Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































TURISMUL RURAL PE PLAN INTERNATIONAL

Turism


TURISMUL RURAL PE PLAN INTERNAŢIONAL

              Tot mai multi sunt cei care doresc sa-si petreaca vacanta cât mai departe de locurile aglomerate, de poluare, de zgomot. Din ce în ce mai mult, turistii renunta la hotelurile luxoase si doresc sa se simta ca acasa, într-un cadru intim, sa beneficieze de servicii personalizate. Dar, pe de alta parte, nu pot sa renunte la un minim de confort. Astfel a aparut conceptul de turism rural si apoi cel de agroturism, si tot mai multi au apelat la aceste forme de turism, pentru a-si petrece vacanta sau concediul. Putem spune ca turismul rural si agroturismul au atras în principal turistii dornici de aventura, dar care îsi doreau un spatiu de cazare mai confortabil, familiile cu copii mici, care sunt extrem de entuziasmati de animalele domestice, de libertatea ce li se ofera în ceea ce priveste posibilitatile de recreere si chiar persoanele de vârsta a treia.



             Conceptele de turism rural difera de la tara la tara, în ceea ce priveste spatiul de cazare oferit si activitatile pe care le implica.

1.1.        Conceptia diferitilor autori cu privire la notiunea de turism rural

            Turismul rural a fost neglijat de cercetatorii din turism, fiind adesea confundat cu activitatile recreationale desfasurate în  mediul rural. Exista o varietate de termeni care descriu activitatea turistica în zonele rurale: agroturism, turism la ferma, turism rural, turism de odihna, turism alternativ si multi altii, cu întelesuri diferite de la o tara la alta. Keane, M.J.[1] a evidentiat faptul ca, este dificil de evitat confuziile legate de aceste denumiri, deoarece termenul de "turism rural" a fost adoptat de Comunitatea Europeana cu referire la întreaga activitate turistica din zona rurala.

          Orice definitie a turismului rural necesita recunoasterea calitatilor esentiale a ceea ce este "rural". Astfel, Urry[2] defineste spatiul rural ca fiind:

§         "Zona în care agricultura e dominanta;

§          Zona cu relatii sociale particul 11211k109l are determinate de proprietate si controlul mijloacelor de productie agricole;

§          Zona cu densitate redusa a populatiei, unde, în mod consecvent, sunt dificultati în asigurarea consumului colectiv."

            Potrivit lui Cloke[3], zonele rurale au fost asociate cu caracteristici specifice rurale: agricultura, zone slab populate, asezari dispersate, iar ruralitatea a fost conceptualizata în temeni ai situarii la periferie, ai zonelor îndepartate si ai dependentei de activitatile economice rurale.

           Zonele rurale sunt locuri pentru consum si locuri unde productia este bazata pe fondarea unor noi locuri destinate turismului.

           Mai mult, Urry[4] atrage atentia asupra schimbarilor de preferinte, datorita aparitiei unei noi clase de servicii, care a dus la o mai mare accentuare a consumului în mediile rurale. Aceste preferinte au influentat de asemenea alte grupuri sociale, care au adoptat valori similare în consumul zonelor rurale, incluzând: urmarirea unor povesti pastorale; acceptarea simbolurilor culturale legate de mediul ritual idilic; o mai mare accentuare a ocupatiilor în aer liber în asemenea medii.

             În timp ce interpretarile sociale si culturale ale unor evolutii sunt tratate în detaliu de Urry, Poon[5] ilustreaza implicatiile practice ale unor asemenea schimbari pentru industria turistica. Astfel, Poon ilustreaza aceste schimbari ca fiind trecerea de la "turismul vechi" (pachetul de vacanta standard), la "turismul nou", segmentat si flexibil atât în timp cât si în spatiu. De fapt, cercetarile recente asupra serviciilor au analizat schimbarea în cadrul societatii ca fiind una de la stadiul "Fordist", în care cererea de servicii turistice era de masa, la stadiul "post-Fordist", în care exista diferentieri în preferintele consumatorului si care implica  necesitatea mai mare pentru producatori de a segmenta, mai sistematic, piata.

              Hummelbrunner [6]si Migbauer[7] sunt de acord  atât cu Poon cât si cu Urry, argumentând ca aceste schimbari ale cererii si ofertei turistice au contribuit la aparitia unui nou turism rural. Din perspectiva ofertei, aceasta s-a manifestat ca "un interes crescând fata de turismul rural în rândul clientelei mai bune, si de asemenea în rândul producatorilor de vacante, ca o protectie crescuta a mediului si o dorinta de integrare în rândul locuitorilor zonei pe care o viziteaza"[8].

             Lane a precizat sapte motive pentru care este dificil de dat o definitie complexa a turismului rural:[9]

1.      Zonele rurale sunt ele însele greu de definit, iar criteriile utilizate de tari variaza considerabil de la tara la tara.

2.       Nu toata activitatea de turism din zonele rurale este strict "rurala"- poate fi urbana în forma, dar localizata în zonele rurale. Multe asa-zise sate de vacanta sunt de acest tip. Exista numeroase complexe de vacanta care au aparut în mediul rural. Ele pot fi parcuri tematice, activitati de time-sharing sau structuri hoteliere de odihna.

3.      Din punct de vedere istoric, turismul a fost un concept urban: marea majoritate a turistilor locuind în zonele urbane. Turismul poate avea o influenta urbana asupra zonelor rurale, încurajând schimbari economice si culturale.

4.      Diverse forme de turism rural s-au dezvoltat în diferite regiuni. Vacantele la ferme sunt importante în multe parti ale Germaniei si Austriei, dar sunt mai rar întâlnite în USA si Canada. În Franta, casele taranesti în care îti pregatesti singur masa sunt o importanta componenta a produsului turistic rural.

5.      Turismul urban sau cel bazat pe statiuni traditionale, nu se limiteaza la zonele urbane, ci se extinde si la cele rurale.

6.      Zonele rurale se afla într-un proces complex de schimbare. Impactul pietelor globale, comunicatiilor si telecomunicatiilor a schimbat conditiile si orientarile pietei catre produsele traditionale. Anumite zone rurale sufera de populare redusa, în timp ce altele cunosc un proces de crestere a populatiei din rândul celor care se retrag sau care doresc sa dezvolte afaceri noi si "neconventionale".

7.      Turismul rural este o activitate complexa, cu multe fatete, si nu se compune doar din turismul la ferme. Pe lânga aceasta forma de turism, turismul rural mai cuprinde si vacante cu anumit specific în natura, ecoturism, drumetii, alpinism, echitatie, aventura, sport, pescuit, calatorii educationale, turism de sanatate, arta, iar în unele zone, turism etnic.   

              Pâna în ultimele doua decenii, activitatile recreationale si turistice în zonele rurale erau strâns legate de caracterul rural al zonei. Aceste activitati puteau fi caracterizate prin urmatorii termeni: relaxare, pasiv, nostalgie, slab tehnologice si, mai ales, non-competitivitate. Lista activitatilor includea: picnicuri, drumetii, pescuit, vizitarea locurilor istorice si culturale, participarea la curse de cai, vizitarea obiectivelor turistice, plimbari cu barca, etc.. În ultimele doua decenii, pe lânga activitatile amintite, se practica multe alte activitati diferite. Aceste activitati pot fi caracterizate prin urmatorii termeni: activ, competitivitate, înalt tehnologice, modern, rapid si individual si includ: parapanta, planorism, schi, ciclism pe poteci de munte, curse de masini, ecoturism, plimbari cu barca cu motor, turism de aventura, etc.. 

           Exista mai multe definitii date turismului rural. Una dintre definitii apartine Departamentului de Turism al Australiei. Potrivit acestei definitii: "turismul rural este  o activitate cu multe fatete care  are loc în zone libere, deschise, rurale, si reprezinta pentru vizitatori esenta vietii la tara".[10] Activitatile considerate importante de Departamentul de Turism al Australiei, în contextul ruralitatii, includ: agricultura, activitati bazate pe natura, aspecte culturale ale zonelor rurale, activitati sportive si activitati de aventura în zonele rurale.

             Turismul rural este, în mod invariabil, subiectul interventiei guvernului. Aceasta interventie poate restrânge, crea sau mentine oportunitatile turismului rural. Actuala dimensiune a interventiei guvernamentale în turismul rural variaza de la tara la tara si în interiorul statelor în strânsa legatura cu varietatea conditiilor fiecarui stat si a fiecarei regiuni.

              Printre principalele motive pentru care guvernele intervin în turismul rural pot fi mentionate:[11]

§         aspecte politice si organizationale cu privire la optiunile recreationale, acces si participare, planificarea si dezvoltarea turismului;

§         semnificatii economice ale turismului rural, asa cum sunt prezentate în publicatiile guvernelor. Politicile turismului rural sunt, adesea, formulate si implementate cu scopul de a se crea locuri de munca, diversifica baza economica;

§         protejarea zonelor turistice;

§         conservarea naturii si controlul poluarii;

§         investitii pentru dezvoltarea infrastructurii;

§         dezvoltarea serviciilor turistice;

§         marketingul si promovarea turismului.

