se formeaza din trei noduri orohidrografice. Cel mai important este amplasat īn sectorul central al crestei apusene vrīncene si este reprezentat prin culmea Lacauti-Arisoaia, de unde se directioneaza radiar Putna si Zabala. Al doilea se individualizeaza pe creasta mediana si este dat de extremitatea nordica a Culmii Paisele, de unde se ramifica Naruja si pīrīiasele apartinīnd cursurilor superioare ale Putnei, Tisitei si Narujei. Īn fine, al treilea este exprimat de Masivul Furu (extremitatea sudica a crestei apusene), de unde pornesc izvoarele Rīmnicului Sarat.

Aceasta dispozitie spatiala a vailor din bazinul hidrografic Putna se reflecta pozitiv īn accesibilitatea zonei montane vrīncene pīna īn preajma celor mai mari īnaltimi, cīt si īn valorificarea pe scara larga a peisajului. O replica similara este oferita de cursurile apelor ce brazdeaza flancul vestic al Vrancei.

Putna se constituie dintr-un manunchi de izvoare, dirijate pe versantul nordic al culmii Lacauti-Arisoaia, de la o altitudine maxima apropiata de 1 700 m. Īn punctul "Grumaz" (305 m alt., situat īn Depresiunea Vrancea), culege apele Zabalei unite cu ale Narujei.

In cuprinsul muntilor, respectiv pīna la localitatea Tulnici, pe o lungime de peste 30 km, rīul Putna descrie un semicerc larg, īmpins mult catre nord. Pe parcursul sau, īn functie de formatiunile geologice intersectate, valea prezinta aspecte diferite. Sectorul din amonte este īngust, cu versanti povīrniti si cu un profil transversal caracteristic, de forma "V". Mai apoi, valea se largeste si strabate, pe aproximativ 9 km, Depresiunea Gresu-Lepsa, dominata la sud de silueta zvelta a Masivului Tisaru (1285 m īn vf. Tisarul Mare).

Aval de satul Lepsa, Putna se angajeaza īntr-un defileu splendid, lung de circa 7 km, sectionat īntr-o asociatie de gresii masive, conglomerate si roci sistoase, cu numeroase rupturi de panta care scot īn evidenta succesiunea repezisurilor si, īndeosebi cascada Putnei - principal punct de interes turistic si rezervatie naturala. De la obīrsie pīna la Tulnici, Putna primeste o sumedenie de afluenti, cei mai de seama fiind Tisita, Coza (dirijati dinspre dreapta) Stogu, Babovici, Valea Marului, Pīrīul Gresului si Lepsa (dirijati dinspre stīnga).

Sub raport turistic, mai importante sīnt vaile Putna, Pīrīul Bradului, Tisita Mare si Coza, deoarece īn lungul lor se desfasoara tronsoane ale traseelor turistice 9, 7 si 1.

Tisita, cu o suprafata a bazinului de 54 km2, se formeaza din unirea Tisitei cu Tisita Mica, care īsi aduna apele din masivele Zburatura si Condratu, fiecare modelīndu-si cīte un sistem de chei foarte adīnci: (pīna la 700 m) de-o frumusete rara. Ea debuseaza īn sectorul de defileu al Putnei, imediat aval de satul Lepsa, la circa 550 m altitudine.

Coza, cu un bazin de 51 km2, se formeaza din pīrīul Mioarele si Pīrīul lui Toader, delimitīnd la sud Muntele Coza. Confluenta cu Putna are loc pe teritoriul comunei Tulnici, la aproape 450 m altitudine. Sectorul inferior al acestui afluent este folosit de traseul turistic 1 pīna īn punctul "Strīmtura".

Zabala are o suprafata bazinala totala de 546 km2 si se formeaza din īngemanarea Arisoaiei cu Zabaluta, iar aceasta din urma cu Mīrdanu, pīraie ce se organizeaza pe versantul sudic al Muntelui Arisoaia si cel estic al Lacautiului. Din īntreaga lungime a Zabalei (aproximativ 65 km), sectorului montan īi revin circa 40 km (respectiv pīna la localitatea Nereju), fiindu-i caracteristice doua sectoare: primul, si cel mai lung, orientat nord-vest - sud-est, cu o vale destul de larga, avīnd caracter de lunca (mai dezvoltata īn apropierea confluentelor), si cel de-al doilea orientat pe directia sud-vest - nord-est, mai īngust si cu o suita de cataracte sau repezisuri datorate stīncilor ce apar īn albie. Punctul de schimbare a directiei coincide cu asa-numitele "caldari", scobituri de forma circulara, foarte bine slefuite, formate īn patul stīncos al albiei, creīnd o turbulenta sporita apei - de un efect peisagistic aparte, unele fiind "suspendate" pe spinarea blocurilor de gresii. Asemenea forme se mai numesc cazane, iar īn termeni de specialitate marmite de evorsiune.

Amonte de "caldari", īn urma unei alunecari de teren de proportii neobisnuite, declansata la 4 iunie 1977, albia Zabalei a fost blocata, formīndu-se astfel cel mai mare lac de baraj natural din Muntii Vrancei (si printre putinele din Carpati), denumindu-1 "Lacul fara nume".

Zabalei īi sīnt tributare numeroase cursuri. Majoritatea acestora se desfasoara pe dreapta vaii, astfel ca bazinul propriu al rīului īnregistreaza o evidenta asimetrie. Dintre afluentii de seama, retinem: Goru, Cabalasu, Giurgiu, Harboca, Pīrīul Negru, Zīrna Mare, Zīrna Mica, Valea Boului (pe dreapta), Pīrīul lui Beteringhe, Balcu, Frumoasele, Palcau si Lapos (pe stīnga). Sub raport turistic, Zabala este utilizata ori intersectata de traseele: 2, 3, 4, 5, 6, 8, 10 si 12.

Naruja are un bazin propriu cu o suprafata totala de 166 km2, este cel mai scurt curs principal (30 km) si se varsa īn Zabala pe raza comunei Naruja. Prin izvoarele ei Naruja se apropie considerabil de Putna si de Zabala, suprafata de demarcatie a triplei obīrsii fiind redusa la cīteva sute de metri patrati, īn capatul nord-vestic al Culmii Paisele (Poiana sindrilita). Cei aproape 15 km, cīt revine sectorului superior al rīului Naruja, se desfasoara pīna īn punctul ,,Dulghina Bradului" si se orienteaza pe directia generala nord-vest - sud-est.

Valea se caracterizeaza prin predominarea sectoarelor īnguste si puternic adīncite, cu aspect tipic de chei. Totusi, sistematic, ea sufera largiri, īnsa modeste, la confluenta pīraielor soimaria, Gociu, Pietricica si Balosu. De asemenea, se remarca prezenta meandrelor "īncatusate", care complica morfologia vaii si amplifica substantial pitorescul zonei. Cele mai reprezentative cursuri afluente ale Narujei sīnt Balosu si Misīna, vai care pornesc de sub culmile Pietrosu si Zboina Frumoasa. Dintre ele, Misīna se remarca prin numeroase "repezisuri" si "saritori" (ultima, la circa 50 m īnainte de varsare), si prin cascada Bou, cu o cadere estimata la 7-8m. Cu totul inedite sīnt īnsa ,,Cetatile Misīnei", modelate la patrunderea īn cheile Narujei; peretii si povīrnisurile accentuate, sectionate adīnc īn strata puternic cutate, alcatuite din roci compacte si sistuoase, alternante si policrome, se retrag brusc, dar putin, pastrīndu-si īnsa semetia; īn centrul incintei semicirculare, flancata strict de abrupturi, se ridica doua gradisti stīncoase, ruiniforme, separate de apele pīrīului.

Cursul montan al Narujei este īntovarasit de traseul turistic 8, amonte de gura Balosului, iar portiunea lui de chei din aval de traseul 2. De asemenea izvoarele rīului au legatura strīnsa cu traseele 1 si 3.

Bazinul Rīmnicu Sarat se include sistemului hidrografic al Siretului cu o suprafata de 943 km2, din care Muntilor Vrancei le revine doar obīrsia rīului. Aval, el strabate succesiv sectorul sudic al Subcarpatilor Vrancei, Cīmpia piemontana a Rīmnicului si Cīmpia Siretului inferior. Rīul Rīmnicu Sarat īsi are obīrsia pe versantul sudic al Masivului Furu, la aproximativ 1310 m altitudine. Izvorul propriu-zis este considerat Pīrīul Martinului, care prin Culmea Cerdac (1365 m) se margineste la vest cu valea Slanicului (din cuprinsul bazinului hidrografic Buzau). Īnainte de a parasi zona montana, la localitatea Vintileasca, Rīmnicu Sarat primeste pe stīnga pīrīul Saratelu unit cu Purcelu. Valea Rīmnicului Sarat īnlesneste accesul Muntilor Vrancei dinspre sud si abordarea traseului turistic 12, de la Vintileasca.

Bazinul Buzau participa la īntregirea sistemului hidrografic al Siretului printr-o suprafata dubla (5 564 km2), fata de cea a bazinului Putna. Cu toate acestea, pe teritoriul Muntilor Vrancei se rezuma la o īntindere foarte redusa ce cuprinde capatul superior al vaii Bīsca Mare, aproximativ jumatate din cursul superior al vaii Bīsca Mica si obīrsia vaii Slanic.

Bīsca Mare, cu suprafata bazinala de 441 km2 si o lungime totala de 55,2 km, se īnfiripa la nord-nord-vest de vīrful Lacauti, la o altitudine de circa 1650 m. Dupa ce ocoleste pe la apus muntele, se angajeaza pe directia generala sud-vest, patrunzīnd dupa aproximativ 8 km īn Depresiunea intramontana Comandau. Pe acest tronson, Bīsca Mare formeaza limita Muntilor Vrancei cu extremitatea sudica a Muntilor Bretcu, reprezentati aici prin Golu Covasnei. Īn aval de Comandau, ea aduna o sumedenie de afluenti, iar pe raza comunei Gura Teghii primeste pe stīnga Bīsca Mica, īmpreuna cu care formeaza Bīsca (sau Bīsca Unita), ce se varsa īn Buzau, la Nehoiu.

Bīsca Mare favorizeaza accesul crestei apusene a Vrancei dinspre Covasna, prin Comandau, precum si de la Gura Teghii, prin Muntii Penteleu.

Bīsca Mica are un bazin propriu de 233 km2 si circa 44 km lungime totala. Izvoraste la cīteva sute de metri departare de vīrful Lacauti, de la aproape 1700 m altitudine, si se orienteaza mai īntīi pe directia generala sud, de-a lungul unei vai deosebit de pitoresti. Versantul estic (stīng) al Bīscei Mici īl formeaza Muntii Vrancei (aliniamentul Lacauti-Giurgiu-Musa-Pietrele Insirate), iar cel vestic apartine Muntilor Penteleu, subunitate a Muntilor Buzaului, care se prelungesc catre nord pīna īn vecinatatea Lacautiului. Reiese, asadar, ca cele doua vai ,,surori", īntre care se desfasoara Muntii Penteleu, reprezinta o īnsemnata axa de circulatie turistica, facilitīnd īn acest sens tranzitul īntre zona Vrancei si Muntii Buzaului. Drumetia se poate desfasura pe traseul de legtttura 14.

Slanicul completeaza reteaua afluentilor Buzaului care dreneaza Muntii Vrancei. Acest pīrīu se formeaza pe povīrnisul sudic al Masivului Furu si pe versantul estic al Muntelui Nehīrna Mica. Cursul montan al vaii delimiteaza la apus marginea Muntilor Buzaului, separīnd pe acest sector Culmea Ivanetului de Furu.

Bazinul hidrografic Olt colecteaza foarte putine cursuri de apa de pe teritoriul Muntilor Vrancei. Acest lucru īl realizeaza numai prin intermediul bazinului Rīu Negru cel mai mare, de altfel, de pe cursul superior al Oltului (2 243 km2).

Rīu Negru primeste din Muntii Vrancei doar doua pīraie: Ojdula si Ghelinta, ambele debusīnd īn apropierea orasului Tīrgu Secuiesc din depresiunea intramontana cu acelasi nume (compartimentul Depresiunii Brasovului).

Ojdula are un bazin de numai 48 km2 si o lungime de 17 km, se formeaza pe versantul apusean al Muntelui Musat si, īnainte de varsare, strabate localitatea Ojdula.

Ghelinta este ceva mai mare (97 km2 si 21 km lungime) si rezulta din unirea Ghelintei Mari cu Ghelinta Mica, ale caror ape se aduna atīt de pe versantul vestic al culmii Stogu Mare-Baba (cumpana apelor cu bazinul Putna), cīt si de pe cel nordic al Muntelui Zīrna (1 069 m) ce o separa de Bīsca Mare.

Īn parte, vaile Ojdula si Ghelinta sīnt folosite de traseele turistice ce apartin Muntilor Bretcului.

Daca astfel se prezinta reteaua vailor proprii Muntilor Vrancei, aspectele hidrografice nu se limiteaza la atīt. Pe līnga Lacul fara nume de pe albia Zabalei, Lacul Verde de pe pīrīul Lepsa si altele de aceeasi origine (baraj natural), exista o multime de cuvete lacustro-mlastinoase. Cea mai mare si mai interesanta este Lacul Negru, situat īn bazinul Narujei, la 1235 m altitudine, pe versantul stīng. Pretutindeni īn Muntii Vrancei exista izvoare ivite īn diferite locuri: fund de vale, versant sau culme. Foarte multe īnsa contin ape mineralizate puternic, īndeosebi cu sulf, carbonati si compusi ferosi. Īn drumetiile prin aceste locuri, ape cu asemenea proprietati pot fi īntīlnite frecvent pe traseele 2, 8 (īntre "Dulghina Bradului" si varsarea pīrīului Pietricica) si 1 (īn punctul "Strīmtura"), localizīnd doar cīteva dintre perimetrele cu cea mai mare densitate a acestora.

Izvoarele cu apa potabila obisnuita sīnt de regula sumar amenajate. De pilda, captarea poate fi īn fragmente de trunghiuri de arbori scobiti, sau īn incinte din piatra, zidite, ce poarta denumirea de "budai". Īn alte cazuri, izvorul este dirijat printr-un uluc, confectionat de obicei din lemn si se numeste "sipot". El poate desemna si dirijarea partiala a apei unui pīrīias. Pentru turismul din Muntii Vrancei aprovizionarea cu apa potabila nu constituie o dificultate īntrucīt izvoare, amenajate cīt si neamenajate, se gasesc pe toate traseele, inclusiv pe rutele nemarcate (exceptīnd poteca de pe creasta Cozei).

VEGETAŢIA

Trasaturile de ansamblu ale asociatiilor fito si zoogeografice din cuprinsul Muntilor Vrancei sīnt o reflectare a conditiilor de mediu proprii treptei de relief si climatului corespunzator acesteia. Pe līnga ele intervin īnsa o seama de factori locali care influenteaza cantitativ si calitativ īnvelisul biologic al teritoriului. Asa spre exemplu, substratul litologic si conditiile hidrogeologice, unele procese de modelare actuala a scoartei, activitatea antropica si alte cauze raspund de diversitatea aspectelor biogeografice locale.  Date fiind altitudinea si conditiile climatice, vegetatia caracteristica Muntilor Vrancei este cea de padure (suprafata ei fiind īnsa discontinua, datorita mai ales defrisarilor masive efectuate īn perioada interbelica) si de pajisti montane secundare.

In arealul formatiunii silvestre se disting doua etaje: unul inferior, cu arborete de amestec (foioase si rasinoase) si unul superior, alcatuit din rasinoase (conifere).

Padurile de amestec (mixte) ocupa, īndeosebi, jumatatea rasariteana a Muntilor Vrancei (cu altitudini medii sub 1500 m) si prefera versantii sudici, participarea speciilor de conifere fiind subordonata (īn cazul expozitiei īnsorite) arborilor ca frunza cazatoare. Dintre speciile de foioase se face remarcat fagul (Fagus silvatica), constituind pe alocuri arborete pure. El se asociaza cu paltin (Acer poxtanoides), carpen (Carpinus betulus), frasin (Frasinus excelsior), mesteacan (Betula pendula) si mai rar gorun (Quercus petraea), ulm de munte (Ulmus glabra) ori anin (Alnus viridis, A. glutinosa, A, inrcana), acesta din urma īntīlnindu-se pe fundul vailor pīna īn etajul rasinoaselor.

Padurile de conifere urca pīna īn vecinatatea celor mai īnalte vīrfuri, acoperind, cu predilectie, jumatatea apuseana a zonei montane, precum si versantii cu expozitie nordica, rolurile principale īn compozitia lor revenind molidului (Pecea boies) si bradului (Abies alba); secundar, se asociaza pinul silvestru (Pinus sylvestris), Pe suprafete insulare se dezvolta molidisuri pure, bradete sau pinete. Codri propriu-zisi de molid se īntīlnesc īn cuprinsul vailor Putna, Zabala, Bīsca Mare, Bīsca Mica, Naruja, Misīna si altele.

Pajistile montane (sau "golurile"), sīnt foarte dispersate. Īn majoritate, ele sīnt o consecinta a substituirii padurilor pe cale antropica, ceea ce face ca numeroase suprafete sa se īntīlneasca īn interiorul arealului vegetatiei silvestre. Cele spontane, reduse si sporadice, caracterizeaza mai cu seama vīrfurile Goru, Lacauti, Giurgiu, Pietrosu si Zboina Frumoasa.

Vegetatia specifica pajistilor montane o reprezinta asociatiile de: taposica (Nardus stricta), paius (Festuca rubra, F. supina), trestioara (Calamagostris arundinacea), firuta (Poa violacea), la care se adauga afin (Vactinium myrtillus), merisor (Vaccinium vitisidea), iarba neagra (Cailuna vulgaris) si pe alocuri ienupar (Juniperus communis) alcatuind īntinse "covoare" pe culmile muntoase din partea apuseana a zonei. Īn jurul stīnelor, mai apar stevia (Rumex alpinus) si stirigoaia (Veratrum album), iar īn locurile mai umede cresc rogozuri (Carex albat c. distans, C. flacca), brusturele caprei (Telechia speciosa) si alte specii hidrofile.

Desi īntīrziata, primavara aduce īn pajistile muntilor si īn poieni brebenei (Corydalis solida), toporasi (Viola bielziana, V. bicolor), crucea voinicului (Hepatica transsilvanica) etc. Notabila este prezenta, de altfel singulara, pe vīrful Goru (1785 m), a jneapanului (Pinus mugo), introducīnd astfel īn Vrancea ceva din ambianta pajistilor alpine. Probabil ca, odinioara, jnepenisurile erau mai extinse īn muntii vrīnceni mai īnalti.

FAUNA

Aceasta este constituita dintr-o mare bogatie si diversitate de specii. Apele repezi si limpezi sīnt mediul propice ihtiofaunei, reprezentate prin pastrav (Salmo trutto fario), mreana (Barbus barbus), boistean (Phoxinus phoxinus), clean (Leuciscus cephalus) si scobar (Chondrostoma nasus). Padurile adapostesc o ornitofauna foarte variata. La limita lor superioara īntīlnim mediul cocosului de munte (Tetrao urogalus), ieruncei (Tetrastes bonasia), acvilei de stīnca (Aquila chrysaetos) si acvilei tipatoare (Aquila pomerana); mai jos, īn crengarisul codrilor, pe liziere si īn poieni, traiesc buha (Bubo bubo), huhurezul mic (Stix aluco), ciuful de padure (Asio otus), corbul (Corvus corax), mierla gulerata (Turdus torquatus), ciocanitoarea neagra (Dryocopus martius), ciocanitoarea verde (Picus viridis), gaita (Garrulus glandarius), diverse specii de pitigoi (Parus caeruleus, P. major) etc., aproape toate, exceptīnd gaita, fiind ocrotite de lege si declarate monumente ale naturii.

Padurile sīnt populate īnsa si de numeroase mamifere, unele specii de carnivore sau rozatoare avīnd mare importanta cinegetica. Dintre toate aceste vietati, cerbul (Cervus elaphus) se bucura de cea mai mare admiratie. Arealul sau de raspīndire ocupa īntreaga zona muntoasa, preferīnd locurile mai retrase si linistite. Īn acelasi spatiu traiesc ursul (Ursus arctos), mistretul (Sus scrofa), rīsul (Lynx lynx), jderul (Martes foina) si lupul (Canis lupus). Masivele mijlocii si joase adapostesc vulpea (Vulpes vulpes), viezurele (Meles meles), pisica salbatica (Felis silvestris), iepurele comun (Lepus europeus), chiar si iepurele de vizuina (Oryctologus cunniculus) si capra rosie (Capreolus capreolus).           

De aproape doua decenii, fauna Muntilor Vrancei s-a īmbogatit cu "antilopa Carpatilor". Aduse din Retezat, Bucegi si Fagaras, exemplarele de capra neagra (Rupicapra rupicapra), caci despre aceasta specie este vorba, s-au acomodat usor si au prosperat, fiind astazi īntīlnite īn mai tot cuprinsul vaii Tisitei. Evident, regimul lor de ocrotire este valabil si pe teritoriul vrīncean.

Dar, īn intimitatea ei, viata acestui īnvelis se deapana cu pulsatii mai mult ori mai putin vioaie, iar crl ce si-o apropie surprinde adesea secvente tulburatoare. De pilda, la vremea primelor culori violacee a brīnduselor si īnaintea zorilor, cocosii de munte devin tot mai curtenitori cu "gotcile" lor, si-si slobozesc īndelung "toaca" pliscurilor usor īncovoiate. Abia atunci padurile de sub cele mai īndraznete vīrfuri īncearca sa-si lepede tacerea rece: īncepe "rotitul" ... Mai tīrziu, la vremea cromaticii exuberante a frunzisului, resemnat parca pentru drumul catre eternitate, codrii clocotesc de mugetele cerbilor. Īncepe "boncanitul", magnificul spectacol din singuratatea muntelui, ce nu poate fi altfel decīt pe masura mīndriei inegalabile a acestei bogatii vii carpatine.

REZERVAŢII NATURALE

In zestrea de podoabe naturale ale Muntilor Vrancei, unele se remarca īn mod deosebit fie datorita raritatii, fie originalitatii sau interesului lor stiintific, motive pentru care beneficiaza de ocrotire acordata prin statut oficial.

Parte dintre aceste comori sīnt dispersate. Altele reprezinta componente ale unor medii de viata particulare sau elemente arhitecturale specifice unui anumit tip de relief, modelat īn decursul mileniilor. Insemnatatea unor astfel de elemente solitare, ori asociate pe unitati spatiale de dimensiuni variate, precum si necesitatea protectiei lor īmpotriva factorilor de degradare, fundamenteaza Decizia 156/1973 a Consiliului Popular Judetean Vrancea, prin care s-au īnfiintat noua rezervatii naturale cu o suprafata totala de 1313 ha. Dintre acestea, trei se circumscriu Muntilor Vrancei, īnsumīnd 427,7 ha. De asemenea, actul normativ mentionat instituie regim de protectie pentru un grup de plante rare sau pe cale de disparitie, arberi seculari si numeroase specii faunistice.

Rezervatiile naturale din Muntii Vrancei sīnt urmatoarele: Rezervatia forestiera Lepsa-Zboina, Rezervatia forestiera si geologica cheile Tisitei si Rezervatia geologica si de peisaj cascade Putnei. Toate acestea au si o reala īnsemnatate turistica, fiind strabatute de diverse trasee.

Rezervatia forestiera Lepsa-Zboina ocupa o suprafata de 210,7 ha, fiind situata pe versantul sudic al Muntelui Zboina Neagra. Are o vegetatie lemnoasa si alcatuire floristica aflate īn stadiu aproape natural. Este accesibila din statiunea Soveja (traseul turistic 13) si din satul Lepsa, pe DN 2D, continuat cu DJ 205F).



Rezervatia contine fagete seculare pure, cu exemplare de Fagus silvatica, avīnd vīrsta de aproape 260 ani, circa 35 m īnaltime si diametre de pīna la 1,2 m. De asemenea, sīnt īnchegate molidisuri, arborete de molid-brad, cu vīrste cuprinse īntre 100 si 180 ani, īn poienile carora se īntīlnesc frecvent afinul (Vaccinium myrtillus), bulbucul de munte (lius europaeus) - monument al naturii, boziorul (Orchis sambucina), toporasi (Viola bielziartp, V. bi- color) s.a. Nu lipseste papucul doamnei (Cypripedium verticillatum) - monument al naturii, breabanul (Cardamine glandurigera) crinul de padure (Lilium mirtagon), stīnjenelul de munte (lris ruthenica), ori firuta de stīnca (Poa nemoralis ssp. rhemanni) - planta endemica ocrotita prin lege.

In rezervatie abunda si elemente faunistice, unele declarate monumente ale naturii, ca, de exemplu, cocosul de munte (Tetrao urogalus), acvila tipatoare (Aquila pomarina), corbul (Corvus corax) si rīsul (Lynx lynx).

Rezervatia forestiera si geologica cheile Tisitei este constituita pe 307 ha si īnglobeaza cursul inferior al vaii Tisitei cu monumentalele sale chei. Accesul se face din DN2D (Focsani-Tīrgu Secuiesc, la 71,5 km de Focsani, sau 2,5 km aval de centrul satului Lepsa, pe aceeasi magistrala rutiera), folosindu-se apoi traseul turistic 7. Valoarea fitogeografica a rezervatiei consta īn numarul mare de elemente alpino-carpatice, alpino-boreale si atlantice, cīt si īn existenta speciilor endemice carpatice si dacice continentale. Dintre acestea, enumeram trandafirul de munte (Rosa pendulina), izmisoara (Cilamintha alpina), curpenul de munte (Clematis alpina), sīnziene de munte (Galium anisophyllum), ciubotica ursului (Cortusa matthioli).

De asemenea, rezervatia contine una dintre nestematele floristice ale stīncariilor: floarea de colti (Leontopodium alpinum), monument al naturii pus sub ocrotirea legii pretutindeni īn Romānia. Este unicul loc din Vrancea unde se gaseste aceasta planta gingasa. si tot aici, ca nicaieri īn Muntii Vrancei, traieste o pasare mica, gratioasa, cu pete mari rosii pe fondul cenusiu al aripilor; se numeste fluturasul de stīnca (Tichodorma muraria).

Vegetatia lemnoasa este reprezentata prin fagete īn amestec cu molid si brad, cīt si prin molidisuri pure, dar restrīnse, avīnd rol principal īn protectia terenului. Trasaturile geologice particulare ale rezervatiei se datoreaza atit constitutiei petrografice variate (cu compusi carbonatici, radiolarite verzi si rosii, marne rosii cu intercalatii de conglomerate cu elemente verzi si multe alte faciesuri de vīrsta cretacica), structurii foarte complicate a formatiunilor, cīt si tectonizarii puternice. Asemenea trasaturi au condus la aparitia unui microrelief aparte, care accentueaza originalitatea peisajului, reprezentat prin polite situate la diferite īnaltimi, pereti stīncosi, surplombe, jgheaburi, povīrnisuri concave etc. De altfel, acest sector al Tisitei īndeamna pe unii specialist sa-1 considere canion.

Caracterului mixt al rezervatiei merita sa i se alature peisagistica inedita si interesul stiintific incontestabil, subliniindu-se astfel valorile patrimoniului natural vrīncean.

