Alimentatia sugarilor

Este laptele mamei cea mai buna hrana?

Laptele uman este intr-adevar cel mai bun aliment pentru nou-nascut si sugar. Laptele mamei furnizeaza toate substantele nutritive in cantitatile si proportiile ideale. De fapt, laptele fiecarei specii de mamifer este astfel conceput incat sa satisfaca necesitatile nutritive ale speciei respective.
Laptele uman contine mai putine proteine si minerale decat laptele de vaca pentru ca sugarul creste mai lent decat vitelul. Mai mult decat atat, amestecu 343i83d l de aminoacizi din laptele uman este diferit de cel din laptele de vaca. Din punct de vedere cantitativ, laptele uman contine tot atata grasime ca si laptele de vaca, dar tipurile de acizi grasi si celelalte componente lipidice sunt diferite. Se crede ca aceste diferente sunt importante pentru dezvoltarea sugarului.
De asemenea, laptele de san contine substante care il fac mai usor digerabil, precum si alti compusi care cresc mult capacitatea de utilizare a unor substante importante fata de alte tipuri de lapte sau inlocuitori. De exemplu, fierul este prezent in cantitati modeste in laptele uman, dar este de multe ori mai utilizabil decat fierul din formulele pe baza de lapte de vaca sau lapte de soia. Consecinta acestei diferente este ca producatorii de formule adauga mai mult fier pentru a se asigura absorbtia aceleiasi cantitati de care beneficiaza sugarul alaptat la san.

Ce factori protectori contine laptele uman?

Multi din factorii care contribuie la protejarea sugarului impotriva bolilor se gasesc in laptele uman. Acest lapte mai contine si alti compusi care ajuta la dezvoltarea sistemului imunitar si gastro-intestinal al bebelusului. Pe langa aceasta, sugarul alaptat la san are un risc mai redus de alergii. In plus, laptele uman contine enzime, hormoni si substante asemanatoare hormonilor. Se considera ca toate acestea sunt utile pentru sugar.
Laptele uman furnizeaza substantele nutritive corespunzatoare in cantitatile corespunzatoare, in conditii igienice si la temperatura ideala. In plus, mama care alapteaza beneficiaza prin aceasta de ocazia ideala de a stabili o relatie apropiata cu micutul ei. Laptele uman este cel mai bun aliment pentru nou-nascutii sanatosi, nascuti la termen. Si copiii nascuti prematur beneficiaza de laptele mamei lor, dar uneori au nevoie de sprijin nutritional suplimentar.
Alaptatul este benefic si pentru mama. El ajuta la tinerea sub control a pierderilor materne de sange si o ajuta sa-si recapete greutatea de dinainte de a ramane insarcinata. Date recente sugereaza ca alaptatul reduce si riscul de cancer mamar. Alaptatul la san poate fi foarte convenabil, desi la inceput proaspata mama poate crede ca acesta este singurul lucru pe care-l face. Mamele au nevoie de un sprijin special in aceasta perioada, intrucat capacitatea mamei de a produce lapte si de a-l face disponibil pentru sugar poate fi afectata de ceea ce se petrece in jurul ei.
Niste hormoni speciali fac posibila producerea laptelui si apoi punerea lui la dispozitia sugarului. Prolactina este hormonul care controleaza producerea laptelui. Oxitocina determina ejectia laptelui din glanda mamara pentru a putea fi folosit de sugar; acest proces este numit 'reflexul de coborare a laptelui.' Ambele procese sunt stimulate de supt. Acesta este unul din motivele pentru care este foarte important ca nou-nascutul sa fie pus la san cat mai des. Reflexul de coborare a laptelui este foarte sensibil. El poate fi influentat negativ de stres, lipsa de odihna si chiar de impresia mamei ca sugarul nu primeste suficient lapte, ceea ce afecteaza succesul alaptarii.
Sugarilor alaptati la san li se face foame mai repede decat celor alimentati cu formule din cauza ca laptele uman este foarte digerabil. De fapt, hranirea frecventa, la cerere, este unul din cele mai bune lucruri pe care o mama le poate face pentru a fi sigura de succesul alaptarii. Dupa un timp relativ scurt sugarul isi va stabili un orar regulat al mesei, iar cererea de hrana intre mese va scadea.
Mamele care alapteaza au nevoie de un aport energetic si nutritiv mai mare decat in timpul sarcinii. Aceste nevoi suplimentare pot fi satisfacute de o dieta vegetariana bine planificata. Unele substante nutritive prezinta un interes special in acest context.