        

  

        În timp ce orice afacere turistica sau ospitaliera poate fi localizata într-o zona rurala, mai jos este indicat un  punct de plecare pentru definirea afacerii de turism rural tipice:[12]

§         Echipament, servicii de ghid si de închiriere pentru vânatoare, pescuit, echitatie, safari, studii ale naturii, navigatie, vehicule de teren si alte activitati de recreere si aventura în aer liber (dar nu dependente de o dezvoltare puternica a facilitatilor);

§         Servicii de transport aerian în zone îndepartate, acestea fiind deseori denumite întreprinderi de aventura si ecoturism;

§         Asezari ecoturistice si în natura; statiuni de dimensiune redusa; Asezaminte retrase (uneori numite cazare alternativa);

§         Mici hoteluri la sosea sau alte forme asemanatoare de cazare;

§         Statiuni balneoclimaterice cu specific rural;

§         Tabere de mici dimensiuni; tabere sezoniere pentru grupuri organizate;

§         Case de oaspeti si cazare cu mic dejun; hanuri de tara si taverne; vizite si cazare la ferme;

§         Proprietati întinse cu posibilitati de cazare la scara redusa si de practicare a unor activitati în aer liber;

§         Parcuri pentru safari; ferme de pescuit si pentru jocuri; activitati agricole, silvicole, de pescuit si alte activitati primare, care vând vizitatorilor produse sau servicii sau care-i cazeaza; localuri cu alegerea produsului dorit; programe educationale legate de resurse;

§         Facilitati pentru coborârea cu schiurile si cross de intensitate redusa;

§         Servicii de vânzare si ospitalitate "la sat" sau "la sosea";

§         Festivaluri si evenimente specifice în sate si parcuri nationale;

§         Servicii oferite de localnici si culturi traditionale legate de rezerve sau zone traditionale în ceea ce priveste folosirea resurselor;

§         Atractii interpretative sau traditionale;

§         Tururi ale zonelor rurale cu ghid însotitor (peisaje si teme culturale);

§         Cooperative comunale;

§         Comunitati de localnici care ofera servicii turistice;

§         Parcuri naturale cu posibilitati  de vizitare.

               Bramwell[13] noteaza faptul ca turistii care îsi petrec vacanta în mediul rural par a fi mult mai multi si mai bine instruiti decât ceilalti turisti, cautând produse de calitate si cheltuind

pentru vacante sume peste medie. În ceea ce priveste motivatiile, exista putine materiale publicitare disponibile. Opperman[14] a descoperit un lucru surprinzator într-un studiu despre agroturism, realizat în sudul Germaniei: operatorii turistici credeau ca motivatia turistilor era "un mediu calm si odihnitor", dar pentru turisti, mediul respectiv era doar un aspect secundar.

    Aspectele operationale care afecteaza înfiintarea si dezvoltarea afacerilor în turismul rural, în opinia lui Page si a lui Getz, sunt:

§         Accesibilitatea. Pentru afacerile de turism rural, precum restaurante si afaceri ce presupun vânzari cu amanuntul, accesibilitatea este esentiala Autostrazile si localizarea oraselor este esentiala. Pentru altele, departarea este avantajoasa, dar pentru a se ajunge în acea zona, clientul trebuie sa suporte un cost mai mare.

§         Utilizarea multipla: integrarea afacerilor turistice în mediul local. Resursele turismului rural, în majoritatea localitatilor, sunt amestecate cu resursele celorlalte sectoare ale economiei. Acest lucru poate ridica probleme de compatibilitate, iar în alte zone competitii pentru aceleasi resurse. O alta problema de utilizare multipla a importantei afacerilor este acea a utilizatorilor incompatibili. De exemplu, râurile nu pot permite  în acelasi timp barci cu motor si rafting, fara riscul unor accidente serioase.

§         Sezonalitatea. Cererea sezoniera pe termen scurt pentru turismul rural este dependenta de factorii institutionali si climatici. Însa, utilizarea resurselor primare poate împiedica sau încuraja vizitele sezoniere, cum ar fi dorinta populatiei urbane de a participa la strângerea recoltelor, precum si la diferite evenimente culturale din diferite perioade ale anului. Gama normala a activitatilor de turism are vârful în sezonul de vara, bazându-se,  în special, pe vizitarea obiectivelor turistice, cazarea în resedintele  de vacanta sau în ferme, pe sporturile pe apa sau pe excursii. În  multe zone rurale a fost creat un sezon de sporturi de iarna, cu toate ca necesitatile sunt diferite. De obicei, cererea este mult  mai  mica în sezoanele de toamna si primavara, desi pentru cei mai  multi oameni acestea sunt cele mai potrivite pentru vizitele la "tara" sau în natura. Strategiile de prelungire a sezonului de turism rural cuprind, de obicei, dezvoltarea unor produse noi (mai ales sporturi ce pot fi practicate pe tot parcursul anului), pachete de servicii stimulative si la preturi avantajoase, evenimente speciale si marketing segmentat.

§         Infrastructura si tehnologia. Proiectantii de turism rural întotdeauna vor avea probleme legate de infrastructura, atât din punct de vedere cantitativ, cât si calitativ. Adesea, infrastructura este concentrata în câteva localitati rurale sau de-a lungul marilor artere de circulatie. Dar dezvoltarea sistemului de drumuri si alimentarea cu electricitate va încuraja mai mult circulatia si se va diminua atractivitatea originala a zonei.

§         Finantarea. Costurile sunt adesea mari în zonele rurale , dar mai ales în zonele îndepartate, atât din punct de vedere al dezvoltarii, cât si al operarii. Costurile infrastructurii publice, cum ar fi drumurile, vor fi mai ridicate, iar autoritatile locale, de cele mai multe ori, nu pot suporta finantarea unor proiecte ambitioase sau întretinerea adecvata a acestora. Într-un sens general, costurile aditionale ale turismului rural sunt trecute în costul turistilor, prin mentinerea unui pret ridicat pentru multe experiente turistice.

§         Munca. Multe afaceri de turism rural sunt de scara mica si adesea în familie. Cantitatea si calitatea muncii în zonele rurale este o problema globala pentru industria turistica. Rezidentii ar putea fi neexperimentati în industria serviciilor sau chiar ostili acestor meserii. Oportunitatile de training sunt limitate.

§         Durabilitatea. Pentru o dezvoltare durabila sunt necesare doua sisteme: monitorizare prin impactul cercetarilor si implicarea continua a comunitatilor. Rezidentii vor fi mai interesati de identificarea amenintarilor dezvoltarii, decât cei din afara si este posibil  ca perspectivele lor legate de durabilitate sa fie mai diferite.



§         Design. Îmbinarea în mediul rural si pastrarea ambiantei rurale sunt importante pentru afacerile în domeniul turismului rural. Nu numai dezvoltarea ar trebui sa fie potrivita din punct de vedere arhitectural, dar si situarea în raport cu viata salbatica este importanta.

      În sfârsit, dupa cum au mentionat si Page si Getz[15], definitia turismului rural din punct de vedere teoretic nu este importanta pentru cei ce practica aceasta forma de turism, grija lor fiind de a atrage segmentul optim al mix-ului de marketing si posibilitatea de a acoperi toate segmentele pietei. Definitia nu este importanta nici pentru turisti, ei cauta anumite oportunitati si atractii pentru zonele rurale în care doresc sa mearga.

            Cea mai reprezentativa forma de turism rural este cea bazata pe agroturism, care include atât cazarea, cât si servirea mesei în gospodaria respectiva, însotite si de alte atractii: zone montane, ape si alte posibilitati de recreere care stimuleaza si atrag turistii.

1.2     Experienta dezvoltarii turismului rural în Europa

  

          Nu se poate spune ca turismul rural este un fenomen nou în tarile Uniunii Europene. Cazarea turistilor la sate se practica de foarte mult timp, mai mult sau mai putin organizata. Ceea ce se poate spune ca este nou este amploarea pe care a luat-o fenomenul turistic în  spatiul rural. Numeroase organizatii de turism, din diverse tari europene , se preocupa de organizarea si institutionalizarea turismului în spatiul rural, aparând astfel necesitatea de a crea sau recrea ambientul rustic-rural, sub multiple forme: sate de vacanta, vacante la ferme, sate-club, sate pentru tineret, statiuni rurale de odihna, precum si satul turistic. Satele turistice sunt solicitate de diferite categorii de turisti, dintre care amintim turistii cu copii si tineretul, care doresc sa-si petreaca vacanta sau concediul  într-o zona linistita si la preturi accesibile.

            Turismul rural a evoluat diferit în fiecare tara. Cele mai multe deosebiri se refera la capitolul de dotari si servicii, fiecare tara având potentialul sau propriu si punctele sale forte.

             Una dintre organizatiile de turism rural este EUROGÎTES. Aceasta a fost înfiintata în 1990, si este o organizatie care acopera întreaga Europa geografica. Programul de actiune al Comunitatii Europene pentru perioada 1990-1992 a oferit acestei organizatii mijloacele necesare pentru a putea transpune obiectivele, stabilite prin statut. "Actiunile 1-5 din Programul Comunitatii Europene corespund cu urmatoarele obiective ale Eurogîtes:

§         Definirea ofertelor turistice în mediul rural si stabilirea criteriilor unitare de calitate în turismul rural în Europa;

§         Crearea bancii de date cu informatii despre fiecare organizatie membra;

§         Codificarea produsului Turismul rural, astfel încât sa fie inteligibil pentru client si în asa fel încât, clientul sa poata recunoaste produsul la prima vedere;

§         Atragerea de noi clienti pentru turismul rural si descoperirea spatiului rural prin turismul practicat în mediul rural;

§         Sa construim Europa, înseamna sa fim solidari. Deci, trebuie sa ajutam tarile în care turismul rural se afla în faza de organizare, punând la dispozitie experti, astfel încât sa se realizeze un produs omogen, de calitate, bun, care sa poata fi oferit pe piata turistica"[16].