Rezervatia geologica si de peisaj cascada Putnei este cu mult mai restrīnsa fata de celelalte (aproximativ 10 ha) si cuprinde o portiune a defileului rīului, daltuit īn aval de satul Lepsa, īn formatiuni predominant gresoase de vīrsta paleogena. Este accesibila pe DN 2D, la aproximativ 71 km departare de Focsani, sau 3 km aval de centrul satului Lepsa. De la motelul situat īn imediata sa vecinatate porneste si traseul turistic 7 (pe valea Tisitei).

Spectaculozitatea cascadei se datoreaza detaliilor albiei modelata prin eroziunea selectiva a rocilor si tectonizarea formatiunilor geologice. Caracteristica este suita marmitelor, care obliga suvoiul de apa sa sara dintr-o scobitura īn alta, linistindu-se īnsa īn bazinetul adīncit la baza caderii de apa. Lungimea cascadei masoara 76 m, diferenta de nivel 14 m, iar debitul mediu 9 m3/s. Īn mod obisnuit, viteza apei īnregistreaza 18 m/s.

Mai adaugam, nu ca o situatie singulara, existenta pe abruptul din dreapta cascadei a unei flore de stīncarie destul de rara: garofita (Dianthus corthusianorum), iarba surzilor (Saxifraga paniculata), mierluta (Minuartia verna) s.a.

Exista īnsa si alte locuri īn cuprinsul Muntilor Vrancei unde natura ne ofera nemumarate elemente

ce atrag, deopotriva, admiratia excursionistilor si chiar interesul oamenilor de stiinta. Asa, spre exemplu, sectorul cheile Narujei dintre ,,Dulghina Bradului" (inclusiv "Cetatile Misīnei") si confluenta cu pīrīul Pietricica, pe o lungime de 3,5 km, prezinta interes geologic, hidrogeologic, geomorfologic si peisagistic, zona fiind totodata usor accesibila, pe drum forestier si traseele turistice 2 si 8. O situatie similara exista īn punctul ,,Strīmtura" (confluenta īn chei a vailor Coza si Dalhatas, extremitatea estica a Masivului Coza), aflat la 6 km vest de comuna Tulnici, pe traseul 1. Īn plus, īn rocile sedimentare de aici, este conservata o bogata fauna fosila de pesti, de vīrsta oligocena (aproximativ 37 milioane ani).

Un punct de atractie turistica īl constitute Lacul Negru, aflat īn bazinul Narujei, la 1235 m altitudine, pe versantul nordic, avīnd o suprafata de peste 1 ha. Aceasta cuveta lacustro-mlastinoasa, cu o turbarie oligotrofa, abundenta īn endemisme micro faunistice si floristice, poate suscita o pasionanta investigare stiintifica. Lacul Negru exemplifica un ecosistem de rara originalitate, īn care organizarea si evolutia vietii s-au desfasurat īn conditii cu totul speciale si care au suferit īn mica masura impactul cu factorul uman.

Turism īn Muntii Vrancei

CĂI DE ACCES

Accesul spre zona muntoasa depinde īn primul rīnd de existenta unor artere principale de circulatie, cu o distributie circumvrīnceana, alcatuite din cai rutiere de importanta nationala, dublate pe alocuri de linii ferate - unele magistrale, de-a lungul carora sīnt rīnduite numeroase centre urbane dezvoltate si localitati rurale īnsemnate. Din acestea, pornesc drumuri judetene, continuate cu drumuri comunale, din care se ramifica drumuri forestiere ce patrund pīna īn interiorul muntilor. Conditiilor enumerate li se adauga numeroase trasee de autobuze I.T.A., avīnd ca puncte terminus localitati rurale amplasate la poala muntilor, iar ca punct de plecare principal autogara municipiului Focsani (Piata Victoriei nr. 1). Mai mult chiar, traseul Focsani-Tulnici-Tīrgu Secuiesc-Brasov traverseaza īntreaga arie montana vrīnceana.

Reteaua cailor de comunicatie care īnconjura Ţara Vrancei, la distante variabile, si din care se dirijeaza concentric traseele de penetrare īn munti, poate fi urmarita astfel:

- sectorul estic, pe 85 km, īntre Rīmnicu Sarat-Focsani-Marasesti-Adjud, este strabatut de DN 2 (E 85) si magistrala feroviara 500, Bucuresti-Suceava;

- sectorul nordic, pe 110 km, īntre Adjud-Gheorghe Gheorghiu-Dej-Poiana Sarata-Bretcu-Tīrgu Secuiesc, caruia īi revine rolul de axa transcarpatica, este servit de DN 11A si calea ferata 501 care īnsotesc valea Trotusului īntre Adjud si Gheorghe Gheorghiu-Dej. Mai departe, DN 11 ne conduce la Tīrgu Secuiesc, prin valea Oituzului si pasul Oituz (886 m);

- sectorul vestic, lung de 103 km, īntre Tīrgu Secuiesc, Brasov si Īntorsura Buzaului, este strabatut de DN 11 (Bacau-Brasov) si DN 10 (Brasov-Buzau). Mai poate fi folosita magistrala de cale ferata 400 (īntre Sfīntu Gheorghe si Brasov), din care pornesc spre est caile ferate 404 (Sfīntu Gheorghe-Bretcu) si 403 (Brasov-Īntorsura Buzaului);

- sectoral sudic, pe o distanta de 146 km, īntre Īntorsura Buzaului-Nehoiu-Buzau-Rīmnicu Sarat, foloseste DN 10 (īntre Īntorsura Buzaului si Buzau), apoi DN 2 (Buzau-Rīmnicu Sarat). De asemenea, pe tronsonul Nehoiasu-Buzau se dirijeaza linia feroviara 504, iar tronsonul Buzau-Rīmnicu Sarat este dublat de magistrala C.F.R. 500.

Cele mai multe posibilitati de patrundere īn inima Vrancei si īn spatiul montan al acesteia ne sīnt oferite de magistrala feroviara 500 si DN 2 (E 85), care strabate localitatile Buzau, Rīmnicu Sarat, Focsani, Marasesti, Adjud, situate īn zona de contact a Subcarpatilor Vrancei cu Cīmpia Romāna. Pentru aceasta folosim drumurile nationale si judetene, īn marea lor majoritate modernizate, ce urmaresc īndeaproape firul vailor Putna, Susita, Milcov, Rīmnicu Sarat si Bīsca.

Drumul national 2D face legatura īntre Cīmpia Romāna de nord-est si Depresiunea intramontana a Brasovului, traversīnd Subcarpatii Vrancei, Muntii Vrancei (īn judetul Vrancea) si Muntii Bretcului (īn judetul Covasna). La localitatea Tinoasa, īn depresiunea mentionata, DN 2D se racordeaza la DN 11 (Bacau-Brasov). soseaua masoara 117,5 km, din care aproximativ 90 sīnt asfaltati, si porneste din municipiul Focsani catre nord-vest. Īn cuprinsul Vrancei, cu pitorescul ei aparte si bogatia apreciabila de elemente etnografice originale, DN 2D strabate vetrele localitatilor: Bolotesti, Vidra, Valea Sarii, Bīrsesti, Tulnici, Lepsa si Gresu - toate rīnduite pe firul vaii Putna. Amonle de satul Gresu drumul urca īn pasul Musat (1100 m), de unde coboara prin Muntii Bretcului īn satul Ojdula (judetul Covasna).

La Valea Sarii, din DN 2D se ramifica DJ 205D, iar la Bīrsesti DC 84, pe care īl vom folosi pentru parcurgerea traseului 11. Din centrul comunei Tulnici, drumul national permite accesul itinerarelor montane 1 si 6, dupa care, la capatul unor serpentine, īnsotite de o padure de pin (rezervatie silvica) se desprinde drumul lateral care ajunge la tabara scolara Galaciuc (1 km). Inainte de satul Lepsa, DN 2D īntīlneste rezervatia naturala cascada Putnei si motelul cu acelasi nume, de unde porneste traseul 7 (prin cheile Tisitei). Īn centrul rural amintit, drumul national se intersecteaza cu DJ 205F, dirijat dinspre Soveja.

Mai sus de satul Gresu, DN 2D īnlesneste abordarea traseului 9 ce urmareste īn mare parte cursul superior al Putnei.

Drumul judetean 205D are 22 km lungime, din care primii 8 sīnt asfaltati, si se desprinde, asa cum relatam anterior, din DN 2D la Valea Sarii (45 km de Focsani). El duce prin comunele Naruja si Nistoresti la poala Muntilor Vrancei, īn satul Vetresti-Herastrau, unde se intersecteaza cu rutele turistice 2 si 6. Mai īntīi, drumul coboara prin Depresiunea subcarpatica a Vrancei pīna la punctul "Grumaz" (confluenta Putna-Zabala), de unde se bifurca un drum comunal modernizat catre comuna Vrīncioaia (asezare veche, cunoscuta pentru colectia etnografica si statia seismica). Īn continuare, DJ 205D parcurge valea Zabalei pīna la Naruja si se īnscrie apoi pe valea rīului cu acelasi nume, pīna īn punctul terminus (14 km, satul Vetresti-Herastrau).

Drumul judetean 205A conduce din Focsani īn Depresiunea Vrancei, prin vaile Milcov (tronsonul cel mai lung dar asfaltat) si Zabala, avīnd o lungime de 77 km. Pe valea Milcovului, DJ 205A leaga orasul Odobesti de comunele Brosteni, Mera, Reghiu si Andreiasu. La Mera, un drum lateral-dreapta, de 1 km, urca pe o frumoasa terasa unde se afla monumentul istoric medieval Mera, construit de Constantin Cantemir si fiul sau, Antioh (sec. XVII-XVIII). La Reghin, DJ 205A īntīlneste rezervatia naturala Scruntar (ziduri ciclopice, gresoase, detasate prin eroziune diferentiala), iar la Andreiasu de Jos permite vizitarea rezervatiei naturale "Focul Viu", accesibila pe drum lateral si poteca, circa 1 km, (stīnga).

Din locul "Butucoasa", drumul paraseste valea Milcovului, urca pe culmea dealurilor subcarpatice īn punctul "Stoichita", de unde coboara īn depresiune, pe valea Zabalei, intrīnd astfel pe teritoriul comunei Nereju. Acest sector de drum ridica unele impedimente circulatiei autoturismelor.

La Nereju, prin intermediul drumului comunal 102, DJ 205A serveste itinerarele montane 1 si 6. Aval de Nereju, pe Zabala (22 km), calea rutiera judeteana se dirijeaza pīna īn comuna Naruja, unde se racordeaza la DJ 205D descris anterior. Mai īnainte, īnsa, el strabate comuna Paltin, cunoscuta pentru portul popular, pentru echipele de "buciumasi" si "fluierasi", cīt si pentru pastrarea unor frumoase traditii cultural-artistice.

Drumul judetean 205F este important pentru traficul turistic din sectorul nordic al Vrancei, valorificīnd numeroase si variate obiective īnlantuite pe cei 71 de km ai sai, care sīnt īn īntregime asfaltati. Drumul porneste spre vest din punctul "Tisita", situat la intersectia DN 2 (E 85) cu DN 24 (dirijat dinspre Tecuci, 18 km nord de Focsani si 4 km sud de Marasesti). Īn imediata vecinatate a locului mentionat este amplasata Statuia Victoriei, opera a sculptorului Oscar Han, dezvelita īn 1934. Ea semnifica triumful romanilor īmpotriva armatelor germane pe frontul de la Marasesti (1917). Soclul statuii (ce īnfatiseaza o femeie amenintīnd cu sabia) are īnscrise cuvintele nepieritoare ale generalului Eremia Grigorescu: PE AICI NU SE TRECE.

DJ 205F īnsoteste īntregul curs subcarpatic al vaii susita, respectiv, pīna la Soveja. La īnceput, strabate podgoria si orasul Panciu, apoi, comunele Straoane, Racoasa si Cīmpuri. La iesirea din Straoane, pe culmea prelunga a dealului Muncelu, se ridica Monumentul comemorativ Ecaterina Teodoroiu, tīnara eroina (doar 23 de ani) a primului razboi mondial.

Din marginea apuseana a comunei Racoasa, pe un drum ramificat spre dreapta, se ajunge īn localitatea cu renume istoric, Marasti (4 km). Aici, se poate vizita Mausoleul ridicat īn memoria ostasilor Armatei a II-a romāna, cazuti īn marea ofensiva declansata la 4 iulie 1917. Continuīnd drumul pe susita ajungem la Cīmpuri, satul natal al vestitului Ion Roata, taran, luptator neobosit pentru drepturile clacasilor. Pe līnga faptul ca el a fost ales īn Divanul ad-hoc al Moldovei, care pregatea Unirea, Ion Roata a facut parte din "judetul satesc" (23 ianuarie 1861), din comisia de constatare pentru plasa Zabraut (7 octombrie 1864), iar īn aprilie 1865 a īndeplinit functia de presedinte al biroului pentru alegerea noului primar. La o vīrsta respectabila, Mos Ion Roata ajunsese "cu desavīrsire sarac", asa cum īi marturisea īntr-o scrisoare lui M. Kogalniceanu, prefectul de atunci al judetului Putna (1880).

Locuinta īn care Mos Ion Roata a vazut lumina zilei (1806) a fost restaurata si declarata Casa memoriala, cu prilejul centenarului Unirii. Ea se afla imediat līnga drum, pe partea stīnga. Mai sus de Cīmpuri, DJ 205F patrunde īn Depresiunea si comuna Soveja, unde gasim statiunea balneoclimatica ce poarta acelasi nume si de unde se poate intra pe traseul turistic 13. Din localitatea mentionata, drumul strabate Muntii Vrancei (urcīnd mai īntīi prin pasul Soveja, īn obīrsia pīrīului Coasa), pīna īn satul Lepsa, situat pe valea rīului Putna, unde se racordeaza la DN 2D. Cu putin īnainte īnsa, el este interceptat de un drum forestier dirijat dinspre valea Oituzului.

Drumul judetean 204C prelungit cu drumul judetean 204H, se dirijeaza īntre comuna Dumbraveni (situata pe DN 2, la 20 km sud de Focsani) si centrele rurale de pe valea Rīmnicului Sarat: Dumitresti, Chiojdeni, Jitia si Vintileasca. La Vintileasca, se poate intra pe traseul 12.

Drumul judetean 203K apartine judetului Buzau si īnlesneste apropierea de Muntii Vrancei, folosind valea Bīsca. El se ramifica din DN 10 (Brasov-Buzau), la localitatea Lunca Priporului, aflata la 3 km nord de comuna Nehoiu (important centru forestier, unde s-a amenajat hanul turistic "Nehoiu"). El strabate vetrele rurale Gura Teghii (13 km) si Varlaam (īnca 3 km), iar de aici, pe un drum forestier, se poate ajunge la poala apuseana a Muntilor Vrancei.

Drumul judetean 121 (Tīrgu Secuiesc-Sfīntu Gheorghe) se desfasoara īn cuprinsul judetului Covasna si permite accesul Muntilor Vrancei dinspre vest, respectiv, prin Muntii Bretcului. El se ramifica din DN 11 la Tīrgu Secuiesc si dupa 22 km ajunge īn orasul Covasna, de unde se intra pe traseul turistic, de legatura 15.

Pe līnga aceste cai rutiere, modernizate, exista numeroase drumuri locale, comunale dar mai cu seama forestiere, care patrund īn interiorul muntilor, folosind de obicei cursurile de apa. La rīndul lor, unele dintre acestea sīnt utilizate de tronsoane apartinīnd traseelor turistice.

Din comuna Nereju, spre vest, pe firul vaii Zabala, un drum forestier ne conduce pīna sub Culmea Arisoaia si Muntele Mīrdanu (aproape 40 km). Īn punctul ,,Caldari", drumul īntīlneste traseele 5 si 12 (primul sfīrseste aici, iar al doilea īncepe); īntre cabanele ,,Giurgiu" si confluenta Mīrdanu-Zabaluta (aproximativ 10 km), drumul este folosit de traseul 2, iar la gura pīrīului Goru īncepe traseul 4; mai sus, īntre Muntele Mīrdanu si Culmea Paisele, drumul forestier este traversal de traseul 4. Important este si drumul forestier ce se prelungeste din DN 205D, amonte de satul Vetresti-Herastrau, care urmareste valea Narujei pīna īn zona de izvoare si patrunde apoi pe valea superioara a Tisitei. Īn locul "Botu Misīnei", se desprinde traseul 5, pīna la varsarea pīrīului Balosu drumul forestier serveste traseului 2, iar īn continuare traseului 8, īntīlnind īn saua Tisitei ,,traseul de creasta" al Vrancei (1). De asemenea, o ramificatie a lui, face legatura cu valea Zabalei, la cabanele "Giurgiu", prin Golu Pietrosului.

Pe valea Tisitei, din DN 2D, se ramifica un alt drum forestier (cu trafic īntrerupt), folosit pe aproape 8 km de traseul 7. Tot din DN 2D, īnsa de la Bīrsesti, se bifurca DC 84, prelungit cu un drum forestier pīna la izvoarele pīrīului Coza (aproximativ 30 km, distanta cumulata). Aceste cai rutiere sīnt utilizate de traseul 11, īncepīnd de la capatul potecii din punctul ,,Mioarele". De asemenea, din DN 2D, amonte de satul Gresu, porneste un alt drum forestier, de aceasta data pe valea Putnei, din care se ramifica un altul, pe Pīrīul Bradului. Ambele drumuri, īnsumīnd 13 km, sīnt folosite de traseul 9.

Din valea Oituzului (limita nordica a Muntilor Vrancei), mai exact, din DN 11, la cīteva sute de metri aval de popasul turistic "Poiana Sarata", se ramifica un drum forestier, de circa 30 km, care patrunde prin pasul Stīnisoara (1250 m) īn bazinul superior al Putnei. Cu 3 km īnainte de satul Lepsa (situat pe DN 2D) acesta se racordeaza la DJ 205F. Un rol īnsemnat īn traficul turistic montan vrīncean īl joaca drumul comunal Covasna-Comandau si prelungirea sa cu drumul forestier de pe Bīsca Mare (īn total 26 km, din care 18 pīna la Comandau). Drumul comunal se dirijeaza prin cartierul Voinesti (sud de centrul orasului), traverseaza o pitoreasca zona de odihna, agrement si tratament, unde īntīlnim campingul "Valea Zīnelor", complexul hotelier ,,Bradul" si baza medicala denumita generic "Cardiologia", urca apoi īn serpentine dese si patrunde īn Depresiunea intramontana Comandau (situata īntre Muntii Īntorsurii, Muntii Penteleu, Muntii Vrancei si Muntii Bretcului). Pīna aici se poate ajunge si pe calea ferata forestiera cu ecartament īngust si originalul ei "plan īnclinat". De la Comandau, spre nord-est, īncepe drumul forestier ce īnsoteste fidel albia vaii Bīsca Mare (care delimiteaza Muntii Vrancei, la est, de subunitatea lor, Muntii Bretcului, la vest), pīna sub Muntele Zīrna (1 063 m). El se foloseste pīna la varsarea īn Bīsca Mare a Pīrīului cu Ceapa (afluent pe stīnga), unde este traversal de traseul 15.

Pe Bīsca Mica (limita de apus a Muntilor Vrancei cu Muntii Penteleu), din localitatea Varlaam, capatul drumului judetean 203K, porneste un drum forestier de aproximativ 40 km, dublat pe ultimii 6-7 km de o cale ferata forestiera, ce ajunge pīna la poala Lacautiului. Mai īntīi, el strabate cīteva asezari cu locuinte izolate (Vadu Oii, Brebu si Secuiu), dupa care, prin Poiana Musa, se poate ajunge īn culmea sudica a Muntelui Giurgiu, pe poteca nemarcata. Īn continuare, de la cantonul C.F.R. "Magherus", i se ataseaza calea ferata mentionata. Ramura ei dinspre vest ne duce īn pasul Delusor (1200 m), unde se sfīrseste traseul turistic 14, care face legatura cu Muntii Penteleu, īn timp ce segmentul sau nordic, care merge īn "tandem" cu drumul forestier, īnlesneste abordarea traseului 4.

Asadar, reteaua cailor de comunicatii ofera turistilor posibilitati largi de apropiere si patrundere īn Muntii Vrancei, precum si de parcurgere a unor sectoare de trasee cu mijloace auto proprii.

LOCALITĂŢI DE ACCES

Pe līnga conditiile aratate, accesul zonei montane este facilitat de existenta a numeroase localitati, aflate fie īn vecinatatea spatiului muntos vrīncean, fie la poala sau īn interiorul acestuia, localitati cu care vor face cunostinta īn cele ce urmeaza.

Focsani, municipiu si resedinta judetului Vrancea, este situat pe DN2 (E85) Bucuresti-Suceava la 182 km de Capitala, 70 km de Buzau, 36 km de Rīmnicu Sarat si 105 km de Bacau. Cu orasul Bucuresti mai este pus īn legatura si prin magistrala feroviara 500 (199 km). Supranumit "Orasul Unirii", Focsaniul a luat nastere prin contopirea, īn anul 1862, a doua asezari rurale amplasate pe ambele maluri ale unui vechi curs al Milcovului: Focsanii Moldoveni, la nord, si Focsanii Munteni, la sud. Aceste localitati erau cunoscute īnca din secolele XVII-XVIII.

Prima atestare scrisa a ,,Tīrgului Focsanilor" dateaza din 1572 si apartine unui negustor brasovean. Īn prima jumatate a veacului XVII asezarea dobīndise deja statutul de oras, iar un secol mai tīrziu se numara printre marile orase ale tarii, avīnd o populatie de 9757 locuitori (1859). Fiind oras de granita īntre Principatele romāne, Focsaniul a constituit tarīmul celor mai efervescente evenimente premergatoare Unirii, care au dus la desavīrsirea acestui maret act istoric. De asemenea, orasul a fost, īn rastimpul celor doua razboaie mondiale, unul dintre cele mai importante puncte strategice din fata Carpatilor.

Pe parcursul istoriei sale zbuciumate, ce caracterizeaza secolul XIX si prima jumatate a veacului nostru, Focsaniul a reusit sa se remarce pe plan cultural, stiintific si educativ, la aceasta aducīndu-si contributia Duiliu Zamfirescu, Grigore Alexandrescu, Alexandru Vlahuta, Constantin Mironescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Ion Mincu, Anghel Saligny, Simion Mehedinti, Constantin C. Giurescu, Gheorghe Longinescu, Nicolae Al. Radulescu, Constantin Moisil, Alexandru D. Xenopol, Nicolae lorga, Gheorghe Tatarescu, Cezar Petrescu, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Iorgu lordan, serban Cioculescu, Ovid Densuseanu si alte personalitati ale spiritualitatii si culturii romānesti, unele nascīndu-se īn Focsani, traind ori activīnd temporar īn acest oras de pe Milcov.

In 1832 apare īn Focsani prima scoala generala de stat; la 7 ianuarie 1866 se īnfiinteaza "Gimnaziul cu 4 clase Alexandru Ioan Cuza", transformat ulterior (1899) īn liceul "Unirea"; īntre 1911 si 1918 se construieste Teatrul (printre primele spectacole numarīndu-se ,,Fīntīna Blanduziei" de V. Alecsandri); īn 1927, Gh. Pastia, care a finantat si lucrarile Teatrului, ridica Ateneul popular; īn 1920 s-a īnfiintat Muzeul de istorie si etnografie, iar īn perioada 1930-1936 s-a construit Liceul "Al. I. Cuza". Īnfatisarea de astazi a "Orasului Unirii" si īntreaga viata ce pulseaza aici sīnt radical deosebite fata de situatia anterioara anului 1965. Urbanizarea, sistematizarea, economia, īnvatamīntul, cultura, totul, se īnscrie pe coordonate fara precedent. Dintr-un centru comercial, cu pravalii mici si dispersate, cu o retea stradala defectuoasa, cu numeroase locuinte subrede, Focsaniul a devenit unul dintre orasele moderne ale tarii, cu o puternica industrie si o populatie de 88450 locuitori (1987).

Noul centru civic graviteaza īn jurul Pietei Unirii, aceasta fiind īncadrata de sediul Consiliului popular judetean, doua ansambluri de blocuri cu spatii comerciale largi, hotelul "Unirea", Ateneul popular si de Gradina publica īn incinta careia se afla Centrul de creatie si cultura socialista "Cīntarea Romāniei". Īn centrul pietei, la 24 ianuarie 1976 s-a inaugurat Monumentul Unirii cu un obelisc de aproape 20 m īnaltime, placat cu granit rosu. La baza lui s-a atasat un basorelief din bronz, inelar (opera artistului Ion Jalea), pe care sīnt īnfatisate scene din istoria neamului si actul Unirii, cu nu mai putin de 85 personaje. Pe parcursul ultimelor doua decenii, īn Focsani s-au īnfiintat peste zece unitati industriale, integrate structurii economiei republicane, unele dintre ramurile de productie fiind cu totul noi pentru tinutul vrīncean. Marea majoritate a acestora se concentreaza īntr-o platforma industriala din Cartierul Sud si din care enumeram: Intreprinderea de scule si elemente hidraulice; Intreprinderea de aparataj electric; Intreprinderea metalurgica; Intreprinderea de vase emailate; Intreprinderea de prelucrare a maselor plastice, carora li s-au alaturat, īn ultimii trei ani, mari unitati din ramura industriei usoare.

Bulevarde largi, cu cīte patru benzi de circulatie, īncadrate de constructii noi, strabat orasul Focsani īntre asa-zisele "bariere" Marasesti (la nord) si Bucuresti (la sud). Printre principalele obiective turistice ale Focsaniului se numara: Piata Unirii, borna de hotar a Principatelor (1859), sediul Consiliului popular municipal, Teatrul, Monumentul eroilor Regimentului 10 Dorobanti (cazuti īn luptele de la Grivita, 1877), sediul pichetului graniceresc (1859), sediul Comisiei centrale (1859-1861), Monumentul eroilor de la 1917, bustul scriitorului Duiliu Zamfirescu (1858-1922). Cei care ajung īn Focsani, au la dispozitie urmatoarele spatii de cazare: hotel "Unirea", 217 locuri (Piata Unirii 3); hotel " Vrancea", peste 100 locuri (B-dul Lenin 25), hotelul "Administratia pietei", 46 locuri (Piata Vrancea 3) si Complexul turistic ,,Caprioara", situat īn Crīngul Petresti (3 km nord de Focsani, drum asfaltat).

Orasul Odobesti se numara printre cele cinci centre urbane ale judetului Vrancea, avīnd aproape 10000 locuitori (1987). Este asezat pe stīnga vaii Milcovului, la circa 200 m altitudine si se leaga de Focsani prin DJ 205A (12 km). Inca de timpuriu, Odobestiul era cunoscut prin podgoria si vinurile sale, dobīndindu-si un binemeritat renume ce se pastreaza si astazi. Asa se face ca īnca din vremea lui stefan cel Mare s-a amenajat "Beciul Domnesc" pentru conservarea unor cantitati de vin, iar īn pragul secolului XX (1899) a luat fiinta la Odobesti o scoala de viticultura. Dat fiind interesul pentru aceasta podgorie, la Odobesti functioneaza Statiunea de cercetari vini-viticole, cea mai mare unitate de acest gen din tara. Ea este situata pe strada 30 Decembrie, vizavi de Liceul agricol (fosta scoala de viticultura).