Cat de importanta este vitamina B12 pentru mama?

S-au constatat carente de vitamina B12 la sugari hraniti exclusiv cu lapte uman de la mame total vegetariene (vegane). Exista indicii care sugereaza ca vitamina B12 nu este transferata in lapte din depozitele mamei daca mama nu consuma deloc aceasta vitamina. In majoritatea cazurilor, sugarii si-au revenit dupa administrarea vitaminei, dar rapoarte recente sugereaza ca refacerea nu a fost completa in toate cazurile. Unii copii si adolescenti au ramas cu sechele permanente.  Aceste rapoarte subliniaza importanta asigurarii unui aport dietetic adecvat din aceasta vitamina importanta atat pentru femeile insarcinate sau care alapteaza, cat si pentru sugarii si copiii aflati in crestere. Dat fiind faptul ca sursa obisnuita de vitamina B12 sunt produsele de origine animala (inclusiv lactatele si ouale), persoanele care nu consuma astfel de produse trebuie sa gaseasca o alta sursa de incredere. Aceasta poate fi reprezentata de lapte de soia sau cereale imbogatite cu vitamina B12, sau un supliment vitaminic (ciancobalamina).

Exista si alte substante nutritive importante pentru mama?

Mamele care alapteaza trebuie sa se asigure ca in dieta lor exista surse bogate de calciu pentru a preveni pierderea acestui valoros element din oase. Apoi, pentru ca organismul lor sa poata folosi in modul cel mai eficient calciul, ele trebuie sa beneficieze regulat de o expunere corespunzatoare la soare, sau daca acest lucru nu este posibil, sa consume alimente imbogatite cu vitamina D. De asemenea, ele trebuie sa aiba grija sa consume din belsug fructe, verdeturi si legume in fiecare zi, pentru a-si asigura necesarul din celelalte vitamine si elemente minerale, si sa bea cantitati adecvate de apa.
Atat medicamentele eliberate fara reteta cat si cele cu reteta trec in laptele matern si sunt astfel consumate de sugar. Mamele care alapteaza si care trebuie sa ia medicamente trebuie sa consulte medicul pentru a gasi solutia cea mai potrivita pentru situatia lor particulara.

Daca o mama nu poate alapta, ce are de facut?

Sugarul care nu este alaptat trebuie alimentat cu o formula comerciala de lapte pentru sugari. Aceasta poate fi fie din lapte de vaca, fie din lapte de soia. Exista si alte formule speciale, care satisfac nevoi speciale. Producatorii prelucreaza laptele de vaca sau boabele de soia pentru a realiza formule adecvate nevoilor sugarilor. Se face ajustarea continutului de proteine, glucide, grasimi, vitamine si alte substante. Procesul acesta este practic fara sfarsit, si pe masura ce se afla lucruri noi despre proprietatile laptelui uman, formulele pentru sugari sunt si ele modificate.
Unele formule se pot folosi ca atare; altele trebuie sa fie diluate. Daca se foloseste o formula, trebuie respectate cu exactitate instructiunile producatorului. Diluarea exagerata sau insuficienta a unei formule poate avea consecinte serioase. Trebuie avut grija ca apa folosita sa fie pura, iar ustensilele sa fie curate. "Formulele de casa" sau bauturile obtinute din seminte sau nuci nu sunt adecvate pentru sugari.

Cand se poate introduce laptele integral de vaca?

Laptele integral de vaca poate fi introdus dupa implinirea unui an de viata. Mai devreme de aceasta data este nepotrivit. Laptele de vaca cu continut redus de grasime sau degresat (smantanit) nu contine suficiente calorii si grasimi si nu trebuie dat copiilor mai mici de doi ani.
Copiii mici au nevoi energetice mari dar stomacul lor este inca mic. Laptele degresat si/sau alimentele voluminoase, cu densitate nutritiva mica, limiteaza cantitatea de grasime pe care copilul o poate consuma; el se satura mai repede decat ar trebui din cauza volumului mare al hranei. La copiii hraniti cu alimente cu continut redus de grasimi s--a constatat intarzierea cresterii. Trebuie sa ne amintim ca nevoile nutritive si energetice ale celor mici sunt diferite de ale adultilor, si ca recomandarile pentru adulti nu sunt intotdeauna valabile si pentru copii mici.