Din anul 1993, România este membra EUROGÎTES.

A. Franta

           Turismul rural în Franta are o veche si bogata traditie, Franta putând fi considerata leaganul turismului rural.

          Între 1960-1970, în Franta se înregistrau sejururi spontane si sporadice a orasenilor în mediul rural . În 1964 au fost lansate "Statiunile verzi de vacante".

   Pentru a deveni "statiune verde", o localitate trebuie:[17] sa ofere un cadru de vacanta natural si atractiv (calitatea apei, proprietati generale); sa posede echipamente recreationale diversificate (terenuri de tenis, sala de sport, piste pentru calarie, etc.); sa dispuna de unitati de cazare suficiente (cel putin 200 de paturi), diversificate si confortabile (teren de camping 2*, hotel clasificat); sa asigure informatii turistice.

         Conceptul "vacantelor verzi" declanseaza o multitudine de initiative individuale si colective, multiplicând formele de cazare. În acelasi timp se multiplica si asociatiile locale, regionale sau nationale ce îsi propun sa promoveze loisir-ul la ferma: mai întâi prin sprijinul acordat agricultorilor de a  crea o unitate de cazare sau serviciu cu caracter turistic, apoi lansând stagii de artizanat. Aceste asociatii, începând din anul 1970 s-au constituit într-o asociatie generala, denumita "Tourisme en espace rural"(TER), ce cuprindea 4000 de sate turistice, 150000 de locuri cazare, dispersate în 80 de departamente.

        Dupa o perioada de euforie, în jurul anului 1975, se constata o plafonare incontestabila a tuturor activitatilor rustice. Spre începutul anilor '80 se pare ca turismului rural nu i se acorda un loc stabil alaturi de celelalte tipuri de vacante.

         În ceea ce priveste agroturismul, au existat mai multe conditii care au contribuit la aparitia si dezvoltarea acestuia. Una dintre acestea se refera la problemele cu care s-a confruntat

agricultura franceza, ceea ce a facut ca agroturismul sa fie considerat o activitate complementara pentru zonele în care agricultura întâmpina dificultati. O alta conditie a fost reprezentata de  cresterea în ritmuri rapide a numarului resedintelor secundare. De asemenea, trebuie adaugat si faptul ca în Franta se obisnuieste fragmentarea vacantelor, ceea ce permite petrecerea timpului liber în mai multe locuri.

               În domeniul turismului rural, regruparea producatorilor se face în jurul numeroaselor asociatii: Gîtes de France, Agriculture et tourisme, Logis de France, Cléconfort, Villages Vacances Familles, Hôtels et Châteaux.

        François Moinet realizeaza o clasificare a unitatilor de cazare din Franta:[18]

ü      Hoteluri care sunt clasificate în sase categorii (fara stea, 1*, 2*, 3* ,4* ,4* lux);

ü      Unitati de tip "meublés", prestatii hoteliere si care sunt de la   1* la 5*;                                                                              

ü      "gîtes ruraux"din cadrul Gîtes de France, clasificate în patru categorii ( de la 1 la 4 spice);

ü      Satele de vacanta, care sunt echipamente colective care permit un sejur complet, asigurând cazare, alimentatie si agrement pentru un pret forfetar, clasificate în doua categorii: "confort" si "grand confort";

ü      Campinguri si caravane, divizate în tabere de turism exploatate permanent- clasificate în cinci categorii (de la 1* la 4* si 4* grand confort), si tabere de turism exploatate sezonier - clasificate în doua categorii (sezoniere si arii naturale);

ü      Parcuri rezidentiale de loisir, care sunt terenuri amenajate pentru cazare, dispunând de cel putin 35 locuri si eventual caravane- nu sunt clasificate.

              Un "gîte" este o casa de vacanta în mediul rural, construita sau amenajata dupa criteriile unei Carti de Calitate si ofera garantii privind echipamentul, pretul, calitatea primirii.[19]

  Toate unitatile sunt localuri independente (case, castele sau apartamente în case taranesti) construite si restaurate de proprietari si echipate în vederea închirierii lor pentru o vacanta pe tot timpul anului. Ele sunt dotate în mod obligatoriu cu o bucatarie cu apa calda, frigider, grup sanitar cu apa calda, dus, chiuveta, WC interior (la una sau mai multe camere).

              Asociatia "Gîtes de France" este principala asociatie de proprietari de locuinte turistice din mediul rural. Marca "Gîtes de France" este rezervata structurilor de primire turistice situate în mediul rural, selectionate de catre Antena Departamentala a Federatiei Nationale a gîtes-urilor franceze pentru calitatea echipamentului si primirea personalizata a proprietarilor. Ea regrupeaza 55.000 de "gîtes ruraux" pe teritoriul Frantei. În fiecare an, aproximativ 2.000 de noi "gîtes" beneficiaza de marca colectiva  "Gîtes de France", costul mediu al investitiei fiind de 51.000 EURO. Anual, asociatia  publica si editeaza peste 2 milioane de ghiduri.

             În cadrul asociatiei "Gîtes de France" exista mai multe forme de structuri de cazare si dintre acestea vor fi amintite câteva: pensiunile, ferma-han (asigura produse de gastronomie traditionala), "Gîtes de Péches", "Gîtes de Neige", "gîtes" accesibile persoanelor cu handicap, "Gîtes Panda", "gîtes" de etapa, "gîtes" pentru copii, "gîtes" pentru adolescenti, campingul la ferma, fermele pedagogice.

            Un alt sistem de cazare specific turismului rural îl reprezinta  "Cléconfort".

  Reteaua  "Cléconfort" regrupeaza 10.000 de locatii în 30 de judete. Unitatile de tip "meublés" sunt situate în principal în orase mici, pe litoral, în statiuni termale si la munte si pot fi  case independente, apartamente în cadrul unor case, apartamente în imobile sau resedinte. Aceasta marca asociativa clasifica unitatile de tip  "meublés", de la 1 la 4 chei.

              Mai exista si alte asociatii create de colectivitati teritoriale, cum ar fi: "Meublés Confiance", "Nid-Vacances, "Bienvenue ŕ la ferme", "Café-Couette",  "Relais et Châteaux", "Logis de France", "Les Coeurs", "Relais du Silence", "Parcs Naturels de France", "Baladhôtel", "Relais Saint-Pierre".

               În ceea ce priveste promovarea turismului rural, în Franta s-au creat structuri la fiecare nivel de organizare. La nivel comunal s-a înfiintat "Grupul Agricol de Exploatare în Comun" (G.A.E.C.), care permite exploatarea si promovarea unor "gîte" sau a unor hanuri taranesti. La nivel departamental si regional exista o multitudine de organisme care dispun de grupe de studiu pentru dezvoltarea si promovarea turismului rural.

                În anul 2004, au fost realizate doua ghiduri regionale: Primul Ghid Regional Auvergne, ce regrupeaza 2200 gîtes ruraux din 4 departamente: Allier, Cantal, Haute-Loire si Puy de Dôme si Primul Ghid Regional Normandie, ce regrupeaza 2200 gîtes ruraux din 5 departamente: Calvados, Eure,  Manche, Orne si Seine-Maritime.

   B. Austria

              În Austria activitatea de turism rural dateaza de mai bine de 150 de ani, când cazarea turistilor se facea fie în pensiunea taraneasca, fie în hanuri. Iar începând cu doua  decenii în urma, au aparut doua notiuni: "satul turistic de recreatie" si "statiunea de odihna".

              Prin "sate turistice de recreatie", Uniunea Comunala Austriaca are în vedere asezari satesti, cu caracter predominant taranesc, în care turistul poate sa-si petreaca concediul în izolare si liniste si în acelasi timp sa cunoasca obiceiurile si bogatia folclorica a zonei.[20]

  Pentru ca o localitate sa fie declarata "sat turistic de recreatie", ea trebuie sa îndeplineasca urmatoarele conditii:

o       Izolarea asezarii, aceasta trebuind sa fie amplasata la o distanta corespunzatoare de caile de comunicatie mai frecventate;

o       Sa aiba caracterul unui sat, caracter ce este determinat de numarul si structura populatiei;

o       Arhitectura trebuie sa se încadreze în stilul tinutului; se recomanda ca noile constructii sa nu depaseasca doua nivele;

o       Cazarea turistilor se va face în unitati modeste;

o       Amenajarea restaurantelor se va face în stil taranesc în ceea ce priveste aspectul exterior si mobilarea încaperilor, vor fi servite mâncaruri cu specific local, cu denumire locala, iar personalul va purta costum popular;

o       O conditie sine qua non este lipsa poluarii sonice în aceste localitati;

o       Pastrarea datinilor, obiceiurilor, portului;

o       Îngrijirea localitatii.