In centrul urban exista Mausoleul eroilor primului razboi mondial (inaugurat īn 1921), motelul .Miorita", cu camere confortabile, restaurant, braserie, bar si crama, magazine noi si un modern oficiu P.T.T.R

Orasul Marasesti este asezat īn partea estica a judetului Vrancea, la 70 m altitudine, īn apropierea albiei rīului Siret, pe DN 2-E 85 (22 km nord de Focsani, 4 km nord de intersectia rutiera "Tisita" si 83 km sud' de Bacau). La īnceput, a fost un catun neīnsemnat, apoi un tīrgusor, la sfīrsitul secolului XIX devenise un important nod feroviar din rasaritul tarii, pentru ca astazi Marasestiul sa figureze printre centrele industriale ale tarii.

Numele orasului este īnscris īn istoria neamului, datorita eroismului armatei romāne care, īn bataliile de neuitat din vara anulul 1917, a decis soarta primului razboi mondial. Marturia peste veacuri a luptelor si a celor aproape 6 000 de eroi, o semnifica Mausoleul Marasesti, un complex arhitectonic impunator construit dupa planul arhitectilor George Cristinel si Constantin Papaniu, frumos ornamentat cu basoreliefuri executate de Ion Jalea si Corneliu Medrea. Constructia edificiului comemorativ a īnceput īn 1923 si, dupa o perioada de īntrerupere a lucrarilor, a continuat pīna īn 1928.

Mausoleul adaposteste la loc de cinste ramasitele pamīntesti ale generalului Eremia Grigorescu, sub comanda caruia divizia a 9-a a Armatei I romāna, la 6 august 1917, a spulberat ultima speranta a generalului german Mackensen de a cuceri tara. De asemenea, Mausoleul adaposteste mormīntul eroului necunoscut, avīnd īnscrise pe placa funerara cuvintele: "... Pe oasele lui odihneste pamīntul Romāniei".

Orasul Panciu, asemenea Odobestiului, are reputatie podgoreana si vinicola, iar īn ultima vreme s-a facut cunoscut si prin vinul sampanizat solicitat si pe piata externa. De altfel, si primele mentiuni (1589) se refera mai putin la orasul Panciu decīt la podgoria sa. Dar, de Panciu este strīns legata ultima parte a vietii lui Ion Slavici (1848-1925), care a fost īnmormīntat nu departe de centrul orasului. Mai tīrziu, osemintele lui au fost depuse īn Capitala, la Belu, alaturi de Cosbuc, Eminescu, Caragiale, Sadoveanu. Unele documents releva ca "Tīrgul Panciului" a luat fiinta īn jurul anului 1800, prin contopirea suburbiilor asezarii principale. Ulterior, localitatea a intrat īntr-o perioada de dezvoltare economica, la care a contribuit sl calea ferata Marasesti-Panciu (18 km), construita īn 1902.

Primul razboi mondial transforma, īnsa, orasul īn ruina, īncīt refacerea īnceputa īn 1918 a impus eforturi materiale si umane considerabile. Dar neajunsurile nu s-au rezumat la atīt. Marele cutremur de pamīnt din 9/10 noiembrie 1940 a distrus aproape īn īntregime constructiile orasului, iar populatia a fost decimata. A urmat cel de-al doilea razboi mondial, care a adīncit si mai mult situatia foarte grea a Panciului. Abia ultimele doua decenii au avut pentru Panciu rolul restabilirii complete si dezvoltarii generale. Astfel, a fost amenajat noul centru civic, cu blocuri de locuinte, hotel (20 locuri), unitati comerciale si de prestari servicii, precum si o retea stradala adecvata cerintelor actuale de trafic īntre oras si marile comune īnvecinate (Movilita, Fitionesti, Straoane si Ţifesti).

Soveja reprezinta una dintre cele mai frumoase si prospere localitati rurale din judetul Vrancea. Are o populatie de 3329 locuitori (1987) si este accesibila pe DJ 205F, 57 km din punctul "Tisita" (intersectia DN 2 - DN 24), sau 14 km din satul Lepsa (situat pe DN 2D, la 74 km de Focsani). Prin curse I.T.A. comuna este pusa īn legatura cu orasele Focsani si Panciu. Localitatea este asezata īn Depresiunea subcarpatica Soveja (subunitate a Depresiunii Vrancea, amplasata la extremitatea nordica), la o altitudine de 500-550 m, fiind strajuita la vest de vīrfurile Razboiul (957 m), Zboina Neagra (1350 m) si Ţiua Golasa (1069 m), iar la est de dealul Rachitasu Mic (891 m).

Colinele joase, dealurile domoale, padurile felurit alcatuite si pajistile, asociate pe alocuri cu livezi, introduc o nota particulara ambiantei meleagurilor sovejene.

Comuna a fost īntemeiata de locuitorii proveniti din satele Dragoslavele si Rucar de pe valea superioara a Dīmbovitei. Acestia, din cauza asupririi boieresti, au fugit la īnceputul secolului XVII si s-au statornicit īn micul tinut Soveja de pe valea superioara a susitei. De aceea, numele celor doua sate componente comunei Soveja reprezinta pe cele de provenienta a populatiei: Dragosloveni (resedinta localitatii) si Rucareni.

In satul Dragosloveni s-a nascut Simion Mehedinti (1869-1962), cel ce avea sa se dedice stiintei geografice si sa lase posteritatii lucrarea, intitulata sugestiv, "Terra". Inzestrat cu spirit observator si analitic, cu talent īn mīnuirea condeiului si un anume simt al realitatilor īnconjuratoare, Mehedinti a dat la iveala numeroase schite si note, inspirate de meleagurile natale, īndemnīnd la cunoasterea peisajului natural si uman. In gradinita din fata primariei din Soveja exista bustul din bronz al ilustrului geograf Simion Mehedinti, dezvelit cu ocazia centenarului nasterii sale. La Soveja, īn 1645, Matei Basarab a construit un lacas, ca semn de īntelegere cu Vasile Lupu. Aici, īn 1846, a fost exilat Alecu Russo, de catre Mihail Sturza, pentru comediile sale "Bacalia ambitioasa" si ,,Jicnicerul Vadra". Doi ani mai tīrziu, īnsa, scriitorul descopera si culege balada "Miorita", pe care o trimite lui Vasile Alecsandri la Paris, unde se refugiase o vreme. Expediata īn tara de poet si publicata (1852-1853) sub titlul "Meoara", "orice romān o va citi va avea dreptul a se fali cu geniul sau", asa cum scria V. Alecsandri.

In centrul comunei (satul Dragosloveni) se afla motelul ,,Soveja". De asemenea, un obiectiv turistic important īl reprezinta Mausoleul eroilor de la 1917, construit īn extremitatea apuseana a Dragoslovenilor. Soveja intereseaza, īnsa, si prin statiunea balneo-climatica ce-i poarta numele, fiind tutelata de Uniunea Generala a Sindicatelor din Romānia. Ea este situata la aproximativ 1 km vest de centrul civic, "pe un picior de plai" larg si slab īnclinat, īnvesmīntat de molidis poienit, marginind versantul drept al pīrīului Dragomirna. Integrata armonios peisajului deosebit de agreabil, statiunea Soveja valorifica o gama variata de factori naturali, cu proprietati terapeutice, ca de exemplu: topoclimatul de curatie, datorat temperaturilor moderate (valori medii anuale de 7,5°C), frecventei slabe a vīnturilor si gradului ridicat de ionizare a atmosferei (rivalizīnd cu statiunile Covasna si Bąlvąnyos). De asernenea, valorifica izvoarele minerale, sulfuroase, clorosodice si carbonatice concentrate, precum si terenul foarte usor accesibil chiar si pentru vīrste īnaintate.

Statiunea este profilata pe terapia nevrozelor, silicozei, starilor de debilitate, reumatismului, surmenajului fizic si intelectual, efectuīndu-se proceduri ca: megnetodiaflux, solux, bai galvanice, ionizari, ultrasunete, ultrascurte, ultraviolete, īmpachetari cu parafina, aerosoli, gimnastica medicala, masaj etc. Tratamentele se aplica, de catre personal medical calificat, īn doua baze principale: ,,Zboina", cu o capacitate de 300 locuri si "Miorita", cu 100 locuri. De asemenea, pentru odihna propriu-zisa, statiunea ofera locuri de cazare īn vile sau īn pavilionul "Zboina".

Īn total, statiunea Soveja are o capacitate de 500 locuri, dar care, īn sezonul cald este depasita de solicitari. Cu toate acestea, oaspetii īsi pot petrece foarte placut sejurul, apelīnd la serviciile motelului ,,Soveja" (aflat īn Dragosloveni, la 5 minute de mers pe jos) sau, la localnici. Exista, de asemenea, conditii de campare, īn corturi proprii, īn Poiana Punga (nord de statiune). Vizitatorii au multiple posibilitati de recreare, informare si documentare. Astfel, pe līnga promenadele pe aleile si potecile linistite ale statiunii, ei pot efectua excursii usoare prin Poiana Punga -Dealul Bisericii - pīrīul Chiua - Dragosloveni ori, de aici peste Dealul Tīrgului, īn satul vecin Rucareni. Se pot vizita Mausoleul eroilor de la 1917 (aflat la intrarea īn statiune), colectia sateasca de arta populara si bustul geografului Simion Mehedinti, ridicat īn fata primariei. Iubitorilor de drumetii mai lungi le recomandam traseul 13 (Soveja - Zboina Neagra), potecile nemarcate din zona Piepturitt - Masivul Coasa si excursii pe dealul Rachitasu Mic sau īn satele vecine, Negrilesti si Tulnici. Din statiunea Soveja se pot organiza excursii pentru vizitarea urmatoarelor obiective:

- Casa memoriala Ion Roata, deputatul divanului ad-hoc pentru Unirea din 1859. Este accesibila pe DJ 205F, 14 km spre est, comuna Cīmpuri;

- Monumentul medieval Vizantea ridicat īn secolul XVI de Ieremia Movila. Este accesibil pe DJ 205F pīna la Cīmpuri (14 km), apoi pe drum local modernizat (4 km), ramificat spre sud (dreap-ta);

- Monumental medieval Lepsa (sflrsitul secolului XVIII), din preajma localitatii cu acelasi nume, pe DJ 205F, circa 11 km;

- Pastravaria Lepsa, īn satul Lepsa, pe DJ 205F, 14 km, continuat cu DN 2D spre est, aproape ,1 km;

- cheile Tisitei si cascada Putna (rezervatii naturale), pe DJ 205F, 14 km pīna la Lepsa, apoi DN 2D aval de satul Lepsa, 2,5 km si respectiv 3 km.

Mai este necesar sa informam ca, la cererea oaspetilor aflati īn statiunea Soveja sau din initiativa conducerii acesteia, se organizeaza excursii cu autocarul la Slanic Moldova, Brasov, Poiana Brasov, īn Obcinile Bucovinei, īn Delta Dunarii, la Bucuresti, Focsani, Marasesti si īn alte zone ori centre turistice.

Tulnici este o alta localitate īnsemnata a judetului Vrancea, situata la 480 m altitudine, pe o terasa extinsa a Putriei, la 60,5 km departare de Focsani, pe DN 2D. Are 6 210 locuitori (1987) si este renumita din punct de vedere etnografic si folcloric. Īn partea nordica a localitatii se afla Tabara scolara "Galaciuc" - Tulnici, iar spre sud, pe malul drept al rīului, se pune īn evidenta un interesant, microrelief format pe depozite salifere.

Prin curse I.T.A., localitatea este pusa īn legatura cu Focsani si Brasov.

De asemenea, pe Putna, la 54 km departare de Focsani (pe DN 2D), exista comuna Bīrsesti, una dintre asezarile stravechi ale "Ţarii Vrancei" si leaganul legendei Tudorei Vrīncioaia. Se pare ca numele localitatii vine de la Bīrsan, unul dintre cei sapte fii pe care Vrīncioaia i-ar fi pus īn slujba oastei lui Stefan cel Mare. De fapt, pe dealul Dumbrava, ce domina la vest centrul comunei, localnicii au construit īn 1904 un monument dedicat cīrmuitorului moldovean din perioada 1457-1504.

Tot pe valea Putnei, īnsa īn inima Muritilor Vrancei, pe soseaua nationala 2D se afla doua asezari mici, cu cīteva sute de locuitori fiecare: Lepsa si Gresu. Ele au luat fiinta prin permanentizarea folosirii "odailor" locuitorilor din Tulnici, care au valorificat aici pasunile, fīnetele, padurile, drumurile pastorale si forestiere vechi. Ambele localitati comunica cu Focsani si Brasov prin curse I.T.A.

De un interes turistic deosebit se bucura Lepsa, asezat la intersectia DN 2D (74 km de Focsani) cu DJ 205F (14 km de Soveja). Īn apropiere exista rezervatiile naturale cheile Tisitei si cascada Putna, iar la marginea estica a satului poate fi vizitata pastravaria Lepsa. De asemenea, īn partea nordica a localitatii exista un edificiu medieval (sfīrsitul secolului XVIII), cu cīteva spatii de cazare, anexe.

Satul Gresu este situat amonte de Lepsa, la 6,5 km, īn extremitatea vestica a judetului Vrancea. Curīnd, īn apropierea localitatii va intra īn functiune o microhidrocentrala care va folosi apa Putnei. La marginea de est a Muntilor Vrancei, pe valea Narujei, sīnt situate satele Vetresti-Herastrau si Satu Nou, accesibile pe DJ 205D, la capatul traseului I.T.A. Focsani - Herastrau (96 km). Aproape de vatra Satului Nou, exista un monument istoric (1764), numit la īnceput "ot Vrancea", iar ulterior "Valea Neagra". Cīteva constructii auxiliare ale acestuia pot gazdui grupuri de turisti. Intre comunele vrīncene, Nereju se face remarcata prin vechime, valori etnografice si folclorice autentice. De pilda, asezarii īi sīnt specifice jocurile cu masti, confectionate de regretatul Pavel Tertiu, originar din satul Chiricani. Comuna ocupa o īntinsa suprafata de pe valea Zabalei si este strabatura de DJ 205A, comunicīnd astfel cu Focsani, fie prin Odobesti (55 km), fie prin Paltin - Naruja - Vidra (75 km). Intre centrul rural si Focsani, pe ruta Naruja, circula autobuze I.T.A.

In partea nordica a Muntilor Vrancei, pe cuprinsul judetului Bacau, se afla localitatea si statiunea balneoclimatica Poiana Sarata. Ele se gasesc la o altitudine de 450 m, pe valea superioara a Oituzului, la 31 km departare de orasul Gheorghe Gheorghiu-Dej si la 24 km de localitatea Bretcu, pe DN 11, si foarte aproape de popasul turistic "Poiana Sarata" care este dotat cu casute, restaurant, teren de camping si parcare auto.

La marginea vestica a teritoriului, īn judetul Covasna, sīnt asezate localitatile Covasna, Comandau si Ghelinta.

Covasna reprezinta unul dintre orasele importante ale Depresiunii Brasovului. Se gaseste la poala apuseana a Muntilor Bretcului, are o altitudine de 550-600 m si o populatie de aproape 12000 locuitori. Accesul īl asigura DJ 121 (22 km de Tīrgu Secuiesc si 28 km de Sfīntu Gheorghe) si calea ferata 407 (Bretcu - Sfīntu Gheorghe). Totodata, Covasna dispune de o statiune balneoclimatica, renumita prin bogatia apelor cloruro-sodice, carbogazoase, bicarbonatate, hipotone si hipertone, ionizarea puternica a atmosferei si de ,,mofete" (emanatii de bioxid de carbon). Se efectueaza cure pentru ameliorarea maladiilor cardiovasculare, ale tubului digestiv, hepatobiliare si afectiuni asociate (metabolice si de nutritie, nevroze, reumatism etc.). Tratamentele si odihna dispun de baze moderne ca de pilda: hotelurile "Covasna", ,,Cerbul", "Caprioara", ,,Turist", de complexele ,,Bradul", Uniunea Generala a Sindicatelor si Uniunea Cooperativelor Agricole de Productie, precum si de campingul "Valea Zīnelor".

Comandau, este un vechi centru muncitoresc, numarīnd aproximativ 2 000 locuitori, ocupati īndeobste cu exploatarea si prelucrarea "aurului verde", asezat la 1100 m altitudine īn depresiunea intramontana ce-i poarta numele. Aceasta este drenata de rīul Bīsca Mare si separa Muntii Vrancei de Muntii Penteleu, "Clabucetele" Intorsurii si Muntii Bretcului. Localitatea este legata de Covasna prin drum local si cale ferata forestiera cu ecartament īngust, ambele dirijīndu-se catre nord-vest. Aceste cai de comunicatii se prelungesc la sudul Comandaului, pe Bīsca Mare, spre Gura Teghii si Nehoiu. Pentru sporturile de iarna, la Comandau s-au amenajat doua pīrtii.

Ghelinta, asemenea Covasnei, se īncadreaza Depresiunii Brasovului, si se afla la poala Muntilor Bretcu. Este accesibila pe DJ 121 mtre Tīrgu Secuiesc si Catalina (5 km), prelungit cu drum local asfaltat (7 km). Īn centrul civic se afla un monument istoric construit īn secolul XIV, cu picturi interioare datīnd din anul 1330, executate īn stilul Renasterii transilvanene.

POSIBILITĂŢI DE CAZARE SI ADĂPOST

Baza materiala turistica din Muntii Vrancei dispune de cinci unitati amplasate pe laturile de nord si nord-est ale teritoriului. Dintre acestea, trei sīnt concentrate īn zona comunei Soveja, iar doua pe raza comunei Tulnici.

In comuna Soveja, se gasesc motelul "Soveja", precum si hotelurile ,,Zboina" si ,,Miorita".

Motelul ,,Soveja" este situat īn imediata vecinatate a centrului civic (satul Dragosloveni) si are o capacitate de cazare de 60 locuri. Unitatea, care apartine Uniunii judetene economice a cooperativelor de consum, dispune de restaurant, bar, braserie si parcare auto.

Hotelurile ,,Zboina" si ,,Miorita", care se gasesc sub administratia statiunii balneoclimatice Soveja, īmpreuna cu alte cīteva vile anexe, pot gazdui 300 turisti.

Pe teritoriul comunei Tulnici exista motelul "Cascada Putnei" si cabana "Miorita".

Motelul ,,Cascada Putnei" este situat pe DN 2D la 11 km de centrul comunei, la 71 km de Focsani si 50 km de Tīrgu Secuiesc. Este accesibil si din comuna Soveja pe DJ 205F (14 km pīna la Lepsa) si apoi DN 2D (īnca 3 km). El se afla īn apropierea rezervatiei geologice si de peisaj cascada Putnei, la 550 m altitudine, īn decorul deosebit de pitoresc al defileului Putnei. Poate fi folosit īn turismul stationar, de tranzit sau ca baza de plecare pe traseul montan 7 (cheile Tisitei - Muntele Coza), care se desprinde din acest punct. Dispune numai de 7 locuri īn camere cu 1-2 paturi, are amenajata o braserie, loc de parcare si de camping.

Cabana "Miorita", tutelata de Īntreprinderea forestiera de exploatare si transport Vrancea, este situata pe DN 2D la circa 7 km vest de ultima asezare vrīnceana (satul Gresu), la o altitudine de aproape 830 m. Poate gazdui 15 turisti īn camere cu 2-3 paturi, oferind adapost īn tot cursul anului. Ea constituie un popas nimerit si totodata placut pentru automobilistii aflati īn tranzitul Muntilor Vrancei dinspre sau catre Depresiunea Brasovului. In restul Muntilor Vrancei, cazarea se poate efectua īn unitati forestiere (cabane muncitoresti si sedii ale santierelor de exploatare), silvice (sedii de cantoane, brigazi, districte, ocoale) si īn alte imobile. Cele utilizate permanent ofera conditii mai bune (īn paturi sau priciuri), unele putīnd primi grupuri de pīna la 25-30 persoane. Altele, īntrebuintate temporar sau parasite de mai multi ani (īndeobste cabane muncitoresti), pot oferi totusi adapost īn cazuri deosebite.

Indiferent de categoria si calitatea imobilelor, pe harta turistica sīnt reprezentate toate posibilitatile de cazare existente pe traseele turistice, ori īn imediata lor vecinatate. Pe līnga acestea, īn imobile apartinīnd edificiilor medievale Valea Neagra (com. Nistoresti) si Lepsa (satul Lepsa), pot fi cazate grupuri de 10-20 turisti. De asemenea, un adapost placut ofera Tabara scolara ,,Galaciuc" din perimetrul comunei Tulnici. In virtutea legilor muntelui si a unei generozitati rar īntīlnita, personalul statiei meteo Lacauti poate gazdui turistii ajunsi seara pe creasta.

Muntii Vrancei cunosc si o intensa. viata pasto-rala, sezoniera (obisnuit, īn intervalul mai - august), fapt pentru care aproape ca nu exista pajiste care sa nu aiba macar o stīna sau chiar saivane spatioase. Cum multe dintre ele sīnt situate pe traseele turistice, se īntelege ca asemenea adaposturi favorizeaza popasurile de peste noapte ale drumetului.

Consideram, īnsa, ca excursiile cu cortul ramīn, īn continuare, cele mai placute iubitorilor de drumetie si liniste. In tabelul alaturat sīnt trecute, pe fiecare traseu, posibilitatile de cazare īn cuprinsul Muntilor Vrancei.

MARCAJELE

In Muntii Vrancei, marcajele au īnceput sa se aplice cu mai bine de un deceniu īn urma, prin munca, demna de toata recunostinta, depusa de echipajele pionieresti "Cutezatorii", reunite īn actiunea cu caracter national ,,Asaltul Carpatilor". Atunci, s-au pus primele semne de marcaj pe mai toate traseele existente astazi, precum si primii zeci de stīlpi purtatori de sageti si placute orientative, toate conform īndrumarilor oficiale. Deoarece, īntre timp, o parte din semnele de marcaj s-au degradat, se impunea revenirea si trecerea la reamenajarea lor. Actiunea a īnceput īn primavara anului 1985 si este realizata de Clubul montan "Milcov" din Foasani. Astfel, s-a trecut la reaplicarea semnelor conventionale si la rectificarea unor tronsoane reduse de trasee. Apoi, o buna parte din marcaje au fost definitivate, īn īntelesul montarii stīlpilor metalici vopsiti alb-negru, cu sageti si, dupa caz, cu placi.

Semnele geometrice - banda verticala, triunghi, cruce cu brate egale si punct - vopsite īn rosu, albastru si galben, pe fond alb, desi nu respecta īntocmai dimensiunile standard (cele mari fiind anume exagerate pentru a se repera mai usor īn conditii ce impun acest lucru), s-au trasat de-a lungul potecilor si plaiurilor pastorale, potecilor de vīnatoare si cailor rutiere (forestiere, comunale si judetene carora li se suprapun sectoare de trasee), pe arbori, stīnci, bolovani ficsi, stīlpi, poduri si cladiri, īn functie de conditiile locale implicate īn urmarirea itinerarelor. De asemenea, acolo unde directia de mers se schimba brusc, alaturat semnului de marcaj s-a aplicat si semnul de sageata (īn culoarea semnului), corespunzator unghiului de deplasare. In majoritatea punctelor de intersectie a traseelor si īn mai multe puncte de plecare pe rutele montane au fost montati stīlpi cu sageti metalice, continīnd semnul (semnele) de marcaj si timpii necesari atingerii obiectivelor indicate. De asemenea, s-au mai fixat stīlpi īn "golurile" montane si īn unele poieni. La majoritatea stīlpilor sīnt īnscrise, īn partea lor inferioara, cu alb, numerele de ordine, avīnd īn principal scop orientativ, corespunzator relatarilor din text.

La finele verii 1988, situatia marcajelor turistice se prezenta astfel:

- pe traseele 2, 3, 4, 5, 8, 9, 10 si 11 marcajele au fost definitivate;

- pe traseele 1, 6, 7, 12 si 13 s-au reaplicat in­tegral semnele de marcaj;

- pe traseele 14 si 15 semnele de marcaj sīnt vechi, degradate si foarte rare.

Īn anul 1989 urmeaza sa se definitiveze marcajele pe traseul 1 si pe traseele numerotate de la 5 la 13.

Posibilitati de cazare īn Muntii Vrancei, aferente traseelor turistice si din imediata lor vecinatate.

Numar traseu        Imobile existente, categorii, functionare si denumiri

1              1) Brigada silvica ,,Alunu": functioneaza permanent si se afla lateral, pe traseul 11; 2) Cabana silvica ,,Izvoarele": functioneaza periodic si se afla lateral, pe traseul 8; 3) Cabana muncitoreasca ,,Izvoarele"; este folosita ocazional si se afla lateral, pe traseul 8; 4) Cantonul silvic ,,Radacini": functioneaza periodic si se afla lateral; 5) Cabana muncitoreasca ,,Betegosu": functioneaza ocazional si se afla lateral, pe traseul 2; 6) Cantonul silvic ,,Giurgiu": functioneaza permanent si se afla lateral, pe traseele 2 si 10; 7) Cabana muncitoreasca ,,Giurgiu": functioneaza periodic si se afla lateral, pe traseele 2 si 10; 8) Cabana muncitoreasca ,,Gradinita": functioneaza periodic si se afla lateral; 9) Cantonul silvic ,,Laposh": functioneaza ocazional si se afla pe traseu; 10) Cabana muncitoreasca ,,Prafaria": functioneaza ocazional si se afla lateral; 11) Centrul de fructe ,,Prafaria": functioneaza sezonier si se afla lateral; 12) Brigada silvica ,,Nereju": functioneaza permanent si se afla pe traseu.

2              1) Districtul silvic ,,Herastrau": functioneaza permanent si se afla pe traseu; 2) Cantonul Silvic ,,Secatura": functioneaza permanent si se afla pe traseu.; 3) Cabana muncitoreasca ,,Balosu": functioneaza ocazional si se afla pe traseu; 4) Cabana muncitoreasca "Albastra": functioneaza ocazional si se afla lateral; 5) Cabana muncitoreasca ,,Pīrīul lui Lica": functioneaza ocazional si se afla lateral; 6 si 7) Cabana muncitoreasca si cantonul silvic ,,Giurgiu": vezi traseul 1 si se afla pe traseu; 8) Brigada silvica ,,Cabalasu": functioneaza permanent si se afla pe traseu; 9) Cabana muncitoreasca ,,Cabalasu": functioneaza ocazional si se afla pe traseu; 10) Cabana muncitoreasca ,,Goru": functioneaza ocazional si se afla pe traseu; 11) Cabana muncitoreasca ,,Betegosu"  functioneaza ocazional si se afla pe traseu; 12) Cabana silvica ,,Mīrdanu": functioneaza periodic si se afla lateral; 13) Statia meteo "Lacauti" functioneaza permanent si se afla pe traseu.

3              1) Cabana muncitoreasca ,,Betegosu": functioneaza ocazional si se afla lateral, pe traseul 2; 2) Cabana silvica ,,Mīrdanu": functioneaza periodic si se afla lateral; 3) Statia meteo ,,Lacauti": functioneaza permanent si se afla pe traseu.

4              1) Cabana muncitoreasca ,,Goru": functioneaza ocazional si se afla pe traseu; 2) Statia meteo ,,Lacauti" functioneaza permanent si se afla pe traseu.