Cand se pot introduce alimentele solide?

La varsta de 4-6 luni bebelusii isi pot tine singuri capul cand stau in sezut si se pot intoarce intr-o parte daca nu mai doresc mancare. Dau semne de interes atunci cand ceilalti mananca si deschid gura atunci cand li se ofera ceva de mancare. Aceasta este si varsta la care procesele digestive sunt pregatite sa asimileze si altceva in afara de lapte. Toate acestea arata ca a venit timpul pentru diversificarea alimentatiei.
Alimentele noi trebuie introduse cate unul odata. Se incepe cu cereale pasate (orez, orz, ovaz, etc.). Urmeaza apoi fructele, zarzavaturile si legumele. La opt luni se pot introduce leguminoase (fasole, soia, linte, mazare, etc.) bine fierte, pasate. In timp, bebelusul trebuie sa faca cunostinta cu multe feluri diferite de alimente. Se pot folosi atat alimente gatite in casa, cat si produse comerciale pentru bebelusi.
Alimentele solide nu se vor administra din sticle cu biberon cu gaura largita. Folosirea lingurii il va ajuta pe cel mic sa-si dezvolte deprinderea de a manca. Nu se vor adauga in hrana bebelusilor sare, zahar sau alti indulcitori. Mierea si siropul de porumb pot provoca botulism la sugari si nu se vor folosi inainte de implinirea unui an de viata. Aceasta toxi-infectie alimentara poate fi fatala.
Apa, sucurile sau formulele de lapte pentru sugari pot fi introduse incepand cu aceeasi perioada in care se introduce hrana solida. Inainte de aceasta, sugarul alaptat nu are nevoie, in general, de apa sau suc. Nu se va lasa sugarul sa adoarma cu biberonul cu suc, formula sau alt lichid dulce in gura. Aceasta poate cauza carii dentare serioase.
Se va avea o grija deosebita pentru a se evita inecarea. Alimentele solide mici, cum sunt smochinele, nucile, floricelele de porumb, bucatile de mar sau de carnaciori pot sufoca sugarul prin blocarea cailor respiratorii. Asemenea alimente nu trebuie date mai inainte ca cel mic sa fi invatat sa mestece cum trebuie. Copiii mici vor fi pusi sa stea pe scaun atunci cand mananca sau beau si nu trebuie lasati singuri cand mananca.
Hranirea copiilor si urmarirea dezvoltarii si cresterii lor este o experienta incantatoare si datatoare de satisfactie. Cei care-i ingrijesc au ocazia de a fi modele si de a influenta formarea deprinderilor legate de alimentatie, punand astfel bazele unor practici sanatoase care vor fi de folos pentru toata viata.

Ce recomanda Consiliul de nutritie?

Alaptarea la san ramane si astazi, dupa atatea secole, cea mai importanta resursa naturala de hranire a sugarilor. Ea este adecvata din punct de vedere nutritional si are un efect pozitiv si asupra mediului inconjurator. Alaptarea este plina de beneficii atat pentru mama, cat si pentru sugar. Ea poate fi o experienta foarte fericita, fiind in acelasi timp mijlocul ideal de a oferi celui mic substantele nutritive necesare si factorii protectori atat de importanti care scad riscul de imbolnavire si de moarte. Consiliul de nutritie al Conferintei Generale a adventistilor de ziua a saptea considera ca aceasta metoda de alimentare a sugarilor a fost conceputa de Creator pentru subzistenta celor mici si sprijina alaptarea la san ori de cate ori este posibila.
Academia Americana de Pediatrie si multe alte institutii prestigioase de profil recomanda ca sugarii sa fie hraniti exclusiv cu lapte matern pe parcursul primelor patru pana la sase luni de viata. Dupa aceea se vor introduce si alte alimente pentru a satisface nevoile crescande de substante nutritive ale sugarului. De asemenea, se recomanda ca alaptarea sa continue pe tot parcursul primului an de viata, sau chiar mai mult. Daca ea este intrerupta in timpul primelor 12 luni, se recomanda introducerea unei formule pentru sugari imbogatita cu fier.