         Revistele austriece de specialitate publica, în mod regulat, informatii cu privire la satele turistice  de recreatie: adresa, altitudine, clima, numar de locuitori, cai de acces, mijloace de transport, statii de benzina, sporturi, distractii, rezervari, numar de telefon, etc..

          "Statiunile de odihna" sunt localitati organizate pentru vizitatori, care din punct de vedere al aspectului, pozitiei, structurii si regulilor privind pastrarea linistii corespund caracteristicilor unui sat turistic de recreatie, dar care se diferentiaza prin numarul vizitatorilor, instalatiilor.[21]

            Uniunea Comunala (Gemeindebund) recunoaste statutul unei localitati ca fiind "sat turistic de recreatie" sau "statiune de odihna".

            Statul se implica în activitatea de turism rural prin intermediul Ministerului de Comert si Reconstructie, care acorda credite pentru dotarea unitatilor de cazare. De asemenea, si Ministerul Agriculturii si Silviculturii sprijina actiunea de construire de camere pentru turistii straini la fermele taranesti.

             Entitatile si nivelele la care este organizata activitatea de turism rural în Austria sunt urmatoarele:

§         Organizatii Turistice Satesti (O.S.T), cuprinzând unul sau mai multe sate, daca acestea sunt mai putin populate sau frecventate;

§         Centre de Administrare a Organizatiilor Turistice Satesti (C.A.O.T.S.), la nivelul judetului.

              Cea mai importanta regiune pentru turismul rural austriac este Tirolul. În aceasta regiune turismul la ferme a luat amploare în ultimii 25 de ani, din necesitatea gasirii unor venituri extraagricole pentru tarani. Cazarea se realiza în pensiuni particulare si din acest motiv existau foarte putine hoteluri si moteluri de dimensiuni mici. De asemenea, turismul rural nu s-a limitat la datele propriu-zise, ci a patruns si în catunele si fermele mai izolate, fiind interzisa construirea resedintelor secundare în aceasta zona.. Statul, prin intermediul unor case de credit sau banci populare, a acordat taranilor credite pentru investitii agrare pe termen lung (15 ani) cu o dobânda de 3-5%. Aceste credite erau prevazute în "Planul Verde".

               În Austria, activitatile promotionale se desfasoara pe mai multe nivele.

  "Sindicatele de Initiativa Satesti", care utilizeaza o parte importanta a bugetului de care dispun, pentru promovarea produsului turistic, actioneaza pe plan local. Aceste organisme dispun de venituri provenite din taxele de sejur platite de turisti si din contributiile membrilor sai. Uneori satele se grupeaza pentru a desfasura activitati promotionale de mare anvergura. La nivel provincial, "Oficiul de Turism al Landului" finanteaza propaganda turistica prin editarea de pliante, participare la târguri internationale, etc.. La nivel federal, "Oficiul pentru Promovarea Turismului Austriac" intensifica efortul publicitar pentru cresterea fluxurilor turistice internationale. De asemenea, mai exista si birourile oficiale în principalele tari emitente de turisti, care au sarcini variate: informarea publicului, contacte cu presa, publicitate, prezenta la marile manifestari în domeniu, raporturi cu agentii de voiaj si ofertantii de vacante.

    C. Germania

               Turismul rural în Germania dateaza de mai bine de 150 de ani. La început, vacantele erau petrecute în locuinte ieftine la sate, în apropierea oraselor. Cazarea se facea într-un fel de hotel mic sau în camere închiriate la ferme.

              Doua mari organizatii care reprezinta agricultorii - Societatea Germana pentru Agricultura (D.L.G.), înfiintata în 1885 si Organizatia pentru Stimularea Opiniei Publice (I.M.A)- au început sa colecteze adresele acelor ferme care s-au declarat dispuse sa primeasca turisti.

            O problema majora în analiza turismului rural este disponibilitatea datelor. În Germania, de exemplu, sederile peste noapte si oferta de locuri de cazare sunt, astazi, înregistrate numai când operatorul are 9 sau mai multe locuri de cazare.

            În anul 1990 a luat fiinta "Grupul de lucru pentru vacanta în gospodaria taraneasca si turismul rural" din Germania (ANG), ale carui obiective sunt printre altele: elaborarea de strategii vizând promovarea turismului în gospodaria taraneasca si stimularea  turismului rural, cu scopul de a contribui la îmbunatatirea sectorului economic a unitatilor de cazare.

          Spectrul cazarii în turismul rural variaza de la terenuri pentru tabere, autoservire, Bed&Breakfast la unitati de cazare cu toate facilitatile. Desi turismul la ferme poate acoperi întregul spectru al cazarii, accentul se pune pe autoservire si B&B.

           Locurile de cazare nu sunt distribuite în mod egal în Germania. Statele de est sunt caracterizate printr-un numar mic de locuri de cazare, iar cele doua state sudice: Bavaria si Baden-Württemberg înregistreaza cel mai mare numar de locuri.

            Pe plan national a fost lansata în aceasta tara actiunea "Vacante la fermele taranesti", prin care statul acorda împrumuturi speciale acelor gospodarii care ofereau turistilor spatii de cazare corespunzator amenajate. Organizatorii acestei actiuni opereaza cu urmatoarele argumente: "un oaspete pentru un sejur aduce mai mult profit decât orice alta activitate în cursul unui an întreg".[22]

           Sub sloganul  "Vacanta la tara", în anul 1980, în Germania au fost create conditii favorabile de cazare si masa, de la Marea Nordului pâna în Alpi. În acest scop au fost dezvoltate

peste 2.000 de locuinte de vacanta de diferite marimi, precum aproximativ 10.000 de camere

single, duble sau cu mai multe paturi. În aceste spatii de cazare se permitea cazarea familiilor cu

copii mici si câini, iar cei mici beneficiau de reduceri importante de preturi.

               Prin analiza turismului rural din Germania putem remarca faptul ca, acesta, exercita o influenta puternica asupra comertului si micii industrii.

       D. Elvetia

                Din 1985 si pâna în prezent aproape 2.000 de ferme pe an si-au încheiat activitatea. Fermele mici au trebuit sa-si diversifice activitatea pentru a supravietui. Astfel, unele dintre ele au început sa practice turismul rural.

                În ultimul timp,  în Elvetia, se studiaza si se încurajeaza tendinta de a transforma unele sate existente în sate turistice. În prima etapa, a crearii satului turistic, s-au rezolvat probleme legate de aducerea apei, canalizare si unele probleme de infrastructura. Apoi s-a organizat si realizat sistemul de aprovizionare si numai dupa aceasta s-a construit un cartier nou cu case tip vila, dar cu conditia respectarii stilului traditional al regiunii. Apartamentele au fost vândute unor persoane particulare, administratia având obligatia sa le gospodareasca atunci când proprietarii nu-si petrec timpul liber în satul respectiv. Satele de acest tip sunt destinate unei clientele cu venituri modeste si medii, inclusiv pentru turistii straini.

               De asemenea, s-a stimulat crearea unor "mici colonii de vacanta" în imediata apropiere a centrelor turistice, Touring Club Suisse fiind cea care promoveaza realizarea acestui gen de turism- mici colonii de vacanta în imediata apropiere a centrelor turistice.

              Turismul rural în Elvetia, este singurul sector al turismului în care oferta de locuri de cazare este inferioara cererii.

              Asociatiile SRVA, AGORA, AGIR  au început la 1 ianuarie 2002 sa implementeze o actiune concentrata de promovare a turismului rural în partea franceza a Elvetiei, datorita crearii Centrului de Competente pentru Turismul Rural, care reuneste 7 cantoane, camere de agricultura, organizatii pentru promovarea turismului rural. Cele 3 asociatii (SRVA, AGORA, AGIR)  vor înceta munca în echipa la sfârsitul anului 2004.

    E. Polonia

            Cazarea turistilor în casele din mediul rural dateaza de peste 3 decenii, dar satele au fost incluse în circulatia turistica începând cu deceniul trecut.




             Începând cu anul 1930, au fost lansate cursuri de training pentru gospodine, în ceea ce priveste cazarea, alimentatia si alte servicii; iar în anul 1937 a fost editat primul ghid al familiilor ce primesc turisti. Principalele organizatii care ofera cursuri pentru fermieri: Federatia Poloneza de Turism Rural "Hospitable Farms" si ECEAT Polonia, care organizeaza cursuri pentru fermieri începând din 1994.

              Promovarea satelor turistice, în Polonia, a contribuit la decongestionarea centrelor turistice supraaglomerate, precum si la asigurarea unor conditii de cazare pe gustul turistilor, la preturi convenabile.  Satele turistice sunt create din initiativa locala si trebuie sa îndeplineasca câteva conditii minime: cadru natural, climat, cai de acces, cazare corespunzatoare, posibilitati de aprovizionare si servire a mesei, agrement si conditii sanitare bune, camere curate, etc.

               Pentru o mai buna vizualizare a satelor turistice, pentru scoaterea în evidenta, este utilizata o emblema conventionala, care apare atât pe tablitele indicatoare, atât în sat, cât si la gospodariile celor care închiriaza camere. Promovarea satelor turistice se face prin presa scrisa, radio, televiziune si prin publicarea anuala a unei brosuri de informare a turistilor.

              Locuitorii, care pun la dispozitia turistilor spatii de cazare, primesc credite de la Banca Agricola, de la Cooperativele de Productie si de la Casele de Economii, în vederea dezvoltarii gospodariilor. De asemenea, exista  doua organizatii de finantare implicate în dezvoltarea rurala: Agentia pentru Restructurare si Modernizare a Agriculturii si Fundatia Programelor de Asistenta pentru Agricultura. Aceste credite pot fi utilizate în vederea construirii de noi spatii de cazare, renovare celor vechi sau pentru îmbunatatirea dotarilor. Totodata, locuitorii din satele turistice sunt sprijiniti prin unele degrevari de impozite asupra veniturilor realizate din activitati turistice.

Aceste facilitati au determinat cresterea numarului fermelor agroturistice de la 5800 în anul 2000 la aproape 7400 în anul 2003.

     F. Bulgaria

                În Bulgaria, statul încurajeaza promovarea turismului rural. Satele turistice sunt omologate de catre "Balkanturist" si declarate ca atare prin hotarâre guvernamentala. Pentru a fi declarate sate turistice, localitatile trebuie sa îndeplineasca conditii legate de cadru natural, cai de acces, posibilitati de cazare, masa si agrement etc.

             Pentru  promovarea turismului rural exista doua organizatii mari (Asociatia Bulgara de Turism Rural si Ecologic si Asociatia Bulgara de Turism Alternativ) si câteva birouri de turism regionale care asigura cursuri de training.  

Un nou proiect de dezvoltare rurala va începe în anul 2004 si va continua pâna la sfârsitul anului 2005. El va include 11 municipalitati, care intentioneaza sa investeasca în forme alternative de turism. Regiunile care au câstigat competitia sunt zonele Pernik, Montana, Blagoevgrad, Kurdjali si Haskovo. Satele Ardino, Kirkovo si Ivailograd vor încerca sa introduca formele de

turism alternativ. Suma totala a proiectului este de aproximativ 160.000 BGN (leva)[23].

        Conceptul de turism rural ramâne nedezvoltat, pe scara larga, în Bulgaria în ciuda posibilitatilor prezente: programele de dezvoltare a turismului rural sunt rare; pentru multe regiuni muntoase, unde nu exista potential pentru dezvoltare industriala, turismul rural poate asigura o solutie buna pentru problemele economice curente; existenta unei retele de parcuri naturale în Bulgaria. Principalele probleme cu care se confrunta dezvoltare turismului rural în Bulgaria sunt: lipsa constientizarii a ceea ce este turismul rural de fapt si lipsa antreprenoriatului

în majoritatea zonelor rurale; lipsa fondurilor (si creditelor) accesibile pentru sprijinirea potentialilor antreprenori de turism rural; lipsa unei politici de sprijinire a turismului rural, de exemplu taxe preferentiale pentru începerea afacerilor.

    G. Belgia

                Turismul rural în Belgia devine cunoscut, începând cu anul 1973, când se constituie prima asociatie, Asociatia Agricola Belgiana. Asociatiile, în Belgia, se pot constitui prin actiunile de colaborare a câtorva familii prietene în scopul promovarii produselor realizate la ferma uneia dintre aceste familii. În vederea extinderii si modernizarii fermei, toti asociatii participa initial ca investitori, recuperând ulterior investitiile din beneficiile realizate.

                 Ferma poseda autorizatie de vânzare pentru produsele sale, care sunt naturale, de o calitate superioara, la a caror realizare nu s-au utilizat îngrasaminte chimice. În vederea lansarii acestor produse se realizeaza etichete si hârtie de ambalat care poarta emblema fermei, cu denumirea ei, adresa si programul de vânzare al produselor. Publicitatea se realizeaza prin intermediul unor afise si pliante care poarta emblema fermei. La ferma se vând atât produse de baza, lactate, cât si tartine din pâine de casa, legume în stare naturala, bauturi alcoolice si nealcoolice obtinute din prelucrarea produselor naturale din ferma, gemuri si dulceturi.

               Principalele asociatii de promovarea a turismului rural în Belgia sunt: Accueil Champętre (Wallonie), Gîtes de Wallonie, Federatia Flamanda pentru Turismul în Ferme si la Ţara(Flanders).

                Asociatia "Accueil Champętre" a fost înfiintata în 2001, pe lânga alte doua asociatii

Fetourag si Utra care promoveaza turismul rural în Wallonie înca din secolul XIX.  În 2003

asociatia a publicat un ghid de 200 de pagini, mentionând toate unitatile de cazare si activitatile

disponibile la fermele din Wallonie.

                Asociatia "Les Gîtes de Wallonie" are ca responsabilitati omologarea si controlul unitatilor de cazare. În Belgia exista aproximativ 260 de "gîtes-uri rurale" si 145 de "camere de oaspeti".

                Federatia Flamanda pentru Turismul în Ferme si la Ţara promoveaza 137 de ferme care asigura cazare, clasificate în patru categorii (1-4 frunze de trifoi). În timp ce Federatia Flamanda pentru Turismul în Ferme si la Ţara clasifica fermele pe frunze de trifoi, Oficiul Flamand de Turism le clasifica pe stele.

    H. Portugalia

               Turismul rural în Portugalia s-a dezvoltat mai întâi în nordul tarii, fiind practicat de familiile de agricultori si de rezidenti din mediul rural care au în proprietate ferme, conace sau chiar castele vechi, case rustice, mori, vile. Pe lânga unitatile de cazare amintite mai sus, mai sunt campingurile din toata tara, care ofera posibilitatea petrecerii unei vacante economice si, de asemenea,  hanurile destinate turistilor tineri.

               În iulie 1997, Directia Generala de Turism (DGT) a stabilit o noua clasificare pentru turismul rural:

         -Clasificarea TR (turism rural): case vechi cu arhitectura clasica.

         -Clasificarea AT (agroturism): ferme în care se mai locuieste înca.

         -Clasificarea TH (turism în resedinte): conace vechi din secolele XVI-XVII si alte castele mici din mediul rural.

         -Clasificarea CC (turismul în casele din mediul rural): case clasice de închiriat.

             Statul se implica în activitatea de turism, prin Ministerul Comertului si Turismului, care faciliteaza acordarea unor credite pe termen lung si nerambursabile în procent variabil, 40-60%, celor care doresc sa se implice în activitatea de turism rural pe o perioada de minimum 10 ani.                              

               În tara functioneaza si câteva organizatii de turism rural, precum: TURIHAB (Asociatia de Turism în Resedintele din Portugalia), care acorda sprijin pentru înfiintarea de ferme, utilizate pentru cazarea turistilor, dar si pentru asigurarea unor activitati agroturistice (exemplu: pescuit, vânatoare, etc)., ANTER (Asociatia Nationala de Turism în Spatiul Rural), CENTER (Centrul National de Turism în Spatiul Rural).

1.3.Turismul rural în alte zone ale lumii

                Turismul rural nu este o forma de turism practicata numai în Europa, ea fiind întâlnita si  în alte zone din lume cu posibilitati de practicare a acesteia. Printre principalele zone se pot enumera: S.U.A. si Canada de pe continentul american, Noua Zeelanda si Australia si China, de pe continentul asiatic.

1.3.1.  S.U.A. si Canada

              Printre tarile cu renume în practicarea turismului rural pe continentul american pot fi enumerate: S.U.A si Canada. O mare parte din americanii si canadienii, care locuiesc astazi în zone metropolitane cu o populatie de peste 1 milion, îsi petrec vacanta sau concediul în spatiile rurale.

A.  S.U.A.

               În SUA, doua initiative federale au sprijinit turismul rural prin sustinerea sistemului sectorului privat în vederea dezvoltarii afacerilor turistice rurale. Prima, Fundatia Nationala pentru Turism Rural este o organizatie non-profit, iar cea de-a doua, programul "Rute Istorice si Pitoresti", este un instrument de coordonare a managementului si planificarii turismului rural.

            În  S.U.A. exista astazi 2.052 districte rurale (subdiviziuni politice ale unui stat), care reprezinta 75% din suprafata tarii si sunt locuite de 17% din întreaga populatie a tarii (49 milioane locuitori). În 1992, zonele rurale asigurau 18% din locurile de munca ale tarii si generau 14% din venituri. Economia americana, în zonele rurale, se bazeaza pe sectorul privat, pe sectorul serviciilor (turistic si recreativ, financiar , de asigurari, de valori imobiliare, comert cu amanuntul si restaurante).

     Politica turismului rural în S.U.A.

             Politica federala practicata de S.U.A. în domeniul turismului a dat nastere Fundatiei Nationale pentru Turism Rural (NRTF). Înfiintata ca o corporatie caritabila si non-profit, NRTF este însarcinata cu planificarea, dezvoltarea  si implementarea proiectelor si programelor care au potential mare în cresterea veniturilor din export, venituri provenite din turismul rural si transporturi, atragând astfel turisti în zonele rurale ale Americii.

             Fundatia Nationala pentru Turism Rural are patru initiative majore, care urmaresc îmbunatatirea competitivitatii afacerilor din domeniul turismului rural din S.U.A.. Aceste initiative se concentreaza în jurul unor actiuni strategice pentru stabilirea, dezvoltarea si promovarea afacerilor turistice în zonele rurale. Acestea sunt:

1.      Conectarea prin internet. NRTF în colaborare cu College of Business and Administration At the University of Colorado, la Boulder au dezvoltat unul din primele site-uri World Wide Web. Intitulat United States Travel and Tourism Information Network (USTTIN), aceasta initiativa pe internet (www. uttin.org) a intentionat sa fie o unealta atât pentru marketing, cât si pentru managementul turistic. Este proiectat astfel încât sa fie prietenos cu utilizatorii, sa poata fi accesat usor la nivel national.

2.      Programul "Parteneri ai Turismului de Stat". Acest parteneriat presupune formarea unui consiliu de consultanta specializat în domeniul turismului rural, identificarea necesarului de resurse ale turismului din zonele rurale si furnizarea de informatii si contacte pentru comunitatile rurale ce solicita asistenta tehnica pentru dezvoltarea si managementul produselor si serviciilor lor turistice.

3.      Programul "Initiativa de Turism International". NRTF este interesata în stabilirea unor relatii cu numeroase tari, ai caror rezidenti doresc sa calatoreasca în zonele rurale din S.U.A.. Acest program intentioneaza sa încurajeze dezvoltarea programelor turistice rurale si a pachetelor turistice  destinate pietei japoneze. Japonezii sunt interesati de istoria si cultura vestului Americii, incluzând cowboy si americanii indieni din nastere.

     4.  Programul "Serviciul Forestier al S.U.A.- studiu de caz- proiect". NRTF a  pregatit 12 studii de caz despre dezvoltarea turismului rural.

  Campingurile din SUA: O aventura în domeniul afacerilor turismului rural

              KOA ("Campingurile Americii") este cel mai mare sistem privat care ofera toate serviciile necesare sederii peste noapte, oferind mai mult de 75.000 de locuri de campare în peste 500 de proprietati. KOA a fost înfiintat în 1962 de un grup de oameni de afaceri, care au gasit o oportunitate în a oferi servicii motociclistilor, care calatoreau prin tari, pentru a  participa la World's Fair, din Seattle, Washington. KOA si-a dezvoltat conceptul campingului francizat. 70% din KOA sunt operate de proprietari particulari, 11% sunt detinute si operate de companii, iar restul de 19%, sunt detinute de investitori, care angajeaza manageri pentru a le administra. Multe campinguri ofera servicii de recreere, terenuri de sport, utilitati pentru reteaua radio si TV si bazine de înnot. Rezervarile se pot face la oricare KOA sau printr-un serviciu de rezervari international.

              Central City/ Dory Hill KOA este doar una din multele afaceri turistice rurale ce pot beneficia de initiativele federale. Construit în 1969, campingul a operat la început doar sezonier, acum fiind deschis tot timpul anului cu 30 de locuri pentru corturi si autovehicule. Central City / Dory Hill KOA este prima proprietate KOA din vestul Denverului, Colorado si este adesea un loc de oprire atât pentru turistii interni, cât si pentru cei internationali. Campingul are un impact economic substantial asupra economiei zonei, în afara  salariilor si beneficiilor platite angajatilor. Fiind afiliat la o organizatie de franciza, cum ar fi KOA, acest camping are câteva avantaje distincte. Pe lânga notorietatea numelui, proprietarii campingului au acces la o serie de servicii prin reteaua KOA.

B. Canada

               Potrivit lui Butler[24], utilizarea în scopuri recreationale a zonelor rurale a început  cu construirea de cabane si realizarea de incursiuni de vânatoare si pescuit, care erau realizate de ofiterii din armata Marii Britanii si de membrii aristocratiei canadiene în a doua jumatate a secolului XIX.. Prin îmbunatatirea  transporturilor, dezvoltarea vapoarelor, a cailor ferate si mai târziu a automobilelor, evadarile în week-end în mediul rural au devenit posibile.

              Turismul rural în Saskatchewan- Canada

              Conceptele de "turism rural" si "vacante la ferme" sunt relevante pentru Saskatchewan,

datorita caracterului rural al provinciei. Experienta vacantelor la ferme în Saskatchewan, este un

fenomen relativ recent, prima operatiune înregistrându-se în 1971. Aceasta experienta a început prin cazarea Asociatiei Profesorilor de Muzica în Fort Qu'Appelle. Existenta unei relatii personale foarte strânsa între gazde si turisti, contribuie la dezvoltarea afacerii.

              Winter, M[25] a realizat un studiu care a evidentiat principalele activitati care prezinta importanta relativa pentru turistii care vin sa se cazeze la ferme. Cele mai raspândite activitati sunt: campare, fotografiere realizata de amatori si profesionisti, admirarea vietii salbatice. Privitul pasarilor  a fost înregistrat ca fiind activitatea favorita a turistilor care viziteaza Fort Qu'Appelle. Saskatchewan, în general, este vizitata pentru habitatul de pasari migratoare si nemigratoare.

              Operatorii din provincia Saskatchewan sunt implicati într-o serie de activitati economice (de exemplu pescuitul, oferirea de spatii de cazare în zonele rurale pentru turisti, mestesugarit), care  aparent asigura suficiente venituri pe parcursul anului.

                 Studiul realizat indica faptul  ca operatorul s-a implicat într-o serie de activitati economice, de exemplu pescuitul, oferirea de spatii de cazare în zonele rurale pentru turisti, aviatie.

                O motivatie cheie în vederea stabilirii componentei turistice a afacerilor din zona rurala pare a fi dorinta operatorilor de a se afla în relatii directe cu turistii. În acest sens, turistul nu este considerat un numar sau o suma de bani, ci o persoana. Operatorul ofera impresia distincta ca rolul pe care-l joaca este acela de a fi ofertant de experiente turistice în scopul stabilirii unei relatii turist-gazda.

     Turismul rural în Alberta- Canada

              Operatorii care-si desfasoara activitatea în domeniul turismului rural în aceasta provincie ofera servicii personale, intrând în contact direct cu turistii. De asemenea, mai pun la dispozitia turistilor echipamente de cazare aferente, ofera îndrumarile necesare si asigura conditii pentru pescuit, vânatoare, activitati recreationale si expeditii. Principalele unitati de cazare sunt fermele. Majoritatea fermelor sunt localizate la sud de Red Deer, în timp ce patru dintre ele se afla în regiunea Edmonton.

               Pentru perfectionarea serviciilor oferite, persoanele care au camere libere, pot sa le amenajeze în scopul primirii turistilor si sa participe la programe educationale, organizate de experti de la Institutul de Pregatire Agricola Ontario (OATI), cu sprijinul Guvernului provincial din Alberta.

               Turistilor le sunt puse la dispozitie si terenuri de campare special amenajate. Ca elemente specifice zonei, turistilor li se ofera spre achizitionare produse artizanale realizate manual.

                În provincie exista si o organizatie care se ocupa de promovarea turismului în ferme, Alberta Country Vacations Association (ACVA). Organizatia ACVA are peste 30 de ani vechime în oferirea de programe la ferme si 16 membri, recunoscuti pentru ospitalitatea canadiana. ACVA editeaza anual 1000 de brosuri, ce sunt distribuite prin cele 10 centre turistice guvernamentale din Alberta si prin alte canale de distributie. Fiecare membru primeste câteva brosuri pentru a le distribui personal, clientilor sai. Cotizatia anuala a fiecarui membru este de 400USD. De asemenea, organizatia si-a creat propriul site WEB: www.albertacountryvacation.com.

                  În prezent, în Canada, afacerile din domeniul turismului rural sunt legate de ecoturism si turism de aventura, iar societatile ce îsi desfasoara activitatea în acest domeniu sunt înfiintate pe baza unor studii de fezabilitate si a unor planuri de marketing.

Produsele turistice oferite includ vizitarea rezervatiilor, excursii cu ghid la muzee sau la alte obiective turistice, unde sunt relatate povesti cu vrajitoare, legende. De asemenea, turistii pot participa la serbari traditionale, pot urmari diverse spectacole, se pot înscrie în tabere, unde sunt însotiti de un instructor si pot participa la vânatori, la diverse manifestari gastronomice, la ceremonii rituale, la serbari cu dansuri în costume specifice.

                 Consiliul Canadian de Dezvoltare Rurala a precizat[26]: "Cererile pentru turismul în zonele rurale pot oferi venituri si oportunitati de angajare pentru populatia din mediul rural si reprezinta o optiune, a celor care prefera sa locuiasca la tara. Relatia dintre cerere si oferta, însa, ramâne un factor controlat, subliniind ca turismul nu este un leac universal pentru problemele economice din zonele ce înregistreaza depresiune economica, dar poate fi un important supliment pentru activitatile economice existente."

             Interesul comunitatilor locale pentru dezvoltarea turismului rural este ridicat. Pentru

ca operatorii sa-si realizeze obiectivele, au fost create parteneriate cu operatori externi. Sprijinul guvernului si al sponsorilor este necesar pentru a crea atractii unice.

1.3.2 Noua Zeelanda si Australia

                 Turismul rural este practicat si în Noua Zeelanda  si Australia.  Aceste doua destinatii sunt urmarite de majoritatea turistilor din Asia de Nord, din America de Nord si din Europa.