5              1) Cantonul silvic ,,Secatura": functioneaza permanent si se afla pe traseu; 2) Cabana muncitoreasca ,,Gradinita" functioneaza periodic si se afla lateral; 3) Districtul silvic ,,Frumoasele": functioneaza permanent si se afla pe traseu; 4 si 5) Cabanele forestiere ,,Caldari": functioneaza permanent si se afla pe traseu; 6 si 7) Brigada silvica si cantonul silvic ,,Zīrna": functioneaza permanent si se afla lateral, pe traseul 12

6              1) Cantonul silvic,,Fundatura" functioneaza.permanent si se afla lateral pe traseul 11; 2) Cantonul silvic ,,Plostina": functioneaza periodic si se afla pe traseu; 3) Cantonul silvic ,,Valea Neagra": functioneaza permanent si se afla pe traseu; 4) Casele ,,Valea Neagra": functioneaza ocazional si se afla pe traseu; 5) Districtul silvic ,,Herastrau": functioneaza permanent si se afla lateral, pe traseul 2; 6) Cantonul silvic ,,Valea Rea" functioneaza permanent si se afla pe traseu; 7) Cabana silvica ,,Valea Rea": functioneaza ocazional si se afla pe traseu; 8) Cabana muncitoreasca ,,Ţipau": functioneaza ocazional si se afla lateral; 9) Cantonul silvic ,,Lapos": functioneaza ocazional si se afla pe traseu; 10) Brigada silvica ,,Nereju": functioneaza permanent si se afla pe traseu.

7              1) Motelul ,,Cascada Putnei": functioneaza sezonier si se afla pe traseu; 2) Cabana muncitoreasca ,,Gura Tisitei": functioneaza permanent si se afla pe traseu; 3) Cantonul silvic ,,Tisaru": functioneaza periodic si se afla pe traseu.

8                     1) Cabana muncitoredspa ,,Balosu": functioneaza ocazional si se afla lateral, pe traseul 2; 2) Cabana muncitoreasca ,,Pietricica": functioneaza ocazional si se afla lateral; 3) Districtul silvic ,,Verdele": functioneaza permanent si se afla pe traseu; 4) Cabana muncitoreasca ,,Bursucaria": functioneaza ocazional si se afla pe traseu; 5) Cabana silvica ,,Gociu": functioneaza ocazional si se afla pe traseu; 6) Cabana muncitoreasca,,Gociu": functioneaza periodic si se afla pe traseu; 7 si 8) Cabanele ,,Izvoarele": (vezi traseul 10): si se afla pe traseu.

9              1) ,,Casa lui Neagu": functioneaza permanent si se afla pe traseu ; 2) Cantonul silvic ,,Babovici" : functioneaza periodic si se afla pe traseu; 3 si 4) Cabanele muncitoresti ,,Babovici": functioncaza permanent si se afla pe traseu; 5 si 6) Cabanele muncitoresti ,,Gomoiu": functioneaza periodic si se afla pe traseu; 7, 8 si 9) Brigada si cantoanele silvice ,,Buniu" (punctul Pīrīul Ţiganului): functioneaza permanent si se afla pe traseu; 10) Centrul de fructe ,,Pīrīul Ţiganului": functioneaza sezonier si se afla pe traseu; 11) Cabana muncitoreasca ,,Pīrīul Bradului": functioneaza ocazional si se afla pe traseu.

10            1) Cantonul silvic ,,Giurgiu" : functioneaxa permanent si se afla pe traseu ; 2) Cabana muncitoreasca ,,Giurgiu neaza periodic si se afla pe traseu.

11            1) Cabana muncitoreasca ,,Mioarele": functioneaza ocazional si se afla pe traseu; 2) Brigada silvica ,,Alunu" functioneaza permanent si se afla pe traseu; 3) Cantonul silvic ,,Fundatura": functioneaza permanent si se afla pe traseu; 4) Cantonul silvic ,,Bīrsesti": functioneaza permanent si se afla pe traseu.

12            1) Districtul silvic ,,Frumoascle": functioneaza permanent si se afla lateral, pe traseul 5; 2 si 3) Cabanele forestiere ,,Caldari": vezi traseul 5; 4 si 5) Brigada silvica si cantonul silvic ,,Zīrna": functioneaza permanent si se afla pe traseu; 6) Cabana muncitoreasca ,,Zīrna": functioneaza ocazional si se afla pe traseu; 7) Cabana muncitoreasca ,,Purcelu": functioneaza permanent si se afla pe traseu.

13            1) Motelul,,Soveja": functioneaza permanent si se afla pe traseu; 2 si 3) Hotelurile,,Zboina" si ,,Miorita": functioneaza permanent si se afla pe traseu; 4 si 5) Cantonul silvic si cabana de vīnatoare ,,Zboina": functioneaza permanent si se afla pe traseu.

Nota: Este posibila modificarea, īntre timp, a functionalitatii unor cabane. Ordinea enumerarilor din col. 2 corespunde sensului de descriere a traseelor.

Trasee turistice

Oaspetilor Vrancei le stau la dispozitie 13 trasee turistice marcate, pe parcursul carora peisajul geografic apare īn totalitatea trasaturilor ce-i confera prestanta, atractivitate si, nu mai putin, interes stiintific. Laolalta, traseele alcatuiesc o retea cu caracter aproximativ rectangular, urmeaza deopotriva aliniamente orografice si hidrografice principale si secundare, permitīnd astfel alegerea cu usurinta a celor mai inedite itinerare, capabile sa satisfaca o gama foarte larga de preferinte corespunzatoare experientei īn drumetiile montane, vīrstei, alcatuirii numerice a grupurilor, scopurilor drumetiei, timpului disponibil etc.




Īn ansamblul lor, traseele nu prezinta grad de dificultate care sa-l puna pe drumet īn situatii critice. Exista īnsa si unele portiuni care, datorita detaliilor de forma ale reliefului, īnclinarii suprafetei topografice, dlferentelor de īnaltime accentuate, caderilor de pietre, avalanselor si altor factori, necesita prudenta sporita. Pe de alta parte, toate traseele sīnt accesibile si iarna, īnsa numai turistilor experimentati si bine echipati.

Despre timpul necesar parcurgerii traseelor, facem urmatoarele precizari:

- el este raportat la conditiile de mers īn sezonul de vara si corespunde sensului dat de enuntul traseului, putīnd fi, teoretic, mai mic īn situatia parcurgerii lui īn sens invers, daca astfel se trece la altitudini, evident, inferioare (si exista asemenea cazuri);

- au fost inclusi si timpii consumati īn popasurile absolut necesare refacerii capacitatii fizice (obisnuit, īntre 5 sl 15 minute), īn opririle scurte (1-3 minute) pentru ,,respiro" sau tururi de orizont ocazionale, precum si cel afectat dejunului (de pīna la 45-60 minute);

- s-a avut īn vedere ritmul de mers specific grupului alcatuit din 10 persoane (īn medie), cu rucsacuri īn greutate corespunzatoare vīrstei de 20-40 ani, cu pregatire si echipament pentru o excursie de minimum doua zile.

                Fig. 4. Schema traseelor turistice din Muntii Vrancei.

In sprijinul alegerii returului drumetiei, pe un alt traseu decīt cel parcurs īn prima etapa, cīt si pentru diversificarea itinerarelor montane, au fost consemnate si numerele traseelor cu care acesta se intersecteaza, punctele de legatura fiind identificate si pe harta turistica anexata ghidului (potrivit locului, intersectiile sīnt mentionate si īn text). De asemenea, s-au avut īn vedere si potecile nemarcate, adiacente traseelor, relatii asupra lor fiind oferite la momentul oportun.

Cea mai mare parte a traseelor marcate foloseste drumuri forestiere, recent amenajate, care patrund adīnc īn interiorul muntelui, poteci pastorale, sau tronsoane din terasamentele fostelor cai ferate forestiere, cu ecartament īngust. Īn ceea ce priveste acestea din urma, la īnceputul secolului XX, īn Muntii Vrancei a existat o retea feroviara īn scopul valorificarii materialului lemnos din majoritatea bazinelor hidrografice. Aceasta retea a fost conceputa īn asa fel īncīt mai fiecare bazin era strabatut de doua "magistrale": una, pe firul vaii, si cealalta, pe versantii ei, trecīnd adesea, prin sei, īn bazinele hidrografice vecine. Īn diferite puncte ale aceluiasi bazin, cele doua "magistrale" se legau prin asa-numitele "planuri īnclinate". Liniile feroviare, ramase īn ,,arhiva" Muntilor Vrancei, poarta amintirea trista a exploatarii intensive si irationale a padurilor, practicata odinioara pe scara larga, iar consecintele dezechilibrului ecologic, creat astfel, īnca se mai resimt.

Asa se explica de ce multe din traseele turistice actuale, care se desfasoara īn cuprinsul unuia ori al mai multor bazine hidrografice, intercepteaza vechile terasamente ale drumurilor de fier (pe unele utilizīndu-le fidel) din lungul vaii sau, numai, pe cote de pe versant. Aceasta relatie īntīmplatoare este ilustrata pe toate itinerarele montane.

Prin traseele ce urmeaza sa patrundem, asadar, pe meleagurile de munte ale "Ţarii Vrancei".

1. Comuna Tulnici (480 m) - Muntele Coza (saua Geamana, 1 496 m) - Dealul Negru (1548 m) - Culmea Paisele - Pietrosu (1676 m) - Zboina Frumonsa (1 657 m) - Culmea Laposu - comuna Nereju (540 m)

Marcaj: banda rosie Timp: 3-3½  zile.  Trasee de legatura: 6, 7, 11, 8, 3, 10, 2 si 5.  Caracteristici: iarna, pericole de avalansa pe versantul sudic al Cozei;

Pentru turismul din Muntii Vrancei, acest traseu joaca rolul unei "coloane vertebrale", deoarece urmareste o succesiune īntreaga de culmi interfluviale pe o lungime de aproximativ 50 km, reprezentīnd astfel "traseul de creasta" al Vrancei. De asemenea, se intersecteaza de mai multe ori cu alte componente ale retelei de trasee, īnlesnind turistilor multiple combinatii cu rutele montane conexe. Caracteristicile mentionate confera itinerarului o mare importanta pentru cunoasterea complexului geografic, specific tinutului muntos vrīncean.

Date fiind distanta apreciabila dintre punctele extreme, varietatea locala a conditiilor de teren si posibilitatile de cazare, sugeram ca parcurgerea traseului sa aiba īn vedere urmatoarele etape zilnice:

- etapa I: comuna Tulnici - extremitatea apuseana a Masivului Coza (punctul ,,Golici"). Ea necesita un timp de 9-10 ore, īnregistrīnd totodata o diferenta altitudinala de 1 020 m, īntre Tulnici (480 m) si saua Geamana (1496);

- etapa a Il-a: Coza (,,Golici") - Dealul Negru - Culmea Paisele - zona limitrofa Muntelui Pietrosu. Se parcurge īn aproximativ 10 ore, incluzīnd si timpul atribuit abaterii din traseu pentru īnnoptare;

- etapa a Ill-a: zona Pietrosu - Zboina Frumoasa - Culmea Laposu - comuna Nereju. Lungimea este record, traseul se parcurge fara dificultati, mai ales ca din Zboina Frumoasa se coboara aproape continuu pīna la finisul itinerarului. Timpul necesar, 9 - 10 ore.

Etapa īntīia. Traseul porneste din centrul comunei Tulnici spre vest, cca 200 m pe DN 2D. Coboara apoi īn stīnga si dupa aproape 1,5 km se ajunge īn satul Coza, asezat la confluenta pīrīului cu acelasi nume si Putna, pīna aici fiind comun cu traseul 6 (marcaj, punct rosu). Putin mai sus de complexul comercial satesc, traseele se despart, cel urmat de noi folosind ramificatia din dreapta drumului comunal, dirijīndu-se pe firul vaii Coza, de-a lungul careia se īntinde vatra satului ce-i poarta numele. Dupa aproape 2 ore, calculate de la complexul comercial, poposim īn punctul "Strīmtura" - toponimul ilustrīnd caracterul vailor confluente Coza (īn stīnga directiei noastre de mers) si Dumbravanu (īn dreapta).

De la confluenta īnaintam pe un povīrnis accentuat (cu pericol de alunecare īn conditii de umiditate), īnsa dificultatea urcusului este concurata de aspectul cu totul original al abrupturilor marginase albiilor: ziduri ciclopice, turnuri, suprafete stīncoase policrome, creneluri etc., īncīntīnd ochiul si solicitīnd aparatele fotografice. Toate acestea dovedesc patrunderea īn intimitatea Masivului Coza si, totodata, īn zona montana propriu-zisa. Ea sfīrseste, pentru scurt timp, īndata ce un drum de carute devine foarte clar, traversīnd poieni si pīlcuri de padure. Din apropierea albiei Dumbravanu, parasim drumul catre stīnga, folosind poteca ce urca printr-o padure rara, apoi, prin incinta unei gospodarii solitare - de unde umplem recipientele cu apa - urcam pīna la un drum forestior cu trafic īntrerupt, pe care īl traversam perpendicular. Ne gasim la capatul rasaritean al Dealului Zmeurisului si īi urmam creasta, urcīnd īn reprize, prin pieptisuri succedate de sesuri, pīna īn vecinatatea stīnei ,,Cīrnituri", amplasata la limita superioara a vegetatiei. silvestre.

Cu putin īnainte de stīna se deschide panorama impresionanta a masivelor muntoase, dar mai cu seama a zonei deluroase vrīncene. Catre rasarit (īn spate), se etaleaza depresiunea subcarpatica, marginita la exterior de aliniamentul deluros strapuns de Putna unde, asemenea unor buchete, se observa casele Paulestilor, Tulnicilor, Negrilestilor, Spinestilor si Bodestilor. Īn plan īndepartat se profileaza Magura Odobesti (996 m), cu ,,titilele" īnsirate pe creasta arcuita, si īntinsurile din Moldova sudica. La sud, peste valea Cozei, se īnalta Culmea Muntisoarele si Dealul Tichertu; mai departe, culmile Verdelui, Pietrosului si Zboinei Frumoase cu prelungirea ei, Laposu.

Daca de la Tulnici si pīna īn acest prim punct de belvedere drumul dureaza cam o jumatate de zi si consumul de energie se resimte, restul etapei decurge lejer, timp de 1½  - 1¾ ora. De la stīna, strabatem o fīsie īngusta de molidis si intram, apoi, īntr-o pasune dominata la apus (īn fata) de vīrful piramidal Cristianu (1629 m, altitudinea maxima a Cozei), īn stīnga caruia se deschide ,,V"-ul īnseuarii Geamana (1496 m, cea mai īngusta curmatura de pe traseele montane vrīncene marcate). Catre dreapta, coastele simetrice si golase ale pīrīului Dumbravanu apar marcate de nenumarate carari de oi, rīnduite pīna la stīna din Golu Roibului, ce se distinge pe versantul opus.

La stīna din golul mentionat si mai sus de ea, īn creasta care domina pasunea, fiind urmata si de traseul 7 (marcat cu triunghi rosu), putem ajunge īn cca. 30 minute, pe poteca nemarcata. Plaiul pastoral, pe care merge traseul hostru, se dirijeaza pe sub vīrful crestei crenelate din stīnga (sud, punctul ,,Turnurile Cozei") si ajungem īn saua Geamana dupa 20 minute de mers foarte usor, pe curba de nivel, continuat cu un urcus domol din cuprinsul unui pīlc de molidis. In sa īntīlnim marcajul traseului 7 si stīlpul cu sagetile corespunzatoare orientarii īn aceasta intersectie a Cozei, traseul mentionat dirijīndu-se catre dreapta, pe povīrnisul īnsorit.

Din saua Geamana, īn maximum 10 minute, coborīm pe o poteca amnecoasa, din cauza rocilor farīmitate, pīna la un manunchi de izvoare (punctul ,,Uluce"), cu ape bogate si reci, ivite la baza unui abrupt alcatuit din roci calcaroase asociate cu conglomerate, dezagregate. De la ,,Uluce" si usor spre dreapta, poteca se īnscrie prin multimea cararilor de oi si intra, pentru putina vreme, īntr-o padure rara de molid, marcajul de pe arbori urmarindu-se fara dificultate. Indata ce ajungem īn Golu Cozei, extins pe aproape īntregul versant sudic al muntelui, coborīm diagonal-stīnga, traversīnd poteca ce urca īn curmatura dinspre nord (dreapta) si tinem plaiul pastoral, larg, dispus pe curba de nivel, spre apus. Sub acesta se afla ,,Stīna Haulestenilor", asezata pe unul dintre ,,umerii" caracteristici sistemului complex de modelare a reliefului. Mersul, foarte relaxat, continua de-a lungul plaiului, neīntrecut poate īn pitoresc, īnca 20-30 minute, pīna īn punctul "Golici" (diminutivul Golului Cozei). Inainte īnsa de a patrunde īn padurea ce compartimenteaza suprafata pasunii, interceptam cīteva jgheaburi foarte priporoase, creatie a avalanselor si adīncite de puhoaiele apelor torentiale. Trecerea lor impune multa precautie.

Pajistea ,,Golici" īmbraca o īnseuare accentuata, cu o altitudine minima de 1360 m, iar īn mijlocul ei, baciul Necula Sacalus, din satul Haulisca, a durat o stīna ce-i poarta numele. De aceea, locului i se mai spune ,,La Sacalus". Lateral stīnga de stīna (sud), coboara traseul 11 (marcat cu punct galben), iar putin mai departe o potecuta conduce la "budaiul" cu apa cautata. Cīt despre campare, opinam pentru tapsanul din partea apuseana a pasunii, locul fiind adapostit foarte bine de padure si cum nu se poate mai potrivit pentru īntīmpinarea zorilor timide ale zilei.

Etapa a doua. Din saua Geamana pīna la "Golici" se poate ajunge si pe o ruta nemarcata, strabatīnd culmea Muntelui Coza īn aproximativ 3 ore (timp dublu decīt pe traseu), īnsa nu o recomandam iarna sau īn conditii cu vizibilitale redusa.

Traseul urmareste īn continuare, pe directie sud-vest, poteca ciobaneasca, urcīnd mai īntīi, prin padurea rara de sub Piscul Magarului (1430 m) si coborīnd, apoi, pe culmea interfluviala, īngusta, dintre Haliciu Mare (dreapta, afluentul Tisitei Mari) si Mioarele (stīnga, pīrīias din care se formeaza Coza), īn saua Fīntīnita sau "Trecatoarea cerbilor" (1351 m), unde gasim si apa potabila, imediat sub poteca. De aici, urcam īn curmatura dintre Dealul Tichertu (1508 m, catre est, stīnga) si Dealul Negru (1508 m īn vf. Bulboace, spre vest) dupa care parcurgem serpentinele catre dreapta, si ajungem astfel pe creasta alungita a Dealului Negru.

Lespezile de piatra din vīriul Bulboace īndeamna la popas si la un tur de orizont de 360 grade, deosebit de avantajos orientarii īn spatiul montan. Catre nord-est, Muntele Coza cu īnfatisarea-i inconfundabila; la nord, deasupra Tisitei Mari, ,,trapezul" Condratului; spre nord-vest, vīrful Zburaturii si, īn plan apropiat, continuarea culmii pe care ne gasim; pe fundal, marginea dinspre apus a Vrancei (cu Lacautiul, Baba, Stogu si Musat), iar īn pozitie intermediara, Culmea Paisele, racordata catre sud-vest la Pietrosu; spre sud si rasarit, culmile Verdele-Cateaua si Muntisoarele. Din vīrful Bulboace, urmam poteca de-a lungul Dealului Negru, printr-o īnseuare slaba, delimitata la nord de un abrupt apreciabil. Ea se parcurge īn voie si este calauzita de orizontul larg, marcat de vai īntortocheate, coaste si culmi.

Poate nicaieri īn cununa acestor munti nu-ti este dat sa īmbratisezi cu privirea o mai mare varietate peisagistica decīt din creasta Dealului Negru. Imbinarile de forme, dimensiuni, culori, vesminte vegetale sīnt "disecate", rīnd pe rīnd, cu nesat. Iar īn mantia acestei īmparatii, imobile, sta cuminte oglinda Lacului Negru, undeva īn sudul crestei, pe versantul dinspre Naruja.

La capatul culmii, īntīlnim doua pīlcuri de arbori (,,sesul cu Brazi"), īl traversam pe primul, urmarind īndeaproape marcajul, si parasim, treptat, catre apus (stīnga), coasta cu trenele ei de grohotisuri cenusii si galbui īnierbate. evazate deopotriva spre Tisita Aurie (dreapta) si stīna lui Toader Bratie (stīnga), parasita si adapostita sub poteca serpuitoare. Īn fata, peste "sulitele" brazilor falnici, identificam Piscul cu Paltini - legatura traseului cu Culmea Paisele. Intram īn padure si la capatul potecii (5-7 minute) ne vom afla īn saua Tisitei (1 319 m), unde gasim si drumul forestier ce trece din bazinul Narujei (stīnga) īn Tisita Mare (dreapta). Tot aici, īntīlnim capatul traseului 8 (marcat cu cruce albastra), care coboara īn albia Narujei. In caz de nevoie, drumetii ajunsi īn saua Tisitei se pot adaposti fie la cabanele "Izvoarele" (pe traseul 8, accesibile īn mai putin de ½ ora), fie la sediul cantonului silvic "Radacini", aflat la cca. 1,5 km, pe drum forestier nemarcat, pe valea Tisitei Aurii (cum i se mai spune cursului superior al Tisitei Mari).

Mai departe, traseul urmareste restul īnseuarii prin Piscul cu Paltini. Plaiul pastoral se dirijeaza, mai īntīi, pe līnga liziera padurii, apoi urca īn serpentine largi, prin raristi si poienite. Intr-un luminis, imediat sub carare, se afla un izvor. Pe ultima parte a urcusului, plaiul īncadreaza marginea arcuita a pasunii din cuprinsul bazinului de receptie a rīului Naruja, depasind pe deasupra doua stīne, iar pe dedesubt culmea de legatura cu Muntele Zburatura (1590 m). Dupa aproximativ 1½ - 2 ore, din saua Tisitei, atingem extremitatea nord-vestica a Culmii Paisele, ocupata aici de Poiana sindrilita, locul desemnīnd cel mai important nod orohidrografic de pe creasta mediana a Vrancei montane si totodata capatul traseului 3 (marcat cu triunghi albastru, avīnd destinatia Lacauti). La intersectia rutelor montane exista stīlpul de marcaj 1, cu sageti. 4.

Din Poiana sindrilita se deschide o panorama minunata asupra celor mai īnalte masive: Goru (1785 m) si Lacauti (1777 m). Daca Goru se repereaza lesne, datorita detasarii sale fata de vaile adīnci marginase, Lacautiul, amplasat la dreapta acestui colos golas, se identifica prin intermediul statiei meteorologice si prin suportul metalic, īnalt, al unei antene. In acelasi cīmp vizual, dar īntr-un plan mai apropiat si mai scund din punct de vedere altitudinal, se remarca Muntele Mīrdanu (1550 m). Acesta este īn cea mai mare parte īmpadurit, ridicīndu-se sfios dintre vaile Zabaluta si Mīrdanu. Elementele de peisaj oferite vin īn sprijinul celor care, īn Poiana sindrilita, sīnt tentati sa ajunga pe Lacauti si Goru. Folosind marcajul traseului 3 se poate ajunge pe Lacauti (3-3½ ore), iar de acolo (īnca 2 ore), pe traseul 4, marcat cu cruce albastra, devine accesibil si vīrful Gorului.

De la ramificatia traseului 3, pe directia generala sud-est, urmarim īntreaga Culme Paisele (aproximativ 7 km), considerīnd capatul opus delimitat de Muntele Pietrosu prin saua Fīnarii. In primele 20 minute, traversam Poiana sindrilita pe marginea ei rasariteana, īn apropierea culmii, lasīnd īn dreapta doua stīne ascunse privirii. Terenul este larg valurit, iar imaginile ce se deruleaza, mai ales catre vest, confera mersului o frumusete aparte. Latura opusa īntinsei poieni coincide cu ocolirea aproape insesizabila, pe la vest, a uneia dintre vīrfurile care jaloneaza Culmea Paisele (aici, Paiseaua Īnalta, cu 1578 m īnaltime). Tot aici, apare ramificatia spre dreapta a unei poteci pastorale care duce īn valea Zabalei (cca 30 minute), unde se racordeaza la traseul 2, imediat aval de cabana "Betegosu". Plaiul strabate īn continuare, luminisuri, pentru ca apoi sa intre īn padure pīna la capatul etapei. El ocoleste usor catre stīnga, iar mai departe coboara domol si intercepteaza un terasament de cale ferata forestiera cu ecartament īngust, dezafectata, pe care vom īnainta vreo 2 km, pīna sub vīrful Paiseaua sase. De aici, ne īnscriem pe o poteca bifurcata diagonal-dreapta si urcam o culme domoala, cu molidis foarte des, pentru a coborī apoi īn saua Fīnarii (1480 m), unde īntīlnim traseul 10 (marcat cu cruce rosie). Intersectia este indicata si de stīlpul 2, cu cele doua sageti prinse pe el.

Deoarece īn aceasta extremitate a Culinii Paisele nu existu conditii favorabile camparii, recomandam folosirea uneia dintre urmatoarelc variante, necesitīnd īnsa abaterea din traseu:

- pe marcajul traseului 10 (cruce rosie), spre stīnga (est), putem coborī din saua Fīnarii (½ ora) īn Golul Verdelui (1 460 m). Corturile se pot instala aici dupa bunul plac, profitīnd si de vecinatatea uneia dintre cele doua stīne existente: prima, construita exact pe culmea, "golului"; cealalta, īn partea opusa pasunii, la 2-3 minute de coborīre catre sud. Īn ziua urmatoarc, utilizīnd tot traseul 10, urcam prin ,,Treptele lui Voda" (maximum o ora) īn vīrful Pietrosului, reluīnd astfel itinerarul. In Golul Verdelui putem ajunge si de sub Paiseaua sase, mergīnd īn continuare pc vechiul terasament. Timp necesar, aproape o ora.

- folosind tot traseul 10, coborīm din saua Fīnarii spre dreapta (sud-est) si īn maximum 1½ ora poposim īn valea Zabalei, la cabanele ,,Giurgiu". Revenirea īn traseul nostru se poate face urcīnd, fie īn Golul Pietrosului (¾ - 1 ora), pe marcajul punct albastru al traseului 2, fie īn Vīrful cu Lespezi (1 ½ - 1¾ ore), pe segmentul traseului 10, marcat cu cruce rosie.

Atragem atentia ca din Golul Verdelui, pe rute nemarcate, este posibila iesirea din traseu catre localitatea Vetresti-Herastrau.

Etapa a treia. Din saua Fīnarii (1 480 m), poteca urca cca 200 m altitudine pīna īn vīrful Pietrosului, folosind muchia ce se īngusteaza progresiv, concomitent cu diseminarea arboretului de molid si instalarea pajistii montane. Cu putin īnaintea atingerii vīrfului principal (1676 m), se alatura dinspre stīnga semnul de marcaj cruce rosie al traseului 10, itinerarele fiind comune pe o buna bucata din creasta propriu-zisa a muntelui.

Din vīrful acestui munte semet, pe directia generala sud, reperam ultimul tronson al traseului: Golul Pietrosului - Poiana Casaria - Zboina Frumoasa - Laposu de Sus si de Jos. Īn partea nordica, identificam īntregul semicerc muntos constituit din rīnduirea culmilor strabatute de traseu pīna aici (Coza - Dealul Negru - Paisele). Catre rasarit, se contureaza īn departare "bordura" muntoasa si atentia este retinuta de Culmea Muntisoarele, delimitata de Putna si Naruja; mai aproape, aliniamentul Verdele-Cateaua si dedesubt Golul Verdelui, cu cele doua stīne. Spre vest, observam marginea apuseana a Muntilor Vrancei, din care, pe līnga Lacaati si Goru, recunoastem sirul īnaltimilor Giurgiu - Musa - Pietrele Īnsirate, dublat la orizont de muntele "buzoian" Penteleu.

In zilele senine de iarna ori de toamna, din Pietrosu se vad bine Muntii Bucegi, Piatra Craiului si chiar ansamblul Muntilor Fagaras, iar din Carpatii Orientali, se contureaza la orizont, Muntii Nemira.

Traseul continua pe creasta Pietrosului, coborīnd mai īntīi prin pajistea cu afin, merisor si iarba neagra, pīna īn Vīrful cu Lespezi (1583 m), de unde, catre dreapta (vest), se desprinde traseul 10 (cruce rosie). Mai departe, coborīm īntr-o plantatie tīnara de molid si pin, iar printr-o īnseuare īngusta urcam un gurgui scund, īmpadurit. Urmeaza apoi o coborīre aproape neīntrerupta, pīna īn Golu Pietrosului (1315 m), trecīnd pe marginea unei suprafete despadurite. La patrunderea īn pasune, īntīlnim traseul 2, situat perpendicular pe directia īnaintarii noastre, precum si stīlpul de marcaj 10, cu doua sageti de orientare. Continuīnd traseul, trecem pe deasupra unei stīne (stīnga), traversam drumul forestier care este dirijat dinspre bazinul Narujei (vest, stīnga) īn valea Zabalei (dreapta) si apoi restul poienii. Din marginea "golului" ne īnscriem pe Plaiul Casariei. La īnceput, coborīm usor, dupa care urcam lent, pe la marginea superioara a unei taieri recente. Continuam apoi prin padurea de molid īnchegata si ajungem īn Poiana Casariei (1 558 m), unde se afla doua stīne si un izvor (dreapta). Pīna aici se scurg maximum 2 ore, calculate din Golu Pietrosului.

Dincolo de poiana amintita, urcam pe plai pastoral mai bine de 1 km, pīna la nord de vīrful Zboinei Frumoase (1657 m), īntīlnind traseul 5, marcat cu banda albastra. Impreuna cu acesta, coborīm pe versantul rasaritean al muntelui (catre stīnga, est), patrunzīnd īn padure, iar la baza coastei strabatem o portiune de teren aproximativ plana, care ne scoate īntr-un luminis unde este adapostita mlastina Lacul Rosu. Ea se īnvecineaza cu o alta, aflata la aproape 70 m distanta - pe directia generala īn care īnaintam.

Pe suprafata de teren dintre cele doua mlastini īntīlnim un stīlp de marcaj pe care sīnt montate o sageata simpla si una dubla. Sageata simpla directioneaza catre stīnga poteca si traseul 5, ce se abat, astfel, spre mica depresiune mlastinoasa din vecinatatea Lacului Rosu. De aici, ne continuam traseul pe culme, la īnceput pe drumul de carute, si iesim foarte curīnd īn pasunea pitoreasca ce domina, la sud (dreapta), bazinul Palcau. Pīna la capatul itinerarului (centrul civic al comunei Nereju), ne mai ramīn doar 4-5 ore de mers. Indata ce ajungem īn pasune, abandonam (vremelnic) atīt drumul cīt si culmea, īn favoarea unei poteci ciobanesti ce se desprinde diagonal-dreapta. Īn partea opusa a pasunii, conform sagetii vopsite pe un pin, coborīm la stīnga, mai īntīi, prin molidis, īntr-o sa īngusta unde regasim drumul de carute si īl folosim cīteva zeci de metri (mai precis, pīna la o poiana alungita dirijata spre stīnga). Īn continuare, pe poteca ce strabate rarisul padurii, coborīm catre dreapta īn poiana unde sīnt amplasate doua stīne - punctul numindu-se ,,La Spulbereni".

Poteca folosita de traseul nostru trece pe līnga stīna de sub coasta povīrnita (stīnga) si pe līnga un izvor, dupa care, pe directia arborilor ce poarta semnul de marcaj, urcam usor īntr-o īnseuare bine evidentiata si poienita, īn care patrunde, dinspre stīnga (nord), drumul de carute parasit mai īnainte. Pentru drumetii care se īndreapta pe itinerar īn sens invers, o data ce poposesc īn aceasta curmatura, este obligatorie identificarea potecii dupa semnele de marcaj, coborīnd astfel īn locul "La Spulbereni". Īn felul acesta, ei evita drumul pastoral reperat īn partea opusa potecii. Pentru o mai buna orientare, pe un molid din apropierea fundului īnseuarii s-a aplicat semnul banda rosie īn linie frīnta la 90°, indicīnd astfel directia stīnga.

Mai departe, iesim din īnseuare printr-un urcus scurt, strabatem o portiune de teren usor valurita, apoi coborīm domol īntr-o alta īnseuare, folosita si de drumul de carute patruns dinspre dreapta. Urmeaza o fīsie īngusta de padure cu un loc noroios, o coasta golasa si pietroasa pe care o urcam īn serpentine scurte, urmarind semnele de marcaj de ps lespezile de piatra. La capatul urcusului interceptam capatul apusean al Culmii (Plaiul) Laposu, reprezentata aici prin Laposu de Sus (1455 m), din care porneste o īntinsa si foarte frumoasa pasune montana. Pe axa culmii (dreapta plaiului pastoral, folosit īndeaproape de traseu), este asezata o stīna cu saivan, iar din preajma ei se deschide panorama ce īncadreaza aproape īntreaga Ţara a Vrancei: marginile rasaritene ale muntilor si aliniamentele dealurilor sub-carpatice strapunse de Putna si Milcov; īntr-un plan mai apropiat, identificam coama greoaie si "golul" Laposului de Jos, amplasate pe directia generala est.

Din vecinatatea stīnei urmam catre rasarit drumul pastoral, dirijat usor catre dreapta īn raport de axa mediana a pasunii, coborīnd astfel prelung pīna la extremitatea estica a Laposului de Sus, depasind spre stīnga o stīna. La capatul pajistii patrundem īntr-o padure rara si restrīnsa, pe un teren cu cīteva baltoace efemere. Pīna aici (cca 15-20 minute), īn conditii de vizibilitate redusa si īn eventualitatea disparitiei stīlpilor de marcaj, recomandam īn mod expres utilizarea īndeaproape a drumului ce se repereaza si datorita cītorva portiuni lipsite de covorul erbacceu.

Indata ce depasim padurea intram īn pasunea Laposului de Jos dominata, īn dreapta drumului, de un vīrf scund, avīnd amenajat un loc de popas. Putin mai departe, īntr-o īnseuare larg deschisa, īntīlnim plaiul pastoral īntrebuintat de traseul 6 (marcat cu punct rosu), dirijat dinspre nord (stīnga-oblic). Intersectia rutelor montane este indicata sl de un stīlp de marcaj pe care sīnt prinse doua sageti. Spre dreapta, dincolo de o īmprejmuire cu gard din scīndura, veche, exista un "budai" (aproximativ 50 m distanta) si mai departe de el cladirea cantonului silvic ,,Lapos". Din locul īntīlnirii traseului 6 si īmpreuna cu acesta, pīna la Nereju, coborīm neīntrerupt timp de 2½ - 3 ore din care, aproape o ora dureaza parcurgerea pasunii de pe versantul sudic al Laposului de Jos.. Īn cuprinsul ei, trecem exact pe līnga doua stīne cu saivane mari (ambele situate pe dreapta cailor pastorale ce serpuiesc si care sīnt folosite de traseu), intersectīnd totodata trei firicele de apa, orientate catre sud (dreapta, din care se organizeaza pīrīul Lapos). Pe līnga aceste repere principale, orientarea īn teren se efectueaza si datorita celor 17 stīlpi de marcaj.

La īnceput, pe drum de carute, ocolim īnaltimea estompata din fata cantonului silvic mentionat mai īnainte, iar pe portiunea scurta a coborīrii ce urmeaza, depasim prima stīna. De pe fundul unei īnseuari parasim spre dreapta drumul (care urmareste culmea, trecīnd pe līnga o alta stīna si prin apropierea vīrfului Laposului de Jos) si pe poteca larga ajungem la "Izvorul lui Gogu", aflat līnga doi molizi ce poarta semnele de marcaj banda si cruce rosii. Mai jos de izvor, de pe marginea unui tapsan, ocolim jumatate stīnga, coborīm lejer, strabatem un pīlc de molizi si traversam primul pīrīias, aflat īn vecinatatea celei de a doua stīne. La sud (dreapta) de aceasta, printr-o pasune cu lastaris si buturugi, strabatuta de o poteca pastorala si de un drum dc tractor, se poate coborī, īn aproximativ 30 minute, pe firul pīrīului Lapos, īn punctul "Prafaria", unde exista o cabana muncitoreasca si un centru de colectare a fructelor de padure. De aici, pe drum forestier, īn maximum 2½ ore putem ajunge īn comuna Nereju.

De la stīna traversam cel de al doilea pīrīias, ne abatem imediat la dreapta, apoi, printr-un ocolis stīnga, ne apropiem de liziera padurii si, īn lungul ei, poteca ne conduce la ultima vīlcica. De aici, pe teren cu panta lina, ajungem la marginea sud-estica a pasunii Laposului de Jos, unde interceptam drumul de carute pe care l-am parasit īn vecinatatea primei stīne. Intersectia traseului coincide cu aparitia cītorva stīlpi din beton ai īmprejmuirii pasunii.

In continuare, patrundem īn padurea rara, ocolim pe la sud (stīnga) un gavan īnmlastinit si urcam īntr-o culme joasa pe care, catre dreapta, se afla o stīna acoperita cu placi de azbociment. Din acest loc, sectorul comun al traseelor 1 si 6 paraseste Muntii Vrancei, īncīt patrundem pe teritoriul Subcarpatilor. Pe drum de carute, coborīm mai īntīi un versant prelung si poienit, pīna īn apropierea unei "odai" (situata la stīnga, nord), care anunta intrarea pe raza comunei Nereju. Mai jos de gospodaria singuratica drumul ne conduce pe culmea Dealului Poienile Sarii (primul mesager autentic al reliefului subcarpatic), de unde, catre nord, peste Pīrīul Vulturu, ni se īnfatiseaza satul Sahastru, iar spre sud, peste albia Zabalei, ultimele grupari de case, cunoscute sub denumirile de Craciunari si Plaiul Monteorului, precum si vīrful Muntelui Monteoru (1330 m).

La capatul dealului amintit, coborīm pe acelasl drum de carute, spre dreapta, pe o terasa a Zabalei. Apoi, printre casele construite pe un pripor, ajungem īn albia Zabalei, la confluenta Pīrīului Vulturu. Pe punti improvizate de localnici, traversam albia bolovanoasa si despletita a Zabalei, iar pe malul opus intram īn satul Nereju Mic, pe DC 102. Urmam drumul comunal catre stīnga si īn aproximativ 20 minute poposim īn centrul comunei, respectiv, satul Nereju Mare. Īn acest timp, traversam podul de peste apa Hurjuiului, depasim sediul brigazii silvice "Nereju", cladirea Sectorului de exploatare forestiera "Zabala", scoala generala Nereju Mic, dispensarul comunal si īntīlnim drumul judetean 205A care apare dinspre dreapta, īn apropierea podului de peste pīrīul Hanganu.

De la intersectia cu DJ 205A si pe acesta, ajungem imediat īn centrul rural, aflat pe stīnga vaii Zabala pe care o traversam pe pod modernizat recent. Aici, īntīlnim un bloc de locuinte cu unitati comerciale la parter, Caminul cultural, un complex comercial, primaria, sediul Ocolului silvic Nereju, scoala generala Nereju Mare, o sucursala C.E.C. si Oficiul P.T.T.R. Nereju. Traseul nostru, cel mai lung din Muntii Vrancei, sfīrseste īn fata frumoasei cladiri a Ocolului silvic, vizavi de care se gaseste statia I.T.A. de unde pleaca autobuze spre Focsani (duminica circula o singura cursa).

2. Satul Vetresti - Herastrau (500 m) - pīrīul Balosu - Golu Pietrosului (1 315 m) - cabanele ,,Giurgiu" (1100 m) - valea Zabalei - Mīrdanu (1520 m) - vīrful Lacauti (1 777 m).

Timp: 14-16 ore  Trasee de legatura: 6, 5, 7, 8, 1, 10, 4, 3,

Este unul dintre traseele prin care putem ajunge pe "creasta apuseana" a Muntilor Vrancei, unde Lacautiul, cu frumusetea sa, serveste ca ,,placa turnanta" pentru turismul din Carpatii Curburii.

Desi traseul poate fi parcurs integral īntr-o zi, este preferabil sa se efectueze īn doua etape: prima, pīna la cabanele "Giurgiu", aflate pe valea Zabalei, iar a doua pīna īn Lacauti. Propunerea este motivata de dozarea mai eficienta a efortului, tinīnd cont de existenta a doua tronsoane cu diferenta de nivel sensibile (pīrīul Balosu - Golu Pietrosului si Mīrdanu - Lacauti).

Fig. 05

Itinerarul porneste din contrul satului Vetresti-Herastrau, spre vest, de-a lungul vaii Naruja, parcurgīnd aproximativ 6 km pe drum pietruit. Īn primele 10 minute marcajul este dublat de semnul punct rosu al traseului 6, care se desprinde de traseul nostru la podul de peste pīrīui Valea Neagra. Dupa īnca 5 minute, pe dreapta, īntre drumul forestier, care urca īn Satu Nou prin apropierea edificiului medieval Valea Neagra, si cel urmat de traseu este amplasat imobilul Districtului silvic "Herastrau". Dincolo de un magazin forestier si de primul pod de peste apa Narujei, īntīlnim capatul traseului 5 (marcat cu banda albastra) si ultima grupare de case din punctul "Botu Misīnei".

Mai departe, ne īntīmpina cu fumul lor caracteristic cīteva "bocse" (procedeu vechi de preparare a mangalului), iar imediat amonte, īn locul "Dulghina Bradului", patrundem brusc īn lumea adevarata a muntelui, strapuns aici de valea īn chei a Narujei. Acelasi caracter īl are si afluentul ei Misīna, dirijat dinspre stīnga. Abaterea de la traseu, pentru cīteva minute, ne prilejuieste si cunoasterea "cetatilor" sale. La cīteva zeci de metri mai sus, si tot pe stīnga (fata de directia mersului), se varsa pīrīul Balosu. Confluenta coincide atīt cu bifurcatia drumului forestier, cīt si cu capatul traseului 8 (marcaj, cruce albastra). De la ramificatia rutiera, traseul nostru paraseste valea Narujei, urca serpentinele drumului, iar la podul de peste Balosu (punctul ,,Trei Frasini") abandonam calea forestiera īn favoarea potecii pe care o urmam īn lungul albiei pīrīului amintit.

Dupa traversarea pīrīului Verdele, poteca se īndeparteaza treptat de albia vaii Balosu, urca sustinut, iese din padurea rara, depaseste un drum forestier foarte putin circulat (punctul "La Linie") si apoi, pe directia jalonata de doi stīlpi de marcaj, urmareste culmea ascutita din fata. De-a lungul culmii, poteca urca la īnceput destul de accentuat, apoi parcurge un sector relativ plan care sfīrseste la baza celui mai īnsemnat povīrnis de pīna acum: Dealul Mortului - un promontoriu puternic al Pietrosului, detasat spre rasarit. La marginea sesului, pe stīlpul de marcaj 9, sageata orientata catre dreapta indica apa potabila (este vorba de pīrīul Pietrosu, altul decīt cel ce se varsa īn Zabala, la capatul traseului 10).

Ascensiunea Dealului Mortului īncepe brusc, printr-un urcus accentuat, iar imediat mai sus poteca traverseaza un alt drum forestier, neutilizat, al carui taluz se escaladeaza cu oarecare dificultate. Serpentinele sīnt relativ lungi, serpuind prin padurea rara, dar felurit alcatuita ca specii, printre resturile cītorva suporti de piatra ai unui funicular, si nu se abate de la traiectul coamei priporoase. Cam la jumatatea urcusului, īntr-un luminis īnsorit de fagi si brazi foarte grosi, exista un ,,budai" amenajat cu lespezi de piatra, singura sursa de apa de pe Dealul Mortului. El se afla exact la mijlocul unei portiuni diagonale a potecii, pe stīnga, īncīt, daca se folosesc ,,scurtaturile", drumetii risca sa nu-l descopere, īndeosebi cei ce coboara pe traseu. Mai sus de izvorul captat, poteca se abate la stīnga culmii, foloseste curba de nivel si patrunde īn Golul Pietrosului (1315 m), cu privelistea deschisa darnic spre est, sud si vest. Īn apropierea padurii (dreapta) se intersecteaza cu ,,traseul de creasta" al Vrancei (1), coborīt aici din culmea Pietrosului pe marcajul sau, banda rosie.

Din ,,golul" muntelui, catre sud, ni se īnfatiseaza Zboina Frumoasa si Poiana Casaria, mijind īntre cetini; la est, printre Dealurile Subcarpatice, īnceputul de vale subcarpatica a Narujei, cu asezarile Vetresti-Herastrau, Podu Ţīrdii si Podu schiopului; la vest, Mtmtele Giurgiu, masiv si cu ramificatia lui dinspre Zabala, Culmea Prelunci; la nord, creasta Pietrosului ,,rezemata" īn albastrul cerului. Din colnicul (1315 m) alaturat unui drum de tractor forestier, spre nord-vest, se mai observa Lacautiul si Goru.

Dupa popasul cu turul de orizont prezentat, īn aproximativ ½ ora coborīm pe fundul vaii Zabala. Traseul, urmīnd marcajul, traverseaza mai īntīi, o pasune apoi drumul forestier, īntīlnit la baza ei, unde, patrundem īn padurea rara de amestec. Imediat urmeaza a doua traversare a caii ferate, mai sus mentionata, pentru ca mai jos s-o interceptam iarasi si s-o utilizam, catre dreapta, pīna la gardul din vecinatatca cabanelor ,,Giurgiu". Una dintre aceste constructii este joasa, micuta, mai veche, are trei īncaperi si o bucatarioara, reprezentīnd sediul cantonului silvic. Cealalta, alaturata, este etajata, spatioasa, cladita din caramida si bīrne, are patru īncaperi mari si o camaruta la mansarda.

Cabanele "Giurgiu" par sa fi adaugat tot ce ar fi desavīrsit ambianta luncii īnsorite a Zabalei, sa īndemne la o vacanta de neuitat sub poala codrilor cufundati īn verdele vesnic, alintati de boarea permanenta a vaii. Aici, un sejur reconfortant, cu plimbari tihnite īn īmprejurimi sau cu o escapada pe Muntele Pietrosu (traseul 10, marcat cu cruce rosie), ar rechema ani de-a rīndul dorul Vrancei linistite, curate si primitoare. Pentru aprovizionare, recomandam magazinul forestier de la gura pīrīului Giurgiu (punctul ,,La km. 12") situat īn aval, la 6 km pe drum forestier. De fapt, acest loc de pe valea superioara a rīului amintit corespunde celei mai īndepartate raspīntii rutiere cu functiune forestiera. Īn amonte, drumul ajunge pīna la izvoarele Zabalei (circa 11 km); īn aval se racordeaza la DC 102 si DJ 205 (total, aproximativ 30 km), pe teritoriul comunei Nereju, trecīnd pe malul "Lacului fara nume" si pe la "Caldari"; catre rasarit, o alta ramura ajunge la Vetresti-Herastrau, īn valea Narujei, unde se continua cu DJ 205D.

De la cabanele "Giurgiu", traseul nostru traverseaza albia Zabalei prin fata cabanei forestiere si urmareste apoi drumul īn susul vaii (dreapta, nord-vest), pe circa 11 km. Podurile fiind avariate, apa se traverseaza pe numeroase punti. Dupa aproape o ora ajungem la gura pīrīului Cabalasu, trecīnd mai īnainte prin "Lunca Secarii". Pe stīnga drumului īntīlnim o cabana muncitoreasca, veche, iar pe dreapta sediul brigazii silvice "Cabalasu", frumos construita si plasata īntr-un decor minunat. Mai departe, la aproximativ 4 km, īntīlnim pīrīul Goru (urmat si el de drum forestier, precum si de traseul 4, marcat cu cruce albastra, indicat de sageata montata pe stīlpul 16) si o lunca īnsorita, bucuroasa parca de a fi martora unirii apelor sale cu Zabala.

Dupa vreo 2 km, ajungem la cabana ,,Betegosu" (dupa numele pīrīului traversat cu putin īnainte si utilizat de o poteca pastorala care scoate īn Culmea Paisele, īn traseul 1). Practic, cabana este abandonata, dar poate fi necesara oricarui drumet obosit sau īnfrigurat de vreme. La 10 minute īn amonte, Zabala devine Zabaluta, care primeste din dreapta pīrīul Mīrdanu, iar calea rutiera de acces se bifurca: o ramura dubleaza axa vaii Zabaluta (dreapta), iar cealalta, pe directia īnainte a traseului, īnsoteste firul Mīrdanului. Īn intersectie este fixat stīlpul de marcaj 17, cu sagetile orientate catre urmatoarele obiective: Poiana sindrilita, ½ ora pe drum forestier fara marcaj, apoi triunghi albastru, corespunzator traseului 3; Lacauti, prin Mīrdanu, de fapt continuarea traseului nostru;. Vetresti-Herastrau, locul de plecare al traseului 2, marcaj punct albastru.

De la confluenta amintita, mai mergem pe drumul forestier aproape 20 minute si īl parasim odata cu traversarea albiei Mīrdanului (pe malul stīng), asa cum ne indica si sageata montata pe stīlpul 18. Din acest loc, timp de aproape o ora, pe drumul de tractor, urcam īn serpentine, prin pasune, versantul sudic al Mīrdanului. Iarna pe aceasta portiune orientarea este īnlesnita de cei trei stīlpi metalici care ramīn deasupra zapezii. Pe masura urcusului, īn spate se detaseaza tot mai mult Muntele Goru (1785 m), cu masivitatea-i severa, caracteristica, si cu vaiugile "sufocate" īn cīmpurile de pietre; catre rasarit, Culmea Paisele, cu marginea Poienii sindrilita (ambele folosite de traseul 1); la apus, saua Gorului si pintenul Dobroslavu.

Cīnd īnclinarea pantei se mai reduce, ocolim larg spre stīnga o portiune cīndva īmprejmuita cu gard din sīrma ghimpata si stīlpi de beton, depasim o stīna amplasata cum nu se poate mai inspirat, iar putin mai sus intram pe terasamentul fostei cai ferate forestiere. Aici, īntīlnim marcajul punct albastru al traseului 3, dirijat dinspre dreapta, si stīlpul 23, purtatorul a doua sageti menite sa directioneze deplasarea turistilor. Din acest loc, pīna īn Lacauti, drumul dureaza 1¼  - 1½ ora, traseele 2 si 3 fiind comune.

Terasamentul fostei cai ferate īl parcurgem catre apus (stīnga), cam 200 m si trecem pe dedesubtul a doua stīne, dincolo de care distingem creasta Lacautiului, acoperisul statiei meteorologice si antena metalica. Parasirea debleului o executam diagonal-dreapta, conform sagetii vopsite pe un molid marginas (daca īntre timp va dispare stīlpul 23 bis cu sagetile de pe el), urcīnd domol pīna la un drum bine conturat ce strabate saua Mīrdanului īn īntregimea ei; la circa 1520 m altitudine, traversam tot ce mai apartine pasunii, de unde īncepem urcusul si ultimul segment al traseului. Aproximativ 75% din acest tronson final al ambelor rute este acoperit cu padure de molid, rara, constituind totodata portiunea cu cea mai serioasa panta, mai cu seama ultimii 50-60 m de la limita vegetatiei forestiere cu ,,golul" montan.

Imediat ce patrundem īn pajistea naturala coasta Lacautiului se mai domoleste, ba chiar muleaza forma de "umar", cu suprafata aproape orizontala. Mai departe, poteca īnregistreaza o cotitura pronuntata catre stīnga (sud - sud-vest), asemenea directiei indicate de stīlpul de marcaj, si urcam pe nesimtite pīna la o balta, formata īntr-un mic gavan marginit de o perdea subtire de molizi plini cu licheni si cu coronament "īn drapel" (asimetric). Aici, se ramifica si poteca spre izvor (2 minute), care coboara la stīnga.

De la balta mentionata, doar vreo 200 m ne mai despart de vīrful Lacautiului, cu statia meteorologica (asemanatoare celei de pe "Omu" din Bucegi), magazia anexa, platforma meteo, centralele eoliene, statia pluvio automata, gardul din sīrma groasa, stīlpul de marcaj 33, covorul gros de ienupar. Din Lacauti se revarsa īn privirile drumetului norocos de timp prielnic, de undeva din nord si pīna īn sud-vest, masivele Curburii Carpatilor cuprinse īntre Trotus si Prahova; spre apus, dincolo de Depresiunea Brasovului, īn prelungirea Muntilor Harghita, se rīnduiesc coamele blajine ale Persanilor, ca sa nu mai amintira de Bodoc, de Baraolt, situati mai aproape; de jur-īmprejur, Muntii Vrancei īn īntregimea lor, iar la rasarit contururile Subcarpatilor.

Cīti oare dintre cititori ar da crezare ca, din Lacauti, se observa uneori muntii dintre Pietrosu Calimanilor si Negoiu ? Ca peste marea de nori de deasupra Podisului Transilvaniei, orizontul este strajuit de Vladeasa si Bihorul Apusenilor ? Ca īn vremea noptii, Tīrgu Secuiesc, Brasovul si Īntorsura Buzaului par manunchiuri de artificii, sclipind pe fundul unui ocean de īntuneric ?

De la cītiva pasi, pīna la sute de km departare, privirile mīngīie pamīntul acesta cladit armonios din tot soiul de forme; anume parca sa desfete si sa īndemne la netarmurita meditatie; anume parca faurit sa nu-ti sature pofta cunoasterii nici daca l-ai cutreiera o viata.

Incotro se pot continua drumetiile din Lacauti ? Īn toate cele patru zari! Catre nord, prin "Poarta Vīntului" - Lujeru - Baba - Stogu - Musat, pe traseul 14, iar mai departe, īn Muntii Oituzului; spre vest, catre Clabucetele Intorsurii si vestita Covasna, prin padurea ,,La Lilieci" - Golgota - stīna din Chiisoara - Golu Covasnei, pe traseul 15, ori pe Bīsca Mare, prin Comandau, folosind 8 km de drum forestier; catre sud-vest, prin Manisca Mare - Clabuci - pasul Delusor, pe traseul 14, prelungit īn Muntii Penteleu; catre sud, pe marcaj cruce albastra (traseul 4), spre Goru, sau mai departe, prin Muntele Giurgiu - pīrīul Harboca - Bīsca Mica, īn Penteleu, pe traseu nemarcat, ori prin Musa Mare si Mica spre Furu; catre est, pe marcaj triunghi albastru (traseul 3), pīna īn Culmea Paisele, continuīnd apoi traseul 1 sau, de sub Poiana sindrilita, prin Pīrīul Bradului, traseul 9, de-a lungul vaii Putnei.

3. Poiana sindrilita (1520 m) - valea Zabaluta (1300 m) - Mīrdanu (1520 m) - vīrful Lacauti (1777 m)

Marcaj: triunghi albastru  Timp: 3- 3½ ore  Trasee de legatura: 1, 9, 2, 4, 14, 15.

Traseul propus pleaca din nordul orohidrografic reprezentat de extremitatea nord-vestica a Culmii Paisele, pe care se extinde Poiana sindrilita, desprinzīndu-se din "traseul de creasta" al Vrancei (1). Avīnd īn vedere si punctul terminus al acestui itinerar, rezulta ca el face de fapt legatura īntre "creasta mediana" si cea ,,apuseana" a Mujntilor Vrancei.

Poteca se urmareste din partea nordica a Poienit sindrilita, pe līnga liziera padurii, aflata īn dreapta, coborīnd īn 8-10 minute pīna īntr-o īnseuare secundara unde sfīrseste pasunea. La baza versantului si imediat mai jos de stīlpul de marcaj 2, īntīlnim bucla descrisa de terasamentul fostei cai ferate forestiere pe care īl urmam catre īnainte, lasīnd pe dreapta hatasul de oi si un colnic. Dupa 3-4 minute ajungem īn saua Poienita (sau punctul "La Mormīnt"), la 1408 m altitudine, de unde, catre dreapta, porneste traseul 9, marcat cu punct rosu. Intersectia celor doua trasee este indicata si de sagetile montate pe stīlpul 3. Calatoria pe terasament mai dureaza 7-10 minute. Strabatem "tunelele" molidisului tīnar si ajungem īntr-un debleu, sapat īn roca de culoare rosie si sfarīmicioasa (sisturi disodilice de vīrsta cretacica), de unde ni se ofera perspectiva Gorului, Lacautiului si Mīrdanului.

Dupa popasul necesar admirarii peisajului continuam drumul pe poteca larga ce coboara catre stīnga, īn unghi drept, abandonīnd terasamentul - parte a unei variante nemarcate spre Lacauti, prin Culmea Arisoaia si "Poarta Vīntului" (aproximativ 3 ore). Insasi sagetile de pe stīlpul 4 indica directiile itinerarelor.

Dupa un sfert de ora, poposim īn poiana de la confluenta pīraielor Arisoaia si Zabaluta, acesta din urma fiind īnsotit de un drum forestier cu circulatie īntrerupta. Pe stīlpul de marcaj 5, situat aici, sageata orientata spre aval (pe Zabaluta) directioneaza eventuala parasire fortuita a traseului si folosirea, dupa ½ ora, a traseului 2, catre constructive silvice de la Betegosu, Cabalasu sau Giurgiu, situate pe cursul superior al Zabalei. Traversam poiana si urcam īn 15-20 minute, prin padure, pe versantul rasaritean al Muntelui Mīrdanu. Ajungem din nou la terasamentul mentionat anterior si, de-a lungul acestuia, catre sud (stīnga), patrundem īn pasunea Mīrdanului ce ne ofera o frumoasa perspectiva asupra vaii Zabala, Culmii lui Toropala (desprinsa din Goru) si Muntelui Goru. Dupa circa 20 minute, dinspre stīnga, se ataseaza marcajul punct albastru al traseului 2, īm-preuna cu care urcam īn vīrful Lacauti. Timp de mers, 1½ ore.

4. Pīrīul Goru - vīrful Goru (1 785 m) - vīrful Lacauti (1 777 m)

Marcaj: cruce albastra  Timp: 5-6 ore  Trasee de legatura: 2, 3, 4, 14, 15

Traseul porneste de la varsarea īn Zabala a pīrīului Goru, urmīnd firul vaii afluente, care delimiteaza totodata masivele Goru (la nord) si Cabalasu (la sud). Altfel spus, el īncepe din traseul 2 (marcaj, punct albastru), la circa 2 ore amonte de cabanele "Giurgiu", sau la aproximativ 4 km nord-vest de sediul brigazii silvice "Cabalasu".

In primul sfert de ora mergem de-a lungul drumului forestier, la īnceputul caruia, pe dreapta, depasim o mica cabana muncitoreasca. Cu putin īnainte de o stīna, parasim spre dreapta drumul forestier, orientīndu-ne si dupa sageata montata pe primul stīlp de marcaj al traseului. Pasii ce-i facem pe poteca īnseamna totodata contactul direct cu Muntele Goru. Dupa circa 100 m, īntīlnim o poienita, prima din cele doua cīte exista pe parcursul a 3 ore necesare ascensiunii continue pīna īn pajistea cu jnepenis de pe vīrf. Din acest luminis, directia se modifica iarasi, de data asta catre stīnga, conform sagetilor de orientare care au fost vopsite pe scoarta molizilor.

La aproape jumatate din distanta ce ne-a ramas pīna la culme, apare cel de al doilea loc poienit. Īndata ce un ,,codrisor" devine stapīnul versantului, panta terenului se atenueaza, orizontul se largeste, iar sageata de pe stīlpul 3 ne orienteaza catre dreapta, spre vīrful Goru unde ajungem īn aproape 30 minute. Dupa urcusul pe vīrf, revenim īn poteca principala pentru a ne continua drumul catre Lacauti. Atentie! Ascensiunea vīrfului Goru - cel mal īnalt din Curbura rasariteana - nu o recomandam pe vreme cetoasa, deoarece numarul stīlpilor de marcaj nu este suficient pentru a asigura o buna orientare.

Traseul spre Lacauti urmeaza īndeaproape culmea de legatura a celor doi munti vecini si poate fi parcurs īn aproximativ 2 ore. Mai īntīi, poteca are o directie vestica, strabatīnd o padure de rasinoase cu arbori rari. Īntr-un luminis al acesteia exista unicul izvor de pīna aici, amenajat īn primavara anului 1986 de un grup de focsaneni, iubitori ai naturii.

La cīteva sute de metri departare de izvor, ajungem īn capatul nordic al Plaiului Giurgiului. De aici, ne orientam spre nord-vest (dreapta) si patrundem īn poiana alungita care īmbraca saua Gorului (1486 m altitudine minima). Pe fundalul panoramei ce se deschide, Lacautiul este acela care polarizeaza atentia, data fiind īnaltimea apreciabila fata de nivelul altitudinal de observatie. Drumul pastoral coboara lenes īn īnseuarea larga a Gorului, unde sīnt amplasate doua stīne. Vizavi de prima, avīnd ca reper doi molizi crescuti pe liziera padurii, exista un izvor ce potoleste setea si de la care ne aprovizionam cu apa pentru restul timpului.       

Continuīndu-ne drumul, la capatul opus al pasunii, īntr-un desis de molizi, īntīlnim urmele unor vechi instalatii feroviare forestiere, care serveau unui "plan īnclinat". Īn imediata lor vecinatate, traseul intersecteaza un drum de carute, orientat spre stīnga, ce prilejuieste accesul catre Muntii Penteleu. Pentru atingerea acestui obiectiv, sīnt necesare unele precizari. Coborīnd pe drum, īn ½ ora ajungem pe fundul vaii Bīsca Mica, urmata catre aval de o cale forestiera dublata de un drum cu aceeasi functie. De-a lungul lor mergem 7 km pīna īn punctul "Magherus". De aici, pe calea ferata ce paraseste Bīsca Mica ne angajam īn urcus circa 2 km, pīna īn pasul Delusor (1200 m), de unde ne īndreptam spre sud (stīnga) utilizīnd traseul marcat cu banda rosie. Acesta, dupa 8½ - 9½ ore de mers, de-a lungul crestei nordice a Penteleului, ne conduce pe vīrful cel mai īnalt al muntelui (1 772 m). Tot din pasul Delusor, īnsa catre dreapta, pe acelasi semn de marcaj (traseul 14), īn 5-6 ore de mers, este accesibil Lacautiul, prin Clabuci (1 616 m) - Manisca Mare (1 646 m).

Asadar, din saua Gorului, din marginea nord-vestica a poienii, traseul catre Lacauti parcurge culmea Dobroslavu. Priporul de īnceput, bine īmpadurit, este urmat de o portiune plana si larga, ce sfīrseste īntr-o poiana cu deschidere mai mare catre vest (stīnga), pe suprafata careia zac trunchiuri uscate, cenusiu-albicioase. Un asemenea loc favorizeaza ragazul necesar pregatirii pentru ascensiunea vīrfului Lacauti.

Apropierea de punctul final al traseului este anuntata si de intersectia potecii cu drumul de tractor ce urca din Bīsca Mare (stīnga) la statia meteorologica Lacauti. Pe sageata de orientare, montata pe stīlpul aflat īn intersectie, sīnt consemnate 5-10 minute de mers pīna pe vīrful muntelui. Imediat, mai sus de liziera molidisului scund si īncīlcit, ni se īnfatiseaza silueta statiei meteorologice, iar spinarea muntelui se largeste tot mai mult pīna ce linia orizontului capata dimensiunea maxima. Iar daca astrul zilei se mai afla īnca pe bolta nemarginita, conturul magnific al unei parti considerabile din Carpati devine impresionant.

De la Lacauti, nevoia nominalizarii macar a principalelor culmi, ce abunda īn cīmpul vizual, este cīt se poate de fireasca si poate fi satisfacuta de colectivul deosebit de ospitalier al statiei meteorologice. Referitor la returul drumetiei, optam īntre traseele 2 si 3, dirijate la est de Lacauti, prin Mīrdanu. De asemenea, excursia poate continua pe traseul banda rosie, fie catre Muntii Oituzului, fie catre Penteleu, sau pe traseul 15, punct albastru, catre Covasna.

5. ,,Botu Misīnei" (530 m) - Culmea Misīna - "Zboina Frumoasa (1 657 m) - Culmea Frumoasele -,,Caldarile" Zabalei (840 m)                 

Marcaj: banda albastra  Timp: 10-12 ore  Trasee de legatura: 2, 1, 12

De-a lungul acestui traseu parcurgem sectorul cel mai larg care separa vaile Naruja, la nord, si Zabala, la sud. Desi terenul nu prezinta decīt izolat īnclinari mai accentuate, iar potecile si plaiurile pastorale se urmaresc lesne, interesul pentru peisaj nu este prea mare, datorita ponderii considerabile a padurii (cca 90%) reducīndu-se īn acest mod perspectiva īmprejurimilor. De aceea traseul satisface mai mult pe iubitorii patimasi ai codrilor, ai ambiantei specifice lor si compozitiei floristice proprii vesmintelor vegetale de acest gen, mai ales ca fondul forestier se surprinde īn mai toate trasaturile sale, determinate de etajarea morfoclimatica si pedologica, precum si de variatia considerabila a conditiilor de mediu locale. ,,Botu Misīnei" desemneaza atīt povīrnisul dinspre albia Narujei a Culmii Misīna, cīt si grupul de case amplasate pe dreapta rīului, īntr-o tripla intersectie de drumuri forestiere.

Pentru intrarea propriu-zisa īn traseu, parcurgem mai īntīi aproximativ 3 km de drum amonte de satul Vetresti-Herastrau (pe traseul 2, marcat punct albastru), pe firul vaii Naruja, pīna la bifurcatia cu drumul forestier de pe afluentul acesteia, Secatura. Tocmai din aceasta intersectie porneste acest traseu sau, altfel spus, el se ramifica din traseul 2. Locul este consemnat si de stīlpul de marcaj 4, pe care sīnt asezate sagetile indicatoare pentru ambele itinerare. La īnceput folosim drumul de tractor din fata sediului cantonului silvic "Secatura" si urcam pieptis, prin padure, apoi printr-o fīneata, ajungīnd dupa ½ ora la o ,,odaie" parasita, īn extremitatea nordica a Culmii Misīna. "Odaia" (odaile) reprezinta resedinta sezoniera a localnicilor, construita īn afara vetrei satelor, folosita īndeobste la vremea cositului fīnului si are amenajari anexe pentru adapostul animalelor.

De la ,,odaie" (mai exact de la ,,Odaia lui Miron") cotim la stīnga (sud), de-a lungul culmii amintite, traversam Poiana Palanca (750 m), iar īn continuare, urcīnd, strabatem o zona īmpadurita cu fagi si brazi semeti (locul fiind denumit ,,Cazane"), pīna īn luminisul ,,Bradu Melciului". De aici, poteca intra īntr-o zona larga, cu vegetatie foarte deasa si tīnara, de amestec (brad, molid, mesteacan, paltin). In continuare, pe fondul general al urcusului, drumul vechi de tractor conduce prin plantatie pīna la zona de pornire a unei alunecari de teren, veche si fragmentata puternic, cu numeroase suprafete mlastinoase, traversīnd Pīrīul Ursului. La capatul opus, de unde se deschide spre nord panorama Culmii Muntisoarele si a Dealurilor Subcarpatice, patrundem (la stīnga) pe un teren cu īnclinare moderata, acoperit cu padure batrīna. Astfel, interceptam extremitatea Culmii Īntarcatoarea, ce o vom urma catre sud-vest (dreapta), pe plaiul pastoral care urca domol prin sesuri cu rarisuri. Mai sus de Īntarcatoarea, intram, pe sub doua gurguie, īntr-o poiana alungita, cu cītiva arbori rari si grosi si cu o īngramadire de bolovani aflata īn partea dreapta-sus. La capatul poienii urmarim poteca prin padure, urcīnd un pripor scurt, iar apoi, printr-o abatere usoara catre dreapta (vest), traversam o coasta cu molidis - poteca fiind pe alocuri mai putin clara. Urmeaza o coborīre lenta si ajungem pe marginea unei cuvete naturale usor arcuite, amplasata la stīnga potecii, īn care s-a format o mlastina. Dupa cīteva zeci de metri, īntr-o īnseuare destul de slab exprimata, interceptam un drum de carute, precum si marcajul banda rosie ai traseului 1 īmpreuna cu care vom ajunge pe culmea Zboina Frumoasa. Intīlnirea traseelor este indicata si de un stīlp de marcaj, cu doua sageti, fixat īntre doi molizi. Locul de jonctiune se numeste ,,Lacul Rosu", dupa numele mlastinii din apropiere si care va fi traversata īndata ce vom continua drumetia.

De la intersectia itinerarelor, spre dreapta (vest), orientīndu-ne dupa ambele semne de marcaj, īnaintam spre Zboina Frumoasa. Dupa o portiune de teren mai domoala, prindem povīrnisul estic al muntelui, urcīnd īn cīteva serpentine, prin padurea de molid. La limita superioara a codrului, īn pajistea montana, traseul 1 se dirijeaza catre īnainte, iar drumul nostru urca spre stīnga (sud), pe vīrful Zboina Frumoasa. Īn dreapta acestuia, depasim o stīna, dupa care īncepem sa coborīm (30-40 minute) īn curmatura de la capatul nordic al Culmii Pietrele Albe (1463 m), prelungita cu Culmea Frumoasele (1423 m), de unde ne angajam īn coborīrea finala spre albia Zabalei. Atragem īnsa atentia ca pe unele portiuni poteca este napadita de plantatia deasa si viguroasa, marcajul este rar si degradat, iar zona adaposteste un efectiv numeros de ursi.

Capatul potecii intercepteaza drumul forestier de pe fundul vaii, aproape de sediul districtului silvic "Frumoasele", la circa 13 km amonte de centrul comunei Nereju. Locului i se mai spune, generic, "Caldari". Sub denumirea de "Caldari" se īntelege īntregul perimetru de pe fundul vaii Zabala, cu sediul unitatii silvice mentionate, doua cabane forestiere si alte constructii, mai vechi ori mai noi. Īn sensul strict al cuvīntului, "caldarile" desemneaza microforme de relief sapate īn albia rīului, de forma circulara, adīnci si slefuite īn blocurile de gresii. Īn termeni geografici ele poarta denumirea de "marmite de evorsiune".

"Caldarile" propriu-zise sīnt accesibile pe drum forestier, la mai putin de 10 minute amonte de primele constructii īntīlnite la capatul traseului. Excursia se poate continua fie pe traseul 12 (punct albastru), fie īn susul Zabalei, cu posibilitatea ascensiunii vīrfului Pietrosu pe traseul 10 ce porneste de la cabanele "Giurgiu" aflate la 18 km departare, fie pe traseul 2 (punct albastru), catre Lacauti. De asemenea, o plimbare lejera pe Zabala, de 4,5 km amonte de ,,Caldari", permite vizitarea ,,Lacului fara nume".

6. Comuna Tulnici (480 m) - ,,Plostina" (750 m) - satul Valea Neagra - satul Vetresti-Herastrau (500 m) - Dealul Secaturii (1075 m) - Culmea Laposu de Jos - comuna Nereju (540 m)

Marcaj: punct rosu :  Timp: 14-16 ore  Trasee de legatura: 1, 2.

Este unicul traseu turistic marcat de la extremitatea rasariteana a Muntilor Vrancei, pe contactul acestora cu depresiunea subcarpatica, dominata, aici, de altitudini cuprinse īntre 1 100 si 1 395 m. El se desfasoara directional, īntre trei localitati rurale principale, aflate pe vaile Putna, la nord, Naruja, īn partea mediana si Zabala, la sud, īn punctele de patrundere a acestora īn aria Subcarpatilor.

Data fiind pozitia traseului, peisajul este de o varietate aparte, conferita de īmbinarea trasaturilor geografice specifice Muntilor si Subcarpatilor Vrancei, pitorescul fiind accentuat de marea diversitate a folosintelor terenului, īndeosebi īn spatiul dintre Putna si Naruja, precum si īn preajma Zabalei: vetre de sate concentrate sau risipite, fīnete cu livezi, suprafete arabile restrīnse si dispersate, pīlcuri de padure si marginea codrilor coborīti din munte, ici si colo "odai" etc. Este preferabil ca traseul sa se parcurga īn doua etape diurne, poposindu-se, īn dupa-amiaza fiecarei zile, īn perimetrele localitatilor Vetresti-Herastrau si respectiv, Nereju. Sugestia vine īn īntīmpinarea programului drumetiilor grupurilor numeroase sau cu antrenament relativ modest, program ce presupune o deplasare mai lenta īn teren si un supliment de timp pentru organizarea īnnoptarii. Se are īn vedere si fructificarea posibilitatilor de cazare īn vecinatatea satului Vetresti-Herastrau, cīt si a conditiilor de campare din apropierea albiei Zabalei.

Traseul porneste din centrul comunei Tulnici spre vest (pe DN 2D), circa 200 m, dupa care coboara īn stīnga, pe drumul catre satul Coza (1,5 km) pīna unde este comun cu traseul 1 (marcaj, banda rosie). Mai sus de magazinul din localitatea Coza, traseele se despart: catre dreapta, traseul 1 si īnainte (sud), pe drumul local, traseul nostru care urca pe culmea golasa a Dealului Morii, la rascrucea cu DC 84. De la intersectia amintita folosim DC 84 catre dreapta, parasindu-1 dupa circa 1,5 km, īn cuprinsul unei risipiri de locuinte (Fundatura) apartinīnd satului Paulesti. Pīna aici se dirijeaza si o mica portiune a traseului 11, el continuīnd spre est. Orizontul ofera imaginea zvelta a Muntelui Coza, iar īn plan apropiat Culmea Muntisoarele, pe la poala careia, spre sud, vom continua drumetia.



Dupa traversarea obīrsiilor pīrīului Leadova, dirijat catre est (stīnga), ajungem pe un deal tesit si prelung, de unde se deschide o larga priveliste asupra partii centrale a Depresiunii Vrancei si aliniamentelor deluroase, foarte fragmentate, ridicate la exteriorul ei, pe fundal conturīndu-se spinarea arcuita a Magurii Odobesti (996 m). In continuare, pe līnga sediul cantonului silvic "Plostina", utilizīnd drumul de carute, strabatem un platou estompat, presarat cu stīnci si bolovani īmplīntati īn sol, proveniti din retragerea versantului muntos īn decursul evolutiei sale. Asemenea unitatii silvice si satului asezat la baza platoului, locul este denumit "Plostina", sugerīnd terenul mai umed, cu numeroase smīrcuri si locuri de mustire a apei. Spre stīnga, pornesc mai multe drumuri de caruta, folosite īndeosebi la vremea cositului, care coboara īn Plostina si Muncei, iar mai departe, īn centrul comunei Vrīncioaia. Putin mai spre sud, prin īnseuarea (740 m altitudine) de sub Magura Spinesti (926 m), peticita cu pīlcuri de fagete, patrundem la izvoarele unui afluent al pīrīului Valea Neagra, unde s-a instalat satucul ce-i poarta numele. Aici intram pe drumul forestier de deasupra ultimelor case, ocolim la dreapta (vest) piciorul unui deal golas si coborīm pe firul Vaii Negre.

Līnga liziera padurii īntīlnim un alt drum forestier, iar pe marginea lui cladirea frumoasa a cantonului silvic ,,Valea Neagra", ce vegheaza parca intrarea īn pīntecul muntilor īnaltati fara nici o sfiala. De aici, coborīm pe drum, cam 20 minute, pīna la Satu Nou, asezat pe fata coastei largi, cu fīnete, numita ,,La Miloiu" si deasupra monumentului istoric "Valea Neagra". Din bucla unei serpentine strīnse parasim drumul si ne angajam pe ,,scurtatura" ce coboara pe o splendida terasa a rīului Naruja. Marginea ei de pe stīnga este ocupata de un faget batrīn si rar, folosind adesea drept ,,acoperamīnt" taberelor de corturi instalate aici. Apa potabila se poate procura de la ,,budaiul" utilizat de locuitorii Satului Nou. Poteca se avīnta, apoi, pe priporul cu plantatie, pīna la gura Vaii Negre (stīnga), īn albia Narujei, sfīrsind la podul de peste pīrīu, īn DJ 205D, la maximum 10 minute de centrul satului Vetresti-Herastrau, situat pe Naruja, īn aval. Tot aici, īntīlnim traseul turistic 2, marcat cu punct albastru. Spre dreapta, la cel mult 5 minute, īntre DJ 205D si drumul forestier ce urca la Satu Nou, exista sediul districtului silvic ,,Herastrau", ce ofera cazare īn doua īncaperi cu cīte doua paturi.

O orientare īn teren, efectuata din acest punct de interceptare a albiei Narujei, permite sa reperam urmatoarele:

- pe dreapta vaii (sud), cīteva gospodarii, amintind de catunul Podu Chiriac, stramutat cu aproape doua decenii īn urma, asezate pe versantul care sfīrseste īn culmea Dealului Chiriac - coborīta din Dealul Secaturii - partea de īnceput a etapei urmatoare de drumetie;

- pe stīnga vaii (inelusiv a Vaii Negre) si aval, exista satul Podu schiopului, cocotat la nivelul terasei amintite anterior;

- tot īn aval, dar pe partea dreapta, se zareste satul Podu Ţīrdii, ocupīnd extremitatea Dealului Chiriac, sectionata de Naruja īn apropierea morii de apa.

Din zona satului Vetresti-Herastrau, continuarea traseului priveste mai īntīi ascensiunea versantului drept al Narujei, respectiv a Dealului Chiriac, identificat anterior, īn situatia cīnd aceasta etapa īncepe din centrul rural atunci, pe podetul de peste apa Narujei, prin spatele morii, urcam pe drum īn Podu Ţīrdii, traversam vatra satului si parcurgem Dealul Chiriac, urcīnd, fara marcaj, pīna īn apropierea padurii, si fara dificultati de orientare. Presupunīnd ca īnnoptarea s-a facut īn locurile precizate (līnga Satu Nou sau la unitatea silvica), folosim drumul de carute care urca pe līnga gospodariile razlete din Podu Chiriac, prin pasunea marginita la stīnga de desisul plantatiei de catina, anin si pin. Dupa circa ½ ora ajungem pe culmea īngusta a Dealului Chiriac. Ī1 urmam spre dreapta, continuīnd urcusul si traversam perpendicular drumul forestier īntīlnit la marginea pasunii. Continuam urcusul trecīnd printr-o padure rara, apoi, strabatem o zona defrisata recent si extinsa īndeosebi pe latura dreapta a drumului de tractor (folosit de traseu); aici, ni se ofera perspectiva vaii Naruja, Satului Nou si Culmii Muntisoarele. La capatul de sus al defrisarii, orientīndu-ne strict dupa marcajul aplicat pe ramificatia din stīnga a drumului de tractor, patrundem iarasi īn padure unde, pe alocuri, se ivesc cīteva mlastini restrīnse.

De-a lungul culmii, ce devine tot mai clara, si pe directia generala sud, traversam o zona larg deschisa, cu lastaris de mesteacan, precum si o plantatie tīnara de rasinoase, de unde linia orizontului ofera cu darnicie imaginea masivelor Zboina Frumoasa, Pietrosu si Verdele, dispuse īn planul īndepartat apusean (dreapta). Dupa depasirea unui tapsan si a cītorva serpentine pietroase, padurea de amestec redevine īnsotitoarea drumetiei noastre. Ne angajam pe plaiul pastoral ce urca domol pīna īn apropierea vīrfului Ţiganasu (1075 m) al Dealului Secaturii, pe care-1 ocolim prin vest (dreapta), īn cuprinsul unei pasuni de unde se observa bine peisajul subcarpatic vrīncean ce se etaleaza spre rasarit. Dincolo de vīrful dealului, la cīteva sute de metri, īntr-o poienita, lasam la stīnga un drum de carute, care coboara īn satul Tepa (circa 1 ora de mers), iar dupa 5-10 minute, ajungem īntr-un loc pitoresc si totodata important pentru traficul turistic, denumit sugestiv ,,Intre Plaiuri". Dintre cele 4 cai principale de circulatie locala, care se intersecteaza īn poiana spatioasa, drumul ce se dirijeaza spre est (stīnga) permite coborīrea īn centrul satului Paltin (īn 1½ ora), prin Dealul Gīlma, parasindu-se la nevoie traseul. In locul ,,Intre Plaiuri" exista doua constructii silvice alaturate: sediul cantonului ,,Valea Rea" si o mica cabana cu etaj. La aproximativ 25 m distanta de gardul de līnga cabana, īn padure, se afla un "budai" de unde ne putem īmprospata rezerva de apa potabila.

Continuam traseul pe directia sud, asa cum de altfel indica si sageata de pe stīlpul de marcaj instalat la bifurcarea drumului catre Paltin. Plaiul pastoral larg, croit prin codrul poienit si batrīn, ne va conduce pīna īn Laposu de Jos (timp de 1¼ - 1½ ora). Mai īntīi, strabatem o zona larg valurita, cu smīrcuri si baltoace, apoi, prin doua pieptisuri intercalate cu un ses, iesim la marginea superioara a unei pasuni īn mijlocul careia (stīnga) se afla un saivan nou construit. Mai jos de acesta, diagonal - dreapta, la capatul unui drum forestier neutilizat, se afla cabana muncitoreasca ,,Ţipau". Pe portiunea de urcus de la capatul pasunii, la cītiva metri stīnga de un molid solitar cu semnul de marcaj al traseului, īntīlnim "Budaiul lui Dragan". Mai sus de el, īndata ce panta terenului se reduce, patrundem īntr-un molidis matur si dupa maximum 10 minute plaiul ne scoate īn pajistea Laposului de Jos.

Laposul este una dintre cele mai pitoresti, unitare si prelungi (aproximativ 4 km) culmi montane din Vrancea, dintre cele mai reprezentative ,,plaiuri īnalte" din tinut, cu o viata pastorala intensa si īnchegata, ce se ramifica din Zboina Frumoasa catre rasarit. Jumatatea sa apuseana poarta numele de Laposu de Sus (1 455 m), pentru ca din locul īn care ne aflam sa īnceapa Laposu de Jos (1 256 m). Vorbind īn sens geografic, aceasta culme reprezinta o ,,suprafata de nivelare" tipica.

In partea opusa patrunderii īn pajistea īntinsa si putin spre dreapta, īntīlnim un stīlp de marcaj cu doua sageti, care desemneaza intersectia traseului nostru cu ,,traseul de creasta" al Vrancei (1), marcat cu banda rosie. Vizavi de stīlp, o potecuta conduce la un ,,budai" si, putin mai departe, la sediul cantonului silvic ,,Lapos". Din Laposu de Jos, pentru coborīre īn comuna Nereju, folosim ultima parte a traseului 1, descrisa anterior, īntrucīt, cele doua rute montane sīnt comune pe acest tronson.

7. Motelul ,,Cascada Putnei" (550 m) - valea Tisitei - pīrīul Cristianu Mic - saua Geamana (1496 m)

Marcaj: triunghi rosu  Timp: 10 ore  Traseu de legatura: 1.

Daca ar fi sa ne referim la salbaticia si maretia vailor īn chei vrīncene, acest traseu trebuie pus la loc de frunte. Poate convingerile nu s-ar fi extins si nici nu s-ar fi consolidat īn asa masura, daca nu se croiau cai rutiere si nu se aplicau semnele de marcaj.

Traseul porneste de la motelul ,,Cascada Putnei", de pe DN 2D (la 71 km de Focsani si 3 km de satul Lepsa), pe care īl folosim aproximativ 0,5 km, pīna la viaductul de peste Putna. Din DN 2D traversam viaductul peste Putna, la capatul caruia ne īndreptam pe drumul ramificat spre dreapta, urmīndu-1 cu fidelitate circa 8 km. Acesta ar fi primul sector.

Mai īntīi depasim doua cabane, iar la confluenta Putna-Tisita ne īntīmpina o poarta, dincolo de care circulatia auto este interzisa, cu scopul protectiei rezervatiei forestiere si geologice cheile Tisitei. Din acest loc īncepe traseul propriu-zis prin cheile Tisitei. In continuare, timp de aproape o ora, strabatem un prim sector de chei cu portiuni deosebit de īnguste sau cu o dezvoltare laterala destul de evidenta. Capatul din amonte al acestuia este marginit de un bazinet mai larg, dominat la nord de Tisaru Mic (1268 m) si de asa-numitul "Altarul Tisitei" - un monolit stīncos, piramidal, cu īnfatisare frapanta. si tot aici, īn mijlocul poienii, īntīlnim resedinta cantonului silvic "Tisaru" construit pe patru piloni din lemn. Locul este cunoscut si sub denumirea "La Pīndar".

Mai sus, valea se bifurca īn Tisita Mare, dirijata dinspre īnainte, si Tisita Mica, dinspre dreapta fata de sensul de mers si pe care, drumul ce-o urmeaza īl mai folosim pe circa 1 km, trecīnd pe sub boltile a doua tunele scurte de cale ferata forestiera. Caracterul de chei al vaii se pastreaza si pe aceasta portiune.

Amonte de primul pod, īntīlnit de la unirea Tisitelor, parasim atīt drumul cīt si Tisita Mica, utilizind tunelul de pe dreapta albiei. Capatul celalalt se afla īn valea Tisita Mare, pīna la care parcurgem aproximativ 160-170 m. Tunelul, asemenea celor din aval, a functionat īn primele decenii ale veacului nostru pentru traficul feroviar forestier. Parcurgerea lui impune prudenta, liniste, o īmbracaminte mai calduroasa si iluminare cu lanterna. Atentie la stīncile naruite si la baltoace.

Urmarim Tisita Mare, spre dreapta (amonte), folosindu-ne de vechiul terasament al caii ferate, napadit de vegetatie, traversīnd repetat albia pīrīului, īncorsetata de versanti prapastiosi, exceptīnd o portiune de poteca ce evita "saritoarea" existenta mai sus, urcīnd īn serpentine strīnse pe versantul stīng (dreapta sensului deplasarii). Ocolirea ,,saritorii" dureaza circa 20 minute, iar poteca este semnalizata cu sageti vopsite pe arbori, cīt si de sageata montata pe stīlpul din terasament. Revenirea īn albia Tisitei Mari, pe pasajul ocolitor, corespunde iesirii din chei si patrunderii īntr-o lunca deosebit de pitoreasca, larga si īnsorita, deasupra careia, spre sud (stīnga), se ridica plina de semetie ,,Gurguiata" - o creasta veritabila si fara egal īn Vrancea. Fizionomia ei este comparabila īntrucītva cu cea a custurilor alpine; de fapt, īn Muntii Vrancei exista destule amanunte peisagistice cu tenta alpina, unele similare chiar ca geneza.

In acest sector de vale larga, ce se gaseste la o ora de mers de la tunel, vizavi de o stīna amplasata pe o terasa bine reprezentata a Tisitei Mari, coboara grabit si tumultuos, dinspre sud, pīrīul Cristianu Mic si īncepe un alt tronson al traseului. Strabaterea lui este mai dificila datorita diferentei de nivel apreciabile (aproape 800 m), ceea ce necesita efort suplimentar si un consum de timp īnsemnat. Īn plus, acoperirea terenului cu padure amīna pentru doua ore pline perspectiva vecinatatilor, dar īntreaga osteneala va fi rasplatita generos īndata ce vom intercepta Culmea Cristianu, de la marginea vestica a Golului Roibului (1 460 m). La īnceput, poteca ciobaneasca urmareste albia bolovanoasa a pīrīului Cristianu Mic, timp de circa ½ ora. Ulterior, īn serpentine, pe versantul drept (stīnga directiei de mers), ea se īndeparteaza progresiv de apa, pe deasupra suvoiului īnspumat al repezisului ,,Pletele Luminitei", pīna la īntīlnirea primei vaiugi torentiale sapata īn roca ,,vie". De la aceasta, poteca se īndreapta spre stīnga, īn unghi drept, si urca pieptis. Povīrnisul se abordeaza īn serpentine dupa bunul plac si posibilitatile individuale, fiindca nu se poate vorbi de o poteca īn sine, ci de un hatas pastoral cu o sumedenie de carari piezise, intersectate frecvent. Recomandam, īnsa, urmarirea perseverenta a semnelor de marcaj aplicate pe arbori, ele urmīnd o directie generala perpendiculara pe linia de panta maxima, pīna la un adapost rudimentar de oi (20-30 minute de mers nefortat).

Din acest loc, se intercepteaza poteca bine definita ce va fi urmata catre dreapta (sud), traversīnd imediat obīrsia vīlcelei torentiale amintite. Tot aici exista si un ,,sipot".

Urcīnd oblic, pe o coasta brazdata de ogase, atingem muchia aproape rectilinie aflata pe directia de īnaintare, si o parcurgem pe cīteva zeci de metri, evident, urcīnd. De la un pīlcusor solitar, de molizi, ocolim usor catre dreapta, pe firul altei vaiugi torentiale, puternic povīrnite, de unde īn mod obligatoriu facem aprovizionarea cu apa. De aici, īn mai putin de 5 minute, interceptam creasta īn īnseuarea slaba ce margineste spinarea ,,Gurguiatei", la nord (stīnga), si Culmea Cristianu, la sud-vest (dreapta), īnseuare ce corespunde marginii Golului Roibului, extins pe versantul opus ascensiunii. La circa 10 minute de coborīre exista stīna din Golul Roibului, legata de traseul 1 (marcaj, banda rosie) prin hatas pastoral ce se poate parcurge īn aproximativ 20 minute. Un tur de orizont favorizat de popas, pe directia nord-vest, ne permite identificarea crestei dantelate numita ,,Intre Tisite" (interfiuviul Tisita Mare - Tisita Mica), iar īn planul mai īndepartat, aliniamentul muntos Zburatura - Condratu - Tisaru, ce acopera valea Putnei.

Din Golul Roibului, pīna la finisul traseului (1½ ora), urcam pe directia sud-vest īn lungul Culmii Cristianu, ocolim foarte aproape si pe la est vīrful cu acelasi nume (1 629 m, altitudinea maxima a Muntelui Coza), strabatīnd desisul de molizi pīna pe liziera. De aici, ne īndreptam spre sud (stīnga) si coborīm īn mai putin de 5 minute īn saua Geamana, unde īntīlnim ,,traseul de creasta" al Vrancei (marcat cu banda rosie).

Din saua Geamana, restul drumetiei se poate efectua pe marcajul traseului 1, coborīnd īn comuna Tulnici, īn aproximativ 4½ - 5½ ore. Īn sens invers, catre vest (dreapta), traseul 1 ne conduce īn punctul "Golici" si, mai departe, catre Dealul Negru - Paisele - Pietrosu.

8. Gura pīrīului Balosu (590 m) - valea Naruja - saua Tisitei (1319 m)

Marcaj: cruce albastra Timp: 4-4½ ore Trasee de legatura: 1, 2

Pentru īmbogatirea impresiilor si cunostintelor referitoarc la vaile īn chei din tinutul vrīncean, precum si pentru satisfacerea dorintelor alpinistilor īncepatori, acest traseu este binevenit. Totodata, el poate fi considerat o replica a celui de pe Tisita (nr. 7), cu precizarea ca Naruja s-a īncrustat īn formatiuni petrografice diferite fata de cele cu care s-a confruntat surata ei, Tisita.

Traseul urmeaza īndeaproape cursul vaii pīna īn bazinul de receptie al rīului, unde se delimiteaza fata de Tisita, Putna si Zabala, dīnd astfel posibilitate prelungirii itinerarului pe alte rute montane inedite. Intrucīt albia Narujei este īnsotita de drum forestier, accesibil si autoturismelor, parcurgerea traseului este considerabil favorizata. Traseul propriu-zis īncepe de la debusarea pīrīului Balosu, pīna la care ajungem din satul Vetresti-Herastrau, pe traseul 2 (marcat cu punct albastru), īn 1½ - 2 ore de mers pe jos. Punctul de plecare, care coincide si cu o ramificatie de drumuri forestiere, este indicat si de sageata fixata pe stīlpul de marcaj 5, līnga podul de peste Balosu.

In primele 30-40 minute strabatem un sector de chei, sapate īn formatiuni predominant gresoase  dispuse īn blocuri masive, fisurate si crapate, din care se ivesc izvoare (multe mineralizate), ce modeleaza jgheaburi aproape verticale. Patul albiei prezinta o alternanta de praguri care dau repezisuri si "dulghine" (ochiuri de apa mai linistite, dar adīnci) si este flancat de pereti variat colorati de licheni si cruste de alterare a rocilor. Urmeaza un sector de vale mai larga, cu aspect depresionar, unde drumul forestier se bifurca, traseul urmarindu-i ramura din stīnga. La capatul acestui sector se afla sediul districtului silvic "Verdele", amplasat pe podul unei terase īnsorite, dominate la rasarit de prapastia ,,Halaului". Mai sus de cladirea districtului, valea se īngusteaza iarasi si, cu multa zgīrcenie, lasa loc unor tapsane joase si restrīnse pentru ca, amonte de cabana muncitoreasca "Bursucaria", drumul sa urce pe un platou splendid, larg si degajat de vegetatie forestiera, numit "Gociu". Aici se afla o cabana mare din lemn, vechiul sediu al magazinului forestier (cladire din zidarie) si batrīna cabana de vīnatoare, aproape ruinata. Īn spatele cabanelor, sub poala padurii, sīnt doua izvoare (,,sipote").

Peisajul de chei se reediteaza imediat amonte de ,,Gociuu si se īmbogateste cu microforme de relief dintre cele mai atractive, nuantate de coloristica variata a rocilor constituente ale peretilor albiei. La aproximativ ½ ora de la intersectia cu un drum forestier (de pe valea Covataria), dirijat dinspre stīnga, aspectul vaii se modifica transant, īndata ce patrundem īn ,,pīlnia" uriasa, din care doua pīraie aduna cu migala puzderia firicelelor de apa, alcatuind laolalta ceea ce se īntelege si-i sugestiv denumit ,,Izvoarele Narujei".

Zona are o largime frapanta fata de sectorul parcurs pīna aici si poate fi observata īn īntregimea ei, fiindca locul padurii a fost preluat de o īntinsa pasune ce acopera colnicuri si tapsane prelungi care coboara concentric din culmile marginase ale acestui tipic bazin de receptie. De la nord-est catre vest, apoi spre sud-est si din nou catre est, Dealul Negru, saua Tisitei, Piscul cu Paltini, capatul Culmii Paisele si Paiseaua Īnalta, desemneaza un larg semicerc, strajuind cu personalitate aria depresioriara din obīrsia Narujei. In mijlocul acestui bazin colector natural, līnga drum, pe prispa poienita a unui bot de deal, o cabana silvica si o alta, veche, muncitoreasca, par sa fie anume cladite pentru culcusul linistei. Sīnt cabanele ,,Izvoarele".

Pe dedesubtul cabanei silvice si spre stīnga patrunderii īn "izvoare", din drumul forestier se ramifica din drum de tractor. Prin intermediul lui, continuat cu poteca, dar fara marcaj, īn circa 1½ ora putem urca īn Poiana sindrilita, de unde, pe marcaje banda rosie (traseul 1) si triunghi albastru (tra-seul 3), sīnt accesibile rutele vecine. De pilda, traseul 3 conduce īn 3-3½ ore īn Lacauti.

De la cabanele "lzvoarele" urcam lejer īn mai putin de ¾ ora pīna īn saua Tisitei la capatul traseului. La īnceput parasim pentru putin timp drumul forestier din spatele cabanei muncitoresti, ne angajam pe o ,,scurtatura" marcata cu stīlpii 4 si 5, dupa care, din preajma stīnei alaturate, traseul reīntīlneste drumul forestier si-l utilizeaza, spre dreapta, pīna la altitudinea lui maxima (1319 m, īn saua Tisitei), unde este traversat de poteca traseului 1 (marcat cu banda rosie).

Din saua Tisitei, drumul coboara pīna la imobilul cantonului silvic "Radacini", aproximativ 2 km, īn asa-numita ,,Tisita Aurie" (sectorul de sorginte al Tisitei Mari). Tot aici, catre nord-vest (dreapta), pe , marcajul traseului 1, o ascensiune de o ora īn Dealul Negru (1 517m) nu poate face decīt sa īmpinga foarte departe linia orizontului, franjurata de siluetele Cozei, Tisarului, Zburaturii, Lacautiului, Pietrosului, Gorului, Verdelui si Muntisoarelor. Returul este posibil si pe poteca nemarcata, ramificata din cea principala pe la vest de o stīna parasita si care intercepteaza drumul forestier, sub saua Tisitei, dupa traversarea unei alunecari de teren.

9. ,,Casa lui Neagu" (720 m) - valea Putnei - Pīrīul Bradului - saua Poienita (1 409 m)

Marcaj: punct rosu  Timp: 6 ore ore ;  Traseu de legatura: 3

Aceasta se numara printre asa-zisele ,,trasee de vale" si este important pentru ca asigura atīt accesul spre zona central-nordica a tinutului muntos, unde sīnt cīteva trasee ce se racordeaza la nodurile orohidrografice, cīt si diversificarea larga a itinerarelor. Īn acelasi timp, traseul intereseaza drumetii care, ajunsi īn Vrancea pe DN 2D si avīnd drept obiectiv principal Muntele Lacauti, īn numai 3 ore de la capatul acestui traseu, pe marcajul triunghi albastru (traseul 3), īsi pot īndeplini lesne dorinta. De asemenea, itinerarul se parcurge fara impedimente deoarece, din lungimea totala (aproximativ 15 km), circa 13 km se parcurg pe un drum forestier bine amenajat.

In prima parte, strabatem drumul forestier de pe Putna superioara, pīna la confluenta cu Pīrīul Bradului (11 km, din care aproape jumatate sīnt accesibili si autoturismelor). Acesta se ramifica din DN 2D catre sud-sud-vest, dintr-un punct situat la 83 km de Focsani sau 34 km de capatul opus (DN 11, satul Tinoasa). Reperele intrarii īn traseu le reprezinta stīlpul de marcaj nr. 1, "Casa lui Neagu", statia de autobuze I.T.A. din fata ei si podul rutier de peste pīrīul Valea Marului - toate acestea fiind concentrate īntr-un perimetru restrīns.

Drumul forestier trece podul peste Valea Marului, depaseste pe dreapta imobilul cantonului silvic "Babovici", pe stīnga o cabana forestiera alaturata unei casute si strabate īn amonte lunca frumoasa si poienita a Putnei. La prima bifurcatie (circa 3 km), īntīlnim magazinul alimentar ,,Babovici" (īn stīnga drumului) si vizavi o locuinta. Urmam ramificatia din stīnga, coborīm īn albia Putnei (primul contact direct al traseului cu acest rīu), o traversam, trecem pe līnga cabanele din punctul ,,Gomoiu", iar dupa aproximativ 1 km ne īntīmpina sediile a trei unitati silvice si o gospodarie. Acestea sīnt amplasate īntr-o fīneata īntinsa, pe terasele Putnei. Remarcata se face cladirea etajata din dreapta drumului, reprezentīnd imobilul brigazii "Buniu". Locului i se mai spune "Pīrīul Ţiganului" si se bucura de mult interes pentru excursiile de la sfīrsitul saptamīnii. Pe versantul opus, exista cabana muncitoreasca din preajma Pīrīului Alb.

Mai sus, cale de 6 km, drumul forestier īnsoteste īndeaproape albia Putnei care devine umbroasa si īngusta, īndeosebi amonte de confluenta cu Pīrīul Ţiganului, unde se afla un punct de colectare a fructelor de padure (cabana si un sopron). Parasirea Putnei si bifurcarea drumului pe Pīrīul Bradului coincide cu aparitia unei cabane muncitoresti parasite si a unui adapost pentru vite, ultimele constructii existente pe traseu.

Folosind drumul forestier ramificat spre stīnga, īntīlnim imediat stīlpul de marcaj 7, cu doua sageti, si urmam firul vaii, urcīnd pīna la capatul drumului forestier (aproximativ 2 km); mai precis, pīna la varsarea Pīrīului lui Samoila (afluent pe dreaptaj, unde directia si conditiile drumului se modifica, iar locul este indicat de sagetile montate pe stīlpul de marcaj 8. De aici, traversam albia prin punctul de confluenta, pe versantul stīng al Pīrīului Bradului, prinzīnd astfel poteca pastorala ce intra īn padurea de amestec, rara, matura si urcam diagonal-stīnga pīna īn saua Poienita (timp, circa o ora). Ascensiunea acestui ultim tronson al traseului se desfasoara īntr-o succesiune de pieptisuri si portiuni cu īnclinare moderata, folosindu-ne de potecile despletite ale plaiului marcat foarte bine de brazii si fagii voinici.

In prima parte, depasim doua firicele de apa separate de un pinten relativ larg, dupa care urmeaza un loc cu panta lina, din el, pe directia īnainte, se desprinde un hatas de oi; ocolim usor spre dreapta si interceptam alte doua pīrīiase, alaturate, care sīnt totodata si ultimele. Portiunea terminala (maximum 15 minute) o constituie urcusul pe o muchie care se īngusteaza progresiv, pentru ca apoi, abandonīnd-o jumatate-stīnga, sa interceptam luminisul seii Poienita (sau "La Mormīnt", cum i se mai spune locului), corespunzatoare totodata cumpenei de ape dintre bazinul Putnei (ramas astfel īn spate, nord) si bazinul Zabalei (deschis catre sud, īn fata). Īn mijlocul poienii īntīlnim stīlpul de marcaj 9.

saua Poienita face legatura īntre Culmea Paisele (la rasarit, stīnga) si extremitatea estica a Culmii Arisoaia, reprezentata local (dreapta) printr-o īnaltime de aproximativ 1550 m. Pe directia jalonata de stīlpul mentionat, coborīnd vrco 15 m, intersectam un terasament de cale ferata forestiera, neutilizata si marcajul triunghi albastru al traseului 3. Sagetile corespunzatoare acestuia indica Poiana sindrilita (stīnga, fata de itinerarul nostru) si Lacauti (dreapta), īnlesnind astfel continuarca drumetiei.

Asa cum relatam la īnceput, dupa 3 ore de mers este accesibil Lacautiul, adaugīnd ca privelistile frumoase suplinesc oboseala acumulata pīna aici. In sensul invers al traseului 3, la 2-3 minute de mers, exista conditii pentru campare, iar la 15-20 minute, din Poiana sindrilita, poate fi abordat traseul 1 (marcat cu banda rosie) fie catre Pietrosu, fie spre Dealul Negru - Coza. Pentru varianta secunda, se impune abaterea la cabanele "lzvoarele", recomandīnd coborīrea din culme pe poteca nemarcata, continuata cu drum de tractor (total, o ora de mers), prin pasunea din bazinul Narujei.

10. Cabanele ,,Giurgiu" (1100 m) - saua Fīnarii (1480 m) - Golu Verdelui (1460 m) - vīrful Pietrosu (1 676 m) - cabanele ,,Giurgiu"

Marcaj: cruce rosie  Timp: 5-6 ore  Trasee de legatura: 2, 1

Pentru un sejur de o zi, turistii popositi īn valea superioara a Zabalei au posibilitatea cunoasterii nemijlocite a Muntelui Pietrosu si a vecinatatilor sale, parcurgīnd acest traseu de circuit.

Traseul porneste din spatele cabanei muncitoresti, etajate. Traversam un brat al pīrīului Pietrosu si prindem poteca larga, īn urcus, prin plantatia de molid. Dupa 5 minute, poteca se bifurca, īntr-un punct aratat si de stīlpul de marcaj 1. Din acest loc turistilor care doresc sa ajunga mai repede pe vīrful muntelui (īn 2-2½ ore), le recomandam folosirea potecii dinspre dreapta, prin Vīrful cu Lespezi (1 583 m).

De la stīlpul 1 īnaintam pe directia nord-est, urcīnd īn serii, īn majoritate domoale, situatie caracteristica īntregului tronson considerat pīna īn saua Fīnarii. Poteca ramīne larga si foarte bine īntretinuta pīna la un pīrīias zglobiu, de la care se desprinde, catre dreapta, īn unghi ascutit, o poteca de vīnatoare.

Dupa traversarea pīrīiasului, patrundem īn ,,sesul cu Pini", "pardosit" cu afin si merisor. Mai departe, poteca descrie un ocol catre dreapta, intersecteaza alte doua poteci de vīnatoare, se strecoara pe sub coastele stīncoase de la obīrsia unei vīlcele cufundate īntr-o liniste adīnca si urca, pe līnga un izvor, īn culmea estompata premergatoare atingerii crestei. Din culmea amintita, ne dirijam usor spre dreapta, coborīnd īntr-o poienita cu smīrcuri si doua hranitori, deteriorate, pentru cervidee si cu o ,,scaldatoare" a animalelor padurii. La capatul opus poienitei, pe un pripor scund, ne abatem catre dreapta si īn 1-2 minute interceptam saua Fīnarii, folosita si de traseul 1 (marcat cu banda rosie) pe directia generala nord-sud, perpendiculara pe traseul nostru. Intersectia rutelor montane este indicata si de sagetile fixate pe stīlpul 2. Īn nedorita disparitie a acestui semn de marcaj, saua Fīnarii este insesizabila din cauza densitatii mari a vegetatiei forestiere instalata cu vreo 30 de ani īn urma. Recunoasterea ei poate fi īnsa efectuata tinīndu-se cont ca, ulterior traversarii plantatiei de deasupra poienitei, interceptam un luminis din care coboara portiunea goala si priporoasa a potecii folosita de traseul nostru. Turistilor care parcurg itinerarul īn sens invers, le atragem atentia asupra urmaririi stricte a semnelor de marcaj, imediat ce tree prin saua mentionata, asigurīndu-se prin aceasta de patrunderea īn mica poiana. Altfel risca sa se abata pe poteca de vīnatoare, desi aceasta coboara īn valea Zabalei, la punctul "Cabalasu", unde īntīlneste traseul 2, marcat cu punct albastru.

Daca pīna īn saua Fīnarii mersul dureaza cel mult 2 ore, īn intima companie a padurii cu o compozitie si ambianta neīntīlnite pe vreun traseu turistic, dupa maximum 20-25 minute ajungem īn Golu Verdelui. Pentru aceasta, coborīm īn mai putin de 10 minute pe terasamentul fostei cai ferate forestiere, de la baza crestei, si īl urmam catre dreapta, conform sagetii de pe stīlpul de marcaj 3. Īn pajistea muntelui ne īntīmpina o stīna spatioasa si noua, amplasata exact pe culmea ce separa vaile soimaria (la nord) si Verdele (la sud), vecina cu o alta, situata mai jos (la izvoarele pīrīului Verdele). Prin poteci si un drum forestier nemarcate, Golu Verdelui se leaga de vaile Balosu, la sud, si Naruja, la nord, ele fiind urmate de traseele 2 si respectiv 8.

In Balosu conduce o poteca pastorala ce ocoleste pe la sud vīrful Verdele (1527 m) - sector corespunzator continuarii terasamentului caii ferate forestiere interceptate sub saua Fīnarii de catre traseul 10, apoi coboara catre sud-est pe līnga stīna din punctul "Cateaua" si se racordeaza la traseul 2 (marcaj, punct albastru), dupa 2-2½ ore, īn locul numit ,,Trei Frasini". Accesul vaii Narujei din Golul Verdelui este posibil pe doua variante nemarcate si anume:

- prima, este comuna cu poteca dinspre Balosu pīna la parasirea de catre aceasta a terasamentului si, īn continuare, pe terasament pīna la capatul lui (nord de vīrful Verdele, la ramasitele instalatiilor feroviare din punctul "Planul Inclinat", de unde, prin serpentine, coborīm la "Gociu", īntīlnind marcajul cruce albastra al traseului 8. Timp necesar 2½ - 3 ore.

- a doua varianta priveste mai īntīi coborīrea (circa 15 minute) īn albia pīrīului soimaria, folosind hatasul de oi din spatele stīnii amplasata pe culmea "golului". Īn albia pīrīului si pe stīnga acestuia īntīlnim drumul forestier pe care īl urmarim īndeaproape pīna īn valea Narujei (aproximativ 10 km), interceptīnd-o la circa 3,5 km amonte de "Gociu". La un moment dat, drumul trece din valea soimaria īn cea a pīrīului Covataria, aflata īn stīnga, iar pe culmea de demarcatie observam o cabana muncitoreasca parasita. Timp total necesar, circa 4 ore.

La patrunderea īn Golu Verdelui, traseul nostru coteste īn unghi ascutit catre dreapta, prinzīnd terminatia unui mamelon cu molizi foarte rari. Schimbarea directiei, corespunzatoare totodata abandonarii terasamentului, este consemnata si de sagetile de pe stīlpul 4. Pe hatasul pastoral urcam la īnceput usor, trecem doua colnicuri golase pentru ca, mai departe, poteca sa se avīnte pieptis pe cea mai abrupta muchie a Pietrosului: ,,Treptele lui Voda". Serpentinele sfīrsesc putin mai jos de un vīrf secundar (1 673 m), plasat pe creasta proeminenta; urmeaza un pīlculet de molizi scunzi si, pe directie jumatate-stīnga, ajungem īn punctul ce marcheaza cei 1 676 m altitudine ai vīrfului Muntelui Pietrosu, folosit si de traseul 1. Aici, popasul ofera un tur de orizont complet, schitat īn descrierea "traseului de creasta" al Vrancei.

Din vīrful muntelui, poteca cea mai clara (fiindca oile si salbaticiunilc au croit si altele) coboara īncetul cu īncetul īntr-un ocolis larg, catre dreapta (sud-est si apoi sud), parasind astfel creasta propriu-zisa si, trecīnd prin rarisul unui arboret biciuit de vīnturi, intra īn portiunea de platou īngust, usor dominat de Vīrful cu Lespezi. De aici si pīna la īnchiderea circuitului, timpul de mers nu depaseste o ora, astfel ca un ragaz, care sa amīne despartirea de tihna orizontului atragator, este binemeritat.

Din Vīrful cu Lespezi (1 583 m), traseul nostru se orienteaza catre apus (dreapta), pe sub povīrnisul stīncos acoperit cu crusta lichenilor cenusii, pe cīnd traseul 1 continua creasta catre sud. Directionarea itinerarului nostru, capatata īn aceasta ultima intersectie, este materializata prin stīlpul indicator si, de asemenea, prin doua sageti desenate pe blocuri de piatra stabile din alcatuirea povīrnisului, care suplinesc eventuala disparitie a stīlpului metalic. Pīna la liziera padurii coborīm pc o suprafata de teren bolovanoasa si relativ larga, usor īnclinata, presarata pe alocuri cu pini si molizi piperniciti din cauza conditiilor de mediu precare, pastrīnd o distanta constanta de 10-15 m fata de baza stīncariei marginase. Folosim apoi culmea liniara, īmbracata cu padure de pin, molid si mesteacan, coborīnd tot mai accentuat pīna la o īnseuare, din care poteca se abate catre dreapta (nord). Dupa trei serpentine principale, marcate cu sageti vopsite pe scoarta arborilor, ajungem īn poiana de pe fundul pīrīului Pietrosu.

Ulterior traversarii albiei vaii amintite, poteca se angajeaza catre aval si pe dreapta ei, strabate un mic ses cu molizi falnici, trece peste suvitele unui pīrīias cu ape limpezi si bogate, īntīlnind mai jos stīlpul de marcaj 1. De aici catre stīnga, la cīteva sute de metri, se afla cabanele ,,Giurgiu" si īncheiem astfel circuitul. A doua zi, putem continua excursia pe traseul 2 fie catre Lacauti, fie spre Herastrau daca nu tenteaza mai mult drumul pe Zabala, īn jos, pe la ,,Lacul fara nume" (13 km) si ,,Caldari" (īnca 4 km), pīna īn comuna Nereju (total, 31 km).

11. saua Golici (Muntele Coza) - pīrīul Mioarele -pīrīul Alunu - comuna Bīrsesti (430 m)

Marcaj: punct galben, numai īn tronsonul Golici - pīrīul Mioarele; īn rest (circa 30 km) drum forestier continuat cu DC 84, nemarcate. Timp: 1 ora pe marcaj, plus 6½ ore pe drum. Trasee de legatura: 1, 6.

Asa cum este enuntat, traseul īndeplineste rolul legaturii rapide īntre extremitatea apuseana a Masivului Coza si valea Mioarele, care īl delimiteaza partial la sud, iar de aici, utilizīnd o cale de transport forestiera (de aproximativ 22 km), racordata la DC 84 (Fundatura - Bīrsesti, 7,5 km), putem ajunge īn Depresiunea Vrancei, pe valea Putnei, la Bīrsesti, localitate strabatuta de DN 2D. Īn felul acesta, traseul permite parasirea zonei montane si patrunderea pe teritoriul subcarpatic alaturat si locuit al Ţarii Vrancei.

Marcajul este aplicat numai atīt cīt revine potecii pastorale.

Traseul porneste din curmatura adīnca a Cozei (punctul ,,Golici"), care este tranzitata de ,,traseul de creasta" al Vrancei (1), marcat cu banda rosie; mai precis, spre sud-est de stīna baciului Necula Sacalus. La īnceput, poteca strabate etajul de conifere al padurii, apoi pe cel de amestec, traverseaza mai jos un pīrīias colectat pe stīnga de Pīrīul lui Toader si se angajeaza īn aval, continuīndu-si coborīrea accentuata. Cu putin īnainte de intrare īn albia Mioarelor, dinspre dreapta, receptionam zgomotul specific unei caderi de apa, accesibila printr-o abatere scurta. Este ,,Cascada din Horn", o capodopera naturala demna de contemplare, ca multe altele ce caracterizeaza albiile īncrustate īn versantul sudic al Cozei. Inaltimea cascadei o apreciem la peste 15 m.

Pe fundul vaii Mioarele interceptam drumul forestier, urmīndu-1 catre stīnga (aval, est-nord-est), de unde īncepe pīrīul Coza. Imediat mai jos depasim o cabana muncitoreasca parasita (,,Mioarele"), la circa 4 km īntīlnim sediul brigazii silvice "Alunu" (la confluenta Coza-Alunu) si, printr-o serie de serpentine, urcīnd versantul drept al vaii, ajungem la poala muntilor, īn dreptul imobilului cantonului silvic "Fundatura". Mai departe, prin marginea vetrei risipite a Fundaturii, traversata si de traseul 6, marcat cu punct rosu, coborīm serpentinele drumului comunal 84, de pe Dealul Pietricele, īn īnseuarea acestuia cu Dealul Morii - īnseuare prin care trece un drum local orientat perpendicular fata de directia noastra de mers. Segmentul sau nordic (stīnga) este urmat de traseul 6, spre Tulnici, prin satul Coza, iar cel sudic conduce īn satul Paulesti.

Pe DC 84, strabatem īn continuare nemaiīntīlnitul platou de culme al Dealului Dumbrava, situat īntre vaile Putna, la nord, si Leadova, la sud, care deschide o vasta perspectiva asupra īmprejurimilor. La capatul sau opus, pe partea dreapta, īntr-un pīlc de pini, exista monumentul lui stefan cel Mare, construit de vrīnceni cu ocazia īmplinirii a 400 ani de la moartea vestitului domnitor (1904).

Mai jos de monument coborīm circa 2 km, mai īntīi prin serpentinele drumului, trecīnd pe la un izvor captat si intram īn DN 2D, la aproximativ 300 m nord de centrul comunei Bīrsesti. Imediat ce depasim un viaduct, pe dreapta, ne īntīmpina sediul cantonului silvic ce poarta numele localitatii, iar ceva mai jos, magazinul alimentar, bufetul si statia de autobuze I.T.A., de unde putem ajunge la Focsani ori la Brasov.

12. ,,CaIdarile" Zabalei (840 m) - saua Furu - comuna Vintileasca (800 m)

Marcaj: punct albastru  Timp; 6-8 ore  Traseu de legatura: 5

Este singurul traseu din extremitatea sudica a Muntilor Vrancei si asigura trecerea īn zona deluroasa limitrofa acestui sector, zona legata intim de bazinul rīului Rīmnicu Sarat. De fapt, constituirea itinerarului a urmarit realizarea, pe aceasta cale, a jonctiunii ,,Ţarii" propriu-zise a Vrancei cu zona etnografica din sudul ei, facilitata de existenta drumurilor forestiere si de tractoare, deschise pe ambii versanti ai Masivului Furu. Pentru intrarea pe traseu, strabatem mai īntīi 13,5 km de drum (comunal si forestier), spre sud-vest de satul Nereju Mic, pe valea Zabalei, pīna īn punctul ,,Caldari" - deplasarea putīnd fi efectuata cu autocamioane ocazionale īntīlnite pe aceasta artera rutiera.

Traseul porneste de la podul de peste Zabala, acesta traversīnd albia la cītiva metri amonte de stīncile sapate de apa sub forma renumitelor ,,caldari", "cazane" sau "marmite de evorsiune" cum li se spune īn limbaj popular si respectiv geografic. Urmam drumul bifurcat la stīnga, pe malul drept al Zabalei. Depasim sediile a doua unitati silvice (brigada si cabana), iar pe masura cresterii pantei calea de acces auto patrunde tot mai adīnc īn bazinul vaii Zirna Mica (afluent pe dreapta al Zabalei), folosind īn exclusivitate versantul stīng al acesteia, pīna la interceptarea firului principal (cale de peste 3 km, aflata īn curs de prelungire pe aproape 4 km).

De la traversarea albiei, pe directia generala est, īn cel mult 1½ ora ajungem īn īnseuarea dintre Furu Mare (1 415 m) si Furu Mic (1 406 m), de unde īncepem coborīrea pe versantul sudic (īn bazinul Rīmnicu Sarat), utilizīnd drumuri de exploatare forestiera, pīna la cabana muncitorcasca ,,Purcelu" (care poate gazdui 15 - 20 turisti). De la cabana amintita, coborīrea continua pe drum forestier prelungit cu drum comunal, pīna īn centrul comunei Vintileasca - marcajul turistic sfīrsind īn statia de autobuze I.T.A. Excursia se poate continua de-a lungul rīului Rīmnicu Sarat, pīna īn orasul cu acelasi nume (26 km aval de comuna Dumitresti) sau din Dumitresti, pe DJ 204C, 17 km, pīna la Dumbraveni, comuna situata pe DN 2 si servita de statia, C.F.R. Gugesti.

13. Comuna Soveja (500 m) - ,,sezatoarea Lupilor" - Muntele Zboina Neagra (1350 m)

Marcaj: cruce rosie  Timp: 4 - 5 ore 

Este singurul traseu turistic propriu-zis care valorifica peisajul īmprejurimilor Sovejei, permitīnd totodata accesul la rezervatia naturala Lepsa - Zboina. Precizarea aceasta este motivata de faptul ca īn zona comunei si statiunii Soveja mai exista poteci si drurmiri marcate cu felurite semne.

Traseul porneste din satul Dragosloveni (centrul civic al comunei) catre apus, asa cum indica si sageata montata pe stīlpul de marcaj. Urcam pe aproximativ 1 km DJ 205F (pe dreapta caruia se afla motelul ,,Soveja"), pīna la treptele care urca la Mausoleul eroilor de la 1917, trecem apoi pe līnga acest edificiu si intram īn statiunea balneo-climatica Soveja, unde ne īntīmpina terasa-braserie ,,Zboina". Īn fata ei, conform sagetii de pe un alt stīlp de marcaj, ocolim la dreapta cīteva zcci de metri, pe o alee asfaltata, si coborīm īn albia pīrīului Dragomirna, interceptīnd drumul forestier dirijat pe la poala Poienii Punga. Pīna aici, se poate ajunge, evitīnd statiunea, folosind ramificatia drumului aflata mai sus de motel.

Pe drumul forestier mentionat, ce īnsoteste Dragomirna, mergem spre apus (amonte) maximum 45 minute si-l parasim (vremelnic), catre stīnga, īn favoarea potecii ce traverseaza o plantatie tīnara de molid, urcīnd lent circa 1½ ora, timp īn care intersectam serpentinele caii forestiere. La ultima interceptie a drumului, pe dreapta potecii, īntīlnim un loc de popas frumos amenajat.

Urcusul continua aproape ½ ora prin padure matura si ajungem la un firicel de apa, pe marginea caruia exista o bancuta pentru binemeritatul repaus. Mai departe, tot prin padurea care limiteaza perspectiva, traversam apa si urcam īn serpentine strīnse, pīna la un platou mic, cu īnclinare moderata, locul fiind denumit ,,sezatoarea Lupilor" (sau ,,La bradul uscat"). Acesta domina un perete stīncos, īnalt de aproape 20 m, ce marcheaza sfīrsitul celui mai anevoios tronson al traseului. De la ,,sezatoare", poteca strabate codrul de molid, poienit cu afinis, urcīnd domol (vreo ½ ora) pina la o cabana de vīnatoare si sediul cantonului silvic "Zboina". De aici si pīna īn vīrful Zboina Neagra (1 350 m) ajungem īn maximum 30 minute, pe poteca deschisa īn padurea care limiteaza vizibilitatea asupra īmprejurimilor. Popasul la cabana de vīnatoare prilejuieste si vizitarea Lacului Verde (altul decīt cel de pe valea pīrīului Lepsa), aflat la circa 15-20 minute de mers pe poteca din frumosul mestecanis ce īmbraca versantul.

Returul īn Soveja este posibil si pe doua variante nemarcate: una, coboara prin ,,Piepturile Zboinei", pe poteca si drum de carute (aproape 4 ore); cealalta, urmeaza spre sud poteca pīna īn pasul Soveja, de unde se foloseste DJ 205F catre stīnga (timp total, aproximativ 5 ore). Recomandabil este ca nici una dintre aceste rute sa nu fie parcursa fara a avea īnsotirea unui bun cunoscator al locului.

TRASEE DE LEGĂTURĂ CU UNITĂŢILE MONTANE VECINE

S-a rezervat spatiu special titlului mentionat, cu scopul sintetizarii posibilitatilor continuarii excursiilor īn afara ariei montane vrīncene prezentate si, mai ales, pentru a sprijini optiunile turistilor īn alegerea itinerarelor de racordare cu zonele limitrofe Vrancei, deoarece informatiile pentru parcurgerea integrala ori partiala a traseelor nu corespund pe deplin cu relatiile oferite de unele surse bibliografice consultate.

Cele mai numeroase jonctiuni se realizeaza cu vecinatatile nord-vestice si sud-vestice, de la capetele traseelor 2, 3, 4 si 5 care, dupa cum s-a constatat, converg īn nodul turistic reprezentat de Muntele Lacauti. Asadar, cei care au parcurs pīna aici una dintre rutele enumerate, pot continua drumetia īn Muntii Bretcului sau Penteleu, folosind traseele 14 si 15.

14. Pasul Musat (1100 m) - sub vīrful Musat (1503 m) - sub vīrful Stogu (1527 m) - culmea Hīrtan - sub vīrful Baba (1544 m) - sub vīrful Lujeru (1517 m) - saua Poarta Vīntului (1695 m) - vīrful Lacauti (1777 m) - sub vīrful Manisca Mare (1677 m) - sub vīrful Clabuci (1617 m) - pasul Delusor (1200 m)

Marcaj: banda rosie  Timp: 16-18 ore

Acest traseu lung parcurge aliniamentul muntos care separa bazinele Oituz, la nord, Rīu Negru, Bīsca Mare, ambele la vest, Putna, Zabala si Bīsca Mica, situate la est. Astfel, itinerarul are un veritabil caracter de creasta, īnscriindu-se totodata crestei Carpatilor Orientali.

Datorita pozitiei Lacautiului fata de vecinatatile montane si faptului ca acest masiv reprezinta principalul punct de plecare catre muntii īnvecinati, traseului īi corespund doua tronsoane, avīnd orientari si legaturi diferite cu zonele limitrofe: unul nordic, oferind posibilitatea accesului Muntilor Bretcului, si unul sud-vestic, care īnlesneste racordarea la Muntii Penteleu. Ca atare, tronsonul nordic se urmareste īntre vīrful Lacauti, culmea data de masivele Lujeru, Baba, Stogu si Musat, pīna īn pasul Musat, unde se intersecteaza cu DN 2D (dirijat aici īntre satele Gresu, la est, 15 km si Ojdula, la vest, 14 km). Tronsonul sud-vestic este reprezentat prtn aliniamentul Lacauti, Manisca Mare, Clabuci, pasul Delusor.

Partea din traseul de legatura care revine tronsonului nordic, necesita aproximativ 12 ore de mers si utilizeaza un vechi drum pastoral. La circa 1 km departare de Lacauti, acesta intra īn saua Poarta Vīntului (1695 m), ocoleste pe la vest (stīnga) vīrful Arisoaiei (1725 m), iar īn continuare traverseaza o alternanta de suprafete paduroase si descoperite. De asemenea, drumul ocoleste, de obicei pe la est (dreapta), majoritatea vīrfurilor ce se rīnduiesc pe culmea muntoasa prelunga. Marcajul este vechi (1975), rar si degradat, īnsa largimea drumului si folosirea lui relativ intensa īn sezonul de vara permit o orientare satisfacatoare pe traseu.

Din preajma vīrfurilor Lujeru (1517 m) si Musat (1 503 m) poteci de oi, continuate cu drumuri de tractor si forestier, coboara prin Muntii Bretcului, īn localitatile Zabala, Ghelinta si Ojdula. Unele dintre acestea, sīnt folosite de trasee turistice, asa cum se relateaza īn nr. 5/1987 al revistei "Romānia Pitoreasca". Nu cunoastem, īnsa, daca semnele de marcaj indicate (punct albastru si punct rosu) sīnt aplicate.

Portiunea de traseu suprapusa tronsonului sud-vestic se parcurge īn 4-5 ore si face legatura ca Muntii Penteleu, prin pasul Delusor, astfel:

Coborīm din vīrful Lacautiului pe poteca din spatele (vest) statiei meteorologice, cam 200 m, pīna īntr-o poiana situata īn īnseuarea din obīrsia vaii Bīsca Mica (orientata spre sud, stīnga). Īn acest loc, interceptum un drum de tractor pe care īl folosim catre īnainte, ocolind un vīrf tesit, cu arbori razleti, dupa care coborīm īntr-un ses poienit, cu numeroase tufe de ienupar, unde parasim drumul. Pīna aici, se dirijeaza si traseul 15, iar timpul de mers dureaza circa 20 minute.

Din punctul amintit ne angajam pe directie stīnga (sud-vest), pe un hatas pastoral de culme, cu molidis si raristi, si īntīlnim primele semne de marcaj. Dupa 30 minute, acesta ne scoate la marginea de sus a unei pajisti īntinse ce ne ofera imaginea masivelor Goru, Giurgiu, vaii Bīsca Mica (la rasarit, stīnga), pīrīului Manisca Mare (planul din fata, apropiat) si Muntilor Penteleu (pe fundal, la orizont). Mai departe, pe liziera padurii aflata la dreapta (vest), apoi prin padurea rara de conifere, ocolim izvoarele pīrīului Manisca, depasim pe la rasarit vīrful muntelui ce-i poarta numele (1677 m), iar pe directia generala sud coborīm prelung pe Culmea Mioaca, la o stīna veche. Aici interceptam un drum de tractor care ne va conduce pīna la capatul traseului.

Putin mai jos, dedesubtul vīrfului Clabuci (1617 m), traversam o poiana īn cuprinsul careia exista o alta stīna, dar parasita si, sub aceasta, un observator de vīnatoare, pe directia carora o poteca nemarcata coboara īn albia Bīsca Mica, la varsarea pīrīului Manisca Mare. Īn poiana se mai afla o troita din lemn, bogat ornamentata, pe care o sageata de marcaj indica o ora de mers pīna īn pasul Delusor. In continuare, pe directie generala vest, druniul de tractor coboara usor, patrunzīnd īntr-un arboret de rasinoase, foarte des si tīnar, dominat la dreapta de un vīrf scund (1477 m) ce īnlesneste admirarea peisajului deschis catre Muntii Vrancei (est), Muntii Īntorsurii (vest) si Muntii Penteleu (deasupra īnseuarii ce ne mai desparte de ei).

La iesirea din desis īntīlnim un adapost pentru vite, de unde, catre dreapta, se bifurca un drum forestier dirijat spre Comandau, iar drumul de tractor utilizat de traseu se abate la stīnga, pe culmea golasa si larga. La capatul lui, traversam o portiune īmpadurita, reīntīlnim marcajul si ajungem īn poiana din pasul Delusor (1200 m). Aici se afla sediul cantonului feroviar, cantonul forestier si calea ferata forestiera care se īndreapta din valea Bīsca Mica (est, stīnga) īn valea Bīsca Mare (dreapta) catre Comandau. Ramura ei dinspre Bīsca Mica ajunge mai īntīi la cantonul "Magherus" (aproximativ 2 km), apoi īn amonte (circa 7 km), pīna sub culmea dintre Goru si Lacauti, fiind astfel accesibil traseul 4, marcaj cruce albastra.

Racordarea traseului la Muntii Penteleu, din pasul Delusor, se face tot prin marcaj banda rosie. Ruta respectiva strabate Piscul Hergheliei (1413 m), apoi succesiunea vīrfurilor: Fagul Alb (1409 m), lui Ion (1602 m), Balescu (.1577 m), Corīiu (1609 m), Crucea Fetei (1577 m), si Penteleu (1772 m), dupa care coboara, prin pīrīul Cernatu, la satul Gura Milei, īn Bīsca Mare.

Pīna pe vīrful Penteleu (8½ - 9½ ore de mers), terenul prezinta o alternanta repetata de suprafete acoperite cu padure si cu pasuni, īn raport de care marcajul este prezent sau dimpotriva. Totodata, se pune īn evidenta o suita de urcusuri si coborīsuri, perindate pe fondul general al cresterii altitudinilor, de la 1 200 m (pasul Delusor) la 1 772 m (vīrful Penteleu).

15. Vīrful Lacauti (1777 m) - dealul Chiisoara - valea Bīsca Mare - Golul Covasnei - statiunea Covasna (600 m)

Marcaj: punct albastru  Timp: 4-4½ ore

Traseul leaga Muntii Vrancei de Muntii Bretcului si ajunge la marginea Depresiunii Brasov īn statiunea balneoclimatica Covasna. Marcajul dateaza din 1975, este rar si degradat. Iarna, traseul se recomanda numai turistilor cu experienta si echipament adecvat.

In prima parte (aproximativ 20 minute), folosim poteca din spatele statiei meteorologice Lacauti, continuata cu drum de tractor, care sīnt urmate si de traseul 14. De la abaterea catre stīnga a traseului 14, īnsotim cu fidelitate drumul de tractor, strabatīnd padurea de molid, īntunecoasa si cu crengaris īncīlcit, numita "La Lilieci". Aceasta precede coborīrea coastei priporoase si relativ golase, Golgota, care domina culmea dealului Chiisoara, īnfatisīndu-ne spatii destul de largi din valea superioara a pīrīului Bīsca Mare, din Muntii Bretcului si Intorsurii precum si, aproape īn totalitate, Muntii Bucegi - situate īn planuri, tot mai īndepartate.

La baza Golgotei, imediat ce traversam un ses mic, īntīlnim pe stīnga "Izvoru Popii" si patrundem pentru putina vreme īntr-un molidis frumos, pe versantul sudic al dealului Chiisoara. Īn pajistea acestuia exista stīna lui nea Din Ţīrdea, cītiva fagi batrīni si numeroase buturugi. Coborīrea este continua dar īntrucītva domoala, sfīrsind īn albia vaii Bīsca Mare, imediat amonte de varsarea Pīrīului cu Ceapa, unde īntīlnim magazia anexa a statiei meteorologice Lacauti, o cabana muncitoreasca veche si drumul forestier care coboara la Comandau (stīnga).

Traversam Bīsca Mare prin dreptul magaziei mentionate, folosim un drum de tractor neutilizat si urcam prin pasunea de pe versantul drept al rīului, īn culmea Golul Covasnei. De aici, tot pe drumul de tractor, coborīm īn valea pīrīului Covasna, pīna ce īntīlnim drumul local, care leaga localitatile. Covasna (dreapta, nord-vest) si Comandau (stīnga), urmīndu-l catre Covasna. Pe līnga "planul īnclinat" al caii ferate forestiere, dintre asezarile amintite, drumul ne conduce mai īntīi līnga campingul "Valea Zīnelor", apoi īn perimetrul unde sīnt amplasate complexul hotelier "Bradul" (dreapta) si baza medicala de tratament "Cardiologia" (stīnga), acestea apartinīnd statiunii Covasna, accesibile din centrul orasului cu autobuze locale.

O varianta nemarcata a acestui traseu, porneste din valea Bīsca Mare, de la capatul drumului de tractor forestier coborīt din Lacauti, utilizeaza pīna la Comandau (8 km) drum forestier, continuat cu drum modemizat, local, pīna īn Voinestii Covasnei (īnca 18 km). Īn centrul orasului Covasna se poate ajunge cu autobuze, traseul acestora prelungindu-se pīna la statia C.F.R., situata pe linia 404, Bretcu-Tīrgu Secuiesc-Sfīntu Gheorghe.

In numarul mentionat anterior al revistei ,,Romāniei Pitoreasca", sīnt oferite date si despre doua trasee de legatura, marcate cu cruce rosie. Unul, traverseaza Muntii Casinului īntre Zboina Neagra si satul Poiana Sarata, iar celalalt racordeaza Muntii Vrancei la Penleleu, strabatīnd culmile Lacauti, Giurgiu, apoi, prin pīrīul Harboca, ajunge īn valea Bīsca Mica, la unitatile silvice din punctul ,,Musau. Semnole de marcaj ale acestor rute nu au fost īntīlnite īn spatiul muntos vrīncean. Totusi, exista poteci pastorale, drumuri de tractor si forestiere, care pot īnlesni parcurgerea itinerarelor mentionate.

Cuprins

,,Pe-un picior de plai, Pe-o gura de rai"

Prezentare generala

AsEZARE sI LIMITE

RELIEFUL sI ALCĂTUIREA GEOLOGICĂ

ASPECTE CLIMATICE

REŢEAUA HIDROGRAFICĂ

VEGETAŢIA

FAUNA

REZERVAŢII NATURALE

Turism īn muntii Vrancei

CĂI DE ACCES

LOCALITĂŢI DE ACCES

POSIBILITAŢI DE CAZARE sI ADĂPOST

MARCAJELE

Trasee turistice

1. Comuna Tulnici - Muntele Coza - (saua Geamana) - Dealul Negru - Culmea Paisele - Pietrosu - Zboina Frumoasa - Culmea Laposu - comuna Nereju.

2. Satul Vetresti-Herastrau - pīrīul Balosu - Golu Pietrosului - cabanele ,,Giurgiu" - valea Zabalei - Mīrdanu - vīrful Lacauti

3. Poiana Sindrilita - valea Zabaluta - Mīrdanu - vīrful Lacauti

4. Pīrīul Goru "vīrful Goru - vīrful Lacauti

5. "Botu Misīnei" - Culmea Misīna - Zboina Frumoasa - Culmea Frumoasele - ,,Caldarile" Zabalei

6. Comuna Tulnici - "Plostina" - satul Valea Neagra - satul Vetrcsti-Herastrau - Dealul Secaturii - Culmea Laposu de Jos - comuna Nereju

7. Motelul "Cascada Putnei" - valea Tisitei - pīrīul Cristianu Mic - saua Geamana

8. Gura pīrīului Balosu - valea Naruja - saua Tisitei

9. ,,Casa lui Neagu" - valea Putnei - Pīrīul Bradului - saua Poienita

10. Cabanele ,,Giurgiu" - saua Fīnarii - Golu Verdelui - vīrful Pietrosu - cabanele ,,Giurgiu"

11. saua Golici (Muntele Coza) - pīrīul Alunu - comuna Bīrsesti .

12. ,,Caldarile" Zabalei - saua Furu - comuna Vintileasca

13. Comuna Soveja - "sezatoarea Lupilor" - Muntele Zboina Neagra

TRASEE DE LEGĂTURĂ CU UNITĂŢILE MONTANE VECINE

14. Pasul Musat - sub vīrful Musat - sub vīrful Stogu - culmea Hīrtan - sub vīrful Baba - sub vīrful Lujeru - saua Poarta Vīntului - vīrful Lacauti - sub vīrful Manisca Mare - sub vīrful Clabuci - pasul Delusor

15. Vīrful Lacauti - dealul Chiisoara - valea Bīsca Mare - Golul Covasnei - statiunea Covasna












Document Info


Accesari: 6886
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )