Cunoașterea cauzelor generatoare a tulburarilor de limbaj și inlaturarea lor
Analizand cauzele care au determinat apariția tulburarilor de limbaj s-a constatat ca aceste tulburari pot fi eliminate prin inlaturarea cauzelor care le-a generat, insoțite fiind de aplic 232i81c are de masuri corective corespunzator.
In sfera acestor cautari se inscriu preocupari legate de educarea auzului fonematic, in sistemul recepției și emiterii unei vorbiri corecte precum și cele legate de examinarea, educarea și dezvoltarea auzului fonematic (E. Verzea, p. 224, 1997).
In cazul tulburarilor auzului fonematic, recepția limbajului se face deficitar și, ca urmare, emisia sunetelor nu se realizeaza corect. Daca se are in vedere relația stransa dintre auzul fonematic și mișcarile articulatorii vor fi ințelese demersurile tulburarilor de pronunție aparute in urma acestor deficiențe. La preșcolari tulburarea auzului fonematic se datoreaza in special lipsei de exersare a laturii expresive a limbajului precum și lipsei de exersare a capacitații de identificare și discriminare a sunetelor.
In perspectiva școlarizarii, existența tulburarilor auzului fonematic sau slaba dezvoltare a acestuia, determina deficultați, nu numai la nivelul emisiei dar și la cel al descriminarii literelor și reprezentarea lor in plan grafic.
In examinarea auzului fonematic in aceasta cercetare obiectivele urmatoare au fost:
-modul in care copilul ințelege vorbirea celor din jur;
-felul in care rezolva sarcinile prezente;
-reacțile copilului la diferite instructaje.
In timpul examinarii au fost urmarite urmatoarele aspecte:
-distanța de la care copilul aude și decodifica vorbirea șoptita;
-daca in timpul examinarii produce și cele auzite și in ce fel;
-daca din cateva cuvinte auzite a dedus propoziția sau fraza;
-daca observa sau urmarește in mod evident gura examinatorului;
-daca s-a așezat in așa fel incat una dintre urechi sa fie indreptata spre examinator;
-cum reproduce sunetele, silabele, cuvintele rostite de examinator.
O alta cauza care contribuie la apariția tulburarilor de limbaj este lipsa stimularii limbajului copiilor, atat in gradinița cat și in familie.
In acest sens se poate reține ca nu in toate familiile este constituit un climat stimulativ, propice dezvoltarii limbajului copiilor, nu li s-a cultivat placerea de a vorbi, nu li se povestește decat uneori, nu li se raspunde la intrebari, mai mult, li se impune tacerea. Limbajul nu este folosit in unele familii decat in scopuri utilitare, concrete, de tipul: „grabește-te”, „fii liniștit”, „da-mi cutare lucru”, „mai lasa-ma”, „mai taci”. Pentru ca in gradinița acești copii sa atinga nivelul limbajului explicit nu este suficient ca ei sa vorbeasca, trebuie sa fie stimulați sa faca acest lucru. In activitațile comune cu intreaga grupa, in activitațile cu grupuri mici, in munca individuala, s-a cautat solicitarea acelor copii care nu se anunțau la raspunsuri și pe cei cu timiditate ridicata.
Din practica zilnica se observa ca și tendința educatoarelor este de a-i solicita pe copii fara probleme de limbaj și care raspund consecvent la orișice tip de activitate. Din acest motiv, in prezenta cercetare, atenția a fost indreptata , in primul rand, asupra copiilor cu probleme de limbaj sau care manifesta o doza crescuta de timiditate. In diferite situații, nu atat prin intrebari ci prin repeteții acești copii au fost determinați sa faca comentarii in mod independent pronind de la experiența lor concreta, sa vorbeasca liber , sa descrie obiectele și fenomenele cunoscute, persoanele pe care le cunosc, sa descrie și sa comenteze activitațile placute, jocuri, desene animate, etc. ( Jurean E. , Jurcan N., p.76, 1989).
Pe langa tulburarile cu caracter funcțional in practica se intalnesc tulburari de limbaj care au ca și cauze afecțiuni organice. Aceste tulburari pot fi inlaturate prin cunoașterea și eliminarea cauzelor care le-au generat, insoțite de aplicarea unor masuri corective speciale aplicate dupa intervenția medicului.
Astfel, in urma inlaturarii vegetaților adenoide cu doi copii din grupa mare, aceștia au fost supuși unor exerciții pentru mobilitatea valului palatin in combinație cu alte exerciții pentru mobilitatea limbii și pentru dezvoltarea auzului fonematic. In urma acestor exerciții, pronunția copiilor s-a imbogațit eliminandu-se total aspectul neplacut nazal al vorbirii copiilor. In alte cazuri, in care un copil prezenta deficiențe de auz, parinții au fost indrumați la medicul ORL-ist care a constatat o otita cronicizata. Un alt copil care prezenta balbaiala ușoara și-a ameliorat simțitor pronunția deoarece au fost efectuate zilnic exerciții corective individuale și cu intreaga grupa, exerciții de respirație și ritm inca inainte de faza conștientizarii tulburarii. In acest sens s- a dicutat și cu parinții copilului pentru ai crea un climat familial corespunzator, sa fie evitate situațiile stresante in care copilul sa-și manifeste tulburarea și a fost incurajata exprimarea verbala prin cantece, activitați insoțite de mișcare ți ritm, precum și prin activitați organizate in diferite momente ale zilei.
Cunoașterea cauzelor care genereaza apariția tulburarilor de limbaj și inlaturarea lor prin procedeele aratate mai sus , duce la perfecționarea auzului fonematic, la dezvoltarea posibilitaților de autocontrol al pronunțarii și de dirijare corecta a mișcarilor respirator-articulatorii (G. Tomșa, p.54, 2005).
|