 A. Noua Zeelanda

             Noua Zeelanda este promovata peste hotare de Consiliul  pentru Turism al Noii Zeelande (NZTB), ca fiind un tarâm cu o splendoare panoramica rurala, aer curat si activitati incitante. La aceasta se mai adauga si atractia culturii Maori - unica în Noua Zeelanda, posibilitatea de a participa la un haka, sau de a vedea un dans poi. Ca si multe alte tari, Noua Zeelanda se poate lauda cu un numar mare de turisti straini si cu o industrie în ascensiune.

              În perioada 1995-1996, agricultura  era baza economiei, însa turismul  începuse si el sa fie un sector al economiei. Din cauza modificarilor subventiilor acordate agriculturii, fermele au suferit schimbari majore, unele dintre ele devenind neprofitabile, altele paralizându-si activitatea din cauza ratei dobânzii mari si a inflatiei. Multi fermieri s-au decis sa diversifice activitatea de la ferma. Astfel, multi fermieri au încercat sa înfiinteze societati pe actiuni, cu profil de turism, autoritatile au încercat sa încurajeze festivalurile si evenimentele locale si multe persoane fizice au încercat sa înfiinteze societati mici, având ca profil pescuitul, etc.. TLA (Territorial Local Authorities) a fuzionat cu comunitatile locale pentru a determina aparitia unor festivaluri si evenimente. Astfel, au aparut o serie de festivaluri specifice. Printre cele mai de seama se numara festivalul Alexandra Blossom, care celebreaza livezile, Rhododendron Week în Dunedin si Goldfields. Festivalurile de iarna sunt localizate în centrele majore de schi. "Golden Guitar", este un eveniment din mediul rural vestic, care se tine anual în Gore si care e bazat pe entuziasmul local.

              Turismul la ferme este, adesea, considerat o alternativa economica pentru fermierii care se confrunta cu  scaderi ale profiturilor. 

              A fost editat si un ghid, "New Zeeland Bed&Breakfast Guide", care oferea informatii despre adresele operatorilor de turism la ferme. În total, erau trecute 264 de adrese.

 Aproape 50% din operatorii de turism în ferme si-au început activitatea  în anii 1990 si peste 80% în timpul ultimilor 10 ani. Majoritatea turistilor sunt internationali, cererea fiind concentrata în lunile de vara, din decembrie pâna în martie. Potrivit unor studii[27], limita de 100 de nopti de cazare este adesea o bariera cruciala, dincolo de care societatea este considerata neprofitabila. Însa, profitabilitatea poate depinde de vreme si de costurile muncii. În cazul, în care copiii parasesc casele parintesti, adesea, sunt folosite facilitatile de cazare existente deja, decât sa se construiasca altele.

             Dar turismul rural nu înseamna numai cazare la ferme. Noua Zeelanda ofera multe produse turistice ecologice sau de aventura în cadrul localitatilor rurale, care sunt caracterizate de comunitati mici, cu un stil de viata ce înca este bazat pe agricultura si sector forestier, si pe

relatiile dintre localnici.

             Noua Zeelanda este un tinut în majoritatea sa amenajat, dar beneficiaza înca si de

salbaticie. Comunitatile locale au determinat dezvoltarea multor facilitati. De exemplu, o organizatie voluntara, Otago Peninsula Trust a initiat si dezvoltat faimoasa colonie de albatrosi din Taiaroa Head, în Peninsula Otago. Statiunile de dimensiuni mari, ca Queenstown si Wanaka s-au extins rapid, datorita dezvoltarii impetuoase din domeniul schiului si apoi datorita exploziei de activitati de aventura. A. J. Hackett a introdus bungy-jumping-ul pe râul Kawarau, iar alte sporturi precum jet boating si rafting s-au dezvoltat rapid. Raftingul pe ape repezi a jucat un rol important în promovarea Noii Zeelande, reprezentând imaginea distractiei, agitatiei si aerului liber. Numarul turistilor straini care au facut o excursie cu pluta este estimat la mai mult de 80.000 anual (NZTB, 1994)[28], cifra care reprezinta doua treimi din numarul total al clientilor companiilor de rafting.  Putem afirma ca raftingul nu este un produs omogen. Pragurile râului au grade de dificultate de la o curgere lina la foarte dificil, gradul 5, (si mai mult, un grad 6, peste limitele turistilor), care conform brosurii River Valley Ventures este o "pompa de adrenalina" pe un râu ce este descris din când în când ca "agresiv si provocator".  La cealalta extrema se afla excursiile cu pluta, în care pasagerii plutesc în josul unui râu, purtati de curentul de apa prin zone linistite. Turistii au posibilitatea sa vada zone de tara si salbaticie care nu pot fi descoperite altfel, si sa experimenteze un sentiment de izolare si liniste. Au fost introduse si o serie de activitati autopurtate, precum: parapanta, parasutare, navigarea pe mare cu vele, heli-bungying. Rangitikei ofera posibilitatea desfasurarii tuturor acestor activitati. Atunci când au fost intervievati, membrii Asociatiei de Turism Rangitikei au identificat unicele caracteristici ale zonei Rangitikei ca fiind vizitele în gradini, peisaj spectaculos, rafting pe apele repezi, pescuit, pace, liniste, barci cu motor si sarituri cu coarda elastica. Zona este cunoscuta în Noua Zeelanda pentru gradinile sale cu trandafiri de munte sau cu alte plante, iar unele gradini mari sunt deschise publicului.



  B. Australia

               Cea mai mare parte a Australiei este rurala. Zonele rurale au un potential turistic enorm, care este exploatat din ce în ce mai mult, mai ales în ceea ce priveste turismul de aventura, ecoturismul.

           Departamentul de turism Al Commonwealth-ului (CTD) defineste turismul rural ca fiind "o activitate cu multe fatete care  are loc în zone libere, deschise, rurale, si reprezinta pentru vizitatori esenta vietii la tara"[29].

               Între 1993-1994 si 1996-1997, 10 milioane USD au fost investiti în programe de turism rural, studii de piata, cercetari, proiecte de infrastructura, educatie ecoturistica, studii si monitorizari, planuri regionale, conferinte si târguri. În ciuda cresterii interesului pentru ecoturism, ca o forma de dezvoltare a afacerilor din domeniul rural, Strategia Nationala pentru Turism Rural noteaza ca, turismul rural a fost relativ necunoscut, ca sector al pietei turistice, cu toate ca turistii interni si internationali estimati în zonele rurale  reprezinta un numar substantial.

            Strategiile din domeniul turismului rural australian se confrunta cu o serie de probleme:

§         Nevoia de a creste interesul pentru produs si dezvoltarea firmelor, în ceea ce priveste integrarea regionala;

§         Nevoia unor potentiale surse de finantare si creditare;

§         Inexistenta unor programe de pregatire si educatie pentru noii si neexperimentatii operatori din turismul rural;

§         Nevoia de a îmbunatati infrastructura si de a recunoaste rolul important al comunitatii locale.

           Experienta Undara este o noua modalitate de dezvoltare a turismului rural, bazata pe o resursa naturala unica. Aceasta demonstreaza oportunitatile si provocarile care apar pentru întreprinderile de turism în general, si pentru cele de ecoturism în particular. Aceste proiecte pot beneficia de o sursa substantiala de venit, dar trebuie sa fie asistata de  programe pentru protectia mediului înconjurator. Atractiile Undara s-au dovedit a fi unice, dar insuficiente în a genera legaturi strânse cu vizitatorii, pentru a-i determina pe acestia sa aleaga cazarea în zona respectiva. Pentru a avea succes din punct de vedere economic, proprietarii trebuie sa dezvolte infrastructura si atractii complementare, toate cu costuri de personal ridicate, dar cu o grija deosebita fata de mediu. Astfel, a fost elaborat de catre Asociatia de Ecoturism a Australiei, un cod de ghidare adresat turistilor pentru a reduce impacturile negative asupra mediului[30] (anexa nr.1). Deoarece turistii sunt în vacanta, obligatiile si responsabilitatile, pe care ei le practica în mod obisnuit în contextul mediului de la ei, de acasa, pot fi neglijate. Problemele, precum aruncarea gunoiului pe jos pare sa nu-i intereseze pe turisti. Însa, pentru detinatorii de pamânt, care au angajamente pentru acesta si de care adesea sunt dependenti pentru supravietuire, aceste probleme pot fi în antiteza cu interesele lor primare de maximizare a productivitatii economice a proprietatii. Activitatile recreationale pot aduce schimbari pozitive si negative mediului si comunitatii locale[31] (anexa nr.2).

           Atractia Undara.

          În termenii experientei pentru turisti, nimic nu-i poate pregati pentru coborârea în conurile cu lava. Fiecare depresiune este umpluta cu bolovani mari, butuci de vita-de-vie si arbori din padurile tropicale. Aerul este mai rece si mai umed. Fiecare caverna este unica, unele sunt mici si arcuite, alte lungi parând fara sfârsit. În cele mai lungi caverne locuiesc lilieci. La intrarea în caverne, vizitatorilor li se ofera masti de hârtie pentru a retine mirosul de amoniac. Dupa ce turul cavernelor este realizat, turistii au prilejul sa admire cangurii. Seara turistii sunt condusi la locuintele din Undara. Unii dintre ei ramân în vagoanele utilizate pentru cazare, în timp ce altii folosesc corturile sau chiar propriile automobile.

1.3.3 China

             Vesticii tind sa creada ca turismul în China  este un fenomen nou. Aceasta credinta poate fi adevarata în termenii turismului mondial, însa în termeni interni calatoriile în mediul rural în China dateaza de mai bine de 3.000 de ani.

              În anii ˘90, au fost deschise pentru turistii interni case particulare în câteva asezari rurale. Intr-un sat turistic, situat în sudul orasului  Xi˘an, guvernul nu numai ca a dat apartamente noi  la 94 de familii care s-au stabilit acolo sub un program de reînnoire rurala, dar le-a dat si câte o mica locuinta secundara. Aceste constructii puteau fi amenajate ca si case de oaspeti private, folosind fonduri proprii si credite de la stat.

              Cele mai importante zone rurale care atrag un numar mare de turisti sunt complexele de pesteri de pe teritoriul Chinei. La complexul speologic Ling Xiao, opereaza un mixt de întreprinderi, formale si informale. Partea principala a complexului speologic este reprezentata de o structura formala extinsa, finantata de Banca de Dezvoltare a Chinei, fiind condusa si detinuta de corporatia Yang Chun. Complexul speologic se învecineaza cu satul Yu Leung Hang, si cuprinde un mic hotel, cu 60 de camere, construit în 1993, un restaurant cu o capacitate de 200 locuri, 2 magazine de suveniruri, birouri administrative, casa managerului, un mic depozit, o zona pentru picnic la intrarea în pestera  cu 20 de mese si 80 de scaune, 3 poduri peste micul râu Jade, care traverseaza pestera, 3 ambarcatiuni mici, scari interioare în pestera, un generator de curent electric, un turn de apa, o parcare pentru autovehicule (30 de autocare si putine masini), un grup sanitar învecinat cu  restaurantul. Investitia totala a companiei la sfârsitul anului 1993 a fost de aproximativ 9,8 milioane yeni (2,9 milioane USD), care include un nou împrumut în 1993 pentru a construi un hotel de 2-3 stele pentru vizitatorii internationali în locul unui han vechi.

         Liu Zhenli[32] ofera unul dintre putinele studii de caz din domeniul dezvoltarii turismului rural din China, reprezentând o analiza a impactului turismului în zona Yesanpuo, din provincia Hebei. Dezvoltarea turismului a început în anul 1985, o data cu declararea, de catre Guvernul provinciei Hebei, a celor 460 km din Yesanpuo drept zona pitoreasca. Guvernul a asigurat infrastructura de baza (drumuri de acces ce suplimentau prima cale ferata, care fusese construita pe la mijlocul anilor '70). Au fost construite câteva hoteluri mici. Un numar important de turisti au venit prima data în  1985, dar cazarea s-a dovedit inadecvata. Oficialii au sustinut un program pentru a-i convinge pe satenii conservatori sa-si deschida casele si sa primeasca turistii. Câtiva sateni au acceptat, dar au refuzat sa primeasca bani, deoarece un obicei local cerea ca oaspetii din casele lor sa fie tratati ca rude, iar încasarea unei taxe ar fi avut ca rezultat pierderea prestigiului. A durat câtiva ani pâna când principiul profitului a înlocuit traditia. Serviciile oferite în aceste sate includeau plimbari cu masina, cu caruta sau calare pe cai si ponei, rafting, vânatoare. Pentru a determina motivele alegerii zonelor turistice rurale din China, este important sa recunoastem ca motivatia acestei alegeri se bazeaza pe traditii vechi de peste 3.000 de ani.       Turismul rural intern în China reprezinta o decizie voluntara, mai mult culturala, apropriata pelerinajelor, centrelor istorice, culturale si politice, realizat pentru a recunoaste mostenirea poetica a unor zone cum ar fi Gradinile din Suzhou.

              Pe 8 aprilie 2002, a fost lansat un proiect de dezvoltare turistica a provinciei Guizhou, cuprinzând valea râului Bala. Finantat de Banca Mondiala si implementat de Organizatia Mondiala a Turismului, prin serviciile unei firme irlandeze de consultanta turistica, proiectul a fost initiat de o echipa de consultanti din cadrul Administratiei de Turism din Guizhou si de experti în turismul international. Valea râului Bala este situata la 12 km de Kaili. Zona propusa pentru dezvoltare acopera aproximativ 100 km˛, de la San Keshu, cuprinzând întreaga lungime a râului Leishan (20km). Se crede ca dezvoltarea satelor din jurul vaii râului, va avea un rol important în atragerea turistilor si îmbunatatirea calitatii vietii locuitorilor de acolo. Se va pune accent nu numai pe îmbunatatirea infrastructurii, dar si pe asigurarea cazarii în interiorul satului. Cazarea se va face în case de oaspeti special construite si în casele locuitorilor. Ţinând cont ca populatia este de 400-500 de oameni în fiecare din aceste sate, se asteapta ca fiecare sat sa aiba cel putin  200 de locuri de munca. Fiecare sat va avea cam 15 locuri de munca implicate direct în turism.

       Wei Xiao'an, directorul însarcinat cu planificarea si dezvoltarea activitatilor turistice a declarat, într-un forum, ce a avut loc în septembrie 2003, în orasul Shanghai, ca este optimist în ceea ce priveste piata turistica, mentionând ca turismul rural are un mare potential: "În viitor,

60 % din piata turistica va proveni din zonele rurale."[33]

 

*

                             *              *

                       Problema ruralitatii ca si concept a fost dezbatuta, ca fiind legata de o densitate mica a populatiei si de spatii deschise, cu asezari mici, în general cu 10.000 de locuitori.

            În consecinta, turismul rural în forma sa cea mai pura ar trebui sa fie:

·        localizat în zonele rurale;

·        rural, din punct de vedere functional- construit pe baza trasaturilor speciale ale mediului rural, cum ar fi dimensiunea redusa a afacerii, spatiul liber, contactul cu natura si mediul natural si traditia;

·        la scara rurala- atât din punct de vedere al cladirilor cât si al asezarilor- deci, de obicei, la scara mica;

·        cu caracter traditional, dezvoltându-se treptat si organic si în conexiune cu comunitatea locala;

·        diversificat, reprezentând structura complexa a mediului, economiei, istoriei si asezarii locului.



[1] Page, Stephen and Getz, Don- The business of rural tourism: international perspectives, International Thomson Business Press, 1997, pag. 4;

[2] Gareth Shaw, Allan M. Williams - CRITICAL ISSUES IN TOURISM: A Geographical Perspective, 2nd edition, Blackwell Publishers, 2002, pag. 5;

[3] Page, Stephen and Getz, Don - Op.cit, pag..5;

[4] Idem, pag. 6;

[5] Ibidem;

[6] Ibidem;

[7] Ibidem;

[8] Ibidem;

[9] Idem , pag. 7-9;

[10] C.M.Hall - Introduction to Tourism in Australia:Impacts, Planning and Development, 2nd edn, Melbourne, Longman Cheshire, 1995; preluat de Page, Stephen and Getz, Don- Op. cit., pag. 143;

[11] Butler, Richard,  Hall, Michael and Jenkins, John- Tourism  and Recreation in Rural Areas, John Wiley& Sons Ltd., West Sussex, England, 1998, pag. 25;

[12] Page, Stephen and Getz, Don - Op.cit., pag. 16;

[13]  Idem, pag. 17;

[14] Ibidem;

[15]Idem, pag. 192;

[16] Florina Bran, D.Marin, Tamara Simon - Turismul rural -  Modelul european, Ed. Economica, Bucuresti, 1997, pag.14;

[17] Béteille, Roger- Le tourisme vert, Presses Universitaires de France, 2000, pag. 50 ;

[18] Moinet, François- Le tourisme rural, Editions France Agricole, 1996, pag. 211;

[19] st.Mitrache, V.Manole, M. Stoian, Fl. Bran, I. Istrate - Agroturism si turism rural, Editura Fax Press, Bucuresti 1996, pag. 45;

[20] st.Mitrache, V.Manole, M. Stoian, Fl. Bran, I. Istrate - Op cit, pag. 51;

[21]  Idem, pag. 53 ;

[22]Idem, pag 73 ;

[23] " Odyssey Magazine", nr.3, 10&11, anul 2003

[24]. Butler, R.W.- The impact of informal recreation on rural Canada, York University, Ontario,1984 , preluat de  Butler, Richard,  Hall, Michael and Jenkins, John- Op.cit., pag. 182;

[25] Page, Stephen and Getz, Don- Op. cit., pag. 84.

[26] Butler, Richard,  Hall, Michael and Jenkins, John - Op. cit. , pag. 25;

[27]Idem, pag. 225;

[28]  Page, Stephen and Getz, Don- Op. cit., pag. 168;

[29] Hall, C. M. -Op.cit., preluat de Page, Stephen and Getz, Don- Op. cit., page 143;

[30] Page, Stephen and Getz, Don- Op. cit., page 146;

[31] Butler, Richard,  Hall, Michael and Jenkins, John- Op.cit., pag. 180;

[32] Liu, Zhenli- The social impact of tourism on destination areas: problems and solutions, Tourisme Tribune 7, 1992, page:52-55, preluat de Page, Stephen and  Getz, Don - Op.cit., pag.132;

[33]  www1.chinadaily.com.cn/en/doc/2003-09/29













Document Info


Accesari: 14452
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )