ROLUL JOCULUI IN FORMAREA PERSONALITATII COPILULUI
Practica si teoria educatiei au demonstrat de mult ce loc ocupa jocul in viata prescolarilor, in activitatea de instruire si educare a acestora in gradinita. Prin intermediul jocului, copiii isi imbogatesc experient 939i83j a cognitiva, invata sa manifeste o anumita atitudine - pozitiva sau negativa - fata de ceea ce-l inconjoara, isi educa vointa, si, pe aceasta baza formativa, isi contureaza profilul personalitatii. In zilele noastre, jocul trebuie apreciat ca baza a conceperii intregii activitati instructiv-educative. Privit prin aceasta prisma, in procesul de invatamant, jocul este conceput ca mijloc de instruire si educare a copiilor, ca procedeu metodic de realizare optima a sarcinilor concrete pe care si le propune procesul de invatamant si, in sfarsit, ca forma de organizare a activitatii de cunoastere si de dezvoltare a capacitatilor psiho-fizice pe toate planurile.
Ed. Claparède spunea ca la gradinita de copii "ar fi cu totul imposibil sa facem altfel". Ar fi imposibil, pentru ca, la acest nivel al dezvoltarii stadiale, nu sunt constituite inca mecanismele psihice ale actelor neludice, pe care se sprijina activitatea de invatare sistematica. Mecanismele respective se afla abia in fazele initiale de constituire, ritmul evolutiv si al perfectionarii lor depinzand de nivelul la cere se ridica jocul insusi.
Conceperea jocului ca forma de activitate este cel mai important aspect particular al formelor pe care le imbraca invatamantul la acest nivel. O mare parte din timp, copiii il ocupa in gradinita cu activitati preferentiale. Ei au largi posibilitati de exersare a jocului, cu nuantele lui specifice: de la jocul cel mai naiv, cu scop fictiv, la activitatea cu scop ludic, cu scop precis si stabil, capabil sa subordoneze mijloacele, inclusiv pe acelea care nu au nimic ludic, activitate in care poate domina o forma sau o varianta a jocului invatarii sau a muncii privite ca ocupatii cu nuanta ludica.
Jocul este "forma de activitate specifica pentru copil si hotaratoare pentru dezvoltarea lui psihica", afirma Paul Popescu-Neveanu.
Sub influenta jocului se formeaza, se dezvolta si se restructureaza intreaga activitate psihica a copilului. Modul serios si pasiunea cu care se joaca copiii, constituie indicatori ai dezvoltarii si perfectionarii proceselor de cunoastere. Prin joc se dezvolta personalitatea copilului. J. Piaget, L. S. Vigotski, D. B. Elkonin, releva insemnatatea interiorizarii actiunilor si transformarii lor in procese psihice.
Perioada prescolara se caracterizeaza prin dilatarea vietii interioare ce are o independenta relativa ca si jocul care este dominat de "proiectii" mai ample decat la varsta anterioara.
Prin joc, copilul descopera noi modalitati de expresie atitudinala care ii sporesc vigoarea sa actionala si dinamismul sau, nevoia de explorare.
Putem afirma ca, la varsta prescolaritatii, jocul ofera cadrul pentru efort si depasire a anumitor obstacole iar "moralitatea ludica" contribuie la geneza comportamentului socio-moral, la asimilarea unor elemente de disciplina in ansamblul expresiilor comportamentale ale copiilor.
Este suficient sa privesti copiii in timpul jocului pentru a-ti face o impresie referitoare la conduita acestora si la particularitatile lor psihologice. Unii copii se exprima deschis, clar, dezinvolt, in timp ce altii sunt mai retinuti, inhibati, mai putin activi.
Se poate constata, fara indoiala, ca in toate jocurile intervin si se exerseaza elementele creative, mobilitatea, flexibilitatea gandirii, capacitatea de imaginare a unor solutii, aplicarea in practica a acelora care au fost memorate si care si-au dovedit eficienta.
Toate laturile vietii psihice, incepand cu cele mai simple si terminand cu cele mai complexe se educa, se exerseaza si se dezvolta prin intermediul activitatii ludice.
Trasaturile de personalitate - aptitudinile, deprinderile, interesele, aspiratii, caracter, temperament - se exprima prin comportament. Activitatea ludica constituie un teren fertil prin care se pot evidentia aceste caracteristici, dar se pot si exersa si dezvolta cu ajutorul jocului.
Dupa modul cum se adapteaza si se integreaza in joc, mai rapid sau mai lent, dupa respectarea regulilor de joc si a actiunii celorlalti participanti, dupa felul in care coopereaza si indeplineste sarcinile jocului, se poate aprecia vointa si perseverenta, calmul si capacitatea de organizare, etc.
La varsta prescolara, intalnim un nivel optim al receptivitatii si sensibilitatii copilului, al mobilitatii, flexibilitatii psihice, care permit o achizitie insemnata de potentialitati specific umane. Gandirea prescolarului se dezvolta in stransa legatura cu limbajul si activitatea pe care o desfasoara.
Diversitatea jocurilor arata ca jocul are functii potentiale foarte numeroase si complexe. Asa, dupa cum sublinia Ursula Schiopu: "Activitatea ludica furnizeaza informatii importante privind psihodiagnoza inteligentei".
|
